Filtru
Întâi cele populare
Ce este Lorista şi pentru ce se utilizează Losartan aparţine unui grup de medicamente numit antagonişti ai receptorilor de angiotensină II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organism, care se leagă de receptorii din vasele de sânge şi produce îngustarea acestora. Astfel, creşte tensiunea arterială. Losartanul previne legarea angiotensinei II de aceşti receptori, determinând relaxarea vaselor de sânge, ceea ce scade tensiunea arterială. Losartanul încetineşte deteriorarea funcţiei rinichilor la pacienţii cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2. Lorista este utilizat pentru: – tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 până la 18 ani. – protecţia rinichilor la pacienţii cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 ale căror investigaţii de laborator atestă insuficienţa funcţiei rinichilor şi proteinurie ≥0,5 g pe zi (eliminarea unor cantităţi crescute de proteine în urină). – tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, atunci când medicul dumneavoastră consideră că anumite medicamente, numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale, nu mai sunt adecvate. Dacă boala dumneavoastră (insuficienţa cardiacă) a fost stabilizată prin utilizarea IECA, atunci nu trebuie să treceţi pe tratament cu losartan. – tratamentul pacienţilor cu tensiune arterială mare şi îngroşare a muşchiului inimii (hipertrofie ventriculară stângă); la aceşti pacienţi s-a demonstrat că losartanul reduce riscul accidentului vascular cerebral (indicaţie din studiul LIFE).
Cum să luaţi Lorista Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Medicul dumneavoastră va decide care este doza adecvată de Lorista, în funcţie de boala dumneavoastră şi dacă luaţi şi alte medicamente. Este important să continuaţi să luaţi Lorista atât timp cât v-a fost recomandat de medicul dumneavoastră, pentru a menţine un control adecvat al tensiunii arteriale. Lorista este disponibil în următoarele concentraţii: 12,5 mg, 25 mg, 50 mg şi 100 mg. Tratamentul tensiunii arteriale mari la adulţi Doza recomandată iniţială este 50 mg o dată pe zi (un comprimat Lorista 50 mg). Efectul maxim de reducere al tensiunii arteriale ar trebui să apară la 3-6 săptămâni după începerea tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg), o dată pe zi Dacă aveţi impresia că efectul losartanului este prea tare sau prea slab, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. Utilizarea la copii şi adolescenţi Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani Doza recomandată de începere a tratamentului la pacienţii cu greutate cuprinsă între 20 şi 50 kg este de 0,7 mg losartan per kg, administrat o dată pe zi (până la 25 mg Lorista). Dacă tensiunea arterială nu este controlată prin tratament, medicul poate creşte doza. Tratamentul pacienţilor adulţi cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 Doza recomandată iniţială a tratamentului este de 50 mg (un comprimat Lorista 50 mg) o dată pe zi. Ulterior, doza poate fi crescută la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg) o dată pe zi, în funcţie de valorile tensiunii arteriale. Losartan comprimate poate fi administrat împreună cu alte medicamente care scad tensiunea arterială (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa sau beta-blocante, medicamente cu acţiune centrală), precum şi cu insulină şi alte medicamente utilizate frecvent pentru scăderea nivelului glucozei din sânge (de exemplu, derivate de sulfoniluree, glitazone şi inhibitori de glucozidază). Tratamentul insuficienţei cardiace la pacienţii adulţi Doza recomandată iniţială este de obicei de 12,5 mg losartan (un comprimat Lorista 12,5 mg) o dată pe zi. În general, doza trebuie crescută la intervale de o săptămână (adică 12,5 mg pe zi în prima săptămână, 25 mg pe zi în a doua săptămână, 50 mg pe zi în a treia săptămână, 100 mg în a patra săptămână, 150 mg în a cincea săptămână), până la atingerea dozei de întreţinere, recomandată de medicul dumneavoastră. Poate fi utilizată o doză maximă de losartan de 150 mg (de exemplu, 3 comprimate de Lorista 50 mg sau 1 comprimat de Lorista 100 mg plus 1 comprimat Lorista 50 mg). În tratamentul insuficienţei cardiace, losartanul se administrează de obicei în asociere cu un diuretic (medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată) şi/sau digitalice (medicament care ajută inima să fie mai puternică şi mai eficientă) şi/sau un beta-blocant. Grupe speciale de pacienţi În cazul anumitor pacienţi, cum sunt cei trataţi cu doze mari de diuretice, pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cei cu vârsta de peste 75 ani, medicul poate recomanda doze mai mici, în special la începutul tratamentului. Utilizarea losartanului nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. "Nu utilizaţi Lorista"). Mod de administrare 5 Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar de apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi dozele zilnice, la aproximativ aceeaşi oră, în fiecare zi. Este important să continuaţi să luaţi Lorista până când medicul dumneavoastră vă recomandă să întrerupeţi tratamentul.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă apare una dintre următoarele reacţii adverse, opriţi administrarea losartan comprimate şi adresaţivă medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat spital de urgenţă: - O reacţie alergică gravă (erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, umflarea feţei, buzelor, gurii sau gâtului, ce poate provoca dificultăţi în înghiţire şi respiraţie). Aceasta este o reacţie adversă gravă, dar rară, care afectează de la 1 până la 10 pacienţi din 10000. În acest caz, aveţi nevoie de asistenţă medicală de urgenţă sau spitalizare La utilizarea losartanului au fost raportate următoarele reacţii adverse: Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): – ameţeli, – tensiune arterială mică (în special după pierderi excesive de apă din organism, de exemplu, la pacienții cu insuficiență severă a inimii sau sub tratament cu doze mari de diuretice), efecte ce depind de poziţia corpului şi de doză, cum este scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare din poziţia şezând sau culcat, – debilitate, – oboseală, – cantitate prea mică de zahăr în sânge (hipoglicemie), – cantitate prea mare de potasiu în sânge (hiperkaliemie), – tulburări ale funcţiei rinichiului, incluzând insuficienţă renală, – scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie), – creşterea concentraţiilor în sânge ale ureei, creatininei şi potasiului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): – somnolenţă, – durere de cap, – tulburări ale somnului, – senzaţie de bătăi mai frecvente ale inimii (palpitaţii), – durere puternică în piept (angină pectorală), – scurtare a respiraţiei (dispnee), – durere abdominală, – constipaţie, – diaree, 6 – greaţă, – vărsături, – blânde (urticarie), – mâncărimi (prurit), – erupţie trecătoare pe piele, – umflături localizate (edeme) – tuse. Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): – hipersensibilitate, – angioedem, – inflamaţie a vaselor de sânge (vasculită, inclusiv purpură Henoch-Schonlein), – amorţeală sau furnicături (paraesezie), – leşin (sincopă), – bătăi foarte rapide şi neregulate ale inimii (fibrilaţie atrială), hemoragie cerebrală (accident vascular cerebral), – inflamaţie a ficatului (hepatită), – creştere a concentraţiilor în sânge ale alanin-aminotransferazei (ALT), care dispare, de obicei, la întreruperea tratamentului. Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): – scădere a numărului de plachete sanguine (trombocite), – migrenă, – tulburări ale funcţiei ficatului, – durere de muşchi şi articulaţii, – simptome gripale, – durere de spate şi infecţie a tractului urinar, – creşterea sensibilităţii la lumina solară (fotosensibilitate), – durere neexplicată în muşchi însoţită de urină colorată (ca ceaiul) – rabdomioliză, – impotenţă, – inflamaţia pancreasului (pancreatită), – scăderea nivelelor sodiului din sânge (hiponatremie), – depresie, – stare generală de rău, – zgomote şi sunete în urechi (tinitus), – tulburări ale gustului (disgeuzie). Reacţiile adverse la copii sunt similare celor observate la adulţi.
