Filtru
Întâi cele populare
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
Ce este Lisinocor şi pentru ce se utilizează
Lisinocor aparţine unui grup de medicamente numite inhibitori ECA (inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei). Lisinoprilul este un medicament hipotensiv,
el dilată vasele sanguine, ajutând inima dumneavoastră să pompeze sângele la
nivelul întregului corp. Acest lucru reduce tensiunea dumneavoastră arterială.
Lisinocor se utilizează pentru tratamentul:
• tensiunii arteriale mari (hipertensiune);
• insuficienţei cardiace cornice, în care inima pompează cu dificultate sângele
la nivelul întregului corp;
• atacului de cord suferit recent (infarct miocardic);
• afecţiunilor renale datorate diabetului zaharat tip II şi tensiunii arteriale
mari. Cum să utilizaţi Lisinocor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Odată ce aţi început să luaţi Lisinocor medicul dumneavoastră poate să vă solicite
analize de sânge. Medicul dumneavoastră vă poate ajusta doza, astfel încât să se
administreze cantitatea potrivită de medicament pentru dumneavoastră.
Atunci când luaţi medicamentul:
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercaţi să luaţi comprimatele în acelaşi timp, în fiecare zi. Nu contează dacă luaţi
Lisinocor înainte sau după masă.
Luaţi Lisinocor atâta timp, cât medicul dumneavoastră vă va spune, acesta este
un tratament pe termen lung. Este important să luaţi Lisinocor în fiecare zi.
Atunci cand luaţi prima doză:
Aveţi grijă deosebită atunci, când luaţi prima doză de Lisinocor sau dacă doza
dumneavoastră este crescută, pentru că poate provoca o scădere mai mare a
tensiunii arteriale decât dozele următoare.
Se poate să vă simţiţi ameţit sau uşor confuz. Dacă se întâmplă acest lucru,
trebuie să vă întindeţi. Dacă sunteţi îngrijorat, vă rugăm să discutaţi cu medicul
dumneavoastră cât mai curând posibil. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, deşi
acestea nu se manifestă la toate persoanele.
Dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii, incetaţi să luaţi Lisinocor şi
consultaţi imediat medicul dumneavoastră:
Reacţii alergice severe (rare, pot afecta pană la 1 din 1000 persoane).
Semnele pot include apariţia bruscă de:
- Umflare a feţei, buzelor, limbii sau gatului. Acest lucru poate face dificilă
posibilitatea de a inghiţi.
- Umflare severă sau bruscă a mainilor, picioarelor şi gleznelor.
- Dificultate in respiraţie.
- Mancarimi severe ale pielii (cu umflături).
Tulburări severe ale pielii, ca o erupţie bruscă sau neaşteptată sau ca o
arsură, de culoare roşie sau cu descuamarea pielii (foarte rar, pot afecta
pană la 1 din 10000 persoane).
O infecţie cu simptome cum sunt febră şi deteriorarea gravă a stării
generale, sau febră cu simptome de infecţie locală, cum sunt dureri de
gat/de faringe/de gură sau probleme urinare (foarte rare, pot afecta pană la
1 din 10000 persoane). https://bit.ly/3wNq9W5
Lisinocor aparţine unui grup de medicamente numite inhibitori ECA (inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei). Lisinoprilul este un medicament hipotensiv,
el dilată vasele sanguine, ajutând inima dumneavoastră să pompeze sângele la
nivelul întregului corp. Acest lucru reduce tensiunea dumneavoastră arterială.
Lisinocor se utilizează pentru tratamentul:
• tensiunii arteriale mari (hipertensiune);
• insuficienţei cardiace cornice, în care inima pompează cu dificultate sângele
la nivelul întregului corp;
• atacului de cord suferit recent (infarct miocardic);
• afecţiunilor renale datorate diabetului zaharat tip II şi tensiunii arteriale
mari. Cum să utilizaţi Lisinocor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Odată ce aţi început să luaţi Lisinocor medicul dumneavoastră poate să vă solicite
analize de sânge. Medicul dumneavoastră vă poate ajusta doza, astfel încât să se
administreze cantitatea potrivită de medicament pentru dumneavoastră.
Atunci când luaţi medicamentul:
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercaţi să luaţi comprimatele în acelaşi timp, în fiecare zi. Nu contează dacă luaţi
Lisinocor înainte sau după masă.
Luaţi Lisinocor atâta timp, cât medicul dumneavoastră vă va spune, acesta este
un tratament pe termen lung. Este important să luaţi Lisinocor în fiecare zi.
Atunci cand luaţi prima doză:
Aveţi grijă deosebită atunci, când luaţi prima doză de Lisinocor sau dacă doza
dumneavoastră este crescută, pentru că poate provoca o scădere mai mare a
tensiunii arteriale decât dozele următoare.
Se poate să vă simţiţi ameţit sau uşor confuz. Dacă se întâmplă acest lucru,
trebuie să vă întindeţi. Dacă sunteţi îngrijorat, vă rugăm să discutaţi cu medicul
dumneavoastră cât mai curând posibil. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, deşi
acestea nu se manifestă la toate persoanele.
Dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii, incetaţi să luaţi Lisinocor şi
consultaţi imediat medicul dumneavoastră:
Reacţii alergice severe (rare, pot afecta pană la 1 din 1000 persoane).
Semnele pot include apariţia bruscă de:
- Umflare a feţei, buzelor, limbii sau gatului. Acest lucru poate face dificilă
posibilitatea de a inghiţi.
- Umflare severă sau bruscă a mainilor, picioarelor şi gleznelor.
- Dificultate in respiraţie.
- Mancarimi severe ale pielii (cu umflături).
Tulburări severe ale pielii, ca o erupţie bruscă sau neaşteptată sau ca o
arsură, de culoare roşie sau cu descuamarea pielii (foarte rar, pot afecta
pană la 1 din 10000 persoane).
