Ce este Gastal și pentru ce se utilizează

Gastal este un medicament combinat care neutralizează acidul oral , care neutralizează excesul de acid gastric, eliminând astfel aciditatea excesivă a sucului gastric și afecțiunile pe care le provoacă. Comprimatele Gastal conțin gel de hidroxid de aluminiu-carbonat de magneziu și hidroxid de magneziu .

Gastal este utilizat pentru tratamentul simptomatic al acidității crescute a sucului gastric, cu sau fără arsuri la stomac, asociat cu ulcer gastric și / sau duodenal, inflamație a stomacului, boală de reflux gastroesofagian sau hernie esofagiană.

Efectul Gastal durează aproximativ 2 ore.
Gastal este utilizat la adulți și copii de la vârsta de 12 ani. Cum să luați Gastal

Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Doza recomandată este:

Pentru adulți și copii de la 12 ani

Luați 1-2 comprimate de 4 până la 6 ori pe zi (nu luați mai mult de 8 comprimate pe zi mai mult de 2 săptămâni), aproximativ o oră după masă și la culcare.

Lăsați comprimatul să se dizolve în gură înainte de a înghiți. În acest fel, medicamentul începe să funcționeze mai repede și eficacitatea acestuia crește.

Nu este necesară ajustarea dozei pentru arsurile la stomac, dar mesele nu trebuie luate în considerare.

Nu există recomandări de dozare pentru pacienții vârstnici sau pacienții cu insuficiență hepatică.

Nu luați mai mult de 6 ori pe zi.

Poate fi utilizat până la 2 săptămâni fără prescripția medicului.

Durata tratamentului este determinată individual.

Utilizare la copii și adolescenți
A nu se utiliza la copii cu vârsta sub 12 ani. Posibile efecte secundare

Acest medicament , la fel ca toate medicamentele , poate provoca reacții adverse, deși nu apar la toate persoanele:

Cu frecvență necunoscută: dureri abdominale

Foarte rare: hipermagnezemie. S-a găsit după utilizarea pe termen lung la pacienții cu funcție renală

afectarea.

Dacă se utilizează doza recomandată, reacțiile adverse sunt rare. O doză mai mare poate provoca greață, diaree sau constipație. O reacție de hipersensibilitate este foarte rară.

Comandă

Vizualizare rapidă

Corhidrat de ambroxol este utilizat în tratamentul tusei productive asociată cu boli ale plămânilor şi ale bronhiilor.
Flavamed sirop lichefiază flegma și facilitează expectorația.

Comandă

Vizualizare rapidă

Medrull Emplastru cu hidrocoloid, mix, N6

Descriere
Emplastru Hidrocoloid Smart absoarbe lichidul din piele, formând o pernă de sus care asigură ameliorarea instantanee a durerii, condiții optime de vindecare, protejează împotriva presiunii și frecării. Poate fi folosit pe răni mici, bataturi și calusurile pielii.