https://bit.ly/3xTKPO4
Cum să luaţi Lorista Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Medicul dumneavoastră va decide care este doza adecvată de Lorista, în funcţie de boala dumneavoastră şi dacă luaţi şi alte medicamente. Este important să continuaţi să luaţi Lorista atât timp cât v-a fost recomandat de medicul dumneavoastră, pentru a menţine un control adecvat al tensiunii arteriale. Lorista este disponibil în următoarele concentraţii: 12,5 mg, 25 mg, 50 mg şi 100 mg. Tratamentul tensiunii arteriale mari la adulţi Doza recomandată iniţială este 50 mg o dată pe zi (un comprimat Lorista 50 mg). Efectul maxim de reducere al tensiunii arteriale ar trebui să apară la 3-6 săptămâni după începerea tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg), o dată pe zi Dacă aveţi impresia că efectul losartanului este prea tare sau prea slab, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. Utilizarea la copii şi adolescenţi Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani Doza recomandată de începere a tratamentului la pacienţii cu greutate cuprinsă între 20 şi 50 kg este de 0,7 mg losartan per kg, administrat o dată pe zi (până la 25 mg Lorista). Dacă tensiunea arterială nu este controlată prin tratament, medicul poate creşte doza. Tratamentul pacienţilor adulţi cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 Doza recomandată iniţială a tratamentului este de 50 mg (un comprimat Lorista 50 mg) o dată pe zi. Ulterior, doza poate fi crescută la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg) o dată pe zi, în funcţie de valorile tensiunii arteriale. Losartan comprimate poate fi administrat împreună cu alte medicamente care scad tensiunea arterială (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa sau beta-blocante, medicamente cu acţiune centrală), precum şi cu insulină şi alte medicamente utilizate frecvent pentru scăderea nivelului glucozei din sânge (de exemplu, derivate de sulfoniluree, glitazone şi inhibitori de glucozidază). Tratamentul insuficienţei cardiace la pacienţii adulţi Doza recomandată iniţială este de obicei de 12,5 mg losartan (un comprimat Lorista 12,5 mg) o dată pe zi. În general, doza trebuie crescută la intervale de o săptămână (adică 12,5 mg pe zi în prima săptămână, 25 mg pe zi în a doua săptămână, 50 mg pe zi în a treia săptămână, 100 mg în a patra săptămână, 150 mg în a cincea săptămână), până la atingerea dozei de întreţinere, recomandată de medicul dumneavoastră. Poate fi utilizată o doză maximă de losartan de 150 mg (de exemplu, 3 comprimate de Lorista 50 mg sau 1 comprimat de Lorista 100 mg plus 1 comprimat Lorista 50 mg). În tratamentul insuficienţei cardiace, losartanul se administrează de obicei în asociere cu un diuretic (medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată) şi/sau digitalice (medicament care ajută inima să fie mai puternică şi mai eficientă) şi/sau un beta-blocant. Grupe speciale de pacienţi În cazul anumitor pacienţi, cum sunt cei trataţi cu doze mari de diuretice, pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cei cu vârsta de peste 75 ani, medicul poate recomanda doze mai mici, în special la începutul tratamentului. Utilizarea losartanului nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. "Nu utilizaţi Lorista"). Mod de administrare 5 Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar de apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi dozele zilnice, la aproximativ aceeaşi oră, în fiecare zi. Este important să continuaţi să luaţi Lorista până când medicul dumneavoastră vă recomandă să întrerupeţi tratamentul.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă apare una dintre următoarele reacţii adverse, opriţi administrarea losartan comprimate şi adresaţivă medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat spital de urgenţă: - O reacţie alergică gravă (erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, umflarea feţei, buzelor, gurii sau gâtului, ce poate provoca dificultăţi în înghiţire şi respiraţie). Aceasta este o reacţie adversă gravă, dar rară, care afectează de la 1 până la 10 pacienţi din 10000. În acest caz, aveţi nevoie de asistenţă medicală de urgenţă sau spitalizare La utilizarea losartanului au fost raportate următoarele reacţii adverse: Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): – ameţeli, – tensiune arterială mică (în special după pierderi excesive de apă din organism, de exemplu, la pacienții cu insuficiență severă a inimii sau sub tratament cu doze mari de diuretice), efecte ce depind de poziţia corpului şi de doză, cum este scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare din poziţia şezând sau culcat, – debilitate, – oboseală, – cantitate prea mică de zahăr în sânge (hipoglicemie), – cantitate prea mare de potasiu în sânge (hiperkaliemie), – tulburări ale funcţiei rinichiului, incluzând insuficienţă renală, – scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie), – creşterea concentraţiilor în sânge ale ureei, creatininei şi potasiului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): – somnolenţă, – durere de cap, – tulburări ale somnului, – senzaţie de bătăi mai frecvente ale inimii (palpitaţii), – durere puternică în piept (angină pectorală), – scurtare a respiraţiei (dispnee), – durere abdominală, – constipaţie, – diaree, 6 – greaţă, – vărsături, – blânde (urticarie), – mâncărimi (prurit), – erupţie trecătoare pe piele, – umflături localizate (edeme) – tuse. Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): – hipersensibilitate, – angioedem, – inflamaţie a vaselor de sânge (vasculită, inclusiv purpură Henoch-Schonlein), – amorţeală sau furnicături (paraesezie), – leşin (sincopă), – bătăi foarte rapide şi neregulate ale inimii (fibrilaţie atrială), hemoragie cerebrală (accident vascular cerebral), – inflamaţie a ficatului (hepatită), – creştere a concentraţiilor în sânge ale alanin-aminotransferazei (ALT), care dispare, de obicei, la întreruperea tratamentului. Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): – scădere a numărului de plachete sanguine (trombocite), – migrenă, – tulburări ale funcţiei ficatului, – durere de muşchi şi articulaţii, – simptome gripale, – durere de spate şi infecţie a tractului urinar, – creşterea sensibilităţii la lumina solară (fotosensibilitate), – durere neexplicată în muşchi însoţită de urină colorată (ca ceaiul) – rabdomioliză, – impotenţă, – inflamaţia pancreasului (pancreatită), – scăderea nivelelor sodiului din sânge (hiponatremie), – depresie, – stare generală de rău, – zgomote şi sunete în urechi (tinitus), – tulburări ale gustului (disgeuzie). Reacţiile adverse la copii sunt similare celor observate la adulţi.
https://bit.ly/3xTKPO4
Edarbi este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (hipertensiune arterială). Scăderea tensiunii arteriale vă poate reduce riscul de accident vascular cerebral sau atac de cord . Avertizări
Nu utilizați Edarbi dacă sunteți gravidă. Opriți utilizarea medicamentului și spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă rămâneți gravidă.