O infecţie cu simptome cum sunt febră şi deteriorarea gravă a stării
generale, sau febră cu simptome de infecţie locală, cum sunt dureri de
gat/de faringe/de gură sau probleme urinare (foarte rare, pot afecta pană la
1 din 10000 persoane). https://bit.ly/3wNq9W5
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi.
https://bit.ly/2UVwt0A
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi.
https://bit.ly/2UVwt0A
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
1. Ce este Ekvamer şi pentru ce se utilizează
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ekvamer. Nu luaţi Ekvamer - dacă sunteţi alergic la lisinopril, amlodipinǎ sau rosuvastatină - dacă sunteţi alergic la alţi inhibitori ECA (cum sunt enalapril, captopril şi ramipril) - dacă aveţi tensiune arterială foarte mică - dacă aveţi o îngustare a aortei (stenoză aortică), a valvei inimii (stenoză mitrală), o îngroşare a muşchiului inimii (cardiomiopatie hipertrofică)
- dacă aveţi insuficienţă circulatorie - dacă aţi suferit un atac de cord - dacă sunteți gravidă sau alăptați. Dacă rămâneți gravidă în timp ce luați Ekvamer, întrerupeți tratamentul imediat și spuneți-i medicului dumneavoastră. Femeile ar trebui să evite să rămână gravide în timp ce iau Ekvamer prin utilizarea contracepției adecvate. - dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată dacă aveți boală hepatică în prezent
- dacă aveți o boală renală severă
- dacă aveți dureri musculare sau dureri repetate sau inexplicabile în prezent
Dacă vi se aplică oricare dintre cele expuse mai sus, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ekvamer. Nu luaţi Ekvamer - dacă sunteţi alergic la lisinopril, amlodipinǎ sau rosuvastatină - dacă sunteţi alergic la alţi inhibitori ECA (cum sunt enalapril, captopril şi ramipril) - dacă aveţi tensiune arterială foarte mică - dacă aveţi o îngustare a aortei (stenoză aortică), a valvei inimii (stenoză mitrală), o îngroşare a muşchiului inimii (cardiomiopatie hipertrofică)
- dacă aveţi insuficienţă circulatorie - dacă aţi suferit un atac de cord - dacă sunteți gravidă sau alăptați. Dacă rămâneți gravidă în timp ce luați Ekvamer, întrerupeți tratamentul imediat și spuneți-i medicului dumneavoastră. Femeile ar trebui să evite să rămână gravide în timp ce iau Ekvamer prin utilizarea contracepției adecvate. - dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată dacă aveți boală hepatică în prezent
- dacă aveți o boală renală severă
- dacă aveți dureri musculare sau dureri repetate sau inexplicabile în prezent
Dacă vi se aplică oricare dintre cele expuse mai sus, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.
Rețetă medicală
Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
Rețetă medicală
Ce este Almacor şi pentru ce se utilizează
Almacor conţine substanţa activă amlodipină, care face parte din grupul medicamentelor cunoscute
sub numele de blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
dihidropiridine.
Almacor este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau al unui anumit
tip de durere de piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare Almacor relaxează vasele sanguine, uşurând astfel circulaţia
sângelui.
La pacienţii cu angină pectorală Almacor îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a muşchiului inimii, care
beneficiază astfel de mai mult oxigen, ceea ce previne apariţia durerii în piept. Durerea în piept deja
instalată nu este ameliorată imediat de Almacor.Cum să utilizaţi Almacor
3
-Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
-Doza recomandată de Almacor este de 1 comprimat de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută
la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.
-Luaţi Almacor în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă.
-Medicamentul poate fi luat înainte sau după alimente sau băuturi
-Luaţi comprimatul în fiecare zi. Aceasta vă ajută la menţinerea eficacităţii tratamentului.
-Înainte de terminarea comprimatelor, mergeţi la medic, deoarece poate fi necesară continuitatea
tratamentului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) doza iniţială recomandată este de 2,5 mg
amlodipină o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg o dată pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Mergeţi la medicul dumneavoastră imediat dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna din
reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
-respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate brusc
-umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor
-umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie
-reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice
-infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii
-pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare generală de
rău accentuată.
Almacor conţine substanţa activă amlodipină, care face parte din grupul medicamentelor cunoscute
sub numele de blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
dihidropiridine.
Almacor este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau al unui anumit
tip de durere de piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare Almacor relaxează vasele sanguine, uşurând astfel circulaţia
sângelui.
La pacienţii cu angină pectorală Almacor îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a muşchiului inimii, care
beneficiază astfel de mai mult oxigen, ceea ce previne apariţia durerii în piept. Durerea în piept deja
instalată nu este ameliorată imediat de Almacor.Cum să utilizaţi Almacor
3
-Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
-Doza recomandată de Almacor este de 1 comprimat de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută
la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.
-Luaţi Almacor în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă.
-Medicamentul poate fi luat înainte sau după alimente sau băuturi
-Luaţi comprimatul în fiecare zi. Aceasta vă ajută la menţinerea eficacităţii tratamentului.
-Înainte de terminarea comprimatelor, mergeţi la medic, deoarece poate fi necesară continuitatea
tratamentului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) doza iniţială recomandată este de 2,5 mg
amlodipină o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg o dată pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Mergeţi la medicul dumneavoastră imediat dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna din
reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
-respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate brusc
-umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor
-umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie
-reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice
-infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii
-pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare generală de
rău accentuată.
Rețetă medicală
Rețetă medicală
Indicații de utilizare
hipertensiune arterială (ca monoterapie sau în combinație cu alte medicamente antihipertensive);
insuficiență cardiacă (ca parte a terapiei combinate), incl. dezvoltat în primele câteva zile după infarctul miocardic acut;
nefropatie diabetică și nefropatie niabetică - stadii preclinice și semnificative clinic, incl. cu proteinurie severă, în special în asociere cu hipertensiune arterială;
reducerea riscului de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau „moarte coronariană” la pacienții cu boală arterială coronariană, cu un risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv pacienții după infarct miocardic, angioplastie coronariană transluminală percutană, altoire de by-pass coronarian. Regimul de dozare
Medicamentul se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar (adică înainte, în timpul sau după mese). Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă (1/2 pahar) de apă. Aportul de alimente nu afectează semnificativ absorbția ramiprilului. Nu mestecați sau zdrobiți comprimatele înainte de a lua.
Dacă trebuie să luați ramipril în doză de 1,25 mg, ar trebui să utilizați un medicament de la un alt producător.
Tratamentul cu Ramilong este de obicei pe termen lung, durata tratamentului în fiecare caz este determinată de medic.
Doza este selectată în funcție de efectul terapeutic și de tolerabilitatea medicamentului.