Comandă

Vizualizare rapidă

CE ESTE FAMOSAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Famosan, comprimate filmate, este un medicament din grupa numită antagonişti ai
receptorilor H2. Principala sa acţiune este de a reduce cantitatea de acid secretată în
stomac.
Este indicat în:
- tratamentul ulcerului gastric şi duodenal, refluxului gastro-esofagian şi altor stări cu
secreţie acidă crescută (de exemplu sindrom Zollinger-Ellison);
- prevenţia recidivelor simptomelor şi eroziunilor sau ulceraţiilor asociate cu boala de
reflux gastro-esofagian;
- profilaxia sindromului de aspiraţie în anestezia generală (sindrom Mendelson). CUM SĂ UTILIZAŢI FAMOSAN
Utilizaţi întotdeauna Famosan exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie
să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Ulcer duodenal: doza recomandată este de 40 mg famotidină o dată pe zi, seara la
culcare, timp de 4-8 săptămâni.
La majoritatea pacienţilor care urmează această schemă de administrare, vindecarea se
produce în decurs de 4 săptămâni. În cazul pacienţilor la care ulcerul nu s-a vindecat
complet după 4 săptămâni de tratament, se recomandă continuarea acestuia pe
perioada următoarelor 4 săptămâni.
Profilaxia recidivelor în ulcerul duodenal: doza recomandată este de 20 mg famotidină o
dată pe zi, seara la culcare.
Ulcer gastric: doza recomandată este de 40 mg famotidină, seara la culcare timp de 4-
8 săptămâni. Durata tratamentului poate fi redusă dacă examenul endoscopic indică o
vindecare mai rapidă.
Reflux gastro-esofagian: doza recomandată este de 20 mg famotidină de două ori pe zi
(dimineaţa şi seara) timp de 6-12 săptămâni. Majoritatea pacienţilor prezintă o
ameliorare a simptomelor după 2 săptămâni de tratament. Când refluxul gastroesofagian este asociat cu prezenţa de eroziuni şi ulceraţii esofagiene, se recomandă 40
mg famotidină, de două ori pe zi, timp de 6-12 săptămâni.
Profilaxia recidivelor în refluxul gastro-esofagian: doza recomandată este de 20 mg
famotidină de două ori pe zi.
Sindromul Zollinger-Ellison: La pacienţii care nu au fost trataţi anterior cu
antisecretorii, doza iniţială este în mod obişnuit de 20 mg famotidină la 6 ore şi apoi
dozajul trebuie individualizat în funcţie de starea clinică a pacientului. La pacienţii
trataţi cu alţi antagonişti H2, Famosan se poate administra în locul acestora, în doză
mai mare decât cea recomandată pentru cazurile noi. Dozele trebuie stabilite în funcţie
de severitatea afecţiunii şi doza antagonistului H 2 administrat anteriorÎn anestezia
generală, pentru a preveni sindromul de aspiraţie: se recomandă 40 mg famotidină,
seara înainte de operaţie sau dimineaţa, în ziua operaţiei.
Insuficienţa renală:
Deoarece Famosan este excretat în principal pe cale renală, este necesară precauţie la
pacienţii cu insuficienţă renală severă. În cazul în care clearance-ul creatininei scade
sub 30 ml/min, doza trebuie redusă la 20 mg seara la culcare.
Copii:
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării la copii.
Vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozei în funcţie de vârstă. https://bit.ly/3zRNJDS

Vizualizare rapidă

Menovazin 40ml sol.alc.uz ext. N1 (Farmaco)

Menovazin
Compoziţie:
Soluţie cutanată 40ml
Forma farmaceutică:
Soluţie cutanată

Indicaţii:
Nevralgii, mialgii, artrite, dermite
Contraindicatii
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului, încălcarea integrității pielii, boli inflamatorii ale pielii la locul aplicării intenționate (inclusiv dermatită, eczeme), sarcină, alăptare, copilărie.

Mod de utilizare:
În exterior, frecând zonele dureroase ale pielii de 2-3 ori pe zi. Cursul tratamentului continuă în funcție de efectul terapeutic, dar nu mai mult de 3-4 săptămâni. Dacă este necesar, cursul poate fi repetat. Instrucțiuni Speciale
Nu aplicați medicamentul pe pielea inflamată sau cu încălcarea integrității pielii. Nu aplicați medicamentul pe membranele mucoase. Evitați introducerea medicamentului în ochi. În caz de contact accidental cu ochii, clătiți-i cu multă apă. După utilizarea medicamentului, se recomandă spălarea mâinilor.