Dacă aveți diabet, nu luați Edarbi cu niciun medicament care conține aliskiren (un medicament pentru tensiunea arterială).
Înainte de a lua acest medicament, spuneți medicului dumneavoastră despre toate celelalte afecțiuni medicale și alergii. De asemenea, asigurați-vă că medicul dumneavoastră știe dacă sunteți gravidă sau alăptați. În unele cazuri, este posibil să nu puteți utiliza Edarbi sau este posibil să aveți nevoie de o ajustare a dozei sau de precauții speciale. Doza: Luați Edarbi exact așa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Urmați toate instrucțiunile de pe eticheta de rețetă și citiți toate ghidurile de medicamente sau fișele de instrucțiuni. Medicul dumneavoastră vă poate modifica ocazional doza.
Edarbi poate fi luat cu sau fără alimente.
Tensiunea arterială va trebui verificată des. Este posibil să fie verificată și funcția renală.
Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă sunteți bolnav de vărsături sau diaree sau dacă transpirați mai mult decât de obicei. Vă puteți deshidrata cu ușurință în timp ce luați Edarbi.
Poate dura 2 săptămâni până când tensiunea arterială este sub control. Continuați să utilizați acest medicament conform instrucțiunilor, chiar dacă vă simțiți bine. Tensiunea arterială crescută nu are adesea simptome.
Este posibil să trebuiască să utilizați medicamente pentru tensiunea arterială pentru tot restul vieții. Tratamentul poate include, de asemenea, dieta, exercițiile fizice, scăderea colesterolului, fumatul și controlul diabetului.
A se păstra în recipientul original la temperatura camerei, departe de umiditate, căldură și lumină. Doza uzuală pentru adulți pentru hipertensiune arterială:
80 mg pe cale orală o dată pe zi
Observații: Luați în considerare o doză inițială de 40 mg pe cale orală o dată pe zi pentru pacienții cu doze diuretice mari.
Nu utilizați Edarbi dacă sunteți gravidă. Opriți utilizarea medicamentului și spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă rămâneți gravidă.
Dacă aveți diabet, nu luați Edarbi cu niciun medicament care conține aliskiren (un medicament pentru tensiunea arterială).
Înainte de a lua acest medicament, spuneți medicului dumneavoastră despre toate celelalte afecțiuni medicale și alergii. De asemenea, asigurați-vă că medicul dumneavoastră știe dacă sunteți gravidă sau alăptați. În unele cazuri, este posibil să nu puteți utiliza Edarbi sau este posibil să aveți nevoie de o ajustare a dozei sau de precauții speciale. Doza: Luați Edarbi exact așa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Urmați toate instrucțiunile de pe eticheta de rețetă și citiți toate ghidurile de medicamente sau fișele de instrucțiuni. Medicul dumneavoastră vă poate modifica ocazional doza.
Edarbi poate fi luat cu sau fără alimente.
Tensiunea arterială va trebui verificată des. Este posibil să fie verificată și funcția renală.
Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă sunteți bolnav de vărsături sau diaree sau dacă transpirați mai mult decât de obicei. Vă puteți deshidrata cu ușurință în timp ce luați Edarbi.
Poate dura 2 săptămâni până când tensiunea arterială este sub control. Continuați să utilizați acest medicament conform instrucțiunilor, chiar dacă vă simțiți bine. Tensiunea arterială crescută nu are adesea simptome.
Este posibil să trebuiască să utilizați medicamente pentru tensiunea arterială pentru tot restul vieții. Tratamentul poate include, de asemenea, dieta, exercițiile fizice, scăderea colesterolului, fumatul și controlul diabetului.
A se păstra în recipientul original la temperatura camerei, departe de umiditate, căldură și lumină. Doza uzuală pentru adulți pentru hipertensiune arterială:
80 mg pe cale orală o dată pe zi
Observații: Luați în considerare o doză inițială de 40 mg pe cale orală o dată pe zi pentru pacienții cu doze diuretice mari.
Ce este Ebrantil şi pentru ce se utilizează?
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0
-3%
426.46 MDL
439.65 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi.
https://bit.ly/2UVwt0A
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi.
https://bit.ly/2UVwt0A
Rețetă medicală
Ce este Almacor şi pentru ce se utilizează
Almacor conţine substanţa activă amlodipină, care face parte din grupul medicamentelor cunoscute
sub numele de blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
dihidropiridine.
Almacor este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau al unui anumit
tip de durere de piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare Almacor relaxează vasele sanguine, uşurând astfel circulaţia
sângelui.
La pacienţii cu angină pectorală Almacor îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a muşchiului inimii, care
beneficiază astfel de mai mult oxigen, ceea ce previne apariţia durerii în piept. Durerea în piept deja
instalată nu este ameliorată imediat de Almacor.Cum să utilizaţi Almacor
3
-Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
-Doza recomandată de Almacor este de 1 comprimat de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută
la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.
-Luaţi Almacor în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă.
-Medicamentul poate fi luat înainte sau după alimente sau băuturi
-Luaţi comprimatul în fiecare zi. Aceasta vă ajută la menţinerea eficacităţii tratamentului.
-Înainte de terminarea comprimatelor, mergeţi la medic, deoarece poate fi necesară continuitatea
tratamentului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) doza iniţială recomandată este de 2,5 mg
amlodipină o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg o dată pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Mergeţi la medicul dumneavoastră imediat dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna din
reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
-respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate brusc
-umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor
-umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie
-reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice
-infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii
-pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare generală de
rău accentuată.
Almacor conţine substanţa activă amlodipină, care face parte din grupul medicamentelor cunoscute
sub numele de blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
dihidropiridine.
Almacor este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau al unui anumit
tip de durere de piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare Almacor relaxează vasele sanguine, uşurând astfel circulaţia
sângelui.
La pacienţii cu angină pectorală Almacor îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a muşchiului inimii, care
beneficiază astfel de mai mult oxigen, ceea ce previne apariţia durerii în piept. Durerea în piept deja
instalată nu este ameliorată imediat de Almacor.Cum să utilizaţi Almacor
3
-Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
-Doza recomandată de Almacor este de 1 comprimat de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută
la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.
-Luaţi Almacor în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă.
-Medicamentul poate fi luat înainte sau după alimente sau băuturi
-Luaţi comprimatul în fiecare zi. Aceasta vă ajută la menţinerea eficacităţii tratamentului.
-Înainte de terminarea comprimatelor, mergeţi la medic, deoarece poate fi necesară continuitatea
tratamentului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) doza iniţială recomandată este de 2,5 mg
amlodipină o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg o dată pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Mergeţi la medicul dumneavoastră imediat dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna din
reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
-respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate brusc
-umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor
-umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie
-reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice
-infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii
-pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare generală de
rău accentuată.
-3%
30.46 MDL
31.40 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Moxonidina se administrează intern, indiferent de mese.
Doza uzuală iniţială de moxonidină este de 0,2 mg pe zi, iar doza maximă zilnică
este de 0,6 mg, divizată în două prize. Doza maximă la o priză este de 0,4 mg.
