Antiparkinsoniene

Indicaţii terapeutice
Ca antiepileptic:
Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei:
epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice,
tonico-clonice.
Ca sedativ:
Se administrează pentru tratamentul stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor
care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus.
Ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic:
Se administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum
şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
Medicamentul este indicat la copii, adolescenţi, adulţi şi vârstnici. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică, seara, înainte de culcare.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după cum urmează:
- sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi
- între 20–30 kg: 3-4 mg/kg şi zi
- peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi.
La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele.
Vârstnici
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă
renală sau insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator,
din cauza riscului de encefalopatie hepatică).
Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament.
În tratamentul epilepsiei, doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.
Întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau înlocuirea cu un alt antiepileptic trebuie să se facă
progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală. Contraindicaţii
Contraindicaţii absolute
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie severă.
Porfirie.
Asocierea cu saquinavir, ifosfamidă (în cazul administrării profilactice de fenobarbital) (vezi pct.
4.5).
Contraindicaţii relative
Asocierea cu alcoolul etilic, estroprogestative şi progestative, utilizate ca metode de contracepţie
(vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6).   https://bit.ly/3rgmQFH

Indicaţii terapeutice
 Epilepsie
- convulsii parţiale simple sau complexe (cu sau fără pierderea cunoştienţei), cu
sau fără generalizare secundară;
- convulsii generalizate tonico-clonice (crize de tip grand mal);
 Profilaxia tulburărilor bipolare la pacienţii care nu răspund la terapia cu litiu;
 Tratamentul crizelor maniacale;
 Prevenirea convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic (creşte pragul
convulsivant, reducând riscul convulsiilor). Avertizare: în indicaţia de prevenţie a
2
convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic, Timonil poate fi utilizat numai la
pacienţii spitalizaţi.
 Tratamentul nevralgiei de trigemen (idiopatică sau din scleroza multiplă);
 Tratamentul nevralgiei de glosofaringian;
 Tratamentul neuropatiei diabetice dureroase;
Carbamazepina nu este eficace în micul rău epileptic (petit mal) şi convulsiile
mioclonice. În plus, unele evidenţe sugerează o exacerbare a convulsiilor care poate
surveni la pacienţii cu absenţe atipice. Doze şi mod de administrare
Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de
origine Thai şi chineză Han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B
* 1502, deoarece
prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului
Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei (Vezi informaţiile despre
testarea genetică şi reacţiile cutanate la pct. 4.4).
În cazul trecerii de la alte formulări orale (Timonil comprimate) la Timonil retard
comprimate cu eliberare prelungită, poate fi necesară creşterea dozei în cazul
comprimatelor cu eliberare prelungită.
Doze
Epilepsie
În tratamentul epilepsiei, carbamazepina se poate folosi în monoterapie sau asociată
cu alte antiepileptice. Când este posibil, Timonil retard trebuie prescris ca
monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză iniţială mică, care va fi crescută treptat până la
obţinerea unui efect optim.
Doza terapeutică trebuie stabilită prin determinarea concentraţiilor plasmatice ale
carbamazepinei (vezi pct. 4.4).
Când carbamazepina este adăugată unui tratament antiepileptic existent, acest lucru
trebuie realizat treptat, menţinând sau, dacă este necesar, ajustând doza celorlalte
antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţierea tratamentului cu 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi.
Ulterior, doza se creşte treptat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în
general, se observă la doza de 400 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. Doza de
întreţinere eficace este de 800-1200 mg carbamazepină pe zi.
La unii pacienţi, doza eficace poate ajunge la 1600 mg carbamazepină sau chiar 2000
mg carbamazepină pe zi.
În general, nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 1600 mg carbamazepină,
datorită riscului crescut de apariţie a reacţiilor adverse în cazul administrării de doze
mari.
Pacienţii vârstnici
Datorită posibilei interacţiuni cu alte medicamente, dozele de carbamazepină trebuie
stabilite cu mare atenţie la această grupă de vârstă.
3
Copii
Copii cu vârsta sub 6 ani: administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită nu este
recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani, deoarece nu sunt date clinice suficiente
privind acest grup de vârstă.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani: 400-600 mg carbamazepină pe zi
Copii cu vârsta cuprinsă între 11-15 ani: 600-1000 mg carbamazepină pe zi. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice: amitriptilină, desipramină, imipramină, protriptilină,
nortriptilină), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
 Bloc atrioventricular.
 Antecedente de mielosupresie sau depresie existentă a măduvei osoase.
4
 Porfirii hepatice sau doar antecedente în acest sens (de exemplu porfirie acută
intermitentă, porfirie variegate, porfirie cutanea tarda).
 Tratamentul concomitent cu voriconazol, deoarece se poate cauza pierderea
efectului terapeutic al acestui medicament.
 Asocierea de antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO); este
necesar un interval de cel puţin 2 săptămâni între întreruperea administrării
IMAO şi începerea tratamentului cu carbamazepină.
 Copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3hJ7mXW

Ce este Valfen şi pentru ce se utilizează
Valfen este un medicament din grupa terapeutică – Hipnotice și sedative. Substanţele active sunt: extract
uscat de valeriană, fenobarbital.
Acest medicament este utilizat numai la adulți pentru tratamentul de scurtă durată al următoarelor
afecțiuni:
- hiperexcitabilitate nervoasă;
- tulburări neuro-vegetative;
- dereglări ale somnului;
- hipertensiune arterială;
- stări de anxietate;
- isterie. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea de Valfen:
Frecvente (afectează până la 1 din 10 utilizatori)
 reacţii de hipersensibilitate, reacţii pe piele manifestate prin erupţii maculopapuloase,
morbiliforme sau scarlatiniforme.
 somnolenţă matinală.
Mai puțin frecvente (afectează până la 1 din 100 utilizatori)
 scăderea numărului de globule roşii din sânge (anemie), din cauza scăderii valorilor acidului
folic din sânge.
Rare (afectează până la 1 din 1000 utilizatori)
 ameţeală,
 durere de cap.
Foarte rare (afectează până la 1 din 1000 utilizatori)
 erupţii pe piele însoţite de febră, ulceraţii, durere şi stare generală de slăbiciune, care pot pune
viaţa în pericol (dermatită exfoliativă, sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică).
 alte reacţii de hipersensibilitate, manifestate prin febră, mărirea ganglionilor limfatici, creşterea
numărului de eozinofile (un tip de globule albe), conjunctivită (ochi roşii şi umflaţi) şi afectarea
funcţiei ficatului.
 inflamaţia ficatului (hepatită).
 retracţie a aponevrozelor palmare (boala Dupuytren).

Indicaţii terapeutice
Tratamentul epilepsiei, în monoterapie sau în asociere cu alt tratament antiepileptic:
- convulsii generalizate clonice, tonice, tonico-clonice, absenţe, convulsii mioclonice, atonice şi
sindrom Lennox-Gastaut;
- convulsii parţiale cu sau fără generalizare secundară.
Tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară, atunci când tratamentul cu litiu
este contraindicat sau nu este tolerat. Continuarea tratamentului după episodul maniacal poate fi luată
în considerare la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu valproat în episodul maniacal acut.
Doze şi mod de administrare
Doza zilnică trebuie stabilită în funcţie de vârstă, greutate şi tolerabilitate, pentru fiecare pacient în
parte.
Comprimatele de Depakine Chrono sunt divizibile, dar nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Având în vedere procesul de eliberare prelungită și natura excipienților din formula medicamentului,
matricea inertă nu este absorbită în tractul digestiv; ea este eliminată în fecale după ce substanțele
active au fost eliberate.
Eficacitatea terapeutică este obţinută, de obicei, la concentraţii plasmatice între 40-100 mg/l (300-700
mol/l). Concentraţia plasmatică optimă variază interindividual şi, probabil, intraindividual, la diferite
momente.
La pacienţii care nu utilizează alte medicamente antiepileptice, pentru a se atinge doza optimă, este de
preferat ca doza să fie crescută treptat, la intervale de 2-3 zile.Atunci când se trece de la alte medicamente la Depakine Chrono sau când acesta este introdus ca
tratament suplimentar, înlocuirea/introducerea trebuie să se facă progresiv, astfel încât doza optimă să
fie atinsă în momentul în care doza medicamentului utilizat anterior se micşorează şi se întrerupe.
Atunci când se trece de la Depakine comprimate la Depakine Chrono, trebuie păstrată aceeaşi doză
zilnică.
Atunci când este necesară, asocierea unui alt medicament antiepileptic trebuie să se facă treptat.
Doze
Doza iniţială este de obicei de 10-15 mg valproat de sodiu/kg şi zi, care pentru majoritatea pacienţilor
(60-100 kg) corespunde la 2-5 comprimate cu eliberare prelungită Depakine Chrono 300 mg. Doza
trebuie crescută progresiv până la nivelul optim şi trebuie divizată în 1-2 prize zilnice. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Hepatită acută sau cronică
- Pacienţi cu antecedente personale sau heredocolaterale de hepatită severă, în special de hepatită. de etiologie medicamentoasă
- Porfirie hepatică
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări mitocondriale cauzate de mutaţii la nivelul genei nucleare
care codifică enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindrom
Alpers-Huttenlocher, precum şi la copiii cu vârsta sub doi ani suspectaţi a avea o tulburare
asociată POLG (vezi pct. 4.4)
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări ale ciclului ureei (vezi pct. 4.4).
https://bit.ly/3hFYjqu

