Filtru
Întâi cele populare
Indicaţii terapeutice
Epilepsie :
- psihomotorie sau temporală;
- convulsii generalizate tonico-clonice;
- convulsii focale;
- forme mixte de accese convulsive;
Crize maniacale
Nevralgie de trigemen esențială. Doze şi mod de administrare
Comprimatele pot fi administrate cu puţină apă, în timpul, după sau între mese.
Trecerea de la comprimate la comprimatele cu eliberare modificată: experienţa clinică a demonstrat
faptul că poate fi necesară mărirea dozei în cazul comprimatelor cu eliberare modificată.
Datorită interacţiunilor medicamentoase şi a diferenţelor în farmacocinetica diferitelor medicamente
antiepileptice, doza de carbamazepină trebuie stabilită cu precauţie la pacienţii vârstnici.
Epilepsie
Când este posibil, Carbamazepină-PS trebuie prescris ca monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică mică, care va fi crescută treptat (se va ajusta în funcţie
de necesitatea fiecărui pacient) până la obţinerea unui efect optim. După obținerea unui control bun
al crizei epileptice, doza poate fi redusă treptat până la nivelul minim eficient.
Doza zilnică de carbamazepină trebuie stabilită în funcţie de vârsta, greutatea şi tolerabilitatea
fiecărui pacient în parte, pentru obținerea unui control eficient al crizelor convulsive.
Determinarea concentraţiilor plasmatice pot ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul crizelor
epileptice, eficacitatea terapeutică este atinsă deobicei la concentrații plasmatice totale între 4 – 12
g/ ml (17 – 50 mol /l) (vezi pct.4.4 ).
Când Carbamazepină-PS este adăugat unei terapii antiepileptice existente acest lucru trebuie făcut
gradat menţinând, sau dacă este necesar, adaptând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi; doza se va
creşte gradat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în general, se observă la doza de 400 mg
carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg
carbamazepină sau chiar 2000 mg carbamazepină pe zi.
Copii
Administrarea Carbamazepină-PS nu este recomandată la copii cu vârsta sub 5 ani (pentru acest
grup de vârstă este indicată utilizarea unei forme farmaceutice corespunzătoare – sirop).
Doza de întreţinere: 10-20 mg carbamazepină/kg şi zi în mai multe prize după cum urmează:
Până la 1 an 100-200 mg carbamazepină pe zi
Între 1 - 6 ani: 200-400 mg carbamazepină pe zi
Între 6 - 10 ani 400-600 mg carbamazepină pe zi
Între 11 - 15 ani 600-1000 mg carbamazepină pe z
Peste 15 ani 800-1200 mg carbamazepină pe zi
Doza de 200 mg pe zi poate fi divizată în 2-3 prize.
Doza maximă de întreținere :
Copii cu vârsta sub 6 ani: 35 mg/kg/zi
Copii cu vârsta între 6 și 15 ani: 1000 mg/zi
Copii cu vârsta peste 15 ani: 1200 mg/zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
- Bloc atrioventricular.
- Antecedente de deprimare medulară.
- Antecedente de porfirie (de exempluporfirie acută intermitentă, porfirie variegata, porfirie
cutanată tardivă)
- Asocierea carbamazepinei cu antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO ) (vezi
pct.4.5).
- De regula, în sarcină și perioada de alăptare
- Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3wK7ZEH
Epilepsie :
- psihomotorie sau temporală;
- convulsii generalizate tonico-clonice;
- convulsii focale;
- forme mixte de accese convulsive;
Crize maniacale
Nevralgie de trigemen esențială. Doze şi mod de administrare
Comprimatele pot fi administrate cu puţină apă, în timpul, după sau între mese.
Trecerea de la comprimate la comprimatele cu eliberare modificată: experienţa clinică a demonstrat
faptul că poate fi necesară mărirea dozei în cazul comprimatelor cu eliberare modificată.
Datorită interacţiunilor medicamentoase şi a diferenţelor în farmacocinetica diferitelor medicamente
antiepileptice, doza de carbamazepină trebuie stabilită cu precauţie la pacienţii vârstnici.
Epilepsie
Când este posibil, Carbamazepină-PS trebuie prescris ca monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică mică, care va fi crescută treptat (se va ajusta în funcţie
de necesitatea fiecărui pacient) până la obţinerea unui efect optim. După obținerea unui control bun
al crizei epileptice, doza poate fi redusă treptat până la nivelul minim eficient.
Doza zilnică de carbamazepină trebuie stabilită în funcţie de vârsta, greutatea şi tolerabilitatea
fiecărui pacient în parte, pentru obținerea unui control eficient al crizelor convulsive.
Determinarea concentraţiilor plasmatice pot ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul crizelor
epileptice, eficacitatea terapeutică este atinsă deobicei la concentrații plasmatice totale între 4 – 12
g/ ml (17 – 50 mol /l) (vezi pct.4.4 ).
Când Carbamazepină-PS este adăugat unei terapii antiepileptice existente acest lucru trebuie făcut
gradat menţinând, sau dacă este necesar, adaptând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi; doza se va
creşte gradat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în general, se observă la doza de 400 mg
carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg
carbamazepină sau chiar 2000 mg carbamazepină pe zi.
Copii
Administrarea Carbamazepină-PS nu este recomandată la copii cu vârsta sub 5 ani (pentru acest
grup de vârstă este indicată utilizarea unei forme farmaceutice corespunzătoare – sirop).
Doza de întreţinere: 10-20 mg carbamazepină/kg şi zi în mai multe prize după cum urmează:
Până la 1 an 100-200 mg carbamazepină pe zi
Între 1 - 6 ani: 200-400 mg carbamazepină pe zi
Între 6 - 10 ani 400-600 mg carbamazepină pe zi
Între 11 - 15 ani 600-1000 mg carbamazepină pe z
Peste 15 ani 800-1200 mg carbamazepină pe zi
Doza de 200 mg pe zi poate fi divizată în 2-3 prize.