Ajustările dozei zilnice trebuie individualizate în funcţie de reacţia pacientului.
Moxonidina poate fi administrată indiferent de aportul alimentar.
Doza iniţială pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă constituie
0,2 mg pe zi. La necesitate şi toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe
zi la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi până la 0,3 mg la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (vezi compartimentul „Atenţionări şi precauţii speciale de
utilizare”).
Pentru pacienţii hemodializaţi doza iniţială constituie 0,2 mg pe zi. La necesitate şi
toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe zi.
Moxonidina nu trebuie administrată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu există o experienţă terapeutică suficientă privind siguranţa şi
eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- boala nodului sinusal;
- bradicardie severă (frecvenţa contracţiilor cardiace în repaus 50 bătăi/min);
- bloc atrio-ventricular de gradul II sau III;
- insuficienţă cardiacă. https://bit.ly/3zeZKCi
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Moxonidina se administrează intern, indiferent de mese.
Doza uzuală iniţială de moxonidină este de 0,2 mg pe zi, iar doza maximă zilnică
este de 0,6 mg, divizată în două prize. Doza maximă la o priză este de 0,4 mg.
Ajustările dozei zilnice trebuie individualizate în funcţie de reacţia pacientului.
Moxonidina poate fi administrată indiferent de aportul alimentar.
Doza iniţială pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă constituie
0,2 mg pe zi. La necesitate şi toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe
zi la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi până la 0,3 mg la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (vezi compartimentul „Atenţionări şi precauţii speciale de
utilizare”).
Pentru pacienţii hemodializaţi doza iniţială constituie 0,2 mg pe zi. La necesitate şi
toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe zi.
Moxonidina nu trebuie administrată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu există o experienţă terapeutică suficientă privind siguranţa şi
eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- boala nodului sinusal;
- bradicardie severă (frecvenţa contracţiilor cardiace în repaus 50 bătăi/min);
- bloc atrio-ventricular de gradul II sau III;
- insuficienţă cardiacă. https://bit.ly/3zeZKCi
1. Ce este Ekvamer şi pentru ce se utilizează
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ekvamer. Nu luaţi Ekvamer - dacă sunteţi alergic la lisinopril, amlodipinǎ sau rosuvastatină - dacă sunteţi alergic la alţi inhibitori ECA (cum sunt enalapril, captopril şi ramipril) - dacă aveţi tensiune arterială foarte mică - dacă aveţi o îngustare a aortei (stenoză aortică), a valvei inimii (stenoză mitrală), o îngroşare a muşchiului inimii (cardiomiopatie hipertrofică)
- dacă aveţi insuficienţă circulatorie - dacă aţi suferit un atac de cord - dacă sunteți gravidă sau alăptați. Dacă rămâneți gravidă în timp ce luați Ekvamer, întrerupeți tratamentul imediat și spuneți-i medicului dumneavoastră. Femeile ar trebui să evite să rămână gravide în timp ce iau Ekvamer prin utilizarea contracepției adecvate. - dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată dacă aveți boală hepatică în prezent
- dacă aveți o boală renală severă
- dacă aveți dureri musculare sau dureri repetate sau inexplicabile în prezent
Dacă vi se aplică oricare dintre cele expuse mai sus, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ekvamer. Nu luaţi Ekvamer - dacă sunteţi alergic la lisinopril, amlodipinǎ sau rosuvastatină - dacă sunteţi alergic la alţi inhibitori ECA (cum sunt enalapril, captopril şi ramipril) - dacă aveţi tensiune arterială foarte mică - dacă aveţi o îngustare a aortei (stenoză aortică), a valvei inimii (stenoză mitrală), o îngroşare a muşchiului inimii (cardiomiopatie hipertrofică)
- dacă aveţi insuficienţă circulatorie - dacă aţi suferit un atac de cord - dacă sunteți gravidă sau alăptați. Dacă rămâneți gravidă în timp ce luați Ekvamer, întrerupeți tratamentul imediat și spuneți-i medicului dumneavoastră. Femeile ar trebui să evite să rămână gravide în timp ce iau Ekvamer prin utilizarea contracepției adecvate. - dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată dacă aveți boală hepatică în prezent
- dacă aveți o boală renală severă
- dacă aveți dureri musculare sau dureri repetate sau inexplicabile în prezent
Dacă vi se aplică oricare dintre cele expuse mai sus, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.
-3%
339.98 MDL
350.50 MDL
-3%
124.98 MDL
128.85 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Moxonidina se administrează intern, indiferent de mese.
Doza uzuală iniţială de moxonidină este de 0,2 mg pe zi, iar doza maximă zilnică
este de 0,6 mg, divizată în două prize. Doza maximă la o priză este de 0,4 mg.
Ajustările dozei zilnice trebuie individualizate în funcţie de reacţia pacientului.
Moxonidina poate fi administrată indiferent de aportul alimentar.
Doza iniţială pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă constituie
0,2 mg pe zi. La necesitate şi toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe
zi la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi până la 0,3 mg la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (vezi compartimentul „Atenţionări şi precauţii speciale de
utilizare”).
Pentru pacienţii hemodializaţi doza iniţială constituie 0,2 mg pe zi. La necesitate şi
toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe zi.
Moxonidina nu trebuie administrată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu există o experienţă terapeutică suficientă privind siguranţa şi
eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- boala nodului sinusal;
- bradicardie severă (frecvenţa contracţiilor cardiace în repaus 50 bătăi/min);
- bloc atrio-ventricular de gradul II sau III;
- insuficienţă cardiacă. https://bit.ly/3zeZKCi
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Moxonidina se administrează intern, indiferent de mese.
Doza uzuală iniţială de moxonidină este de 0,2 mg pe zi, iar doza maximă zilnică
este de 0,6 mg, divizată în două prize. Doza maximă la o priză este de 0,4 mg.
Ajustările dozei zilnice trebuie individualizate în funcţie de reacţia pacientului.
Moxonidina poate fi administrată indiferent de aportul alimentar.
Doza iniţială pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă constituie
0,2 mg pe zi. La necesitate şi toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe
zi la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi până la 0,3 mg la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (vezi compartimentul „Atenţionări şi precauţii speciale de
utilizare”).
Pentru pacienţii hemodializaţi doza iniţială constituie 0,2 mg pe zi. La necesitate şi
toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe zi.
Moxonidina nu trebuie administrată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu există o experienţă terapeutică suficientă privind siguranţa şi
eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- boala nodului sinusal;
- bradicardie severă (frecvenţa contracţiilor cardiace în repaus 50 bătăi/min);
- bloc atrio-ventricular de gradul II sau III;
- insuficienţă cardiacă. https://bit.ly/3zeZKCi
Rețetă medicală
Doze si administrare:
HTA: 10-40 mg, o data/zi (IR: scad doza). IC: initial 2,5 mg/zi, doza de intretinere 5-20 mg, o data/zi.
Contraindicatii:
Hipersensibilitare la lisinopril sau alt IEC; sarcina si alaptare.