Indicaţii terapeutice
Extraveral este indicat numai la adulţi, pentru tratamentul de scurtă durată al:
- tulburărilor uşoare de somn, datorită conţinutului de extract uscat de valeriană,
- tulburărilor minore de anxietate,
- hiperexcitabilităţii nervoase.
Fenobarbitalul nu este indicat în tratamentul insomniei.
Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
În stări de nervozitate şi anxietate: doza recomandată este de un comprimat de 3 ori pe zi, înainte de
masă.
În tulburări uşoare de somn: doza recomandată este de 1-2 comprimate seara, înainte de culcare.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală.
Tratamentul nu trebuie să depăşească 2 săptămâni, din cauza posibilităţii de scădere a eficacităţii
medicamentului după această perioadă.
Contraindicaţii
Contraindicaţii absolute
Hipersensibilitate la extract uscat de valeriană, fenobarbital, alte barbiturice sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie severă.
Porfirie.
Copii.
Insuficienţă hepatică gravă.
Insuficienţă renală gravă.
Sarcină şi alăptare.
Tratament concomitent cu saquinavir, ifosfamidă (vezi pct. 4.5).
Contraindicaţii relative
Alcool etilic.
Estroprogestative şi progestative utilizate ca metode de contracepţie (vezi pct. 4.5).
https://bit.ly/36HkS8a

Indicaţii terapeutice
Tratamentul epilepsiei, în monoterapie sau în asociere cu alt tratament antiepileptic:
- convulsii generalizate clonice, tonice, tonico-clonice, absenţe, convulsii mioclonice, atonice şi
sindrom Lennox-Gastaut;
- convulsii parţiale cu sau fără generalizare secundară.
Tratamentul episoadelor maniacale din tulburarea afectivă bipolară, atunci când tratamentul cu litiu
este contraindicat sau nu este tolerat. Continuarea tratamentului după episodul maniacal poate fi luată
în considerare la pacienţii care au răspuns la tratamentul cu valproat în episodul maniacal acut.
Doze şi mod de administrare
Doza zilnică trebuie stabilită în funcţie de vârstă, greutate şi tolerabilitate, pentru fiecare pacient în
parte.
Comprimatele de Depakine Chrono sunt divizibile, dar nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Având în vedere procesul de eliberare prelungită și natura excipienților din formula medicamentului,
matricea inertă nu este absorbită în tractul digestiv; ea este eliminată în fecale după ce substanțele
active au fost eliberate.
Eficacitatea terapeutică este obţinută, de obicei, la concentraţii plasmatice între 40-100 mg/l (300-700
mol/l). Concentraţia plasmatică optimă variază interindividual şi, probabil, intraindividual, la diferite
momente.
La pacienţii care nu utilizează alte medicamente antiepileptice, pentru a se atinge doza optimă, este de
preferat ca doza să fie crescută treptat, la intervale de 2-3 zile.Atunci când se trece de la alte medicamente la Depakine Chrono sau când acesta este introdus ca
tratament suplimentar, înlocuirea/introducerea trebuie să se facă progresiv, astfel încât doza optimă să
fie atinsă în momentul în care doza medicamentului utilizat anterior se micşorează şi se întrerupe.
Atunci când se trece de la Depakine comprimate la Depakine Chrono, trebuie păstrată aceeaşi doză
zilnică.
Atunci când este necesară, asocierea unui alt medicament antiepileptic trebuie să se facă treptat.
Doze
Doza iniţială este de obicei de 10-15 mg valproat de sodiu/kg şi zi, care pentru majoritatea pacienţilor
(60-100 kg) corespunde la 2-5 comprimate cu eliberare prelungită Depakine Chrono 300 mg. Doza
trebuie crescută progresiv până la nivelul optim şi trebuie divizată în 1-2 prize zilnice. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Hepatită acută sau cronică
- Pacienţi cu antecedente personale sau heredocolaterale de hepatită severă, în special de hepatită. de etiologie medicamentoasă
- Porfirie hepatică
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări mitocondriale cauzate de mutaţii la nivelul genei nucleare
care codifică enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindrom
Alpers-Huttenlocher, precum şi la copiii cu vârsta sub doi ani suspectaţi a avea o tulburare
asociată POLG (vezi pct. 4.4)
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări ale ciclului ureei (vezi pct. 4.4).
https://bit.ly/3hFYjqu