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
La bărbaţi – tratamentul hormonal de substituţie în dereglările determinate de
deficitul de testosteron:
reţinerea maturizării sexuale;
eunucoidism, nedezvoltarea organelor genitale;
impotenţă de provenienţă hormonală;
hipopituitarism;
simptomele de climax masculin (scăderea libido-ului şi capacităţii de muncă
fizică şi intelectuală);
sindromul postcastraţional (deficit androgenic după castraţie);
osteoporoza determinată de insuficienţa androgenică.
La femei:
hiperestrogenemie, hemoragii funcţionale;
miom uterin;
endometrioză;
perioada de menopauză (în asociere cu estrogenii);
cancer mamar;
osteoporoză.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intramuscular profund. Doza se stabileşte individual în dependenţă de indicaţii şi
reacţia pacientului la tratament.
Bărbaţilor cu eunucoidism, hipoplazie congenitală a glandelor genitale, înlăturarea lor
chirurgicală sau în rezultatul traumei, precum şi în acromegalie se indică câte 25 mg
zilnic sau câte 50 mg peste o zi sau peste 2 zile. Durata tratamentului depinde de
eficacitatea terapiei şi caracterul maladiei. De obicei, tratamentul se efectuează timp
îndelungat. După ameliorarea tabloului clinic testosteronul se administrează în doze
de întreţinere: 5-10 mg zilnic sau peste o zi.
În impotenţa de provenienţă hormonală, surmenaj fizic sau psihic, precum şi în
sindromul climacteric la bărbaţi se indică câte 10 mg zilnic sau câte 25 mg de 2-3 ori
pe săptămână timp de 1-2 luni.
În stadiul incipient al hiperplaziei de prostată se administrează câte 10 mg peste 1 zi
timp de 1-2 luni.
La pacienţii cu angină pectorală uneori se determină un efect pozitiv la utilizarea
testosteronului în doza de 10-12,5 mg 1 dată pe săptămână; la o toleranţă bună
numărul injecţiilor creşte până la 2 pe săptămână (timp de 3-5 săptămâni). Spre
sfârşitul tratamentului doza şi numărul injecţiilor se reduc din nou. Cura de
tratament constă din 15-20 injecţii.
Femeilor cu vârsta peste 45 ani în hemoragii uterine disfuncţionale se indică câte 10-
25 mg peste 1 zi timp de 20-30 zile până la oprirea hemoragiei şi apariţia celulelor
atrofice în frotiurile vaginale. În prealabil este necesar de exclus neoformaţiunile
maligne uterine.
În dereglări vasculare şi nervoase în perioada de menopauză la femei şi prezenţa
contraindicaţiilor la administrarea preparatelor estrogene, se indică câte 10 mg peste
o zi sau 25 mg de 2 ori pe săptămână timp de 2-3 săptămâni.
În cancer mamar sau ovarian testosteronul se administrează câte 50 mg zilnic timp
de câteva luni, apoi (în dependenţă de rezultatele tratamentului) doza se reduce şi
timp îndelungat se indică doze de întreţinere. Ca supliment la intervenţia chirurgicală
sau radioterapie se indică la femei cu vârsta sub 60 ani (femeilor mai în vârstă se
recomandă administrarea estrogenilor).
Dozele maxime pentru adulţi: pentru o priză - 50 mg; nictemerală - 100 mg.
Preparatul nu se administrează intravenos! CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului, carcinom de prostată sau
mamar, nefroză sau faza nefrotică a nefritei, edeme, hipercalciemie, dereglări ale
funcţiei hepatice, diabet zaharat, insuficienţă cardiacă sau coronariană, infarct
miocardic în antecedente, ateroscleroză la bărbaţi vârstnici, sarcina, perioada de
alăptare. https://bit.ly/2UN1Vhj

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

DESCRIEREA PRODUSULUI

Medovent Elixir 15 mg/5 ml soluţie orală

Clorhidrat de ambroxol
1. Ce este Medovent Elixir şi pentru ce se utilizează

Ambroxolul, substanţa activă a Medovent Elixir măreşte secreţia de mucus din căile respiratorii, facilitează expectoraţia şi uşurează tusea.
Medovent Elixir este indicat ca secretolitic în tratamentul afecţiunilor bronşice acute şi episoadelor de acutizare ale bronhopneumopatiei (o boală pulmonară) sau ale altor afecţiuni bronhopulmonare cronice asociate cu secreţie anormală de mucus şi afectare a transportului mucusului.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să administraţi Medovent Elixir

Nu luaţi Medovent Elixir:

- dacă sunteţi alergic la clorhidrat de ambroxol sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
- dacă suferiţi de vreo afecţiune ereditară care să poată produce o incompatibilitate cu unul dintre excipienţii acestui medicament (vezi de asemenea „Ce conţine Medovent Elixir”).
Atenţionări şi precauţii

Înainte să utilizaţi Medovent Elixir, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Dacă aveţi afectată funcţia renală sau o boală hepatică severă: vă rugăm să contactaţi medicul dumneavoastră înainte de a lua Medovent Elixir. Au existat raportări privind reacţii cutanate severe asociate cu administrarea ambroxolului. Dacă dezvoltaţi o erupţie cutanată tranzitorie (inclusiv leziuni ale mucoaselor, cum sunt mucoasa bucală, faringiană, nazală, oculară şi genitală), opriţi administrarea Medovent Elixir şi adresaţi-vă imediat medicului. În cazul administrării mucoliticelor, sub formă de clorhidrat de ambroxol, ochii, gura, gâtul şi bronhiile ar putea fi, de asemenea afectate.
Dacă observaţi modificări ale pielii sau manifestări ale leziunilor mucoaselor, trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră şi încetaţi să luaţi Medovent Elixir, ca măsură de precauţie.
Consultaţi imediat medicul dumneavoastră!