Este posibilă o scădere excesivă a tensiunii arteriale la începutul tratamentului medicamentos, în special la pacienții cu conținut scăzut de sare și lichide în organism (de exemplu, vărsături, diaree, tratament diuretic), insuficiență cardiacă (în special după infarct miocardic acut) sau severă hipertensiune.
Deficitul de săruri și lichide din organism trebuie corectat înainte de a începe tratamentul cu medicamentul. Diureticele trebuie limitate preliminar sau anulate cel târziu în 2-3 zile.
În caz de hipertensiune arterială malignă și în cazul insuficienței cardiace, în special după infarctul miocardic acut, tratamentul medicamentos trebuie început în condiții staționare.
Pentru hipertensiune, doza inițială este de obicei 2,5 mg ramipril dimineața. Această doză este, de asemenea, o doză de întreținere. Dacă, la o astfel de doză, tensiunea arterială nu se normalizează timp de 3 săptămâni sau mai mult, atunci doza poate fi crescută la 5 mg / zi. Doza maximă este de 10 mg / zi.
Dacă, la o doză de 5 mg / zi, efectul hipotensiv este insuficient, ar trebui luată în considerare posibilitatea utilizării suplimentare, de exemplu, diuretice sau blocante ale canalelor de calciu. Datorită acestui fapt, efectul hipotensiv al ramiprilului poate fi crescut.
În caz de insuficiență cardiacă ușoară până la moderată (clasele funcționale NYHA II și III) după infarct miocardic acut (2-9 zile), doza de ramipril poate fi ajustată numai în condiții staționare la pacienții cu hemodinamică stabilă.
Pacienții tratați concomitent cu antihipertensivi sunt monitorizați foarte atent pentru a evita scăderea tensiunii arteriale. De obicei, doza inițială este de 2,5 mg (dimineața și seara), doza zilnică este de 5 mg.
Doza poate fi crescută în funcție de starea pacientului. Poate fi dublat la fiecare 1-2 zile până la doza maximă zilnică - 5 mg de ramipril dimineața și seara, adică doza zilnică este de 10 mg.
După infarctul miocardic acut, pacienții cu insuficiență cardiacă ar trebui să înceapă să ia doza zilnică prescrisă, împărțind-o în 2 doze (dimineața și seara). În alte cazuri, întreaga doză zilnică poate fi administrată odată, dimineața. În infarctul miocardic acut, complicat de dezvoltarea insuficienței cardiace, tratamentul medicamentos trebuie început nu mai devreme de a doua zi după infarct, dar nu mai târziu de a 10-a zi. Se recomandă administrarea medicamentului timp de cel puțin 15 luni.
Pentru nefropatia diabetică și non-diabetică, doza inițială este de 1,25 mg dimineața. Doza de întreținere este de obicei 2,5 mg / zi. Doza maximă este de 5 mg / zi.
Pentru a reduce riscul de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces din cauza bolilor cardiovasculare la pacienții cu risc cardiovascular crescut, doza inițială recomandată este de 2,5 mg (1/2 tab. 5 mg) 1 dată pe zi. În funcție de toleranță, doza este crescută treptat. După o săptămână, se recomandă dublarea dozei și, după alte 3 săptămâni, aducerea la doza obișnuită de întreținere de 10 mg.
La pacienții cu insuficiență renală, doza zilnică de ramipril este prescrisă ținând cont de QC.
Cu CC> 60 ml / min, nu este necesară ajustarea dozei inițiale (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 10 mg. Cu un CC de 30-60 ml / min, nu este necesar să se ajusteze doza inițială (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 5 mg. Cu un CC de 10-30 ml / min, doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg.
La pacienții cu hipertensiune arterială supusă hemodializei:
ramiprilul este slab dializat;
doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg;
medicamentul trebuie luat la câteva ore după procedura de hemodializă.
La pacienții cu insuficiență hepatică, tratamentul se efectuează cu prudență extremă și numai sub supraveghere medicală. Doza zilnică maximă admisibilă în astfel de cazuri este de 2,5 mg de ramipril.
La pacienții vârstnici, medicamentul trebuie utilizat la o doză inițială mai mică. Doza trebuie crescută mai lent, din cauza riscului crescut de reacții adverse, în special la pacienții debilitați. Doza zilnică inițială recomandată este de 1,25 mg ramipril. Contraindicații pentru utilizare
hipersensibilitate la ramipril, la alți inhibitori ai ECA și la alte componente ale medicamentului;
antecedente de angioedem (risc de dezvoltare rapidă a angioedemului, inclusiv în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA);
insuficiență renală severă (CC <20 ml / min cu o suprafață corporală de 1,73 m 2 );
hemodializă;
stenoza arterială renală semnificativă hemodinamic (rinichi bilateral sau solitar);
hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg) sau afecțiuni cu parametri hemodinamici instabili;
stenoza semnificativă hemodinamic a valvei aortice sau mitrale sau cardiomiopatia obstructivă hipertrofică;
hiperaldosteronism primar;
nefropatia, care este tratată cu corticosteroizi, AINS, imunomodulatori și / sau medicamente citotoxice;
insuficiență cardiacă cronică în stadiul decompensării (experiența utilizării clinice este insuficientă);
sarcina;
perioada de lactație (alăptare);
vârsta de până la 18 ani (eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite);
asociere cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 sau cu insuficiență renală moderată până la severă (GFR <60 ml / min / 1,73 m 2 ).
hipertensiune arterială (ca monoterapie sau în combinație cu alte medicamente antihipertensive);
insuficiență cardiacă (ca parte a terapiei combinate), incl. dezvoltat în primele câteva zile după infarctul miocardic acut;
nefropatie diabetică și nefropatie niabetică - stadii preclinice și semnificative clinic, incl. cu proteinurie severă, în special în asociere cu hipertensiune arterială;
reducerea riscului de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau „moarte coronariană” la pacienții cu boală arterială coronariană, cu un risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv pacienții după infarct miocardic, angioplastie coronariană transluminală percutană, altoire de by-pass coronarian. Regimul de dozare
Medicamentul se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar (adică înainte, în timpul sau după mese). Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă (1/2 pahar) de apă. Aportul de alimente nu afectează semnificativ absorbția ramiprilului. Nu mestecați sau zdrobiți comprimatele înainte de a lua.
