Filtru
Întâi cele populare
Oftan-Timolol este in general utilizat in tratamentul glaucomului.
Contraindicații:
Oftan-Timolol nu se va administra la pacientii care:
- sunt hipersensibili la substanta activa
- utilizeaza in prezent un alt tip de medicament
De asemenea, Oftan-Timolol nu se va utiliza nici la pacientii cu afectiuni cardiace, tiroida, diabet.
Oftan-Timolol esate contraindicat in perioada sarcinii.
Oftan-Timolol nu se va folosi la pacientii care:
- vor efectua o extractie sau o alta operatie
- au semnalat probleme sau afectiuni oculare
- poarta lentile de contact sau celor cu vedere deficitara
Reacții adverse ale OFTAN-TIMOLOL, sol.oft.:
La pacientii care au urmat tratamentul cu Oftan-Timolol s-a constatat:
- iritatii ale ochilor
- stomac deranjat
- vedere dubla
- ameteli
- dureri de cap
- depresie
Contactati imediat medicul daca:
- batai iregulate sau incetinite ale inimii
- stari de lesin
- umflaturi ale picioarelor
- dificultati de respiratie
Contraindicații:
Oftan-Timolol nu se va administra la pacientii care:
- sunt hipersensibili la substanta activa
- utilizeaza in prezent un alt tip de medicament
De asemenea, Oftan-Timolol nu se va utiliza nici la pacientii cu afectiuni cardiace, tiroida, diabet.
Oftan-Timolol esate contraindicat in perioada sarcinii.
Oftan-Timolol nu se va folosi la pacientii care:
- vor efectua o extractie sau o alta operatie
- au semnalat probleme sau afectiuni oculare
- poarta lentile de contact sau celor cu vedere deficitara
Reacții adverse ale OFTAN-TIMOLOL, sol.oft.:
La pacientii care au urmat tratamentul cu Oftan-Timolol s-a constatat:
- iritatii ale ochilor
- stomac deranjat
- vedere dubla
- ameteli
- dureri de cap
- depresie
Contactati imediat medicul daca:
- batai iregulate sau incetinite ale inimii
- stari de lesin
- umflaturi ale picioarelor
- dificultati de respiratie
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum
sunt dureri musculo-scheletice, dismenoree, durerile dentare. Doze şi mod de administrare
Adulţi
În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5
mg la fiecare 4-6 ore sau 25 mg la fiecare 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să
depăşească 75 mg dexketoprofen.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace
pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Algodex nu se utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea trebuie limitată
la perioada simptomatică.
Administrarea concomitentă cu alimentele întârzie absorbţia medicamentului (vezi pct.
“Proprietăţi farmacocinetice”), astfel încât, în cazul durerilor acute, se recomandă
administrarea cu cel puţin 30 de minute înaintea meselor.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doza cea mai mică (50
mg doza zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi
numai dacă există o toleranţă generală bună.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie
început cu doze mici (50 mg doză maximă zilnică), asociat cu o monitorizare atentă.
Algodex nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală
2
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară doza iniţială trebuie redusă până la 50 mg
dexketoprofen (clearance-ul creatininei 50 – 80 ml/min) (vezi pct. 4.4). Algodex nu
trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul
creatininei <50 ml/min) (vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi
Algodex nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Prin urmare, nu au fost stabilite
siguranţa şi eficacitatea medicamentului şi nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi. Contraindicaţii
Algodex comprimate nu trebuie administrat în următoarele cazuri:
- pacienţi cu hipersensibilitate la dexketoprofen, orice alt antiinflamator nesteroidian
(AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- pacienţi la care substanţa cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau
alte AINS) precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau
determină formarea de polipi nazali, urticarie sau angioedem;
- pacienţi cu ulcer peptic hemoragic activ sau suspectat sau cu antecedente de
episoade recurente de ulcer peptic hemoragic (două sau mai multe episoade de
ulcer diagnosticat sau hemoragie) sau dispepsie cronică;
- pacienţi cu antecedente de ulcer gastro-intestinal hemoragic sau perforat, cauzat
de o terapie anterioară cu AINS;
- pacienţi care au hemoragii gastro-intestinale sau alte hemoragii active sau afecţiuni
hemoragice;
- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă;
- pacienţi cu antecedente de astm bronşic;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
- pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei
<50 ml/min);
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child-Pugh 10-15);
- pacienţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/2UmikZY
Tratamentul simptomatic al durerilor de intensitate uşoară până la moderată, cum
sunt dureri musculo-scheletice, dismenoree, durerile dentare. Doze şi mod de administrare
Adulţi
În funcţie de natura şi severitatea durerii, doza recomandată este, în general, de 12,5
mg la fiecare 4-6 ore sau 25 mg la fiecare 8 ore. Doza zilnică nu trebuie să
depăşească 75 mg dexketoprofen.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace
pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Algodex nu se utilizează ca tratament de lungă durată şi administrarea trebuie limitată
la perioada simptomatică.
Administrarea concomitentă cu alimentele întârzie absorbţia medicamentului (vezi pct.
“Proprietăţi farmacocinetice”), astfel încât, în cazul durerilor acute, se recomandă
administrarea cu cel puţin 30 de minute înaintea meselor.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici se recomandă începerea tratamentului cu doza cea mai mică (50
mg doza zilnică). Doza poate fi crescută la cea recomandată la pacienţii obişnuiţi
numai dacă există o toleranţă generală bună.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată, tratamentul trebuie
început cu doze mici (50 mg doză maximă zilnică), asociat cu o monitorizare atentă.
Algodex nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Insuficienţă renală
2
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară doza iniţială trebuie redusă până la 50 mg
dexketoprofen (clearance-ul creatininei 50 – 80 ml/min) (vezi pct. 4.4). Algodex nu
trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul
creatininei <50 ml/min) (vezi pct. 4.3).
Copii şi adolescenţi
Algodex nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Prin urmare, nu au fost stabilite
siguranţa şi eficacitatea medicamentului şi nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi. Contraindicaţii
Algodex comprimate nu trebuie administrat în următoarele cazuri:
- pacienţi cu hipersensibilitate la dexketoprofen, orice alt antiinflamator nesteroidian
(AINS) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- pacienţi la care substanţa cu acţiune similară (de exemplu acid acetilsalicilic sau
alte AINS) precipită crizele de astm bronşic, bronhospasmul, rinita acută sau
determină formarea de polipi nazali, urticarie sau angioedem;
- pacienţi cu ulcer peptic hemoragic activ sau suspectat sau cu antecedente de
episoade recurente de ulcer peptic hemoragic (două sau mai multe episoade de
ulcer diagnosticat sau hemoragie) sau dispepsie cronică;
- pacienţi cu antecedente de ulcer gastro-intestinal hemoragic sau perforat, cauzat
de o terapie anterioară cu AINS;
- pacienţi care au hemoragii gastro-intestinale sau alte hemoragii active sau afecţiuni
hemoragice;
- pacienţi cu boală Crohn sau colită ulcerativă;
- pacienţi cu antecedente de astm bronşic;
- pacienţi cu insuficienţă cardiacă severă;
- pacienţi cu insuficienţă renală moderată până la severă (clearance-ul creatininei
<50 ml/min);
- pacienţi cu insuficienţă hepatică severă (scorul Child-Pugh 10-15);
- pacienţi cu diateză hemoragică sau alte tulburări de coagulare;
- în timpul celui de-al treilea trimestru de sarcină şi al alăptării (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/2UmikZY
-3%
20.32 MDL
20.95 MDL
Nimelid
Granule pentru suspensie orală
DENUMIREA COMERCIALĂ
Nimelid
DCI-UL SUBSTANŢEI (SUBSTANŢELOR) ACTIVE
Nimesulidum
COMPOZIŢIA
1 plic conţine:
substanţa activă:nimesulid 100 mg
excipienţi:polioxi-25-cetostearil eter (Cremophor A25 ), acid citric anhidru, dioxid de siliciu
coloidal anhidru (Aerosil 200), aromă de portocale (tip Sweet Permaseal 96636-31), sucroză.
FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru suspensie orală.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Granule de culoare galben-pal, cu miros specific de portocale.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene. Alte antiinflamatoare/antireumatice
nesteroidiene, M01AX17.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Nimesulida este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăti analgezice şi antipiretice, care
acţionează ca inhibitor al ciclo-oxigenazei, o enzimă implicată în sinteza prostaglandinelor.
Spre deosebire de alte antiinflamatoare nesteroidiene, nimesulida are o structură și un mecaism
de acțiune specific, imhibând numai izoenzima COX 2, astfel evitând sau cel puţin atenuând
efectele adverse la nivelul mucoasei gastro-intestinale.
Există totuşi unele studii care indică o acţiune şi la nivel COX-1, dozodependent, cel puţin în
teritoriul plachetar.
Există de asemenea unele studii privind implicarea inhibitorilor COX 2 ca agenţi anticancerigeni
sau agenţi de retardare a progresiei Alzheimer.
Pe lângă acţiunea antiinflamatoare, nimesulida prezintă acţiune analgezică şi antipiretică, al cărei
mecanism este multiplu şi parţial central, datorită inhibării COX-2 la nivel nervos central, unde
îndeplineşte un rol important în transmisia nociceptivă spinală.
Studiile efectuate pe şobolani au demonstrat că nimesulida poate acţiona ca scavenger al
anionilor superoxid, oxid nitric şi al încărcăturii totale oxidante iduse de lipopolizaharide la
nivelul macrofagelor alveolare. De asemenea, nimesulida s-a dovedit a normaliza modificările
induse de lipopolizaharide în nivelele de superoxid dismutază, glutation reductază şi glutation
redus din macrofagele alveolare. Inhibiţia producerii de oxidanţi ar putea constitui un alt
mecanism de acţiune antiinflamatoare al nimesulidei.
Proprietăţi farmacocinetice
Nimesulida este bine absorbită după administrarea orală. După o doză unică de 100 mg
nimesulidă, se atinge o concentraţie plasmatică maximă de 3-4 mg/L după 2-3 ore. AUC = 20 -
35 mg per L*oră. Nu se înregistrează diferenţe statistic semnificative între aceste date şi cele
obţinute după administrarea a 100 mg de două ori pe zi timp de 7 zile. Procentul de legare de
proteinele plasmatice este mare, circa 97,5%.
Nimesulida este metabolizată exclusiv în ficat, urmând multiple căi de metabolizare, incluzând
citocrom P450 – izoenzimele CYP2C9. Astfel, există potenţial de interacţiune medicamentoasă
cu toate medicamentele administrate concomitent care sunt metabolizate de CYP2C9. Principalul
metabolit este derivatul para-hidroxilat, care este de asemenea activ farmacologic. Timpul de lag
înainte de apariţia acestui metabolit în circulaţie este scurt (circa 0,8 ore), dar constanta de
formare nu este mare, fiind mai joasă decât constanta de absorbţie a nimesulidei.
Hidroxinimesulida este singurul metabolit regăsit în plasmă şi este aproape complet conjugat.
Timpul beta este între 3,2 şi 6 ore.
Nimesulida este excretată în principal prin urină (circa 50% din doza administrată). Numai 1-3%
este excretată nemodificată. Hidroxinimesulida, principalul metabolit, este regăsită numai ca
derivat glucuronat. Circa 29% din doză este excretată după metabolizare prin fecale.
Profilul kinetic al nimesulidei nu a fost modificat la vârstnici după doze acute şi repetate.
În studiul experimental efectuat pe pacienţi cu afectare renală uşoară până la moderată (clearance
al creatininei 30- 80 ml/min) comparativ cu voluntarii sănătoşi, nivelele plasmatice maxime de
nimesulidă şi principalul său metabolit nu au fost mai mari decât la voluntarii sănătoşi. AUC şi T
beta au fost cu 50% mai mari, dar întotdeauna în intervalul de valori cinetice observate la
pacienţii sănătoşi. Administrarea repetată nu a determinat fenomene de acumulare.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Nimelid granule pentru suspensie orală 100 mg/2g conţine nimesulidă, un produs antiinflamator
indicat în tratamentul:
- durerii acute
- dismenoreei primare.
Decizia de a prescrie nimesulidă trebuie să se bazeze pe evaluarea riscului global al fiecărui
pacient
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Pentru a reduce riscul reacţiilor adverse, trebuie utilizată doza minimă eficace cea mai scurtă
perioadă.
Durata maximă a unei cure de tratament cu nimesulidă este de 15 zile.
Nimelid 100 mg/2 g trebuie utilizat pentru cea mai scurtă perioadă, în funcţie de starea clinică a
pacientului.
Adulţi: doza este de un plic Nimelid 100 mg/2 g de două ori pe zi, după mese.
