Autentificare

Favorite

0 Coșul

022 323 333 Principal
- Înapoi
- Telefoane
- 022 323 333 Principal
- 030 000 300 Secundar
- Comandați un apel
[email protected]
Chișinău, str. Milescu Spătaru 36
Luni – Vineri: de la 9:00 până la 21:00

Tensiune arterială

215 Produse

Antihipertensive

Diuretice

Vezi mai multe

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Spylacton 25 mg comprimate filmate

Spylacton 50 mg comprimate filmate

Spylacton 100 mg comprimate filmate

Spironolacton

1. Ce este Spylacton şi pentru ce se utilizează

Spylacton conține substanța activă spironolactonă. Spylacton aparține unui grup de medicamente numite "diuretice".

Spylacton este utilizat pentru tratamentul:

- insuficienţei cardiace congestive - afectarea severă a funcţiei inimii de pompare a sângelui, posibil manifestată cu glezne umflate sau respirații scurte. Acest lucru se poate întâmpla atunci când acțiunea de pompare a inimii dumneavoastră a devenit slabă pentru că este prea mult lichid în corpul dumneavoastră;

- ascitei - prezenţa de lichid la nivelul abdomenului, determinată, de exemplu, de ciroza hepatică sau de diferite tipuri de cancer;

- sindromului nefrotic - afecţiune a rinichilor care determină acumularea de lichid în organism.

- aldosteronismului primar - prezenţa lichidelor în exces ȋn organismul dumneavoastră determinată de secreţia în exces a unui hormon denumit aldosteron.

2. Ce trebuie să știți înainte să luați Spylacton

Nu luați Spylacton

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la spironolactonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Spylacton;

- dacă aveţi boala Addison (un deficit hormonal caracterizat prin oboseală cronică, pierdere în greutate şi tensiune arterială scăzută),

- dacă aveţi hiperkaliemie (cantitate crescută de potasiu în sânge) sau orice alte afecţiuni asociate cu hiperkaliemie,

- dacă nu puteţi urina,

- dacă aveţi boli grave ale rinichilor,

- dacă utilizaţi medicamente diuretice care economisesc potasiul sau orice suplimente de potasiu,

- dacă utilizaţi eplerenonă (un medicament pentru tensiunea arterială mare).

Spironolactona este contraindicată copiilor și adolescenților cu insuficiență renală moderată sau severă, vezi pct. 4. 3.

Nu luați acest medicament dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică pentru dumneavoastră. Dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Spylacton.

Atenţionări şi precauţii

&Înainte să utilizați Spylacton adresați-vă medicului dumneavoastră:

- dacă aveţi o afecţiune a ficatului sau rinichilor ( în special copii care au hipertensiune arterială sau tulburări hepatice,

- aveți o afecțiune care ar putea afecta echilibrul electrolitic în sânge (cum ar fi scăderea nivelului de potasiu)

- dacă aveți insuficiență cardiacă severă,

- dacă sunteţi în vârstă,

- dacă sunteţi gravidă.

Dacă aveți o funcție renală redusă sau insuficienţă renală puteţi avea creșteri severe ale concentrației potasiului ȋn sânge. Acest lucru poate afecta modul în care funcționează inima dumneavoastră și, în cazuri extreme, acest lucru poate fi fatal.

Spylacton împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi unul din următoarele medicamente:

- digoxină (medicament pentru tratamentul afectării funcției inimii)

- carbenoxolonă (medicament pentru afecțiuni ale stomacului)

- medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute inclusive inhibitorii ECA

- alte diuretice (care ajută la eliminarea lichidului din organism)

- anti-inflamatoare nesteroidiene (precum acidul acetilsalicilic sau ibuprofenul)

- suplimente care conţin potasiu

- heparină (utilizată pentru a împiedica coagularea sângelui)

- antipirină

- medicamente cunoscute că determină hiperkaliemie (niveluri ridicate de potasiu din sânge),

- trimetoprim-sulfametoxazol (co-trimoxazol).

Spylacton diminuează reacția organismului la noradrenalină. Dacă aveți de gând să aveți o operație în care vi se va administra un anestezic, spuneți medicului responsabil că luați Spylacton.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Sarcina

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, credeţi că aţi putea fi gravidă sau doriţi să deveniți gravidă, deoarece medicul dumneavoastră va trebui să evalueze necesitatea administrării Spylacton.

Alăptarea

Nu luaţi spironolactonă dacă alăptaţi. Discutaţi folosirea Spylacton, cu medicul dumneavoastră, care vă poate recomanda instituirea unei metode alternative de alimentare a copilului în timpul în care luaţi spironolactonă.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Aveți grijă dacă conduceţi vehicule sau folosiţi utilaje în timpul tratamentului cu Spylacton deoarece puteţi prezenta ameţeli şi somnolenţă care vă afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje în condiţii de siguranţă.

3. Cum să luați Spylacton

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doze

Adulți

Dozele la adulţi variază între 25 mg şi 400 mg spironolactonă pe zi, în funcție de afecțiune și severitatea acesteia.

Dacă nu sunteţi sigur cât trebuie să luaţi, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.

Vârstnici:

Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică la început şi apoi doza este crescută treptat pentru a se atinge efectul dorit.

Copii:

Dozele de spironolactonă administrate la un copil depind de greutatea copilului. Medicul dumneavoastră vă va spune ce doză trebuie administrată.

Modul de administrare

Comprimatele filmate trebuie luate o data pe zi cu un pahar cu apă, împreună cu alimentele.

Dacă luați mai mult Spylacton decât trebuie

Dacă administrați Spylacton mai mult decât doza recomandată, Vă rugăm să discutați cu medicul dumneavoastră.

Dacă din greşeală utilizaţi prea multe comprimate, pot să apară următoarele simptome: somnolenţă, confuzie, greaţă, vomă, ameţeală sau diaree.

Dacă luaţi mai mult decât trebuie Spylacton adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luaţi acest prospect sau câteva comprimate pentru ca medicul să ştie ce aţi luat.

Dacă uitați să luați Spylacton

Medicul dumneavoastră va decide când să luați acest medicament. Dacă credeţi că s-a omis o doză, nu administrați o doză dublă pentru a compensa doza omisă.

Dacă încetaţi să luați Spylacton

Continuați administrarea acestui medicament pe toată durata prescrisă, chiar dacă vă simţiţi mai bine după primele câteva doze.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, Spylacton poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate

persoanele.

Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă aveți oricare dintre următoarele simptome după ce aţi luat acest medicament. Simptomele pot fi severe.

- Vezicule sau descuamare a pielii din jurul buzelor, ochilor, gurii, nasului. Acest lucru ar putea fi o afecţiune numită sindromul Stevens-Johnson.

- &Într-o formă mai severă a bolii numită necroliză epidermică toxică, straturile superioare de piele se pot descuama lăsând zone mari de piele expuse pe tot corpul.

- Erupție cutanată, febră și umflături (care pot fi simptome ale unei afecţiuni mai grave, erupție cutanată medicamentoasă și eozinofilie și simptome sistemice).

- &Îngălbenirea pielii sau a ochilor (icter), spironolactona poate provoca afectarea funcţiei ficatului.

- Bătăi neregulate ale inimii, senzație de furnicături, paralizie sau dificultăți în respirație; care pot fi simptome ale concentrației ridicate de potasiu în sânge. Medicul dumneavoastră vă va efectua periodic teste de sânge pentru a monitoriza potasiul și alți electroliți.