Dacă trebuie să luați ramipril în doză de 1,25 mg, ar trebui să utilizați un medicament de la un alt producător.
Tratamentul cu Ramilong este de obicei pe termen lung, durata tratamentului în fiecare caz este determinată de medic.
Doza este selectată în funcție de efectul terapeutic și de tolerabilitatea medicamentului.
Este posibilă o scădere excesivă a tensiunii arteriale la începutul tratamentului medicamentos, în special la pacienții cu conținut scăzut de sare și lichide în organism (de exemplu, vărsături, diaree, tratament diuretic), insuficiență cardiacă (în special după infarct miocardic acut) sau severă hipertensiune.
Deficitul de săruri și lichide din organism trebuie corectat înainte de a începe tratamentul cu medicamentul. Diureticele trebuie limitate preliminar sau anulate cel târziu în 2-3 zile.
În caz de hipertensiune arterială malignă și în cazul insuficienței cardiace, în special după infarctul miocardic acut, tratamentul medicamentos trebuie început în condiții staționare.
Pentru hipertensiune, doza inițială este de obicei 2,5 mg ramipril dimineața. Această doză este, de asemenea, o doză de întreținere. Dacă, la o astfel de doză, tensiunea arterială nu se normalizează timp de 3 săptămâni sau mai mult, atunci doza poate fi crescută la 5 mg / zi. Doza maximă este de 10 mg / zi.
Dacă, la o doză de 5 mg / zi, efectul hipotensiv este insuficient, ar trebui luată în considerare posibilitatea utilizării suplimentare, de exemplu, diuretice sau blocante ale canalelor de calciu. Datorită acestui fapt, efectul hipotensiv al ramiprilului poate fi crescut.
În caz de insuficiență cardiacă ușoară până la moderată (clasele funcționale NYHA II și III) după infarct miocardic acut (2-9 zile), doza de ramipril poate fi ajustată numai în condiții staționare la pacienții cu hemodinamică stabilă.
Pacienții tratați concomitent cu antihipertensivi sunt monitorizați foarte atent pentru a evita scăderea tensiunii arteriale. De obicei, doza inițială este de 2,5 mg (dimineața și seara), doza zilnică este de 5 mg.
Doza poate fi crescută în funcție de starea pacientului. Poate fi dublat la fiecare 1-2 zile până la doza maximă zilnică - 5 mg de ramipril dimineața și seara, adică doza zilnică este de 10 mg.
După infarctul miocardic acut, pacienții cu insuficiență cardiacă ar trebui să înceapă să ia doza zilnică prescrisă, împărțind-o în 2 doze (dimineața și seara). În alte cazuri, întreaga doză zilnică poate fi administrată odată, dimineața. În infarctul miocardic acut, complicat de dezvoltarea insuficienței cardiace, tratamentul medicamentos trebuie început nu mai devreme de a doua zi după infarct, dar nu mai târziu de a 10-a zi. Se recomandă administrarea medicamentului timp de cel puțin 15 luni.
Pentru nefropatia diabetică și non-diabetică, doza inițială este de 1,25 mg dimineața. Doza de întreținere este de obicei 2,5 mg / zi. Doza maximă este de 5 mg / zi.
Pentru a reduce riscul de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces din cauza bolilor cardiovasculare la pacienții cu risc cardiovascular crescut, doza inițială recomandată este de 2,5 mg (1/2 tab. 5 mg) 1 dată pe zi. În funcție de toleranță, doza este crescută treptat. După o săptămână, se recomandă dublarea dozei și, după alte 3 săptămâni, aducerea la doza obișnuită de întreținere de 10 mg.
La pacienții cu insuficiență renală, doza zilnică de ramipril este prescrisă ținând cont de QC.
Cu CC> 60 ml / min, nu este necesară ajustarea dozei inițiale (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 10 mg. Cu un CC de 30-60 ml / min, nu este necesar să se ajusteze doza inițială (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 5 mg. Cu un CC de 10-30 ml / min, doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg.
La pacienții cu hipertensiune arterială supusă hemodializei:
ramiprilul este slab dializat;
doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg;
medicamentul trebuie luat la câteva ore după procedura de hemodializă.
La pacienții cu insuficiență hepatică, tratamentul se efectuează cu prudență extremă și numai sub supraveghere medicală. Doza zilnică maximă admisibilă în astfel de cazuri este de 2,5 mg de ramipril.
La pacienții vârstnici, medicamentul trebuie utilizat la o doză inițială mai mică. Doza trebuie crescută mai lent, din cauza riscului crescut de reacții adverse, în special la pacienții debilitați. Doza zilnică inițială recomandată este de 1,25 mg ramipril. Contraindicații pentru utilizare
hipersensibilitate la ramipril, la alți inhibitori ai ECA și la alte componente ale medicamentului;
antecedente de angioedem (risc de dezvoltare rapidă a angioedemului, inclusiv în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA);
insuficiență renală severă (CC <20 ml / min cu o suprafață corporală de 1,73 m 2 );
hemodializă;
stenoza arterială renală semnificativă hemodinamic (rinichi bilateral sau solitar);
hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg) sau afecțiuni cu parametri hemodinamici instabili;
stenoza semnificativă hemodinamic a valvei aortice sau mitrale sau cardiomiopatia obstructivă hipertrofică;
hiperaldosteronism primar;
nefropatia, care este tratată cu corticosteroizi, AINS, imunomodulatori și / sau medicamente citotoxice;
insuficiență cardiacă cronică în stadiul decompensării (experiența utilizării clinice este insuficientă);
sarcina;
perioada de lactație (alăptare);
vârsta de până la 18 ani (eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite);
asociere cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 sau cu insuficiență renală moderată până la severă (GFR <60 ml / min / 1,73 m 2 ).
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
Rețetă medicală
Doze si administrare:
HTA: 10-40 mg, o data/zi (IR: scad doza). IC: initial 2,5 mg/zi, doza de intretinere 5-20 mg, o data/zi.
Contraindicatii:
Hipersensibilitare la lisinopril sau alt IEC; sarcina si alaptare.
Atentionari:
Prudenta in hTA; pacienti cu pierderi de sodiu; cardiopatie ischemica; tulburari cerebrovasculare; monitorizarea potasemiei si hemoleucogramei; varstnici; IR; copii; interactiuni medicamentoase cu indometacin; sarcina si alaptare.