Pacienţi vârstnici: nu este necesară reducerea dozei zilnice
Copii cu vârsta sub 12 ani:Nimelid 100 mg/2 g este contraindicat la această grupă de vârstă.
Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani: având în vedere profilul farmacocinetic la
adulţi şi proprietăţile farmacodinamice ale nimesulidei, nu este necesară ajustarea dozei la
această grupă de vârstă.
Pacienţi cu insuficienţă renală: având în vedere de proprietăţile farmacocinetice, nu este
necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearence-ul
creatininei 30-80 ml/min), în timp ce la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearence-ul
creatininei <30 ml/min) administrarea de Nimelid 100 mg/2 g este contraindicată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică: la pacienţii cu insuficienţă hepatică administrarea Nimelid 100
mg/2 g este contraindicată.
Se suspendă conţinutul unui plic în circa 100 ml apă. Se agită pentru omogenizare. Se
administrează imediat după suspendare, după mese.
Granule pentru suspensie orală
DENUMIREA COMERCIALĂ
Nimelid
DCI-UL SUBSTANŢEI (SUBSTANŢELOR) ACTIVE
Nimesulidum
COMPOZIŢIA
1 plic conţine:
substanţa activă:nimesulid 100 mg
excipienţi:polioxi-25-cetostearil eter (Cremophor A25 ), acid citric anhidru, dioxid de siliciu
coloidal anhidru (Aerosil 200), aromă de portocale (tip Sweet Permaseal 96636-31), sucroză.
FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru suspensie orală.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Granule de culoare galben-pal, cu miros specific de portocale.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene. Alte antiinflamatoare/antireumatice
nesteroidiene, M01AX17.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Nimesulida este un antiinflamator nesteroidian cu proprietăti analgezice şi antipiretice, care
acţionează ca inhibitor al ciclo-oxigenazei, o enzimă implicată în sinteza prostaglandinelor.
Spre deosebire de alte antiinflamatoare nesteroidiene, nimesulida are o structură și un mecaism
de acțiune specific, imhibând numai izoenzima COX 2, astfel evitând sau cel puţin atenuând
efectele adverse la nivelul mucoasei gastro-intestinale.
Există totuşi unele studii care indică o acţiune şi la nivel COX-1, dozodependent, cel puţin în
teritoriul plachetar.
Există de asemenea unele studii privind implicarea inhibitorilor COX 2 ca agenţi anticancerigeni
sau agenţi de retardare a progresiei Alzheimer.
Pe lângă acţiunea antiinflamatoare, nimesulida prezintă acţiune analgezică şi antipiretică, al cărei
mecanism este multiplu şi parţial central, datorită inhibării COX-2 la nivel nervos central, unde
îndeplineşte un rol important în transmisia nociceptivă spinală.
Studiile efectuate pe şobolani au demonstrat că nimesulida poate acţiona ca scavenger al
anionilor superoxid, oxid nitric şi al încărcăturii totale oxidante iduse de lipopolizaharide la
nivelul macrofagelor alveolare. De asemenea, nimesulida s-a dovedit a normaliza modificările
induse de lipopolizaharide în nivelele de superoxid dismutază, glutation reductază şi glutation
redus din macrofagele alveolare. Inhibiţia producerii de oxidanţi ar putea constitui un alt
mecanism de acţiune antiinflamatoare al nimesulidei.
Proprietăţi farmacocinetice
Nimesulida este bine absorbită după administrarea orală. După o doză unică de 100 mg
nimesulidă, se atinge o concentraţie plasmatică maximă de 3-4 mg/L după 2-3 ore. AUC = 20 -
35 mg per L*oră. Nu se înregistrează diferenţe statistic semnificative între aceste date şi cele
obţinute după administrarea a 100 mg de două ori pe zi timp de 7 zile. Procentul de legare de
proteinele plasmatice este mare, circa 97,5%.
Nimesulida este metabolizată exclusiv în ficat, urmând multiple căi de metabolizare, incluzând
citocrom P450 – izoenzimele CYP2C9. Astfel, există potenţial de interacţiune medicamentoasă
cu toate medicamentele administrate concomitent care sunt metabolizate de CYP2C9. Principalul
metabolit este derivatul para-hidroxilat, care este de asemenea activ farmacologic. Timpul de lag
înainte de apariţia acestui metabolit în circulaţie este scurt (circa 0,8 ore), dar constanta de
formare nu este mare, fiind mai joasă decât constanta de absorbţie a nimesulidei.
Hidroxinimesulida este singurul metabolit regăsit în plasmă şi este aproape complet conjugat.
Timpul beta este între 3,2 şi 6 ore.
Nimesulida este excretată în principal prin urină (circa 50% din doza administrată). Numai 1-3%
este excretată nemodificată. Hidroxinimesulida, principalul metabolit, este regăsită numai ca
derivat glucuronat. Circa 29% din doză este excretată după metabolizare prin fecale.
Profilul kinetic al nimesulidei nu a fost modificat la vârstnici după doze acute şi repetate.
În studiul experimental efectuat pe pacienţi cu afectare renală uşoară până la moderată (clearance
al creatininei 30- 80 ml/min) comparativ cu voluntarii sănătoşi, nivelele plasmatice maxime de
nimesulidă şi principalul său metabolit nu au fost mai mari decât la voluntarii sănătoşi. AUC şi T
beta au fost cu 50% mai mari, dar întotdeauna în intervalul de valori cinetice observate la
pacienţii sănătoşi. Administrarea repetată nu a determinat fenomene de acumulare.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Nimelid granule pentru suspensie orală 100 mg/2g conţine nimesulidă, un produs antiinflamator
indicat în tratamentul:
- durerii acute
- dismenoreei primare.
Decizia de a prescrie nimesulidă trebuie să se bazeze pe evaluarea riscului global al fiecărui
pacient
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Pentru a reduce riscul reacţiilor adverse, trebuie utilizată doza minimă eficace cea mai scurtă
perioadă.
Durata maximă a unei cure de tratament cu nimesulidă este de 15 zile.
Nimelid 100 mg/2 g trebuie utilizat pentru cea mai scurtă perioadă, în funcţie de starea clinică a
pacientului.
Adulţi: doza este de un plic Nimelid 100 mg/2 g de două ori pe zi, după mese.
Pacienţi vârstnici: nu este necesară reducerea dozei zilnice
Copii cu vârsta sub 12 ani:Nimelid 100 mg/2 g este contraindicat la această grupă de vârstă.
Adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani: având în vedere profilul farmacocinetic la
adulţi şi proprietăţile farmacodinamice ale nimesulidei, nu este necesară ajustarea dozei la
această grupă de vârstă.
Pacienţi cu insuficienţă renală: având în vedere de proprietăţile farmacocinetice, nu este
necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearence-ul
creatininei 30-80 ml/min), în timp ce la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearence-ul
creatininei <30 ml/min) administrarea de Nimelid 100 mg/2 g este contraindicată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică: la pacienţii cu insuficienţă hepatică administrarea Nimelid 100
mg/2 g este contraindicată.
Se suspendă conţinutul unui plic în circa 100 ml apă. Se agită pentru omogenizare. Se
administrează imediat după suspendare, după mese.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Un ml picături oftalmice, soluţie conţine levofloxacină hemihidrat 5,12 mg, echivalent cu levofloxacină 5 mg. Excipient cu efect cunoscut: Un ml de picături oftalmice, soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,05 mg. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Picături oftalmice, soluţie. Soluţie limpede, de culoare galben deschis până la galben-verzui deschis, fără particule vizibile. Soluţie izotonă ajustată la valoarea pH-ului fiziologic. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie este indicat în tratamentul topic al infecţiilor bacteriene oftalmice externe, la pacienţii cu vârsta 1 an, cauzate de microorganisme sensibile la levofloxacină (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene. Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie este indicat la adulţi, copii cu vârsta de 1 an şi peste până la 12 ani şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze În cazul tuturor categoriilor de pacienţi, în primele două zile se instilează una sau două picături în ochiul(ochii) afectat(afectaţi) la intervale de două ore, de maxim 8 ori pe zi, în stare de veghe, iar ulterior, de patru ori pe zi, din ziua 3 până în ziua 5. În cazul în care sunt utilizate concomitent mai multe medicamente oftalmice cu administrare topică, este necesar un interval de cel puţin 15 minute între instilări. Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21727 din 01.06.2015 Anexa 1 2 Pentru a preveni contaminarea vârfului picurător şi a soluţiei, vârful picurător nu trebuie să intre în contact cu pleoapele sau cu zonele adiacente. Durata tratamentului depinde de severitatea afecţiunii şi de evoluţia clinică sau bacteriologică a infecţiei. Durata obişnuită de tratament este de 5 zile. Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea pentru tratamentul ulcerului cornean şi oftalmiei gonococice la nou-născuţi. Oftaquix nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 1 an datorită datelor insuficiente privind siguranţa şi eficacitatea pentru această grupă de vârstă. Utilizare la vârstnici Nu este necesară ajustarea dozei. Copii şi adolescenţi Dozele sunt asemănătoare cu cele recomandate la adulţi şi copii cu vârsta de 1 an şi peste. La copiii cu vârsta de 1 an şi peste, s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie. Nu s-au stabilit siguranţa şi eficacitatea utilizării Oftaquix 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie la copiii cu vârsta sub 1 an. Nu sunt disponibile date. Mod de administrare Administrare oftalmică. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţa activă levofloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1., de exemplu clorura de benzalconiu.
https://bit.ly/32FSdOz
https://bit.ly/32FSdOz
Compozitie:
Mentholum 18 g, Oleum Menthae 22,5 g, Camphora 10 g, Oleum Eucalypti 10 g, Oleum Dianthi 1 g, Excipiens ad 100 g.
Prezentare:
Unguent 25 g si 40 g.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE:
Efectul analgezic si antiinflamator se explica prin actiunea revulsiva a mentolului si camforului, actiunea antibacteriana a lor si uleiurilor volatile de eucalipt si garoafe.
INDICATII
Neuralgiile, mialgiile, artritele, poliartrita reumatoida.
Utilizarea Terapeutica:
Se aplica topic in strat subtire prin frictiune usoara.
Termen de valabilitate: 3 ani.
Pastrare: Loc racoros, ferit de lumina.
Mentholum 18 g, Oleum Menthae 22,5 g, Camphora 10 g, Oleum Eucalypti 10 g, Oleum Dianthi 1 g, Excipiens ad 100 g.
Prezentare:
Unguent 25 g si 40 g.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE:
Efectul analgezic si antiinflamator se explica prin actiunea revulsiva a mentolului si camforului, actiunea antibacteriana a lor si uleiurilor volatile de eucalipt si garoafe.
INDICATII
Neuralgiile, mialgiile, artritele, poliartrita reumatoida.
Utilizarea Terapeutica:
Se aplica topic in strat subtire prin frictiune usoara.
Termen de valabilitate: 3 ani.
Pastrare: Loc racoros, ferit de lumina.
Corneregel® 50 mg/g este un gel pentru ochi foarte vâscos. Substanța activă a gelului accelerează regenerarea conjunctivei și a corneei, ajută la refacerea suprafeței ochiului deteriorat. Poti folosi Corneregel® 50 mg/g gel daca ai: regenerare corneana; deteriorarea stratului pielii ochilor și a filmului lacrimal al ochiului - pentru vindecare; eroziunea corneei; pentru terapia de întreținere, precum și pentru toate tipurile de keratită, de exemplu, keratita indusă de herpesvirus; keratoconjunctivită uscată; arsuri chimice, arsuri; boli degenerative ale corneei; pentru tratamentul și prevenirea leziunilor corneene, precum și pentru purtătorii de lentile de contact. Poate fi folosit pentru infecții bacteriene, virale sau fungice ale corneei, ca terapie adjuvantă. Notă: Corneregel nu este potrivit pentru tratarea bacteriilor. Doza recomandată depinde de severitatea și amploarea leziunii. Gelul se folosește o picătură de 4 ori pe zi și, de asemenea, înainte de culcare, instilată în sacul conjunctival. Timpul de aplicare nu este limitat. Medicamentul poate fi utilizat până când simptomele dispar complet. Instrucțiuni de picurare: Înclinați în jos vârful tubului. Folosind degetul arătător, trageți în jos pleoapa inferioară. Cu cealalta mana, tine tubul vertical deasupra ochiului (fara a atinge ochii) si pune o picatura in coltul interior al ochiului. Încercați să țineți ochiul deschis și mișcați-l puțin pentru a distribui lichidul în mod uniform.
-3%
206.76 MDL
213.15 MDL
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare galben-pal, rotunde, gravate cu NF pe una din fete si netede pe cealalta.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE Nimesulid este un remediu antiinflamator nesteroidian cu proprietati analgezice si antipiretice. Mecanismul de actiune consta în inhibitia ciclooxigenazei-2 si blocarea sintezei prostaglandinelor în focarul de inflamatie.
