Filtru
Întâi cele populare
Ce este TAMOXIMED comprimate şi pentru ce se utilizează
TAMOXIMED aparține unui grup de medicamente numite „antiestrogeni”. Estrogenul este o
substanță naturală din organismul dumneavoastră cunoscut sub numele de „hormon sexual”.
TAMOXIMED funcționează prin blocarea efectelor estrogenului.
TAMOXIMED este utilizat pentru:
- tratamentul adjuvant după tratamentul primar al tumorilor glandei mamare (carcinom mamar);
- tratamentul metastazelor tumorilor glandei mamare (carcinom mamar). Cum să luaţi TAMOXIMED comprimate
Luaţi întotdeauna acest medicaament exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Paciente adulte şi vîrstnice
Doza zilnică recomandată este de TAMOXIMED (20-40 mg).
De obicei, doza zilnică de 20 mg tamoxifen este suficient de eficientă.
Comprimatele a câte 10 mg pot fi administrate ca 1 sau 2 comprimate de două ori pe zi, dimineaţa şi
seara.
Comprimatele a câte 20 mg pot fi administrate ca 1 sau 2 comprimate o dată pe zi.
Mod de administrare
Pentru administrare orală. Luaţi comprimatele TAMOXIMED fără să le mestecaţi, cu o cantitate
suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă), în timpul unei mese.
De obicei, tratamentul cu TAMOXIMED este pentru o perioadă lungă de timp. Medicul curant
decide durata tratamentului. În tratamentul de susţinere al cancerului mamar precoce se
recomandă o durată a tratamentului de cel puţin 5 ani.
Copii şi adolescenţi
TAMOXIMED nu este se administrează la copii şi adolescenţi.
Dacă luaţi mai mult TAMOXIMED decît trebuie
Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai multe comprimate TAMOXIMED decît trebuie
(supradozaj), spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la cea mai apropiată
unitate medicală. Aduceţi medicamentele rămase cu dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi TAMOXIMED
Dacă uitați să luați o doză, luați doza omisă imediat ce vă amintiți. Cu toate acestea, dacă se apropie
timpul pentru administrarea dozei următoare, nu mai luați doza omisă. Nu luați o doză dublă pentru
a compensa o doză uitată.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă încetați să administrați TAMOXIMED
Trebuie să continuați să utilizați TAMOXIMED at ît timp cît va indicat medicul
dumneavostră. Nu întrerupeți administrarea medicamentului fără să discutați mai înt îi cu medicul
dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacții adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
- greață;
- erupții cutanate;
- retenție de lichide;
- bufeuri;
- oboseală;
- eliminări vaginale;
- sîngerări vaginale;
- tulburări menstruale pînă la suprimarea menstruației la femeile aflate în premenopauză.
Reacții adverse frecvente (afectează mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
- scăderea numărului de globule roșii din sînge (anemie);
- amețeală ușoară;
- dureri de cap;
- tulburări senzoriale (inclusiv senzație de amorțeală în vîrfurile degetelor și tulburări ale gustului);
- modificări ale porțiunii anterioare a ochiului inclusiv opacifierea acesteia (cataractă);
- modificări ale porțiunii posterioare a ochiului (retinopatie);
- vărsături;
- diaree;
- constipație;
- căderea părului;
- reacție de hipersensibilitate;
- dureri musculare;
- creșterea nivelului de calciu în sînge – la pacientele cu metastaze osoase mai ales la începutul
tratamentulu;
- creşterea nivelului anumitor grăsimi din sînge (hipertrigliceridemie);
- formarea de cheaguri de sînge (în venele profunde și la nivelul vaselor plămînilor și la nivelul
creierului);
- crampe la nivelul picioarelor;
- creșterea nivelului enzimelor hepatice din sînge;
- încărcarea grasă a ficatului (steatoză);
- mîncărime la nivelul vulvei;
- formarea de fibroame uterine;
- formare de polipi la nivelul uterului sau îngroșarea mucoasei uterine.
Reacții adverse mai puţin frecvente (afectează mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
- scăderea numărului de celule din sînge responsabile de apărarea împotriva infecțiilor (leucopenie);
- scăderea numărului de celule din sînge responsabile de coagularea acestuia (trombocitopenie);
- inflamația difuză a plămînilor (pneumonie interstițială);
- ictus;
- ciroză hepatică;
- cancer la nivelul uterului.
Reacții adverse rare (afectează mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
- reducerea numărului unui anumit tip de celule din sînge (agranulocitoză, neutropenie);
- inflamația nervului optic;
- modificări ale corneei;
- inflamarea vaselor de sînge (vasculită cutanată);
- dureri osoase și în zona țesutului afectat ca răspuns la tratamentul cu TAMOXIMED la etapele
inițiale ale tratamentului;
- acumularea de bilirubină în ficat;
- infalamația ficatului (hepatită);
- icter;
- distrugerea de grade variate a celulelor ficatului;
- insuficiență hepatică;
- formarea de chisturi la nivelul ovarelor;
- formarea de sarcoame ale uterului;
- formarea de polipi în vagin;
- erupții cutanate severe însoțite de descuamare, ulcerație, sîngerare, durere, febră și formare de
vezicule.
Reacții adverse foarte rare (afectează mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
- scădere a numărului unui anumit tip de celule din sînge (neutropenie), pancitopenie (reducere a
numărului de celule sanguine: albe, roşii şi plachete);
- lupus eritematos (o afecțiune autoimună);
- creşterea severă a nivelurilor unor anumite grăsimi din sînge (hipertrigliceridemie) uneori însoțită
de inflamația pancreasului;
- porfirie cutanată tardivă;
- reactivarea simptomelor și semnelor din timpul radioterapiei. https://bit.ly/2TAXm9I
TAMOXIMED aparține unui grup de medicamente numite „antiestrogeni”. Estrogenul este o
substanță naturală din organismul dumneavoastră cunoscut sub numele de „hormon sexual”.
TAMOXIMED funcționează prin blocarea efectelor estrogenului.
TAMOXIMED este utilizat pentru:
- tratamentul adjuvant după tratamentul primar al tumorilor glandei mamare (carcinom mamar);
- tratamentul metastazelor tumorilor glandei mamare (carcinom mamar). Cum să luaţi TAMOXIMED comprimate
Luaţi întotdeauna acest medicaament exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Paciente adulte şi vîrstnice
Doza zilnică recomandată este de TAMOXIMED (20-40 mg).
De obicei, doza zilnică de 20 mg tamoxifen este suficient de eficientă.
Comprimatele a câte 10 mg pot fi administrate ca 1 sau 2 comprimate de două ori pe zi, dimineaţa şi
seara.
Comprimatele a câte 20 mg pot fi administrate ca 1 sau 2 comprimate o dată pe zi.
Mod de administrare
Pentru administrare orală. Luaţi comprimatele TAMOXIMED fără să le mestecaţi, cu o cantitate
suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă), în timpul unei mese.
De obicei, tratamentul cu TAMOXIMED este pentru o perioadă lungă de timp. Medicul curant
decide durata tratamentului. În tratamentul de susţinere al cancerului mamar precoce se
recomandă o durată a tratamentului de cel puţin 5 ani.
Copii şi adolescenţi
TAMOXIMED nu este se administrează la copii şi adolescenţi.
Dacă luaţi mai mult TAMOXIMED decît trebuie
Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai multe comprimate TAMOXIMED decît trebuie
(supradozaj), spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la cea mai apropiată
unitate medicală. Aduceţi medicamentele rămase cu dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi TAMOXIMED
Dacă uitați să luați o doză, luați doza omisă imediat ce vă amintiți. Cu toate acestea, dacă se apropie
timpul pentru administrarea dozei următoare, nu mai luați doza omisă. Nu luați o doză dublă pentru
a compensa o doză uitată.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă încetați să administrați TAMOXIMED
Trebuie să continuați să utilizați TAMOXIMED at ît timp cît va indicat medicul
dumneavostră. Nu întrerupeți administrarea medicamentului fără să discutați mai înt îi cu medicul
dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacții adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
- greață;
- erupții cutanate;
- retenție de lichide;
- bufeuri;
- oboseală;
- eliminări vaginale;
- sîngerări vaginale;
- tulburări menstruale pînă la suprimarea menstruației la femeile aflate în premenopauză.
Reacții adverse frecvente (afectează mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
- scăderea numărului de globule roșii din sînge (anemie);
- amețeală ușoară;
- dureri de cap;
- tulburări senzoriale (inclusiv senzație de amorțeală în vîrfurile degetelor și tulburări ale gustului);
- modificări ale porțiunii anterioare a ochiului inclusiv opacifierea acesteia (cataractă);
- modificări ale porțiunii posterioare a ochiului (retinopatie);
- vărsături;
- diaree;
- constipație;
- căderea părului;
- reacție de hipersensibilitate;
- dureri musculare;
- creșterea nivelului de calciu în sînge – la pacientele cu metastaze osoase mai ales la începutul
tratamentulu;
- creşterea nivelului anumitor grăsimi din sînge (hipertrigliceridemie);
- formarea de cheaguri de sînge (în venele profunde și la nivelul vaselor plămînilor și la nivelul
creierului);
- crampe la nivelul picioarelor;
- creșterea nivelului enzimelor hepatice din sînge;
- încărcarea grasă a ficatului (steatoză);
- mîncărime la nivelul vulvei;
- formarea de fibroame uterine;
- formare de polipi la nivelul uterului sau îngroșarea mucoasei uterine.
Reacții adverse mai puţin frecvente (afectează mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
- scăderea numărului de celule din sînge responsabile de apărarea împotriva infecțiilor (leucopenie);
- scăderea numărului de celule din sînge responsabile de coagularea acestuia (trombocitopenie);
- inflamația difuză a plămînilor (pneumonie interstițială);
- ictus;
- ciroză hepatică;
- cancer la nivelul uterului.
Reacții adverse rare (afectează mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
- reducerea numărului unui anumit tip de celule din sînge (agranulocitoză, neutropenie);
- inflamația nervului optic;
- modificări ale corneei;
- inflamarea vaselor de sînge (vasculită cutanată);
- dureri osoase și în zona țesutului afectat ca răspuns la tratamentul cu TAMOXIMED la etapele
inițiale ale tratamentului;
- acumularea de bilirubină în ficat;
- infalamația ficatului (hepatită);
- icter;
- distrugerea de grade variate a celulelor ficatului;
- insuficiență hepatică;
- formarea de chisturi la nivelul ovarelor;
- formarea de sarcoame ale uterului;
- formarea de polipi în vagin;
- erupții cutanate severe însoțite de descuamare, ulcerație, sîngerare, durere, febră și formare de
vezicule.
Reacții adverse foarte rare (afectează mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
- scădere a numărului unui anumit tip de celule din sînge (neutropenie), pancitopenie (reducere a
numărului de celule sanguine: albe, roşii şi plachete);
- lupus eritematos (o afecțiune autoimună);
- creşterea severă a nivelurilor unor anumite grăsimi din sînge (hipertrigliceridemie) uneori însoțită
de inflamația pancreasului;
- porfirie cutanată tardivă;
- reactivarea simptomelor și semnelor din timpul radioterapiei. https://bit.ly/2TAXm9I
Indicații de utilizare
hipertensiune arterială (ca monoterapie sau în combinație cu alte medicamente antihipertensive);
insuficiență cardiacă (ca parte a terapiei combinate), incl. dezvoltat în primele câteva zile după infarctul miocardic acut;
nefropatie diabetică și nefropatie niabetică - stadii preclinice și semnificative clinic, incl. cu proteinurie severă, în special în asociere cu hipertensiune arterială;
reducerea riscului de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau „moarte coronariană” la pacienții cu boală arterială coronariană, cu un risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv pacienții după infarct miocardic, angioplastie coronariană transluminală percutană, altoire de by-pass coronarian. Regimul de dozare
Medicamentul se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar (adică înainte, în timpul sau după mese). Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă (1/2 pahar) de apă. Aportul de alimente nu afectează semnificativ absorbția ramiprilului. Nu mestecați sau zdrobiți comprimatele înainte de a lua.
Dacă trebuie să luați ramipril în doză de 1,25 mg, ar trebui să utilizați un medicament de la un alt producător.
Tratamentul cu Ramilong este de obicei pe termen lung, durata tratamentului în fiecare caz este determinată de medic.
Doza este selectată în funcție de efectul terapeutic și de tolerabilitatea medicamentului.
Este posibilă o scădere excesivă a tensiunii arteriale la începutul tratamentului medicamentos, în special la pacienții cu conținut scăzut de sare și lichide în organism (de exemplu, vărsături, diaree, tratament diuretic), insuficiență cardiacă (în special după infarct miocardic acut) sau severă hipertensiune.
Deficitul de săruri și lichide din organism trebuie corectat înainte de a începe tratamentul cu medicamentul. Diureticele trebuie limitate preliminar sau anulate cel târziu în 2-3 zile.
În caz de hipertensiune arterială malignă și în cazul insuficienței cardiace, în special după infarctul miocardic acut, tratamentul medicamentos trebuie început în condiții staționare.
Pentru hipertensiune, doza inițială este de obicei 2,5 mg ramipril dimineața. Această doză este, de asemenea, o doză de întreținere. Dacă, la o astfel de doză, tensiunea arterială nu se normalizează timp de 3 săptămâni sau mai mult, atunci doza poate fi crescută la 5 mg / zi. Doza maximă este de 10 mg / zi.
Dacă, la o doză de 5 mg / zi, efectul hipotensiv este insuficient, ar trebui luată în considerare posibilitatea utilizării suplimentare, de exemplu, diuretice sau blocante ale canalelor de calciu. Datorită acestui fapt, efectul hipotensiv al ramiprilului poate fi crescut.