Reactii adverse:
Vertij, cefalee, oboseala, diaree, tuse, disconfort la nivelul pieptului, febra, angina pectorala, hTA ortostatica, dureri abdominale, anorexie, constipatie, guta, dureri de oase sau de oold, depresie, somnolenta, insomnie, bronsita, sinuzita, oligurie, azotemie progresiva, IRA, infectii urinare, tulburari de vedere, prurit, vasculita, edeme angioneurotice, a glotei si/sau laringelui, cresteri minore ale uremiei si ale creatininei serice.
HTA: 10-40 mg, o data/zi (IR: scad doza). IC: initial 2,5 mg/zi, doza de intretinere 5-20 mg, o data/zi.
Contraindicatii:
Hipersensibilitare la lisinopril sau alt IEC; sarcina si alaptare.
Atentionari:
Prudenta in hTA; pacienti cu pierderi de sodiu; cardiopatie ischemica; tulburari cerebrovasculare; monitorizarea potasemiei si hemoleucogramei; varstnici; IR; copii; interactiuni medicamentoase cu indometacin; sarcina si alaptare.
Reactii adverse:
Vertij, cefalee, oboseala, diaree, tuse, disconfort la nivelul pieptului, febra, angina pectorala, hTA ortostatica, dureri abdominale, anorexie, constipatie, guta, dureri de oase sau de oold, depresie, somnolenta, insomnie, bronsita, sinuzita, oligurie, azotemie progresiva, IRA, infectii urinare, tulburari de vedere, prurit, vasculita, edeme angioneurotice, a glotei si/sau laringelui, cresteri minore ale uremiei si ale creatininei serice.
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Hipertensiune arterială;
- angină pectorală cronică stabilă;
- angină pectorală vasospastică (angină Prinzmetal).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi
Pentru tratamentul anginei pectorale şi hipertensiunii arteriale, doza uzuală iniţială de
SAMLOPIN este de 2,5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului la tratament, doza poate fi crescută până la doza maximă, care constituie
5 mg, administrată 1 dată pe zi.
La pacienții cu angină pectorală amlodipina poate fi utilizată fie în monoterapie sau în
asociere cu alte medicamente antianginoase în cazul rezistenței la nitrați și/sau
doze adecvate de beta-blocante.
Există experiență de utilizare a amlodipinei în asociere cu diuretice tiazidice, alfablocante, beta-blocante sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Administrarea la pacienți cu insuficiență renală
Se recomandă administrarea dozelor uzuale ale medicamentului, deoarece modificările
concentraţiei plasmatice de amlodipină nu sunt corelate cu gradul insuficienței renale.
Amlodipina nu este afidializabilă.
Administrarea la pacienți cu insuficiență hepatică
Nu au fost stabilite dozele de amlodipină pentru administrare la pacienții cu
insuficiență hepatică ușoară până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie
realizată cu prudenţă şi trebuie începută cu administrarea dozei minime.
Comprimatele SAMLOPIN 5 mg nu sunt destinate pentru divizare în 2 jumătăți pentru
obținerea dozei de 2,5 mg.
Administrarea la pacienții vârsnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții vârstnici. Creșterea dozei trebuie
efectuată cu precauție.
Administrarea la copii
Siguranța administrării amlodipinei la copii amlodipină nu a fost stabilită. Utilizarea
SAMLOPIN este contraindicată la această grupă de pacienți. CONTRAINDICAŢII
SAMLOPIN este contraindicată la pacienţi cu:
0
- hipersensibilitate la amlodipină, dihidropiridine sau oricare dintre excipienţi;
- hipotensiune arterială severă;
- şoc, inclusiv şoc cardiogen;
- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză
aortică cu grad mare);
- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic după infarct miocardic acut. https://bit.ly/3rrqSLF
- Hipertensiune arterială;
- angină pectorală cronică stabilă;
- angină pectorală vasospastică (angină Prinzmetal).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi
Pentru tratamentul anginei pectorale şi hipertensiunii arteriale, doza uzuală iniţială de
SAMLOPIN este de 2,5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului la tratament, doza poate fi crescută până la doza maximă, care constituie
5 mg, administrată 1 dată pe zi.
La pacienții cu angină pectorală amlodipina poate fi utilizată fie în monoterapie sau în
asociere cu alte medicamente antianginoase în cazul rezistenței la nitrați și/sau
doze adecvate de beta-blocante.
Există experiență de utilizare a amlodipinei în asociere cu diuretice tiazidice, alfablocante, beta-blocante sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Administrarea la pacienți cu insuficiență renală
Se recomandă administrarea dozelor uzuale ale medicamentului, deoarece modificările
concentraţiei plasmatice de amlodipină nu sunt corelate cu gradul insuficienței renale.
Amlodipina nu este afidializabilă.
Administrarea la pacienți cu insuficiență hepatică
Nu au fost stabilite dozele de amlodipină pentru administrare la pacienții cu
insuficiență hepatică ușoară până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie
realizată cu prudenţă şi trebuie începută cu administrarea dozei minime.
Comprimatele SAMLOPIN 5 mg nu sunt destinate pentru divizare în 2 jumătăți pentru
obținerea dozei de 2,5 mg.
Administrarea la pacienții vârsnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții vârstnici. Creșterea dozei trebuie
efectuată cu precauție.
Administrarea la copii
Siguranța administrării amlodipinei la copii amlodipină nu a fost stabilită. Utilizarea
SAMLOPIN este contraindicată la această grupă de pacienți. CONTRAINDICAŢII
SAMLOPIN este contraindicată la pacienţi cu:
0
- hipersensibilitate la amlodipină, dihidropiridine sau oricare dintre excipienţi;
- hipotensiune arterială severă;
- şoc, inclusiv şoc cardiogen;
- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză
aortică cu grad mare);
- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic după infarct miocardic acut. https://bit.ly/3rrqSLF
Ce este Lorista şi pentru ce se utilizează Losartan aparţine unui grup de medicamente numit antagonişti ai receptorilor de angiotensină II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organism, care se leagă de receptorii din vasele de sânge şi produce îngustarea acestora. Astfel, creşte tensiunea arterială. Losartanul previne legarea angiotensinei II de aceşti receptori, determinând relaxarea vaselor de sânge, ceea ce scade tensiunea arterială. Losartanul încetineşte deteriorarea funcţiei rinichilor la pacienţii cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2. Lorista este utilizat pentru: – tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 până la 18 ani. – protecţia rinichilor la pacienţii cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 ale căror investigaţii de laborator atestă insuficienţa funcţiei rinichilor şi proteinurie ≥0,5 g pe zi (eliminarea unor cantităţi crescute de proteine în urină). – tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, atunci când medicul dumneavoastră consideră că anumite medicamente, numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale, nu mai sunt adecvate. Dacă boala dumneavoastră (insuficienţa cardiacă) a fost stabilizată prin utilizarea IECA, atunci nu trebuie să treceţi pe tratament cu losartan. – tratamentul pacienţilor cu tensiune arterială mare şi îngroşare a muşchiului inimii (hipertrofie ventriculară stângă); la aceşti pacienţi s-a demonstrat că losartanul reduce riscul accidentului vascular cerebral (indicaţie din studiul LIFE).