Medicul dumneavoastră poate opri tratamentul dacă este necesar.

Alte reacţiile adverse raportate în timpul tratamentului includ:

- Tumore benignă la nivelul sânului,

- Scăderea severă a numărului de celule albe din sânge, cu favorizarea apariţiei infecţiilor (leucopenie), scăderea numărului de trombocite care duce la creşterea riscului de sângerare sau de apariţie a vânătăilor (trombocitopenie),

- Tulburări electrolitice (modificări ale sărurilor din sânge), creşterea potasiului în sânge,

- Modificarea dorinţei sexuale, atât la femei cât și la bărbați (libidou),

- Ameţeli, confuzie,

- Greaţă, tulburări la nivelul stomacului şi intestinului,

- Erupţii pe piele, urticarie, prurit,

- Creşterea părului mai mult decât în mod normal,

- Pierderea părului,

- Crampe la nivelul muşchilor,

- Afectarea funcţiei renale,

- Afectarea funcției hepatice,

- Creşterea sânilor la bărbaţi, durere la nivelul sânilor,

- Tulburări menstruale,

- Stare generală de rău,

- Creșterea potasiului în sânge (hiperkaliemie).

Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă

nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Raportarea reacţiilor adverse suspectate

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

5. Cum se păstrează Spylacton

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!

A se păstra într-un loc protejat de umiditate, la temperaturi sub 25 oC.

Nu utilizaţi Spylacton după data de expirare indicată pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conținutul ambalajului și alte informații.

Ce conţine Spylacton

Substanţa activă este spironolactona.

Fiecare comprimat filmat Spylacton 25 mg conține spironolactonă 25 mg,

Fiecare comprimat filmat Spylacton 50 mg conține spironolactonă 50 mg,

Fiecare comprimat filmat Spylacton 100 mg conține spironolactonă 100 mg.

Celelalte componente

Spylacton 25 mg comprimate filmate

Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.

Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, tartrazina de aluminiu, sunset yellow.

Spylacton 50 mg, 100mg comprimate filmate

Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.

Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, oxid roşu de fier.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

indapamida este un diuretic de acțiune moderată, aparține grupului de sulfamide non-tiazidice, are efect antihipertensiv. Efectul antihipertensiv se manifestă numai cu tensiunea arterială inițial crescută. Reduce tonusul țesutului muscular neted al arterelor, OPSS. Are un efect saluretic și diuretic moderat datorită blocării reabsorbției sodiului, clorului, apei și, într-o măsură mai mică, a potasiului în tubii proximali și segmentul cortical al tubilor distali ai nefronului. Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă. Indapamida nu afectează metabolismul lipidelor (TG, colesterol LDL și colesterol HDL), de asemenea, nu afectează metabolismul glucidelor, chiar și la pacienții cu hipertensiune și diabet și reduce microalbuminuria. Efectul antihipertensiv al medicamentului persistă la pacienții cu hemodializă. Doza zilnică maximă este de 2,5 mg (1 com). Poate fi utilizat cu alte medicamente antihipertensive, cu excepția diureticelor. În cazul unei eficiențe insuficiente a tratamentului, doza de medicament nu trebuie crescută; este mai bine să completați terapia cu un alt agent antihipertensiv. Atunci când se utilizează indapamida într-o doză mai mare, efectul antihipertensiv nu crește, doar efectul saluretic crește. hipersensibilitate la sulfonamide sau la orice componentă a medicamentului, insuficiență hepatică severă, encefalopatie hepatică, boli hepatice severe, sarcină și alăptare, insuficiență renală severă, hipokaliemie, copilărie. Efecte secundare cele mai multe efecte secundare sunt dependente de doză și apar atunci când doza este depășită. Uneori se observă modificări ale echilibrului apă-electrolit: o scădere a nivelului de potasiu și apariția hipokaliemiei (în special la pacienții cu risc); hiponatremie, care poate duce la hipovolemie și deshidratare a corpului cu posibila dezvoltare a hipotensiunii ortostatice. Pierderea concomitentă a ionilor de clor poate determina alcaloza metabolică compensatorie; o creștere a nivelului de acid uric și glucoză în plasma sanguină.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

1.    Ce este Alotendin şi pentru ce se utilizează
Alotendin (bisoprolol / amlodipină) este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) ca tratament de substituţie la pacienţii care au răspuns adecvat la administrarea separată a comprimatelor celor două componente în aceleaşi doze ca şi în combinaţie fixă.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Alotendin
•    dacă sunteţi alergic la amlodipină sau bisoprolol (substanțe active), derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
•    Dacă aveţi probleme grave de îngustare a căii de ejecţie a ventriculului stâng (cum este stenoză aortică de grad înalt);
•    Dacă aveţi insuficienţă cardiacă acută, insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic sau insuficienţă cardiacă ce necesită injectarea intravenoasă a substanţelor ce cresc forţa de contracţie a inimii;
•    Dacă aveţi un şoc din cauza funcţionării anormale a inimii (în acest caz tensiunea arterială este foarte mică şi circulaţia sanguină poate scade până la colaps);
•    Dacă aveţi o boală cardiacă ce se caracterizează prin bătăi rare ale inimii sau contracţii neregulate ale inimii (bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, bloc sino-atrial, sindromul sinusului bolnav);
•    În cazul unui ritm cardiac scăzut;
•    În cazul în care aveți tensiune arterială extrem de mică;
•    Dacă aveți astm bronşic grav;
•    Dacă aveți afecţiuni  grave ale circulației sângelui la nivelul brațelor cum este sindromul Raynaud, o afecţiune ce determină amorţeală, senzaţie de gâdilat şi modificare a culorii degetelor de la mâini şi picioare atunci când sunt expuse la frig;
•    În cazul unui feocromocitom netratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
•    În condiţiile metabolice în care pH-ul sângelui devine acid.
În cazul în care credeţi că vă aflaţi într-unul din cazurile menţionate mai sus, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă este cazul să utilizaţi acest medicament.

Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizați Alotendin, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Anunţaţi medicul dumneavoastră dacă vă aflaţi în una din următoarele situaţii în care Alotendin
comprimate trebuie administrat cu precauţie:
- vârstă înaintată;
- insuficienţă cardiacă;
- diabet zaharat cu variaţii mari ale valorilor zahărului din sânge;
- regim alimentar strict / foame strictă;
- tratament concomitent antialergic (de desensibilizare) (cum este cel pentru prevenirea rinitei alergice), deoarece Alotendin poate determina apariția unei reacții alergice, sau o asemenea reacție poate fi mai gravă;
- tulburări uşoare ale sistemului electric de reglare a frecvenței bătăilor inimii (bloc AV gradul I);
- unele afecțiuni ale inimii cum sunt tulburările ritmului de bătaie al inimii, sau spasme vasculare ale mușchiului inimii care pot determina tulburări de perfuzie coronariană (angină Prinzmetal);
- probleme de circulație a sângelui mai puțin grave la nivelul brațelor;
- dacă aveți psoriazis (boala cu erupții cutanate descuamate caracteristice);
- hipertireoză ;
- afecțiuni la nivelul ficatului sau rinichilor;
- în cazul unui feocromocitom tratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
- afecțiuni respiratorii mai puțin grave, cum este astmul bronşic sau alte boli obstructive pulmonare;
- dacă urmează să vi se efectueze o anestezie (de exemplu în cazul unei intervenţii chirurgicale), deoarece bisoprololul poate influența modul de reacție al organismului dumneavoastră în această situație.
Medicul dumneavoastră va dori să ia măsuri de precauţie (de exemplu: tratament asociat) dacă aveţi
vreuna din afecţiunile menţionate mai sus.

Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.

Alotendin împreună cu alte medicamente
Efectul terapeutic sau reacţiile adverse ale acestui medicament pot fi influenţate de administrarea în
același timp a altor medicamente.
Pot apărea interacţiuni, chiar dacă celălalt medicament a fost utilizat cu puţin timp în urmă.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Administrarea Alotendin împreună cu următoarele medicamente nu este recomandată:
- Blocanți ai canalelor de calciu tip verapamil şi diltiazem (medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari şi anginei pectorale cronice stabile).
- Antihipertensive, cu activitate centrală (de exemplu, clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină): nu întrerupeţi administrarea acestor medicamente înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot fi utilizate în acelaşi timp cu Alotendin doar în anumite condiţii şi cu
precauţie deosebită, sub supraveghere medicală:
- Medicamente, care reglează frecvența bătăilor inimii (chinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona, amiodarona). Aceste medicamente sunt utilizate pentru tratamentul frecvenţei neregulate sau anormale ale bătăilor inimii.
- Antagoniști ai canalelor de calciu de tip dihidropiridine (precum felodipina, nifedipina): medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari și anginei pectorale.
- Medicamente beta-blocante cu administrare locală (de exemplu: picături oftalmice pentru tratamentul glaucomului).
- Parasimpatomimetice (medicamente utilizate pentru stimularea funcţiei muşchilor netezi în boli ale stomacului, intestinului, vezicii urinare şi în glaucom)
- Insulină şi antidiabetice orale.
- Hipnotice, medicamente analgezice.
- Glicozide cardiotonice (digitalice, medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace).
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): pentru tratamentul inflamaţiei articulaţiilor, durerii sau artritei.
- Parasimpatomimetice (de exemplu, isoprenalină, dobutamină, norepinefrină, epinefrină).  Medicamente utilizate pentru tratamentul afecţiunilor circulatorii severe în caz de urgență.
- Orice medicament care poate determina scăderea tensiunii arteriale, ca efect terapeutic sau reacţie
adversă (de exemplu: alte antihipertensive, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine).
- Dantrolen (în perfuzie) - utilizată pentru tratamentul modificărilor severe de reglare a temperaturii corpului.
- Tacrolimus, sirolimus, temsirolimus și everolimus - medicamente utilizate pentru controlul sistemului imunitar al organismului dumneavoastră.
- Simvastatină - medicament utilizat pentru scăderea colesterolului.
- Ciclosporină - medicament care suprimă imunitatea.
Efectele posibile ale administrării următoarelor medicamente împreună cu Alotendin trebuie să fie
luate în considerare de către medicul dumneavoastră:
- Mefloquină - utilizată pentru prevenirea sau tratamentul malariei.
- Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO) ( cu excepţia IMAO-B) - utilizate pentru tratamentul depresiei.
- Medicamente care afectează metabolizarea amlodipinei sau bisoprololului cum sunt:
•    ketoconazolul, itraconazolul - medicamente antifungice
•    rifampicina, eritromicina, claritromicina - antibiotice, pentru tratarea infecțiilor cauzate de bacterii
•    ritonavir, indinavir, nelfinavir - pentru tratamentul infecțiilor cu HIV
•    medicamentele din plante care conţin sunătoare Hypericum perforatum (pentru tratamentul depresiei).
- Derivaţii de ergotamină (pentru tratamentul sângerărilor de origine ginecologică).

Alotendin împreună cu alimente, băuturi și alcool
Persoanele care utilizează Alotendin nu trebuie să consume suc de grepfrut sau grepfrut. Acest lucru este necesar deoarece grepfrutul şi sucul de grepfrut pot duce la creşterea concentraţiei substanţei active, amlodipină, în sânge, care poate determina o creştere neașteptată a efectului de scădere a tensiunii arteriale al Alotendin.
Alcoolul poate potenţa acţiunea acestui medicament de scădere a tensiunii arteriale.

Sarcina,  alăptarea și fertilitatea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Având în vedere experienţa clinică insuficientă în ceea ce priveşte utilizarea la femeile gravide, administrarea Alotendin se va face numai după evaluarea balanţei beneficiu/risc de către medic. În
cazul administrării în timpul sarcinii poate fi necesară monitorizarea atentă a fătului şi a nou-născutului, prin urmare trebuie să informaţi medicul dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau doriţi să rămâneţi gravidă.
Alăptarea
Având în vedere lipsa de experiență clinică adecvată, acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, consultați medicul dumneavoastră înainte de a utiliza orice medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Alotendin poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje prin apariţia de ameţeli, dureri de cap, oboseală sau greaţă - mai ales la începutul tratamentului sau la schimbarea tratamentului, sau consumul de alcool. Prin urmare medicul dumneavoastră va decide individual dozele la care puteţi conduce vehicule sau folosi utilaje.

3. Cum să luaţi Alotendin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza recomandată este de un comprimat din concentraţia prescrisă pentru dumneavoastră.
Grupe speciale de pacienți
Tulburarea funcției hepatice și renale
În general nu este necesară ajustarea dozelor în cazul insuficienţei hepatice sau renale uşoare sau moderate.
În cazul insuficienţei hepatice sau renale severe dozele trebuie modificate.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, cu toate acestea este necesară precauţie mai
ales la creşterea dozelor.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Alotendin trebuie administrat dimineaţa, cu sau fără alimente, cu ajutorul unei cantităţi mici de lichid, fără a fi mestecat.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului în cazul în care aveţi dificultate la înghiţirea comprimatului întreg.
Dacă aveţi impresia că efectul Alotendin este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă luaţi mai mult Alotendin decât trebuie
Dacă utilizaţi mai mult comprimate de Alotendin decât trebuie, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.

Dacă uitaţi să luaţi Alotendin

Încercaţi să luaţi doza uitată cât mai repede posibil. Dacă este timpul pentru următoarea doză, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată deoarece vă expuneţi unui supradozaj.