În caz de insuficiență cardiacă ușoară până la moderată (clasele funcționale NYHA II și III) după infarct miocardic acut (2-9 zile), doza de ramipril poate fi ajustată numai în condiții staționare la pacienții cu hemodinamică stabilă.
Pacienții tratați concomitent cu antihipertensivi sunt monitorizați foarte atent pentru a evita scăderea tensiunii arteriale. De obicei, doza inițială este de 2,5 mg (dimineața și seara), doza zilnică este de 5 mg.
Doza poate fi crescută în funcție de starea pacientului. Poate fi dublat la fiecare 1-2 zile până la doza maximă zilnică - 5 mg de ramipril dimineața și seara, adică doza zilnică este de 10 mg.
După infarctul miocardic acut, pacienții cu insuficiență cardiacă ar trebui să înceapă să ia doza zilnică prescrisă, împărțind-o în 2 doze (dimineața și seara). În alte cazuri, întreaga doză zilnică poate fi administrată odată, dimineața. În infarctul miocardic acut, complicat de dezvoltarea insuficienței cardiace, tratamentul medicamentos trebuie început nu mai devreme de a doua zi după infarct, dar nu mai târziu de a 10-a zi. Se recomandă administrarea medicamentului timp de cel puțin 15 luni.
Pentru nefropatia diabetică și non-diabetică, doza inițială este de 1,25 mg dimineața. Doza de întreținere este de obicei 2,5 mg / zi. Doza maximă este de 5 mg / zi.
Pentru a reduce riscul de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces din cauza bolilor cardiovasculare la pacienții cu risc cardiovascular crescut, doza inițială recomandată este de 2,5 mg (1/2 tab. 5 mg) 1 dată pe zi. În funcție de toleranță, doza este crescută treptat. După o săptămână, se recomandă dublarea dozei și, după alte 3 săptămâni, aducerea la doza obișnuită de întreținere de 10 mg.
La pacienții cu insuficiență renală, doza zilnică de ramipril este prescrisă ținând cont de QC.
Cu CC> 60 ml / min, nu este necesară ajustarea dozei inițiale (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 10 mg. Cu un CC de 30-60 ml / min, nu este necesar să se ajusteze doza inițială (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 5 mg. Cu un CC de 10-30 ml / min, doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg.
La pacienții cu hipertensiune arterială supusă hemodializei:
ramiprilul este slab dializat;
doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg;
medicamentul trebuie luat la câteva ore după procedura de hemodializă.
La pacienții cu insuficiență hepatică, tratamentul se efectuează cu prudență extremă și numai sub supraveghere medicală. Doza zilnică maximă admisibilă în astfel de cazuri este de 2,5 mg de ramipril.
La pacienții vârstnici, medicamentul trebuie utilizat la o doză inițială mai mică. Doza trebuie crescută mai lent, din cauza riscului crescut de reacții adverse, în special la pacienții debilitați. Doza zilnică inițială recomandată este de 1,25 mg ramipril. Contraindicații pentru utilizare
hipersensibilitate la ramipril, la alți inhibitori ai ECA și la alte componente ale medicamentului;
antecedente de angioedem (risc de dezvoltare rapidă a angioedemului, inclusiv în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA);
insuficiență renală severă (CC <20 ml / min cu o suprafață corporală de 1,73 m 2 );
hemodializă;
stenoza arterială renală semnificativă hemodinamic (rinichi bilateral sau solitar);
hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg) sau afecțiuni cu parametri hemodinamici instabili;
stenoza semnificativă hemodinamic a valvei aortice sau mitrale sau cardiomiopatia obstructivă hipertrofică;
hiperaldosteronism primar;
nefropatia, care este tratată cu corticosteroizi, AINS, imunomodulatori și / sau medicamente citotoxice;
insuficiență cardiacă cronică în stadiul decompensării (experiența utilizării clinice este insuficientă);
sarcina;
perioada de lactație (alăptare);
vârsta de până la 18 ani (eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite);
asociere cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 sau cu insuficiență renală moderată până la severă (GFR <60 ml / min / 1,73 m 2 ).
hipertensiune arterială (ca monoterapie sau în combinație cu alte medicamente antihipertensive);
insuficiență cardiacă (ca parte a terapiei combinate), incl. dezvoltat în primele câteva zile după infarctul miocardic acut;
nefropatie diabetică și nefropatie niabetică - stadii preclinice și semnificative clinic, incl. cu proteinurie severă, în special în asociere cu hipertensiune arterială;
reducerea riscului de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau „moarte coronariană” la pacienții cu boală arterială coronariană, cu un risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv pacienții după infarct miocardic, angioplastie coronariană transluminală percutană, altoire de by-pass coronarian. Regimul de dozare
Medicamentul se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar (adică înainte, în timpul sau după mese). Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă (1/2 pahar) de apă. Aportul de alimente nu afectează semnificativ absorbția ramiprilului. Nu mestecați sau zdrobiți comprimatele înainte de a lua.
Dacă trebuie să luați ramipril în doză de 1,25 mg, ar trebui să utilizați un medicament de la un alt producător.
Tratamentul cu Ramilong este de obicei pe termen lung, durata tratamentului în fiecare caz este determinată de medic.
Doza este selectată în funcție de efectul terapeutic și de tolerabilitatea medicamentului.
Este posibilă o scădere excesivă a tensiunii arteriale la începutul tratamentului medicamentos, în special la pacienții cu conținut scăzut de sare și lichide în organism (de exemplu, vărsături, diaree, tratament diuretic), insuficiență cardiacă (în special după infarct miocardic acut) sau severă hipertensiune.
Deficitul de săruri și lichide din organism trebuie corectat înainte de a începe tratamentul cu medicamentul. Diureticele trebuie limitate preliminar sau anulate cel târziu în 2-3 zile.
În caz de hipertensiune arterială malignă și în cazul insuficienței cardiace, în special după infarctul miocardic acut, tratamentul medicamentos trebuie început în condiții staționare.
Pentru hipertensiune, doza inițială este de obicei 2,5 mg ramipril dimineața. Această doză este, de asemenea, o doză de întreținere. Dacă, la o astfel de doză, tensiunea arterială nu se normalizează timp de 3 săptămâni sau mai mult, atunci doza poate fi crescută la 5 mg / zi. Doza maximă este de 10 mg / zi.
Dacă, la o doză de 5 mg / zi, efectul hipotensiv este insuficient, ar trebui luată în considerare posibilitatea utilizării suplimentare, de exemplu, diuretice sau blocante ale canalelor de calciu. Datorită acestui fapt, efectul hipotensiv al ramiprilului poate fi crescut.
În caz de insuficiență cardiacă ușoară până la moderată (clasele funcționale NYHA II și III) după infarct miocardic acut (2-9 zile), doza de ramipril poate fi ajustată numai în condiții staționare la pacienții cu hemodinamică stabilă.
Pacienții tratați concomitent cu antihipertensivi sunt monitorizați foarte atent pentru a evita scăderea tensiunii arteriale. De obicei, doza inițială este de 2,5 mg (dimineața și seara), doza zilnică este de 5 mg.
Doza poate fi crescută în funcție de starea pacientului. Poate fi dublat la fiecare 1-2 zile până la doza maximă zilnică - 5 mg de ramipril dimineața și seara, adică doza zilnică este de 10 mg.
După infarctul miocardic acut, pacienții cu insuficiență cardiacă ar trebui să înceapă să ia doza zilnică prescrisă, împărțind-o în 2 doze (dimineața și seara). În alte cazuri, întreaga doză zilnică poate fi administrată odată, dimineața. În infarctul miocardic acut, complicat de dezvoltarea insuficienței cardiace, tratamentul medicamentos trebuie început nu mai devreme de a doua zi după infarct, dar nu mai târziu de a 10-a zi. Se recomandă administrarea medicamentului timp de cel puțin 15 luni.
Pentru nefropatia diabetică și non-diabetică, doza inițială este de 1,25 mg dimineața. Doza de întreținere este de obicei 2,5 mg / zi. Doza maximă este de 5 mg / zi.
Pentru a reduce riscul de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces din cauza bolilor cardiovasculare la pacienții cu risc cardiovascular crescut, doza inițială recomandată este de 2,5 mg (1/2 tab. 5 mg) 1 dată pe zi. În funcție de toleranță, doza este crescută treptat. După o săptămână, se recomandă dublarea dozei și, după alte 3 săptămâni, aducerea la doza obișnuită de întreținere de 10 mg.
La pacienții cu insuficiență renală, doza zilnică de ramipril este prescrisă ținând cont de QC.
Cu CC> 60 ml / min, nu este necesară ajustarea dozei inițiale (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 10 mg. Cu un CC de 30-60 ml / min, nu este necesar să se ajusteze doza inițială (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 5 mg. Cu un CC de 10-30 ml / min, doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg.
La pacienții cu hipertensiune arterială supusă hemodializei:
ramiprilul este slab dializat;
doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg;
medicamentul trebuie luat la câteva ore după procedura de hemodializă.
La pacienții cu insuficiență hepatică, tratamentul se efectuează cu prudență extremă și numai sub supraveghere medicală. Doza zilnică maximă admisibilă în astfel de cazuri este de 2,5 mg de ramipril.
La pacienții vârstnici, medicamentul trebuie utilizat la o doză inițială mai mică. Doza trebuie crescută mai lent, din cauza riscului crescut de reacții adverse, în special la pacienții debilitați. Doza zilnică inițială recomandată este de 1,25 mg ramipril. Contraindicații pentru utilizare
hipersensibilitate la ramipril, la alți inhibitori ai ECA și la alte componente ale medicamentului;
antecedente de angioedem (risc de dezvoltare rapidă a angioedemului, inclusiv în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA);
insuficiență renală severă (CC <20 ml / min cu o suprafață corporală de 1,73 m 2 );
hemodializă;
stenoza arterială renală semnificativă hemodinamic (rinichi bilateral sau solitar);
hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg) sau afecțiuni cu parametri hemodinamici instabili;
stenoza semnificativă hemodinamic a valvei aortice sau mitrale sau cardiomiopatia obstructivă hipertrofică;
hiperaldosteronism primar;
nefropatia, care este tratată cu corticosteroizi, AINS, imunomodulatori și / sau medicamente citotoxice;
insuficiență cardiacă cronică în stadiul decompensării (experiența utilizării clinice este insuficientă);
sarcina;
perioada de lactație (alăptare);
vârsta de până la 18 ani (eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite);
asociere cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 sau cu insuficiență renală moderată până la severă (GFR <60 ml / min / 1,73 m 2 ).
Descriere Compoziţia preparatului
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:ofloxacină–400 mg;
substanţe auxiliare: celulozămicrocristalină, lactoză,
amidon glicolat de sodiu,
croscarmelozăsodică, hidroxipropilceluloză, amidon gelatinizat (Uni-pure DW-L),
polivinilpirolidonăsolubilă(Kollidon 30), stearat de magneziu. Indicaţii terapeutice
Afecţiuni
infecţios-inflamatorii, provocate demicroorganisme susceptibile la preparat:
-infecţii alecăilor respiratorii inferioare (pneumonii);
-infecţii ale organelor ORL(sinuzite, faringite, tonzilite,otite medii,laringite, traheite);
-infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi, infecţii osteo-articulare (abcese, furuncule, flegmoane, artrite piogene);
-infecţii ale organelor cavităţii abdominaleşi pelviene (endometrite, salpingite, ooforite, cervicite,prostatite,orhite, epididimite);
-infecţii ale tractului urinar, organelor genitale (pielonefrite, cistite,infecţii
gonococice,hlamidioze);
-gonoree;
-chlamidiază;
-meningită;
-profilaxia infecţiilor la pacienţii cu statutul imun afectat (inclusiv încaz de neutropenie).
Doze şi mod de administrare
Doza preparatului şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de tipul, severitatea infecţiei, starea generală a pacientului şi funcţia renală.
Doza nictemerală constituie 200-800 mg, durata curei de tratament - 7-10 zile.
Adulţi: câte 200-400 mg de 2 ori pe zi sau 400-800 mg 1 dată pe zi. Doza nictemerală maximă constituie 800 mg.
La pacienţii cu dereglarea pronunţată a funcţiei hepatice doza nictemerală nu trebuie să depăşească 400 mg.
La pacienţii cu dereglarea funcţiei renale doza preparatului se stabileşte în funcţie de clearance-ulcreatininei(CC).LaCC20-50 ml/min prima doză constituie 200 mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 24 ore; la CC<20 ml/min prima dozăconstituie 200mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 48 ore.
În caz de hemodializă şi dializăperitoneală preparatul se indicăcâte100 mg fiecare 24 ore.
Pacienţii vârstnici nu necesită ajustarea dozei.
Comprimatele se înghit întregi, fărăa fi mestecate,înaintesau în timpulmesei, cu o cantitate mică de lichid.
Reacţii adverse
Din partea tractului gastrointestinal: fenomene dispeptice, rar - creşterea activităţii transaminazelor hepatice în plasma sanguină, hiperbilirubinemie.
Din partea sistemului nervos:reducerea vitezeireacţiilor psihomotorii, cefalee, vertij, dereglăriale somnului, nelinişte, excitaţie; în cazuriunice - tremor, fasciculaţii musculare,parestezii ale membrelor, dereglări extrapiramidale, dereglări de coordonare; rar – dereglări ale percepţiei vizuale, gustative, olfactive.
Din partea sistemului cardiovascular: tahicardie, vasculită, colaps.
Din partea sistemului hematopoietic: rar –anemie,leucopenie, neutropenie,agranulocitoză, trombocitopenie.