Atentionari:
Prudenta in hTA; pacienti cu pierderi de sodiu; cardiopatie ischemica; tulburari cerebrovasculare; monitorizarea potasemiei si hemoleucogramei; varstnici; IR; copii; interactiuni medicamentoase cu indometacin; sarcina si alaptare.
Reactii adverse:
Vertij, cefalee, oboseala, diaree, tuse, disconfort la nivelul pieptului, febra, angina pectorala, hTA ortostatica, dureri abdominale, anorexie, constipatie, guta, dureri de oase sau de oold, depresie, somnolenta, insomnie, bronsita, sinuzita, oligurie, azotemie progresiva, IRA, infectii urinare, tulburari de vedere, prurit, vasculita, edeme angioneurotice, a glotei si/sau laringelui, cresteri minore ale uremiei si ale creatininei serice.
HTA: 10-40 mg, o data/zi (IR: scad doza). IC: initial 2,5 mg/zi, doza de intretinere 5-20 mg, o data/zi.
Contraindicatii:
Hipersensibilitare la lisinopril sau alt IEC; sarcina si alaptare.
Atentionari:
Prudenta in hTA; pacienti cu pierderi de sodiu; cardiopatie ischemica; tulburari cerebrovasculare; monitorizarea potasemiei si hemoleucogramei; varstnici; IR; copii; interactiuni medicamentoase cu indometacin; sarcina si alaptare.
Reactii adverse:
Vertij, cefalee, oboseala, diaree, tuse, disconfort la nivelul pieptului, febra, angina pectorala, hTA ortostatica, dureri abdominale, anorexie, constipatie, guta, dureri de oase sau de oold, depresie, somnolenta, insomnie, bronsita, sinuzita, oligurie, azotemie progresiva, IRA, infectii urinare, tulburari de vedere, prurit, vasculita, edeme angioneurotice, a glotei si/sau laringelui, cresteri minore ale uremiei si ale creatininei serice.
-3%
41.71 MDL
43 MDL
Ce este Hartil Amlo şi pentru ce se utilizează
Hartil Amlo conţine două substanţe active numite ramipril şi amlodipină.
Ramiprilul face parte din grupa de medicamente numită inhibitori ai ECA (inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei), în timp ce amlodipina face parte din grupa de medicamente numită
antagonişti de calciu.
Ramipril acţionează prin:
Scăderea producerii de substanţe care cresc tensiunea arterială de către organismul
dumneavoastră
Relaxarea şi dilatarea vaselor de sânge
Micşorarea efortului inimii de pompare a sângelui în organism.
Amlodipina acţionează prin:
• Relaxarea vaselor de sânge astfel sângele circulặ prin vasele de sânge mai uşor.
Hartil Amlo poate fi utilizat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la
pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător prin administrarea asociată de
ramipril şi amlodipină, la aceleaşi doze ca şi în combinaţie în doză fixă, dar sub formă de
comprimate separate. Cum să luaţi Hartil Amlo
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi
sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Regimul de dozare
- Doza obişnuită este de 1 capsulă, având concentraţia stabilită de medicul dumneavoastră
- În funcţie de efectele acestui medicament, medicul dumneavoastră vă poate modifica doza
- Doza maximă este de o capsulă cu concentraţia de 10 mg /10 mg, o dată pe zi
Grupe speciale de pacienţi
Poate fi necesară modificarea dozelor în cazul afecţiunilor ficatului şi rinichilor.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va reduce dozele administrate la începutul tratamentului şi va modifica
ulterior aceste doze într-un ritm mai lent.
La pacienţii foarte în vârstă sau la cei cu dizabilităţi nu este recomandată administrarea capsulelor
de Hartil Amlo .
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Hartil Amlo nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă aveţi impresia că efectul terapeutic al acestui
medicament este prea slab sau prea puternic.
Este important să luaţi capsulele în mod constant. Mergeţi la medicul dumneavoastră înainte de
terminarea capsulelor.
Mod de administrare
- Luaţi acest medicament pe cale orală, în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi, înainte sau după
masă.
- Înghiţiţi capsula întreagă cu o cantitate de lichid.
- Nu sfărâmaţi şi nu mestecaţi capsulele.
- Nu luaţi Hartil Amlo cu suc de grepfrut. Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Încetaţi să utilizaţi Hartil Amlo şi contactaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă prezentaţi una
dintre următoarele reacţii adverse - puteţi avea nevoie urgentă de tratament medical:
- Umflarea feţei, buzelor sau gâtului ceea ce poate determina probleme la înghiţire sau la
respiraţie precum şi mâncărimi şi erupţii trecătoare pe piele. Acestea pot fi simptomele unei
reacţii alergice grave la Hartil Amlo.
- Reacţii severe la nivelul pielii cum sunt erupţiile trecătoare pe piele, ulceraţii ale mucoasei
bucale, înrăutăţirea unei afecţiuni pre-existente a pielii, înroşire, apariţie a unor pustule sau
exfolierea pielii (cum sunt sindromul Stevens-Johnson, necroliza toxică epidermică sau eritem
polimorf).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi:
- Bătăi rapide ale inimii, bătăi neregulate sau puternice ale inimii (palpitaţii), dureri în piept,
senzaţie de apăsare în piept sau probleme mai grave care includ infarct miocardic şi accident
vascular cerebral.
- Scurtarea respiraţiei sau tuse. Acestea pot fi simptome ale unor probleme la nivelul plămânilor.
- Apariţie a vânătăilor mai uşor decât în mod normal, sângerări cu durată mai lungă decât normal,
alte simptome de sângerare (cum este sângerarea gingiilor), puncte purpurii, umflături la nivelul
pielii sau infecţii apărute mai uşor decât în mod normal, gât inflamat şi febră, stare de oboseală,
stare de leşin, ameţeli sau paloare a pielii. Acestea pot fi semne ale unor probleme ale sângelui
sau ale măduvei osoase.
- Dureri severe de stomac care pot ajunge până în spate. Acesta poate fi un semn de inflamarea
pancreasului (pancreatită).
- Febră, frisoane, oboseală, pierderea poftei de mâncare, dureri de stomac, senzaţie de rău,
îngălbenirea pielii sau albului ochilor (icter). Acestea pot fi semnele unor probleme hepatice,
cum sunt inflamarea ficatului (hepatita) sau deteriorarea ficatului. https://bit.ly/2VZ9Wk4
Hartil Amlo conţine două substanţe active numite ramipril şi amlodipină.
Ramiprilul face parte din grupa de medicamente numită inhibitori ai ECA (inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei), în timp ce amlodipina face parte din grupa de medicamente numită
antagonişti de calciu.
Ramipril acţionează prin:
Scăderea producerii de substanţe care cresc tensiunea arterială de către organismul
dumneavoastră
Relaxarea şi dilatarea vaselor de sânge
Micşorarea efortului inimii de pompare a sângelui în organism.
Amlodipina acţionează prin:
• Relaxarea vaselor de sânge astfel sângele circulặ prin vasele de sânge mai uşor.
Hartil Amlo poate fi utilizat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la
pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător prin administrarea asociată de
ramipril şi amlodipină, la aceleaşi doze ca şi în combinaţie în doză fixă, dar sub formă de
comprimate separate. Cum să luaţi Hartil Amlo
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi
sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Regimul de dozare
- Doza obişnuită este de 1 capsulă, având concentraţia stabilită de medicul dumneavoastră
- În funcţie de efectele acestui medicament, medicul dumneavoastră vă poate modifica doza
- Doza maximă este de o capsulă cu concentraţia de 10 mg /10 mg, o dată pe zi
Grupe speciale de pacienţi
Poate fi necesară modificarea dozelor în cazul afecţiunilor ficatului şi rinichilor.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va reduce dozele administrate la începutul tratamentului şi va modifica
ulterior aceste doze într-un ritm mai lent.
La pacienţii foarte în vârstă sau la cei cu dizabilităţi nu este recomandată administrarea capsulelor
de Hartil Amlo .
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Hartil Amlo nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă aveţi impresia că efectul terapeutic al acestui
medicament este prea slab sau prea puternic.
Este important să luaţi capsulele în mod constant. Mergeţi la medicul dumneavoastră înainte de
terminarea capsulelor.
Mod de administrare
- Luaţi acest medicament pe cale orală, în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi, înainte sau după
masă.
- Înghiţiţi capsula întreagă cu o cantitate de lichid.
- Nu sfărâmaţi şi nu mestecaţi capsulele.
- Nu luaţi Hartil Amlo cu suc de grepfrut. Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Încetaţi să utilizaţi Hartil Amlo şi contactaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă prezentaţi una
dintre următoarele reacţii adverse - puteţi avea nevoie urgentă de tratament medical:
- Umflarea feţei, buzelor sau gâtului ceea ce poate determina probleme la înghiţire sau la
respiraţie precum şi mâncărimi şi erupţii trecătoare pe piele. Acestea pot fi simptomele unei
reacţii alergice grave la Hartil Amlo.
- Reacţii severe la nivelul pielii cum sunt erupţiile trecătoare pe piele, ulceraţii ale mucoasei
bucale, înrăutăţirea unei afecţiuni pre-existente a pielii, înroşire, apariţie a unor pustule sau
exfolierea pielii (cum sunt sindromul Stevens-Johnson, necroliza toxică epidermică sau eritem
polimorf).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi:
- Bătăi rapide ale inimii, bătăi neregulate sau puternice ale inimii (palpitaţii), dureri în piept,
senzaţie de apăsare în piept sau probleme mai grave care includ infarct miocardic şi accident
vascular cerebral.
- Scurtarea respiraţiei sau tuse. Acestea pot fi simptome ale unor probleme la nivelul plămânilor.
- Apariţie a vânătăilor mai uşor decât în mod normal, sângerări cu durată mai lungă decât normal,
alte simptome de sângerare (cum este sângerarea gingiilor), puncte purpurii, umflături la nivelul
pielii sau infecţii apărute mai uşor decât în mod normal, gât inflamat şi febră, stare de oboseală,
stare de leşin, ameţeli sau paloare a pielii. Acestea pot fi semne ale unor probleme ale sângelui
sau ale măduvei osoase.
- Dureri severe de stomac care pot ajunge până în spate. Acesta poate fi un semn de inflamarea
pancreasului (pancreatită).
- Febră, frisoane, oboseală, pierderea poftei de mâncare, dureri de stomac, senzaţie de rău,
îngălbenirea pielii sau albului ochilor (icter). Acestea pot fi semnele unor probleme hepatice,
cum sunt inflamarea ficatului (hepatita) sau deteriorarea ficatului. https://bit.ly/2VZ9Wk4
-3%
95.25 MDL
98.20 MDL
Rețetă medicală
Ce este Candesartan Atb și pentru a se folosi
Numele acestui medicament este Candesartan Atb. Substanta activă este candesartan cilexetil. Acesta face parte din grupul de medicamente denumite antagonişti ai receptorului angiotensinei II. Acţionează prin relaxarea şi lărgirea vaselor dumneavoastră de sânge. Acest lucru ajută la scaderea tensiunii arteriale. De asemenea, face mai usoară sarcina inimii dumneavoastră de a pompa sângele către toate părțile corpului dumneavoastră. Acest medicament este utilizat pentru:
-tratarea tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani.
-tratarea copiilor adulți cu insuficiență cardiacă cu funcție afectată a mușchiului cardiac, când nu pot fi utilizați inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), sau suplimentar inhibitorilor ECA când simptomele persistă în ciuda tratamentului și când nu pot fi utilizați antagonişti ai receptorilor de mineralocorticoizi (ARM). Inhibitorii ECA și ARM sunt medicamente pentru tratarea insuficienței cardiace. Cum să utilizaţi Candesartan Atb
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Este important să luați Candesartan Atb în fiecare zi.
fiecare lua Candesartan Atb cu sau fara alimente.
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercați să vă comprimați să luați oră, în fiecare dată. Acest lucru vă va ajuta să ţineţi minte să îl luaţi.
Hipertensiune arterială
-Doza recomandată de Candesartan Atb este de 8 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră poate crește această doză la 16 mg, o dată pe zi și apoi până la 32 mg, o dată pe zi, în funcție de răspunsul tensiunii arteriale.
-La un exemplu de probleme, cum sunt cei cu probleme la nivelul ficatului, la nivelul rinichilor sau cei care au pierdut recent lichide din organism, prin vărsături sau diare sau prin utilizarea de comprimate administrate pentru eliminarea apei, medicul po dozial prescrie inițial. mai mică.
-Unii pot de rasă neagră să prezinte un redus la acest tip de medicamente, când se administrează singuri și aceștia pot avea nevoie de o doză mai mare.
Utilizarea copiilor și adolescenților cu hipertensiune arterială
Copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani:
Doza inițială recomandată este de 4 mg candesartan o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea <50 kg: în cazul unor persoane care să aibă o tensiune arterială nu este controlată adecvată, medicul dumneavoastră poate decide ca să fie crescută până la maximum 8, o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea ≥ 50 kg: în cazul unor oameni ai tensiunii arteriale nu este controlată adecvat, medicul poate decide ca doza să fie crescută la 8 mg, o dată pe zi și apoi peo la dat 16 mg, dată pe zi șzii. apoi la dat.
Insuficienta cardiaca la adulti
-Doza inițială recomandată de candesartan este de 4 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate crește doza prin dublarea dozei la intervalul de cel puțin 2 săptămâni, până la 32 mg, o dată pe zi. Acest medicament poate fi luat împreună cu alte medicamente pentru insuficiență cardiacă și medicul dumneavoastră vă decide acest tratament este potrivit pentru dumneavoastră. Posibilitate de reacție adversă
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Întrerupeți administrarea de candesartan și solicitați ajutor medical imediat dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții alergice: • dificultăți în respirație, cu sau fără umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului • umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului, care pot provoca. dificultăţi la înghiţire • mâncărime severă a pielii (cu băşici).
Candesartan poate provoca o reducere a numărului de globule albe din sânge. Rezistența dumneavoastră la infecții poate fi scăzută și poate observa oboseală, infecție sau febră. Dacă se întâmplă acest lucru, adresați-vă medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră poate să vă facă ocazional analize de sânge pentru a verifica dacă acest medicament are vreun efect asupra sângelui dumneavoastră (agranulocitoză).
Alte posibilități adverse de răspuns, inclusiv:
frecvente
• Senzaţie de ameţeală/rotire.
• Durere de cap.
• Infecție respiratorie.
• Tensiune arterială mică. Aceasta vă poate face să vă simțiți slăbit sau ametit.
• Modificari ale rezultatelor analizelor de sânge:
- creșterea cantității de potasiu din sângele dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. Dacă este severă poate observa oboseală, slăbiciune, ritm neregulat al inimii sau furnicături și amorțeli.
• Efecte asupra modului în care funcționează rinichii dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. În cazuri foarte rare, poate apărea insuficientă renală.
Foarte rare
• Umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
• Scădere a celulelor roşii sau albe din sânge. observa oboseală, infection sau febră.
• Erupție trecătoare pe piele, erupție nodulară (urticarie).
• Mâncarime.
• Durere de spate, dureri articulare si musculare.
• Modificări ale modului în care funcționează ficatul dumneavoastră, inclusiv inflamarea ficatului (hepatită). puteți observa oboseală, îngălbenirea pielii și a albului ochilor și simptome asemănătoare gripei.
• Greata.
• Modificări ale rezultatelor analizelor de sânge: - cantitatea scăzută de sodiu în sânge. Dacă achasta este severă poate observa oboseală, lips de energie sau crampe musculare.
• Tuse.
Numele acestui medicament este Candesartan Atb. Substanta activă este candesartan cilexetil. Acesta face parte din grupul de medicamente denumite antagonişti ai receptorului angiotensinei II. Acţionează prin relaxarea şi lărgirea vaselor dumneavoastră de sânge. Acest lucru ajută la scaderea tensiunii arteriale. De asemenea, face mai usoară sarcina inimii dumneavoastră de a pompa sângele către toate părțile corpului dumneavoastră. Acest medicament este utilizat pentru:
-tratarea tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani.
-tratarea copiilor adulți cu insuficiență cardiacă cu funcție afectată a mușchiului cardiac, când nu pot fi utilizați inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), sau suplimentar inhibitorilor ECA când simptomele persistă în ciuda tratamentului și când nu pot fi utilizați antagonişti ai receptorilor de mineralocorticoizi (ARM). Inhibitorii ECA și ARM sunt medicamente pentru tratarea insuficienței cardiace. Cum să utilizaţi Candesartan Atb
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Este important să luați Candesartan Atb în fiecare zi.
fiecare lua Candesartan Atb cu sau fara alimente.
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercați să vă comprimați să luați oră, în fiecare dată. Acest lucru vă va ajuta să ţineţi minte să îl luaţi.
Hipertensiune arterială
-Doza recomandată de Candesartan Atb este de 8 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră poate crește această doză la 16 mg, o dată pe zi și apoi până la 32 mg, o dată pe zi, în funcție de răspunsul tensiunii arteriale.
-La un exemplu de probleme, cum sunt cei cu probleme la nivelul ficatului, la nivelul rinichilor sau cei care au pierdut recent lichide din organism, prin vărsături sau diare sau prin utilizarea de comprimate administrate pentru eliminarea apei, medicul po dozial prescrie inițial. mai mică.
-Unii pot de rasă neagră să prezinte un redus la acest tip de medicamente, când se administrează singuri și aceștia pot avea nevoie de o doză mai mare.
Utilizarea copiilor și adolescenților cu hipertensiune arterială
Copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani:
Doza inițială recomandată este de 4 mg candesartan o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea <50 kg: în cazul unor persoane care să aibă o tensiune arterială nu este controlată adecvată, medicul dumneavoastră poate decide ca să fie crescută până la maximum 8, o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea ≥ 50 kg: în cazul unor oameni ai tensiunii arteriale nu este controlată adecvat, medicul poate decide ca doza să fie crescută la 8 mg, o dată pe zi și apoi peo la dat 16 mg, dată pe zi șzii. apoi la dat.
Insuficienta cardiaca la adulti
-Doza inițială recomandată de candesartan este de 4 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate crește doza prin dublarea dozei la intervalul de cel puțin 2 săptămâni, până la 32 mg, o dată pe zi. Acest medicament poate fi luat împreună cu alte medicamente pentru insuficiență cardiacă și medicul dumneavoastră vă decide acest tratament este potrivit pentru dumneavoastră. Posibilitate de reacție adversă
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Întrerupeți administrarea de candesartan și solicitați ajutor medical imediat dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții alergice: • dificultăți în respirație, cu sau fără umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului • umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului, care pot provoca. dificultăţi la înghiţire • mâncărime severă a pielii (cu băşici).
Candesartan poate provoca o reducere a numărului de globule albe din sânge. Rezistența dumneavoastră la infecții poate fi scăzută și poate observa oboseală, infecție sau febră. Dacă se întâmplă acest lucru, adresați-vă medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră poate să vă facă ocazional analize de sânge pentru a verifica dacă acest medicament are vreun efect asupra sângelui dumneavoastră (agranulocitoză).
Alte posibilități adverse de răspuns, inclusiv:
frecvente
• Senzaţie de ameţeală/rotire.
• Durere de cap.
• Infecție respiratorie.
• Tensiune arterială mică. Aceasta vă poate face să vă simțiți slăbit sau ametit.
• Modificari ale rezultatelor analizelor de sânge:
- creșterea cantității de potasiu din sângele dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. Dacă este severă poate observa oboseală, slăbiciune, ritm neregulat al inimii sau furnicături și amorțeli.
• Efecte asupra modului în care funcționează rinichii dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. În cazuri foarte rare, poate apărea insuficientă renală.
Foarte rare
• Umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
• Scădere a celulelor roşii sau albe din sânge. observa oboseală, infection sau febră.
• Erupție trecătoare pe piele, erupție nodulară (urticarie).
• Mâncarime.
• Durere de spate, dureri articulare si musculare.
• Modificări ale modului în care funcționează ficatul dumneavoastră, inclusiv inflamarea ficatului (hepatită). puteți observa oboseală, îngălbenirea pielii și a albului ochilor și simptome asemănătoare gripei.
• Greata.
• Modificări ale rezultatelor analizelor de sânge: - cantitatea scăzută de sodiu în sânge. Dacă achasta este severă poate observa oboseală, lips de energie sau crampe musculare.
• Tuse.
-3%
62.76 MDL
64.70 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În cele mai multe cazuri, doza iniţială de moxonidina este de 0,2 mg/zi administrată
într-o priză, de preferinţă dimineaţa. Dacă efectul terapeutic este insuficient, doza
poate fi crescută după 3 săptămâni de tratament la 0,4 mg/zi administrată în doză
unică sau divizate în 2 prize.
Doza unică maximă este de 0,4 mg. Doza zilnică maximă este de 0,6 mg şi trebuie
divizată în 2 prize.
Nu se recomandă întreruperea bruscă a administrării moxonidinei. Întreruperea
administrării moxonidinei trebuie efectuată treptat, timp de 2 săptămâni.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (RFG mai mare de 30 ml/min, dar mai mică
de 60 ml/min) doză unică de 0,2 mg şi doza zilnică de 0,4 mg moxonidina nu trebuie
depăşite.
La pacienţii hemodializaţi, doza iniţială este de 0,2 mg/zi. Dacă este necesar şi dacă
doza este tolerată aceasta poate fi crescută pînă la 0,4 mg/zi.
Studii privind administrarea moxonidinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost
efectuate.
La pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală dozele recomandate sunt aceleaşi ca şi
cele pentru pacienţii adulţi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate cunoscută la oricare din componentele preparatului, boala nodului
sinusal sau bradicardie (frecvenţa bătăilor inimii în repaus < 50 bătăi/minut), bloc
atrio–ventricular de gradul II sau III, insuficienţă cardiacă cronică de gradul III şi IV
(conform clasificării NYHA), edem angioneurotic în anamneză, insuficienţă hepatică
severă, cardiopatie ischemică severă şi angină instabilă, insuficienţă renală severă
(Clcr mai puţin de 30 ml/min, concentraţia creatininei >160 µmol/l), vârsta până la 18
0
ani (eficienţa şi siguranţa administrării preparatului nu au fost stabilite), alăptarea,
sarcina, administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, intoleranţă ereditară
la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţia glucozei-galactozei.
Se administrează cu precauţie: boala Parkinson (severă), epilepsie, glaucom,
depresie, claudicaţie "intermitentă", boala Raynaud, bloc atrioventricular de gradul I,
insuficienţă renală cronică (Clcr >30 ml/min, dar mai mic de 60 ml/min), tulburări
cerebrovasculare, după infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă clasa I şi II
(conform clasificării NYHA), pacienţii hemodializaţi, insuficienţă hepatică moderată
(mai mult de 9 puncte conform clasificării Child-Pugh) din cauza lipsei datelor cu
privire la ulizarea la acestă grupă de pacienţi. https://bit.ly/3eAi0xW
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În cele mai multe cazuri, doza iniţială de moxonidina este de 0,2 mg/zi administrată
într-o priză, de preferinţă dimineaţa. Dacă efectul terapeutic este insuficient, doza
poate fi crescută după 3 săptămâni de tratament la 0,4 mg/zi administrată în doză
unică sau divizate în 2 prize.
Doza unică maximă este de 0,4 mg. Doza zilnică maximă este de 0,6 mg şi trebuie
divizată în 2 prize.
Nu se recomandă întreruperea bruscă a administrării moxonidinei. Întreruperea
administrării moxonidinei trebuie efectuată treptat, timp de 2 săptămâni.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (RFG mai mare de 30 ml/min, dar mai mică
de 60 ml/min) doză unică de 0,2 mg şi doza zilnică de 0,4 mg moxonidina nu trebuie
depăşite.
La pacienţii hemodializaţi, doza iniţială este de 0,2 mg/zi. Dacă este necesar şi dacă
doza este tolerată aceasta poate fi crescută pînă la 0,4 mg/zi.
Studii privind administrarea moxonidinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost
efectuate.
La pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală dozele recomandate sunt aceleaşi ca şi
cele pentru pacienţii adulţi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate cunoscută la oricare din componentele preparatului, boala nodului
sinusal sau bradicardie (frecvenţa bătăilor inimii în repaus < 50 bătăi/minut), bloc
atrio–ventricular de gradul II sau III, insuficienţă cardiacă cronică de gradul III şi IV
(conform clasificării NYHA), edem angioneurotic în anamneză, insuficienţă hepatică
severă, cardiopatie ischemică severă şi angină instabilă, insuficienţă renală severă
(Clcr mai puţin de 30 ml/min, concentraţia creatininei >160 µmol/l), vârsta până la 18
0
ani (eficienţa şi siguranţa administrării preparatului nu au fost stabilite), alăptarea,
sarcina, administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, intoleranţă ereditară
la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţia glucozei-galactozei.
Se administrează cu precauţie: boala Parkinson (severă), epilepsie, glaucom,
depresie, claudicaţie "intermitentă", boala Raynaud, bloc atrioventricular de gradul I,
insuficienţă renală cronică (Clcr >30 ml/min, dar mai mic de 60 ml/min), tulburări
cerebrovasculare, după infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă clasa I şi II
(conform clasificării NYHA), pacienţii hemodializaţi, insuficienţă hepatică moderată
(mai mult de 9 puncte conform clasificării Child-Pugh) din cauza lipsei datelor cu
privire la ulizarea la acestă grupă de pacienţi. https://bit.ly/3eAi0xW
-3%
90.84 MDL
93.65 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
Ce este Ebrantil şi pentru ce se utilizează?
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0
-3%
264.13 MDL
272.30 MDL
Indicații terapeutice
Eprosartan este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale. Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 600 mg eprosartan o dată pe zi.
Realizarea reducerii maxime a tensiunii arteriale la majoritatea pacienților poate dura 2 până la 3 săptămâni de tratament.
Eprosartan poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte antihipertensive (vezi pct. 4.3,4.4,4.5 și 5.1). În special, sa demonstrat că adăugarea unui diuretic de tip tiazidă, cum ar fi hidroclorotiazida sau a unui blocant al canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina cu eliberare susținută, are un efect aditiv cu eprosartanul.
Eprosartan poate fi luat cu sau fără alimente.
Pacienți geriatrici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Doze la pacienții cu insuficiență hepatică:
Există experiență limitată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Doze la pacienții cu insuficiență renală:
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <60 ml / min), doza zilnică nu trebuie să depășească 600 mg.
Pacienți copii
Teveten nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.
Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Insuficiență hepatică severă.
Boală renovasculară bilaterală semnificativă hemodinamic sau stenoză severă a unui rinichi funcțional solitar
Utilizarea concomitentă a Teveten cu produse care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60 ml / min / 1,73 m 2 ) (vezi pct. 4.5 și 5.1)
Eprosartan este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale. Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 600 mg eprosartan o dată pe zi.
Realizarea reducerii maxime a tensiunii arteriale la majoritatea pacienților poate dura 2 până la 3 săptămâni de tratament.
Eprosartan poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte antihipertensive (vezi pct. 4.3,4.4,4.5 și 5.1). În special, sa demonstrat că adăugarea unui diuretic de tip tiazidă, cum ar fi hidroclorotiazida sau a unui blocant al canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina cu eliberare susținută, are un efect aditiv cu eprosartanul.
Eprosartan poate fi luat cu sau fără alimente.
Pacienți geriatrici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Doze la pacienții cu insuficiență hepatică:
Există experiență limitată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Doze la pacienții cu insuficiență renală:
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <60 ml / min), doza zilnică nu trebuie să depășească 600 mg.
Pacienți copii
Teveten nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.
Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Insuficiență hepatică severă.
Boală renovasculară bilaterală semnificativă hemodinamic sau stenoză severă a unui rinichi funcțional solitar
Utilizarea concomitentă a Teveten cu produse care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60 ml / min / 1,73 m 2 ) (vezi pct. 4.5 și 5.1)
-3%
294.78 MDL
303.90 MDL
Rețetă medicală
-3%
95.98 MDL
98.95 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