Medovent Elixir împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Nu au fost raportate interacţiuni cu alte medicamente, care să fie relevante din punct de vedere clinic.
Medovent Elixir împreună cu alimente şi alcool

Medovent Elixir poate fi luat cu sau fără alimente. Medovent Elixir conţine alcool 6,34%, deci trebuie să evitaţi băuturile alcoolice în timpul tratamentului.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de
a lua acest medicament.
Sarcina

Medovent Elixir nu este recomandat în timpul sarcinii, în special în primele trei luni de sarcină.
Alăptarea

Medovent Elixir nu este recomandat mamelor care alăptează, deoarece clorhidratul de ambroxol se excretă în lapte.
Fertilitatea

Studiile nonclinice nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte privitoare la fertilitate.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu există date după punerea pe piaţă privind apariţia unui efect asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate studii privind influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Medovent Elixir conţine sorbitol, sucroză şi etanol.

Medovent Elixir conţine sorbitol şi sucroză. Dacă vi s-a spus de către medicul dumneavoastră că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a lua acest medicament. Acest medicament conţine etanol 6,34% (alcool), i. e. până la 500 mg pe doză, echivalent cu 12. 68 ml bere, vin 5,28 ml per doză. Dăunător pentru cei care suferă de alcoolism. Pentru a fi luat în considerare de către femeile gravide sau care alăptează, copii şi grupuri cu risc sporit, cum sunt pacienţii cu boli hepatice sau epilepsie. Propilenglicol poate avea efecte simptomelor asemănătoare alcoolului
3. Cum să administraţi Medovent Elixir

Luaţi întotdeauna acest medicament exact cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Medovent Elixir se administrează pe cale orală. Utilizaţi măsura dozatoare furnizată împreună cu medicamentul pentru administrarea dozei. Imediat după utilizare, măsura dozatoare se spală în apă caldă cu săpun, se clăteşte şi se usucă. A se păstra măsura dozatoare, împreună cu sticla medicamentului în cutia furnizată.
Doza recomandată este:
Adulţi: 30mg (10ml) 3 ori pe zi.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
- Copii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 12 ani: 5 ml de 2-3 ori pe zi.
- Copii cu vârsta cuprinsă între 2-6 ani: 2,5 ml de 3 ori pe zi.
- Copii cu vârsta cuprinsă între 1-2 ani: 2,5 ml de 2 ori pe zi
În cazul în care simptomele nu s-au îmbunătăţit după tratamentul Medovent Elixir pentru tulburări respiratorii acute, trebuie să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă administraţi mai mult Medovent Elixir decât trebuie

Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Medovent Elixir, cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului. Până în prezent nu au fost descrise efecte datorate supradozajului la om. În baza raportărilor unor cazuri de supradozaj accidental sau/şi din erori de administrare, simptomele observate sunt similare cu reacţiile adverse cunoscute ale Medovent Elixir la doze recomandate şi dacă apar, se va administra tratament simptomatic.
Dacă uitaţi să luaţi Medovent Elixir

Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi una imediat ce vă aduceţi aminte, dar nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luaţi apoi următoarea doză ca de obicei. Dacă aveţi întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea Medovent Elixir:
- Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
- Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
- Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 de persoane.
- Rare: pot afecta până la 1 din 1000 de persoane.
- Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10,000 de oameni.
- Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
În cadrul fiecărui grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii. Tulburări ale sistemului nervos

Vizualizare rapidă

Rinzasip 5g pulb.sol.orala Coacaza neagra N10

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg

4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).