Tizanidina este un miorelaxant cu actiune centrala. Inhiba selectiv reflexele polisinaptice ale maduvei spinarii, participa la reglarea tonusului muscular. Este eficient în spasme musculare dureroase acute si spasme cronice de geneza spinala
si cerebrala.
Preparatul reduce formarea anionilor de superoxid, împiedicând lezarea ulterioara a tesuturilor. INDICATII TERAPEUTICE
- Tratamentul durerii acute, inclusiv sindrom algic posttraumatic, postoperator;
- Tratamentul simptomatic al durerii în: osteoartrite (inclusiv artrita reumatoida), osteoartroze, spondilita anchilozanta, bursite, tendinite; afectiuni inflamatorii, degenerativ-distrofice si traumatice ale coloanei vertebrale;
- dismenoree primara
- spasme musculare dureroase, asociate cu tulburari statice si functionale ale coloanei vertebrale (sindrom cervical si lombar); dupa interventii chirurgicale în ortopedie si traumatologie; spasm al muschilor scheletici datorat unor
afectiuni neurologice (scleroza multipla, paralizie cerebrala, boli degenerative ale maduvei spinarii).
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administreaza intern, dupa mese, cu o cantitate suficienta de apa.
Pentru adulti doza uzuala constituie câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (dimineata si seara).
Cura de tratament este determinata individual. CONTRAINDICATII
- Hipersensibilitate cunoscuta la orice component al preparatului;
- hipersensibilitate (bronhospasm, rinita, urticarie) la acidul acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene.
- Reactii hepatotoxice la nimesulid în anamneza.
- Ulcer gastric sau duodenal activ;
- Uulcer sau hemoragii gastrointestinale recidivante;
- Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii;
- Dereglari severe de coagulare a sângelui.
- Insuficienta cardiaca severa.
- Insuficienta renala severa.
- Insuficienta hepatica.
- Vârsta sub 15 ani.
- Sarcina si perioada de alaptare.
SUPRADOZAJ
În caz de supradozaj poate aparea deprimarea respirației, respirație de tip Cheyne – Stokes
Tratament:lavaj gastric, diureza forțata administrând furosemid și manitol.
Este necesara monitorizarea funcției sistemului cardiovascular și respirator.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE (conf RCP)
Administrarea în sarcina si perioada de alaptare
Nu se recomanda în sarcina și perioada de alaptare.
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
În timpul tratamentului se recomanda evitarea conducerii vehiculelor auto si exercitarea altor activitati, ce necesita atentie sporita si reactii psihomotorii riguroase.
Comprimate de culoare galben-pal, rotunde, gravate cu NF pe una din fete si netede pe cealalta.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE Nimesulid este un remediu antiinflamator nesteroidian cu proprietati analgezice si antipiretice. Mecanismul de actiune consta în inhibitia ciclooxigenazei-2 si blocarea sintezei prostaglandinelor în focarul de inflamatie.
Tizanidina este un miorelaxant cu actiune centrala. Inhiba selectiv reflexele polisinaptice ale maduvei spinarii, participa la reglarea tonusului muscular. Este eficient în spasme musculare dureroase acute si spasme cronice de geneza spinala
si cerebrala.
Preparatul reduce formarea anionilor de superoxid, împiedicând lezarea ulterioara a tesuturilor. INDICATII TERAPEUTICE
- Tratamentul durerii acute, inclusiv sindrom algic posttraumatic, postoperator;
- Tratamentul simptomatic al durerii în: osteoartrite (inclusiv artrita reumatoida), osteoartroze, spondilita anchilozanta, bursite, tendinite; afectiuni inflamatorii, degenerativ-distrofice si traumatice ale coloanei vertebrale;
- dismenoree primara
- spasme musculare dureroase, asociate cu tulburari statice si functionale ale coloanei vertebrale (sindrom cervical si lombar); dupa interventii chirurgicale în ortopedie si traumatologie; spasm al muschilor scheletici datorat unor
afectiuni neurologice (scleroza multipla, paralizie cerebrala, boli degenerative ale maduvei spinarii).
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administreaza intern, dupa mese, cu o cantitate suficienta de apa.
Pentru adulti doza uzuala constituie câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (dimineata si seara).
Cura de tratament este determinata individual. CONTRAINDICATII
- Hipersensibilitate cunoscuta la orice component al preparatului;
- hipersensibilitate (bronhospasm, rinita, urticarie) la acidul acetilsalicilic sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene.
- Reactii hepatotoxice la nimesulid în anamneza.
- Ulcer gastric sau duodenal activ;
- Uulcer sau hemoragii gastrointestinale recidivante;
- Hemoragii cerebrovasculare sau alte hemoragii;
- Dereglari severe de coagulare a sângelui.
- Insuficienta cardiaca severa.
- Insuficienta renala severa.
- Insuficienta hepatica.
- Vârsta sub 15 ani.
- Sarcina si perioada de alaptare.
SUPRADOZAJ
În caz de supradozaj poate aparea deprimarea respirației, respirație de tip Cheyne – Stokes
Tratament:lavaj gastric, diureza forțata administrând furosemid și manitol.
Este necesara monitorizarea funcției sistemului cardiovascular și respirator.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE (conf RCP)
Administrarea în sarcina si perioada de alaptare
Nu se recomanda în sarcina și perioada de alaptare.
Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
În timpul tratamentului se recomanda evitarea conducerii vehiculelor auto si exercitarea altor activitati, ce necesita atentie sporita si reactii psihomotorii riguroase.
-3%
23.57 MDL
24.30 MDL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Dexapol 1 mg/3500 UI/6000 UI/ml picături oftalmice, suspensie 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 1 ml suspensie conţine: Dexametazonă 1 mg Sulfat de neomicină 3500 UI Sulfat de polimixină B 6000 UI 1 picătură suspensie conţine 33 g dexametazonă, 115,5 UI sulfat de neomicină şi 198 UI sulfat de polimixină B. Excipient cu efect cunoscut: clorură de benzalconiu 0,04 mg/ml. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Picături oftalmice, suspensie. Suspensie de culoare albă sau aproape albă. Osmolaritatea: 280-320 mOsm/kg. pH 5,0-6,5. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Afecţiuni inflamatorii oculare ce răspund la tratamentul cu glucocorticoizi, în cazul în care există indicaţie terapeutică pentru administrarea corticosteroizilor şi totodată se suspectează infecţie bacteriană sau există riscul de dezvoltare a ei (de exemplu, în caz de afecţiuni inflamatorii ale conjunctivei palpebrale şi bulbare, ale corneei şi segmentului anterior al globului ocular, iridociclită cronică şi leziuni corneene datorate arsurilor chimice sau termice, radiaţiilor sau pătrunderii unor corpi străini). 4.2 Doze şi mod de administrare Medicamnetul este destinat uzului oftalmic. Doze Adolescenţi şi adulţi, inclusiv vârstnici În afecţiunile moderate, doza recomandată este de 1-2 picături instilate în fiecare sac conjunctival de 4-6 ori pe zi. Frecvenţa administrărilor trebuie scăzută treptat odată cu ameliorarea semnelor clinice. Tratamentul nu trebuie întrerupt prematur. În afecţiunile severe, doza recomandată este de 1-2 picături instilate în fiecare sac conjunctival la intervale de 1 oră, frecvenţa administrărilor scăzând treptat odată cu ameliorarea semnelor clinice. Se recomandă ca după administrare să se închidă cu grijă pleoapele şi să se efectueze ocluzia canalelor nazo-lacrimale. Aceasta poate reduce absorbţia sistemică a medicamentelor administrate pe cale oftalmică ceea ce are ca efect scăderea frecvenţei de apariţie a reacţiilor adverse sistemice. În cazul în care este utilizat concomitent încă un medicament cu administrare oftalmică, se recomandă păstrarea unui interval de 5 minute între administrările acestora. Unguentele oftalmice vor fi ultimele administrate. Copii Nu a fost stabilit profilul de siguranţă şi eficacitate a administrării acestui medicament. Pacienţi cu afectare hepatică şi renală Nu a fost studiată administrarea Dexapol la aceste grupuri de pacienţi. Totuşi, datorită absorbţiei sistemice scăzute a substanţelor active după administrarea oftalmică a acestui medicament, nu este necesară ajustarea dozei administrate. Mod de administrare Administrare oftalmică. Flaconul trebuie bine agitat înaintea fiecărei utilizări. Pentru a evita contaminarea vârfului picurătorului şi a suspensiei, trebuie avută grijă să nu se atingă pleoapele, zonele adiacente sau alte suprafeţe cu vârful picurătorului. 4.3 Contraindicaţii Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Keratită, provocată de virusul Herpes simplex (keratită dendritică), virusul variolei şi varicelei şi alte afecţiuni virale ale corneei şi conjunctivei. Infecţii oculare cu micobacterii produse de, dar nu numai, bacili acidorezistenţi precum Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae sau Mycobacterium avium. Afecţiuni oculare fungice. Infecţii oculare purulente netratate.
https://bit.ly/3xjuuSw
https://bit.ly/3xjuuSw
-3%
29.39 MDL
30.30 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE Tratament simptomatic al edemului şi hiperemiei secundare cauzate de acţiunea iritantă moderată asupra conjunctivei a fumului, prafului, apei clorurate, reacţiei alergice, conjunctivitei nespecifice sau catarale.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Până la îninţierea tratamentului capacul nu trebuie înşurubat ermetic. Înainte de prima administrare a medicamentul, înşurubaţi capacul maximal. Astfel, acul care se află pe partea internă a capacului perforează flaconul. Imediat înainte de administrare flaconul trebuie încălzit în palme până la temperatura corpului. Se scoate capacul şi soluţia se instilează în ochi (sacul conjunctival), apăsând uşor pe pereţii flaconului. Pentru a evita scurgerea medicamentului în timpul păstrării, înşurubaţi flaconul ermetic, astfel ca acul de pe suprafaţa internă a capacului să astupe gaura din flacon. Flaconul se păstrează conform recomandărilor descrise la capitolul „Păstrare” (în poziţie verticală). Vial Light este indicat numai pentru administrare locală. Adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 6 ani: se instilează câte 1-2 picături în sacul conjunctival al ochiului (ochilor) afectat de 2 sau 3 ori pe zi. Copiilor cu vârsta mai mică de 6 ani medicamentul se administrează numai sub supravegherea medicului. Nu se recomandă administrarea continuă a preparatului mai mult de 72 ore consecutiv.
CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la tetrizolină şi alte componente ale preparatului. Glaucom cu unghi închis, distrofie endotelial-epitelială a corneei. Copii cu vârsta sub 2 ani.
https://bit.ly/3b8XF1f
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Până la îninţierea tratamentului capacul nu trebuie înşurubat ermetic. Înainte de prima administrare a medicamentul, înşurubaţi capacul maximal. Astfel, acul care se află pe partea internă a capacului perforează flaconul. Imediat înainte de administrare flaconul trebuie încălzit în palme până la temperatura corpului. Se scoate capacul şi soluţia se instilează în ochi (sacul conjunctival), apăsând uşor pe pereţii flaconului. Pentru a evita scurgerea medicamentului în timpul păstrării, înşurubaţi flaconul ermetic, astfel ca acul de pe suprafaţa internă a capacului să astupe gaura din flacon. Flaconul se păstrează conform recomandărilor descrise la capitolul „Păstrare” (în poziţie verticală). Vial Light este indicat numai pentru administrare locală. Adulţi şi copii cu vârsta mai mare de 6 ani: se instilează câte 1-2 picături în sacul conjunctival al ochiului (ochilor) afectat de 2 sau 3 ori pe zi. Copiilor cu vârsta mai mică de 6 ani medicamentul se administrează numai sub supravegherea medicului. Nu se recomandă administrarea continuă a preparatului mai mult de 72 ore consecutiv.
CONTRAINDICAŢII Hipersensibilitate la tetrizolină şi alte componente ale preparatului. Glaucom cu unghi închis, distrofie endotelial-epitelială a corneei. Copii cu vârsta sub 2 ani.
https://bit.ly/3b8XF1f
Rețetă medicală
DESCRIEREA PRODUSULUI
Lidocain 2% 2ml sol.inj. N10 (Zdorovye)
PROPRIETĂȚILE FARMACOLOGICE
Acțiunea anestezică și antiaritmică este determinată de stabilizarea membranelor celulare prin blocarea canalelor ionice.
Stoparea influxului ionilor de sodiu și calciu în neuroni se manifestă prin imposibilitatea de a genera și transmite impulsuri nervoase.
Posedă acțiune inotrop negativă slabă. Se utilizează în tratamentul de urgență a aritmiilor ventriculare asociate cu infarctul miocardic sau intoxicația cu glicozide cardiace. Eficacitatea în tratamentul aritmiilor supraventriculare este limitată.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Anestezie de infiltrare în apendectomie, herniotomie;
- pentru anestezia tronculară în stomatologie, în traumatologie, pentru anestezia peridurală și rahidiană în intervenții chirurgicale pe organele bazinului mic și extremitățile inferioare ș. a. ;
- pentru anestezia terminală a mucoaselor în urologie, oftalmologie, stomatologie, în bronhoscopie ș. a.
În calitate de remediu antiaritmic lidocaina se utilizează pentru tratamentul și profilaxia aritmiilor ventriculare (extrasistolii, tahicardii, fluter, fibrilație), inclusiv în perioada acută a infarctului miocardic, intoxicația cu glicozide cardiace, narcoză.
DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE
Pentru anestezie locală soluția de lidocaină se administrează parenteral și local. Cantitatea soluției și doza totală depinde de forma anesteziei și de caracterul intervenției chirurgicale: doza medie pentru anestezia plexului brahial și sciatic este de 5 -10 ml soluție de lidocaină 2%; pentru anestezia degetelor - 2 3 ml soluție 2%; pentru anestezia tronculară - 5 10 ml soluție 2%. La utilizarea soluției de lidocaină de 2% în anestezia locală este posibilă combinarea ei cu adrenalina: se adaugă ex tempore câte 1 picătură soluție de clorhidrat de adrenalină la 10 ml soluție de lidocaină, însă nu mai mult de 5 picături la toată cantitatea. În calitate de remediu antiaritmic soluția de lidocaină se administrează intravenos la început în jet (în decurs de 3-4 min) în doza medie 80 mg (50-100 mg), apoi cu picătura în mediu cîte 2 mg/min. Durata infuziei depinde de starea bolnavului și rezultatele administrării preparatului. Pentru infuzie se diluiază soluția lidocainei de 2% cu soluție izotonică de clorură de sodiu (pentru obținerea soluției ce conține 2 mg/ml de lidocaină, se diluiază 6 ml soluție de lidocaină 2% în 60 ml soluție izotonică de clorură de sodiu). Volumul total de soluție, administrat nictemeral este de 1200 ml.
REACȚII ADVERSE
Reacții adverse sistemice sunt rare, dar pot apărea la concentrații plasmatice înalte determinate de dozajul excesiv, absorbție rapidă sau injectare intravasculară accidentală.
CONTRAINDICAȚII
Slăbirea nodulului sinusal la bolnavii de vîrstă înaintată, bloc atrioventricular, bradicardie marcată, sindromul Wolff - Parkinson White, hipotonie arterială, șoc cardiogen, insuficiență cardiacă congestivă, insuficiență renală sau hepatică, prezența în anamneză a convulsiilor epileptiforme provocate de lidocaină, hipersensibilitate la preparat.
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE DE UTILIZARE
Se administrează cu precauție în sarcină. Nu se asociază cu epinefrina sau norepinefrina în anestezia degetelor. În cazul administrării în țesuturi intens vascularizate se recomandă efectuarea probei de aspirație. Pentru prelungirea acțiunii anestezicului se admite adăugarea unei picături de soluție 0,1% de epinefrină la 5 10 ml de lidocaină. La administrarea intravenoasă a hexenalului sau tiopentalului de sodiu pe fonul acțiunii a lidocainei este posibilă suprimarea respirației.
Lidocain 2% 2ml sol.inj. N10 (Zdorovye)
PROPRIETĂȚILE FARMACOLOGICE
Acțiunea anestezică și antiaritmică este determinată de stabilizarea membranelor celulare prin blocarea canalelor ionice.
Stoparea influxului ionilor de sodiu și calciu în neuroni se manifestă prin imposibilitatea de a genera și transmite impulsuri nervoase.
Posedă acțiune inotrop negativă slabă. Se utilizează în tratamentul de urgență a aritmiilor ventriculare asociate cu infarctul miocardic sau intoxicația cu glicozide cardiace. Eficacitatea în tratamentul aritmiilor supraventriculare este limitată.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Anestezie de infiltrare în apendectomie, herniotomie;
- pentru anestezia tronculară în stomatologie, în traumatologie, pentru anestezia peridurală și rahidiană în intervenții chirurgicale pe organele bazinului mic și extremitățile inferioare ș. a. ;
- pentru anestezia terminală a mucoaselor în urologie, oftalmologie, stomatologie, în bronhoscopie ș. a.
În calitate de remediu antiaritmic lidocaina se utilizează pentru tratamentul și profilaxia aritmiilor ventriculare (extrasistolii, tahicardii, fluter, fibrilație), inclusiv în perioada acută a infarctului miocardic, intoxicația cu glicozide cardiace, narcoză.
DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE
Pentru anestezie locală soluția de lidocaină se administrează parenteral și local. Cantitatea soluției și doza totală depinde de forma anesteziei și de caracterul intervenției chirurgicale: doza medie pentru anestezia plexului brahial și sciatic este de 5 -10 ml soluție de lidocaină 2%; pentru anestezia degetelor - 2 3 ml soluție 2%; pentru anestezia tronculară - 5 10 ml soluție 2%. La utilizarea soluției de lidocaină de 2% în anestezia locală este posibilă combinarea ei cu adrenalina: se adaugă ex tempore câte 1 picătură soluție de clorhidrat de adrenalină la 10 ml soluție de lidocaină, însă nu mai mult de 5 picături la toată cantitatea. În calitate de remediu antiaritmic soluția de lidocaină se administrează intravenos la început în jet (în decurs de 3-4 min) în doza medie 80 mg (50-100 mg), apoi cu picătura în mediu cîte 2 mg/min. Durata infuziei depinde de starea bolnavului și rezultatele administrării preparatului. Pentru infuzie se diluiază soluția lidocainei de 2% cu soluție izotonică de clorură de sodiu (pentru obținerea soluției ce conține 2 mg/ml de lidocaină, se diluiază 6 ml soluție de lidocaină 2% în 60 ml soluție izotonică de clorură de sodiu). Volumul total de soluție, administrat nictemeral este de 1200 ml.
REACȚII ADVERSE
Reacții adverse sistemice sunt rare, dar pot apărea la concentrații plasmatice înalte determinate de dozajul excesiv, absorbție rapidă sau injectare intravasculară accidentală.
CONTRAINDICAȚII
Slăbirea nodulului sinusal la bolnavii de vîrstă înaintată, bloc atrioventricular, bradicardie marcată, sindromul Wolff - Parkinson White, hipotonie arterială, șoc cardiogen, insuficiență cardiacă congestivă, insuficiență renală sau hepatică, prezența în anamneză a convulsiilor epileptiforme provocate de lidocaină, hipersensibilitate la preparat.
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE DE UTILIZARE
Se administrează cu precauție în sarcină. Nu se asociază cu epinefrina sau norepinefrina în anestezia degetelor. În cazul administrării în țesuturi intens vascularizate se recomandă efectuarea probei de aspirație. Pentru prelungirea acțiunii anestezicului se admite adăugarea unei picături de soluție 0,1% de epinefrină la 5 10 ml de lidocaină. La administrarea intravenoasă a hexenalului sau tiopentalului de sodiu pe fonul acțiunii a lidocainei este posibilă suprimarea respirației.
Descriere
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Lansat pe piata farmaceutica in 1973, ketoprofenul este un AINS cu actiune analgezica, antiinflamatoare, antipiretica si antiagreganta datorita inhibitiei sintezei prostaglandinelor si stabilizarii membranelor lizozomiale. In artralgii reduce durerile articulare atat in repaus, cat si in timpul miscarilor, micsoreaza tumefierea matinala si rigiditatea articulatiilor, mareste volumul miscarilor. Efectul antiinflamator este resimtit peste o saptamana de tratament.
INDICATII
Poliartrita reumatoida, preparat de prima electie in spondiloartrita anchilozanta, spondiloartroza, coxartroza, artrita psoriazica, puseurile de guta, tendinitele, bursitele, tendovaginitele, durerile medii si moderate dupa interventiile stomatologice, ginecologice si chirurgicale, dismenorea primara.
Utilizare terapeutica: Antireumatica, initiala 150-300 mg divizata in 3-4 prize sau 75 mg de 3 ori pe zi sau 50 mg de 4 ori pe zi. Analgezica si antidismenoreica 50 mg de 4 ori pe zi (poate fi marita pana la 75 mg). Dozele pediatrice nu sunt stabilite.
CONTRAINDICATII
Ulcerul gastric si duodenal evolutiv sau in antecedente, insuficienta renala sau hepatica, astmul bronsic, lupusul eritematos sistemic, colita hemoragica, hemoragiile hemoroidale, hemofilia, urticaria, rinita acuta, polipii nazali, anemia, ciroza hepatica, bronhospasmul, stomatita, lupusul eritematos sistemic.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Ketoprofenul potenteaza efectele anticoagulantelor, fibrinoliticelor, antidiabeticelor, antiagregantelor, creste toxicitatea glicozizilor cardiaci, efectele adverse ale altor AINS, preparatelor aurului, litiului, mielodepresivelor. Acidul acetilsalicilic ii mareste efectele adverse. Inhibitoarele enzimei de conversie, beta-blocantele si prazosina scad efectele ketoprofenului.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Astmul bronsic.
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Lansat pe piata farmaceutica in 1973, ketoprofenul este un AINS cu actiune analgezica, antiinflamatoare, antipiretica si antiagreganta datorita inhibitiei sintezei prostaglandinelor si stabilizarii membranelor lizozomiale. In artralgii reduce durerile articulare atat in repaus, cat si in timpul miscarilor, micsoreaza tumefierea matinala si rigiditatea articulatiilor, mareste volumul miscarilor. Efectul antiinflamator este resimtit peste o saptamana de tratament.
INDICATII
Poliartrita reumatoida, preparat de prima electie in spondiloartrita anchilozanta, spondiloartroza, coxartroza, artrita psoriazica, puseurile de guta, tendinitele, bursitele, tendovaginitele, durerile medii si moderate dupa interventiile stomatologice, ginecologice si chirurgicale, dismenorea primara.
Utilizare terapeutica: Antireumatica, initiala 150-300 mg divizata in 3-4 prize sau 75 mg de 3 ori pe zi sau 50 mg de 4 ori pe zi. Analgezica si antidismenoreica 50 mg de 4 ori pe zi (poate fi marita pana la 75 mg). Dozele pediatrice nu sunt stabilite.
CONTRAINDICATII
Ulcerul gastric si duodenal evolutiv sau in antecedente, insuficienta renala sau hepatica, astmul bronsic, lupusul eritematos sistemic, colita hemoragica, hemoragiile hemoroidale, hemofilia, urticaria, rinita acuta, polipii nazali, anemia, ciroza hepatica, bronhospasmul, stomatita, lupusul eritematos sistemic.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Ketoprofenul potenteaza efectele anticoagulantelor, fibrinoliticelor, antidiabeticelor, antiagregantelor, creste toxicitatea glicozizilor cardiaci, efectele adverse ale altor AINS, preparatelor aurului, litiului, mielodepresivelor. Acidul acetilsalicilic ii mareste efectele adverse. Inhibitoarele enzimei de conversie, beta-blocantele si prazosina scad efectele ketoprofenului.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Astmul bronsic.
Rețetă medicală
Descriere COMPOZITIA 1
comprimat filmat contine: substanta activa: ketorolac trometamina – 10 mg; excipienti: celuloza microcristalina, amidon de porumb, aerosil, stearat de magneziu, lactoza monohidrat, Opadry II alb (talc, polietilenglicol, dioxid de titan, alcool polivinilic). PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Proprietati farmacodinamice Ketonof-LF este un preparat antiinflamator nesteroidian. Poseda o actiune analgezica pronuntata, totodata are o actiune antiinflamatoare si antipiretica moderata. INDICATII TERAPEUTICE
Ketonof-LF este indicat în tratamentul de scurta durata a durerilor postoperatorii. Durata maxima a curei de tratament este de 7 zile. DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Se administreaza pe cale orala. Regimul de administrare se ajusteaza individual în dependenta de caracterul sindromului algic. La adultii cu vîrsta de la 16 la 64 ani, cu masa corporala ce depaseste 50 kg – de obicei se administreaza cîte 1 comprimat (10 mg) de 3-4 ori pe zi. La adultii cu masa corporala mai mica de 50 kg sau cu insuficienta renala – frecventa administrarii se reduce la 1-2 ori pe zi. Doza zilnica maximala este de 4 comprimate de Ketonof-LF (40 mg). Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 7 zile. REACTII ADVERSE Tulburari hematologice si limfatice: rare – anemie, eozinofilie, leucopenie, hemoragie postoperatorie, hemoragie rectala. Tulburari ale sistemului imunitar: rare – anafilaxie si reactii anafilactoide (schimbarea culorii pielii fetei, eruptii cutanate, utricarie, prurit, tahipnee sau dispnee, edemul pleoapelor, edem periorbital, dispnee, senzatie de greutate în cutia toracica, respiratie suieratoare).
Tulburari metabolice si de nutritie: anorexie, hiperkaliemie, hiponatriemie.
Tulburari psihice: halucinatii, depresie, psihoza.
Tulburari ale sistemului nervos: cefalee, vertij, somnolenta, meningita aseptica. CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la ketorolac sau la oricare dintre excipienti. Astm bronsic, rinita, edem angioneurotic sau urticarie, cauzate de administrarea acidului acetilsalicilic si alte remedii antiinflamatoare nesteroidiene, derivati din grupul derivatilor de pirazolona (din cauza aparitiei unor reactii anafilactice severe), insuficienta cardiaca severa, afectiuni inflamatorii intestinale. Nu se utilizeaza la pacientii ce au fost supusi interventiilor chirurgicale ce prezentau un risc crescut de hemoragii sau cu oprire incompleta a hemoragiei, la pacientii care administreaza preparate anticoagulante, inclusiv doze mici de heparina. SUPRADOZAJ
Simptomele: supradozajul cu ketorolac, dupa administrare unica, se manifesta prin dureri abdominale, greata, voma, hiperventilare, simptome de ulcer gastric si/sau gastrita eroziva, tulburari ale functiei renale, care dispar odata cu încetarea administrarii de ketorolac. 0 Rar, poate aparea hemoragia gastrointestinala, hipertensiunea arteriala, insuficienta renala acuta, deprimarea respiratorie si coma. Supradozarea se poate manifesta prin cefalee, dureri epigastrice, dezorientare, excitabilitate, somnolenta, vertij, tinitus si lipotimie. Se manifesta rar cu diaree si stari convulsive. Reactiile anafilactice au fost raportate atît dupa administrarea în doze terapeutice cît si dupa supradozare. Tratament: terapie simptomatica, orientata spre mentinerea functiilor vitale.
Nu exista antidot specific. ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
La pacientii cu hipersensibilitate la alte remedii antiinflamatoare nesteroidiene, astm bronsic, prezenta factorilor ce potenteaza efectul toxic al preparatului asupra tractului gastrointestinal (alcoolismul, fumatul si colecistita, perioada postoperatorie, insuficienta cardiaca cronica, sindromul edematos, hipertensiunea arteriala, dereglarea functiei renale (nivelul creatininei plasmatice <50 mg/l)), colestaza, hepatita activa, sepsisul, lupus eritematos sistemic, administrarea concomitenta cu alte AINS, pacientii vîrstnici (>65 de ani), cel mai frecvent apar reactiile adverse caracteristice AINS, de accea la aceasta grupa de pacienti trebuie administrate dozele terapeutice minime. Influienta asupra fertilitatii Administrarea ketorolacului poate determina reducerea fertilitatii si nu este recomandat la femeile care planifica sa ramîna insarcinate. Femeile care nu pot sa ramîna însarcinate sau urmeaza investigatii de fertilitate, trebuie sa ia în considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac.
Tulburarile renale si hepatice Preparatul se administreaza cu precautie la pacientii cu dereglari ale functiei hepatice si renale. La pacientii cu tulburari renale usoare se administreaza doze reduse de ketorolac si, de asemenea, trebuie efectuata monitorizarea cu precautie a functiei renale. Ca si în cazul altor preparate care inhiba sinteza prostaglandinelor, au fost raportate cazuri de cresterea a concentratiei plasmatice a ureei, creatininei si potasiului la administrarea ketorolacului, care poate avea loc dupa administrarea unei doze unice. Se administreaza cu precautie la pacientii cu stari ce duc la reducerea volumului de sînge si/sau a fluxului renal.
La acesti pacienti este necesar controlul functiei renale. Este necesara corectarea hipovolemiei, monitorizarea corespunzatoare a concentratiei plasmatice, a ureei si creatininei, precum si a volumului urinei eliminate, pîna la stabilirea normovolemiei.
La pacientii aflati la dializa renala, clearance-ul ketorolacului s-a redus, aproximativ de 2 ori, comparativ cu viteza normala iar timpul de înjumatatire s-a marit de aproximativ trei ori. Pacientii cu functia hepatica afectata în rezultatul cirozei, nu au prezentat careva modificari clinice semnificative a clearance-ului ketorolacului si a timpului de înjumatatire final. Pot fi observate cresteri limita ale indiciilor testelor functionale hepatice. Aceste devieri ale indicilor pot fi temporare, pot ramîne neschimbate sau pot progresa în timpul tratamentului.
comprimat filmat contine: substanta activa: ketorolac trometamina – 10 mg; excipienti: celuloza microcristalina, amidon de porumb, aerosil, stearat de magneziu, lactoza monohidrat, Opadry II alb (talc, polietilenglicol, dioxid de titan, alcool polivinilic). PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Proprietati farmacodinamice Ketonof-LF este un preparat antiinflamator nesteroidian. Poseda o actiune analgezica pronuntata, totodata are o actiune antiinflamatoare si antipiretica moderata. INDICATII TERAPEUTICE
Ketonof-LF este indicat în tratamentul de scurta durata a durerilor postoperatorii. Durata maxima a curei de tratament este de 7 zile. DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Se administreaza pe cale orala. Regimul de administrare se ajusteaza individual în dependenta de caracterul sindromului algic. La adultii cu vîrsta de la 16 la 64 ani, cu masa corporala ce depaseste 50 kg – de obicei se administreaza cîte 1 comprimat (10 mg) de 3-4 ori pe zi. La adultii cu masa corporala mai mica de 50 kg sau cu insuficienta renala – frecventa administrarii se reduce la 1-2 ori pe zi. Doza zilnica maximala este de 4 comprimate de Ketonof-LF (40 mg). Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 7 zile. REACTII ADVERSE Tulburari hematologice si limfatice: rare – anemie, eozinofilie, leucopenie, hemoragie postoperatorie, hemoragie rectala. Tulburari ale sistemului imunitar: rare – anafilaxie si reactii anafilactoide (schimbarea culorii pielii fetei, eruptii cutanate, utricarie, prurit, tahipnee sau dispnee, edemul pleoapelor, edem periorbital, dispnee, senzatie de greutate în cutia toracica, respiratie suieratoare).
Tulburari metabolice si de nutritie: anorexie, hiperkaliemie, hiponatriemie.
Tulburari psihice: halucinatii, depresie, psihoza.
Tulburari ale sistemului nervos: cefalee, vertij, somnolenta, meningita aseptica. CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate la ketorolac sau la oricare dintre excipienti. Astm bronsic, rinita, edem angioneurotic sau urticarie, cauzate de administrarea acidului acetilsalicilic si alte remedii antiinflamatoare nesteroidiene, derivati din grupul derivatilor de pirazolona (din cauza aparitiei unor reactii anafilactice severe), insuficienta cardiaca severa, afectiuni inflamatorii intestinale. Nu se utilizeaza la pacientii ce au fost supusi interventiilor chirurgicale ce prezentau un risc crescut de hemoragii sau cu oprire incompleta a hemoragiei, la pacientii care administreaza preparate anticoagulante, inclusiv doze mici de heparina. SUPRADOZAJ
Simptomele: supradozajul cu ketorolac, dupa administrare unica, se manifesta prin dureri abdominale, greata, voma, hiperventilare, simptome de ulcer gastric si/sau gastrita eroziva, tulburari ale functiei renale, care dispar odata cu încetarea administrarii de ketorolac. 0 Rar, poate aparea hemoragia gastrointestinala, hipertensiunea arteriala, insuficienta renala acuta, deprimarea respiratorie si coma. Supradozarea se poate manifesta prin cefalee, dureri epigastrice, dezorientare, excitabilitate, somnolenta, vertij, tinitus si lipotimie. Se manifesta rar cu diaree si stari convulsive. Reactiile anafilactice au fost raportate atît dupa administrarea în doze terapeutice cît si dupa supradozare. Tratament: terapie simptomatica, orientata spre mentinerea functiilor vitale.
Nu exista antidot specific. ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
La pacientii cu hipersensibilitate la alte remedii antiinflamatoare nesteroidiene, astm bronsic, prezenta factorilor ce potenteaza efectul toxic al preparatului asupra tractului gastrointestinal (alcoolismul, fumatul si colecistita, perioada postoperatorie, insuficienta cardiaca cronica, sindromul edematos, hipertensiunea arteriala, dereglarea functiei renale (nivelul creatininei plasmatice <50 mg/l)), colestaza, hepatita activa, sepsisul, lupus eritematos sistemic, administrarea concomitenta cu alte AINS, pacientii vîrstnici (>65 de ani), cel mai frecvent apar reactiile adverse caracteristice AINS, de accea la aceasta grupa de pacienti trebuie administrate dozele terapeutice minime. Influienta asupra fertilitatii Administrarea ketorolacului poate determina reducerea fertilitatii si nu este recomandat la femeile care planifica sa ramîna insarcinate. Femeile care nu pot sa ramîna însarcinate sau urmeaza investigatii de fertilitate, trebuie sa ia în considerare întreruperea tratamentului cu ketorolac.
Tulburarile renale si hepatice Preparatul se administreaza cu precautie la pacientii cu dereglari ale functiei hepatice si renale. La pacientii cu tulburari renale usoare se administreaza doze reduse de ketorolac si, de asemenea, trebuie efectuata monitorizarea cu precautie a functiei renale. Ca si în cazul altor preparate care inhiba sinteza prostaglandinelor, au fost raportate cazuri de cresterea a concentratiei plasmatice a ureei, creatininei si potasiului la administrarea ketorolacului, care poate avea loc dupa administrarea unei doze unice. Se administreaza cu precautie la pacientii cu stari ce duc la reducerea volumului de sînge si/sau a fluxului renal.
La acesti pacienti este necesar controlul functiei renale. Este necesara corectarea hipovolemiei, monitorizarea corespunzatoare a concentratiei plasmatice, a ureei si creatininei, precum si a volumului urinei eliminate, pîna la stabilirea normovolemiei.
La pacientii aflati la dializa renala, clearance-ul ketorolacului s-a redus, aproximativ de 2 ori, comparativ cu viteza normala iar timpul de înjumatatire s-a marit de aproximativ trei ori. Pacientii cu functia hepatica afectata în rezultatul cirozei, nu au prezentat careva modificari clinice semnificative a clearance-ului ketorolacului si a timpului de înjumatatire final. Pot fi observate cresteri limita ale indiciilor testelor functionale hepatice. Aceste devieri ale indicilor pot fi temporare, pot ramîne neschimbate sau pot progresa în timpul tratamentului.
Denumirea comerciala: BOM – BENGHE
DI substantelor active: Unguentum Bom-Benge
Forma farmaceutica: unguent
Descrierea preparatului: Unguent de culoare alba sau galbena cu miros de mentol si metilsalicilat.
Compozitia preparatului: : Mentol, metilsalicilat, vazelina, parafina medicinala marca П - 1.
Grupa farmacoterapeutica si codul ATC: M02A X10
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Preparat cu actiune analgezica si antiinflamatoare; are efect antiseptic usor. Efectul analgezic este datorat actiunii iritante a mentolului asupra terminatiunilor nervoase periferice si efectului sau revulsiv. Efectul antiinflamator este datorat metilsalicilatului prin inhibarea activitatii ciclooxigenazei si diminuarea sintezei de prostaglandine.
INDICATII TERAPEUTICE
Reumatismul articular acut, mialgii, artrite, pleurezie.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Se aplica extern, sub forma de frictiuni de 3 – 4 ori pe zi, pana la ameliorarea simptomelor.
REACTII ADVERSE
Iritatie locala.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate fata de componentele preparatului. Nu se aplica pe portiunile lezate sau iritate ale pielii.
DI substantelor active: Unguentum Bom-Benge
Forma farmaceutica: unguent
Descrierea preparatului: Unguent de culoare alba sau galbena cu miros de mentol si metilsalicilat.
Compozitia preparatului: : Mentol, metilsalicilat, vazelina, parafina medicinala marca П - 1.
Grupa farmacoterapeutica si codul ATC: M02A X10
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Preparat cu actiune analgezica si antiinflamatoare; are efect antiseptic usor. Efectul analgezic este datorat actiunii iritante a mentolului asupra terminatiunilor nervoase periferice si efectului sau revulsiv. Efectul antiinflamator este datorat metilsalicilatului prin inhibarea activitatii ciclooxigenazei si diminuarea sintezei de prostaglandine.
INDICATII TERAPEUTICE
Reumatismul articular acut, mialgii, artrite, pleurezie.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Se aplica extern, sub forma de frictiuni de 3 – 4 ori pe zi, pana la ameliorarea simptomelor.
REACTII ADVERSE
Iritatie locala.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitate fata de componentele preparatului. Nu se aplica pe portiunile lezate sau iritate ale pielii.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI Naklofen 50 mg comprimate gastrorezistente 2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ Fiecare comprimat gastrorezistent conţine diclofenac sodic 50 mg. Excipienți cu efect cunoscut: lactoză – 38 mg per comprimat. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1. 3. FORMA FARMACEUTICĂ Comprimat gastrorezistent. Comprimate rotunde, ușor biconvexe, netede, de culoare galben-brună. 4. DATE CLINICE 4.1 Indicaţii terapeutice Maladii în care este necesară acțiunea antiinflamatoare și/sau analgezică: - afecţiuni reumatice inflamatorii: artrită reumatoidă, spondiloartrită, artrită juvenilă idiopatică cronică, alte artrite; - reumatism degenerativ al articulațiilor și coloanei vertebrale: artroză, spondiloză; - artrite induse de microcristale: gută și pseudogută. - reumatism extra-articular: periartrită, bursită, miozită, tendinită, sinovită. - alte stări ale sistemului musculo-scheletic, însoțite de sindrom inflamator și algic. În calitate de analgezic, Naklofen se utilizează în leziuni ale țesuturilor moi, în perioada post-partum dacă mama nu alăptează la sân, în dismenoree primară și secundară, în intervenții stomatologice variate, în perioada postoperatorie, în colici renale și biliare. 4.2 Doze şi mod de administrare Doze Naklofen comprimate gastrorezistente Doza zilnică 1 comprimat = 50 mg Tratamentul inițial Tratamentul de întreținere Adulți 2-3 x 1 comprimat 2 x 1 comprimat Tratamentul este posibil doar cu această formă farmaceutică sau în asociere cu alte formulări cu conținut de diclofenac, însă doza zilnică de diclofenac care trebuie luată în considerare este de 150 mg. Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării (ameliorării) simptomelor (vezi pct. 4.4). Copii Pentru copii cu vârsta sub 14 ani o doză zilnică de 50-100 mg diclofenac sodic (1 comprimat gastrorezistent de 1 sau 2 ori pe zi) este suficientă. Pacienți cu insuficienţă renală Se recomandă precauţie la administrarea Naklofen la pacienţi cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.4). Pacienți cu insuficienţă hepatică Se recomandă precauţie la administrarea Naklofen la pacienţi cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4). Vârstnici Diclofenacul sodic trebuie administrat pacienților vârstnici în doze minime eficiente (vezi pct. 4.4). Mod de administrare Comprimatele trebuie administrate întregi, cu puțin lichid, în timpul mesei sau imediat după masă. 4.3 Contraindicaţii - Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumerați la pct. 6.1. - Similar altor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS),diclofenacul este contraindicat la pacienții la care hipersensibilitatea la salicilați și alte AINS se manifestă prin astm bronșic, urticarie și rinită. - Insuficiență hepatică sau renală severă (vezi pct. 4.4). - Copii cu vârsta sub 14 ani. - Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6). - Ulcer gastric sau intestinal activ, sângerare sau perforație. - Antecedente de hemoragii gastrointestinale sau perforație legate de terapia anterioară cu AINS. - Prezența sau antecedente de ulcer peptic activ recurent/hemoragie (două sau mai multe episoade distincte de ulcerații sau sângerări dovedite). - Insuficiență cardiacă congestivă stabilită (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, boală arterială periferică și/sau boală cerebrovasculară.
https://bit.ly/32DgUvi
https://bit.ly/32DgUvi
-3%
22.94 MDL
23.65 MDL
Ce este Sertofen și pentru ce se utilizează Sertofen conține substanța activă Dexketoprofen care aparține unei clase de medicamente numite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Sertofen are activitate antiinflamatoare și ameliorează durerea. Sertofen este indicat în caz de: Afecţiuni inflamatorii şi dureroase ale articulaţiilor, tendoanelor, ligamentelor şi muşchilor. La aplicarea locală a preparatului acesta diminuiază inflamația și durerile în locul aplicării acestuia. Dacă după 7 zile nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic.
Cum să utilizați Sertofen Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Mod de administrare Aplicați Sertofen gel în fiecare zi de 2-3 ori. Adaptați doza la suprafața zonei afectate. Preparatul se aplică prin masare ușoară pentru a asigura o absorbție mai bună a acestuia. Doze Adulți Doza zilnică nu trebuie să depășească 7,5 grame pe zi, aproximativ 14 cm gel. Durata tratamentului nu trebuie să depășească 7 zile. Copii: Dozele și administrarea la copii nu sunt stabilite, din acest considerent preparatul nu se recomandă copiilor. Cum și unde trebuie aplicat Sertofen • Sertofen este doar pentru uz extern. • Distribuiți gelul pe zona afectata masând ușor. • După aplicare, spălați-vă pe mâini imediat. • Nu folosiți o cantitate mare de gel.
https://bit.ly/3v7RJwR
Cum să utilizați Sertofen Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Mod de administrare Aplicați Sertofen gel în fiecare zi de 2-3 ori. Adaptați doza la suprafața zonei afectate. Preparatul se aplică prin masare ușoară pentru a asigura o absorbție mai bună a acestuia. Doze Adulți Doza zilnică nu trebuie să depășească 7,5 grame pe zi, aproximativ 14 cm gel. Durata tratamentului nu trebuie să depășească 7 zile. Copii: Dozele și administrarea la copii nu sunt stabilite, din acest considerent preparatul nu se recomandă copiilor. Cum și unde trebuie aplicat Sertofen • Sertofen este doar pentru uz extern. • Distribuiți gelul pe zona afectata masând ușor. • După aplicare, spălați-vă pe mâini imediat. • Nu folosiți o cantitate mare de gel.
https://bit.ly/3v7RJwR
Picăturile oftalmice cu gel Systane oferă ajutor de lunga durata ochilor uscați și îmbunătățesc confortul în timpul utilizării lentilelor de contact.
Prezentare:
10 ml
Prezentare:
10 ml
-3%
277.42 MDL
286 MDL
COMPOZIŢIA 1 ml soluţie injectabilă conţine: substanţa activă: ketorolac trometamol – 30 mg; excipienţi: edetat disodic, clorură de sodiu, propilenglicol, hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), soluţie tampon (dihidrogenofosfat de potasiu, hidroxid de sodiu, apă pentru injecţii).
Proprietăţi farmacodinamice Ketorolac trometamol este un analgezic potent din clasa antiinflamatoare nesteroidiene. Nu este un analgezic opioid şi nu are efecte cunoscute asupra receptorilor opioizi. Mecanismul de acţiune constă în inhibarea sistemului enzimatic al ciclooxigenazei şi prin urmare a sintezei prostaglandinelor si prezintă un efect minim antiinflamator la doza analgezică. Proprietăţi farmacocinetice Administrare intramusculară. Ketorolacul trometamol se absoarbe rapid şi complet după administrare intramusculară. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 50 min de la administrarea intramusculară a unei doze de 30 mg şi constituie 2,2 μg/ml. Influenţa vârstei, funcţiei renale şi hepatice asupra timpului de înjumătăţire plasmatic şi clearance-ul total sunt prezentate în tabelul de mai jos (estimate la o doză de 30 mg de ketorolac administrat intramuscular). Pacienţi Media clearance-ului total (l/oră/kg) Media timpului de înjumătăţire (ore) Subiecţii sănătoşi (n = 54) 0,023 (0,010 – 0,046) 5,3 (3,5 – 9,2) Pacienţii cu tulburarea funcţiei hepatice (n = 7) 0,029 (0,013 – 0,066) 5,4 (2,2 – 6,9) Pacienţii cu insuficienţă renală (n = 25) (creatinina serică 160 - 430 micromol/l) 0,016 (0,005 – 0,043) 10,3 (5,9 – 19,2) Pacienţii cu dializă renală (n = 9) 0,016 (0,003 – 0,036) 13,6 (8,0 - 39,1) Subiecţi vârstnici sănătoşi (n = 13) (media vârstei 72) 0,019 (0,013 – 0,034) 7,0 (4,7 – 8,6) Administrare intravenoasă. La administrare intravenoasă a unei doze de 10 mg ketorolac trometamol concentraţia plasmatică maximă constituie μg/ml, care se realizează peste 5,4 min, cu timpul de înjumătățire plasmatic prin eliminare de 5,1 ore, volumul de distribuţie constituie 0,15 l/kg, clearance-ul plasmatic total constituie 0,35 ml/min/kg. Farmacocinetica ketorolacului la bărbaţi după administrarea unei doze sau dozelor multiple este lineară. Nivelurile plasmatice de echilibrul se realizează după administrarea preparatului fiecare 6 ore timp de o zi. La administrare îndelungată nu au fost înregistrate modificări ale clearance-ului. Se elimină predominant pe cale renală atât sub formă de metaboliţi cât şi sub formă nemodificată: 91,4% (media) se regăseşte în urină şi 6,1% (media) în masele fecale. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. INDICAŢII TERAPEUTICE Dolac 30 este indicat în tratamentul pe termen scurt al durerilor postoperatorii de intensitate moderată până la severă. Tratamentul trebuie început numai în spital. Durata maximă a tratamentului este de 2 zile. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Dolac 30 se administrează intramuscular sau intravenos în bolus. Intravenos se va administra lent în mai mult de 15 sec. Nu se va administra epidural sau intratecal. Timpul de instalare al efectului analgezic după administrarea intramusculară sau intravenoasă este de aproximativ 30 minute, efectul analgezic maxim apare în decurs de 1-2 ore. Durata medie a efectului analgezic este, în general, 4-6 ore. Dozele trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea durerii şi răspunsul pacientului. Administrarea continuă intramusculară a dozelor zilnice multiple de ketorolac trometamol nu trebuie să depăşească 2 zile, deoarece reacţiile adverse se pot intensifica dacă se administrează o perioadă mai lungă. Există experienţă limitată privind administrarea pe o perioadă îndelungată deoarece la majoritatea pacienţilor sa făcut trecerea la administrare orală sau nu a fost necesară medicaţia analgezică după acest timp. Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Adulţi Doza iniţială recomandată constituie 10 mg, la necesitate urmate de 10-30 mg fiecare 4-6 ore. Dacă este necesar, în perioada postoperatorie imediată, Dolac 30 poate fi administrat la intervale de 2 ore. Se recomandă administrarea dozei minime eficace. Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 90 mg ketorolac trometamol pentru adulţi şi de 60 mg pentru vârstnici, pentru pacienţii cu insuficienţă renală şi cu greutatea mai mică de 50 kg. Durata maximă a tratamentului este de 2 zile. La pacienţii cu greutate sub 50 kg dozele trebuie reduse. Dacă sunt necesare analgezice opioide (morfina, petidina), acestea pot fi administrate concomitent; pentru un efect analgezic optim se recomandă administrarea în perioada precoce postoperator când durerea este mai severă. Ketorolac nu interferă cu legarea de proteinele plasmatice a opioidelor şi nu determină potenţarea deprimării respiraţiei sau a sedării indusă de opioide. Când opioidele sunt utilizate în asociere cu ketorolac administrat intramuscular sau intravenos, doza zilnică de opioide trebuie să fie mai mică decât în mod obişnuit. Totuşi, reacţiile adverse ale opioidelor trebuie luate în considerare, în special în ziua intervenţiei chirurgicale. La pacienţii care au utilizat ketorolac parenteral şi la care s-a făcut trecerea la administrarea orală, doza zilnică totală a ambelor forme farmaceutice nu trebuie să depăşească 90 mg (60 mg la vârstnici, la pacienţii cu insuficienţă renală şi la pacienţii cu greutatea mai mică de 50 kg), iar doza administrată oral nu trebuie să depăşească 40 mg ketorolac în ziua în care s-a făcut trecerea de la administrarea intramusculară la administrarea orală. Se recomandă trecerea la administrarea orală cât mai curând posibil. Vârstnici Vârstnicii prezintă un risc crescut de reacţii adverse severe. Dacă administrarea antiinflamatoarelor este considerată necesară, trebuie administrată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă posibilă. Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru sângerare gastrointestinală în timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 60 mg ketorolac. Copii Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii nu a fost stabilită. De aceea, Dolac 30 este contraindicat la copii cu vârsta sub 16 ani. Pacienţi cu insuficienţă renală Dolac 30 este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă. La pacienţii cu insuficienţă renală mai puţin severă doza trebuie redusă şi nu trebuie să depăşească 60 mg/zi intramuscular sau intravenos.
CONTRAINDICAŢII - Hipersensibilitate demonstrată anterior la ketorolac, la oricare dintre excipienţi, sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene şi la pacienţi la care acidul acetilsalicilic sau alţi inhibitori ai sintezei de prostaglandine induc reacţii alergice (la aceşti pacienţi au fost observate reacţii severe de tip anafilactic). Astfel de racţii au inclus astm bronşic, rinită, edem angioneurotic sau urticarie. - Astm bronşic în antecedente. - Copii cu vârsta sub 16 ani. - Ulcer peptic activ, hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală în antecedente. - Insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală sau hepatică severă. Ketorolac este contraindicat în insuficienţă renală moderată sau severă (creatinina serică > 160 μmol/l) sau la pacienţii cu risc de insuficienţă renală din cauza depleţiei de volum sau a deshidratării. - În timpul sarcinii, travaliului, naşterii sau alăptării. - Pentru analgezia profilactică înainte de intervenţia chirurgicală (inhibă agregarea plachetară) şi este contraindicat intraoperator, din cauza riscului crescut de sângerare. - Ketorolac inhibă funcţia trombocitelor şi, prin urmare, este contraindicat la pacienţii cu hemoragii cerebrovasculare suspectate sau confirmate, la pacienţii care au avut operaţii cu un risc ridicat de hemoragie sau hemostază incompletă şi la cei cu risc crescut de sângerare, cum sunt cei cu diateză hemoragică, inclusiv cu tulburări de coagulare. - Tratament concomitent cu anticoagulante, inclusiv warfarină sau doze mici de heparină (2500 – 5000 u în 12 ore). - La pacienţii care primesc acid acetilsalicilic sau alte AINS (inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2). - Ketorolac soluţie injectabilă este contraindicat pentru administrare neuraxială (epidurală sau intratecală), datorită conţinutului de alcool. - Combinaţia de ketorolac şi oxpentifilină. - Administrarea concomitentă de ketorolac cu probenecid sau săruri de litiu. - La pacienţi cu sindrom parţial sau complet de polipi nazali, edem angioneurotic sau bronhospasm.
https://bit.ly/3tGi0RU
Proprietăţi farmacodinamice Ketorolac trometamol este un analgezic potent din clasa antiinflamatoare nesteroidiene. Nu este un analgezic opioid şi nu are efecte cunoscute asupra receptorilor opioizi. Mecanismul de acţiune constă în inhibarea sistemului enzimatic al ciclooxigenazei şi prin urmare a sintezei prostaglandinelor si prezintă un efect minim antiinflamator la doza analgezică. Proprietăţi farmacocinetice Administrare intramusculară. Ketorolacul trometamol se absoarbe rapid şi complet după administrare intramusculară. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 50 min de la administrarea intramusculară a unei doze de 30 mg şi constituie 2,2 μg/ml. Influenţa vârstei, funcţiei renale şi hepatice asupra timpului de înjumătăţire plasmatic şi clearance-ul total sunt prezentate în tabelul de mai jos (estimate la o doză de 30 mg de ketorolac administrat intramuscular). Pacienţi Media clearance-ului total (l/oră/kg) Media timpului de înjumătăţire (ore) Subiecţii sănătoşi (n = 54) 0,023 (0,010 – 0,046) 5,3 (3,5 – 9,2) Pacienţii cu tulburarea funcţiei hepatice (n = 7) 0,029 (0,013 – 0,066) 5,4 (2,2 – 6,9) Pacienţii cu insuficienţă renală (n = 25) (creatinina serică 160 - 430 micromol/l) 0,016 (0,005 – 0,043) 10,3 (5,9 – 19,2) Pacienţii cu dializă renală (n = 9) 0,016 (0,003 – 0,036) 13,6 (8,0 - 39,1) Subiecţi vârstnici sănătoşi (n = 13) (media vârstei 72) 0,019 (0,013 – 0,034) 7,0 (4,7 – 8,6) Administrare intravenoasă. La administrare intravenoasă a unei doze de 10 mg ketorolac trometamol concentraţia plasmatică maximă constituie μg/ml, care se realizează peste 5,4 min, cu timpul de înjumătățire plasmatic prin eliminare de 5,1 ore, volumul de distribuţie constituie 0,15 l/kg, clearance-ul plasmatic total constituie 0,35 ml/min/kg. Farmacocinetica ketorolacului la bărbaţi după administrarea unei doze sau dozelor multiple este lineară. Nivelurile plasmatice de echilibrul se realizează după administrarea preparatului fiecare 6 ore timp de o zi. La administrare îndelungată nu au fost înregistrate modificări ale clearance-ului. Se elimină predominant pe cale renală atât sub formă de metaboliţi cât şi sub formă nemodificată: 91,4% (media) se regăseşte în urină şi 6,1% (media) în masele fecale. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de peste 99%. INDICAŢII TERAPEUTICE Dolac 30 este indicat în tratamentul pe termen scurt al durerilor postoperatorii de intensitate moderată până la severă. Tratamentul trebuie început numai în spital. Durata maximă a tratamentului este de 2 zile. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Dolac 30 se administrează intramuscular sau intravenos în bolus. Intravenos se va administra lent în mai mult de 15 sec. Nu se va administra epidural sau intratecal. Timpul de instalare al efectului analgezic după administrarea intramusculară sau intravenoasă este de aproximativ 30 minute, efectul analgezic maxim apare în decurs de 1-2 ore. Durata medie a efectului analgezic este, în general, 4-6 ore. Dozele trebuie ajustate individual, în funcţie de severitatea durerii şi răspunsul pacientului. Administrarea continuă intramusculară a dozelor zilnice multiple de ketorolac trometamol nu trebuie să depăşească 2 zile, deoarece reacţiile adverse se pot intensifica dacă se administrează o perioadă mai lungă. Există experienţă limitată privind administrarea pe o perioadă îndelungată deoarece la majoritatea pacienţilor sa făcut trecerea la administrare orală sau nu a fost necesară medicaţia analgezică după acest timp. Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Adulţi Doza iniţială recomandată constituie 10 mg, la necesitate urmate de 10-30 mg fiecare 4-6 ore. Dacă este necesar, în perioada postoperatorie imediată, Dolac 30 poate fi administrat la intervale de 2 ore. Se recomandă administrarea dozei minime eficace. Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 90 mg ketorolac trometamol pentru adulţi şi de 60 mg pentru vârstnici, pentru pacienţii cu insuficienţă renală şi cu greutatea mai mică de 50 kg. Durata maximă a tratamentului este de 2 zile. La pacienţii cu greutate sub 50 kg dozele trebuie reduse. Dacă sunt necesare analgezice opioide (morfina, petidina), acestea pot fi administrate concomitent; pentru un efect analgezic optim se recomandă administrarea în perioada precoce postoperator când durerea este mai severă. Ketorolac nu interferă cu legarea de proteinele plasmatice a opioidelor şi nu determină potenţarea deprimării respiraţiei sau a sedării indusă de opioide. Când opioidele sunt utilizate în asociere cu ketorolac administrat intramuscular sau intravenos, doza zilnică de opioide trebuie să fie mai mică decât în mod obişnuit. Totuşi, reacţiile adverse ale opioidelor trebuie luate în considerare, în special în ziua intervenţiei chirurgicale. La pacienţii care au utilizat ketorolac parenteral şi la care s-a făcut trecerea la administrarea orală, doza zilnică totală a ambelor forme farmaceutice nu trebuie să depăşească 90 mg (60 mg la vârstnici, la pacienţii cu insuficienţă renală şi la pacienţii cu greutatea mai mică de 50 kg), iar doza administrată oral nu trebuie să depăşească 40 mg ketorolac în ziua în care s-a făcut trecerea de la administrarea intramusculară la administrarea orală. Se recomandă trecerea la administrarea orală cât mai curând posibil. Vârstnici Vârstnicii prezintă un risc crescut de reacţii adverse severe. Dacă administrarea antiinflamatoarelor este considerată necesară, trebuie administrată doza minimă eficace pentru cea mai scurtă perioadă posibilă. Pacienţii trebuie monitorizaţi periodic pentru sângerare gastrointestinală în timpul tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 60 mg ketorolac. Copii Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii nu a fost stabilită. De aceea, Dolac 30 este contraindicat la copii cu vârsta sub 16 ani. Pacienţi cu insuficienţă renală Dolac 30 este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă. La pacienţii cu insuficienţă renală mai puţin severă doza trebuie redusă şi nu trebuie să depăşească 60 mg/zi intramuscular sau intravenos.
CONTRAINDICAŢII - Hipersensibilitate demonstrată anterior la ketorolac, la oricare dintre excipienţi, sau la alte antiinflamatoare nesteroidiene şi la pacienţi la care acidul acetilsalicilic sau alţi inhibitori ai sintezei de prostaglandine induc reacţii alergice (la aceşti pacienţi au fost observate reacţii severe de tip anafilactic). Astfel de racţii au inclus astm bronşic, rinită, edem angioneurotic sau urticarie. - Astm bronşic în antecedente. - Copii cu vârsta sub 16 ani. - Ulcer peptic activ, hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastrointestinală în antecedente. - Insuficienţă cardiacă, insuficienţă renală sau hepatică severă. Ketorolac este contraindicat în insuficienţă renală moderată sau severă (creatinina serică > 160 μmol/l) sau la pacienţii cu risc de insuficienţă renală din cauza depleţiei de volum sau a deshidratării. - În timpul sarcinii, travaliului, naşterii sau alăptării. - Pentru analgezia profilactică înainte de intervenţia chirurgicală (inhibă agregarea plachetară) şi este contraindicat intraoperator, din cauza riscului crescut de sângerare. - Ketorolac inhibă funcţia trombocitelor şi, prin urmare, este contraindicat la pacienţii cu hemoragii cerebrovasculare suspectate sau confirmate, la pacienţii care au avut operaţii cu un risc ridicat de hemoragie sau hemostază incompletă şi la cei cu risc crescut de sângerare, cum sunt cei cu diateză hemoragică, inclusiv cu tulburări de coagulare. - Tratament concomitent cu anticoagulante, inclusiv warfarină sau doze mici de heparină (2500 – 5000 u în 12 ore). - La pacienţii care primesc acid acetilsalicilic sau alte AINS (inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2). - Ketorolac soluţie injectabilă este contraindicat pentru administrare neuraxială (epidurală sau intratecală), datorită conţinutului de alcool. - Combinaţia de ketorolac şi oxpentifilină. - Administrarea concomitentă de ketorolac cu probenecid sau săruri de litiu. - La pacienţi cu sindrom parţial sau complet de polipi nazali, edem angioneurotic sau bronhospasm.
https://bit.ly/3tGi0RU
1. DENUMIREACOMERCIALĂAPRODUSULUIMEDICAMENTOS Diclofenac 100 mg comprimate filmate cu eliberare prelungita 2. COMPOZIŢIACALITATIVĂŞICANTITATIVĂ Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conține: diclofenac sodic 100 mg. Excipienți cu efect cunoscut: zaharoză – 94,788 mg; colorant ponceau 4R (E124), colorant brun (colorant galben amurg FCT (E110) + colorant azorubină (E122) + colorant negru brilliant BN (E151)); aluminiu lak pe baza de colorant galben amurg FCT (E110). Lista tuturor excipienţilor, vezi pct.6.1. 3. FORMAFARMACEUTICĂ Comprimate filmate cu eliberare prelungită. Comprimate rotunde, biconvexe, acoperite cu film de culoare roz. În secțiune are nucleul de la alb până aproape alb. 4. DATECLINICE 4.1 Indicaţiiterapeutice Adulțiși vârstnici Pentru amelioarea durerilorși inflamațiilor, care însoțesc următoarele maladii: -Artrite: artrită reumatoidă, osteoartrită, spondiloartrită anchilozantă (boala Bechterew ), artrită acută gutasă; -Tulburări acute ale sistemului musculo-scheletice, cum ar fi periartrita (de exemplu capsulită "umăr înghețat"), tendinite, tenosinovite, bursite; -Alte stări dureroase după traume, inclusiv fracturi, dureri ale coloanei vertebrale, entorse, deformație, deslocație, ortopedice, stomatologice sau după intervenții chirurgicale. Copii Preparatul medicamentos Diclofenac 100 mg comprimate filmate cu eliberarea prelungită nu se recomandă copiilor. 4.2 Doze şi mod de administrare Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct.4.4 Atenționări și precauții speciale pentru utilizare). Preparatul se administrează oral. Comprimatul se înghite întreg cu o cantitate suficientă de apă, de dorit în timpul mesei. Adulți Câte 1 comprimat o data în zi. Dacă e necesar o doză suplimentară se utilizează Diclofenac comprimate 50 mg. 2 Doza maxima nictemerală recomandată este de 150 mg.. Vârstnici Cu toate că farmacocinetica preparatului nu este diferită pentru oamenii vârstnici, toate preparatele antinflamatoare nesteroidene (AINS), se recomandă de a fi administrate cu precauție la această grupă de pacienți deoarece apare riscul de a se mări posibilitatea apariției reacțiilor adverse. Pacienții vâsrtnici cu starea sănătății agravate sau la cei subponderali se recomandă de a administra cea mai mica doză efectivă de diclofenac (vezi pct.4.4), regulat se va monitoriza pacienții daca nu au apărut simptome de sîngerari gastro-intestinale la administrarea AINS. Pacienți cu insuficiență renală Utilizarea Diclofenac 100 mg la pacienții cu insuficiență renală severă este contraindicată (vezi pct. 4.3). Nu s-au efectuat studii la pacienții cu insuficiență renală, prin urmare, recomandări specifice privind ajustarea dozei nu există. La pacienții cu insuficiență renală ușoară și moderată Diclofenac 100 mg comprimate cu eliberare prelungită se va folosi cu precauție (vezi. pct 4.4). Pacienți cu insuficiență hepatică Utilizarea Diclofenac 100 mg la pacienții cu insuficiență hepatică severă este contraindicată (vezi pct. 4.3). Nu s-au efectuat studii la pacienții cu insuficiență hepatică, prin urmare, recomandări specifice privind ajustarea dozei nu există. La pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și moderată Diclofenac 100 mg comprimate cu eliberare prelungită se va folosi cu precauție (vezi. pct 4.4). Copii Preparatul medicamentos Diclofenac 100 mg, comprimate filmate cu eliberarea prelungită este contraindicat copiilor. 4.3-Contraindicaţii • Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi • Ulcer gastric sau duodenal activ, sângerare sau perforaţie gastro- intestinală; • Cazuri de hemoragii gastro-intestinale sau perforații după administrarea AINS; • Antecedente de ulcerații sau hemoragii GI (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie dovedită). • Ultimul trimestru de sarcină, perioada de alăptare. • Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată clasa II-IV după NYHA (New York Heart Association), boală cardiacă ischemică, arteriopatie periferică sau boalăcerebrovasculară. • Perioada dupa bypass aorto-coronarian; • Insuficiență hepatica sau o maladie acută a ficatului; • Insuficiență renală (clearance-ul creatininei cel puțin 30 ml/min), maladii progressive renale; • Analog altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), diclofenacul este contraindicat, de asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, angioedema, urticarie sau rinită acută sunt agravate de acidul acetilsalicilic, ibuprofen sau alte AINS; • Hiperkalemie confirmată; • Disfuncții de hematopoeză; disfuncțiile hemostazei (inclusive hemofilia); • Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucozăgalactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
https://bit.ly/3erNwNQ
https://bit.ly/3erNwNQ
-3%
37.30 MDL
38.45 MDL
Descriere
KATARAX
picaturi oftalmice, solutie COMPOZITIA
1 ml solutie contine:
substanta activa: azapentacen polisulfonat de sodiu - 0, 15 mg ;
excipienti: acid boric, tetraborat de sodiu, clorura de potasiu, parahidroxibenzoat
de metil, parahidroxibenzoat de propil., tiomersal, hidroxid de sodiu, apa
purificata. Proprietati farmacodinamice
Azapentacenul este un derviat p-benzochinonic cu actiune benefica în profilaxia si
tratamentul cataractei. Cataracta este o afectiune ce determina scaderea
progresiva a transparentei cristalinului. Conform teoriei chinoide, dezvoltate în
Japonia, radicalul –SH al proteinei solubile din structura cristalinului este
degenerat si oxidat de o substanta chinoida dezvoltata din metabolismul anormal
al aminoacizilor aromatici precum triptofanul si tirozina. Vederea poate fi
restabilita conform acestei teorii, datorita inhibarii substantei chinoide.
În plus, azapentacenul prezinta o actiune de activare a enzimei proteolitice
prezente în umoarea apoasa, facilitând astfel resorbtia opacitatilor deja formate.
Studiile efectuate pe o durata de 5 ani de tratament au demonstrat ca aplicarea
sistematica previne dezvoltarea cataractei senile si încetineste dezvoltarea
acesteia în cazul pacientilor fara factori de risc asociati. A fost demonstrat un
efect de încetinire a dezvoltarii cataractei incipiente si în cazul aplicarii
nesistematice. Nu au fost demonstrate efecte în cazul pacientilor diabetic.
Azapentacenul s-a dovedit util în cazul pacientilor cu implicare metabolica
corneana (postherpetica, distrofica, etc.)
Proprietati farmacocinetice
Nu sunt disponibile studii farmacocinetice.
INDICATII TERAPEUTICE
Azapentacenul este un agent terapeutic derivat de p-benzochinona, recomandat
pentru tratamentul cataractei senile, traumatice, congenitale si secundare,
precum si pentru preventia aparitiei cataractei.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
În conformitate cu indicatiile terapeutice, solutia oftalmica cu azapentacen
polisulfonat de sodiu se administreaza câte 2 picaturi în ochiul/ochii afectati, de 3-
5 ori pe zi. Se recomanda apasarea usoara a coltului intern al ochiului în care s-a
instilat solutia, pentru a preveni drenarea prin canalul nazo-lacrimal.
REACTII ADVERSE
Nu au fost înregistrate reactii adverse în cazul administrariiconform
recomandarilor de mai sus.
CONTRAINDICATII
Reactii alergice la oricare dintre componentele preparatului;
- în cataracta avansata care necesita interventie chirurgicala sau alte afectiuni
oculare grave nespecificate în indicatiile acestui produs, cum ar fi ulcerul cornean.
SUPRADOZAJ
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj prin ingestie. Supradozarea în cazul
administrarii locale poate fi combatuta prin spalaturi cu apa.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Se recomanda precautie la administrarea produsului oftalmic având în vedere
urmatoarele:
- în cazul în care pacientul urmeaza concomitent un tratament cu alt colir, va
pastra o perioada de minim 15 minute între administrari;
- în cazul în care pacientul poarta lentile de contact, este sfatuit sa le
îndeparteze înainte de instilarea picaturilor si sa le reaplice numai dupa cel putin
15 minute.
- solutia oftalmica cu azapentacen este destinata administrarii topice oculare
si nu se va injecta în spatiul sub-conjunctival sau în camera anterioara a
ochiului.
- se recomanda continuarea terapiei pe o perioada mai îndelungata, chiar
daca ameliorarea acuitatii vizuale apare relativ rapid dupa debutul tratamentului.
Administrarea în sarcina si perioada de alaptare
Nu sunt disponibile date clinice privind administrarea solutiei oftalmice de
azapentacen la femeile însarcinate sau care alapteaza. Deasemenea, nu exista
studii clinice care sa demonstreze siguranta si eficacitatea tratamentului la copii.
Se recomanda precautie la administrarea produsului la aceste categorii de
pacienti.
Influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
La administrare pot aparea încetosarea tranzitorie a vederii sau alte tulburari de
vedere ce pot afecta temporar capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pacientul va astepta revenirea la norma a vederii.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACTIUNI
Nu sunt cunoscute
PREZENTARE AMBALAJ
Picaturi oftalmice, solutie, 0,015%-15 ml. Câte 15 ml în flacon din polietilena,
prevazut cu aplicator pentru picurare (picurator si capac cu inel de siguranta).
3
Câte 1 flacon împreuna cu instruc?iunea pentru administrare se plaseaza în cutie
de carton.
PASTRARE
A se pastra în ambalajul original, la temperatura 15-25°C.
A nu se utiliza mai mult de 28 de zile de la prima deschidere a flaconului.
A nu se lasa la îndemâna si vederea copiilor!
KATARAX
picaturi oftalmice, solutie COMPOZITIA
1 ml solutie contine:
substanta activa: azapentacen polisulfonat de sodiu - 0, 15 mg ;
excipienti: acid boric, tetraborat de sodiu, clorura de potasiu, parahidroxibenzoat
de metil, parahidroxibenzoat de propil., tiomersal, hidroxid de sodiu, apa
purificata. Proprietati farmacodinamice
Azapentacenul este un derviat p-benzochinonic cu actiune benefica în profilaxia si
tratamentul cataractei. Cataracta este o afectiune ce determina scaderea
progresiva a transparentei cristalinului. Conform teoriei chinoide, dezvoltate în
Japonia, radicalul –SH al proteinei solubile din structura cristalinului este
degenerat si oxidat de o substanta chinoida dezvoltata din metabolismul anormal
al aminoacizilor aromatici precum triptofanul si tirozina. Vederea poate fi
restabilita conform acestei teorii, datorita inhibarii substantei chinoide.
În plus, azapentacenul prezinta o actiune de activare a enzimei proteolitice
prezente în umoarea apoasa, facilitând astfel resorbtia opacitatilor deja formate.
Studiile efectuate pe o durata de 5 ani de tratament au demonstrat ca aplicarea
sistematica previne dezvoltarea cataractei senile si încetineste dezvoltarea
acesteia în cazul pacientilor fara factori de risc asociati. A fost demonstrat un
efect de încetinire a dezvoltarii cataractei incipiente si în cazul aplicarii
nesistematice. Nu au fost demonstrate efecte în cazul pacientilor diabetic.
Azapentacenul s-a dovedit util în cazul pacientilor cu implicare metabolica
corneana (postherpetica, distrofica, etc.)
Proprietati farmacocinetice
Nu sunt disponibile studii farmacocinetice.
INDICATII TERAPEUTICE
Azapentacenul este un agent terapeutic derivat de p-benzochinona, recomandat
pentru tratamentul cataractei senile, traumatice, congenitale si secundare,
precum si pentru preventia aparitiei cataractei.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
În conformitate cu indicatiile terapeutice, solutia oftalmica cu azapentacen
polisulfonat de sodiu se administreaza câte 2 picaturi în ochiul/ochii afectati, de 3-
5 ori pe zi. Se recomanda apasarea usoara a coltului intern al ochiului în care s-a
instilat solutia, pentru a preveni drenarea prin canalul nazo-lacrimal.
REACTII ADVERSE
Nu au fost înregistrate reactii adverse în cazul administrariiconform
recomandarilor de mai sus.
CONTRAINDICATII
Reactii alergice la oricare dintre componentele preparatului;
- în cataracta avansata care necesita interventie chirurgicala sau alte afectiuni
oculare grave nespecificate în indicatiile acestui produs, cum ar fi ulcerul cornean.
SUPRADOZAJ
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj prin ingestie. Supradozarea în cazul
administrarii locale poate fi combatuta prin spalaturi cu apa.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Se recomanda precautie la administrarea produsului oftalmic având în vedere
urmatoarele:
- în cazul în care pacientul urmeaza concomitent un tratament cu alt colir, va
pastra o perioada de minim 15 minute între administrari;
- în cazul în care pacientul poarta lentile de contact, este sfatuit sa le
îndeparteze înainte de instilarea picaturilor si sa le reaplice numai dupa cel putin
15 minute.
- solutia oftalmica cu azapentacen este destinata administrarii topice oculare
si nu se va injecta în spatiul sub-conjunctival sau în camera anterioara a
ochiului.
- se recomanda continuarea terapiei pe o perioada mai îndelungata, chiar
daca ameliorarea acuitatii vizuale apare relativ rapid dupa debutul tratamentului.
Administrarea în sarcina si perioada de alaptare
Nu sunt disponibile date clinice privind administrarea solutiei oftalmice de
azapentacen la femeile însarcinate sau care alapteaza. Deasemenea, nu exista
studii clinice care sa demonstreze siguranta si eficacitatea tratamentului la copii.
Se recomanda precautie la administrarea produsului la aceste categorii de
pacienti.
Influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
La administrare pot aparea încetosarea tranzitorie a vederii sau alte tulburari de
vedere ce pot afecta temporar capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje. Pacientul va astepta revenirea la norma a vederii.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACTIUNI
Nu sunt cunoscute
PREZENTARE AMBALAJ
Picaturi oftalmice, solutie, 0,015%-15 ml. Câte 15 ml în flacon din polietilena,
prevazut cu aplicator pentru picurare (picurator si capac cu inel de siguranta).
3
Câte 1 flacon împreuna cu instruc?iunea pentru administrare se plaseaza în cutie
de carton.
PASTRARE
A se pastra în ambalajul original, la temperatura 15-25°C.
A nu se utiliza mai mult de 28 de zile de la prima deschidere a flaconului.
A nu se lasa la îndemâna si vederea copiilor!
-3%
86.52 MDL
89.20 MDL