Doza maximă de întreținere :
Copii cu vârsta sub 6 ani: 35 mg/kg/zi
Copii cu vârsta între 6 și 15 ani: 1000 mg/zi
Copii cu vârsta peste 15 ani: 1200 mg/zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
- Bloc atrioventricular.
- Antecedente de deprimare medulară.
- Antecedente de porfirie (de exempluporfirie acută intermitentă, porfirie variegata, porfirie
cutanată tardivă)
- Asocierea carbamazepinei cu antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO ) (vezi
pct.4.5).
- De regula, în sarcină și perioada de alăptare
- Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3wK7ZEH
Ce este Luminal i.v. şi pentru ce se utilizează
Ingredientul activ al Luminal i.v. se numeşte fenobarbital.
Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic (un medicament utilizat pentru
tratarea crizelor de epilepsie), care aparţine grupului barbituricelor.
Luminal i.v. este tratat pentru tratamentul a diferite forme de epilepsie, inclusiv status
epilepticus.
Avertisment: Fenobarbitalul poate declanşa apariţia crizelor psihomotorii şi a crizelor
de tip absenţă. Cum să utilizaţi Luminal i.v.
Utilizaţi întotdeauna Luminal i.v. exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Regimul
de dozare nu trebuie modificat din proprie iniţiativă, aceasta putând conduce la eşecul
tratamentului.
Utilizarea la adulţi
În tratamentul epilepsiei, adulţilor li se administrează 1-3 mg de fenobarbital per kg
de greutate corporală, după necesităţi. Ar putea fi nevoie ca medicul curant să
ajusteze doza în cursul tratamentului.
De obicei, adulţii primesc 1 ml de Luminal i.v. (1 fiolă = 200 mg de fenobarbital), de
cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii. La adulţi, doza maximă pentru
administrare în priză unică este de 400 mg de fenobarbital (2 fiole = 2 ml Luminal
i.v.), iar doza zilnică maximă este de 800 mg de fenobarbital pe zi.
Utilizarea la copii si adolescenţi
La copii, doza iniţială totală este de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi. Ar putea fi
nevoie ca medicul curant să ajusteze doza în cursul tratamentului.
Nou-născuţii şi sugarii sub vârsta de 6 săptămâni au nevoie de o doză aşa-numită de
încărcare mai mare, care este de obicei administrată în perfuzie i.v. lentă. După
aceea, doza de întreţinere de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi va fi suficientă.
La sugarii cu vârste cuprinse între 6 săptămâni şi 1 an, doza de 3-4 mg/kg de
greutate corporală/zi, administrată iniţial poate fi crescută de către medic până la o
doză de întreţinere de cel mult 8 mg/kg de greutate corporală/zi, datorită
metabolismului mai rapid al acestora.
De obicei, copiii mai mari primesc 0,75 ml, copiii mai mici primesc 0,3 ml, sugarii
primesc 0,1–0,3 ml i.m. sau în perfuzie i.v. lentă, de cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii.
Populaţii speciale
La pacienţii vârstnici, reducerea dozei este adeseori necesară. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică, doza iniţială trebuie redusă. La pacienţii cu insuficienţă renală, în
prezenţa unui clearance al creatininei mai mic de 10 ml/minut, doza trebuie redusă iar
intervalul dintre doze trebuie prelungit. La pacienţii care fac dializă peritoneală nu este
necesară ajustarea dozei.
Modul şi durata de administrare
Luminal i.v. este injectat după necesităţi, de 2-3 ori pe zi i.m. sau în perfuzie i.v.
lentă.
Luminal i.v. este destinat utilizării, în principal, în stadii severe ale bolii sau în cazurile
în care administrarea pe cale orală a medicamentelor care conţin fenobarbital poate fi
făcută numai cu mari dificultăţi.
6
Trebuie evitată injectarea subcutanată sau paravenoasă deoarece poate provoca
necroză. Injectarea intra-arterială accidentală poate cauza spasm vascular, durere
severă şi cangrenă.
În cursul administrării intravenoase de fenobarbital, trebuie să fie monitorizate ECG,
tensiunea arterială, funcţia respiratorie şi nivelurile plasmatice de fenobarbital. În
plus, trebuie să fie la îndemână facilităţi pentru resuscitarea cardiopulmonară.
NOTĂ: Înainte de administrarea în injecţie amestecat cu un alt preparat, trebuie luată
în considerare posibilitatea apariţiei de reacţii chimice nedorite (precipitare,
turbiditate) a componentelor singulare.
Durata tratamentului cu fenobarbital este decisă de către medicul curant în funcţie de
evoluţia generală a patologiei de bază. De aceea, medicul curant trebuie să evalueze,
din când în când, dacă tratamentul cu fenobarbital este, în continuare, indicat
dumneavoastră.
Trebuie avut în vedere faptul că fenobarbitalul se administrează în mod continuu şi că,
odată cu oprirea tratamentului, pot reveni crizele sau chiar poate interveni status
epilepticus. Se recomandă ca oprirea tratamentului cu fenobarbital să se facă printr-o
reducere treptată a dozei.