Dacă încetaţi să utilizaţi Alotendin
Nu întrerupeţi brusc tratamentul şi nu schimbaţi doza recomandată înainte de a vă adresa medicului
dumneavoastră, deoarece în aceste cazuri stadiul insuficienţei cardiace se poate înrăutăţi. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc mai ales în cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene. Dacă este necesară întreruperea tratamentului aceasta se va face gradat.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4.    Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce luați acest medicament resimțiți oricare dintre reacțiile adverse enumerate mai jos:
•    Reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a mucoaselor (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) sau alte reacții alergice. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
•    umflare acută a pielii sau mucoasei mai ales la nivelul pleoapelor, buzelor, articulaţiilor, organelor genitale, glotei, faringelui şi limbii (angioedem). (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
•    Infarct miocardic (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane), aritmii cardiace (bătăi anormale ale inimii). (mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane)
•    Pancreatită (inflamare a pancreasului care poate determina dureri puternice la nivelul abdomenului sau spatelui, însoțite de senzație de rău. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)

Următoarele reacţii adverse au fost raportate

Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
Edeme (retenție de lichide)
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
Dureri de cap, ameţeli, somnolenţă (în special la începutul tratamentului), tulburări ale vederii (inclusiv vedere dublă), palpitaţii, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, dispnee, durere abdominală, umflare a gleznelor, crampe musculare, oboseală, astenie, senzaţie de rece și de amorţeală la nivelul extremităţilor, tulburări gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, dispepsie, tulburări ale tranzitului intestinal (inclusiv diaree și constipaţie).
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
Insomnie, schimbări ale dispoziţiei (inclusiv anxietate), depresie, pierderea temporară a conştienţei
(sincopă), sensibilitate scăzută la nivelul pielii (hipoestezie), senzație de amorțeală și furnicături (parestezie), percepţie anormală a gustului (disgeuzie), tremor, zgomote în urechi (tinitus), tensiune arterială mică (hipotensiune arterială), tuse, rinită, gură uscată, cădere a părului (alopecie), sângerări minore la nivelul pielii şi mucoaselor (purpură), decolorare a pielii, transpiraţii abundente, mâncărimi, erupţie trecătoare pe piele, exantem, urticarie, artralgie (durere la nivelul articulaţiilor), mialgie (dureri musculare), dureri de spate, urinări frecvente, tulburări la urinare, nicturie (urinări în timpul nopţii), impotenţă, creştere a sânilor la bărbaţi, dureri în piept, astenie, durere nelocalizată, stare de indispoziţie, creştere în greutate, scădere în greutate, tulburări de somn, tulburări de conducere cardiacă, înrăutățire a insuficienţei cardiace pre-existente, scădere a frecvenţei bătăilor inimii (bradicardie), bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu boli pulmonare obstructive în antecedente, slăbiciune musculară, stare de epuizare*.
*Aceste simptome apar mai ales la începutul tratamentului. Sunt în general de intensitate uşoară şi
dispar în mai puţin de 1-2 săptămâni.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
Confuzie mintală, nivel ridicat al trigliceridelor în sânge, coşmaruri, halucinaţii (senzaţii nereale, care reprezintă percepţii anormale fără a detecta vreun stimul, senzaţii asemănătoare celor reale sau care par reale), scădere a secreţiei lacrimale (trebuie luată în considerare dacă purtaţi lentile de contact), deficienţe ale auzului, rinită alergică, hepatită, reacţii de hipersensibilitate cum sunt mâncărimi, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, erupţie trecătoare la nivelul pielii, creştere a nivelului plasmatic al enzimelor hepatice.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Scădere a numărului de celule albe şi plachete din sânge, reacții alergice, valori crescute ale zahărului din sânge, hipertonie, neuropatie periferică, inflamare neuniformă a vaselor mici de sânge (vasculită), gastrită, hiperplazie gingivală, pancreatită, icter, inflamare gravă a pielii sau mucoaselor cu formare de vezicule roşii (eritem polimorf), eritem generalizat și cruste la nivelul pielii (dermatită exfoliativă), sensibilitate la lumina solară, conjunctivită; medicamentele cu mecanism de acţiune asemănător bisoprololului (substanţă activă a acestui medicament) pot determina apariţia sau înrăutățirea psoriazisului (boală de piele cronică cu formaţiuni sub formă de cruste roşii cu mâncărimi) sau care pot declanşa afecțiuni ale pielii asemănătoare psoriazisului.
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tremurături, postură rigidă, față ca o mască, mișcări încetinite și mers ezitant, dezechilibrat.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:[email protected]

Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

5.    Cum se păstrează Alotendin
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi orice semn vizibil de deteriorare (de exemplu, modificarea culorii).

Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6.    Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Alotendin
Substanţele active sunt bisoprolol și amlodipină
Alotendin 5 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 5 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).
Alotendin 10 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 10 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).

Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu tip A, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.

Cum arată Alotendin şi conţinutul ambalajului:
Comprimat
Alotendin 5 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, oblongi, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 5 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate cu margini teşite, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, ovale, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
*Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor

Conţinutul ambalajului

Câte 7 sau 10 comprimate în blister. Câte 7х4 (28 comprimate), 7x8 (56 comprimate), 10x3 (30 comprimate) sau 10x9 (90 comprimate) împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.

Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC

H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este Enap H 10 mg/25 mg şi pentru ce se utilizează
Enap H 10 mg/25 mg este utilizat pentru scăderea tensiunii arteriale.
Enalaprilul aparţine grupului inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) , ce acţionează prin
dilatarea vaselor de sânge, ceea ce determină scăderea presiunii sanguine şi creşterea aportului de sânge şi
oxigen la inimă şi alte organe.
Hidroclorotiazida aparţine grupului de medicamente care cresc eliminarea de urină (diuretice). Acest
medicament creşte excreţia de urină, astfel scăzând tensiunea arterială.
Acţiunea de scădere a tensiunii arteriale a asocierii de enalapril şi hidroclorotiazidă este mai puternică decât
acţiunea fiecărui medicament, luat separat.
Medicul dumneavoastră v-a prescris Enap H 10 mg/25 mg, deoarece aveţi o afecţiune numită hipertensiune
arterială, caracterizată prin valori crescute ale tensiunii arteriale. Cum să luaţi Enap H 10 mg/25 mg
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 1 comprimat o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la două
comprimate, o dată pe zi.
Dacă faceţi tratament cu alte diuretice (comprimate pentru eliminarea apei), întrebaţi medicul înainte de a lua
acest medicament. Tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu
Enap H 10 mg/25 mg.
Diureticele tiazidice pot să nu fie adecvate pentru pacienţii cu disfuncţie renală; sunt ineficiente la pacienţii
cu clearance-ul creatininei de 0,5 ml/sec sau mai puţin (de exemplu în insuficienţa renală moderată şi
severă). La pacienţii cu un clearance-ul creatininei între 0,5 ml/sec şi 1,3 ml/sec, este recomandabilă iniţierea
tratamentului cu o doză adecvată din substanţele active, administrate individual.
Luaţi comprimatele întregi, în timpul sau după masă, cu puţin lichid. Trebuie să vă obişnuiţi să luaţi
medicamentul regulat, cel mai bine dimineaţa, şi totdeauna la aceeaşi oră.
Dacă aveţi impresia că efectul medicamentului este prea puternic sau prea slab, discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Enap H poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
5
Întrerupeţi administrarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat medicului în cazul în care apar mâncărimi,
dificiltăţi respiratorii sau respiraţie şuierătoare, erupţii severe pe piele sau umflarea mâinilor, gurii, gâtului,
feţei sau ochilor.
Este foarte important să întrerupeţi imediat administrarea medicamentuuli şi să vă adresaţi medicului dacă
aveţi ameţeli severe sau vertij (în special la începutul tratamentului sau la creşterea dozei sau la ridicarea în
picioare).