INDICAŢII TERAPEUTICE
 Epilepsie: accese parţiale cu simptomatologie elementară (accese focale); accese parţiale
cu simptomatologie complexă, accese psihomotorii, grand mal, în special cu geneză
focală (grand mal în timpul somnului, grand mal difuz), forme mixte de epilepsie;
 nevralgia nervului trigemen;
 neuropatia glosofaringiană idiopatică;
 sindromul algic la afectarea nervilor periferici în diabetul zaharat, durere în neuropatia
diabetică;
 accese non-epileptice din scleroza multiplă, spasme ale muşchilor faciali în nevralgia
nervului trigemen;
 convulsii tonice, disartrii paroxistice, ataxii sau parestezii paroxistice, ca şi accese
dureroase;
 sindromul de abstinenţă alcoolică (anxietate, convulsii, hiperexcitabilitate, tulburări de
somn);
 tulburările psihotice (tulburări afective şi schizoafective, psihoze, afectarea funcţiei
sistemului limbic).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele se administrează intern, în timpul sau după mese, cu o cantitate suficientă de
lichid.
Concentraţia plasmatică terapeutică a carbamazepinei constituie 4-12 µg/ml. Doza nictemerală
este de 400-1200 mg/zi, divizate în 1-2 prize.
Doza maximă nictemerală nu va depăşi 1600 mg/zi.
Dacă pacientul a omis o doză, doza omisă se va administra imediat cum a observat aceasta, nu se
admite dublarea dozei.
Tratamentul antiepileptic
În cazurile cînd este posibil, carbamazepina se va administra sub formă de monoterapie.
Tratamentul se iniţiază cu administrarea unei dozei nictemerale joase, care ulterior treptat se va
creşte pînă la atingerea efectului optim.
Suplimentarea carbamazepinei la tratamentul antiepileptic deja iniţiat se va efectua treptat,
dozele preparatelor administrate nu se modifică, sau la necesitate, se ajustează.
La adulţi doza iniţială, care constituie 1-2 comprimate (corespunde cu 200-400 mg de
carbamazepină), treptat se creşte pînă la atingerea efectului terapeutic optim, doza de întreţinere
este de 4-6 comprimate pe zi (corespunde cu 800-1200 mg de carbamazepină).
Doza de întreţinere pentru copii în medie constituie 10-20 mg/kg.
CONTRAINDICAŢII
 Tulburări ale hematopoiezei (anemie, leucopenie);
 bloc atrioventricular;
 hipersensibilitate la substanţa activă şi substanţele auxiliare, antidepresivele triciclice;
 porfirie intermitentă acută (inclusiv în antecedente).
 administrarea concomitentă cu preparatele de litiu şi inhibitorii MAO.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul epilepsiei, în monoterapie sau în asociere cu alt tratament antiepileptic:
- convulsii generalizate clonice, tonice, tonico-clonice, absenţe, convulsii mioclonice, atonice şi
sindrom Lennox-Gastaut;
- convulsii parţiale cu sau fără generalizare secundară. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică medie:
- sugari şi copii cu vârsta sub 6 ani: doza recomandată este de 30 mg valproat de sodiu/kg şi zi (se
recomandă utilizarea formelor farmaceutice Depakine sirop, soluţie orală sau granule cu
eliberare prelungită);
- copii cu vârsta de minim 6 ani: doza recomandată este de 30 mg valproat de sodiu/kg şi zi;
- adolescenţi şi adulţi: doza recomandată este de 20-30 mg valproat de sodiu/kg (se recomandă
utilizarea formelor farmaceutice Depakine comprimate, Depakine Chrono comprimate cu
eliberare prelungită sau granule cu eliberare prelungită).
Concentraţia de medicament prescrisă se va exprima în miligrame.
Mod de administrare
Administrare orală
Siropul se administrează numai cu seringa pentru administrare orală sau cu linguriţa dozatoare,
disponibile în cutie.
Doza zilnică trebuie administrată de preferinţă în timpul meselor:
- divizată în 2 prize la pacienţii cu vârsta sub un an;
- divizată în 3 prize la pacienţii cu vârsta peste un an.
Începerea tratamentului cu Depakine sirop
La pacienţii care au utilizat în prealabil alte medicamente antiepileptice, introducerea valproatului de
sodiu trebuie să se facă progresiv, astfel încât doza optimă să fie atinsă în aproximativ două săptămâni.
Ulterior, doza medicamentului administrat anterior se poate micşora treptat, în funcţie de controlul
obţinut asupra afecţiunii.
La pacienţii care nu au utilizat alte medicamente antiepileptice, este preferabil ca tratamentul să se
înceapă cu o doză mică, iar creşterea să se facă treptat, la intervale de 2-3 zile, astfel încât doza optimă
să fie atinsă în aproximativ o săptămână.
Atunci când este necesar, asocierea altor medicamente antiepileptice trebuie să se facă progresiv (vezi
pct. 4.5).
Copii şi adolescenţi:
Dintre formele farmaceutice cu administrare orală, pentru administrare la copii cu vârsta sub 11 ani
este mai adecvată forma de sirop.
Copii de sex feminin, adolescente, femei aflate la vârsta fertilă şi gravide
Administrarea Depakine trebuie iniţiată şi supravegheată de către un medic cu experienţă în
tratamentul epilepsiei. Tratamentul trebuie iniţiat numai dacă alte terapii nu sunt eficace sau nu sunt
tolerate (vezi pct. 4.4 şi 4.6), iar beneficiul şi riscul trebuie reevaluate cu atenţie în cadrul revizuirilor
regulate ale tratamentului. Este de preferat ca Depakine să fie prescris în monoterapie şi în doza
minimă eficace, iar, dacă este posibil, într-o formă farmaceutică cu eliberare prelungită, pentru a se
evita atingerea unor valori mari ale concentraţiei plasmatice maxime. Doza zilnică trebuie administrată
divizat, în cel puţin două prize.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Hepatită acută sau cronică
- Pacienţi cu antecedente personale sau heredocolaterale de hepatită severă, în special de hepatită
de etiologie medicamentoasă
- Porfirie hepatică
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări mitocondriale cauzate de mutaţii la nivelul genei nucleare
care codifică enzima mitocondrială polimerază γ (POLG), de exemplu pacienţi cu sindrom
Alpers-Huttenlocher, precum şi la copiii cu vârsta sub doi ani suspectaţi a avea o tulburare
asociată POLG (vezi pct. 4.4)
- Pacienţi diagnosticaţi cu tulburări ale ciclului ureei (vezi pct. 4.4).
https://bit.ly/3i9d2cs

Indicaţii terapeutice
 Epilepsie
- convulsii parţiale simple sau complexe (cu sau fără pierderea cunoştienţei), cu
sau fără generalizare secundară;
- convulsii generalizate tonico-clonice (crize de tip grand mal);
 Profilaxia tulburărilor bipolare la pacienţii care nu răspund la terapia cu litiu;
 Tratamentul crizelor maniacale;
 Prevenirea convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic (creşte pragul
convulsivant, reducând riscul convulsiilor). Avertizare: în indicaţia de prevenţie a
2
convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic, Timonil poate fi utilizat numai la
pacienţii spitalizaţi.
 Tratamentul nevralgiei de trigemen (idiopatică sau din scleroza multiplă);
 Tratamentul nevralgiei de glosofaringian;
 Tratamentul neuropatiei diabetice dureroase;
Carbamazepina nu este eficace în micul rău epileptic (petit mal) şi convulsiile
mioclonice. În plus, unele evidenţe sugerează o exacerbare a convulsiilor care poate
surveni la pacienţii cu absenţe atipice. Doze şi mod de administrare
Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de
origine Thai şi chineză Han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B
* 1502, deoarece
prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului
Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei (Vezi informaţiile despre
testarea genetică şi reacţiile cutanate la pct. 4.4).
În cazul trecerii de la alte formulări orale (Timonil comprimate) la Timonil retard
comprimate cu eliberare prelungită, poate fi necesară creşterea dozei în cazul
comprimatelor cu eliberare prelungită.
Doze
Epilepsie
În tratamentul epilepsiei, carbamazepina se poate folosi în monoterapie sau asociată
cu alte antiepileptice. Când este posibil, Timonil retard trebuie prescris ca
monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză iniţială mică, care va fi crescută treptat până la
obţinerea unui efect optim.
Doza terapeutică trebuie stabilită prin determinarea concentraţiilor plasmatice ale
carbamazepinei (vezi pct. 4.4).
Când carbamazepina este adăugată unui tratament antiepileptic existent, acest lucru
trebuie realizat treptat, menţinând sau, dacă este necesar, ajustând doza celorlalte
antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţierea tratamentului cu 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi.
Ulterior, doza se creşte treptat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în
general, se observă la doza de 400 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. Doza de
întreţinere eficace este de 800-1200 mg carbamazepină pe zi.
La unii pacienţi, doza eficace poate ajunge la 1600 mg carbamazepină sau chiar 2000
mg carbamazepină pe zi.
În general, nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 1600 mg carbamazepină,
datorită riscului crescut de apariţie a reacţiilor adverse în cazul administrării de doze
mari.
Pacienţii vârstnici
Datorită posibilei interacţiuni cu alte medicamente, dozele de carbamazepină trebuie
stabilite cu mare atenţie la această grupă de vârstă.
3
Copii
Copii cu vârsta sub 6 ani: administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită nu este
recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani, deoarece nu sunt date clinice suficiente
privind acest grup de vârstă.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani: 400-600 mg carbamazepină pe zi
Copii cu vârsta cuprinsă între 11-15 ani: 600-1000 mg carbamazepină pe zi.
Mod de administrare
Comprimatele cu eliberare prelungită pot fi înghiţite fie întregi, în timpul mesei sau
după masă, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă), fie
lăsate să se dizolve (să formeze o suspensie) în apă. Dacă se optează pentru
transformarea comprimatelor în suspensie apoasă, acest lucru trebuie făcut chiar
înainte de administrare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice: amitriptilină, desipramină, imipramină, protriptilină,
nortriptilină), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
 Bloc atrioventricular.
 Antecedente de mielosupresie sau depresie existentă a măduvei osoase.
4
 Porfirii hepatice sau doar antecedente în acest sens (de exemplu porfirie acută
intermitentă, porfirie variegate, porfirie cutanea tarda).
 Tratamentul concomitent cu voriconazol, deoarece se poate cauza pierderea
efectului terapeutic al acestui medicament.
 Asocierea de antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO); este
necesar un interval de cel puţin 2 săptămâni între întreruperea administrării
IMAO şi începerea tratamentului cu carbamazepină.
 Copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3hIEpev