În cazul în care consideraţi că efectul Luminal i.v. este prea puternic sau prea slab,
discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
7
sedare, oboseală, somnolenţă, slăbiciune, moleşeală, prelungirea timpului de
reacţie
ameţeală, dureri de cap, dificultate de controlare a mişcărilor
tulburări cognitive, confuzie şi disfuncţii sexuale (reducerea libidoului, impotenţă)
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
stări paradoxale de excitaţie la copii şi vârstnici, anxietate, iritabilitate,
nervozitate
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacţii de incompatibilitate (febră, tulburări ale funcţiei hepatice, inflamaţia
ficatului, umflarea ganglionilor limfatici, creşterea numărului anumitor celule albe
sanguine [leucocitoză, limfocitoză], creşterea sensibilităţii pielii la lumina solară,
erupţii pe piele precum şi reacţii grave apărute pe piele cum sunt dermatita
exfoliativă, eritemul multiform)
afectarea măduvei osoase, anemie megaloblastică (scăderea numărului de
globule roşii sanguine şi creşterea dimensiunilor acestora peste limitele normale)
tulburări de ordin depresiv
probleme circulatorii cu scăderea tensiunii arteriale, mergând până la şoc
afectare hepatică, afectare renală
senzaţie de rău, stare de rău, constipaţie, senzaţie neplăcută în epigastru
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane):
erupţii pe piele, care pot pune viaţa în pericol (sindrom Stevens-Johnson,
necroliza epidermică toxică) (vezi pct. 2)
contractura Dupuytren (boală a ţesutului conjunctiv care afectează palmele şi
degetele de la mâini), umăr blocat (rigiditate dureroasă a umărului).
Ingredientul activ al Luminal i.v. se numeşte fenobarbital.
Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic (un medicament utilizat pentru
tratarea crizelor de epilepsie), care aparţine grupului barbituricelor.
Luminal i.v. este tratat pentru tratamentul a diferite forme de epilepsie, inclusiv status
epilepticus.
Avertisment: Fenobarbitalul poate declanşa apariţia crizelor psihomotorii şi a crizelor
de tip absenţă. Cum să utilizaţi Luminal i.v.
Utilizaţi întotdeauna Luminal i.v. exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Regimul
de dozare nu trebuie modificat din proprie iniţiativă, aceasta putând conduce la eşecul
tratamentului.
Utilizarea la adulţi
În tratamentul epilepsiei, adulţilor li se administrează 1-3 mg de fenobarbital per kg
de greutate corporală, după necesităţi. Ar putea fi nevoie ca medicul curant să
ajusteze doza în cursul tratamentului.
De obicei, adulţii primesc 1 ml de Luminal i.v. (1 fiolă = 200 mg de fenobarbital), de
cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii. La adulţi, doza maximă pentru
administrare în priză unică este de 400 mg de fenobarbital (2 fiole = 2 ml Luminal
i.v.), iar doza zilnică maximă este de 800 mg de fenobarbital pe zi.
Utilizarea la copii si adolescenţi
La copii, doza iniţială totală este de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi. Ar putea fi
nevoie ca medicul curant să ajusteze doza în cursul tratamentului.
Nou-născuţii şi sugarii sub vârsta de 6 săptămâni au nevoie de o doză aşa-numită de
încărcare mai mare, care este de obicei administrată în perfuzie i.v. lentă. După
aceea, doza de întreţinere de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi va fi suficientă.
La sugarii cu vârste cuprinse între 6 săptămâni şi 1 an, doza de 3-4 mg/kg de
greutate corporală/zi, administrată iniţial poate fi crescută de către medic până la o
doză de întreţinere de cel mult 8 mg/kg de greutate corporală/zi, datorită
metabolismului mai rapid al acestora.
De obicei, copiii mai mari primesc 0,75 ml, copiii mai mici primesc 0,3 ml, sugarii
primesc 0,1–0,3 ml i.m. sau în perfuzie i.v. lentă, de cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii.
Populaţii speciale
La pacienţii vârstnici, reducerea dozei este adeseori necesară. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică, doza iniţială trebuie redusă. La pacienţii cu insuficienţă renală, în
prezenţa unui clearance al creatininei mai mic de 10 ml/minut, doza trebuie redusă iar
intervalul dintre doze trebuie prelungit. La pacienţii care fac dializă peritoneală nu este
necesară ajustarea dozei.
Modul şi durata de administrare
Luminal i.v. este injectat după necesităţi, de 2-3 ori pe zi i.m. sau în perfuzie i.v.
lentă.
Luminal i.v. este destinat utilizării, în principal, în stadii severe ale bolii sau în cazurile
în care administrarea pe cale orală a medicamentelor care conţin fenobarbital poate fi
făcută numai cu mari dificultăţi.
6
Trebuie evitată injectarea subcutanată sau paravenoasă deoarece poate provoca
necroză. Injectarea intra-arterială accidentală poate cauza spasm vascular, durere
severă şi cangrenă.
În cursul administrării intravenoase de fenobarbital, trebuie să fie monitorizate ECG,
tensiunea arterială, funcţia respiratorie şi nivelurile plasmatice de fenobarbital. În
plus, trebuie să fie la îndemână facilităţi pentru resuscitarea cardiopulmonară.
NOTĂ: Înainte de administrarea în injecţie amestecat cu un alt preparat, trebuie luată
în considerare posibilitatea apariţiei de reacţii chimice nedorite (precipitare,
turbiditate) a componentelor singulare.
Durata tratamentului cu fenobarbital este decisă de către medicul curant în funcţie de
evoluţia generală a patologiei de bază. De aceea, medicul curant trebuie să evalueze,
din când în când, dacă tratamentul cu fenobarbital este, în continuare, indicat
dumneavoastră.
Trebuie avut în vedere faptul că fenobarbitalul se administrează în mod continuu şi că,
odată cu oprirea tratamentului, pot reveni crizele sau chiar poate interveni status
epilepticus. Se recomandă ca oprirea tratamentului cu fenobarbital să se facă printr-o
reducere treptată a dozei.
