Viasil 100mg comp. N4

VIASIL

comprimate filmate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Viasil

DCI-ul substanţei active S

ildenafilum

COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:

substanţe active: sildenafil (sub formă de citrat de sildenafil)-50 mg sau 100 mg; excipienți: celuloză microcristalină, amidon de cartofi, stearat de magneziu, lactoză monohidrat, Opadry II (talc, polietilenglicol, dioxid de titan, alcool polivinilic, FD&C albastru N1/albastru de briliant (E133) FCT lac de aluminiu, FD&C albastru N2/indigocarmin (E132) lac de aluminiu, FD&C galben/galben-portocaliu (E110) FCT lac de aluminiu).

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate, biconvexe, acoperite cu film de culoare albastră.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ ŞI CODUL ATC

Medicamente pentru tratamentul disfuncţiei erectile. G04BE03

PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Preparatul inhibă selectiv fosfodiesteraza GMPc-dependentă de tip 5 (PDE5), care se conţine preponderent în musculatura netedă a corpilor cavernoşi şi împiedică degradarea GMPc. Creşterea concentraţiei GMPc cduce la micșorarea intracelulară a calciului şi relaxarea celulelor musculaturii netede a corpilor cavernoşi urmată de supraumplerea sinusurilor cu sînge pe fonul creşterii fluxului sanguin la nivelul penisului şi compresiei venelor eferente. Medicamentul crește şi prelungeşte durata erecţiei, apărută în rezultatul stimulării sexuale. Eficacitatea medicamentului se menţine în cazul tratamentului pe termen lung (1 an). Medicamentul inhibă PDE6 a retinei (deşi, mai slab decît PDE5, selectivitatea acţiunii este de 10:1) şi poate provoca tulburări ale vederii cromatice. Creşte activi tataea antiagregantă şi efectele dezagregante ale oxidului de azot (II) şi a donatorilor acestuia, blochează formarea trombilor ex vivo. La administrarea în doze mari, creşte semnificativ timpul de sîngerare (nu manifestă acţiune asupra timpului de coagulare). Administrarea orală a dozelor unice mai mari de 30 mg sunt însoţite de creşterea concentraţiilor plasmatice de GMPc. Dilată vasele sanguine, atît arteriale cît şi venoase, determinînd reducerea tensiunii arteriale sistolice şi diastolice şi creşterea frecvenţei contracţiilor cardiace. Are efect antidiuretic. Nu are efect asupra fertilităţii, de asemenea, nu are efect asupra morfologiei, motilităţii şi viabilităţii spermatozoizilor, volumului şi vîscozităţii ejaculatului. Nu are proprietăţi teratogene, mutagene, clastogene şi cancerigene.

Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

Sildenafilul se absoarbe rapid. După o doză orală administrată în condiţii de repaus alimentar, Cmax este atinsă în 30-120 minute (în mediu 60 minute). Valoarea medie a biodisponibilităţii absolute este de 41% (între 25-63%). În cazul administrării sildenafilului odată cu alimentele, viteza de absorbţie scade, Tmax creşte cu 60 minute, iar Cmax se reduce în mediu cu 29%. Farmacocinetica sildenafilului este liniară în intervalul dozelor 25-100 mg.

Distribuţie

Volumul de distribuţie a sildenafilului la starea de echilibru (Vd) constituie în mediu 105 l, indicînd asupra distribuţiei în ţesuturi. După o doză orală unică de 100 mg sildenafil, concentraţia plasmatică maximă medie a sildenafilului liber este de aproximativ 440 ng/ml (VC 40%). Sildenafilul şi principalul său metabolit circulant, N- demetil se leagă în proporţie de 96% de proteinele plasmatice, media concentraţiei plasmatice maxime pentru sildenafilul liber constituie aproximativ 18 ng/ml (38 nM). La determinarea concentraţiei sildenafilului în sperma voluntarilor sănătoşi după 90 minute de la administrare, a demonstrat că în spermă se regăseşte mai puţin de 0,0002% (în medie 188 ng) din doza administrată.