Din partea sistemului locomotor: tendinită,mialgii,artralgii,tendosinovite, ruperea tendoanelor.
Din partea sistemului urinar:dereglări tranzitorii ale funcţiei excretorii renale cu majorarea nivelului ureei, creatininei.
Reacţii dermatologice: erupţii cutanate, prurit, fotosensibilizare,
Reacţii alergice:edemul limbii, edemQuincke,şoc anafilactic.
Altele:vasculite, mialgii, artralgii, disbacterioză, suprainfecţie, hipoglicemie (la pacienţiicu diabet zaharat), vaginită.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ofloxacinăşi la alte antibiotice – derivaţi de chinolonă;
epilepsie;
afecţiuni ale sistemului nervos central cuscăderea pragului convulsiv (după traumatism cranio-cerebral,ictus, procese inflamatorii ale sistemului nervos central);
deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
vârsta sub 18 ani;
sarcina;
perioada de alăptare.
Supradozare
Simptome:vertij, confuzie mintală, inhibare, dezorientare, somnolenţă, vomă.
Tratament:lavaj gastric, la necesitate - terapie simptomatică. Antidot specific nu există.
Atenţionărişi precauţii speciale de utilizare
Se administrează cu precauţie în ateroscleroza vaselor cerebrale, dereglarea circulaţiei cerebrale(în anamneză),insuficienţă renală cronică, afecţiuni organice ale sistemului nervoscentral.
Nu este remediul de elecţie în pneumonie,provocată de pneumococi. Nu se administrează în tratamentul tonzilitei acute.
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:ofloxacină–400 mg;
substanţe auxiliare: celulozămicrocristalină, lactoză,
amidon glicolat de sodiu,
croscarmelozăsodică, hidroxipropilceluloză, amidon gelatinizat (Uni-pure DW-L),
polivinilpirolidonăsolubilă(Kollidon 30), stearat de magneziu. Indicaţii terapeutice
Afecţiuni
infecţios-inflamatorii, provocate demicroorganisme susceptibile la preparat:
-infecţii alecăilor respiratorii inferioare (pneumonii);
-infecţii ale organelor ORL(sinuzite, faringite, tonzilite,otite medii,laringite, traheite);
-infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi, infecţii osteo-articulare (abcese, furuncule, flegmoane, artrite piogene);
-infecţii ale organelor cavităţii abdominaleşi pelviene (endometrite, salpingite, ooforite, cervicite,prostatite,orhite, epididimite);
-infecţii ale tractului urinar, organelor genitale (pielonefrite, cistite,infecţii
gonococice,hlamidioze);
-gonoree;
-chlamidiază;
-meningită;
-profilaxia infecţiilor la pacienţii cu statutul imun afectat (inclusiv încaz de neutropenie).
Doze şi mod de administrare
Doza preparatului şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de tipul, severitatea infecţiei, starea generală a pacientului şi funcţia renală.
Doza nictemerală constituie 200-800 mg, durata curei de tratament - 7-10 zile.
Adulţi: câte 200-400 mg de 2 ori pe zi sau 400-800 mg 1 dată pe zi. Doza nictemerală maximă constituie 800 mg.
La pacienţii cu dereglarea pronunţată a funcţiei hepatice doza nictemerală nu trebuie să depăşească 400 mg.
La pacienţii cu dereglarea funcţiei renale doza preparatului se stabileşte în funcţie de clearance-ulcreatininei(CC).LaCC20-50 ml/min prima doză constituie 200 mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 24 ore; la CC<20 ml/min prima dozăconstituie 200mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 48 ore.
În caz de hemodializă şi dializăperitoneală preparatul se indicăcâte100 mg fiecare 24 ore.
Pacienţii vârstnici nu necesită ajustarea dozei.
Comprimatele se înghit întregi, fărăa fi mestecate,înaintesau în timpulmesei, cu o cantitate mică de lichid.
Reacţii adverse
Din partea tractului gastrointestinal: fenomene dispeptice, rar - creşterea activităţii transaminazelor hepatice în plasma sanguină, hiperbilirubinemie.
Din partea sistemului nervos:reducerea vitezeireacţiilor psihomotorii, cefalee, vertij, dereglăriale somnului, nelinişte, excitaţie; în cazuriunice - tremor, fasciculaţii musculare,parestezii ale membrelor, dereglări extrapiramidale, dereglări de coordonare; rar – dereglări ale percepţiei vizuale, gustative, olfactive.
Din partea sistemului cardiovascular: tahicardie, vasculită, colaps.
Din partea sistemului hematopoietic: rar –anemie,leucopenie, neutropenie,agranulocitoză, trombocitopenie.
Din partea sistemului locomotor: tendinită,mialgii,artralgii,tendosinovite, ruperea tendoanelor.
Din partea sistemului urinar:dereglări tranzitorii ale funcţiei excretorii renale cu majorarea nivelului ureei, creatininei.
Reacţii dermatologice: erupţii cutanate, prurit, fotosensibilizare,
Reacţii alergice:edemul limbii, edemQuincke,şoc anafilactic.
Altele:vasculite, mialgii, artralgii, disbacterioză, suprainfecţie, hipoglicemie (la pacienţiicu diabet zaharat), vaginită.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ofloxacinăşi la alte antibiotice – derivaţi de chinolonă;
epilepsie;
afecţiuni ale sistemului nervos central cuscăderea pragului convulsiv (după traumatism cranio-cerebral,ictus, procese inflamatorii ale sistemului nervos central);
deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
vârsta sub 18 ani;
sarcina;
perioada de alăptare.
Supradozare
Simptome:vertij, confuzie mintală, inhibare, dezorientare, somnolenţă, vomă.
Tratament:lavaj gastric, la necesitate - terapie simptomatică. Antidot specific nu există.
Atenţionărişi precauţii speciale de utilizare
Se administrează cu precauţie în ateroscleroza vaselor cerebrale, dereglarea circulaţiei cerebrale(în anamneză),insuficienţă renală cronică, afecţiuni organice ale sistemului nervoscentral.
Nu este remediul de elecţie în pneumonie,provocată de pneumococi. Nu se administrează în tratamentul tonzilitei acute.
-3%
12.61 MDL
13 MDL
1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
Bonviva 150 mg comprimate filmate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Un comprimat filmat contine acid ibandronic 150 mg (sub forma de ibandronat sodic monohidrat).
Excipienti
Fiecare comprimat filmat contine 162,75 mg lactoza monohidrat.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat filmat.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Tratamentul osteoporozei la pacientele in postmenopauza, cu risc crescut de fractura .
Reducerea riscului fracturilor vertebrale a fost demonstrata, eficacitatea asupra fracturilor de col femural nu a fost stabilita.
4.2 Doze si mod de administrare
Doze:
Doza recomandata este un comprimat filmat a 150 mg, o data pe luna. Este de preferat sa se administreze comprimatul la aceeasi data in fiecare luna.
Bonviva trebuie administrat dimineata pe nemancate (la cel putin 6 ore de la ultima masa) si cu 1 ora inainte de consumul primului aliment sau a primei bauturi (alta decat apa) in ziua respectiva (vezi pct. 4.5) sau inainte de utilizarea oricarui alt medicament administrat oral sau a suplimentelor (incluzand calciu).
In cazul omiterii unei doze, pacientele trebuie instruite sa ia un comprimat Bonviva a 150 mg dimineata dupa ce si-au amintit, cu exceptia cazului in care au ramas mai putin de 7 zile pana la momentul urmatoarei administrari. Pacientele trebuie sa revina la administrarea dozei o data pe luna la data programata anterior.
Daca administrarea urmatoarei doze este programata in mai putin de 7 zile, pacientele trebuie sa astepte pana la momentul acesteia si sa continue apoi administrarea dozei o data pe luna, la data programata anterior.
Pacientele nu trebuie sa ia doua comprimate in decursul aceleiasi saptamani.
Pacientelor trebuie sa li se administreze suplimente de calciu si/sau vitamina D daca aportul alimentar este inadecvat (vezi pct. 4.4 si pct. 4.5).
Populatii speciale
Paciente cu insuficienta renala
Nu este necesara nici o ajustare a dozei la pacientele cu insuficienta renala usoara sau moderata, la care clearance-ul creatininei este egal cu sau mai mare de 30 ml/min.
Bonviva nu este recomandata pacientelor cu clearance-ul creatininei sub 30 ml/min, din cauza experientei clinice limitate (vezi pct. 4.4 ).
Paciente cu insuficienta hepatica
Nu este necesara ajustarea dozei .
Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei .
Copii si adolescenti
Nu s-a efectuat o administrare relevanta a Bonviva la copii si nu a fost studiata Bonviva la copii si adolescenti .
Mod de administrare
Pentru adminstrare orala.
Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu un pahar de apa plata (180 pana la 240 ml), in timp ce pacienta sta asezata sau este in ortostatism. Pacientele nu trebuie sa stea in clinostatism timp de 1 ora dupa administrarea Bonviva.
Apa plata este singura bautura cu care trebuie administrata Bonviva. Va rugam sa tineti seama de faptul ca unele ape minerale pot avea o concentratie mai mare de calciu si, prin urmare, acestea nu trebuie utilizate.
Pacientele nu trebuie sa mestece sau sa suga comprimatul, datorita posibilitatii de aparitie a unei ulceratii orofaringiene.
4.3 Contraindicatii
- Hipocalcemie (vezi pct. 4.4)
- Hipersensibilitate la acid ibandronic sau la oricare dintre excipientii medicamentului.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Tulburari gastrointestinale
Bisfosfonatii au fost asociati cu disfagie, esofagita si ulcer esofagian sau gastric. De aceea, pacientele, in special cele care prezinta in antecedente un timp de tranzit esofagian prelungit, trebuie sa acorde o atentie speciala si sa poata sa urmeze instructiunile de dozaj (vezi pct. 4.2).
Medicii trebuie sa fie alertati de semnele sau simptomele care semnalizeaza o posibila reactie esofagiana in timpul terapiei, iar pacientele trebuie sa fie instruite sa intrerupa Bonviva si sa anunte medicul in cazul aparitiei simptomelor unei iritatii esofagiene sub forma unei noi disfagii sau a unei disfagii agravate, durere la inghitire, durere retrosternala sau pirozis.
Deoarece atat medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene cat si bisfosfonatii sunt asociate cu iritatia gastro-intestinala, trebuie luate masuri de precautie in timpul administrarii concomitente.
Hipocalcemie
Hipocalcemia existenta trebuie corectata inainte de a incepe terapia cu Bonviva. De asemenea, alte tulburari ale metabolismului osos si mineral trebuie tratate eficace. La toate pacientele, este important aportul adecvat de calciu si vitamina D.
Insuficienta renala
Datorita experientei clinice limitate, Bonviva nu este recomandata la pacientii cu clearance al creatininei sub 30 ml/min .
Osteonecroza maxilara
Osteonecroza maxilara, in general, asociata cu extractia dentara si/sau infectii locale (inclusiv osteomielita) a fost raportata la pacientii cu cancer, care au primit regimuri terapeutice care au inclus, in principal, bifosfonati administrati intravenos. Majoritatea pacientilor au primit, de asemenea, chimioterapie si corticosteroizi. Osteonecroza maxilara, a fost, de asemenea, raportata la pacientii cu osteoporoza tratati cu bifosfonati orali.
O examinare dentara cu preventie stomatologica adecvata trebuie luata in considerare inainte de tratamentul cu bifosfonati la pacientii cu factori de risc asociati (de exemplu: cancer, chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, igiena orala deficitara).
In timpul tratamentului, acesti pacienti trebuie sa evite interventiile stomatologice invazive, daca este posibil. La pacientii la care apare osteonecroza maxilara in timpul tratamentului cu bifosfonati, chirurgia dentara poate amplifica aceasta stare. In cazul pacientilor care necesita interventii dentare, nu exista date disponibile pentru a sugera ca intreruperea tratamentului cu bifosfonati reduce riscul osteonecrozei maxilare. Judecata clinica a medicului practician trebuie sa orienteze conduita terapeutica pentru fiecare pacient in functie de evaluarea individuala a raportului risc/beneficiu.
Intoleranta la galactoza
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Biodisponibilitatea acidului ibandronic administrat oral este, in general, redusa in prezenta alimentelor. Indeosebi produsele care contin calciu si alti cationi polivalenti (cum sunt aluminiu, magneziu, fier), inclusiv laptele pot sa interfere cu absorbtia Bonviva, asa cum reiese din studiile efectuate la animale. Din acest motiv, pacientele trebuie sa nu manance pe durata noptii (cel putin 6 ore) inainte de administrarea Bonviva si sa continue postul timp de 1 ora dupa administrarea de Bonviva (vezi pct.4.2).
Este posibil ca suplimentele care contin calciu, antiacidele si unele medicamente administrate pe cale orala care contin cationi polivalenti (cum ar fi aluminiu, magneziu, fier) sa interfere cu absorbtia Bonviva. De aceea, pacientele nu trebuie sa ia alte medicamente pe cale orala timp de cel putin 6 ore inainte de administrarea Bonviva si timp de 1 ora dupa administrarea Bonviva.
Nu sunt de asteptat interactiuni metabolice, deoarece acidul ibandronic nu inhiba cele mai importante izoenzime hepatice ale citocromului P450 si a fost demonstrat ca nu este inductor enzimatic al citocromului P450 la sobolani. In plus, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 85% - 87% (determinata in vitro la concentratii terapeutice) si, de aceea, potentialul de interactiune cu alte medicamente, din cauza deplasarii de pe proteinele plasmatice este redus. Acidul ibandronic este eliminat numai prin excretie renala si nu este supus biotransformarii. Calea de secretie nu pare sa includa sisteme de transport cunoscute, acide sau bazice, implicate in excretia altor substante active.