Cum să luaţi Lorista Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Medicul dumneavoastră va decide care este doza adecvată de Lorista, în funcţie de boala dumneavoastră şi dacă luaţi şi alte medicamente. Este important să continuaţi să luaţi Lorista atât timp cât v-a fost recomandat de medicul dumneavoastră, pentru a menţine un control adecvat al tensiunii arteriale. Lorista este disponibil în următoarele concentraţii: 12,5 mg, 25 mg, 50 mg şi 100 mg. Tratamentul tensiunii arteriale mari la adulţi Doza recomandată iniţială este 50 mg o dată pe zi (un comprimat Lorista 50 mg). Efectul maxim de reducere al tensiunii arteriale ar trebui să apară la 3-6 săptămâni după începerea tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg), o dată pe zi Dacă aveţi impresia că efectul losartanului este prea tare sau prea slab, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. Utilizarea la copii şi adolescenţi Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani Doza recomandată de începere a tratamentului la pacienţii cu greutate cuprinsă între 20 şi 50 kg este de 0,7 mg losartan per kg, administrat o dată pe zi (până la 25 mg Lorista). Dacă tensiunea arterială nu este controlată prin tratament, medicul poate creşte doza. Tratamentul pacienţilor adulţi cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 Doza recomandată iniţială a tratamentului este de 50 mg (un comprimat Lorista 50 mg) o dată pe zi. Ulterior, doza poate fi crescută la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg) o dată pe zi, în funcţie de valorile tensiunii arteriale. Losartan comprimate poate fi administrat împreună cu alte medicamente care scad tensiunea arterială (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa sau beta-blocante, medicamente cu acţiune centrală), precum şi cu insulină şi alte medicamente utilizate frecvent pentru scăderea nivelului glucozei din sânge (de exemplu, derivate de sulfoniluree, glitazone şi inhibitori de glucozidază). Tratamentul insuficienţei cardiace la pacienţii adulţi Doza recomandată iniţială este de obicei de 12,5 mg losartan (un comprimat Lorista 12,5 mg) o dată pe zi. În general, doza trebuie crescută la intervale de o săptămână (adică 12,5 mg pe zi în prima săptămână, 25 mg pe zi în a doua săptămână, 50 mg pe zi în a treia săptămână, 100 mg în a patra săptămână, 150 mg în a cincea săptămână), până la atingerea dozei de întreţinere, recomandată de medicul dumneavoastră. Poate fi utilizată o doză maximă de losartan de 150 mg (de exemplu, 3 comprimate de Lorista 50 mg sau 1 comprimat de Lorista 100 mg plus 1 comprimat Lorista 50 mg). În tratamentul insuficienţei cardiace, losartanul se administrează de obicei în asociere cu un diuretic (medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată) şi/sau digitalice (medicament care ajută inima să fie mai puternică şi mai eficientă) şi/sau un beta-blocant. Grupe speciale de pacienţi În cazul anumitor pacienţi, cum sunt cei trataţi cu doze mari de diuretice, pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cei cu vârsta de peste 75 ani, medicul poate recomanda doze mai mici, în special la începutul tratamentului. Utilizarea losartanului nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. "Nu utilizaţi Lorista"). Mod de administrare 5 Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar de apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi dozele zilnice, la aproximativ aceeaşi oră, în fiecare zi. Este important să continuaţi să luaţi Lorista până când medicul dumneavoastră vă recomandă să întrerupeţi tratamentul.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă apare una dintre următoarele reacţii adverse, opriţi administrarea losartan comprimate şi adresaţivă medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat spital de urgenţă: - O reacţie alergică gravă (erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, umflarea feţei, buzelor, gurii sau gâtului, ce poate provoca dificultăţi în înghiţire şi respiraţie). Aceasta este o reacţie adversă gravă, dar rară, care afectează de la 1 până la 10 pacienţi din 10000. În acest caz, aveţi nevoie de asistenţă medicală de urgenţă sau spitalizare La utilizarea losartanului au fost raportate următoarele reacţii adverse: Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): – ameţeli, – tensiune arterială mică (în special după pierderi excesive de apă din organism, de exemplu, la pacienții cu insuficiență severă a inimii sau sub tratament cu doze mari de diuretice), efecte ce depind de poziţia corpului şi de doză, cum este scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare din poziţia şezând sau culcat, – debilitate, – oboseală, – cantitate prea mică de zahăr în sânge (hipoglicemie), – cantitate prea mare de potasiu în sânge (hiperkaliemie), – tulburări ale funcţiei rinichiului, incluzând insuficienţă renală, – scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie), – creşterea concentraţiilor în sânge ale ureei, creatininei şi potasiului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): – somnolenţă, – durere de cap, – tulburări ale somnului, – senzaţie de bătăi mai frecvente ale inimii (palpitaţii), – durere puternică în piept (angină pectorală), – scurtare a respiraţiei (dispnee), – durere abdominală, – constipaţie, – diaree, 6 – greaţă, – vărsături, – blânde (urticarie), – mâncărimi (prurit), – erupţie trecătoare pe piele, – umflături localizate (edeme) – tuse. Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): – hipersensibilitate, – angioedem, – inflamaţie a vaselor de sânge (vasculită, inclusiv purpură Henoch-Schonlein), – amorţeală sau furnicături (paraesezie), – leşin (sincopă), – bătăi foarte rapide şi neregulate ale inimii (fibrilaţie atrială), hemoragie cerebrală (accident vascular cerebral), – inflamaţie a ficatului (hepatită), – creştere a concentraţiilor în sânge ale alanin-aminotransferazei (ALT), care dispare, de obicei, la întreruperea tratamentului. Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): – scădere a numărului de plachete sanguine (trombocite), – migrenă, – tulburări ale funcţiei ficatului, – durere de muşchi şi articulaţii, – simptome gripale, – durere de spate şi infecţie a tractului urinar, – creşterea sensibilităţii la lumina solară (fotosensibilitate), – durere neexplicată în muşchi însoţită de urină colorată (ca ceaiul) – rabdomioliză, – impotenţă, – inflamaţia pancreasului (pancreatită), – scăderea nivelelor sodiului din sânge (hiponatremie), – depresie, – stare generală de rău, – zgomote şi sunete în urechi (tinitus), – tulburări ale gustului (disgeuzie). Reacţiile adverse la copii sunt similare celor observate la adulţi.