Metabolizare

Sildenafilul este metabolizat în principal prin intermediul izoenzimelor microsomale hepatice CYP3A4 (calea principală) şi CYP2C9 (calea secundară). Prin N-demetilare a sildenafilului rezultă metabolitul circulant principal. Acest metabolit are o acţiune selectivă faţă de PDE similară cu cea a sildenafilului. Acţiunea inhibitoare asupra PDE5 în cadrul studiilor in vitro contituie aproximativ 50% din cea a sildenafilului. Concentraţiile plasmatice ale acestui metabolit sunt de aproximativ 40% din cea a sildenafilului. Metabolitul N-demetil este metabolizat în continuare, timpul de înjumătăţire plasmatică al căruia constituie aproximativ 4 ore.

Eliminare

Clearance-ul total în organism este de 41 l/oră, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de 3-5 ore. După administrarea orală sau intravenoasă, sildenafilul este excretat sub formă de metaboliţi predominant prin fecale (aproximativ 80% din doza administrată oral) şi într-o proporţie mai mică prin urină (aproximativ 13% din doza administrată oral).

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Vîrstnici

La voluntarii vîrstnici sănătoşi (65 ani şi mai mult) clearance-ul a fost redus, iar concentraţiile plasmatice ale sildenafilului şi ale metabolitului N-demetil au fost cu aproximativ 90% mai mari comparativ cu cele observate la voluntarii tineri sănătoşi (18-45 ani). Datorită particularităţilor asociate cu vîrsta în legarea de proteinele plasmatice, creşterea concentraţiilor plasmatice a sildenafilului liber au fost de aproximativ 40%. Insuficienţa renală

La voluntarii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei 3080 ml/min) farmacocinetica sildenafilului nu a fost modificată după administrarea unei doze orale unice de 50 mg. La voluntarii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min), clearance-ul sildenafilului a fost scăzut, cu o creştere medie a ASC cu 100% şi a Cmax cu 88%, comparativ cu voluntarii de aceeaşi vîrstă şi fără insuficienţă renală. În plus, valorile ASC şi ale Cmax pentru metabolitul N-demetil au fost crescute semnificativ, cu 200% și respectiv cu 79% în comparaţie cu pacienţii cu funcţia renală normală.

Insuficienţa hepatică

La voluntarii cu ciroză hepatică uşoară pînă la moderată (clasa A şi B după Child- Pugh) clearance-ul sildenafilului a fost scăzut, ceea ce a condus la o creştere a ASC (84%) şi Cmax (47%), comparativ cu voluntarii de aceeaşi vîrstă şi fără insuficienţă hepatică. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, farmacocinetica sildenafilului nu a fost studiată.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Disfuncţie erectilă, caracterizată prin incapacitatea de a obţine sau de a menţine o erecţie peniană suficientă pentru un act sexual satisfăcător. Pentru o acţiune eficientă a sildenafilului este necesară stimularea sexuală.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Se administrează pe cale orală.

Administrare la adulţi

Pentru majoritatea pacienţilor doza recomandată este de 50 mg sildenafil administrată cu aproximativ 1 oră înainte de actul sexual. În funcţie de eficacitate şi tolerabilitate, doza poate fi mărită pînă la doza maximă recomandată de 100 mg sau poate fi micsorată la 25 mg sildenafil. Frecvenţa administrării dozei maxime recomandate este 1 dată pe zi.

Administrarea la vîrstnici

La pacienţii cu vîrsta peste 65 de ani, cu insuficienţă renală şi hepatică severă, precum şi la administrarea concomitentă a inhibitorilor puternici ai citocromul P450 3A4 (ketoconazol, itraconazol, eritromicină, saquinavir) se recomandă administrarea medicamentului în doza iniţială de 25 mg, deoarece concentraţiile plasmatice mai mari pot crește atît intensitatea cît şi incidenţa reacţiilor adverse.

Administrare la pacienţii cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance-ul creatininei 30-80 ml/min) ajustarea dozelor nu este necesară. Datorită clearance-ului redus al sildenafilului la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) este recomandata pentru administrare doza de 25 mg.

Administrare la pacienţii cu insuficienţă hepatică

Deoarece la pacienţii cu insuficienţă hepatică (de exemplu ciroză) clearance-ul sildenafilului este redus, doza recomandată este de 25 mg.