5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice Tratamentul hipercolesterolemiei Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste, cu hipercolesterolemie primară (tip IIa, inclusiv hipercolesterolemie familială heterozigotă) sau dislipidemie mixtă (tip IIb), în asociere cu dieta, atunci când răspunsul la dietă şi la alte metode non-farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere ponderală) este inadecvat. Hipercolesterolemie familială homozigotă, în asociere cu dieta şi alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau dacă astfel de tratamente nu sunt adecvate. Prevenirea evenimentelor cardiovasculare Prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore la pacienţii care sunt consideraţi a avea un risc crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca tratament adjuvant pentru corectarea altor factori de risc. 4.2. Doze şi mod de administrare Doze: Înainte de iniţierea tratamentului, pacientul trebuie să înceapă o dietă hipolipemiantă, care trebuie continuată în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată, în funcţie de obiectivul terapeutic şi de răspunsul pacientului, utilizând ghidurile clinice actuale.
Mod de administrare: Rosuvastatină Atb poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Contraindicaţii Rosuvastatină Atb este contraindicat: - la pacienţii cu hipersensibilitate la rosuvastatină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.; - la pacienţii cu afecţiuni hepatice active, incluzând pe cei cu creşteri inexplicabile, persistente ale valorilor serice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a valorilor serice ale transaminazelor de peste 3 ori limita superioară a normalului (LSN); - la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 30 ml/min); - la pacienţii cu miopatie; - la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină; - în timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri adecvate de contracepţie. Administrarea dozei de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie/rabdomioliză. Aceşti factori includ: - - insuficienţă renală moderată (clearance creatinină < 60 ml/min) - - hipotiroidie - - antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare - - antecedente personale de toxicitate musculară la alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau fibrat - - consum de alcool etilic în cantitate mare - - situaţii în care poate să apară creşterea volemiei - - pacienţi asiatici - - tratament concomitent cu fibraţi (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.2).
https://bit.ly/3erOMSh

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Fluconazol este indicat la adulţi pentru tratamentul:
 Meningitei criptococice.
 Coccidiodomicozei.
 Candidozei invazive.
 Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase.
 Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă
utilizarea remediilor inienice stomatologice este insuficientă.
 Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat.
 Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat.
 Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor
şi infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
 Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.
Fluconazol este indicat la adulţi pentru prevenirea:
 Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie.
 Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care
prezintă risc crescut de recădere.
 Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe
an).
 Profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţii cu netropenie prelungită (precum
pacienţii cu neoplazii hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice
sau pacienţii cu transplant de celule stem hematopoietice.
Copii
Fluconazolul este indicat copiilor cu vârsta peste 5 ani.
Fluconazolul este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană,
esofagiană), candidozei invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor
candidozice la pacienţii imunodeprimaţi. Fluconazolul poate fi utilizat ca tratament de
întreţinere pentru prevenirea recidivelor meningitei criptococice la copiii care prezintă
risc crescut de recădere.
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize
de laborator; totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul
antiinfecţios va fi ajustat corespunzător.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza zilnică de fluconazol depinde de caracterul şi gravitatea infecţiei fungice. De
regulă, în candidozele vaginale administrarea unică a preparatului este eficientă.
În cazul infecţiilor ce necesită administrarea repetată a preparatului antifungic,
tratamentul trebuie continuat până la dispariţia simptomelor clinice sau de laborator
ce denotă infecţia fungică. O durată inadecvată a terapiei poate provoca recurenţa
infecţiei.
Fluconazolul poate fi administrat oral sau prin perfuzie, în forma farmaceutică
corespunzătoare. Modul de administrare depinde de starea clinică a pacientului. La
trecerea de la administrarea intravenoasă la cea orală şi invers nu este necesară
ajustarea dozei nictemerale.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, independent de orarul meselor. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare
dintre excipienţi.
Este contraindicată administrarea de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu
fluconazol în doze multiple de 400 mg sau mai mari pe zi, pe baza rezultatelor unui
studiu de interacţiuni medicamentoase în care s-au folosit doze multiple.
Este contraindicată administrarea concomitentă a altor medicamente care alungesc
intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea citocromului P450 (CYP) 3A4, precum
cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în tratament
cu fluconazol. https://bit.ly/3yHJRF3

Vizualizare rapidă

Extract uscat de frunze de Senna (în recalcul la senozide A şi B) - 70,0 mg, ulei de fenicul - 0,3 mg, ulei de mentă - 0,3 mg; lactoză monohidrat, croscarmeloză sodică, talc, stearat de magneziu, amidon de cartofi. Valoarea energetică şi nutritivă: 0,75 kcal/comp.