https://bit.ly/3xTKPO4
Cum să luaţi Lorista Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Medicul dumneavoastră va decide care este doza adecvată de Lorista, în funcţie de boala dumneavoastră şi dacă luaţi şi alte medicamente. Este important să continuaţi să luaţi Lorista atât timp cât v-a fost recomandat de medicul dumneavoastră, pentru a menţine un control adecvat al tensiunii arteriale. Lorista este disponibil în următoarele concentraţii: 12,5 mg, 25 mg, 50 mg şi 100 mg. Tratamentul tensiunii arteriale mari la adulţi Doza recomandată iniţială este 50 mg o dată pe zi (un comprimat Lorista 50 mg). Efectul maxim de reducere al tensiunii arteriale ar trebui să apară la 3-6 săptămâni după începerea tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg), o dată pe zi Dacă aveţi impresia că efectul losartanului este prea tare sau prea slab, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. Utilizarea la copii şi adolescenţi Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani Doza recomandată de începere a tratamentului la pacienţii cu greutate cuprinsă între 20 şi 50 kg este de 0,7 mg losartan per kg, administrat o dată pe zi (până la 25 mg Lorista). Dacă tensiunea arterială nu este controlată prin tratament, medicul poate creşte doza. Tratamentul pacienţilor adulţi cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 Doza recomandată iniţială a tratamentului este de 50 mg (un comprimat Lorista 50 mg) o dată pe zi. Ulterior, doza poate fi crescută la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg) o dată pe zi, în funcţie de valorile tensiunii arteriale. Losartan comprimate poate fi administrat împreună cu alte medicamente care scad tensiunea arterială (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa sau beta-blocante, medicamente cu acţiune centrală), precum şi cu insulină şi alte medicamente utilizate frecvent pentru scăderea nivelului glucozei din sânge (de exemplu, derivate de sulfoniluree, glitazone şi inhibitori de glucozidază). Tratamentul insuficienţei cardiace la pacienţii adulţi Doza recomandată iniţială este de obicei de 12,5 mg losartan (un comprimat Lorista 12,5 mg) o dată pe zi. În general, doza trebuie crescută la intervale de o săptămână (adică 12,5 mg pe zi în prima săptămână, 25 mg pe zi în a doua săptămână, 50 mg pe zi în a treia săptămână, 100 mg în a patra săptămână, 150 mg în a cincea săptămână), până la atingerea dozei de întreţinere, recomandată de medicul dumneavoastră. Poate fi utilizată o doză maximă de losartan de 150 mg (de exemplu, 3 comprimate de Lorista 50 mg sau 1 comprimat de Lorista 100 mg plus 1 comprimat Lorista 50 mg). În tratamentul insuficienţei cardiace, losartanul se administrează de obicei în asociere cu un diuretic (medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată) şi/sau digitalice (medicament care ajută inima să fie mai puternică şi mai eficientă) şi/sau un beta-blocant. Grupe speciale de pacienţi În cazul anumitor pacienţi, cum sunt cei trataţi cu doze mari de diuretice, pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cei cu vârsta de peste 75 ani, medicul poate recomanda doze mai mici, în special la începutul tratamentului. Utilizarea losartanului nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. "Nu utilizaţi Lorista"). Mod de administrare 5 Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar de apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi dozele zilnice, la aproximativ aceeaşi oră, în fiecare zi. Este important să continuaţi să luaţi Lorista până când medicul dumneavoastră vă recomandă să întrerupeţi tratamentul.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă apare una dintre următoarele reacţii adverse, opriţi administrarea losartan comprimate şi adresaţivă medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat spital de urgenţă: - O reacţie alergică gravă (erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, umflarea feţei, buzelor, gurii sau gâtului, ce poate provoca dificultăţi în înghiţire şi respiraţie). Aceasta este o reacţie adversă gravă, dar rară, care afectează de la 1 până la 10 pacienţi din 10000. În acest caz, aveţi nevoie de asistenţă medicală de urgenţă sau spitalizare La utilizarea losartanului au fost raportate următoarele reacţii adverse: Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): – ameţeli, – tensiune arterială mică (în special după pierderi excesive de apă din organism, de exemplu, la pacienții cu insuficiență severă a inimii sau sub tratament cu doze mari de diuretice), efecte ce depind de poziţia corpului şi de doză, cum este scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare din poziţia şezând sau culcat, – debilitate, – oboseală, – cantitate prea mică de zahăr în sânge (hipoglicemie), – cantitate prea mare de potasiu în sânge (hiperkaliemie), – tulburări ale funcţiei rinichiului, incluzând insuficienţă renală, – scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie), – creşterea concentraţiilor în sânge ale ureei, creatininei şi potasiului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): – somnolenţă, – durere de cap, – tulburări ale somnului, – senzaţie de bătăi mai frecvente ale inimii (palpitaţii), – durere puternică în piept (angină pectorală), – scurtare a respiraţiei (dispnee), – durere abdominală, – constipaţie, – diaree, 6 – greaţă, – vărsături, – blânde (urticarie), – mâncărimi (prurit), – erupţie trecătoare pe piele, – umflături localizate (edeme) – tuse. Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): – hipersensibilitate, – angioedem, – inflamaţie a vaselor de sânge (vasculită, inclusiv purpură Henoch-Schonlein), – amorţeală sau furnicături (paraesezie), – leşin (sincopă), – bătăi foarte rapide şi neregulate ale inimii (fibrilaţie atrială), hemoragie cerebrală (accident vascular cerebral), – inflamaţie a ficatului (hepatită), – creştere a concentraţiilor în sânge ale alanin-aminotransferazei (ALT), care dispare, de obicei, la întreruperea tratamentului. Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): – scădere a numărului de plachete sanguine (trombocite), – migrenă, – tulburări ale funcţiei ficatului, – durere de muşchi şi articulaţii, – simptome gripale, – durere de spate şi infecţie a tractului urinar, – creşterea sensibilităţii la lumina solară (fotosensibilitate), – durere neexplicată în muşchi însoţită de urină colorată (ca ceaiul) – rabdomioliză, – impotenţă, – inflamaţia pancreasului (pancreatită), – scăderea nivelelor sodiului din sânge (hiponatremie), – depresie, – stare generală de rău, – zgomote şi sunete în urechi (tinitus), – tulburări ale gustului (disgeuzie). Reacţiile adverse la copii sunt similare celor observate la adulţi.