Administrarea sildenafilului la pacienţii care administrează alte medicamente

Luînd în considerare datele de interacţiune a sildenafilului la administrarea concomitentă cu ritonavirul, nu este recomandată depăşirea dozei de 25 mg sildenafil administrată timp de 48 ore. Administrarea sildenafilului în doza iniţială de 25 mg este recomandată la pacienţii care utilizează concomitent inhibitori ai CYP3A4 (de exemplu, eritromicină, saquinavir, ketoconazol, itraconazol). Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic în cadrul tratamentului cu alfaadrenoblocante înainte de a începe tratamentul cu sildenafil. În plus, în asemenea situaţii este recomandată iniţierea administrării sildenafilului cu doze mai mici.

REACŢII ADVERSE

Frecvenţa reacţiilor adverse prezentate mai jos a fost determinată prin utilizarea următoarei convenţii:

foarte frecvente (>1/10),

frecvente (>1/100 - <1/10),

mai puţin frecvente (>1/1000 - <1/100),

rare (>1/10000 - <1/1000),

foarte rare (<1/10000),

cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi stabilite în baza datelor disponibile).

Reacţiile adverse au fost de obicei tranzitorii şi ușoare sau moderate ca severitate. În studiile cu doză fixă, frecvenţa reacţiilor adverse a crescut cu creşterea dozei. Principalele reacţii adverse în studiile cu selectarea dozei, care reflectă mai bine modul de administrare a dozelor recomandate, au fost similare cu cele observate în studiile cu doză fixă. Cele mai frecvente reacţii adverse raportate au inclus cefaleea şi bufeurile de căldură (creşte fluxul de sînge la nivelul pielii feţei). Principalele efecte adverse ale sildenafilului, administrat prin selectarea dozei, care au fost observate în studiile clinice controlate cu placebo şi evidențiate la ≥2% dintre pacienţii ce au administrat sildenafil cu o frecvenţă mai mare decît placebo (în paranteze este indicată incidenţa în grupul ce au administrat placebo).

Tulburări ale sistemului nervos: cefalee 16% (4%), ameţeli 2% (1%), hiperemie facială 10% (1%).

Tulburări oculare: tulburări vizuale (modificări ale vederii cromatice, sensibilitate crescută la lumină, vedere înceţoşată) 3% (0%).

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: congestie nazală 4% (2%).

Tulburări gastrointestinale: dispepsie 7% (2%), diaree 3% (1%).

Tulburări renale şi ale căilor urinare: infecţii ale tractului urinar 3% (2%).

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: erupții cutanate 2% (1%).

La doze mai mari decît cele recomandate, reacţiile adverse au fost similare cu cele descrise mai sus, dar nu au fost în general mai frecvente. În analiza datelor studiilor clinice dublu-orb, controlate cu placebo, care au implicat mai mult de 700 de pacienţi/an studii cu administrare de placebo, şi mai mult de 1300 de pacienţi care au administrat sildenafil, nu au fost determinate nici o diferenţă în incidenţa apariției infarctului de miocard (IM) şi a mortalităţii din cauza bolilor cardiovasculare la pacienţii trataţi cu sildenafil, comparativ cu cei ce au administrat placebo. Incidența infarctului de miocard a fost de 1,1 la 100 pacienți/an la bărbații care au administrat sildenafil, și cei care au administrat placebo. Mortalitatea ca urmare a tulburărilor cardiovasculare a fost de 0,3 la 100 pacienți/an, atît la barbaţii care au administrat sildenafil cît şi la cei care au administrat placebo. Efectele adverse ale sildenafilului observate în studii clinice controlate cu placebo și o frecvență mai mică de 2% (legătura cu administrarea sildenafilului nu este clară).

Tulburări hematologice şi limfatice: anemie, leucopenie.

Tulburări metabolice şi de nutriţie: sete, hipernatriemie, gută, hiperuricemie, diabet labil, hiper- și hipoglicemie.

Tulburări ale sistemului nervos: anxietate și amnezie tranzitorie totală, accident vascular cerebral, atacuri ischemice tranzitorii, oboseală, amețeli, cefalee, ataxie, tremor, nevralgii, reducerea reflexelor, parestezie, hipoestezie, leșin, depresie, tulburări de somn (insomnie/somnolență).