Ce este Orfiril long şi pentru ce se utilizează
Orfiril long este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice (medicament antiepileptic)
şi al maniei.
Orfiril long este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat, entuziasmat sau hiperactiv.
Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală bipolară”. Orfiril long poate fi administrat atunci
când nu poate fi utilizat litiul. ÎNCEP TRATAMENTUL CU ORFIRIL LONG
Dacă aceasta este prima dată când vi s-a prescris Orfiril long, medicul dumneavoastră vă va explica care
sunt riscurile pentru făt în cazul în care rămâneţi gravidă. Odată ce ajungeţi la vârsta fertilă, trebuie să vă
asiguraţi că utilizaţi o metodă eficace de contracepţie pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long.
Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
clinicii de planificare familială.
Mesaje cheie:
 Înainte de începerea tratamentului cu Orfiril long, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini, prin
intermediul unui test de sarcină al cărui rezultat trebuie confirmat de către medicul
dumneavoastră.
 Trebuie să utilizaţi o metodă de control a sarcinii (contracepţie) eficace pe întreaga durată a
tratamentului cu Orfiril long.
 Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră despre metodele potrivite de control al sarcinii
(contracepție). Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă
poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.
 Unele medicamente contraceptive (medicamentele contraceptive care conţin estrogen) pot să
scadă nivelul de valproat din sânge. Asiguraţi-vă că discutaţi cu medicul dumneavoastră despre
metoda de contracepţie (prevenţie a sarcinii) care este cea mai adecvată pentru dumneavoastră.
 Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în
tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se
va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea
valproatului în timpul sarcinii.
 Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.
 Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi
gravidă. Cum să luaţi Orfiril long
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tratamentul cu Orfiril long trebuie inițiat şi supravegheat de către un medic cu experiență în tratamentul
epilepsiei sau tulburării bipolare.
Alimentele nu au nicio influenţă asupra absorbţiei valproatului astfel încât Orfiril long poate fi administrat
independent de orarul meselor. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind administrarea valproatului în
tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a fost în mod specific asociată cu administrarea
valproatului în tratamentul episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la
administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză și apar în special, la iniţierea tratamentului; acestea
sunt trecătoare și dispar spontan după câteva zile de tratament sau după reducerea dozei.
Reacţiile adverse cel mai adesea raportate în cazul valproatului de sodiu sunt tulburările gastro-intestinale,
apărute la aproximativ 20% dintre pacienţi. Au fost observate cazuri de afectare hepatică severă (sau chiar
fatală), în special la copii trataţi cu doze mari sau în asociere cu alte antiepileptice.

Ce este Timonil şi pentru ce se utilizează
TIMONIL conţine carbamazepină, care face parte din grupul de medicamente numite
anticonvulsivante. TIMONIL este indicat în tratamentul anumitor tipuri de epilepsie, a unor crize
dureroase paroxistice de origine nervoasă, precum şi ca adjuvant în controlul tulburărilor de dispoziţie.
Astfel TIMONIL este administrat pentru tratarea următoarelor afecţiuni:
- epilepsie: crize care pornesc de la o zonă limitată a creierului (crize focale); crizele pot apărea fără
tulburări ale conştienţei (crize simple parţiale) sau asociate cu tulburări ale conştienţei (crize
complexe parţiale, crize psihomotorii). Crize care afectează ambele emisfere cerebrale (crize
generalizate), în special când acestea sunt cauzate de o zonă limitată a creierului (grand mal în
timpul somnului, grand mal difuz); forme mixte de epilepsie.
- durere facială paroxistică (nevralgia trigeminală).
- durere paroxistică în regiunea gâtului de cauză necunoscută (nevralgia genuină glosofaringiană).
- crize de durere datorate leziunilor nervilor periferici secundare diabetului (neuropatia diabetică).
- convulsii non-epileptice în scleroza multiplă, de ex. nevralgie trigeminală, crize tonice (crize cu
contracţii musculare egale ca intensitate), tulburări de vorbire şi de mişcare (disartrie paroxistică şi
ataxie), tulburări senzitive (parestezii paroxistice) şi crize dureroase.
- prevenirea convulsiilor asociate cu sindromul de sevraj în dezalcoolizare. TIMONIL poate fi
utilizat pentru prevenirea convulsiilor asociate sindromului de sevraj din dezalcoolizare numai în
condiţii de spitalizare.
- profilaxia tulburărilor maniaco-depresive atunci când tratamentul cu litiu nu este eficient.
- tratamentul episoadelor maniacale. Cum să utilizaţi Timonil
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
TIMONIL se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid, indiferent de orarul meselor, uzual
în 2-3 doze divizate.
Dozajul se stabileşte şi se controlează în mod individual de medicul specialist, urmărindu-se absenţa
crizelor prin doze cât mai mici, mai ales în timpul sarcinii.
Tratamentul cu TIMONIL se începe gradat, cu o doză iniţială mică, unică, în funcţie de tipul şi
severitatea tabloului clinic. După aceea, doza este crescută lent până la doza de întreţinere cea mai
eficientă, pentru a evita apariţia reacţiilor adverse asupra SNC, cum sunt ameţelile şi letargia.
În general, doza zilnică se administrează în mai multe prize. În unele cazuri s-a dovedit eficientă
împărţirea dozei zilnice totale în 4-5 prize separate.
Schimbarea terapiei de la comprimate la forma lichidă se realizează prin administrarea aceleaşi doze
totale divizată în mai multe doze mai scăzute.
Doza zilnică uzuală este de 400 - 1200 mg carbamazepină. De regulă, nu trebuie depăşită o doză totală
zilnică de 1600 mg carbamazepină, deoarece la doze mari reacţiile adverse apar mai frecvent.
Doza terapeutică trebuie ajustată, în special în terapia combinată, prin determinarea nivelurilor
plasmatice şi în funcţie de eficacitatea clinică. Experienţa a evidenţiat faptul că nivelul terapeutic al
carbamazepinei este cuprins între 4 şi 12 micrograme/ml.
În unele cazuri individuale, doza necesară poate fi diferită de doza iniţială recomandată şi de dozele de
întreţinere recomandate (de exemplu, când metabolismul medicamentului este accelerat datorită
inducţiei enzimatice sau datorită interacţiunilor medicamentoase în terapia combinată).
Carbamazepina este de preferat a fi folosită în monoterapie pentru tratamentul epilepsiei.
Tratamentul trebuie supravegheat de către un medic specialist, cu experienţă în tratamentul epilepsiei.
Dacă tratamentul se schimbă de la un alt antiepileptic pentru a folosi carbamazepină, doza
medicamentului antiepileptic care va fi întrerupt, se va reduce gradat.
Durata tratamentului depinde de indicaţia şi de reacţia de răspuns individuală a pacientului. Durata
tratamentului este diferită de la caz la caz şi este stabilită de către medicul terapeut.
Nu este permis să modificaţi tratamentul sau dozele fără a consulta medicul în prealabil, pentru a nu
periclita reuşita tratamentului. Reacţii adverse posibile
12
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea tratamentului şi sunt
tranzitorii, dispărând spontan după 8-14 zile sau după reducerea dozei. În mod particular la începutul
tratamentului cu TIMONIL, sau în cazul administrării unei doze iniţiale crescute, precum şi în cazul
administrării la vârstnici anumite reacţii adverse apar mai frecvent, cum sunt reacţiile adverse asupra
sistemului nervos central (ameţeli, cefalee, ataxie, somnolenţă, fatigabilitate, diplopie), tulburări
gastro-intestinale (greaţă, vărsături) precum şi reacţiile alergice. De aceea, se recomandă ca dozele de
TIMONIL să fie ajustate şi individualizate.
La administrarea carbamazepinei în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut
decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată).
Dacă aveţi următoarele semne şi simptome, contactaţi medicul imediat:
- febră mare, durere persistentă în gât;
- ulceraţii în gură, vânătăi sau sângerări neobişnuite;
- icter cutanat sau subconjunctival;
- transpiraţie crescută;
- durere în articulaţii şi muşchi, asociată cu erupţii la nivelul piramidei nazale şi tulburări
respiratorii, care pot reprezenta semnele unei reacţii adverse rare (lupus eritematos);
- tulburări date de hipersensibilitate în multiple organe, febră, erupţii pe piele, dureri în articulaţii,
tulburări hematologice şi disfuncţie hepatică;
- durere în regiunea stomacului.