https://bit.ly/3xTKPO4
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În cele mai multe cazuri, doza iniţială de moxonidina este de 0,2 mg/zi administrată
într-o priză, de preferinţă dimineaţa. Dacă efectul terapeutic este insuficient, doza
poate fi crescută după 3 săptămâni de tratament la 0,4 mg/zi administrată în doză
unică sau divizate în 2 prize.
Doza unică maximă este de 0,4 mg. Doza zilnică maximă este de 0,6 mg şi trebuie
divizată în 2 prize.
Nu se recomandă întreruperea bruscă a administrării moxonidinei. Întreruperea
administrării moxonidinei trebuie efectuată treptat, timp de 2 săptămâni.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (RFG mai mare de 30 ml/min, dar mai mică
de 60 ml/min) doză unică de 0,2 mg şi doza zilnică de 0,4 mg moxonidina nu trebuie
depăşite.
La pacienţii hemodializaţi, doza iniţială este de 0,2 mg/zi. Dacă este necesar şi dacă
doza este tolerată aceasta poate fi crescută pînă la 0,4 mg/zi.
Studii privind administrarea moxonidinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost
efectuate.
La pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală dozele recomandate sunt aceleaşi ca şi
cele pentru pacienţii adulţi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate cunoscută la oricare din componentele preparatului, boala nodului
sinusal sau bradicardie (frecvenţa bătăilor inimii în repaus < 50 bătăi/minut), bloc
atrio–ventricular de gradul II sau III, insuficienţă cardiacă cronică de gradul III şi IV
(conform clasificării NYHA), edem angioneurotic în anamneză, insuficienţă hepatică
severă, cardiopatie ischemică severă şi angină instabilă, insuficienţă renală severă
(Clcr mai puţin de 30 ml/min, concentraţia creatininei >160 µmol/l), vârsta până la 18
0
ani (eficienţa şi siguranţa administrării preparatului nu au fost stabilite), alăptarea,
sarcina, administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, intoleranţă ereditară
la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţia glucozei-galactozei.
Se administrează cu precauţie: boala Parkinson (severă), epilepsie, glaucom,
depresie, claudicaţie "intermitentă", boala Raynaud, bloc atrioventricular de gradul I,
insuficienţă renală cronică (Clcr >30 ml/min, dar mai mic de 60 ml/min), tulburări
cerebrovasculare, după infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă clasa I şi II
(conform clasificării NYHA), pacienţii hemodializaţi, insuficienţă hepatică moderată
(mai mult de 9 puncte conform clasificării Child-Pugh) din cauza lipsei datelor cu
privire la ulizarea la acestă grupă de pacienţi. https://bit.ly/3eAi0xW
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În cele mai multe cazuri, doza iniţială de moxonidina este de 0,2 mg/zi administrată
într-o priză, de preferinţă dimineaţa. Dacă efectul terapeutic este insuficient, doza
poate fi crescută după 3 săptămâni de tratament la 0,4 mg/zi administrată în doză
unică sau divizate în 2 prize.
Doza unică maximă este de 0,4 mg. Doza zilnică maximă este de 0,6 mg şi trebuie
divizată în 2 prize.
Nu se recomandă întreruperea bruscă a administrării moxonidinei. Întreruperea
administrării moxonidinei trebuie efectuată treptat, timp de 2 săptămâni.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (RFG mai mare de 30 ml/min, dar mai mică
de 60 ml/min) doză unică de 0,2 mg şi doza zilnică de 0,4 mg moxonidina nu trebuie
depăşite.
La pacienţii hemodializaţi, doza iniţială este de 0,2 mg/zi. Dacă este necesar şi dacă
doza este tolerată aceasta poate fi crescută pînă la 0,4 mg/zi.
Studii privind administrarea moxonidinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost
efectuate.
La pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală dozele recomandate sunt aceleaşi ca şi
cele pentru pacienţii adulţi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate cunoscută la oricare din componentele preparatului, boala nodului
sinusal sau bradicardie (frecvenţa bătăilor inimii în repaus < 50 bătăi/minut), bloc
atrio–ventricular de gradul II sau III, insuficienţă cardiacă cronică de gradul III şi IV
(conform clasificării NYHA), edem angioneurotic în anamneză, insuficienţă hepatică
severă, cardiopatie ischemică severă şi angină instabilă, insuficienţă renală severă
(Clcr mai puţin de 30 ml/min, concentraţia creatininei >160 µmol/l), vârsta până la 18
0
ani (eficienţa şi siguranţa administrării preparatului nu au fost stabilite), alăptarea,
sarcina, administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, intoleranţă ereditară
la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţia glucozei-galactozei.
Se administrează cu precauţie: boala Parkinson (severă), epilepsie, glaucom,
depresie, claudicaţie "intermitentă", boala Raynaud, bloc atrioventricular de gradul I,
insuficienţă renală cronică (Clcr >30 ml/min, dar mai mic de 60 ml/min), tulburări
cerebrovasculare, după infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă clasa I şi II
(conform clasificării NYHA), pacienţii hemodializaţi, insuficienţă hepatică moderată
(mai mult de 9 puncte conform clasificării Child-Pugh) din cauza lipsei datelor cu
privire la ulizarea la acestă grupă de pacienţi. https://bit.ly/3eAi0xW