Tulburări oculare: conjunctivită, fotofobie, sîngerări în globii oculari, midriază, cataractă, xeroftalmie, durere în globii oculari.

Tulburări acustice şi vestibulare: dureri auriculare, tinitus, surditate.

Tulburări cardiace: tahicardie, palpitații, ischemie miocardică, angină pectorală, cardiomiopatie, insuficiență cardiacă, modificări ECG, inclusiv Bloc AV, stop cardiac, fibrilaţie ventriculară, infarct miocardic şi fibrilaţie atrială. Tulburări vascular: hipotensiune arterială, hipotensiune arterială ortostatică, tromboză cerebrală, hipertensiune arterială.

Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: faringită, sinuzită, laringită, bronsită, dispnee, creşterea volumului sputei, intensificarea tusei, astm bronşic.

Tulburări gastrointestinale: glosită, gingivită, stomatită, xerostomie, disfagie, esofagită, greaţă, gastrită, gastroenterită, colită, sîngerări rectale, modificari ale parametrilor biochimici hepatici, vomă. Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: urticarie, herpes simplex, mîncărime, ulcerații ale pielii , dermatită de contact, dermatită exfoliativă.

Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv: artrită, artroză, mialgii, miastenia gravis, ruptură de tendon, tenosinovite, sinovită, dureri osoase.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: nicturie, poliurie, cistită, incontinență urinară. Tulburări ale aparatului genital şi sînului: ejaculare anormală, anorgasmie, edem genital, ginecomastie. La efectuarea observaţiilor post-marketing au evienţiat următoarele reacții adverse: Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate.

Tulburări ale sistemului nervos: crize convulsive sau o serie de crize convulsive.

Tulburări ale aparatului genital şi sînului: erecție prelungită, priapism.

Tulburări oculare: înroşirea ochilor, diplopie, pierderea temporară a vederii, creșterea tensiunii intraoculare.

Tulburări vasculare: hipotensiune arterială, sincopă, sîngerări nazale.

Tulburări acustice şi vestibulare: au fost raportate un număr mic de cazuri de scădere bruscă sau pierdere a auzului la administrarea inhibitorilor de PDE5, inclusiv sildenafil. La apariţi efectelor adverse menşionate, precum și a oricărei alte reacții adverse care nu sunt menționate în instrucțiunea pentru administrare este necesară adresarea la medic.

CONTRAINDICAŢII

Medicamentele pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafilul, nu trebuie administrate la bărbaţii la care activi tatea sexuală nu este recomandată (de exemplu pacienţi cu tulburări severe cardiovasculare cum sunt angina pectorală instabilă sau insuficienţa cardiacă severă). Sildenafilul este contraindicat la pacienţii la care s-a instalat pierderea vederii la un ochi datorită neuropatiei optice anterioare ischemice. Siguranţa tratamentului cu sildenafil nu a fost studiată la următoarele subgrupe de pacienţi şi, de aceea, utilizarea este contraindicată în aceste cazuri: insuficienţă hepatică severă, hipotensiune arterială (tensiunea arterială <90/50 mmHg), accident vascular cerebral sau infarct miocardic recent, boli ereditare degenerative ale retinei cum este retinita pigmentară.

SUPRADOZAJ

Simptome: bufeuri de căldură, amețeli, înroșirea feței, dureri de cap, vedere încețoșată, dispepsie, scăderea tensiunii arteriale. Tratament: terapie simptomatică, dializa este ineficientă.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Medicamentul nu este destinat administrării la pacienți cu vîrsta sub 18 ani. Înainte de inițierea administrării medicamentului, pentru diagnosticul tulburărilor erectile, determinarea cauzelor posibile și selectarea metodelor corespunzătoare de tratament trebuie evaluată toată anamneza și efectuarea unei examinări urologice aprofundate și clinice generale, în special la pacienții cu afecțiuni cardiovasculare concomitente, la care activi tatea sexuală intensă este nedorită (de exemplu, forme severe ale maladiei cardiace ischemice și hipertensiunea arterială). Pacienților vîrstnici nu se recomandă administrarea dozelor mari. Utilizarea frecventă (mai mult de 1 dată pe zi) a dozelor mari crește riscul de reacții adverse. La categoria cu risc ridicat se referă pacienții cu boală ischemică a cordului concomitentă. Evaluarea raportului risc/beneficiu este necesară la pacienții cu insuficiență cardiacă, volum redus al sîngelui circulant. Cu precauție se administrează la pacienții cu hipertensiune arterială (170/110 mmHg) și hipotensiune arterială (90/50 mmHg). Cu atenție deosebită se administrează la pacienții cu hipertensiune arterială concomitentă care administrează medicație antihipertensivă combinată. Se administrează cu prudență în cazul afecțiunilor predispozante la dezvoltarea priapismului (de exemplu, siclemia, mielomul multiplu sau leucemia). Nu este