Indicaţii terapeutice
 Epilepsie
- convulsii parţiale simple sau complexe (cu sau fără pierderea cunoştienţei), cu
sau fără generalizare secundară;
- convulsii generalizate tonico-clonice (crize de tip grand mal);
 Profilaxia tulburărilor bipolare la pacienţii care nu răspund la terapia cu litiu;
 Tratamentul crizelor maniacale;
 Prevenirea convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic (creşte pragul
convulsivant, reducând riscul convulsiilor). Avertizare: în indicaţia de prevenţie a
2
convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic, Timonil poate fi utilizat numai la
pacienţii spitalizaţi.
 Tratamentul nevralgiei de trigemen (idiopatică sau din scleroza multiplă);
 Tratamentul nevralgiei de glosofaringian;
 Tratamentul neuropatiei diabetice dureroase;
Carbamazepina nu este eficace în micul rău epileptic (petit mal) şi convulsiile
mioclonice. În plus, unele evidenţe sugerează o exacerbare a convulsiilor care poate
surveni la pacienţii cu absenţe atipice. Doze şi mod de administrare
Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de
origine Thai şi chineză Han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B
* 1502, deoarece
prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului
Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei (Vezi informaţiile despre
testarea genetică şi reacţiile cutanate la pct. 4.4).
În cazul trecerii de la alte formulări orale (Timonil comprimate) la Timonil retard
comprimate cu eliberare prelungită, poate fi necesară creşterea dozei în cazul
comprimatelor cu eliberare prelungită.
Doze
Epilepsie
În tratamentul epilepsiei, carbamazepina se poate folosi în monoterapie sau asociată
cu alte antiepileptice. Când este posibil, Timonil retard trebuie prescris ca
monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză iniţială mică, care va fi crescută treptat până la
obţinerea unui efect optim.
Doza terapeutică trebuie stabilită prin determinarea concentraţiilor plasmatice ale
carbamazepinei (vezi pct. 4.4).
Când carbamazepina este adăugată unui tratament antiepileptic existent, acest lucru
trebuie realizat treptat, menţinând sau, dacă este necesar, ajustând doza celorlalte
antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţierea tratamentului cu 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi.
Ulterior, doza se creşte treptat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în
general, se observă la doza de 400 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. Doza de
întreţinere eficace este de 800-1200 mg carbamazepină pe zi.
La unii pacienţi, doza eficace poate ajunge la 1600 mg carbamazepină sau chiar 2000
mg carbamazepină pe zi.
În general, nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 1600 mg carbamazepină,
datorită riscului crescut de apariţie a reacţiilor adverse în cazul administrării de doze
mari.
Pacienţii vârstnici
Datorită posibilei interacţiuni cu alte medicamente, dozele de carbamazepină trebuie
stabilite cu mare atenţie la această grupă de vârstă.
3
Copii
Copii cu vârsta sub 6 ani: administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită nu este
recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani, deoarece nu sunt date clinice suficiente
privind acest grup de vârstă.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani: 400-600 mg carbamazepină pe zi
Copii cu vârsta cuprinsă între 11-15 ani: 600-1000 mg carbamazepină pe zi. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice: amitriptilină, desipramină, imipramină, protriptilină,
nortriptilină), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
 Bloc atrioventricular.
 Antecedente de mielosupresie sau depresie existentă a măduvei osoase.
4
 Porfirii hepatice sau doar antecedente în acest sens (de exemplu porfirie acută
intermitentă, porfirie variegate, porfirie cutanea tarda).
 Tratamentul concomitent cu voriconazol, deoarece se poate cauza pierderea
efectului terapeutic al acestui medicament.
 Asocierea de antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO); este
necesar un interval de cel puţin 2 săptămâni între întreruperea administrării
IMAO şi începerea tratamentului cu carbamazepină.
 Copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3hJ7mXW

Ce este Orfiril long şi pentru ce se utilizează
Orfiril long este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice (medicament antiepileptic)
şi al maniei.
2
Orfiril long este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat, entuziasmat sau hiperactiv.
Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală bipolară”. Orfiril long poate fi administrat atunci
când nu poate fi utilizat litiul. ÎNCEP TRATAMENTUL CU ORFIRIL LONG
7
Dacă aceasta este prima dată când vi s-a prescris Orfiril long, medicul dumneavoastră vă va explica care
sunt riscurile pentru făt în cazul în care rămâneţi gravidă. Odată ce ajungeţi la vârsta fertilă, trebuie să vă
asiguraţi că utilizaţi o metodă eficace de contracepţie pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long.
Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
clinicii de planificare familială.
Mesaje cheie:
 Înainte de începerea tratamentului cu Orfiril long, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini, prin
intermediul unui test de sarcină al cărui rezultat trebuie confirmat de către medicul
dumneavoastră.
 Trebuie să utilizaţi o metodă de control a sarcinii (contracepţie) eficace pe întreaga durată a
tratamentului cu Orfiril long.
 Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră despre metodele potrivite de control al sarcinii
(contracepție). Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă
poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.
 Unele medicamente contraceptive (medicamentele contraceptive care conţin estrogen) pot să
scadă nivelul de valproat din sânge. Asiguraţi-vă că discutaţi cu medicul dumneavoastră despre
metoda de contracepţie (prevenţie a sarcinii) care este cea mai adecvată pentru dumneavoastră.
 Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în
tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se
va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea
valproatului în timpul sarcinii.
 Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.
 Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi
gravidă. Cum să luaţi Orfiril long
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tratamentul cu Orfiril long trebuie inițiat şi supravegheat de către un medic cu experiență în tratamentul
epilepsiei sau tulburării bipolare.
Alimentele nu au nicio influenţă asupra absorbţiei valproatului astfel încât Orfiril long poate fi administrat
independent de orarul meselor. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind administrarea valproatului în
tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a fost în mod specific asociată cu administrarea
valproatului în tratamentul episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la
administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză și apar în special, la iniţierea tratamentului; acestea
sunt trecătoare și dispar spontan după câteva zile de tratament sau după reducerea dozei.
Reacţiile adverse cel mai adesea raportate în cazul valproatului de sodiu sunt tulburările gastro-intestinale,
apărute la aproximativ 20% dintre pacienţi. Au fost observate cazuri de afectare hepatică severă (sau chiar
fatală), în special la copii trataţi cu doze mari sau în asociere cu alte antiepileptice.

Descriere
Sindromul Parkinson: tratamentul simptomelor bolii Parkinson, cum ar fi rigiditatea, tremorul, hipokinezia și akinezia.
Efecte secundare extrapiramidale ale neurolepticelor și ale altor medicamente: diskinezie precoce, acatizie și parkinsonism. Contraindicatii.

Hipersensibilitate la amantadină sau la orice component al medicamentului epilepsie și alte atacuri convulsive, insuficiență renală severă, ulcer peptic.

Mod de aplicare și doză.

Comprimatele trebuie luate pe cale orală, după mese, cu o cantitate mică de lichid, de preferință dimineața și/sau după-amiaza. Datorită posibilului efect de activare asupra sistemului nervos central (SNC), se recomandă administrarea ultimei doze de medicament în cel mult 16 ore.


Pacienților vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani) li se recomandă să prescrie doza minimă eficientă datorită tendinței de scădere a clearance-ului renal și a creșterii ulterioare a nivelului de amantadină în plasma sanguină.

