Paroxetina 20mg comp. N20

INDICAŢII TERAPEUTICE
• Depresie;
• tulburări obsesiv-compulsive;
• atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
• tulburări de anxietate socială/fobie socială;
• tulburărilor de anxietate generalizată;
• sindromul de stres post-traumatic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, preferabil dimineaţa, în timpul mesei.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Ameliorarea stării se determină de obicei
peste 1-2 săptămâni de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive, peste 3-4
săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de
preparat. Dacă doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia individuală a pacientului, până la atingerea dozei
nictemerale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să fie suficient de lungă, de cel
puţin 6 luni, pentru a se asigura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compul sive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia se poate iniţia cu doza de 20
mg, cu majorarea ei fiecare săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recomandate.
Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza este insuficientă, se poate majora gradual până la doza nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Atacuri de panică
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Terapia se va iniţia cu doza de 10
mg/zi care, în funcţie de reacţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu 10
mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamentul se iniţiază cu doze mici pentru a
preveni agravarea simptomelor de panică, care se observă de obicei la debutul terapiei.
În unele cazuri doza se poate majora gradual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Tulburări de anxietate socială/fobie socială
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la
atingerea efectului scontat. Doza nictemerală maximă este de 50 mg. Pe parcursul curei
îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nictemerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In funcţie de reacţia pacientului la
tratament doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament
este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării preparatului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza trebuie redusă treptat, câte 10 mg
pe săptămână. Dacă după scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului apar
simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în vedere reluarea tratamentului cu ultima
doză prescrisă.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poate majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii
caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii pacienţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor, deoarece studiile
clinice controlate efectuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină cu un
risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la limita inferioară a intervalului de doze recomandate. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la paroxetină sau la orice component al preparatului.
Administrarea concomitentă cu inhibitorii МАО. Tratamentul cu paroxetină poate fi iniţiat
la două săptămâni de la oprirea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau la cel puţin 24
de ore după oprirea tratamentului cu un IMAO reversibil. Trebuie să treacă cel puţin o
săptămână între oprirea tratamentului cu paroxetină şi momentul iniţierii tratamentului cu
orice alt IMAO.
Administrarea concomitentă cu tioridazină, deoarece, similar altor medicamente care inhibă izoenzima hepatică CYP450 2D6, paroxetina poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de tioridazină. Administrarea de tioridazină, în monoterapie, poate
duce la prelungirea intervalului QT, cu aritmii ventriculare grave cum este torsada vârfurilor şi moarte subită.