În cazul în care consideraţi că efectul Luminal i.v. este prea puternic sau prea slab,
discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
7
sedare, oboseală, somnolenţă, slăbiciune, moleşeală, prelungirea timpului de
reacţie
ameţeală, dureri de cap, dificultate de controlare a mişcărilor
tulburări cognitive, confuzie şi disfuncţii sexuale (reducerea libidoului, impotenţă)
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
stări paradoxale de excitaţie la copii şi vârstnici, anxietate, iritabilitate,
nervozitate
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacţii de incompatibilitate (febră, tulburări ale funcţiei hepatice, inflamaţia
ficatului, umflarea ganglionilor limfatici, creşterea numărului anumitor celule albe
sanguine [leucocitoză, limfocitoză], creşterea sensibilităţii pielii la lumina solară,
erupţii pe piele precum şi reacţii grave apărute pe piele cum sunt dermatita
exfoliativă, eritemul multiform)
afectarea măduvei osoase, anemie megaloblastică (scăderea numărului de
globule roşii sanguine şi creşterea dimensiunilor acestora peste limitele normale)
tulburări de ordin depresiv
probleme circulatorii cu scăderea tensiunii arteriale, mergând până la şoc
afectare hepatică, afectare renală
senzaţie de rău, stare de rău, constipaţie, senzaţie neplăcută în epigastru
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane):
erupţii pe piele, care pot pune viaţa în pericol (sindrom Stevens-Johnson,
necroliza epidermică toxică) (vezi pct. 2)
contractura Dupuytren (boală a ţesutului conjunctiv care afectează palmele şi
degetele de la mâini), umăr blocat (rigiditate dureroasă a umărului).
CE ESTE TEGRETOL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ce este Tegretol
Tegretol aparţine unui grup de medicamente numite antiepileptice (medicamente pentru
convulsii). Datorită modului său de acţiune poate fi utilizat şi pentru alte boli.
Pentru ce se utilizează Tegretol
Tegretol este utilizat pentru a trata anumite tipuri de convulsii (epilepsie). De asemenea, este utilizat
pentru a trata unele afecţiuni neurologice (cum ar o stare dureroasă a feţei denumită „nevralgie de
trigemen”), precum și în unele stări psihice (cum este mania, epizoade de tulburări bipolare și unele
tipuri de depresie). Nu trebuie utilizat pentru nevralgii sau dureri obişnuite.
Epilepsia este o afecţiune caracterizată prin una sau mai multe convulsii (crize). Convulsiile apar
când mesajele creierului către muşchi nu sunt transmise corect în corp, de-a lungul nervilor.
Tegretol ajută la controlul transmiterii acestor mesaje. De asemenea, Tegretol reglează funcţiile
nervilor în cadrul celorlalte boli menționate anterior. CUM SĂ LUAŢI TEGRETOL
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Nu depăşiţi doza recomandată.
Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să reduceţi posibilitatea reacţiilor
adverse grave. Nu utilizaţi doze suplimentare de Tegretol, nu îl administraţi mai frecvent şi nu îl
utilizaţi pentru o perioadă mai lungă de timp decât v-a spus medicul dumneavoastră.
Nu întrerupeţi brusc administrarea Tegretol, fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră vă va spune dacă şi când puteţi opri administrarea acestui medicament (vezi pct.
Atenționări și precauții).
Cât de mult Tegretol să luați
În tratamentul epilepsiei se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi, la adulți. Doza ulterior se va creşte gradat, până la 800 până la 1200 mg pe zi (la unii
pacienți pot fi necesare 1600 mg sau chiar 2000 mg pe zi), divizate în 2-3 prize.
Tratamentul la copii, de obicei, este inițiat cu doza de 100 până la 200 mg pe zi (10-20 mg/kg
greutate corporală zilnic); doza se menține la 400 până la 600 mg pe zi. Adolescenților se pot
administra 600 până la 1000 mg pe zi.
Pentru nevralgia de trigemen, doza inițială de 200 până la 400 mg pe zi se crește lent până la
dispariția durerii (de obicei, 200 mg de 3-4 ori pe zi). Doza maximă este de 1200 mg pe zi. Pentru
vârstnici se recomandă o doză inițială mai mică, de 100 mg de 2 ori pe zi.
Pentru mania acută și tratamentul de întreținere al afecțiunilor afective bipolare, doza uzuală
este de 400 până la 600 mg pe zi (interval de doze: aproximativ 400 până la 1600 mg pe zi).
Medicul dumneavoastră vă va spune exact câte doze de Tegretol să luați. https://bit.ly/3xFNDOe
Ce este Tegretol
Tegretol aparţine unui grup de medicamente numite antiepileptice (medicamente pentru
convulsii). Datorită modului său de acţiune poate fi utilizat şi pentru alte boli.
Pentru ce se utilizează Tegretol
Tegretol este utilizat pentru a trata anumite tipuri de convulsii (epilepsie). De asemenea, este utilizat
pentru a trata unele afecţiuni neurologice (cum ar o stare dureroasă a feţei denumită „nevralgie de
trigemen”), precum și în unele stări psihice (cum este mania, epizoade de tulburări bipolare și unele
tipuri de depresie). Nu trebuie utilizat pentru nevralgii sau dureri obişnuite.
Epilepsia este o afecţiune caracterizată prin una sau mai multe convulsii (crize). Convulsiile apar
când mesajele creierului către muşchi nu sunt transmise corect în corp, de-a lungul nervilor.
Tegretol ajută la controlul transmiterii acestor mesaje. De asemenea, Tegretol reglează funcţiile
nervilor în cadrul celorlalte boli menționate anterior. CUM SĂ LUAŢI TEGRETOL
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Nu depăşiţi doza recomandată.
Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să reduceţi posibilitatea reacţiilor
adverse grave. Nu utilizaţi doze suplimentare de Tegretol, nu îl administraţi mai frecvent şi nu îl
utilizaţi pentru o perioadă mai lungă de timp decât v-a spus medicul dumneavoastră.
Nu întrerupeţi brusc administrarea Tegretol, fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră vă va spune dacă şi când puteţi opri administrarea acestui medicament (vezi pct.
Atenționări și precauții).
Cât de mult Tegretol să luați
În tratamentul epilepsiei se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi, la adulți. Doza ulterior se va creşte gradat, până la 800 până la 1200 mg pe zi (la unii
pacienți pot fi necesare 1600 mg sau chiar 2000 mg pe zi), divizate în 2-3 prize.
Tratamentul la copii, de obicei, este inițiat cu doza de 100 până la 200 mg pe zi (10-20 mg/kg
greutate corporală zilnic); doza se menține la 400 până la 600 mg pe zi. Adolescenților se pot
administra 600 până la 1000 mg pe zi.
Pentru nevralgia de trigemen, doza inițială de 200 până la 400 mg pe zi se crește lent până la
dispariția durerii (de obicei, 200 mg de 3-4 ori pe zi). Doza maximă este de 1200 mg pe zi. Pentru
vârstnici se recomandă o doză inițială mai mică, de 100 mg de 2 ori pe zi.
Pentru mania acută și tratamentul de întreținere al afecțiunilor afective bipolare, doza uzuală
este de 400 până la 600 mg pe zi (interval de doze: aproximativ 400 până la 1600 mg pe zi).
Medicul dumneavoastră vă va spune exact câte doze de Tegretol să luați. https://bit.ly/3xFNDOe
CE ESTE ORFIRIL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Orfiril este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice
(medicament antiepileptic) şi al maniei.
Orfiril este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat,
entuziasmat sau hiperactiv. Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală
bipolară”. Orfiril poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul. CUM SĂ LUAŢI ORFIRIL
Luaţi întotdeauna Orfiril exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Orfiril se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un
pahar cu apă), cu o oră înainte de mese, obişnuit în 2-4 prize pe zi.
Orfiril este disponibil în diverse concentraţii, ceea ce permite creşterea treptată a
dozei, precum şi stabilirea cu exactitate a dozei de întreţinere.
Doza necesară este stabilită de către medicul dumneavoastră. Ea este strict
individualizată.
Durata administrării diferă de la un pacient la altul şi va fi stabilită de către medic.
În general, tratamentul este de lungă durată.
Nu este permis să modificaţi tratamentul sau dozele fără a discuta cu medicul în
prealabil, pentru a nu periclita reuşita tratamentului.
Dacă aveţi impresia că efectul Orfiril este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Epilepsie
Se recomandă creşterea treptată a dozei până la doza optimă. Atunci când luaţi
valproat de sodiu neînsoţit de alte medicamente (în monoterapie), doza iniţială este,
în general, de 5 – 10 mg/kg, crescând cu 5 mg/kg la intervale de 4 – 7 zile, până la
doza eficace de întreţinere la care se evită apariţia reacţiilor adverse.
În unele cazuri, eficacitatea maximă se observă numai după 4 – 6 săptămâni de
tratament. De aceea, dozele zilnice nu trebuie crescute prea rapid peste valorile
medii.
În general, dacă medicul nu recomandă altfel, doza zilnică medie pentru tratamentul
de lungă durată este următoarea:
Copii: 30 mg valproat de sodiu/kg
Adolescenţi: 25 mg valproat de sodiu/kg
Adulţi: 20 mg valproat de sodiu/kg
Administrarea se face în 2 -4 prize pe zi.
Manie
Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul
dumneavoastră.
Doza iniţială
Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.
Doza medie zilnică
Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Orfiril poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind
administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a
fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul
episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este
mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie
combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea
tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după cîteva zile de tratament
sau după reducerea dozei.
Orfiril este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice
(medicament antiepileptic) şi al maniei.
Orfiril este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat,
entuziasmat sau hiperactiv. Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală
bipolară”. Orfiril poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul. CUM SĂ LUAŢI ORFIRIL
Luaţi întotdeauna Orfiril exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Orfiril se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un
pahar cu apă), cu o oră înainte de mese, obişnuit în 2-4 prize pe zi.
Orfiril este disponibil în diverse concentraţii, ceea ce permite creşterea treptată a
dozei, precum şi stabilirea cu exactitate a dozei de întreţinere.
Doza necesară este stabilită de către medicul dumneavoastră. Ea este strict
individualizată.
Durata administrării diferă de la un pacient la altul şi va fi stabilită de către medic.
În general, tratamentul este de lungă durată.
Nu este permis să modificaţi tratamentul sau dozele fără a discuta cu medicul în
prealabil, pentru a nu periclita reuşita tratamentului.
Dacă aveţi impresia că efectul Orfiril este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Epilepsie
Se recomandă creşterea treptată a dozei până la doza optimă. Atunci când luaţi
valproat de sodiu neînsoţit de alte medicamente (în monoterapie), doza iniţială este,
în general, de 5 – 10 mg/kg, crescând cu 5 mg/kg la intervale de 4 – 7 zile, până la
doza eficace de întreţinere la care se evită apariţia reacţiilor adverse.
În unele cazuri, eficacitatea maximă se observă numai după 4 – 6 săptămâni de
tratament. De aceea, dozele zilnice nu trebuie crescute prea rapid peste valorile
medii.
În general, dacă medicul nu recomandă altfel, doza zilnică medie pentru tratamentul
de lungă durată este următoarea:
Copii: 30 mg valproat de sodiu/kg
Adolescenţi: 25 mg valproat de sodiu/kg
Adulţi: 20 mg valproat de sodiu/kg
Administrarea se face în 2 -4 prize pe zi.
Manie
Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul
dumneavoastră.
Doza iniţială
Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.
Doza medie zilnică
Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Orfiril poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind
administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a
fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul
episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este
mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie
combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea
tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după cîteva zile de tratament
sau după reducerea dozei.
Indicaţii terapeutice
Ca antiepileptic:
Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei:
epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice,
tonico-clonice.
Ca sedativ:
Se administrează pentru tratamentul stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor
care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus.
Ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic:
Se administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum
şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
Medicamentul este indicat la copii, adolescenţi, adulţi şi vârstnici. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică, seara, înainte de culcare.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după cum urmează:
- sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi
- între 20–30 kg: 3-4 mg/kg şi zi
- peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi.
La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele.
Vârstnici
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă
renală sau insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator,
din cauza riscului de encefalopatie hepatică).
Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament.
În tratamentul epilepsiei, doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.
Întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau înlocuirea cu un alt antiepileptic trebuie să se facă
progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală. Contraindicaţii
Contraindicaţii absolute
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie severă.
Porfirie.
Asocierea cu saquinavir, ifosfamidă (în cazul administrării profilactice de fenobarbital) (vezi pct.
4.5).
Contraindicaţii relative
Asocierea cu alcoolul etilic, estroprogestative şi progestative, utilizate ca metode de contracepţie
(vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3rgmQFH
Ca antiepileptic:
Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei:
epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice,
tonico-clonice.
Ca sedativ:
Se administrează pentru tratamentul stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor
care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus.
Ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic:
Se administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum
şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
Medicamentul este indicat la copii, adolescenţi, adulţi şi vârstnici. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică, seara, înainte de culcare.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după cum urmează:
- sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi
- între 20–30 kg: 3-4 mg/kg şi zi
- peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi.
La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele.
Vârstnici
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă
renală sau insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator,
din cauza riscului de encefalopatie hepatică).
Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament.
În tratamentul epilepsiei, doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.
Întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau înlocuirea cu un alt antiepileptic trebuie să se facă
progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală. Contraindicaţii
Contraindicaţii absolute
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie severă.
Porfirie.
Asocierea cu saquinavir, ifosfamidă (în cazul administrării profilactice de fenobarbital) (vezi pct.
4.5).
Contraindicaţii relative
Asocierea cu alcoolul etilic, estroprogestative şi progestative, utilizate ca metode de contracepţie
(vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3rgmQFH
Ce este Orfiril long şi pentru ce se utilizează
Orfiril long este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice (medicament antiepileptic)
şi al maniei.
2
Orfiril long este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat, entuziasmat sau hiperactiv.
Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală bipolară”. Orfiril long poate fi administrat atunci
când nu poate fi utilizat litiul. ÎNCEP TRATAMENTUL CU ORFIRIL LONG
7
Dacă aceasta este prima dată când vi s-a prescris Orfiril long, medicul dumneavoastră vă va explica care
sunt riscurile pentru făt în cazul în care rămâneţi gravidă. Odată ce ajungeţi la vârsta fertilă, trebuie să vă
asiguraţi că utilizaţi o metodă eficace de contracepţie pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long.
Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
clinicii de planificare familială.
Mesaje cheie:
Înainte de începerea tratamentului cu Orfiril long, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini, prin
intermediul unui test de sarcină al cărui rezultat trebuie confirmat de către medicul
dumneavoastră.
Trebuie să utilizaţi o metodă de control a sarcinii (contracepţie) eficace pe întreaga durată a
tratamentului cu Orfiril long.
Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră despre metodele potrivite de control al sarcinii
(contracepție). Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă
poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.
Unele medicamente contraceptive (medicamentele contraceptive care conţin estrogen) pot să
scadă nivelul de valproat din sânge. Asiguraţi-vă că discutaţi cu medicul dumneavoastră despre
metoda de contracepţie (prevenţie a sarcinii) care este cea mai adecvată pentru dumneavoastră.
Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în
tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se
va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea
valproatului în timpul sarcinii.
Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.
Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi
gravidă. Cum să luaţi Orfiril long
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tratamentul cu Orfiril long trebuie inițiat şi supravegheat de către un medic cu experiență în tratamentul
epilepsiei sau tulburării bipolare.
Alimentele nu au nicio influenţă asupra absorbţiei valproatului astfel încât Orfiril long poate fi administrat
independent de orarul meselor. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind administrarea valproatului în
tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a fost în mod specific asociată cu administrarea
valproatului în tratamentul episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la
administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză și apar în special, la iniţierea tratamentului; acestea
sunt trecătoare și dispar spontan după câteva zile de tratament sau după reducerea dozei.
Reacţiile adverse cel mai adesea raportate în cazul valproatului de sodiu sunt tulburările gastro-intestinale,
apărute la aproximativ 20% dintre pacienţi. Au fost observate cazuri de afectare hepatică severă (sau chiar
fatală), în special la copii trataţi cu doze mari sau în asociere cu alte antiepileptice.
Orfiril long este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice (medicament antiepileptic)
şi al maniei.
2
Orfiril long este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat, entuziasmat sau hiperactiv.
Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală bipolară”. Orfiril long poate fi administrat atunci
când nu poate fi utilizat litiul. ÎNCEP TRATAMENTUL CU ORFIRIL LONG
7
Dacă aceasta este prima dată când vi s-a prescris Orfiril long, medicul dumneavoastră vă va explica care
sunt riscurile pentru făt în cazul în care rămâneţi gravidă. Odată ce ajungeţi la vârsta fertilă, trebuie să vă
asiguraţi că utilizaţi o metodă eficace de contracepţie pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long.
Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
clinicii de planificare familială.
Mesaje cheie:
Înainte de începerea tratamentului cu Orfiril long, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini, prin
intermediul unui test de sarcină al cărui rezultat trebuie confirmat de către medicul
dumneavoastră.
Trebuie să utilizaţi o metodă de control a sarcinii (contracepţie) eficace pe întreaga durată a
tratamentului cu Orfiril long.
Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră despre metodele potrivite de control al sarcinii
(contracepție). Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă
poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.
Unele medicamente contraceptive (medicamentele contraceptive care conţin estrogen) pot să
scadă nivelul de valproat din sânge. Asiguraţi-vă că discutaţi cu medicul dumneavoastră despre
metoda de contracepţie (prevenţie a sarcinii) care este cea mai adecvată pentru dumneavoastră.
Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în
tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se
va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea
valproatului în timpul sarcinii.
Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.
Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi
gravidă. Cum să luaţi Orfiril long
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tratamentul cu Orfiril long trebuie inițiat şi supravegheat de către un medic cu experiență în tratamentul
epilepsiei sau tulburării bipolare.
Alimentele nu au nicio influenţă asupra absorbţiei valproatului astfel încât Orfiril long poate fi administrat
independent de orarul meselor. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind administrarea valproatului în
tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a fost în mod specific asociată cu administrarea
valproatului în tratamentul episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la
administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză și apar în special, la iniţierea tratamentului; acestea
sunt trecătoare și dispar spontan după câteva zile de tratament sau după reducerea dozei.
Reacţiile adverse cel mai adesea raportate în cazul valproatului de sodiu sunt tulburările gastro-intestinale,
apărute la aproximativ 20% dintre pacienţi. Au fost observate cazuri de afectare hepatică severă (sau chiar
fatală), în special la copii trataţi cu doze mari sau în asociere cu alte antiepileptice.
CE ESTE ORFIRIL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Orfiril este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice
(medicament antiepileptic) şi al maniei.
Orfiril este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat,
entuziasmat sau hiperactiv. Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală
bipolară”. Orfiril poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul. CUM SĂ LUAŢI ORFIRIL
Luaţi întotdeauna Orfiril exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Orfiril se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un
pahar cu apă), cu o oră înainte de mese, obişnuit în 2-4 prize pe zi.
Orfiril este disponibil în diverse concentraţii, ceea ce permite creşterea treptată a
dozei, precum şi stabilirea cu exactitate a dozei de întreţinere.
Doza necesară este stabilită de către medicul dumneavoastră. Ea este strict
individualizată.
Durata administrării diferă de la un pacient la altul şi va fi stabilită de către medic.
În general, tratamentul este de lungă durată.
Nu este permis să modificaţi tratamentul sau dozele fără a discuta cu medicul în
prealabil, pentru a nu periclita reuşita tratamentului.
Dacă aveţi impresia că efectul Orfiril este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Epilepsie
Se recomandă creşterea treptată a dozei până la doza optimă. Atunci când luaţi
valproat de sodiu neînsoţit de alte medicamente (în monoterapie), doza iniţială este,
în general, de 5 – 10 mg/kg, crescând cu 5 mg/kg la intervale de 4 – 7 zile, până la
doza eficace de întreţinere la care se evită apariţia reacţiilor adverse.
În unele cazuri, eficacitatea maximă se observă numai după 4 – 6 săptămâni de
tratament. De aceea, dozele zilnice nu trebuie crescute prea rapid peste valorile
medii.
În general, dacă medicul nu recomandă altfel, doza zilnică medie pentru tratamentul
de lungă durată este următoarea:
Copii: 30 mg valproat de sodiu/kg
Adolescenţi: 25 mg valproat de sodiu/kg
Adulţi: 20 mg valproat de sodiu/kg
Administrarea se face în 2 -4 prize pe zi.
Manie
Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul
dumneavoastră.
Doza iniţială
Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.
Doza medie zilnică
Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Orfiril poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind
administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a
fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul
episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este
mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie
combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea
tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după cîteva zile de tratament
sau după reducerea dozei.
Orfiril este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice
(medicament antiepileptic) şi al maniei.
Orfiril este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat,
entuziasmat sau hiperactiv. Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală
bipolară”. Orfiril poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul. CUM SĂ LUAŢI ORFIRIL
Luaţi întotdeauna Orfiril exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Orfiril se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un
pahar cu apă), cu o oră înainte de mese, obişnuit în 2-4 prize pe zi.
Orfiril este disponibil în diverse concentraţii, ceea ce permite creşterea treptată a
dozei, precum şi stabilirea cu exactitate a dozei de întreţinere.
Doza necesară este stabilită de către medicul dumneavoastră. Ea este strict
individualizată.
Durata administrării diferă de la un pacient la altul şi va fi stabilită de către medic.
În general, tratamentul este de lungă durată.
Nu este permis să modificaţi tratamentul sau dozele fără a discuta cu medicul în
prealabil, pentru a nu periclita reuşita tratamentului.
Dacă aveţi impresia că efectul Orfiril este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Epilepsie
Se recomandă creşterea treptată a dozei până la doza optimă. Atunci când luaţi
valproat de sodiu neînsoţit de alte medicamente (în monoterapie), doza iniţială este,
în general, de 5 – 10 mg/kg, crescând cu 5 mg/kg la intervale de 4 – 7 zile, până la
doza eficace de întreţinere la care se evită apariţia reacţiilor adverse.
În unele cazuri, eficacitatea maximă se observă numai după 4 – 6 săptămâni de
tratament. De aceea, dozele zilnice nu trebuie crescute prea rapid peste valorile
medii.
În general, dacă medicul nu recomandă altfel, doza zilnică medie pentru tratamentul
de lungă durată este următoarea:
Copii: 30 mg valproat de sodiu/kg
Adolescenţi: 25 mg valproat de sodiu/kg
Adulţi: 20 mg valproat de sodiu/kg
Administrarea se face în 2 -4 prize pe zi.
Manie
Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul
dumneavoastră.
Doza iniţială
Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.
Doza medie zilnică
Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Orfiril poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind
administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a
fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul
episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este
mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie
combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea
tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după cîteva zile de tratament
sau după reducerea dozei.
Ce este Phenhydan şi pentru ce se utilizează
Phenhydan aparţine unui grup de medicamente numite antiepileptice. Este
utilizat pentru tratamentul unei stări patologice (boală) numite „status
epilepticus” (caracterizată prin convulsii prelungite sau repetate), convulsiile
epileptice cu apariţie frecventă, precum şi pentru prevenirea apariţiei convulsiilor
în timpul şi după intervenţiile de neurochirurgie.
Phenhydan este, de asemenea, utilizat pentru a trata formele grave de
tahiaritmie ventriculară (un tip anume de aritmie cardiacă) despre care medicul
consideră că pot pune viaţa în pericol, precum şi pentru a trata o afecţiune
dureroasă a feţei, numită nevralgie de trigemen.
Notă
Fenitoina nu este eficace pentru tratarea crizelor de tip absenţă (un anumit tip de
crize care apar în mod prelungit sau repetat) sau pentru tratamentul ori
profilaxia convulsiilor febrile. Cum să utilizaţi Phenhydan
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
sunteţi sigur.
Informaţii suplimentare detaliate privind dozarea, manipularea şi prepararea
Phenhydan se găsesc la sfârşitul acestui prospect la subcapitolul “Următoarele
informaţii sunt destinate numai medicilor sau personalului medical”.
Phenhydan vă va fi administrat de către medicul dumneavoastră prin injectare
lentă în venă. Medicul va decide ce doză aveţi nevoie şi când trebuie
administrată. Aceasta depinde de vârstă şi greutate, precum şi de afecţiunea
pentru care aveţi nevoie de tratament cu Phenhydan.
Când vi se administrează Phenhydan medicul dumneavoastră va:
- monitoriza continuu inima, tensiunea arterială şi sistemul nervos,
- măsura periodic concentraţia din sânge a fenitoinei.
Durata tratamentului
Phenhydan poate fi utilizat pe termen lung.
Durata tratamentului depinde de:
- afecţiunea pentru care sunteţi tratat;
- cât de bine răspundeţi la tratament ;
- cât de bine toleraţi reacţiile adverse (vezi punctul 4 “Reacţii adverse
posibile”).
Pe parcursul tratamentului pe termen lung cu Phenhydan vor fi supravegheate
concentraţiile din sânge ale fenitoinei, astfel încât să vi se poată administra doza
minimă eficace. În acest fel reacţiile adverse determinate de tratament vor fi
minime.
Vă rugăm să vorbiţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă simţiţi că
efectul Phenhydan este prea puternic sau prea slab.
Phenhydan aparţine unui grup de medicamente numite antiepileptice. Este
utilizat pentru tratamentul unei stări patologice (boală) numite „status
epilepticus” (caracterizată prin convulsii prelungite sau repetate), convulsiile
epileptice cu apariţie frecventă, precum şi pentru prevenirea apariţiei convulsiilor
în timpul şi după intervenţiile de neurochirurgie.
Phenhydan este, de asemenea, utilizat pentru a trata formele grave de
tahiaritmie ventriculară (un tip anume de aritmie cardiacă) despre care medicul
consideră că pot pune viaţa în pericol, precum şi pentru a trata o afecţiune
dureroasă a feţei, numită nevralgie de trigemen.
Notă
Fenitoina nu este eficace pentru tratarea crizelor de tip absenţă (un anumit tip de
crize care apar în mod prelungit sau repetat) sau pentru tratamentul ori
profilaxia convulsiilor febrile. Cum să utilizaţi Phenhydan
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
sunteţi sigur.
Informaţii suplimentare detaliate privind dozarea, manipularea şi prepararea
Phenhydan se găsesc la sfârşitul acestui prospect la subcapitolul “Următoarele
informaţii sunt destinate numai medicilor sau personalului medical”.
Phenhydan vă va fi administrat de către medicul dumneavoastră prin injectare
lentă în venă. Medicul va decide ce doză aveţi nevoie şi când trebuie
administrată. Aceasta depinde de vârstă şi greutate, precum şi de afecţiunea
pentru care aveţi nevoie de tratament cu Phenhydan.
Când vi se administrează Phenhydan medicul dumneavoastră va:
- monitoriza continuu inima, tensiunea arterială şi sistemul nervos,
- măsura periodic concentraţia din sânge a fenitoinei.
Durata tratamentului
Phenhydan poate fi utilizat pe termen lung.
Durata tratamentului depinde de:
- afecţiunea pentru care sunteţi tratat;
- cât de bine răspundeţi la tratament ;
- cât de bine toleraţi reacţiile adverse (vezi punctul 4 “Reacţii adverse
posibile”).
Pe parcursul tratamentului pe termen lung cu Phenhydan vor fi supravegheate
concentraţiile din sânge ale fenitoinei, astfel încât să vi se poată administra doza
minimă eficace. În acest fel reacţiile adverse determinate de tratament vor fi
minime.
Vă rugăm să vorbiţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă simţiţi că
efectul Phenhydan este prea puternic sau prea slab.
1
2