Intr-un studiu cu durata de doi ani efectuat la femei cu osteoporoza in post-menopauza (BM16549), incidenta evenimentelor la nivelul tractului gastro-intestinal superior la pacientele care au utilizat concomitent aspirina sau AINS a fost similara cu cea de la pacientele care au utilizat acid ibandronic 2,5 mg pe zi sau 150 mg o data pe luna dupa unul si doi ani.
Din totalul de peste 1500 paciente inrolate in studiul BM 16549 de comparare a regimului de administrare lunara cu cel al administrarii zilnice de acid ibandronic, 14% si 18% dintre paciente au utilizat blocante ale receptorilor histaminergici (H2) sau inhibitori ai pompei de protoni dupa unul si, respectiv, doi ani. Intre aceste paciente, incidenta evenimentelor la nivelul tractului gastro-intestinal superior la pacientele tratate cu Bonviva 150 mg o data pe luna a fost similara celei observate la pacientele tratate cu acid ibandronic 2,5 mg pe zi.
La voluntarii sanatosi de sex masculin si la femei in perioada post-menopauza, administrarea intravenoasa a ranitidinei a determinat o crestere de aproximativ 20% a biodisponibilitatii acidului ibandronic, probabil din cauza aciditatii gastrice scazute. Totusi, deoarece aceasta crestere se situeaza in variabilitatea normala a biodisponibilitatii acidului ibandronic, se considera ca nu este necesara ajustarea dozei daca Bonviva este administrata impreuna cu antagonisti H2 sau cu alte substante active care determina cresterea pH-ului gastric.
Studiile farmacocinetice de interactiune efectuate la femei in in perioada post-menopauza au demonstrat absenta oricarui potential de interactiune cu tamoxifen sau cu terapia hormonala de substitutie (estrogen).
Nu s-a observat nicio interactiune in cazul administrarii concomitente cu melfalan/prednisolona la pacientele cu mielom multiplu.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Nu exista date adecvate privind utilizarea acidului ibandronic la femeia gravida.
Bonviva nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.
Alaptare
Nu se stie daca acidul ibandronic este excretat in laptele matern. Studiile la sobolani femele care alaptau au demonstrat prezenta unor concentratii mici de acid ibandronic in lapte dupa administrare intravenoasa.
Bonviva nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reactii adverse
Siguranta administrarii acidului ibandronic 2,5 mg pe zi a fost evaluata la 1251 paciente tratate in 4 studii clinice controlate cu placebo; 73% dintre aceste paciente au provenit dintr-un studiu pivot de tratament (MF 4411) desfasurat pe durata a trei ani. In toate aceste studii, profilul general de siguranta al acidului ibandronic 2,5 mg administrat zilnic a fost similar cu acela obtinut cu placebo. Proportia generala a pacientelor la care a aparut o reactie adversa, de exemplu un eveniment advers in legatura posibila sau probabila cu medicatia din studiu, in studiul pivot de tratament (MF 4411) a fost de 19,8% pentru acidul ibandronic si de 17,9% pentru placebo.
Intr-un studiu efectuat la femei cu osteoporoza in post-menopauza pe durata a doi ani (BM 16549), profilurile generale de siguranta ale administrarii Bonviva 150 mg o data pe luna si ale administrarii acidului ibandronic 2,5 mg o data pe zi au fost similare. Proportia generala a pacientelor la care a aparut o reactie adversa a fost de 22,7% si 25,0% pentru Bonviva 150 mg o data pe luna si de 21,5% si 22,5% pentru acidul ibandronic 2,5 mg o data pe zi dupa un an si, respectiv, doi ani. Majoritatea reactiilor adverse au fost de intensitate usoara pana la moderata. Majoritatea cazurilor nu au determinat intreruperea tratamentului.
Bonviva 150 mg comprimate filmate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Un comprimat filmat contine acid ibandronic 150 mg (sub forma de ibandronat sodic monohidrat).
Excipienti
Fiecare comprimat filmat contine 162,75 mg lactoza monohidrat.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimat filmat.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicatii terapeutice
Tratamentul osteoporozei la pacientele in postmenopauza, cu risc crescut de fractura .
Reducerea riscului fracturilor vertebrale a fost demonstrata, eficacitatea asupra fracturilor de col femural nu a fost stabilita.
4.2 Doze si mod de administrare
Doze:
Doza recomandata este un comprimat filmat a 150 mg, o data pe luna. Este de preferat sa se administreze comprimatul la aceeasi data in fiecare luna.
Bonviva trebuie administrat dimineata pe nemancate (la cel putin 6 ore de la ultima masa) si cu 1 ora inainte de consumul primului aliment sau a primei bauturi (alta decat apa) in ziua respectiva (vezi pct. 4.5) sau inainte de utilizarea oricarui alt medicament administrat oral sau a suplimentelor (incluzand calciu).
In cazul omiterii unei doze, pacientele trebuie instruite sa ia un comprimat Bonviva a 150 mg dimineata dupa ce si-au amintit, cu exceptia cazului in care au ramas mai putin de 7 zile pana la momentul urmatoarei administrari. Pacientele trebuie sa revina la administrarea dozei o data pe luna la data programata anterior.
Daca administrarea urmatoarei doze este programata in mai putin de 7 zile, pacientele trebuie sa astepte pana la momentul acesteia si sa continue apoi administrarea dozei o data pe luna, la data programata anterior.
Pacientele nu trebuie sa ia doua comprimate in decursul aceleiasi saptamani.
Pacientelor trebuie sa li se administreze suplimente de calciu si/sau vitamina D daca aportul alimentar este inadecvat (vezi pct. 4.4 si pct. 4.5).
Populatii speciale
Paciente cu insuficienta renala
Nu este necesara nici o ajustare a dozei la pacientele cu insuficienta renala usoara sau moderata, la care clearance-ul creatininei este egal cu sau mai mare de 30 ml/min.
Bonviva nu este recomandata pacientelor cu clearance-ul creatininei sub 30 ml/min, din cauza experientei clinice limitate (vezi pct. 4.4 ).
Paciente cu insuficienta hepatica
Nu este necesara ajustarea dozei .
Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei .
Copii si adolescenti
Nu s-a efectuat o administrare relevanta a Bonviva la copii si nu a fost studiata Bonviva la copii si adolescenti .
Mod de administrare
Pentru adminstrare orala.
Comprimatele trebuie inghitite intregi, cu un pahar de apa plata (180 pana la 240 ml), in timp ce pacienta sta asezata sau este in ortostatism. Pacientele nu trebuie sa stea in clinostatism timp de 1 ora dupa administrarea Bonviva.
Apa plata este singura bautura cu care trebuie administrata Bonviva. Va rugam sa tineti seama de faptul ca unele ape minerale pot avea o concentratie mai mare de calciu si, prin urmare, acestea nu trebuie utilizate.
Pacientele nu trebuie sa mestece sau sa suga comprimatul, datorita posibilitatii de aparitie a unei ulceratii orofaringiene.
4.3 Contraindicatii
- Hipocalcemie (vezi pct. 4.4)
- Hipersensibilitate la acid ibandronic sau la oricare dintre excipientii medicamentului.
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare
Tulburari gastrointestinale
Bisfosfonatii au fost asociati cu disfagie, esofagita si ulcer esofagian sau gastric. De aceea, pacientele, in special cele care prezinta in antecedente un timp de tranzit esofagian prelungit, trebuie sa acorde o atentie speciala si sa poata sa urmeze instructiunile de dozaj (vezi pct. 4.2).
Medicii trebuie sa fie alertati de semnele sau simptomele care semnalizeaza o posibila reactie esofagiana in timpul terapiei, iar pacientele trebuie sa fie instruite sa intrerupa Bonviva si sa anunte medicul in cazul aparitiei simptomelor unei iritatii esofagiene sub forma unei noi disfagii sau a unei disfagii agravate, durere la inghitire, durere retrosternala sau pirozis.
Deoarece atat medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene cat si bisfosfonatii sunt asociate cu iritatia gastro-intestinala, trebuie luate masuri de precautie in timpul administrarii concomitente.
Hipocalcemie
Hipocalcemia existenta trebuie corectata inainte de a incepe terapia cu Bonviva. De asemenea, alte tulburari ale metabolismului osos si mineral trebuie tratate eficace. La toate pacientele, este important aportul adecvat de calciu si vitamina D.
Insuficienta renala
Datorita experientei clinice limitate, Bonviva nu este recomandata la pacientii cu clearance al creatininei sub 30 ml/min .
Osteonecroza maxilara
Osteonecroza maxilara, in general, asociata cu extractia dentara si/sau infectii locale (inclusiv osteomielita) a fost raportata la pacientii cu cancer, care au primit regimuri terapeutice care au inclus, in principal, bifosfonati administrati intravenos. Majoritatea pacientilor au primit, de asemenea, chimioterapie si corticosteroizi. Osteonecroza maxilara, a fost, de asemenea, raportata la pacientii cu osteoporoza tratati cu bifosfonati orali.
O examinare dentara cu preventie stomatologica adecvata trebuie luata in considerare inainte de tratamentul cu bifosfonati la pacientii cu factori de risc asociati (de exemplu: cancer, chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, igiena orala deficitara).
In timpul tratamentului, acesti pacienti trebuie sa evite interventiile stomatologice invazive, daca este posibil. La pacientii la care apare osteonecroza maxilara in timpul tratamentului cu bifosfonati, chirurgia dentara poate amplifica aceasta stare. In cazul pacientilor care necesita interventii dentare, nu exista date disponibile pentru a sugera ca intreruperea tratamentului cu bifosfonati reduce riscul osteonecrozei maxilare. Judecata clinica a medicului practician trebuie sa orienteze conduita terapeutica pentru fiecare pacient in functie de evaluarea individuala a raportului risc/beneficiu.
Intoleranta la galactoza
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Biodisponibilitatea acidului ibandronic administrat oral este, in general, redusa in prezenta alimentelor. Indeosebi produsele care contin calciu si alti cationi polivalenti (cum sunt aluminiu, magneziu, fier), inclusiv laptele pot sa interfere cu absorbtia Bonviva, asa cum reiese din studiile efectuate la animale. Din acest motiv, pacientele trebuie sa nu manance pe durata noptii (cel putin 6 ore) inainte de administrarea Bonviva si sa continue postul timp de 1 ora dupa administrarea de Bonviva (vezi pct.4.2).
Este posibil ca suplimentele care contin calciu, antiacidele si unele medicamente administrate pe cale orala care contin cationi polivalenti (cum ar fi aluminiu, magneziu, fier) sa interfere cu absorbtia Bonviva. De aceea, pacientele nu trebuie sa ia alte medicamente pe cale orala timp de cel putin 6 ore inainte de administrarea Bonviva si timp de 1 ora dupa administrarea Bonviva.
Nu sunt de asteptat interactiuni metabolice, deoarece acidul ibandronic nu inhiba cele mai importante izoenzime hepatice ale citocromului P450 si a fost demonstrat ca nu este inductor enzimatic al citocromului P450 la sobolani. In plus, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 85% - 87% (determinata in vitro la concentratii terapeutice) si, de aceea, potentialul de interactiune cu alte medicamente, din cauza deplasarii de pe proteinele plasmatice este redus. Acidul ibandronic este eliminat numai prin excretie renala si nu este supus biotransformarii. Calea de secretie nu pare sa includa sisteme de transport cunoscute, acide sau bazice, implicate in excretia altor substante active.
Intr-un studiu cu durata de doi ani efectuat la femei cu osteoporoza in post-menopauza (BM16549), incidenta evenimentelor la nivelul tractului gastro-intestinal superior la pacientele care au utilizat concomitent aspirina sau AINS a fost similara cu cea de la pacientele care au utilizat acid ibandronic 2,5 mg pe zi sau 150 mg o data pe luna dupa unul si doi ani.
Din totalul de peste 1500 paciente inrolate in studiul BM 16549 de comparare a regimului de administrare lunara cu cel al administrarii zilnice de acid ibandronic, 14% si 18% dintre paciente au utilizat blocante ale receptorilor histaminergici (H2) sau inhibitori ai pompei de protoni dupa unul si, respectiv, doi ani. Intre aceste paciente, incidenta evenimentelor la nivelul tractului gastro-intestinal superior la pacientele tratate cu Bonviva 150 mg o data pe luna a fost similara celei observate la pacientele tratate cu acid ibandronic 2,5 mg pe zi.
La voluntarii sanatosi de sex masculin si la femei in perioada post-menopauza, administrarea intravenoasa a ranitidinei a determinat o crestere de aproximativ 20% a biodisponibilitatii acidului ibandronic, probabil din cauza aciditatii gastrice scazute. Totusi, deoarece aceasta crestere se situeaza in variabilitatea normala a biodisponibilitatii acidului ibandronic, se considera ca nu este necesara ajustarea dozei daca Bonviva este administrata impreuna cu antagonisti H2 sau cu alte substante active care determina cresterea pH-ului gastric.
Studiile farmacocinetice de interactiune efectuate la femei in in perioada post-menopauza au demonstrat absenta oricarui potential de interactiune cu tamoxifen sau cu terapia hormonala de substitutie (estrogen).
Nu s-a observat nicio interactiune in cazul administrarii concomitente cu melfalan/prednisolona la pacientele cu mielom multiplu.
4.6 Sarcina si alaptarea
Sarcina
Nu exista date adecvate privind utilizarea acidului ibandronic la femeia gravida.
Bonviva nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.