Beneficii: combinaţie unică a substanţelor de origine vegetală, care îmbunătăţesc tranzitul intestinal, susţin motilitatea intestinului, stimulează peristaltismul intestinal. Reduce contracţiile neregulate ale musculaturii netede a intestinelor.

Sărurile de calciu a sennosidelor A şi B au efect de detoxifiere generală a organismului.

Uleiul de fenicul şi uleiul de mentă posedă activitate antiseptică, carminativă cu efect de reducere a flatulenţei intestinale. Contribuie la îmbunătăţirea digestiei, calmarea durerilor stomacale.

Mod de administrare: Oral. Adulţi şi copii peste 12 ani: câte 2-3 comprimate pe zi, cu o cantitate suficientă de apă (aproximativ 150 ml), înainte de culcare. Produsul se poate folosi ocazional sau permanent. înainte de administrare consultaţi medicul.

Menţiuni: Conţine lactoză monohidrat.

Nu se recomandă persoanelor cu intoleranţă la lactoză.

A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic.

Produsul este un supliment alimentar şi nu trebuie să înlocuiască o dietă variată, echilibrată şi un stil de viaţă sănătos.

A nu se lăsa la îndemâna şi la vederea copiilor!

A se păstra la temperaturi sub 25°C, la loc uscat ferit de lumină.

Comandă

Vizualizare rapidă

Instructiuni de utilizare Seringa Alpina Plast A-7 70 ml PVC cu varf moale Descriere
Seringa cu vârf moale este concepută pentru irigarea și aspirarea lichidului din cavitățile corpului.
Compus
Clorura de polivinil.
Aplicație
Înainte de utilizare, ungeți vârful seringii cu vaselină, lanolină sau altă grăsime neutră. Seringa nu trebuie să intre în contact cu soluția medicinală mai mult de 30 de minute. După utilizare, clătiți seringa cu apă fierbinte și uscați.

Comandă

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Trimetazidina este indicată la adulţi ca terapie adăugată la tratamentul simptomatic al
pacienţilor cu angină pectorală stabilă insuficient controlaţi terapeutic sau care prezintă
intoleranţă la tratamentele antianginoase de primă linie. Doze şi mod de administrare
Adulţi
Doza recomandată este 1 ml (23 de picături) picături orale, soluţie, care conţine
trimetazidină 20 mg de 3 ori pe zi, în timpul meselor.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) (vezi
punctele 4.4 şi 5.2), doza recomandată este 1 ml (23 picături) picături orale, soluţie de
două ori pe zi, adică 1 ml (23 picături) picături orale, soluţie dimineaţa şi 1 ml (23
picături) picături orale, soluţie seara, în timpul meselor.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici pot prezenta o expunere crescută la trimetazidină, din cauza scăderii
funcţiei renale în corelaţie cu vârsta (vezi punctul 5.2). La pacienţii cu insuficienţă renală
moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), doza recomandată este 1 ml (23
picături) picături orale, soluţie de două ori pe zi, adică 1 ml (23 picături) picături orale,
soluţie dimineaţa şi 1ml (23 picături) picături orale, soluţie seara, în timpul meselor.
Creşterea dozelor la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu precauţie (vezi punctul 4.4).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea trimetazidinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au
fost stabilite. Nu sunt disponibile date. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
punctul 6.1.
- Boală Parkinson, simptome parkinsoniene, tremor, sindromul picioarelor neliniştite şi
alte tulburări de mişcare.
- Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min). https://bit.ly/3z3v0nF

Vizualizare rapidă

Indicatii

Tratamentul diabetului zaharat non-insulino dependent (diabet de tip II) in asociere cu un regim adecvat in cazul pacientilor la care nu se obtin rezultate satisfacatoare in controlul glicemiei numai prin dieta si exercitii fizice. Mod de administrare
Comprimatele se inghit intregi, cu o cantitate suficienta de lichid.
Dozele vor fi individualizate in functie de raspunsul metabolic al fiecarui pacient.