recomandată administrarea concomitentă cu alte preparate destinate pentru tratamentul disfuncției erectile. Se administrează cu prudență în cazul deformărilor anatomice ale penisului, mielom multiplu, leucemie acută, siclemie, tendință crescută de sîngerare, retinită pigmentara ereditară, ulcer gastric și ulcer duodenal în acutizare, hipertensiune arterială severă, antecedente de infarct miocardic și accident vascular cerebral în antecedente (ultimile 6 luni), aritmii care pun viața în pericol, insuficiență cardiacă congestivă, angina pectorală instabilă. Conform cercetărilor postmarketing atacuri ischemice tranzitorii au coincis în timp cu administrarea de sildenafil. În cazul apariției unei erecții care persistă mai mult de 4 ore și a priapismului, pacientul trebuie să se adreseze imediat după asistență medicală pentru a evita deteriorarea țesuturilor penisului și a impotenței ireversibile. În studiile clinice, s-a demonstrat că sildenafilul poate determina vasodilatație sistemică, rezultînd o scădere temporară a tensiunii arteriale. Pentru majoritatea pacienților, nu are aproape nici o consecință. Cu toate acestea, înainte de a prescrie sildenafil, medicul trebuie să analizeze cu atenție consecințele posibile ale unui astfel de efect vasodilatator pentru fiecare pacient în particular, ținînd cont de stare, îndeosebi în asociere cu activi tatea sexuală. Sildenafilul este contraindicat la pacienții cu hipersensibilitate la medicamentele vasodilatatoare, inclusiv pacienții cu ejecție sanguină obstrucționată din ventriculul stîng (de exemplu, în caz de stenoză aortică, cardiomiopatie hipertrofică obstructivă) și pacienții cu sindrom rar de atrofie sistemică multiplă, manifestată prin afectarea severă a controlului autonom a presiunii sanguine. Neuropatia ischemică anterioară vizuală, care nu a fost asociată cu arterita (NAION-non-arteritic anterior ischemic optic neuropathy) care a condus la scăderea sau pierderea vederii, în cazuri rare, a fost observată în studiile post-marketing la utilizarea tuturor inhibitorilor PDE5, inclusiv sildenafil. Majoritatea pacienților cu așa tulburare au avut factori de risc, cum ar fi raportul redus cupa/disc a nervului optic , vîrsta peste 50 de ani, diabet zaharat, hipertensiune arterială, ateroscleroza arterelor coronare, hiperlipidemie și fumatul. Legătura între utilizarea inhibitorilor PDE5 și NAION nu a fost determinată. Medicii trebuie să discute cu pacienții despre riscul crescut de apariție a acestei tulburări la cei care au suportat NAION anterior. Pacienții trebuie informați că în cazul pierderii bruște a vederii administrarea de sildenafil trebuie întreruptă și trebuie să consulte medicul. Se recomandă administrarea cu prudență a sildenafilului la pacienţii care administrează tratament cu preparate alfa-adrenoblocante, deoarece la unii pacienţi sensibili administrarea concomitentă poate determina hipotensiune arterială simptomatică. Pentru a reduce la minimum posibilitatea apariţiei hipotensiunii arteriale