Alaptare
Nu se stie daca acidul ibandronic este excretat in laptele matern. Studiile la sobolani femele care alaptau au demonstrat prezenta unor concentratii mici de acid ibandronic in lapte dupa administrare intravenoasa.
Bonviva nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reactii adverse
Siguranta administrarii acidului ibandronic 2,5 mg pe zi a fost evaluata la 1251 paciente tratate in 4 studii clinice controlate cu placebo; 73% dintre aceste paciente au provenit dintr-un studiu pivot de tratament (MF 4411) desfasurat pe durata a trei ani. In toate aceste studii, profilul general de siguranta al acidului ibandronic 2,5 mg administrat zilnic a fost similar cu acela obtinut cu placebo. Proportia generala a pacientelor la care a aparut o reactie adversa, de exemplu un eveniment advers in legatura posibila sau probabila cu medicatia din studiu, in studiul pivot de tratament (MF 4411) a fost de 19,8% pentru acidul ibandronic si de 17,9% pentru placebo.
Intr-un studiu efectuat la femei cu osteoporoza in post-menopauza pe durata a doi ani (BM 16549), profilurile generale de siguranta ale administrarii Bonviva 150 mg o data pe luna si ale administrarii acidului ibandronic 2,5 mg o data pe zi au fost similare. Proportia generala a pacientelor la care a aparut o reactie adversa a fost de 22,7% si 25,0% pentru Bonviva 150 mg o data pe luna si de 21,5% si 22,5% pentru acidul ibandronic 2,5 mg o data pe zi dupa un an si, respectiv, doi ani. Majoritatea reactiilor adverse au fost de intensitate usoara pana la moderata. Majoritatea cazurilor nu au determinat intreruperea tratamentului.
-3%
530.44 MDL
546.85 MDL
Ce este Allochol şi pentru ce se utilizează
Allochol-medicament pe bază de plante, care constă din următoarele componente: bilă uscată, pulbere de usturoi uscat, frunze de urzică, cărbune activat. Este utilizat pentru patologia biliară. Allohol este un preparat pe bază de plante, care este folosit pentru adulti. Allocholul este utilizat ca parte a unui tratament complex de colecistita cronică (inflamaţie a vezicii biliare), dischinezie a vezicii biliare, sindromului postcolecistectomic (simptomele după îndepărtarea chirurgicală a veziculei biliare), constipaţiei atonice (tonusul muscular a intestinului scăzut), colesteroza biliară (depunerea de colesterol anormal în ţesuturi). Cum să luaţi Allochol
Nu vă administraţi singur acest medicament. Allochol vi se va administra de către un medic. Medicamentul este luată după o masă. Numărul de zile sau de săptămâni în care vi se va administra Allocholul depinde detipul bolii pe care o aveţi.
Instrucţiuni pentru utilizarea corectă
Adulţilor li se indică câte 1-2 comprimate de 3-4 ori pe zi după mesă timp de 3-4 săptămâni. Ulterior-câte 1 comprimat de 2-3 ori pe zi după mesă timp de 1-2 luni. La necesitate cura de tratament se repetă de 2-3 ori cu interval de 3 luni între curele de tratament. Primele semne de ameliorare clinică apar la a 5-8 zi de la iniţierea tratamentului (diminuarea durerilor în hipocondrul drept, dispariţia fenomenelor dispeptice).
Copii
Acest medicament nu se administrează copiilor.
Dacă luaţi mai mult Allochol decât trebuie
Este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple. Dacă vi se pare că vi s-a administrat mai mult Allochol decât trebuie întrebaţi imediat personalul medical, pentru a lua măsurile necesare.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă uitaţi să luaţi Allochol
Dacă aţi uitat să luaţi o doză din medicamentul dumneavoastră, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Doza uitată trebuie administrată numai dacă intervalul de timp pînă la următoare doză este sufficient de lung. Luaţi doza următoare la momentul obişnuit.
Dacă încetaţi să luaţi Allochol
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a întrerupe utilizarea acestui medicament. Administrarea neregulată sau întreruperea prea devreme a tratamentului pot compromite rezultatul tratamentului sau pot duce la revenirea bolii, a cărui tratament este mai dificil. Vă rugăm să urmaţi instrucţiunile medicului dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Allochol poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă aveţi o reacţie adversă, adresaţi-vă unui medic. Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), care sunt:
-reacţii alergice,
-diaree.
Reacţii adverse sunt foarte rare şi neînsemnate.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Allochol-medicament pe bază de plante, care constă din următoarele componente: bilă uscată, pulbere de usturoi uscat, frunze de urzică, cărbune activat. Este utilizat pentru patologia biliară. Allohol este un preparat pe bază de plante, care este folosit pentru adulti. Allocholul este utilizat ca parte a unui tratament complex de colecistita cronică (inflamaţie a vezicii biliare), dischinezie a vezicii biliare, sindromului postcolecistectomic (simptomele după îndepărtarea chirurgicală a veziculei biliare), constipaţiei atonice (tonusul muscular a intestinului scăzut), colesteroza biliară (depunerea de colesterol anormal în ţesuturi). Cum să luaţi Allochol
Nu vă administraţi singur acest medicament. Allochol vi se va administra de către un medic. Medicamentul este luată după o masă. Numărul de zile sau de săptămâni în care vi se va administra Allocholul depinde detipul bolii pe care o aveţi.
Instrucţiuni pentru utilizarea corectă
Adulţilor li se indică câte 1-2 comprimate de 3-4 ori pe zi după mesă timp de 3-4 săptămâni. Ulterior-câte 1 comprimat de 2-3 ori pe zi după mesă timp de 1-2 luni. La necesitate cura de tratament se repetă de 2-3 ori cu interval de 3 luni între curele de tratament. Primele semne de ameliorare clinică apar la a 5-8 zi de la iniţierea tratamentului (diminuarea durerilor în hipocondrul drept, dispariţia fenomenelor dispeptice).
Copii
Acest medicament nu se administrează copiilor.
Dacă luaţi mai mult Allochol decât trebuie
Este puţin probabil ca acest lucru să se întâmple. Dacă vi se pare că vi s-a administrat mai mult Allochol decât trebuie întrebaţi imediat personalul medical, pentru a lua măsurile necesare.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă uitaţi să luaţi Allochol
Dacă aţi uitat să luaţi o doză din medicamentul dumneavoastră, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Doza uitată trebuie administrată numai dacă intervalul de timp pînă la următoare doză este sufficient de lung. Luaţi doza următoare la momentul obişnuit.
Dacă încetaţi să luaţi Allochol
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a întrerupe utilizarea acestui medicament. Administrarea neregulată sau întreruperea prea devreme a tratamentului pot compromite rezultatul tratamentului sau pot duce la revenirea bolii, a cărui tratament este mai dificil. Vă rugăm să urmaţi instrucţiunile medicului dumneavoastră. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Allochol poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă aveţi o reacţie adversă, adresaţi-vă unui medic. Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), care sunt:
-reacţii alergice,
-diaree.
Reacţii adverse sunt foarte rare şi neînsemnate.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-3%
4.56 MDL
4.70 MDL
Ce este Vancomycin şi pentru ce se utilizează
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
-3%
251.18 MDL
258.95 MDL
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare oranj-deschis, de formă pătrată, structura compactă şi omogenă, cu o linie de divizare şi incrustaţie „BP” pe o parte a comprimatului, cu muchii teşite, suprafaţa laterală cu margini rotunjite. Se admite o marmorare pe suprafaţa comprimatelor.
Esculap este asemanator binecunoscutelor produse Viagra sau Cialis, doar ca actioneaza diferit. Esculap poate fi considerat mai bun decat Viagra fiindca erectia apare atunci cand este stimulata. Adica nu o sa avem erectie constanta toata ziua, indiferent daca mergem pe strada sau suntem in pat, ci va fi erectie atunci cand este stimulata, atunci cand va aflati in pat.
Efectul unei pastile de Esculap se poate intinde pana la 48 de ore. Tocmai de aceea multe persoane taie o pastila in doua sau chiar in patru bucati si folosesc doar o jumatate de pastila sau chiar un sfert de pastila. Si va ajunge garantat pentru o noapte de neuitat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern.
Utilizarea la bărbaţii adulţi
Tadalafilul se administrează independent de masă, în doza iniţială de 20 mg. Pacienţii pot efectua actul sexual pe parcursul a 36 ore cu determinarea timpului optim de răspuns la folosirea preparatului. Se recomandă maxim o singură administrare pe zi. La bărbaţii peste 65 ani nu este necesară corecţia dozei.
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la tadalafil sau la oricare dintre componentele preparatului;
- administrarea concomitentă a preparatelor, care conţin orice nitraţi organici;
- tratamentul concomitent cu alfa-adrenoblocante (cu excepţia tamsulosinei 0,4 mg odată pe zi); - vârsta sub 18 ani.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare oranj-deschis, de formă pătrată, structura compactă şi omogenă, cu o linie de divizare şi incrustaţie „BP” pe o parte a comprimatului, cu muchii teşite, suprafaţa laterală cu margini rotunjite. Se admite o marmorare pe suprafaţa comprimatelor.
Esculap este asemanator binecunoscutelor produse Viagra sau Cialis, doar ca actioneaza diferit. Esculap poate fi considerat mai bun decat Viagra fiindca erectia apare atunci cand este stimulata. Adica nu o sa avem erectie constanta toata ziua, indiferent daca mergem pe strada sau suntem in pat, ci va fi erectie atunci cand este stimulata, atunci cand va aflati in pat.
Efectul unei pastile de Esculap se poate intinde pana la 48 de ore. Tocmai de aceea multe persoane taie o pastila in doua sau chiar in patru bucati si folosesc doar o jumatate de pastila sau chiar un sfert de pastila. Si va ajunge garantat pentru o noapte de neuitat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern.
Utilizarea la bărbaţii adulţi
Tadalafilul se administrează independent de masă, în doza iniţială de 20 mg. Pacienţii pot efectua actul sexual pe parcursul a 36 ore cu determinarea timpului optim de răspuns la folosirea preparatului. Se recomandă maxim o singură administrare pe zi. La bărbaţii peste 65 ani nu este necesară corecţia dozei.
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la tadalafil sau la oricare dintre componentele preparatului;
- administrarea concomitentă a preparatelor, care conţin orice nitraţi organici;
- tratamentul concomitent cu alfa-adrenoblocante (cu excepţia tamsulosinei 0,4 mg odată pe zi); - vârsta sub 18 ani.
Comprimate de culoare oranj-deschis, de formă pătrată, structura compactă şi omogenă, cu o linie de divizare şi incrustaţie „BP” pe o parte a comprimatului, cu muchii teşite, suprafaţa laterală cu margini rotunjite. Se admite o marmorare pe suprafaţa comprimatelor.
Esculap este asemanator binecunoscutelor produse Viagra sau Cialis, doar ca actioneaza diferit. Esculap poate fi considerat mai bun decat Viagra fiindca erectia apare atunci cand este stimulata. Adica nu o sa avem erectie constanta toata ziua, indiferent daca mergem pe strada sau suntem in pat, ci va fi erectie atunci cand este stimulata, atunci cand va aflati in pat.
Efectul unei pastile de Esculap se poate intinde pana la 48 de ore. Tocmai de aceea multe persoane taie o pastila in doua sau chiar in patru bucati si folosesc doar o jumatate de pastila sau chiar un sfert de pastila. Si va ajunge garantat pentru o noapte de neuitat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern.
Utilizarea la bărbaţii adulţi
Tadalafilul se administrează independent de masă, în doza iniţială de 20 mg. Pacienţii pot efectua actul sexual pe parcursul a 36 ore cu determinarea timpului optim de răspuns la folosirea preparatului. Se recomandă maxim o singură administrare pe zi. La bărbaţii peste 65 ani nu este necesară corecţia dozei.
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la tadalafil sau la oricare dintre componentele preparatului;
- administrarea concomitentă a preparatelor, care conţin orice nitraţi organici;
- tratamentul concomitent cu alfa-adrenoblocante (cu excepţia tamsulosinei 0,4 mg odată pe zi); - vârsta sub 18 ani.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare oranj-deschis, de formă pătrată, structura compactă şi omogenă, cu o linie de divizare şi incrustaţie „BP” pe o parte a comprimatului, cu muchii teşite, suprafaţa laterală cu margini rotunjite. Se admite o marmorare pe suprafaţa comprimatelor.
Esculap este asemanator binecunoscutelor produse Viagra sau Cialis, doar ca actioneaza diferit. Esculap poate fi considerat mai bun decat Viagra fiindca erectia apare atunci cand este stimulata. Adica nu o sa avem erectie constanta toata ziua, indiferent daca mergem pe strada sau suntem in pat, ci va fi erectie atunci cand este stimulata, atunci cand va aflati in pat.
Efectul unei pastile de Esculap se poate intinde pana la 48 de ore. Tocmai de aceea multe persoane taie o pastila in doua sau chiar in patru bucati si folosesc doar o jumatate de pastila sau chiar un sfert de pastila. Si va ajunge garantat pentru o noapte de neuitat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern.
Utilizarea la bărbaţii adulţi
Tadalafilul se administrează independent de masă, în doza iniţială de 20 mg. Pacienţii pot efectua actul sexual pe parcursul a 36 ore cu determinarea timpului optim de răspuns la folosirea preparatului. Se recomandă maxim o singură administrare pe zi. La bărbaţii peste 65 ani nu este necesară corecţia dozei.
CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la tadalafil sau la oricare dintre componentele preparatului;
- administrarea concomitentă a preparatelor, care conţin orice nitraţi organici;
- tratamentul concomitent cu alfa-adrenoblocante (cu excepţia tamsulosinei 0,4 mg odată pe zi); - vârsta sub 18 ani.
Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste
- Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate,
incluzând convulsii tonico-clonice.
- Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamictal este administrat ca
terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în
sindromul Lennox-Gastaut.
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
- Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonicoclonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.
2
- Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice.
Tulburare bipolară
Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
- Prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu tulburare bipolară de tip I care prezintă
predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).
Lamictal nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive. Doze şi mod de administrare
Comprimatele de Lamictal trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al
pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza
care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.
Reluarea terapiei
La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lamictal, indiferent de motiv, atunci când reâncep
tratamentul cu Lamictal, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea
de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu
depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai
mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii
dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină
depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamictal trebuie în
general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare.
Se recomandă ca tratamentul cu Lamictal să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a
unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care
beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.
Epilepsie
Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu
vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
(Tabelul 2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite
deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).
În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt
asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care conţin lamotrigină, trebuie avut în
vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1. https://bit.ly/3krN1br
Epilepsie
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste
- Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate,
incluzând convulsii tonico-clonice.
- Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamictal este administrat ca
terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în
sindromul Lennox-Gastaut.
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
- Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonicoclonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.
2
- Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice.
Tulburare bipolară
Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
- Prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu tulburare bipolară de tip I care prezintă
predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).
Lamictal nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive. Doze şi mod de administrare
Comprimatele de Lamictal trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al
pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza
care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.
Reluarea terapiei
La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lamictal, indiferent de motiv, atunci când reâncep
tratamentul cu Lamictal, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea
de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu
depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai
mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii
dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină
depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamictal trebuie în
general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare.
Se recomandă ca tratamentul cu Lamictal să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a
unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care
beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.
Epilepsie
Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu
vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
(Tabelul 2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite
deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).
În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt
asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care conţin lamotrigină, trebuie avut în
vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1. https://bit.ly/3krN1br
Descriere: agent dezinfectant si sterilizant cu activator. Scop: produsul este destinat utilizării în instituții medicale: pentru dezinfecția suprafețelor din spații, echipamente sanitare, material de curățare pentru bacterii (inclusiv tuberculoză), virale și etiologia infecțiilor fungice (candidoză, dermatofitoză);
• combaterea mucegaiului în spațiile nerezidențiale: subsoluri, depozite (cu excepția băcăniei), etc.;
• pentru dezinfecția (inclusiv combinată cu curățarea pre-sterilizare cu adaos de Blanisol Pur) a dispozitivelor medicale (inclusiv instrumente chirurgicale și dentare, endoscoape rigide și flexibile, instrumente pentru acestea) din diverse materiale pentru aceleași infecții;
• dezinfecția suprafețelor interioare, a echipamentelor sanitare, a materialului de curățare pentru infecții deosebit de periculoase (ciumă, holeră, tularemie, mucusă, melioidoză);
• dezinfectarea dispozitivelor medicale pentru infecții deosebit de periculoase (ciumă, holeră, tularemie, mucusă, melioidoză, antrax);
• pentru dezinfecția de nivel înalt (HLD) a endoscoapelor;
• pentru curatarea de presterilizare (finala) a dispozitivelor medicale, combinata cu dezinfectarea, la utilizarea Lizoformin 3000 in combinatie cu Blanizol-Pur;
pentru sterilizarea produselor medicale, inclusiv a instrumentelor • chirurgicale şi dentare, endoscoapelor şi instrumentelor pentru acestea;
• pentru dezinfectarea amprentelor dentare de alginat. silicon, rășină poliesterică, piese dentare din metal, ceramică. materiale plastice și alte materiale, articulatoare din materiale rezistente la coroziune cu o soluție activată de 10% din agent; Condiții de depozitare: produsul trebuie depozitat în ambalajul producătorului sigilat, la o temperatură nu mai mică de minus 20 ° С și nu mai mare de plus 30 ° С și într-un loc ferit de lumina directă a soarelui.
Caracteristici si note: solutiile de lucru pentru curatare de dezinfectare si presterilizare pot fi folosite in mod repetat pana cand aspectul solutiei se schimba fata de cel initial. Pentru sterilizarea dispozitivelor medicale, soluția se folosește o singură dată.
Atenţie!
Nu este permisă:
• divizarea activatorului în părți pentru a prepara o soluție activată de volume mai mici;
• pentru a obține volume mari, se procedează din raportul - 1 flacon de Activator (100 ml) la 5 litri de soluție 10% de Lizoformin-3000.
• combaterea mucegaiului în spațiile nerezidențiale: subsoluri, depozite (cu excepția băcăniei), etc.;
• pentru dezinfecția (inclusiv combinată cu curățarea pre-sterilizare cu adaos de Blanisol Pur) a dispozitivelor medicale (inclusiv instrumente chirurgicale și dentare, endoscoape rigide și flexibile, instrumente pentru acestea) din diverse materiale pentru aceleași infecții;
• dezinfecția suprafețelor interioare, a echipamentelor sanitare, a materialului de curățare pentru infecții deosebit de periculoase (ciumă, holeră, tularemie, mucusă, melioidoză);
• dezinfectarea dispozitivelor medicale pentru infecții deosebit de periculoase (ciumă, holeră, tularemie, mucusă, melioidoză, antrax);
• pentru dezinfecția de nivel înalt (HLD) a endoscoapelor;
• pentru curatarea de presterilizare (finala) a dispozitivelor medicale, combinata cu dezinfectarea, la utilizarea Lizoformin 3000 in combinatie cu Blanizol-Pur;
pentru sterilizarea produselor medicale, inclusiv a instrumentelor • chirurgicale şi dentare, endoscoapelor şi instrumentelor pentru acestea;
• pentru dezinfectarea amprentelor dentare de alginat. silicon, rășină poliesterică, piese dentare din metal, ceramică. materiale plastice și alte materiale, articulatoare din materiale rezistente la coroziune cu o soluție activată de 10% din agent; Condiții de depozitare: produsul trebuie depozitat în ambalajul producătorului sigilat, la o temperatură nu mai mică de minus 20 ° С și nu mai mare de plus 30 ° С și într-un loc ferit de lumina directă a soarelui.
Caracteristici si note: solutiile de lucru pentru curatare de dezinfectare si presterilizare pot fi folosite in mod repetat pana cand aspectul solutiei se schimba fata de cel initial. Pentru sterilizarea dispozitivelor medicale, soluția se folosește o singură dată.
Atenţie!
Nu este permisă:
• divizarea activatorului în părți pentru a prepara o soluție activată de volume mai mici;
• pentru a obține volume mari, se procedează din raportul - 1 flacon de Activator (100 ml) la 5 litri de soluție 10% de Lizoformin-3000.
-3%
16.20 MDL
16.70 MDL
-3%
109.22 MDL
112.60 MDL
CE ESTE SANDOSTATIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Sandostatin conține octerotidă, care este un compus sintetic derivat din somatostatină, o substanţă
ce este sintetizată în mod normal în corpul uman care inhibă efectele unor hormoni cum ar fi
hormonul de creştere. Avantajele utilizării Sandostatin în locul somatostatinei constau în creşterea
intensităţii efectului şi a duratei acestuia.
Sandostatin este utilizat:
- în tratamentul acromegaliei, o afecţiune în care corpul produce prea mult hormon de creştere. În
mod normal, hormonul de creştere controlează creşterea ţesuturilor, organelor şi oaselor. Sinteza în
exces a hormonului de creştere duce la creşterea dimensiunilor oaselor şi ţesuturilor, mai ales la
nivelul mâinilor şi picioarelor. Sandostatin ameliorează semnificativ simptomele acromegaliei, ce
includ: cefalee, transpiraţie excesivă, senzaţia de amorţeală a mâinilor şi picioarelor, senzaţia
deoboseală şi durerea articulară.
- pentru ameliorarea simptomelor asociate cu unele tumori ale tractului intestinal (de exemplu,
tumori carcinoide, vipoame, glucagonoame, gastrinoame, insulinoame, tumori secretante de factor
de eliberare a hormonului de creştere (STH-RH)). În aceste afecţiuni există o supraproducţie a unor
anumiţi hormoni şi a altor substanţe înrudite, de către stomac, intestine sau pancreas. Această
supraproducţie afectează echilibrul hormonal normal al organismului şi are ca rezultat o serie de
simptome precum: congestia feţei, diaree, hipotensiune arterială, erupţii cutanate, scădere în
greutate.
Tratamentul cu Sandostatin ajută la controlul acestor simptome.
- pentru controlul diareei refractare la tratament la pacienţii cu SIDA. Tratamentul cu
Sandostatin ajută la controlul simptomatologiei la pacienţii cu SIDA care prezintă diaree refractară
la tratamentul convenţional.
- pentru a preveni apariţia complicaţiilor în urma intervenţiilor chirurgicale la nivelul
pancreasului. Tratamentul cu Sandostatin ajută la scăderea riscului de apariţie al complicaţiilor (de
exemplu: abcese abdominale, inflamaţii ale pancreasului) de după intervenţia chirurgicală.
- pentru oprirea şi prevenirea sângerărilor de la nivelul varicelor gastro-esofagiene la pacienţii
cu ciroză (o boală hepatică cronică). Tratamentul cu Sandostatin ajută la controlul sângerării şi
reduce necesarul de transfuzie. CUM VI SE ADMINISTREAZĂ SANDOSTATIN
În funcţie de tipul afecţiunii tratate, Sandostatin poate fi administrat prin injecţie subcutanată (sub
piele) sau în perfuzie intravenoasă (într-o venă). Medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă
vor explica modalitatea de injectare subcutanată a Sandostatin, dar administrarea în perfuzie trebuie
efectuată întotdeauna de către un cadru medical specializat.
Injecţia subcutanată
În general, zonele recomandate pentru administrarea injectabilă subcutanată sunt regiunea
superioară a braţului,coapsele şi abdomenul.
Alegeţi un nou loc pentru fiecare injecţie subcutanată astfel încât să nu iritaţi o anumită arie.
Pacienţii care-şi vor injecta singuri produsul trebuie să fie instruiţi precis de către medic sau
asistenta medicală.
Pentru a reduce durerea de la locul de injectare, este recomandat ca fiola cu soluţie, dacă a fost
păstrată la frigider, să fie lăsată să atingă temperatura camerei. Puteţi să o încălziţi dumneavoastră
ţinând-o în mână, dar nu o supraîncălziţi.
Doza de Sandostatin depinde de tipul afecţiunii tratate. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Sandostatin poate provoca anumite reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi pot necesita îngrijire medicală imediată
Reacții adverse foarte frecvente(afectează mai mult de 1 pacient din 10 pacienţi)
- Calculi biliari care conduc la dureri bruşte de spate.
- Glicemie crescută.
Reacții adverse frecvente(afectează mai puțin de 1 din 10 pacienți)
- Scăderea funcției glandei tiroide (hipotiroidism) care determină modificări ale pulsului, apetitului
sau masei corporale; oboseală, senzaţie de frig sau umflare a părţii din faţă a gâtului.
- Modificări ale testelor funcţiei tiroidiene.
- Inflamarea vezicii biliare (colecistită).
- Glicemie scăzută.
- Bătăi prea lente ale inimii.
Reacții adverse mai puţin frecvente(afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi)
- Sete, volum redus de urină, urină închisă la culoare, piele uscată, înroşită (semne de deshidratare)
- Accelerarea bătăilor inimii.
Reacții adverse cu frecvență necunoscută(frecvența nu poate fi estimată reieșind din datele
disponibile)
- Reacţii de hipersensibilitate/alergice
- Un tip de reacţie alergică (anafilaxie) care provoacă dificultăţi în respiraţie sau ameţeală.
- Inflamarea pancreasului (pancreatită acută).
- Inflamarea ficatului (hepatită acută) ce decurge cu sau fără îngălbenirea pielii şi a ochilor
(icter),greaţă, vărsături, pierderea apetitului alimentar, stare generală de rău, mâncărime, colorarea
urinei; semne de stază biliară.
- Puls neregulat.
Alte reacţii adverse
Reacții adverse foarte frecvente(afectează mai mult de 1 din 10 pacienţi)
- Durere de cap
- Diaree
- Dureri abdominale
- Greaţă
- Constipaţie
- Balonare
- Reacții la locul de injectare. https://bit.ly/3wDtvep
Sandostatin conține octerotidă, care este un compus sintetic derivat din somatostatină, o substanţă
ce este sintetizată în mod normal în corpul uman care inhibă efectele unor hormoni cum ar fi
hormonul de creştere. Avantajele utilizării Sandostatin în locul somatostatinei constau în creşterea
intensităţii efectului şi a duratei acestuia.
Sandostatin este utilizat:
- în tratamentul acromegaliei, o afecţiune în care corpul produce prea mult hormon de creştere. În
mod normal, hormonul de creştere controlează creşterea ţesuturilor, organelor şi oaselor. Sinteza în
exces a hormonului de creştere duce la creşterea dimensiunilor oaselor şi ţesuturilor, mai ales la
nivelul mâinilor şi picioarelor. Sandostatin ameliorează semnificativ simptomele acromegaliei, ce
includ: cefalee, transpiraţie excesivă, senzaţia de amorţeală a mâinilor şi picioarelor, senzaţia
deoboseală şi durerea articulară.
- pentru ameliorarea simptomelor asociate cu unele tumori ale tractului intestinal (de exemplu,
tumori carcinoide, vipoame, glucagonoame, gastrinoame, insulinoame, tumori secretante de factor
de eliberare a hormonului de creştere (STH-RH)). În aceste afecţiuni există o supraproducţie a unor
anumiţi hormoni şi a altor substanţe înrudite, de către stomac, intestine sau pancreas. Această
supraproducţie afectează echilibrul hormonal normal al organismului şi are ca rezultat o serie de
simptome precum: congestia feţei, diaree, hipotensiune arterială, erupţii cutanate, scădere în
greutate.