Doza zilnica initiala recomandata este de 30 mg (un comprimat cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg). Daca valoarea glicemiei este controlata eficient, aceeasi doza va fi mentinuta ca doza de intretinere. In caz contrar, doza va fi crescuta succesiv la 60, 90 sau 120 mg gliclazida (2, 3 sau 4 comprimate cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg).

Ajustarea dozelor se va face la intervale de cel putin o luna, exceptand cazul in care valoarea glicemiei nu a scazut dupa primele doua saptamani de tratament. In acest caz, cresterea dozei se va face la sfarsitul celei de-a doua saptamani de tratament.

Doza maxima nu trebuie sa depaseasca 120 mg gliclazida.
Este recomandabil ca intrega doza sa fie administrata o singura data pe zi, la micul dejun.
La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata este necesara o atenta monitorizare a functiei renale. Regimul de dozare va corespunde cu acela al pacientilor cu functia renala normala.

La pacientii care prezinta risc crescut de aparitie a hipoglicemiei (subnutriti, cu o degradare marcata a starii generale sau cu ratia calorica neregulata, cu hipotiroidie, insuficienta suprarenala sau hipopituitarism) tratamentul va fi initiat cu doza minima zilnica de 30 mg gliclazida (1 comprimat cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg).

Gliclazid MR LPH 30 mg poate inlocui alte tratamente antidiabetice fara a fi necesara, in general, o perioada de tranzitie. in cazul in care Gliclazid MR LPH 30 mg inlocuieste o sulfamida hipoglicemianta cu efect de lunga durata, poate fi necesara o pauza in tratament. In cazul acesta pacientii vor fi strict supravegheati timp de mai multe saptamani pentru a se evita aparitia hipoglicemiei prin efect aditiv. Contraindicatii

- hipersensibilitate la gliclazida sau la oricare din excipientii produsului Gliclazid MR LPH 30 mg;
- hipersensibilitate la alti derivati de sulfoniluree;
- diabet insulino-dependent (tip I), mai ales diabet juvenil;
- coma diabetica sau stari precomatoase;
- ceto-acidoza indusa de diabet;
- insuficienta renala sau/si hepatica severa, caz in care se recomanda folosirea insulinei;
- tratament concomitent cu miconazol;
- sarcina si alaptarea.

Comandă

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE

Pediculoză. Scabie. Demodecoza.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Extern. A se agita înainte de administrare.
Pentru tratamentul copiilor cu vârsta 3- 5 ani se dizolvă cu apă fiartă în proporţie 1:1.
Tratamentul pediculozei.
Se aplică extern, local (a se agita înainte de administrare). Cu un tampon de vată sau tifon îmbibat cu emulsie se badijonează părul din regiunea capului sau a altor regiuni acoperite cu pilozitate și se fricționează ușor în piele. Se acoperă capul cu o batistă. Peste 10 min în caz de ftiriază și peste 30 min în caz de pediculoza capului pielea se spală cu apă curgătoare. A se evita nimerirea preparatului pe pielea feței. Se umectează batista cu soluție caldă de acid acetic 5% (se amestecă un pahar de oțet cu un pahar apă caldă de temperatura 50 °C), se scurge ușor și se acoperă capul cu batista pentru o oră. După această procedură larvele păduchilor se desprind de firele de păr. Se spală părul cu săpun sau șampon, se piaptănă cu un pieptene des, pentru a elimina păduchii pieriți și larvele acestora. Eficacitatea tratamentului se determină peste 1 oră sau peste 1 zi. Dacă se constată că larvele de păduchi au mai rămas, se prelucrează repetat părul cu soluție acid acetic 5%. CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului. Leziuni cutanate, inclusiv piodermii. Sarcina şi perioada de alăptare. Copii cu vârsta sub 3 ani.

Comandă

Vizualizare rapidă

COMPOZIŢIA

Compoziţia pentru 10 ml: tinctură de odolean - 3,4 ml; tinctură de păducel - 3,3 ml; tinctură de talpa-gâştei - 3,3 ml.

Compoziţia pentru 20 ml: tinctură de odolean - 6,8 ml; tinctură de păducel -6,6 ml; tinctură de talpa-gâştei - 6,6 ml.

Compoziţia pentru 25 ml: tinctură de odolean - 8,5 ml; tinctură de păducel - 8,25 ml; tinctură de talpa-gâştei - 8,25 ml.

