Indapen 2.5mg N10x3

Ce este Indapen şi pentru ce se utilizează
Indapen conţine în calitate de substanţă activă indapamida.
Indapamida este un diuretic. Majoritatea diureticelor cresc cantitatea de urină produsă de rinichi.
Indapen se deosebeşte de alte diuretice, deoarece doar într-o măsură nesemnificativă creşte
cantitatea de urină produsă de rinichi.
Indapen este utilizat pentru a trata tensiunea arterială mare (hipertensiunea arterială esenţială). Cum să utilizaţi Indapen
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Administrare orală.
Doza zilnică recomandată este de 1 comprimat (2,5 mg), dimineaţa.
Comprimatele pot fi administrate independent de luarea mesei.
Tratamentul hipertensiunii arteriale de obicei este prelungit.
Dacă luaţi mai mult Indapen decât trebuie
Ca urmare a intoxicaţiei acută pot apărea tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic (scăderea
nivelului de sodiu şi potasiu în sânge), greaţă, vărsături, scăderea tensiunii arteriale, crampe
musculare, vertij, somnolenţă, dezorientare, producere excesivă (poliurie) sau scăzută (oligurie) de
urină pană la lipsa ei completă (anurie) (ca urmare a reducerii volumului de sânge circulant).
4
În cazul utilizării unei doze mai mari de medicament, decât cea recomandată, adresaţi-vă imediat la
medicul dumneavoastră, deoarece poate fi necesar de efectuat spălătură gastrică sau alt tratament
corespunzător în condiţii de staţionar.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Indapen poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Pe durata utilizării medicamentului pot apărea următoarele reacţii adverse:
Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi):
- valori scăzute de potasiu în sânge, care duce la slăbiciune musculară;
- erupţii trecătoare pe piele cu macule şi papule (în special la pacienţii predispuşi la reacţii
alergice sau la pacienţii cu astm bronşic).
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi):
- vărsături;
- purpură (boală, care decurge cu simptome de erupţii pe piele, dureri în abdomen şi în
articulaţii).
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap, furnicături şi înţepături (parestezie);
- greaţă, constipaţie, senzaţie de gură uscată.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10 000 pacienţi):
- trombocitopenie (scăderea numărului de plachete din sânge, care creşte riscul de sângerare sau
apariţia vânătăilor); leucopenie (scăderea numărului total de celule albe din sânge),
agranulocitoză (dispariţia completă sau aproape completă a granulocitelor (anumit tip de
celule albe) în sânge; anemie aplastică (scăderea numărului de celule roşii ca urmare a lipsei
sau formării incomplete a măduvei osoase); anemie hemolitică (scăderea numărului de celule
roşii în sânge);
- bătăi neregulate ale inimii, scăderea tensiunii arteriale;
- pancreatită, insuficienţă renală, tulburări ale funcţiei ficatului;
- angioedem (umflarea feţei, buzelor, limbii şi umflarea mucoasei gâtului, determinând
dificultăţi de respiraţie sau înghiţire şi sau urticarie, necroliză epidermică toxică (modificări
ale pielii şi mucoaselor cu apariţia bulelor, care duc la detaşări vaste ale epidermei), sindromul
Stevens-Johnson (vezicule, care trec în eroziuni pe mucoasa gurii, ochilor şi organe genitale);
- valori crescute de calciu în sânge.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile):
- leşin;
5
- tulburări severe ale ritmului cardiac (torsada vârfurilor);
- la pacienţii cu insuficienţă hepatică administrarea Indapen poate determina o afecţiune
cunoscută sub numele de encefalopatie hepatică (afectarea creierului, care poate apărea ca o
complicaţie a boli hepatice); hepatită;
- creşterea activităţii enzimelor hepatice;
- risc de acutizare a simptomelor lupusului eritematos sistemic diseminat preexistent;
- sensibilizarea pielii (modificarea aspectului pielii) după aflarea la soare sau sub acţiunea
razelor UV artificiale;
- modificări pe ECG;
- hipokaliemie (concentraţie scăzută de potasiu în sânge), îndeosebi de periculoasă la pacienţii,
la care riscul de hipokaliemie este maxim, având în vedere posibilitatea apariţiei tulburărilor
de ritm cardiac şi creşterea toxicităţii glicozidelor digitalice;
- hiponatremia (concentraţie scăzută de sodiu în sânge) cu hipovolemie (micşorarea volumului
de sânge circulant), provocând deshidratare (risc crescut de deshidratare la vârstnici şi
pacienţii cu insuficienţă cardiacă) şi hipotensiune arterială ortostatică (asociată cu modificarea
poziţiei corpului, de exemplu, scădere marcată a tensiunii arteriale în momentul ridicării în
picioare). Pierderea concomitentă a ionilor de clor poate duce la alcaloză metabolică
(aciditate scăzută a sângelui) compensată, uşor pronunţată, secundară;
- creşterea concentraţiei de acid uric şi glucoză în sânge. La pacienţii cu diabet zaharat sau gută
medicul trebuie să evalueze necesitatea administrării medicamentelor diuretice.
https://bit.ly/3eEACgt