Tratamentul cu Sandostatin ajută la controlul acestor simptome.
- pentru controlul diareei refractare la tratament la pacienţii cu SIDA. Tratamentul cu
Sandostatin ajută la controlul simptomatologiei la pacienţii cu SIDA care prezintă diaree refractară
la tratamentul convenţional.
- pentru a preveni apariţia complicaţiilor în urma intervenţiilor chirurgicale la nivelul
pancreasului. Tratamentul cu Sandostatin ajută la scăderea riscului de apariţie al complicaţiilor (de
exemplu: abcese abdominale, inflamaţii ale pancreasului) de după intervenţia chirurgicală.
- pentru oprirea şi prevenirea sângerărilor de la nivelul varicelor gastro-esofagiene la pacienţii
cu ciroză (o boală hepatică cronică). Tratamentul cu Sandostatin ajută la controlul sângerării şi
reduce necesarul de transfuzie. CUM VI SE ADMINISTREAZĂ SANDOSTATIN
În funcţie de tipul afecţiunii tratate, Sandostatin poate fi administrat prin injecţie subcutanată (sub
piele) sau în perfuzie intravenoasă (într-o venă). Medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă
vor explica modalitatea de injectare subcutanată a Sandostatin, dar administrarea în perfuzie trebuie
efectuată întotdeauna de către un cadru medical specializat.
Injecţia subcutanată
În general, zonele recomandate pentru administrarea injectabilă subcutanată sunt regiunea
superioară a braţului,coapsele şi abdomenul.
Alegeţi un nou loc pentru fiecare injecţie subcutanată astfel încât să nu iritaţi o anumită arie.
Pacienţii care-şi vor injecta singuri produsul trebuie să fie instruiţi precis de către medic sau
asistenta medicală.
Pentru a reduce durerea de la locul de injectare, este recomandat ca fiola cu soluţie, dacă a fost
păstrată la frigider, să fie lăsată să atingă temperatura camerei. Puteţi să o încălziţi dumneavoastră
ţinând-o în mână, dar nu o supraîncălziţi.
Doza de Sandostatin depinde de tipul afecţiunii tratate. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Sandostatin poate provoca anumite reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi pot necesita îngrijire medicală imediată
Reacții adverse foarte frecvente(afectează mai mult de 1 pacient din 10 pacienţi)
- Calculi biliari care conduc la dureri bruşte de spate.
- Glicemie crescută.
Reacții adverse frecvente(afectează mai puțin de 1 din 10 pacienți)
- Scăderea funcției glandei tiroide (hipotiroidism) care determină modificări ale pulsului, apetitului
sau masei corporale; oboseală, senzaţie de frig sau umflare a părţii din faţă a gâtului.
- Modificări ale testelor funcţiei tiroidiene.
- Inflamarea vezicii biliare (colecistită).
- Glicemie scăzută.
- Bătăi prea lente ale inimii.
Reacții adverse mai puţin frecvente(afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi)
- Sete, volum redus de urină, urină închisă la culoare, piele uscată, înroşită (semne de deshidratare)
- Accelerarea bătăilor inimii.
Reacții adverse cu frecvență necunoscută(frecvența nu poate fi estimată reieșind din datele
disponibile)
- Reacţii de hipersensibilitate/alergice
- Un tip de reacţie alergică (anafilaxie) care provoacă dificultăţi în respiraţie sau ameţeală.
- Inflamarea pancreasului (pancreatită acută).
- Inflamarea ficatului (hepatită acută) ce decurge cu sau fără îngălbenirea pielii şi a ochilor
(icter),greaţă, vărsături, pierderea apetitului alimentar, stare generală de rău, mâncărime, colorarea
urinei; semne de stază biliară.
- Puls neregulat.
Alte reacţii adverse
Reacții adverse foarte frecvente(afectează mai mult de 1 din 10 pacienţi)
- Durere de cap
- Diaree
- Dureri abdominale
- Greaţă
- Constipaţie
- Balonare
- Reacții la locul de injectare. https://bit.ly/3wDtvep
-3%
565.17 MDL
582.65 MDL
Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
-3%
28.52 MDL
29.40 MDL
Rețetă medicală
Indicații Sol.perf Glucoza 500ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
-3%
16.10 MDL
16.60 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
• Depresie;
• tulburări obsesiv-compulsive;
• atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
• tulburări de anxietate socială/fobie socială;
• tulburărilor de anxietate generalizată;
• sindromul de stres post-traumatic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, preferabil dimineaţa, în timpul mesei.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Ameliorarea stării se determină de obicei
peste 1-2 săptămâni de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive, peste 3-4
săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de
preparat. Dacă doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia individuală a pacientului, până la atingerea dozei
nictemerale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să fie suficient de lungă, de cel
puţin 6 luni, pentru a se asigura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compul sive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia se poate iniţia cu doza de 20
mg, cu majorarea ei fiecare săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recomandate.
Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza este insuficientă, se poate majora gradual până la doza nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Atacuri de panică
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Terapia se va iniţia cu doza de 10
mg/zi care, în funcţie de reacţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu 10
mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamentul se iniţiază cu doze mici pentru a
preveni agravarea simptomelor de panică, care se observă de obicei la debutul terapiei.
În unele cazuri doza se poate majora gradual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Tulburări de anxietate socială/fobie socială
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la
atingerea efectului scontat. Doza nictemerală maximă este de 50 mg. Pe parcursul curei
îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nictemerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In funcţie de reacţia pacientului la
tratament doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament
este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării preparatului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza trebuie redusă treptat, câte 10 mg
pe săptămână. Dacă după scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului apar
simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în vedere reluarea tratamentului cu ultima
doză prescrisă.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poate majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii
caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii pacienţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor, deoarece studiile
clinice controlate efectuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină cu un
risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la limita inferioară a intervalului de doze recomandate. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la paroxetină sau la orice component al preparatului.
Administrarea concomitentă cu inhibitorii МАО. Tratamentul cu paroxetină poate fi iniţiat
la două săptămâni de la oprirea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau la cel puţin 24
de ore după oprirea tratamentului cu un IMAO reversibil. Trebuie să treacă cel puţin o
săptămână între oprirea tratamentului cu paroxetină şi momentul iniţierii tratamentului cu
orice alt IMAO.
Administrarea concomitentă cu tioridazină, deoarece, similar altor medicamente care inhibă izoenzima hepatică CYP450 2D6, paroxetina poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de tioridazină. Administrarea de tioridazină, în monoterapie, poate
duce la prelungirea intervalului QT, cu aritmii ventriculare grave cum este torsada vârfurilor şi moarte subită.
• Depresie;
• tulburări obsesiv-compulsive;
• atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
• tulburări de anxietate socială/fobie socială;
• tulburărilor de anxietate generalizată;
• sindromul de stres post-traumatic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, preferabil dimineaţa, în timpul mesei.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Ameliorarea stării se determină de obicei
peste 1-2 săptămâni de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive, peste 3-4
săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de
preparat. Dacă doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia individuală a pacientului, până la atingerea dozei
nictemerale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să fie suficient de lungă, de cel
puţin 6 luni, pentru a se asigura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compul sive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia se poate iniţia cu doza de 20
mg, cu majorarea ei fiecare săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recomandate.
Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza este insuficientă, se poate majora gradual până la doza nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Atacuri de panică
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Terapia se va iniţia cu doza de 10
mg/zi care, în funcţie de reacţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu 10
mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamentul se iniţiază cu doze mici pentru a
preveni agravarea simptomelor de panică, care se observă de obicei la debutul terapiei.
În unele cazuri doza se poate majora gradual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Tulburări de anxietate socială/fobie socială
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la
atingerea efectului scontat. Doza nictemerală maximă este de 50 mg. Pe parcursul curei
îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nictemerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In funcţie de reacţia pacientului la
tratament doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament
este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării preparatului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza trebuie redusă treptat, câte 10 mg
pe săptămână. Dacă după scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului apar
simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în vedere reluarea tratamentului cu ultima
doză prescrisă.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poate majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii
caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii pacienţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor, deoarece studiile
clinice controlate efectuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină cu un
risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la limita inferioară a intervalului de doze recomandate. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la paroxetină sau la orice component al preparatului.
Administrarea concomitentă cu inhibitorii МАО. Tratamentul cu paroxetină poate fi iniţiat
la două săptămâni de la oprirea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau la cel puţin 24
de ore după oprirea tratamentului cu un IMAO reversibil. Trebuie să treacă cel puţin o
săptămână între oprirea tratamentului cu paroxetină şi momentul iniţierii tratamentului cu
orice alt IMAO.
Administrarea concomitentă cu tioridazină, deoarece, similar altor medicamente care inhibă izoenzima hepatică CYP450 2D6, paroxetina poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de tioridazină. Administrarea de tioridazină, în monoterapie, poate
duce la prelungirea intervalului QT, cu aritmii ventriculare grave cum este torsada vârfurilor şi moarte subită.
-3%
40.21 MDL
41.45 MDL
Ce este Tolperison-BP şi pentru ce se utilizează
Tolperison-BP este un medicament care conţine substanţa activă tolperison.
Tolperisonul este un medicament care acţionează asupra sistemului nervos central.
Este indicat pentru tratamentul tonusului musculaturii scheletice crescut patologic
după un accident vascular cerebral la adulţi. Cum să luaţi Tolperison-BP
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau
farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacǎ nu sunteţi sigur.
Dozele recomandate sunt de:
- 1-3 comprimate de Tolperison-BP 50 mg de trei ori pe zi.
- 1 comprimat Tolperison-BP 150 mg de trei ori pe zi
Comprimatele se administrează după mese, cu un pahar de apă.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tolperisonului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi
a bolii dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu Tolperison-BP deoarece a fost
observată o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă
aveţi probleme severe ale rinichilor, trebuie sǎ vǎ adresaţi medicului dumneavoastrǎ
înainte de a lua acest medicament deoarece Tolperison-BP nu este recomandat la
pacienţii care suferǎ de insuficienţǎ renalǎ severǎ.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei ficatului şi
a bolii dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu tolperison deoarece a fost
observată o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă
aveţi probleme severe ale ficatului, trebuie sǎ vǎ adresaţi medicului dumneavoastrǎ
înainte de a lua acest medicament deoarece Tolperison-BP nu este recomandat la
pacienţii care suferǎ de insuficienţǎ hepaticǎ severǎ.
Dacă luaţi mai mult Tolperison-BP decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuie, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră, farmacistului sau mergeţi la secţia de urgenţe a celui mai apropiat
spital.
Dacă uitaţi să luaţi Tolperison-BP
Luaţi urmǎtoarea dozǎ ca de obicei.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.
Dacă încetaţi să luaţi Tolperison-BP
Nu încetaţi să luaţi acest medicament chiar dacă aveţi impresia că efectul
Tolperison-BP este prea puternic sau prea slab. În acest caz adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu
toate că nu apar la toate persoanele. Aceste reacţii adverse sunt de obicei uşoare şi
dispar la întreruperea tratamentului.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100
persoane): pierdere a poftei de mâncare, insomnie, tulburări de somn, dureri de
cap, ameţeală, somnolenţă, scǎdere a tensiunii arteriale, dureri abdominale, diaree,
gură uscată, dispepsie, greaţă, slăbiciune musculară, durere musculară, dureri la
nivelul extremităţilor, slăbiciune, indispoziţie, oboseală.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1.000 persoane): reacţii
alergice (hipersensibilitate)
*, reacţie de hipersensibilitate severǎ (reacţie
anafilacticǎ), scădere a activităţii, depresie, tulburări de atenţie, tremor, epilepsie,
pierdere a senzaţiei, senzaţie anormalǎ la nivelul pielii, letargie, vedere înceţoşatǎ,
ameţeală, ţiuituri în urechi, durere în piept sub formǎ de ghearǎ, bǎtǎi rapide ale
inimii, bǎtǎi rapide şi neregulate ale inimii, scădere a tensiunii arteriale, înroşire a
feţei, dificultate în respiraţie, respiraţii rapide, sângerare nazală, durere epigastrică,
constipaţie, flatulenţă, vărsături, afecţiune hepatică uşoară, dermatită alergică,
transpiraţii abundente, mâncǎrimi, urticarie, erupţii trecătoare pe piele, incapacitate
de a controla eliminarea urinei şi eliminare involuntară de urină, prezenţǎ a unui
exces de proteine în urinǎ, disconfort la nivelul membrelor, senzaţie de ebrietate,
senzaţie de cald, sete, iritabilitate, modificǎri ale rezultatelor testelor de laborator
(creştere a nivelului bilirubinei), alterare a enzimelor hepatice, număr scăzut de
trombocite, creştere a numărului de leucocite din sânge.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane):
anemie, mǎrire anormalǎ a ganglionilor limfatici, reacţie alergică severă (şoc
alergic), senzaţie excesivǎ de sete, confuzie, bǎtǎi lente ale inimii, scǎdere a
densitǎţii osoase, disconfort la nivelul pieptului, creştere a nivelului de creatinină din
sânge. https://bit.ly/3rnVxcV
Tolperison-BP este un medicament care conţine substanţa activă tolperison.
Tolperisonul este un medicament care acţionează asupra sistemului nervos central.
Este indicat pentru tratamentul tonusului musculaturii scheletice crescut patologic
după un accident vascular cerebral la adulţi. Cum să luaţi Tolperison-BP
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau
farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacǎ nu sunteţi sigur.
Dozele recomandate sunt de:
- 1-3 comprimate de Tolperison-BP 50 mg de trei ori pe zi.
- 1 comprimat Tolperison-BP 150 mg de trei ori pe zi
Comprimatele se administrează după mese, cu un pahar de apă.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea tolperisonului la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi
a bolii dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu Tolperison-BP deoarece a fost
observată o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă
aveţi probleme severe ale rinichilor, trebuie sǎ vǎ adresaţi medicului dumneavoastrǎ
înainte de a lua acest medicament deoarece Tolperison-BP nu este recomandat la
pacienţii care suferǎ de insuficienţǎ renalǎ severǎ.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Controlul medical de rutină va include monitorizarea frecventă a funcţiei ficatului şi
a bolii dumneavoastră pe parcursul tratamentului cu tolperison deoarece a fost
observată o frecvenţă mai mare a reacţiilor adverse la acest grup de pacienţi. Dacă
aveţi probleme severe ale ficatului, trebuie sǎ vǎ adresaţi medicului dumneavoastrǎ
înainte de a lua acest medicament deoarece Tolperison-BP nu este recomandat la
pacienţii care suferǎ de insuficienţǎ hepaticǎ severǎ.
Dacă luaţi mai mult Tolperison-BP decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât trebuie, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră, farmacistului sau mergeţi la secţia de urgenţe a celui mai apropiat
spital.
Dacă uitaţi să luaţi Tolperison-BP
Luaţi urmǎtoarea dozǎ ca de obicei.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.
Dacă încetaţi să luaţi Tolperison-BP
Nu încetaţi să luaţi acest medicament chiar dacă aveţi impresia că efectul
Tolperison-BP este prea puternic sau prea slab. În acest caz adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu
toate că nu apar la toate persoanele. Aceste reacţii adverse sunt de obicei uşoare şi
dispar la întreruperea tratamentului.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100
persoane): pierdere a poftei de mâncare, insomnie, tulburări de somn, dureri de
cap, ameţeală, somnolenţă, scǎdere a tensiunii arteriale, dureri abdominale, diaree,
gură uscată, dispepsie, greaţă, slăbiciune musculară, durere musculară, dureri la
nivelul extremităţilor, slăbiciune, indispoziţie, oboseală.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1.000 persoane): reacţii
alergice (hipersensibilitate)
*, reacţie de hipersensibilitate severǎ (reacţie
anafilacticǎ), scădere a activităţii, depresie, tulburări de atenţie, tremor, epilepsie,
pierdere a senzaţiei, senzaţie anormalǎ la nivelul pielii, letargie, vedere înceţoşatǎ,
ameţeală, ţiuituri în urechi, durere în piept sub formǎ de ghearǎ, bǎtǎi rapide ale
inimii, bǎtǎi rapide şi neregulate ale inimii, scădere a tensiunii arteriale, înroşire a
feţei, dificultate în respiraţie, respiraţii rapide, sângerare nazală, durere epigastrică,
constipaţie, flatulenţă, vărsături, afecţiune hepatică uşoară, dermatită alergică,
transpiraţii abundente, mâncǎrimi, urticarie, erupţii trecătoare pe piele, incapacitate
de a controla eliminarea urinei şi eliminare involuntară de urină, prezenţǎ a unui
exces de proteine în urinǎ, disconfort la nivelul membrelor, senzaţie de ebrietate,
senzaţie de cald, sete, iritabilitate, modificǎri ale rezultatelor testelor de laborator
(creştere a nivelului bilirubinei), alterare a enzimelor hepatice, număr scăzut de
trombocite, creştere a numărului de leucocite din sânge.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane):
anemie, mǎrire anormalǎ a ganglionilor limfatici, reacţie alergică severă (şoc
alergic), senzaţie excesivǎ de sete, confuzie, bǎtǎi lente ale inimii, scǎdere a
densitǎţii osoase, disconfort la nivelul pieptului, creştere a nivelului de creatinină din
sânge. https://bit.ly/3rnVxcV
Indicatii.
Tratamentul proceselor infecțioase cauzate de microorganisme sensibile la cefobicid:
infecții ale tractului respirator superior și inferior; infecții ale tractului urinar superior și inferior;
peritonită, colecistită, colangită și alte infecții intra-abdominale;
septicemie,
meningită,
infecții ale pielii și țesuturilor moi;
infecții ale oaselor și articulațiilor;
boală inflamatorie pelvină, endometrită, gonoree și alte infecții ale tractului genital.
Prevenirea complicațiilor infecțioase postoperatorii în timpul operațiilor abdominale, ginecologice, cardiovasculare și ortopedice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine și alte antibiotice β-lactamice.
Mod de administrare și dozare.
În absența contraindicațiilor, înainte de a începe tratamentul, efectuați un test intradermic pentru sensibilitatea la cefoperazonă. Când se utilizează lidocaina ca solvent (când este administrată), este necesar să se țină cont de informațiile de siguranță ale lidocainei și să se efectueze un test cutanat pentru sensibilitatea la aceasta.
Se aplica intravenos si intramuscular.
Adulti. Doza zilnică uzuală este de 2-4 g/zi, împărțită în părți egale la fiecare ora 12:00. Pentru infecțiile cu evoluție severă, doza zilnică poate fi crescută la 8 g; părți egale din această doză trebuie administrate la fiecare 12:00. Dacă este necesară creșterea în continuare a dozei zilnice la 12-16 g, aceasta trebuie împărțită în 3 injecții (la fiecare 8:00).
Tratamentul cu medicamentul poate fi început înainte de obținerea rezultatelor studiului sensibilității microorganismelor.
Copiii trebuie prescris în doză zilnică de 50-200 mg/kg greutate corporală, în funcție de severitatea bolii; doza se administreaza in 2 prize divizate (la fiecare ora 12:00). Doza maximă nu trebuie să depășească 12 g pe zi. Doze zilnice de până la 300 mg/kg greutate corporală au fost aplicate fără complicații la copiii mici și copiii cu infecții severe, inclusiv meningită bacteriană.
Pentru nou-născuții cu vârsta sub 8 zile, medicamentul trebuie administrat la fiecare ora 12:00, totuși, riscurile potențiale trebuie luate în considerare la prescrierea medicamentului.
Pentru uretrita gonococică necomplicată se recomandă o singură administrare a câte 500 mg intramuscular.
Tratamentul proceselor infecțioase cauzate de microorganisme sensibile la cefobicid:
infecții ale tractului respirator superior și inferior; infecții ale tractului urinar superior și inferior;
peritonită, colecistită, colangită și alte infecții intra-abdominale;
septicemie,
meningită,
infecții ale pielii și țesuturilor moi;
infecții ale oaselor și articulațiilor;
boală inflamatorie pelvină, endometrită, gonoree și alte infecții ale tractului genital.
Prevenirea complicațiilor infecțioase postoperatorii în timpul operațiilor abdominale, ginecologice, cardiovasculare și ortopedice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine și alte antibiotice β-lactamice.
Mod de administrare și dozare.
În absența contraindicațiilor, înainte de a începe tratamentul, efectuați un test intradermic pentru sensibilitatea la cefoperazonă. Când se utilizează lidocaina ca solvent (când este administrată), este necesar să se țină cont de informațiile de siguranță ale lidocainei și să se efectueze un test cutanat pentru sensibilitatea la aceasta.
Se aplica intravenos si intramuscular.
Adulti. Doza zilnică uzuală este de 2-4 g/zi, împărțită în părți egale la fiecare ora 12:00. Pentru infecțiile cu evoluție severă, doza zilnică poate fi crescută la 8 g; părți egale din această doză trebuie administrate la fiecare 12:00. Dacă este necesară creșterea în continuare a dozei zilnice la 12-16 g, aceasta trebuie împărțită în 3 injecții (la fiecare 8:00).
Tratamentul cu medicamentul poate fi început înainte de obținerea rezultatelor studiului sensibilității microorganismelor.
Copiii trebuie prescris în doză zilnică de 50-200 mg/kg greutate corporală, în funcție de severitatea bolii; doza se administreaza in 2 prize divizate (la fiecare ora 12:00). Doza maximă nu trebuie să depășească 12 g pe zi. Doze zilnice de până la 300 mg/kg greutate corporală au fost aplicate fără complicații la copiii mici și copiii cu infecții severe, inclusiv meningită bacteriană.
Pentru nou-născuții cu vârsta sub 8 zile, medicamentul trebuie administrat la fiecare ora 12:00, totuși, riscurile potențiale trebuie luate în considerare la prescrierea medicamentului.
Pentru uretrita gonococică necomplicată se recomandă o singură administrare a câte 500 mg intramuscular.
Rețetă medicală
Ce este Warfarex şi pentru ce se utilizează Substanţa activă conţinută în medicamentul Warfarex este varfarinatul de sodiu (în continuare - warfarină). Aceasta aparţine unui grup de medicamente care sunt numite "anticoagulante orale". Warfarina este utilizată pentru a preveni apariţia tromboembolismului (cheagurilor de sînge) şi tratamentul complicaţiilor. Warfarex reduce tendinţa de formare a cheagurilor de sînge. Ce boli pot fi tratate cu anticoagulantele orale Medicul dumneavoastră vă va explica, pentru profilaxia şi tratamentul căror boli sunt prescrise aceste medicamente. Cel mai frecvent, aceste medicamente sunt utilizate pentru: - profilaxia şi tratamentul trombozei venelor profunde ale membrelor inferioare (formarea cheagurilor de sînge în venele picioarelor) şi emboliei pulmonare (formarea cheagurilor de sînge la nivelul arterelor din plămîni); - prevenirea formării repetate a chegurilor de sînge şi migraţia acestora prin arterele din creier, coronariene sau alte artere după un atac de cord (infarct miocardic); - prevenirea formării chegurilor de sînge la pacienţii cu fibrilaţie atrială, afectare a valvelor cardiace sau cu proteze ale valvelor cardiace.
Cum se administrează Warfarex Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum va spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Pentru administrare orală. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. În timpul tratamentului trebuie să urmaţi strict indicaţiile medicului. Este important să efectuaţi cu regularitate testele de laborator. Dozele se stabilesc individual şi este selectată special pentru dumneavoastră. Instrucţiunile privind dozajul sunt indicate în cartela de control pentru administrarea anticoagulantelor orale. În această cartelă va fi indicat pentru dumneavoastră INR-ul (de exemplu, INR 2,0-3,0 sau INR 2,5 pînă la 3,5) şi data următoarei investigaţii de laborator. Asiguraţi-vă că urmaţi instrucţiunile privind dozajul şi investigaţiile de laborator. Pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice şi pacienţii vîrstnici pot avea nevoie de o doză mai mică de warfarină. Pacienţii cu afectare a funcţiei renale pot avea nevoie de o doză mai mare sau mai mică de warfarină.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţii adverse frecvente (pot afecta pînă la 1 din 10 persoane): - sîngerare uşoară (sîngerare din nas sau gingii sau învineţire), sînge în urină, fecale cu sînge sau de culoare neagră, sîngerări menstruale intense sau prelungite sau alte tipuri de sîngerări; - greaţă, vărsături, diaree. Reacţii adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): - necroză cumarinică (moartea pielii); - sindromul "degetele albastre" (leziuni roşii şi dureroase ale pielii degetelor şi labei piciorului); - embolism colesterolic. Reacţii adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): - vasculită (inflamarea vaselor de sînge mici); - calcifierea traheei; - creşterea reversibilă a nivelului enzimelor hepatice, colici biliare; - căderea reversibilă a părului, erupţii cutanate; - priapism, o erecţie prelungită sau dureroasă (de obicei, la începutul tratamentului); - reacţii alergice (de obicei, se manifestă ca o erupţie pe piele).
https://bit.ly/3tu8rp3
Cum se administrează Warfarex Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum va spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Pentru administrare orală. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. În timpul tratamentului trebuie să urmaţi strict indicaţiile medicului. Este important să efectuaţi cu regularitate testele de laborator. Dozele se stabilesc individual şi este selectată special pentru dumneavoastră. Instrucţiunile privind dozajul sunt indicate în cartela de control pentru administrarea anticoagulantelor orale. În această cartelă va fi indicat pentru dumneavoastră INR-ul (de exemplu, INR 2,0-3,0 sau INR 2,5 pînă la 3,5) şi data următoarei investigaţii de laborator. Asiguraţi-vă că urmaţi instrucţiunile privind dozajul şi investigaţiile de laborator. Pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice şi pacienţii vîrstnici pot avea nevoie de o doză mai mică de warfarină. Pacienţii cu afectare a funcţiei renale pot avea nevoie de o doză mai mare sau mai mică de warfarină.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Reacţii adverse frecvente (pot afecta pînă la 1 din 10 persoane): - sîngerare uşoară (sîngerare din nas sau gingii sau învineţire), sînge în urină, fecale cu sînge sau de culoare neagră, sîngerări menstruale intense sau prelungite sau alte tipuri de sîngerări; - greaţă, vărsături, diaree. Reacţii adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): - necroză cumarinică (moartea pielii); - sindromul "degetele albastre" (leziuni roşii şi dureroase ale pielii degetelor şi labei piciorului); - embolism colesterolic. Reacţii adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): - vasculită (inflamarea vaselor de sînge mici); - calcifierea traheei; - creşterea reversibilă a nivelului enzimelor hepatice, colici biliare; - căderea reversibilă a părului, erupţii cutanate; - priapism, o erecţie prelungită sau dureroasă (de obicei, la începutul tratamentului); - reacţii alergice (de obicei, se manifestă ca o erupţie pe piele).
https://bit.ly/3tu8rp3
-3%
80.66 MDL
83.15 MDL