Compoziţia pentru 30 ml: tinctură de odolean - 10,2 ml; tinctură de păducel - 9,9 ml; tinctură de talpa-gâştei - 9,9 ml.

Compoziţia pentru 40 ml: tinctură de odolean - 13,6 ml; tinctură de păducel - 13,2 ml; tinctură de talpa-gâştei - 13,2 ml.

Compoziţia pentru 50 ml: tinctură de odolean - 17,0 ml; tinctură de păducel - 16,5 ml; tinctură de talpa-gâştei - 16,5 ml.

Compoziţia pentru 100 ml: tinctură de odolean - 34,0 ml; tinctură de păducel - 33,0 ml; tinctură de talpa-gâştei - 33,0 ml.

Compoziţia pentru 500 ml: tinctură de odolean - 170,0 ml; tinctură de păducel - 165,0 ml; tinctură de talpa-gâştei -165,0 ml.

Compoziţia pentru 1000 ml: tinctură de odolean - 340,0 ml; tinctură de păducel - 330,0 ml; tinctură de talpa-gâstei -330,0 ml.

PREZENTARE

Lichid transparent, de culoare brună-roşietică, cu miros caracteristic aromat, gust dulciu-amar. Produsul poate forma sediment, care nu influenţează calitatea produsului

RECOMANDĂRI

Tinctură deTalpa-Gâştei, Odolean şi Păducel -MC este un produs natural de origine vegetală, acţiunea farmacologică a căruia este determinată de proprietăţile substanţelor biologic active ale tincturilor din componenţa lui. Tinctură deTalpa-Gâştei-MC este determinată de proprietăţile componentelor sale: glicozide, alcaloizi, flavonoide, saponozide etc. Efectul sedativ evoluează incet, atingând nivelul maxim peste circa 3 săptămâni de administrare. Tinctură de Odolean-MC datorită prezenţei acidului isovalerianic din uleiul volatil, reduce excitabilitatea sistemului nervos central şi manifestă efect sedativ. Facilitează adormirea. Efectul sedativ se instalează lent, dar este stabil şi durabil.

Tinctură de Păducel-MC conţine flavonoide (cvercetina, hiperina, hiperozina, vitexina), acizi organici (citric, oleic, ursolic, crataegus, cafeic, clorogenic), carotinoide, substanţe tanante, uleiuri grase, pectine, glicozide triterpenice şi flavonice, beta-sitosterin, colină şi acetilcolină, hidraţi de carbon. Efectul sedativ.

Tinctură deTalpa-Gâştei, Odolean şi Păducel-MC îmbunătăţeşte:

- calitatea procesului de adormire şi a somnului;

- susţine funcţionarea normală a tractului gastro-intestinal în situaţia de stres intens sau emoţii puternice;

- scoate spasmul musculaturii netede a tractului digestiv;

- reduce excitabilitatea sporită;

- reduce iritabilitatea;

- imbunatatirea stării generale a organismului;

- reducerea disconfortului ce apare la nivel cardiac;

- susţinerea aparatului cardiovascular in perioadele de stress;

- contribuie la reducerea stărilor de nervozitate, iritabilitate, teamă şi nelinişte;

- are efect relaxant asupra muşchilor, la efort fizic prelungit şi încordări psihice;

ADMINISTRARE

Tinctură de Talpa-Gâştei, Odolean şi Păducel-MC se administrează oral, cu 30-minute înainte de masă, cu o cantitate suficientă de apă (aproximativ 150 ml).

Adulţi si adolescenţi peste 12 ani: câte 30-40 picături de 2-3 ori pe zi.

REACŢII ADVERSE

Reacţii de hipersensibilitate individuală la componentele produsului.

CONTRAINDICAŢII

Intoleranţă la oricare dintre componentele produsului. Copiilor pînă la 12 ani, sarcina şi perioada de alăptare.

MENŢIUNI

A se agita înainte de utilizare.

100% de origine vegetală, fără coloranţi, conservanţi şi aromatizanţi. Conţine alcool.

A se citi prospectul înainte de utilizare.

PĂSTRARE

A se păstra la temperatura sub 25°C în ambalajul original.

A nu se lăsa la vederea si îndemâna copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

4 ani.

Comandă

1 ... 164 165 166 167 168 ... 217

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Adrese Optici

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări