Tensiune arterială

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z

CE ESTE DIUVER ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Diuver este un medicament denumit diuretic, care creşte cantitatea de apă (urină)
eliminată. Acesta se administrează atunci când organismul dumneavoastră reține prea
multă apă (umflare) datorită insuficienței cardiace. Vi se va administra o doză de
Diuver, care favorizează eliminarea unei cantităţi mai mari de apă. CUM SĂ LUAŢI DIUVER
Luaţi întotdeauna Diuver exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Comprimatele se administrează dimineața și trebuie înghițite intregi, cu o cantitate
mică de apă. Nu mestecați comprimatele.
Adulți și vârstnici
Doza uzuală este de 5 mg pe zi, dar medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză
mai mare. Doza maximă este de 20 mg pe zi.
Copii şi adolescenţi
Nu există experiență privind tratamentul copiilor cu torasemidă.
Pacienți cu boli ale ficatului și ale rinichilor
Există informații limitate privind ajustarea dozelor la pacienții cu boli ale ficatului sau
ale rinichilor. Medicul dumneavoastră vă va monitoriza cu atenţie și vă va ajusta doza
după cum este necesar.
Dacă luaţi mai mult Diuver decât trebuie
Dacă dumneavoastră sau altcineva înghiţiţi mai multe comprimate de Diuver în acelaşi
timp, puteți prezenta următoarele simptome:
eliminarea unei cantităţi mari de apă (urină)
somnolență
confuzie
slăbiciune
amețeală
stomac deranjat.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, farmacistului sau mergeţi la camera de
gardă a celui mai apropiat spital. Luați cu dumneavoastră orice comprimate rămase și
cutia, pentru ca medicul să ştie câte comprimate au fost luate.
Dacă uitaţi să luaţi Diuver
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luați-o imediat ce vă amintiți, cu excepţia cazului în care
este aproape timpul pentru doza următoare. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Diuver poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre
următoarele:
Este posibil să aveţi nevoie de îngrijire medicală, să fie necesară întreruperea
tratamentului sau modificarea dozei.
valori scăzute de potasiu sau sodiu în sânge, care pot determina uscăciune a
gurii, somnolență, confuzie, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, crampe
musculare, greață sau vărsături, oboseală neobișnuită. Aceste efecte pot să
apară în cazul în care medicamentul determină eliminarea unei cantităţi mari de
apă (urină). Aceste efecte pot să apară dacă sunteți un pacient vârstnic sau
când începeți să luați medicamentul pentru prima dată
tensiune arterială scăzută (amețeală la ridicarea în picioare din poziția aşezat
sau culcat).
dificultăți la eliminarea apei (urinei) din organism
scădere a numărului de celule roșii și albe sau tulburări de coagulare, care pot
conduce uneori la angină pectorală, modificări ale bătăilor inimii sau alte boli
ale inimii (de exemplu atac de cord)
reacții alergice, cum sunt erupție severă pe piele, mâncărime sau sensibilitate
crescută a pielii la lumină
amorțeală sau furnicături la nivelul picioarelor sau mâinilor
inflamaţie a pancreasului care cauzează durere severă la nivelul abdomenului și
spatelui (pancreatită)
zgomote în urechi sau pierdere a auzului
tulburări vizuale, de exemplu vedere încețoșată. https://bit.ly/36NiNHG

INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi.
https://bit.ly/2UVwt0A

INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.

Ce este Hartil Amlo şi pentru ce se utilizează
Hartil Amlo conţine două substanţe active numite ramipril şi amlodipină.
Ramiprilul face parte din grupa de medicamente numită inhibitori ai ECA (inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei), în timp ce amlodipina face parte din grupa de medicamente numită
antagonişti de calciu.
Ramipril acţionează prin:
 Scăderea producerii de substanţe care cresc tensiunea arterială de către organismul
dumneavoastră
 Relaxarea şi dilatarea vaselor de sânge
 Micşorarea efortului inimii de pompare a sângelui în organism.
Amlodipina acţionează prin:
• Relaxarea vaselor de sânge astfel sângele circulặ prin vasele de sânge mai uşor.
Hartil Amlo poate fi utilizat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la
pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător prin administrarea asociată de
ramipril şi amlodipină, la aceleaşi doze ca şi în combinaţie în doză fixă, dar sub formă de
comprimate separate. Cum să luaţi Hartil Amlo
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi
sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Regimul de dozare
- Doza obişnuită este de 1 capsulă, având concentraţia stabilită de medicul dumneavoastră
- În funcţie de efectele acestui medicament, medicul dumneavoastră vă poate modifica doza
- Doza maximă este de o capsulă cu concentraţia de 10 mg /10 mg, o dată pe zi
Grupe speciale de pacienţi
Poate fi necesară modificarea dozelor în cazul afecţiunilor ficatului şi rinichilor.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va reduce dozele administrate la începutul tratamentului şi va modifica
ulterior aceste doze într-un ritm mai lent.
La pacienţii foarte în vârstă sau la cei cu dizabilităţi nu este recomandată administrarea capsulelor
de Hartil Amlo .
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Hartil Amlo nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă aveţi impresia că efectul terapeutic al acestui
medicament este prea slab sau prea puternic.
Este important să luaţi capsulele în mod constant. Mergeţi la medicul dumneavoastră înainte de
terminarea capsulelor.
Mod de administrare
- Luaţi acest medicament pe cale orală, în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi, înainte sau după
masă.
- Înghiţiţi capsula întreagă cu o cantitate de lichid.
- Nu sfărâmaţi şi nu mestecaţi capsulele.
- Nu luaţi Hartil Amlo cu suc de grepfrut. Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Încetaţi să utilizaţi Hartil Amlo şi contactaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă prezentaţi una
dintre următoarele reacţii adverse - puteţi avea nevoie urgentă de tratament medical:
- Umflarea feţei, buzelor sau gâtului ceea ce poate determina probleme la înghiţire sau la
respiraţie precum şi mâncărimi şi erupţii trecătoare pe piele. Acestea pot fi simptomele unei
reacţii alergice grave la Hartil Amlo.
- Reacţii severe la nivelul pielii cum sunt erupţiile trecătoare pe piele, ulceraţii ale mucoasei
bucale, înrăutăţirea unei afecţiuni pre-existente a pielii, înroşire, apariţie a unor pustule sau
exfolierea pielii (cum sunt sindromul Stevens-Johnson, necroliza toxică epidermică sau eritem
polimorf).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi:
- Bătăi rapide ale inimii, bătăi neregulate sau puternice ale inimii (palpitaţii), dureri în piept,
senzaţie de apăsare în piept sau probleme mai grave care includ infarct miocardic şi accident
vascular cerebral.
- Scurtarea respiraţiei sau tuse. Acestea pot fi simptome ale unor probleme la nivelul plămânilor.
- Apariţie a vânătăilor mai uşor decât în mod normal, sângerări cu durată mai lungă decât normal,
alte simptome de sângerare (cum este sângerarea gingiilor), puncte purpurii, umflături la nivelul
pielii sau infecţii apărute mai uşor decât în mod normal, gât inflamat şi febră, stare de oboseală,
stare de leşin, ameţeli sau paloare a pielii. Acestea pot fi semne ale unor probleme ale sângelui
sau ale măduvei osoase.
- Dureri severe de stomac care pot ajunge până în spate. Acesta poate fi un semn de inflamarea
pancreasului (pancreatită).
- Febră, frisoane, oboseală, pierderea poftei de mâncare, dureri de stomac, senzaţie de rău,
îngălbenirea pielii sau albului ochilor (icter). Acestea pot fi semnele unor probleme hepatice,
cum sunt inflamarea ficatului (hepatita) sau deteriorarea ficatului. https://bit.ly/2VZ9Wk4

1. Ce este Ekvamer şi pentru ce se utilizează
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ekvamer. Nu luaţi Ekvamer   - dacă sunteţi alergic la lisinopril, amlodipinǎ sau rosuvastatină                                                                                       - dacă sunteţi alergic la alţi inhibitori ECA (cum sunt enalapril, captopril şi ramipril)                                                - dacă aveţi tensiune arterială foarte mică                                                                                                                              - dacă aveţi o îngustare a aortei (stenoză aortică), a valvei inimii (stenoză mitrală), o îngroşare a muşchiului inimii (cardiomiopatie hipertrofică)
- dacă aveţi insuficienţă circulatorie                                                                                                       - dacă aţi suferit un atac de cord                                                                                                                                                 - dacă sunteți gravidă sau alăptați. Dacă rămâneți gravidă în timp ce luați Ekvamer, întrerupeți tratamentul imediat și spuneți-i medicului dumneavoastră. Femeile ar trebui să evite să rămână gravide în timp ce iau Ekvamer prin utilizarea contracepției adecvate.                                                                              - dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată    dacă aveți boală hepatică în prezent
- dacă aveți o boală renală severă
- dacă aveți dureri musculare sau dureri repetate sau inexplicabile în prezent
Dacă vi se aplică oricare dintre cele expuse mai sus, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.

Ce este Almacor şi pentru ce se utilizează
Almacor conţine substanţa activă amlodipină, care face parte din grupul medicamentelor cunoscute
sub numele de blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
dihidropiridine.
Almacor este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau al unui anumit
tip de durere de piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare Almacor relaxează vasele sanguine, uşurând astfel circulaţia
sângelui.
La pacienţii cu angină pectorală Almacor îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a muşchiului inimii, care
beneficiază astfel de mai mult oxigen, ceea ce previne apariţia durerii în piept. Durerea în piept deja
instalată nu este ameliorată imediat de Almacor.Cum să utilizaţi Almacor

3
-Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
-Doza recomandată de Almacor este de 1 comprimat de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută
la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.
-Luaţi Almacor în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă.
-Medicamentul poate fi luat înainte sau după alimente sau băuturi
-Luaţi comprimatul în fiecare zi. Aceasta vă ajută la menţinerea eficacităţii tratamentului.
-Înainte de terminarea comprimatelor, mergeţi la medic, deoarece poate fi necesară continuitatea
tratamentului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) doza iniţială recomandată este de 2,5 mg
amlodipină o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg o dată pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Mergeţi la medicul dumneavoastră imediat dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna din
reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
-respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate brusc
-umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor
-umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie
-reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice
-infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii
-pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare generală de
rău accentuată.

Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.

Indicații terapeutice
Eprosartan este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale.  Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 600 mg eprosartan o dată pe zi.

Realizarea reducerii maxime a tensiunii arteriale la majoritatea pacienților poate dura 2 până la 3 săptămâni de tratament.

Eprosartan poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte antihipertensive (vezi pct. 4.3,4.4,4.5 și 5.1). În special, sa demonstrat că adăugarea unui diuretic de tip tiazidă, cum ar fi hidroclorotiazida sau a unui blocant al canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina cu eliberare susținută, are un efect aditiv cu eprosartanul.

Eprosartan poate fi luat cu sau fără alimente.

Pacienți geriatrici

Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.

Doze la pacienții cu insuficiență hepatică:
Există experiență limitată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Doze la pacienții cu insuficiență renală:
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <60 ml / min), doza zilnică nu trebuie să depășească 600 mg.
Pacienți copii
Teveten nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.

Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).

Insuficiență hepatică severă.

Boală renovasculară bilaterală semnificativă hemodinamic sau stenoză severă a unui rinichi funcțional solitar

Utilizarea concomitentă a Teveten cu produse care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60 ml / min / 1,73 m 2 ) (vezi pct. 4.5 și 5.1)

INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.

Adipril 5mg/10mg comp. N10x3

Adipril 5mg/5mg comp. N10x3

INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Moxonidina se administrează intern, indiferent de mese.
Doza uzuală iniţială de moxonidină este de 0,2 mg pe zi, iar doza maximă zilnică
este de 0,6 mg, divizată în două prize. Doza maximă la o priză este de 0,4 mg.
Ajustările dozei zilnice trebuie individualizate în funcţie de reacţia pacientului.
Moxonidina poate fi administrată indiferent de aportul alimentar.
Doza iniţială pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă constituie
0,2 mg pe zi. La necesitate şi toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe
zi la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi până la 0,3 mg la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (vezi compartimentul „Atenţionări şi precauţii speciale de
utilizare”).
Pentru pacienţii hemodializaţi doza iniţială constituie 0,2 mg pe zi. La necesitate şi
toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe zi.
Moxonidina nu trebuie administrată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu există o experienţă terapeutică suficientă privind siguranţa şi
eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- boala nodului sinusal;
- bradicardie severă (frecvenţa contracţiilor cardiace în repaus 50 bătăi/min);
- bloc atrio-ventricular de gradul II sau III;
- insuficienţă cardiacă. https://bit.ly/3zeZKCi

Ce este Lorista şi pentru ce se utilizează Losartan aparţine unui grup de medicamente numit antagonişti ai receptorilor de angiotensină II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organism, care se leagă de receptorii din vasele de sânge şi produce îngustarea acestora. Astfel, creşte tensiunea arterială. Losartanul previne legarea angiotensinei II de aceşti receptori, determinând relaxarea vaselor de sânge, ceea ce scade tensiunea arterială. Losartanul încetineşte deteriorarea funcţiei rinichilor la pacienţii cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2. Lorista este utilizat pentru: – tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 până la 18 ani. – protecţia rinichilor la pacienţii cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 ale căror investigaţii de laborator atestă insuficienţa funcţiei rinichilor şi proteinurie ≥0,5 g pe zi (eliminarea unor cantităţi crescute de proteine în urină). – tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, atunci când medicul dumneavoastră consideră că anumite medicamente, numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA), utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale, nu mai sunt adecvate. Dacă boala dumneavoastră (insuficienţa cardiacă) a fost stabilizată prin utilizarea IECA, atunci nu trebuie să treceţi pe tratament cu losartan. – tratamentul pacienţilor cu tensiune arterială mare şi îngroşare a muşchiului inimii (hipertrofie ventriculară stângă); la aceşti pacienţi s-a demonstrat că losartanul reduce riscul accidentului vascular cerebral (indicaţie din studiul LIFE).
Cum să luaţi Lorista Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Medicul dumneavoastră va decide care este doza adecvată de Lorista, în funcţie de boala dumneavoastră şi dacă luaţi şi alte medicamente. Este important să continuaţi să luaţi Lorista atât timp cât v-a fost recomandat de medicul dumneavoastră, pentru a menţine un control adecvat al tensiunii arteriale. Lorista este disponibil în următoarele concentraţii: 12,5 mg, 25 mg, 50 mg şi 100 mg. Tratamentul tensiunii arteriale mari la adulţi Doza recomandată iniţială este 50 mg o dată pe zi (un comprimat Lorista 50 mg). Efectul maxim de reducere al tensiunii arteriale ar trebui să apară la 3-6 săptămâni după începerea tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg), o dată pe zi Dacă aveţi impresia că efectul losartanului este prea tare sau prea slab, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. Utilizarea la copii şi adolescenţi Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani Doza recomandată de începere a tratamentului la pacienţii cu greutate cuprinsă între 20 şi 50 kg este de 0,7 mg losartan per kg, administrat o dată pe zi (până la 25 mg Lorista). Dacă tensiunea arterială nu este controlată prin tratament, medicul poate creşte doza. Tratamentul pacienţilor adulţi cu tensiune arterială mare şi diabet zaharat tip 2 Doza recomandată iniţială a tratamentului este de 50 mg (un comprimat Lorista 50 mg) o dată pe zi. Ulterior, doza poate fi crescută la 100 mg losartan (două comprimate Lorista 50 mg sau un comprimat de Lorista 100 mg) o dată pe zi, în funcţie de valorile tensiunii arteriale. Losartan comprimate poate fi administrat împreună cu alte medicamente care scad tensiunea arterială (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu, alfa sau beta-blocante, medicamente cu acţiune centrală), precum şi cu insulină şi alte medicamente utilizate frecvent pentru scăderea nivelului glucozei din sânge (de exemplu, derivate de sulfoniluree, glitazone şi inhibitori de glucozidază). Tratamentul insuficienţei cardiace la pacienţii adulţi Doza recomandată iniţială este de obicei de 12,5 mg losartan (un comprimat Lorista 12,5 mg) o dată pe zi. În general, doza trebuie crescută la intervale de o săptămână (adică 12,5 mg pe zi în prima săptămână, 25 mg pe zi în a doua săptămână, 50 mg pe zi în a treia săptămână, 100 mg în a patra săptămână, 150 mg în a cincea săptămână), până la atingerea dozei de întreţinere, recomandată de medicul dumneavoastră. Poate fi utilizată o doză maximă de losartan de 150 mg (de exemplu, 3 comprimate de Lorista 50 mg sau 1 comprimat de Lorista 100 mg plus 1 comprimat Lorista 50 mg). În tratamentul insuficienţei cardiace, losartanul se administrează de obicei în asociere cu un diuretic (medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată) şi/sau digitalice (medicament care ajută inima să fie mai puternică şi mai eficientă) şi/sau un beta-blocant. Grupe speciale de pacienţi În cazul anumitor pacienţi, cum sunt cei trataţi cu doze mari de diuretice, pacienţii cu insuficienţă hepatică sau cei cu vârsta de peste 75 ani, medicul poate recomanda doze mai mici, în special la începutul tratamentului. Utilizarea losartanului nu este recomandată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (vezi pct. "Nu utilizaţi Lorista"). Mod de administrare 5 Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar de apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi dozele zilnice, la aproximativ aceeaşi oră, în fiecare zi. Este important să continuaţi să luaţi Lorista până când medicul dumneavoastră vă recomandă să întrerupeţi tratamentul.
Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă apare una dintre următoarele reacţii adverse, opriţi administrarea losartan comprimate şi adresaţivă medicului dumneavoastră sau celui mai apropiat spital de urgenţă: - O reacţie alergică gravă (erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, umflarea feţei, buzelor, gurii sau gâtului, ce poate provoca dificultăţi în înghiţire şi respiraţie). Aceasta este o reacţie adversă gravă, dar rară, care afectează de la 1 până la 10 pacienţi din 10000. În acest caz, aveţi nevoie de asistenţă medicală de urgenţă sau spitalizare La utilizarea losartanului au fost raportate următoarele reacţii adverse: Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): – ameţeli, – tensiune arterială mică (în special după pierderi excesive de apă din organism, de exemplu, la pacienții cu insuficiență severă a inimii sau sub tratament cu doze mari de diuretice), efecte ce depind de poziţia corpului şi de doză, cum este scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare din poziţia şezând sau culcat, – debilitate, – oboseală, – cantitate prea mică de zahăr în sânge (hipoglicemie), – cantitate prea mare de potasiu în sânge (hiperkaliemie), – tulburări ale funcţiei rinichiului, incluzând insuficienţă renală, – scăderea numărului de celule roşii din sânge (anemie), – creşterea concentraţiilor în sânge ale ureei, creatininei şi potasiului la pacienţii cu insuficienţă cardiacă. Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): – somnolenţă, – durere de cap, – tulburări ale somnului, – senzaţie de bătăi mai frecvente ale inimii (palpitaţii), – durere puternică în piept (angină pectorală), – scurtare a respiraţiei (dispnee), – durere abdominală, – constipaţie, – diaree, 6 – greaţă, – vărsături, – blânde (urticarie), – mâncărimi (prurit), – erupţie trecătoare pe piele, – umflături localizate (edeme) – tuse. Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): – hipersensibilitate, – angioedem, – inflamaţie a vaselor de sânge (vasculită, inclusiv purpură Henoch-Schonlein), – amorţeală sau furnicături (paraesezie), – leşin (sincopă), – bătăi foarte rapide şi neregulate ale inimii (fibrilaţie atrială), hemoragie cerebrală (accident vascular cerebral), – inflamaţie a ficatului (hepatită), – creştere a concentraţiilor în sânge ale alanin-aminotransferazei (ALT), care dispare, de obicei, la întreruperea tratamentului. Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): – scădere a numărului de plachete sanguine (trombocite), – migrenă, – tulburări ale funcţiei ficatului, – durere de muşchi şi articulaţii, – simptome gripale, – durere de spate şi infecţie a tractului urinar, – creşterea sensibilităţii la lumina solară (fotosensibilitate), – durere neexplicată în muşchi însoţită de urină colorată (ca ceaiul) – rabdomioliză, – impotenţă, – inflamaţia pancreasului (pancreatită), – scăderea nivelelor sodiului din sânge (hiponatremie), – depresie, – stare generală de rău, – zgomote şi sunete în urechi (tinitus), – tulburări ale gustului (disgeuzie). Reacţiile adverse la copii sunt similare celor observate la adulţi.
https://bit.ly/3xTKPO4

INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Moxonidina se administrează intern, indiferent de mese.
Doza uzuală iniţială de moxonidină este de 0,2 mg pe zi, iar doza maximă zilnică
este de 0,6 mg, divizată în două prize. Doza maximă la o priză este de 0,4 mg.
Ajustările dozei zilnice trebuie individualizate în funcţie de reacţia pacientului.
Moxonidina poate fi administrată indiferent de aportul alimentar.
Doza iniţială pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă constituie
0,2 mg pe zi. La necesitate şi toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe
zi la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi până la 0,3 mg la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (vezi compartimentul „Atenţionări şi precauţii speciale de
utilizare”).
Pentru pacienţii hemodializaţi doza iniţială constituie 0,2 mg pe zi. La necesitate şi
toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe zi.
Moxonidina nu trebuie administrată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu există o experienţă terapeutică suficientă privind siguranţa şi
eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- boala nodului sinusal;
- bradicardie severă (frecvenţa contracţiilor cardiace în repaus 50 bătăi/min);
- bloc atrio-ventricular de gradul II sau III;
- insuficienţă cardiacă. https://bit.ly/3zeZKCi

Doze si administrare:
HTA: 10-40 mg, o data/zi (IR: scad doza). IC: initial 2,5 mg/zi, doza de intretinere 5-20 mg, o data/zi.

Contraindicatii:
Hipersensibilitare la lisinopril sau alt IEC; sarcina si alaptare.

Atentionari:
Prudenta in hTA; pacienti cu pierderi de sodiu; cardiopatie ischemica; tulburari cerebrovasculare; monitorizarea potasemiei si hemoleucogramei; varstnici; IR; copii; interactiuni medicamentoase cu indometacin; sarcina si alaptare.

Reactii adverse:
Vertij, cefalee, oboseala, diaree, tuse, disconfort la nivelul pieptului, febra, angina pectorala, hTA ortostatica, dureri abdominale, anorexie, constipatie, guta, dureri de oase sau de oold, depresie, somnolenta, insomnie, bronsita, sinuzita, oligurie, azotemie progresiva, IRA, infectii urinare, tulburari de vedere, prurit, vasculita, edeme angioneurotice, a glotei si/sau laringelui, cresteri minore ale uremiei si ale creatininei serice.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z

Lokren 20 mg, 84 comprimate filmate
1. Ce este Lokren şi pentru ce se utilizează
Acest medicament este un beta-blocant. El diminuează anumite acţiuni ale sistemului nervos simpatic,
implicate în reglarea activităţii cardiovasculare.
Acest medicament este recomandat în tratamentul hipertensiunii arteriale şi în tratamentul preventiv al
crizelor de angină pectorală (manifestată prin senzaţii dureroase de constricţie toracică) care apar la efort.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţiLokren
Nu luaţi Lokren:
- dacă sunteţi alergic la clorhidrat de betaxolol
-aveţi forme severe de astm
-aveţi insuficienţă cardiacă
-aveţi colaps cardiac
-aveţi tulburări de ritm cardiac
-aveţi angină Prinzm (o variantă specifică a anginei pectorale)
-aveţi disfuncţie sinoatrială (inclusiv bloc sinoatrial) - o afecţiune cardiacă care determină un ritm
anormal al bătăilor inimii
-aveţi bradicardie (frecvenţa bătăilor cardiace sub 45-50 de bătăi pe minut)
-aveţi o formă severă a sindromului Raynaud şi tulburări severe ale circulaţiei arteriale periferice
-aveţi feocromocitom (o afecţiune a glandei suprarenale) pentru care nu urmaţi tratament
-aveţi tensiune arterială scăzută
Copii şi adolescenţi
Lokren nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
Sportivi
Dacă sunteţi sportiv/sportivă, trebuie să ştiţi că acest medicament conţine o substanţă activă care poate
determina rezultate fals pozitive la testele antidoping.
Lokren împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte
medicamente.
3. Cum să luaţiLokren
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 1 comprimat pe zi, administrat oral într-o singură priză.
Comprimatul Lokren se înghite întreg, nemestecat, cu puţină apă. Dacă medicul dumneavoastră v-a prescris
doze mai mici, comprimatele pot fi divizate în doze egale.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Medicul dumneavoastră vă va ajusta doza în funcţie de gradul insuficienţei renale.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozelor; cu toate acestea, se recomandă
supraveghere clinică la începutul tratamentului.
Vârstnici
În cazul în care sunteţi vârstnic, medicul dumneavoastră va lua măsurile necesare la începerea tratamentului
cu Lokren.
Dacă luaţi mai mult Lokren decât trebuie
Dacă luaţi mai mult Lokren decât trebuie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau mergeţi imediat la
departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital. Luaţi ambalajul medicamentului cu dumneavoastră,
pentru ca medicul să ştie ce aţi luat.
În caz de supradozaj, cele mai frecvente reacţii adverse sunt: scăderea frecvenţei bătăilor inimii (bradicardia),
tensiunea arterială scăzută, insuficienţa cardiacă, bronhospasmul şi hipoglicemia (valori scăzute ale zahărului
în sânge). Nu există un antidot specific.
În caz de bradicardie sau de scădere excesivă a tensiunii arteriale, trebuie administrate:
-atropină 1-2 mg intravenos
-glucagon 1 mg (repetat la nevoie)
-dacă este necesar, ulterior se administrează izoprenalină în doză de 25micrograme, injectată lent sau
dobutamină în doză de 2,5 - 10 micrograme/kg şi minut.
În caz de decompensare cardiacă la nou-născuţii ai căror mame au primit tratament cu beta-blocante:
5
-glucagon 0,3 mg/kg,
-spitalizare într-o unitate de terapie intensivă,
-izoprenalină şi dobutamină: tratamentul prelungit şi, în general, dozele crescute necesită supraveghere
specializată.
Dacă uitaţi să luaţi Lokren
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Lokren
Nu întrerupeţi NICIODATĂ BRUSC tratamentul.
Oprirea tratamentului sau reducerea dozelor se va face numai sub supraveghere medicală.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Frecvente:
- oboseală, insomnie
- ameţeli, dureri de cap
- frecvenţă scăzută a bătăilor inimii, posibil severă
- extremităţi reci
- dureri de stomac, diaree, greaţă şi vărsături
- impotenţă.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.