În unele cazuri, tratamentul continuu cu amantadină timp de câteva luni poate reduce eficacitatea. Eficacitatea poate fi îmbunătățită prin întreruperea tratamentului cu amantadină timp de 3-4 săptămâni. În această perioadă, terapia antiparkinsoniană concomitentă trebuie continuată sau trebuie început tratamentul cu o doză mică de levodopa, dacă este necesar din punct de vedere clinic.

Amantina este de obicei prescrisă în combinație cu alte medicamente antiparkinsoniane. În acest caz, doza de Amantine este selectată individual.





Pentru tratamentul nevralgiei în herpes zoster (Herpes zoster) numiți 100 mg de două ori pe zi timp de 14 zile. Terapia ar trebui să înceapă cât mai curând posibil după diagnostic. În caz de durere post-herpetică persistentă, tratamentul poate fi continuat în următoarele 14 zile.

INDICATII
Epilepsie: accese partiale cu simptomatologie elementara (accese focale)- accese partiale cu simptomatologie complexa (accese psihomotorii)- grand mal, in special cu geneza focala (grand mal in timpul somnului, grand mal difuz)- forme mixte de epilepsie. Algii la nivelul fetei survenite ca accese (nevralgie trigeminala). Accese algice de etiologie neprecizata pe traiectul esofagului (nevralgie glosofaringiana). Stari algice in cadrul neuropatiei diabetice. Accese neepileptice din scleroza multipla, ca de exemplu nevralgia trigeminala, crize tonice, tulburari de vorbire si miscare, tulburari de sensibilitate (disartrii paroxistice si ataxie, parestezii paroxistice) si accese dureroase. Profilaxia acceselor din sindromul de abstinenta alcoolica.
CONTRAINDICATII:
Finlepsin 400 Retard nu se administreaza in urmatoarele afectiuni: antecedente de leziuni ale maduvei osoase, afectiuni ale sistemului de conducere cardiac (bloc A-V), hipersensibilitate cunoscuta la substanta activa, antidepresive triciclice sau la unul dintre excipienti (vezi compozitia) ca si in porfiria intermitenta acuta. Finlepsin 400 Retard nu se administreaza in acelasi timp cu litiu (vezi Interactiuni medicamentoase). Finlepsin 400 Retard nu se administreaza in cazul pacientilor cu crize de absenta, deoarece produsul poate provoca sau accentua crizele preexistente. Sunt prezentate situatiile in care Finlepsin 400 Retard poate fi administrat numai in anumite conditii si cu deosebita prudenta. Va rugam consultati medicul. Doza initiala zilnica Doza de intretinere zilnica Adulti Seara 200 - 300 mg Dimineata 200 - 600 mgSeara 400 - 600 mg Copii* Vezi recomandarile Intre 6 - 10 ani Seara 200 mg Dimineata 200 mgSeara 200 - 400 mg Intre 11 - 15 ani Seara 200 mg Dimineata 200 - 400 mgSeara 400 - 600 mg *Recomandari: La copii sub 6 ani tratamentul initial si de intretinere nu se va efectua cu comprimate retard, deoarece nu exista suficienta experienta cu aceasta forma de prezentare. Profilaxia crizelor din sindromul de abstinenta in cursul tratamentului intraspitalicesc pentru dezintoxicare alcoolica: doza medie zilnica este de 1/2 comprimat retard dimineata, seara 1 comprimat retard (corespunzator la 600 mg carbamazepina). In cazuri grave doza din primele zile poate fi crescuta pana la de 2 ori pe zi cate 1 1/2 comprimat retard (corespunzator la 1 200 mg carbamazepina). Nu se recomanda asocierea de Finlepsin 400 Retard cu medicatie sedativ-hipnotica in cazurile de delirium tremens. Totusi, pe baza cerintelor clinice, Finlepsin 400 Retard poate fi asociat in caz de necesitate cu alte substante utilizate in tratamentul sindromului de abstinenta alcoolica.

Ce este PRAMIPEXOL ZENTIVA şi pentru ce se utilizează
PRAMIPEXOL ZENTIVA conţine substanţa activă pramipexol şi aparţine unui grup de medicamente
cunoscut sub numele de agonişti dopaminergici, care stimulează receptorii dopaminergici din creier.
Stimularea receptorilor dopaminergici declanşează impulsuri nervoase în creier care ajută la controlul
mişcărilor corpului.
PRAMIPEXOL este utilizat pentru:
- tratamentul simptomelor formei primare a bolii Parkinson. Poate fi utilizat singur sau în asociere cu
levodopa (un alt medicament pentru tratamentul bolii Parkinson).
- tratamentul simptomelor de intensitate medie sau severă a Sindromului picioarelor neliniștite la
adulţi.
Cum să luaţi PRAMIPEXOL
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Puteţi lua PRAMIPEXOL  cu sau fără alimente. Înghiţiţi comprimatele cu apă. Boala Parkinson
4
Doza zilnică trebuie împărţită în 3 doze egale.
În prima săptămână, doza uzuală este de 0,088 mg pramipexol de trei ori pe zi (echivalentul unei doze de
0,264 mg pe zi):
Doza zilnică va fi crescută de către medicul dumneavoastră la fiecare 5-7 zile, până ce simptomele sunt
sub control (doză de întreţinere).
Doza uzuală de întreţinere este de 1,1 mg pe zi. Cu toate acestea, este posibil să fie necesară o creştere şi
mai mare a dozei. Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate creşte doza până la un maxim de
3,3 mg pramipexol pe zi. Este posibilă şi o doză de întreţinere mai mică de 0,088 mg pramipexol de trei
ori pe zi. Pacienţi cu boli de rinichi
Dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este moderat sau sever afectată, medicul dumneavoastră vă va
prescrie o doză mai mică. În acest caz va trebui să luaţi comprimatele doar o dată sau de două ori pe zi.
Dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este moderat afectată, doza iniţială uzuală este de 0,088 mg
pramipexol de două ori pe zi. Dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este sever afectată, doza iniţială
uzuală este de 0,088 mg pramipexol pe zi.
Sindromul picioarelor neliniștite
Doza este luată de obicei o dată pe zi, seara, cu 2-3 ore înainte de culcare.
În prima săptămână, doza uzuală este de 1 comprimat Pramipexol  0,088 mg o dată pe zi
(echivalentul unei doze de 0,088 mg pe zi). Doza zilnică va fi crescută de către medicul dumneavoastră la fiecare 4 - 7 zile, până ce simptomele sunt
sub control (tratamentul de întreţinere). Doza zilnică nu trebuie să depăşească 6 comprimate de Pramipexol 0,088 mg sau o doză de 0,54
mg (0,75 mg pramipexol sub formă de sare).
Dacă întrerupeţi administrarea comprimatelor pentru mai mult de câteva zile şi doriţi să reîncepeţi
tratamentul, trebuie să începeţi din nou cu doza minimă. Puteţi apoi să creşteţi din nou doza, cum aţi făcut
prima dată. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări.
Medicul dumneavoastră vă va reevalua tratamentul după 3 luni pentru a decide dacă veţi continua sau nu
tratamentul.
Pacienţi cu afectare renală
Dacă aveţi funcţia rinichilor sever afectată, este posibil ca Pramipexol  să nu fie tratamentul
adecvat pentru dumneavoastră.

Reacţii adverse posibile Dacă suferiţi de boala Parkinson, puteţi manifesta următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente:
- diskinezie (de exemplu mişcări neobişnuite, necontrolate ale membrelor)
- somnolenţă
- ameţeli
- greaţă (senzaţie de rău)
Frecvente:
- impulsul de a vă comporta într-un mod neobişnuit
- halucinaţii (vedeţi, auziţi sau simţiţi lucruri care în realitate nu sunt prezente)
- confuzie
- oboseală (fatigabilitate)
- lipsă de somn (insomnie)
- exces de lichid, de regulă la nivelul picioarelor (edeme periferice)
- durere de cap
- hipotensiune arterială (tensiune arterială mică)
- vise neobişnuite
- constipaţie
- tulburări de vedere
- vărsături (stare de rău)
- scădere în greutate, inclusiv poftă de mâncare redusă
Mai puţin frecvente:
- paranoia (de exemplu frică excesivă pentru propria persoană)
- iluzii
- somnolenţă excesivă în timpul zilei şi episoade de somn cu debut brusc
- amnezie (tulburări de memorie)
- hiperkinezie (mişcări accentuate şi imposibilitatea de a sta liniştit)
- creştere în greutate  reacţii alergice (de exemplu erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, hipersensibilitate)
- leşin
- insuficienţă cardiacă (probleme cu inima care pot cauza dificultăţi la respiraţie sau umflarea
gleznelor) *
- secreţie inadecvată de hormon antidiuretic*
- poftă de mâncare accentuată (poftă de mâncare necontrolată, hiperfagie - ingestie crescută de
alimente) *
- nelinişte
- dispnee (dificultăţi la respiraţie)
- sughiţ
- pneumonie (infecţii ale plămânilor)
- incapacitatea de a rezista impulsurilor, nevoii sau tentaţiei de a desfăşura o activitate care ar putea
să vă facă rău dumneavoastră sau celorlalţi, care pot include:
- un impuls puternic de a juca excesiv jocuri de noroc în pofida unor consecinţe personale şi
familiale grave.
- modificarea sau creşterea apetitului sau comportamentului sexual cu consecinţe semnificative
asupra dumneavoastră sau a celorlalţi, de exemplu creşterea dorinţei sexuale.
- dorinţă necontrolată pentru cumpărături excesive sau alte cheltuieli.
- poftă de mâncare accentuată (a mânca cantităţi mari de alimente într-o perioadă scurtă de
timp) sau impulsul de a mânca (a mânca mai multe alimente decât în mod normal şi mai mult
decât este necesar pentru a satisface senzaţia de foame).
- delir (scăderea gradului de conştientizare, confuzie, pierderea simţului realităţii).
Rare
- episoade maniacale (agitaţie, senzaţie de euforie, hiperexcitaţie)
Cu frecvenţă necunoscută:
După oprirea sau reducerea tratamentului cu PRAMIPEXOL : pot apărea depresie, apatie,
anxietate, oboseală, transpiraţii sau durere (numit sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului
dopaminei sau DAWS (dopamine agonist withdrawal syndrome)).

Ce este PRAMIPEXOL ZENTIVA şi pentru ce se utilizează
PRAMIPEXOL ZENTIVA conţine substanţa activă pramipexol şi aparţine unui grup de medicamente
cunoscut sub numele de agonişti dopaminergici, care stimulează receptorii dopaminergici din creier.
Stimularea receptorilor dopaminergici declanşează impulsuri nervoase în creier care ajută la controlul
mişcărilor corpului.
PRAMIPEXOL este utilizat pentru:
- tratamentul simptomelor formei primare a bolii Parkinson. Poate fi utilizat singur sau în asociere cu
levodopa (un alt medicament pentru tratamentul bolii Parkinson).
- tratamentul simptomelor de intensitate medie sau severă a Sindromului picioarelor neliniștite la
adulţi.
Cum să luaţi PRAMIPEXOL
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Puteţi lua PRAMIPEXOL  cu sau fără alimente. Înghiţiţi comprimatele cu apă. Boala Parkinson
4
Doza zilnică trebuie împărţită în 3 doze egale.
În prima săptămână, doza uzuală este de 0,088 mg pramipexol de trei ori pe zi (echivalentul unei doze de
0,264 mg pe zi):
Doza zilnică va fi crescută de către medicul dumneavoastră la fiecare 5-7 zile, până ce simptomele sunt
sub control (doză de întreţinere).
Doza uzuală de întreţinere este de 1,1 mg pe zi. Cu toate acestea, este posibil să fie necesară o creştere şi
mai mare a dozei. Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate creşte doza până la un maxim de
3,3 mg pramipexol pe zi. Este posibilă şi o doză de întreţinere mai mică de 0,088 mg pramipexol de trei
ori pe zi. Pacienţi cu boli de rinichi
Dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este moderat sau sever afectată, medicul dumneavoastră vă va
prescrie o doză mai mică. În acest caz va trebui să luaţi comprimatele doar o dată sau de două ori pe zi.
Dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este moderat afectată, doza iniţială uzuală este de 0,088 mg
pramipexol de două ori pe zi. Dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este sever afectată, doza iniţială
uzuală este de 0,088 mg pramipexol pe zi.
Sindromul picioarelor neliniștite
Doza este luată de obicei o dată pe zi, seara, cu 2-3 ore înainte de culcare.
În prima săptămână, doza uzuală este de 1 comprimat Pramipexol  0,088 mg o dată pe zi
(echivalentul unei doze de 0,088 mg pe zi). Doza zilnică va fi crescută de către medicul dumneavoastră la fiecare 4 - 7 zile, până ce simptomele sunt
sub control (tratamentul de întreţinere). Doza zilnică nu trebuie să depăşească 6 comprimate de Pramipexol 0,088 mg sau o doză de 0,54
mg (0,75 mg pramipexol sub formă de sare).
Dacă întrerupeţi administrarea comprimatelor pentru mai mult de câteva zile şi doriţi să reîncepeţi
tratamentul, trebuie să începeţi din nou cu doza minimă. Puteţi apoi să creşteţi din nou doza, cum aţi făcut
prima dată. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări.
Medicul dumneavoastră vă va reevalua tratamentul după 3 luni pentru a decide dacă veţi continua sau nu
tratamentul.
Pacienţi cu afectare renală
Dacă aveţi funcţia rinichilor sever afectată, este posibil ca Pramipexol  să nu fie tratamentul
adecvat pentru dumneavoastră.

Reacţii adverse posibile Dacă suferiţi de boala Parkinson, puteţi manifesta următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente:
- diskinezie (de exemplu mişcări neobişnuite, necontrolate ale membrelor)
- somnolenţă
- ameţeli
- greaţă (senzaţie de rău)
Frecvente:
- impulsul de a vă comporta într-un mod neobişnuit
- halucinaţii (vedeţi, auziţi sau simţiţi lucruri care în realitate nu sunt prezente)
- confuzie
- oboseală (fatigabilitate)
- lipsă de somn (insomnie)
- exces de lichid, de regulă la nivelul picioarelor (edeme periferice)
- durere de cap
- hipotensiune arterială (tensiune arterială mică)
- vise neobişnuite
- constipaţie
- tulburări de vedere
- vărsături (stare de rău)
- scădere în greutate, inclusiv poftă de mâncare redusă
Mai puţin frecvente:
- paranoia (de exemplu frică excesivă pentru propria persoană)
- iluzii
- somnolenţă excesivă în timpul zilei şi episoade de somn cu debut brusc
- amnezie (tulburări de memorie)
- hiperkinezie (mişcări accentuate şi imposibilitatea de a sta liniştit)
- creştere în greutate  reacţii alergice (de exemplu erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, hipersensibilitate)
- leşin
- insuficienţă cardiacă (probleme cu inima care pot cauza dificultăţi la respiraţie sau umflarea
gleznelor) *
- secreţie inadecvată de hormon antidiuretic*
- poftă de mâncare accentuată (poftă de mâncare necontrolată, hiperfagie - ingestie crescută de
alimente) *
- nelinişte
- dispnee (dificultăţi la respiraţie)
- sughiţ
- pneumonie (infecţii ale plămânilor)
- incapacitatea de a rezista impulsurilor, nevoii sau tentaţiei de a desfăşura o activitate care ar putea
să vă facă rău dumneavoastră sau celorlalţi, care pot include:
- un impuls puternic de a juca excesiv jocuri de noroc în pofida unor consecinţe personale şi
familiale grave.
- modificarea sau creşterea apetitului sau comportamentului sexual cu consecinţe semnificative
asupra dumneavoastră sau a celorlalţi, de exemplu creşterea dorinţei sexuale.
- dorinţă necontrolată pentru cumpărături excesive sau alte cheltuieli.
- poftă de mâncare accentuată (a mânca cantităţi mari de alimente într-o perioadă scurtă de
timp) sau impulsul de a mânca (a mânca mai multe alimente decât în mod normal şi mai mult
decât este necesar pentru a satisface senzaţia de foame).
- delir (scăderea gradului de conştientizare, confuzie, pierderea simţului realităţii).
Rare
- episoade maniacale (agitaţie, senzaţie de euforie, hiperexcitaţie)
Cu frecvenţă necunoscută:
După oprirea sau reducerea tratamentului cu PRAMIPEXOL : pot apărea depresie, apatie,
anxietate, oboseală, transpiraţii sau durere (numit sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului
dopaminei sau DAWS (dopamine agonist withdrawal syndrome)).