posturale, pacienţii trebuie să fie stabilizaţi hemodinamic în timpul tratamentului cu alfa-blocante înainte de iniţierea tratamentului cu sildenafil. Este recomandată iniţierea tratamentului cu sildenafil cu cele mai mici doze. Este necesar pacienţii să fie instruiți ce trebuie să facă în cazul apariţiei simptomelor de hipotensiune arterială posturală. Pacienții care deja au administrat inhibitori PDE-5 în doză optimă, administrarea de alfa-blocante trebuie inițiată cu cea mai mică doză. La pacienții instabili este crescut riscul de hipotensiune arterială simptomatică la utilizarea concomitentă de inhibitori ai PDE5. Siguranța utilizării în combinație a inhibitorilor PDE5 și alfa-adrenoblocantelor se poate reflecta asupra altor indicatori, inclusiv si reducerea volumului intravascular și utilizarea altor medicamente antihipertensive. Deoarece sildenafilul are un efect vasodilatator sistemic, poate crește efectul hipotensiv și a altor medicamente antihipertensive. La un număr mic de pacienţi cu retinită pigmentară congenitala există tulburări genetice a fosfodiesterazelor retiniene. Deoarece nu există date cu privire la siguranța administrării sildenafilului la pacientii cu retinită pigmentara, administrarea sildenafilului la acești pacienți trebuie efectuată cu precauție. Studiile efectuate in vitro pe trombocitele umane au evidenţiat că sildenafilul potenţează efectul antiagregant al nitroprusiatului de sodium (donator de oxid de azot). Nu există date privind siguranţa administrării sildenafilului la pacienţii cu hemoragii sau ulcer gastro-duodenal activ, de aceea, sildenafilul se administreaza cu precautie la aceşti pacienţi. Medicamentele destinate pentru tratamentul disfuncţiei erectile, inclusiv sildenafilul, se utilizeaza cu prudenţă la pacienţii cu deformări anatomice ale penisului (cum sunt angularea, fibroza corpului cavernos sau boala Peyronie) sau la cei cu afecţiuni predispozante la priapism (cum sunt siclemia, mielomul multiplu sau leucemia). Siguranța și eficacitatea administrării concomitente a sildenafilului cu alte medicamente pentru tratamentul disfuncției erectile nu au fost studiate, de aceea aceste asocieri nu sunt recomandate. În studiile postmarketing și cele clinice au fost raportate un număr mic de cazuri de scădere bruscă sau pierdere a auzului la administrarea inhibitorilor PDE5, inclusiv a sildenafilului. Majoritatea pacienților au avut factori de risc pentru scăderea bruscă sau pierderea auzului. Nici o relație de cauzalitate între administrarea inhibitorilor PDE5 și scădere bruscă sau pierderea auzului nu a fost determinate. Pacienții trebuie informați că, în caz de scăderea bruscă sau pierdera auzului este necesar să fie sistata administrarea sildenafilului și este necesara consultația medicului. Deoarece Viasil conține lactoză, nu trebuie administrat la bărbații cu boli ereditare rare: galactozemie congenitală, deficit de lactază, sindromul de malabsorbție a glucozei/galactozei.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE

Sildenafilului este metabolizat în principal prin intermediul citocromului P450 (CYP) izoenzima 3A4 (calea principală) şi 2C9 (calea secundară). De aceea, inhibitorii acestor izoenzime pot reduce clearance-ul sildenafilului, iar medicamentele care stimulează activi tatea acestor enzime pot creşte clearance-ul sildenafilului. Nu este recomandată administrarea concomitenta a sildenafilului si a preparatelor din grupul nitraților (nitroglicerină şi alte medicamente din această grupă), a molsidominei, altor donatori de oxid de azot. Sildenafilul accentuiază hipotensiunea arterială ortostatică cauzată de nitroglicerină şi proprietăţile antiagregante ale nitroprusiatului de sodiu. Cimetidina, ketoconazolul, itraconazolul, eritromicina, saquinavirul, ritonavirul, precum şi alte medicamente (inhibitori ai CYP3A4) cresc concentrația sildenafilului în plasma sanguină; rifampicina şi alți inductori ai CYP3A4 reduc concentrația plasmatică.

Influenţa altor medicamente asupra sildenafilului

Datele farmacocinetice din studiile clinice au aratat ca inhibitorii CYP2C9 (cum sunt tolbutamida, warfarina), inhibitorii CYP2D6 (cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei, antidepresantele triciclice), diureticele tiazide şi derivaţii de tiazide, inhibitorii enzimei de conversie a angiotenzinei și blocantele canalelor de calciu nu afectează farmacocinetica sildenafilului. ASC a metabolitului activ al sildenafilului a crescut cu 62% la administrarea diureticelor de ansă şi care economisesc potasiul şi 102% la administrarea betablocantelor nespecifice (semnificația clinică a acestor efecte nu este determinată). Sucul de grapefruit este un inhibitor slab al CYP3A4 şi poate duce la o creştere neînsemnată a concentraţiei plasmatice a sildenafilului. Dozele unice de antiacide (hidroxid de aluminiu/hidroxid de magneziu) nu pot afecta biodisponibilitatea sildenafilului.

La voluntarii sănătoşi de sex masculin nu s-a înregistrat nici un efect al azitromicinei (500 mg pe zi, timp de 3 zile) asupra ASC, Cmax, Tmax, constantei vitezei de eliminare sau timpului de înjumătăţire plasmatică ale sildenafilului sau ale principalilor metaboliţi circulanţi.

Influenţa sildenafilului asupra altor medicamente

Sildenafilul este un inhibitor slab al izoenzimelor 1A2, 2C9, 2C19, 2D6, 2E1 şi 3A4 (CI50> 150 μM) ale citocromului P450. La atingerea concentraţiilor plasmatice maxime de sildenafil, de aproximativ 1 μM după administrarea dozelor recomandate, este puţin probabil ca sildenafilul să modifice clearance-ul substraturilor acestor izoenzime. În 3 studii de interacţiune medicamentoasă specifică, alfa-blocantul doxazosin (4 mg şi 8 mg) şi sildenafilul (25 mg, 50 mg sau 100 mg) au fost administrate simultan pacienţilor cu hipertrofie benignă de prostată (HBP) stabilizaţi sub tratamentul cu doxazosin. La grupele de pacienţi aflate în studiu au fost observate scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale în clinostatism de 7/7 mmHg, 9/5 mmHg şi, respectiv, 8/4 mmHg şi scăderi suplimentare medii ale tensiunii arteriale în ortostatism de 6/6 mmHg, 11/4 mmHg şi, respectiv, 4/5 mmHg. La administrarea concomitentă de sildenafil şi doxazosin pacienţilor stabilizaţi sub tratamentul cu doxazosin, au fost raportate ocazional cazuri de hipotensiune arterială posturală simptomatică. Aceste raportări au inclus ameţeli dar nu şi sincopă. Administrarea concomitentă a sildenafilului pacienţilor care administrează alfa-adrenoblocante, poate conduce la hipotensiune simptomatică la o grupă de pacienţi cu sensibilitate înaltă. Nu a fost observată nici o interacţiune cu tolbutamida (250 mg) sau warfarina (40 mg), medicamentele care sunt metabolizate de către izoenzimele citocromului P450 CYP2C9. La starea de echilibru, sildenafilul (100 mg) nu a influenţat farmacocinetica inhibitorilor proteazei HIV, saquinavirului şi ritonavirului, ambele fiind substraturi ale CYP3A4. Sildenafilul (50 mg) nu a potențat creșterea timpului de sîngerare determinată de acidul acetilsalicilic (150 mg). Sildenafilul (50 mg) nu a potenţat efectele hipotensoare ale alcoolului etilic la voluntarii sănătoşi, cu media alcoolemiei maxime de 0,08% (80 mg/dl). Scăderea suplimentară medie a tensiunii arteriale în clinostatism a constituit 8 mmHg pentru tensiunea arterială sistolică şi 7 mmHg pentru cea diastolică. Analiza datelor de siguranţă nu au aratat nici o diferenţă în profilul reacțiilor adverse la pacienții tratați cu sildenafil în monoterapie şi în asociere cu medicamentele antihipertensive.

Viasil 100mg comp. N4

Specificații principale

Produse asemănătoare

Paner comp. N30

Maxigra 100mg comp.film. N4

Vizarsin Q-Tab 50mg comp. orodisper. N4

Silfect 100mg comp. film. N4

Vizarsin 50mg comp. film. N4