Produs complementar recomandat

Calciu Magneziu Zinc Seleniu - Doppelherz, 30 comprimate
de la Doppelherz
Vitamine si minerale
46.5lei
Vezi detalii
Indicatii terapeutice: Tratamentul bolii Parkinson: Ropinirole poate fi folosita izolat (fara levodopa) in tratamentul bolii Parkinson. Adaugarea de Ropinirole la tratamentul cu levodopa poate fi folosita pentru a mentine sub control posibilele fluctuatii si a permite reducerea dozei zilnice totale de levodopa. mod de administrare: Se recomanda dozarea individuala in concordanta cu eficacitatea si toleranta. Ropinirole trebuie administrat de trei ori pe zi, preferabil odata cu mesele, pentru a ameliora toleranta digestiva. Terapia de initiere: Doza initiala trebuie sa fie de 0,25 mg de trei ori pe zi. Contraindicatii: Hipersensibilitate la Ropinirole. In lumina rezultatelor studiilor intreprinse la animale si a inexistentei studiilor in cazul sarcinii umane, Ropinirole este contraindicat in cursul sarcinii, alaptarii si in cazul femeilor ce se presupune a fi insarcinate, cu exceptia situatiei in care se folosesc mijloace contraceptive adecvate.
Precautii speciale de folosire: Data fiind actiunea farmacologica a produsului, pacientii cu boli cardio-vasculare severe trebuie tratati cu atentie. Administrarea concomitent cu Ropinirole a agentilor antihipertensivi si antiaritmici nu a fost studiata. Ca si in cazul altor medicamente dopaminergice, administrarea acestor compusi concomitent cu ropinirole se va face cu prudenta, deoarece exista posibilitatea aparitiei de hipotensiune, bradicardie sau alte aritmii. Pacientii cu tulburari psihotice majore sunt tratati cu agonisti de dopamina doar daca posibilele avantaje depasesc riscurile.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Nevroze asociate cu hiperexcitabilitate, insomnie, isterie; în tratamentul complex al
acceselor uşoare de angină pectorală, hipertensiunii arteriale în faza iniţială,
tahicardiei de geneză funcţională; spasme gastrice şi intestinale, meteorism.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza şi durata tratamentului este stabilită de către medic. Barboval® se
administrează intern cu o cantitate mică de apă sau pe o bucăţică de zahăr
sublingual. Adulţii administrează câte 10-15 picîturi de 2-3 ori pe zi, timp de 10-15
zile. Se recomandă administrarea preparatului cu 20-30 minute înainte de mese. La
necesitate cura de tratament poate fi repetată peste 10-15 zile. CONTRAINDICAŢII
Barboval® este contraindicat în caz de hipersensibilitate la oricare din componentele
preparatului, în caz de insuficienţă hepatică şi renală, porfirie hepatică, sarcină,
perioada alăptării.

VALFEN plus

capsule

Denumirea comercială

VALFEN plus

DCI-ul substanţelor active

Extractum Valerianae siccum

Extractum Crataegi siccum

Phenobarbitalum

Compoziţia preparatului

1 capsulă conţine:

substanţe active: extract uscat de valeriană 50,0 mg, extract uscat de păducel 30,0 mg,

fenobarbital 20,0 mg;

substanţe auxiliare: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, aerosil, stearat de

magneziu.

Descrierea preparatului:

Aspectul exterior al capsulei: capsule operculate de formă cilindrică, cu capetele

emisferice, cu suprafaţa netedă şi lucidă-opac, numărul capsulei 2.

Culoarea capsulei: corpul – verde şi capacul – negru sau corpul albastru-verzui şi

capacul albastru-închis.

Conţinutul capsulei: pulbere de culoare brună, cu gust şi miros specific de valeriană.

Forma farmaceutică

Capsule.

Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC

Hipnotice și sedative, N05C B02

Proprietăţi farmacologice

Proprietăţi farmacodinamice:

Principiile active ale extractului de valeriană micşorează excitabilitatea SNC, potențează

acţiunea hipnoticelor şi manifestă acţiune spasmolitică.

Principiile active ale extractului de păducel manifestă următoarele acţiuni:

simpaticolitică, hipotensivă, vasodilatatoare şi sedativă asupra SNC. Acţiunea asupra

miocardului este slabă, manifestă acţiune vasodilatatoare asupra vaselor coronare.

Fenobarbitalul interacţionează cu membranele celulare, modificând proprietăţile fizicochimice

ale neuronilor. Manifestă antagonism faţă de unii mediatori excitanţi (glutamat

etc.). Inhibă SNC, în doză de 20 mg provoacă un efect sedativ moderat.

În ansamblu preparatul calmează sistemul nervos central, înlătură fenomenele neurovegetative

neplăcute şi insomnia, scade tensiunea arterială.

Proprietăţi farmacocinetice:

Încet şi complet se absoarbe în intestin. Preparatul atinge concentraţia maximă în sânge

peste 2–4 ore după administrare. Timpul de înjumătăţire e de 2 - 4 ore. Biotransformarea

are loc în ficat, metabolitul de bază nu are acţiune farmacologică şi, după conjugarea cu

acidul glucuronic (25 - 50%), împreună cu fenobarbitalul rămas în formă neschimbată se

excretă cu rinichii.

Indicaţii terapeutice

Hiperexcitabilitate nervoasă, tulburări neuro-vegetative, insomnie, hipertensiune

arterială, hipertiroidism, isterie.

Doze şi mod de administrare

Intern.

Câte o capsulă de 2 – 3 ori pe zi. În insomnie câte 2 - 3 capsule înainte de somn.

Reacții adverse

Somnolenţă, anemie megaloblastică, osteomalacie, tulburări psihice, nistagmus, ataxie.

Contraindicaţii

Hipersensibilitatea la componentele preparatului, insuficienţa renală şi hepatică severă,

alergia la barbiturice, miastenia, sarcina şi lactaţia.

Supradozare

Simptome: somnolenţă, depresie respiratorie, respiraţie Cheyn-Stokes, areflexie, oligurie,

tahicardie, temperatură corporală scăzută, confuzie, comă.

Tratament: lavaj gastric, cărbune activat, diureză forţată, alcalinizarea urinei, menţinerea

tensiunii arteriale, temperaturii corporale şi echilibrului hidro-electrolitic.

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare

În perioada tratamentului nu se recomandă conducerea vehiculelor sau lucrul care solicită

atenţie şi vigilenţă din cauza somnolenţei.

Acest produs medicamentos conţine lactoză, de aceea el nu poate fi administrat de către

pacienţii cu tulburări ereditare rare de tipul intoleranţei la galactoză, deficienţa de lactază

sau sindromul de malabsorbţie glucoză-galactoză.

Administrarea în sarcină și perioada de alăptare

Este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării.

Interacţiuni cu alte medicamente

Fenitoina și benzodiazepinele potențează acțiunea preparatului, iar folații o reduc.

VALFEN plus potențează acțiunea metadonei, morfinei și benzodiazepinelor, însă o

scade pe a acidului valproic, anticoagulantelor indirecte, contraceptivelor hormonale,

hormonilor tiroidieni, aminofilinei, zidovudinei, beta-blocantelor și carbamazepinei.

Preparatul potențează efectele adverse ale alcoolului.

Prezentare, ambalaj

Câte 10 capsule în blister. Câte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare

se plasează în cutie individuală de carton.

Păstrare

A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 25 ºC.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Termen de valabilitate

2 ani.

A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

Statutul legal

Se eliberează cu prescripţie medicală.

Denumirea şi adresa producătorului: ÎCS EUROFARMACO SA

str. Vadul lui Vodă, 2

MD-2023, mun.Chişinău,

Republica Moldova

Tel./ fax: (37322) 49 76 20