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este Lizitar-LF şi pentru ce se utilizează
Lizitar-LF comprimate este un medicament ce conține lisinopril. Lisinoprilul aparţine
grupului de substanţe numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Lisinoprilul dilată vasele de sânge, ceea ce determină scăderea tensiunii arteriale şi
uşurează sarcina inimii de a pompa sângele în tot organismul.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Lizitar-LF pentru tratamentul:
- tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială);
- insuficienţei cardiace simptomatice – o boală în care inima nu pompează sângele în tot
organis aşa cum este normal;
- atacului de cord (infarct miocardic acut) care poate determina o scădere a
performanţei cardiace;
- afecțiunilor renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat.
Lizitar-LF este recomandat la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 6 şi 16 ani) numai
pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune). Cum să luaţi Lizitar-LF
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau
aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza este individuală şi este important să o luaţi după cum v-a fost prescrisă de medicul
dumneavoastră. Doza iniţială şi doza pe termen lung vor depinde de starea
dumneavoastră de sănătate şi de administrarea altor medicamente.
Hipertensiune arterială
Lizitar-LF poate fi administrat în monoterapie sau în combinație cu alte antihipertensive.
Doza inițială zilnică recomandată este de 10 mg.
Doza uzuală de întreținere eficace este de 20 mg administrate o dată pe zi. Dacă efectul
terapeutic dorit nu se obţine la administrarea dozei inițiale timp de 2-4 săptămâni, doza
poate fi ulterior crescută. Doza zilnică maximă nu trebuie șă depășească 80 mg.
Utilizarea la copii şi adolescenţii cu hipertensiune arterială și vârsta între 6-16 ani
Pentru copii cu greutatea corporală între 20 şi 50 kg, doza iniţială uzuală este de 2,5 mg
administrată o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 20 mg o dată pe zi.
Pentru copii cu greutatea corporală mai mare de 50 kg, doza iniţială uzuală este de 5 mg
o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 40 mg o dată pe zi.
Lizitar-LF nu este recomandat la copii cu vârsta sub 6 ani, sau la copiii cu probleme
renale severe.
Insuficienţă cardiacă (incapacitatea inimii de a pompa suficient sânge în
organism)
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, lisinoprilul poate fi utilizat în asociere
cu diuretice, digitalice sau beta-adrenoblocante.
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg pe zi şi trebuie administrată sub supraveghere
medicală atentă pentru a monitoriza efectul iniţial asupra tensiunii arteriale. Doza de
lisinopril se stabilește prin creşteri, dar nu mai mult de 10 mg, la intervale de cel puţin 2
săptămâni, până la un maximum de 35 mg pe zi.
Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul la tratament al fiecărui pacient.
Tratamentul cu lizinopril trebuie efectuat cu monitorizarea funcţiei renale şi
concentrației plasmatice a potasiului.
Infarct miocardic acut
Pacienţii trebuie să administreze concomitent tratamentele standard recomandate cu
medicamente trombolitice, acid acetilsalicilic şi beta-adrenoblocante.
Tratamentul cu lisinopril poate fi inițiat în primele 24 ore de la debutul simptomelor de
infarct miocardic acut, conform următoarei scheme: doza inițială constituie 5 mg, se
continuă cu 5 mg lisinopril (după 24 ore), ulterior se administrează 10 mg (după 48 ore).
În continuare doza de întreținere este de 10 mg pe zi în doză unică.
Pacienţi diabetici cu probleme renale
Doza recomandată este de 10 mg lisinopril o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate
fi crescută la 20 mg lisinopril o dată pe zi.
5
Pacienţi care au suferit recent un transplant renal
Utilizarea Lizitar-LF comprimate nu este recomandată.
Pacienții vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. În caz de funcţionare renală redusă doza trebuie
ajustată corespunzător.
Copii (vîrsta sub 6 ani)
Lizitar-LF nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani şi copiilor cu insuficienţă renală
severă.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Lizitar-LF poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): dureri de cap, ameţeli
sau senzaţie de leşin mai ales în cazul ridicării bruşte în picioare, hipotensiune arterială,
tuse, diaree, vomă, disfuncţie renală.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): indispoziţie,
tulburări de somn, halucinații, vertijuri, senzație de amorțeală în mîini și picioare,
tulburări ale gustului, bătăi cardiace puternice, accelerarea frecvenţei bătăilor inimii,
infarct miocardic, tulburări a circulației cerebrale, extremitățile corpului foarte reci
(sindrom Raynaud), inflamația mucoasei nasului (rinită), greaţă, dureri abdominale şi
indigestie, hipersensibilitate/edem angioneurotic (umflare al feţei, extremităţilor,
buzelor, limbii, glotei), înroșirea pielii, mîncărime, reducerea potenței/impotenţă, stare
de oboseală și slăbiciune, creşterea nivelului plasmatic al ureei și creatininei, creşterea
activității enzimelor hepatice, nivel crescut de potasiu în organism (hiperkaliemie).
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): scăderea hemoglobinei şi
hematocritului, secreţie inadecvată de hormon antidiuretic, confuzie mintală, tulburări
6
ale mirosului, senzație de uscăciune a gurii (xerostomie), umflături roșii pe piele
(urticarie), căderea părului (alopecie), psoriazis, nivel crescut de uree în sînge (uremie),
insuficienţă renală acută, dezvoltare exagerată a sînului la bărbat (ginecomastie), nivel
scăzut de sodiu în organism (hiponatremie), cantități mari de bilirubină în sînge
(hiperbilirubinemie). scăderea/încetarea secreției urinare, sindrom de secreţie
inadecvată de hormon antidiuretic
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): anemie, inclusiv
anemie hemolitică, aplazie medulară, nivel scăzut de leucocite în sînge (leucopenie),
nivel scăzut de trombocite în sînge (trombocitopenie), diminuarea numărului de
neutrofile în sînge (neutropenie), scăderea numărului de granulocite în sînge
(agranulocitoză), inflamarea ganglionilor limfatici (limfadenopatie), boli autoimune,
nivel glicemic scăzut, contracția mușchilor situați în jurul bronhiilor (bronhospasm),
inflamare a sinusurilor paranazale (sinuzită), alveolită alergică/pneumonie eozinofilică,
pancreatită, angioedem intestinal, icter, colorația galbenă a pielii (icter), hepatită,
insuficiență hepatică, transpiraţii abundente, apariția de vezicule pe piele (pemfigus),
necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, leziune
cutanată (pseudolimfom cutanat), reducerea volumului urinei sau lipsa urinării.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele
disponibile) – depresie, leșin. https://bit.ly/3rkrOl4

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Indicații de utilizare
hipertensiune arterială (ca monoterapie sau în combinație cu alte medicamente antihipertensive);
insuficiență cardiacă (ca parte a terapiei combinate), incl. dezvoltat în primele câteva zile după infarctul miocardic acut;
nefropatie diabetică și nefropatie niabetică - stadii preclinice și semnificative clinic, incl. cu proteinurie severă, în special în asociere cu hipertensiune arterială;
reducerea riscului de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau „moarte coronariană” la pacienții cu boală arterială coronariană, cu un risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv pacienții după infarct miocardic, angioplastie coronariană transluminală percutană, altoire de by-pass coronarian. Regimul de dozare
Medicamentul se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar (adică înainte, în timpul sau după mese). Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă (1/2 pahar) de apă. Aportul de alimente nu afectează semnificativ absorbția ramiprilului. Nu mestecați sau zdrobiți comprimatele înainte de a lua.

Dacă trebuie să luați ramipril în doză de 1,25 mg, ar trebui să utilizați un medicament de la un alt producător.

Tratamentul cu Ramilong este de obicei pe termen lung, durata tratamentului în fiecare caz este determinată de medic.

Doza este selectată în funcție de efectul terapeutic și de tolerabilitatea medicamentului.

Este posibilă o scădere excesivă a tensiunii arteriale la începutul tratamentului medicamentos, în special la pacienții cu conținut scăzut de sare și lichide în organism (de exemplu, vărsături, diaree, tratament diuretic), insuficiență cardiacă (în special după infarct miocardic acut) sau severă hipertensiune.

Deficitul de săruri și lichide din organism trebuie corectat înainte de a începe tratamentul cu medicamentul. Diureticele trebuie limitate preliminar sau anulate cel târziu în 2-3 zile.

În caz de hipertensiune arterială malignă și în cazul insuficienței cardiace, în special după infarctul miocardic acut, tratamentul medicamentos trebuie început în condiții staționare.

Pentru hipertensiune, doza inițială este de obicei 2,5 mg ramipril dimineața. Această doză este, de asemenea, o doză de întreținere. Dacă, la o astfel de doză, tensiunea arterială nu se normalizează timp de 3 săptămâni sau mai mult, atunci doza poate fi crescută la 5 mg / zi. Doza maximă este de 10 mg / zi.

Dacă, la o doză de 5 mg / zi, efectul hipotensiv este insuficient, ar trebui luată în considerare posibilitatea utilizării suplimentare, de exemplu, diuretice sau blocante ale canalelor de calciu. Datorită acestui fapt, efectul hipotensiv al ramiprilului poate fi crescut.

În caz de insuficiență cardiacă ușoară până la moderată (clasele funcționale NYHA II și III) după infarct miocardic acut (2-9 zile), doza de ramipril poate fi ajustată numai în condiții staționare la pacienții cu hemodinamică stabilă.

Pacienții tratați concomitent cu antihipertensivi sunt monitorizați foarte atent pentru a evita scăderea tensiunii arteriale. De obicei, doza inițială este de 2,5 mg (dimineața și seara), doza zilnică este de 5 mg.

Doza poate fi crescută în funcție de starea pacientului. Poate fi dublat la fiecare 1-2 zile până la doza maximă zilnică - 5 mg de ramipril dimineața și seara, adică doza zilnică este de 10 mg.

După infarctul miocardic acut, pacienții cu insuficiență cardiacă ar trebui să înceapă să ia doza zilnică prescrisă, împărțind-o în 2 doze (dimineața și seara). În alte cazuri, întreaga doză zilnică poate fi administrată odată, dimineața. În infarctul miocardic acut, complicat de dezvoltarea insuficienței cardiace, tratamentul medicamentos trebuie început nu mai devreme de a doua zi după infarct, dar nu mai târziu de a 10-a zi. Se recomandă administrarea medicamentului timp de cel puțin 15 luni.

Pentru nefropatia diabetică și non-diabetică, doza inițială este de 1,25 mg dimineața. Doza de întreținere este de obicei 2,5 mg / zi. Doza maximă este de 5 mg / zi.

Pentru a reduce riscul de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces din cauza bolilor cardiovasculare la pacienții cu risc cardiovascular crescut, doza inițială recomandată este de 2,5 mg (1/2 tab. 5 mg) 1 dată pe zi. În funcție de toleranță, doza este crescută treptat. După o săptămână, se recomandă dublarea dozei și, după alte 3 săptămâni, aducerea la doza obișnuită de întreținere de 10 mg.

La pacienții cu insuficiență renală, doza zilnică de ramipril este prescrisă ținând cont de QC.

Cu CC> 60 ml / min, nu este necesară ajustarea dozei inițiale (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 10 mg. Cu un CC de 30-60 ml / min, nu este necesar să se ajusteze doza inițială (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 5 mg. Cu un CC de 10-30 ml / min, doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg.

La pacienții cu hipertensiune arterială supusă hemodializei:

ramiprilul este slab dializat;
doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg;
medicamentul trebuie luat la câteva ore după procedura de hemodializă.
La pacienții cu insuficiență hepatică, tratamentul se efectuează cu prudență extremă și numai sub supraveghere medicală. Doza zilnică maximă admisibilă în astfel de cazuri este de 2,5 mg de ramipril.
La pacienții vârstnici, medicamentul trebuie utilizat la o doză inițială mai mică. Doza trebuie crescută mai lent, din cauza riscului crescut de reacții adverse, în special la pacienții debilitați. Doza zilnică inițială recomandată este de 1,25 mg ramipril. Contraindicații pentru utilizare
hipersensibilitate la ramipril, la alți inhibitori ai ECA și la alte componente ale medicamentului;
antecedente de angioedem (risc de dezvoltare rapidă a angioedemului, inclusiv în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA);
insuficiență renală severă (CC <20 ml / min cu o suprafață corporală de 1,73 m 2 );
hemodializă;
stenoza arterială renală semnificativă hemodinamic (rinichi bilateral sau solitar);
hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg) sau afecțiuni cu parametri hemodinamici instabili;
stenoza semnificativă hemodinamic a valvei aortice sau mitrale sau cardiomiopatia obstructivă hipertrofică;
hiperaldosteronism primar;
nefropatia, care este tratată cu corticosteroizi, AINS, imunomodulatori și / sau medicamente citotoxice;
insuficiență cardiacă cronică în stadiul decompensării (experiența utilizării clinice este insuficientă);
sarcina;
perioada de lactație (alăptare);
vârsta de până la 18 ani (eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite);
asociere cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 sau cu insuficiență renală moderată până la severă (GFR <60 ml / min / 1,73 m 2 ).

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

DESCRIEREA PRODUSULUI

Lorista comp. film. 100 mg N28

Actiunea farmacologica: Losartanum bloceaza in mod copletitiv receptorii angiotensinergi care nu mai pot interactiona cu angiotensina II. In rezultat scade secretia aldosteronului si excretia renala a potasiului . Are actiune indelungata (peste 24 ore) datorita formarii, in organism, a unui metabolit activ.

INDICATII
Hipertiunea arteriala

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Cate: 25 – 100mg intern de 2 ori pe zi.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea cunoscuta la losartan ,stenoza bilaterala a arterei renale, hipotensiunea, hiperkalemia.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Deosibita atentie se va acorda pacientilor cu stenoza bilaterala a arterelor renale sau stenoza arterei renale a rinichiului unic, insuficienta renala moderata si severa, insuficienta hepatica (dozele trebuie ajustate). Daca pacientii sunt deschidratati (dupa o cura de diuretic in doze mari) se recomanda de inceput cu rehidratarea lor si cu doze mici de losartan, atunci copilul se va trece la alimentatie artificiala.

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Ce este Ebrantil şi pentru ce se utilizează?
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Prevenţie cardiovasculară: scăderea mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare la pacienţi cu:
o boală cardiovasculară aterotrombotică manifestă (antecedente de boală coronariană sau
accident vascular cerebral sau boală vasculară periferică) sau
o diabet zaharat însoţit de cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1).
2/18
- Tratamentul afecţiunii renale:
o Nefropatie glomerulară diabetică în stadiu incipient, definită prin prezenţa
microalbuminuriei,
o Nefropatie glomerulară diabetică manifestă, definită prin prezenţa macroproteinuriei la
pacienţi cu cel puţin un factor de risc cardiovascular (vezi pct. 5.1),
o Nefropatie glomerulară non-diabetică manifestă, definită prin prezenţa
macroproteinuriei ≥ 3 g pe zi (vezi pct. 5.1).
- Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
- Prevenţie secundară după infarct miocardic acut: scăderea mortalităţii în faza acută a infarctului
miocardic la pacienţii cu semne clinice de insuficienţă cardiacă debutată la > 48 ore după un infarct
miocardic acut.
Doze şi mod de administrare
Doze
Este recomandat ca TRITACE să fie administrat zilnic, la aceeaşi oră în fiecare zi.
TRITACE poate fi administrat înainte de masă, în timpul mesei sau după masă, deoarece ingestia de
alimente nu modifică biodisponibilitatea acestuia (vezi pct. 5.2).
TRITACE trebuie înghiţit cu lichid. Nu trebuie mestecat sau zdrobit.
Adulţi
Pacienţi trataţi cu un diuretic
Poate să apară hipotensiune arterială după iniţierea tratamentului cu TRITACE; aceasta este mult mai
probabilă la pacienţii care sunt trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se recomandă precauţie
atunci când aceşti pacienţi au depleţie de sare şi/sau hipovolemie.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2 până la 3 zile înainte de iniţierea tratamentului cu
TRITACE (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi, la care tratamentul cu diuretic nu este întrerupt, tratamentul cu TRITACE
trebuie început cu o doză de 1,25 mg. Trebuie monitorizate funcţia renală şi concentraţia plasmatică a
potasiului. Doza ulterioară a TRITACE trebuie ajustată în funcţie de valoarea ţintă a tensiunii arteriale.
Hipertensiune arterială
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului (vezi pct. 4.4) şi de controlul tensiunii
arteriale.
TRITACE poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente antihipertensive
(vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi 5.1).
Doza de început
Tratamentul cu TRITACE trebuie început gradat, cu o doză iniţială recomandată de 2,5 mg pe zi.
Pacienţii cu activitate crescută a sistemului renină-angiotensină-aldosteron pot avea o scădere excesivă a
tensiunii arteriale după prima doză. O doză de început de 1,25 mg este recomandată la astfel de pacienţi
şi iniţierea tratamentului trebuie făcută sub supraveghere medicală (vezi pct. 4.4).
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
Doza poate fi dublată la interval de două până la patru săptămâni pentru a atinge progresiv valoarea
ţintă a tensiunii arteriale; doza maximă permisă de TRITACE este de 10 mg pe zi. De obicei, doza este
administrată o dată pe zi.
3/18
Prevenţie cardiovasculară
Doza de început
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg TRITACE o dată pe zi.
Stabilirea treptată a dozei şi doza de întreţinere
În funcţie de tolerabilitatea pacientului privind substanţa activă, doza trebuie crescută gradat. Se
recomandă dublarea dozei după una sau două săptămâni de tratament şi - după alte două până la trei
săptămâni - creşterea ei până la nivelul dozei ţintă de întreţinere de 10 mg TRITACE o dată pe zi.
Vezi, de asemenea, mai sus schema de administrare la pacienţi trataţi cu diuretic.
Tratamentul afecţiunii renale
La pacienţi cu diabet zaharat şi microalbuminurie:
Doza de început:
Doza iniţială recomandată este de TRITACE 1,25 mg o dată pe zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 sau la
oricare alt inhibitor al ECA (enzima de conversie a angiotensinei)
5/18
- Antecedente de angioedem (ereditar, idiopatic sau angioedem anterior la inhibitori ai ECA sau la
antagonişti ai receptorilor pentru angiotensină II (ARA II))
- Tratament extracorporeal ce presupune contactul sângelui cu suprafeţe încărcate negativ (vezi pct.
4.5)
- Stenoză bilaterală semnificativă de arteră renală sau stenoză unilaterală de arteră renală pe rinichi
unic funcţional.
- Trimestrele al doilea si al treilea de sarcină (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.6).
- Ramiprilul nu trebuie utilizat la pacienţi cu hipotensiune arterială sau instabili din punct de vedere
hemodinamic
- Administrarea concomitentă a Tritace cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat sau insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min şi 1,73 m
2
) (vezi pct. 4.5 şi
5.1).https://bit.ly/3zkeSOW

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Losartan 50mg comp. film. N15x2 (Zentiva)

Ce este Losartan Zentiva şi pentru ce se utilizează Losartan Zentiva conţine substanţa activă losartan. Losartan aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub numele de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organism care se leagă de receptorii din vasele de sânge, determinând constricţia acestora. Aceasta are ca rezultat creşterea tensiunii arteriale. Losartan previne legarea angiotensinei II de aceşti receptori, determinând relaxarea vaselor de sânge şi scăderea tensiunii arteriale. Losartan întârzie deteriorarea funcţiei rinichilor la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2. Losartan Zentiva se utilizează: • pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială) la adulţi, precum şi la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani. • pentru a proteja rinichii la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2, cu modificări ale parametrilor de laborator care demonstrează afectarea funcţiei rinichilor şi proteinurie ≥ 0,5 g pe zi (o afecţiune în care urina conţine o cantitate anormală de proteine) • pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică atunci când medicul dumneavoastră consideră că tratamentul cu medicamente specifice numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA, medicamente utilizate pentru a scădea tensiunea arterială crescută) nu este potrivit. Dacă în cazul dumneavoastră, insuficienţa cardiacă a fost stabilizată cu Certificat de înregistrare a medicamentului – nr.21818 din 30.06.2015 Modificare din 05.11.2015 Anexa 1 2 un inhibitor ECA, nu trebuie să fiţi trecut la un tratament cu losartan. • la pacienţii cu hipertensiune arterială şi îngroşare a ventriculului stâng, s-a demonstrat că tratamentul cu Losartan Zentiva reduce riscul de accident vascular cerebral.(„Indicaţie pe baza studiului LIFE”).
Cum să luaţi Losartan Zentiva Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi singur. Medicul dumneavoastră va stabili doza adecvată de Losartan Zentiva, în funcţie de afecţiunea de care suferiţi şi de eventualele tratamente concomitente pe care le luaţi. Este important să continuaţi să luaţi Losartan Zentiva atât timp cât medicul vă recomandă acest lucru, pentru menţinerea controlului tensiunii arteriale. Pacienţi adulţi cu tensiune arterială crescută Tratamentul se începe, de regulă, cu 50 mg losartan (un comprimat de Losartan Zentiva 50 mg), o dată pe zi. Efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale ar trebui să fie atins după 3-6 săptămâni de la începutul tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate de Losartan Zentiva 50 mg sau un comprimat de Losartan Zentiva 100 mg), o dată pe zi. Dacă aveţi impresia că efectul losartan este prea puternic sau prea slab, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Administrare Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi doza zilnică aproximativ la aceeaşi oră în fiecare zi. Losartan Zentiva poate fi administrat cu sau fără alimente. Este important să continuaţi să luaţi Losartan Zentiva până când medicul vă spune să opriţi tratamentul. Comprimatele filmate de Losartan Zentiva 50 pot fi divizate în două doze egale.
https://bit.ly/3ts6ucK

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
- tratamentul hipertensiunii arteriale;
- tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice;
- prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică (fracţia de ejecţie ≤35%) (vezi pct. „Proprietăți farmacologice”). Doze şi mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate de lichid, indiferent de orele meselor.
Medicamentul trebuie luat la aceeași oră în timpul zilei.
Linia mediană este destinată exclusiv pentru facilitarea administrării comprimatului (prin ruperea
comprimatului în două jumătăți).
Dacă este necesară administrarea unei doze de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
preparate de enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare.
Regimul de dozare se stabilește individual, în funcție de starea pacientului.
Hipertensiunea arterială
Doză inițială recomandată de enalapril este de 5 mg/zi până la 20 mg/zi, în funcţie de gradul
hipertensiunii arteriale şi de starea clinică a pacientului. În hipertensiune arterială uşoară, doza
iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg.
Pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune
arterială renovasculară, depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune
arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei
iniţiale. La aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg enalapril, iar tratamentul
trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea
riscului de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti
pacienţi se recomandă administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil,
tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt pentru 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril.
Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.
Ajustarea dozei se efectuează în funcție de efectul clinic obținut. Doza uzuală zilnică de întreţinere
este 20 mg, iar doza zilnică maximă de întreţinere este 40 mg enalapril.
Insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică
În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, enalapril se utilizează în asociere cu diuretice şi,
atunci când este cazul, cu digitalice sau beta-blocante. Doza iniţială de enalapril la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică este 2,5 mg o
dată pe zi. Pentru a observa efectul iniţial asupra presiunii arteriale, doza inițială de enalapril trebuie
administrată sub supraveghere medicală atentă. În absenţa sau după tratamentul eficace al
hipotensiunii arteriale simptomatice, doza de enalapril trebuie crescută treptat până la doza de
întreţinere uzuală de 20 mg (administrată în doză unică sau divizată în 2 prize). În acest caz, este
necesar să se ia în considerare tolerabilitatea pacientului la enalapril. Se recomandă titrarea dozei
într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize. *Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează
diuretice. Dacă este necesară administrarea dozei de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
medicamente care conțin enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la enalapril, oricare dintre excipienții din compoziția medicamentului sau la
oricare alt inhibitor al ACE;
- antecedente de angioedem (inclusiv asociat cu administrarea unui inhibitor ECA);
- angioedem ereditar sau idiopatic;
- al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare” și „Sarcina şi alăptarea”);
- administrarea în combinație cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat
sau tulburări a funcției renale (rata de filtrare glomerulară mai mică de 60 ml/min/1,73 m2
) (vezi
pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” și „Proprietăți farmacodinamice”). https://bit.ly/3BgKCGh

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Ce este Amlodipin şi pentru ce se utilizează
Amlodipin conţine substanţa activă amlodipină, care aparţine unui grup de medicamente denumit
blocante ale canalelor de calciu.
Amlodipina este utilizată pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau a
unui anumit tip de durere în piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina
pectorală Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare, acest medicament determină relaxarea vaselor de sînge,
facilitînd astfel circulaţia sîngelui. La pacienţii cu angină pectorală, amlodipina acţionează prin
îmbunătăţirea alimentării cu sînge a muşchiului inimii, care beneficiază astfel de mai mult oxigen,
ceea ce previne apariţia durerii în piept. Acest medicament nu ameliorează imediat durerea în piept
determinată de angina pectorală. Cum să luaţi Amlodipin
Luaţi întotdeauna Amlodipin exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza iniţială recomandată este 5 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 5 mg). În
funcție de răspunsul la tratament, doza poate fi crescută la 10 mg amlodipină o dată pe zi (un
comprimat Amlodipin 10 mg).
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Amlodipin nu a fost studiat la copii cu vîrsta mai mică de 6 ani.
Pentru copii şi adolescenţi cu vîrsta cuprinsă între 6 și 17 ani, doza recomandată pentru iniţierea
tratamentului este de 2,5 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg pe zi.
Modul de administrare: Comprimatele trebuie administrate la aceeași oră în fiecare zi, cu un pahar de apă. Comprimatele pot
fi administrate indiferent de aportul de alimente sau băuturi. Comprimatele nu trebuie administrate cu grapefruit sau suc de grapefruit. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Amlodipin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna
din reacţiile adverse severe, prezentate mai jos:
 respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate
brusc;
 umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor;
 umflare a limbii şi gîtului, ce determină dificultate la respiraţie;
 reacţii severe la nivelul pielii, incluzînd erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a
pielii pe întreg corpul, mîncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare
a mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice;
 infarct miocardic, bătai neregulate ale inimii;
 pancreas inflamat, care poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare general
de rău accentuate. https://bit.ly/3kyNPeo

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este Amlodipin comprimate şi pentru ce se utilizează
Amlodipin conţine substanţa activă amlodipină, care aparţine unui grup de medicamente denumite
blocante ale canalelor de calciu.
Amlodipin este utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau a unui
anumit tip de durere în piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare, acest medicament determină relaxarea vaselor de sînge,
facilitînd astfel circulaţia sîngelui. La pacienţii cu angină pectorală, Amlodipin acţionează prin
îmbunătăţirea alimentării cu sînge a muşchiului inimii, care beneficiază astfel de mai mult oxigen,
ceea ce previne apariţia durerii în piept. Acest medicament nu ameliorează imediat durerea în piept
determinată de angina pectorală. Cum să luaţi Amlodipin comprimate
Luaţi întotdeauna Amlodipin exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza iniţială recomandată este 5 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 5 mg). Doza
poate fi crescută la 10 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 10 mg).
Modul de administrare
Comprimatele trebuie administrate la aceeași oră în fiecare zi, cu un pahar de apă. Comprimatele pot
fi administrate indiferent de aportul de alimente sau băuturi. Comprimatele nu trebuie administrate cu
grapefruit sau suc de grapefruit.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Amlodipin nu a fost studiat la copii cu vîrsta mai mică de 6 ani.
Pentru copii şi adolescenţi cu vîrsta cuprinsă între 6-17 ani, doza recomandată pentru iniţierea
tratamentului este de 2,5 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg pe zi. Doza de 2,5 mg
poate fi obţinută utilizînd comprimatele Amlodipin 5 mg, deoarece aceste comprimate pot fi divizate
în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Amlodipin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna
din reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
 respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate
brusc;
 umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor;
4
 umflare a limbii şi gîtului, ce determină dificultate la respiraţie;
 reacţii severe la nivelul pielii, incluzînd erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mîncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice;
 infarct miocardic, bătai neregulate ale inimii;
 pancreas inflamat, care poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare general
de rău accentuate.
Alte reacţii adverse raportate includ următoarele reacţii prezentate mai jos.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Ce este Canzeno şi pentru ce se utilizează
Numele medicamentului dumneavoastră este Canzeno. Substanţa activă este
candesartan cilexetil. Acesta aparţine grupului de medicamente denumit
antagonişti ai receptorului angiotensinei II. Acţionează prin relaxarea şi lărgirea
vaselor dumneavoastră de sânge. Acest lucru ajută la scăderea tensiunii
arteriale. De asemenea, face mai uşoară sarcina inimii dumneavoastră de a
pompa sângele către toate părţile corpului.
Acest medicament este utilizat pentru:
 tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la pacienţii
adulţi, copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și <18 ani.
 tratamentul pacienţilor adulţi cu insuficienţă cardiacă cu funcţie musculară
cardiacă redusă, împreună cu inhibitorii Enzimei de Conversie a
Angiotensinei (ECA) sau când nu se pot utiliza inhibitorii ECA (inhibitorii
ECA reprezintă un grup de medicamente utilizate pentru tratamentul
insuficienţei cardiace). Cum să luaţi Canzeno
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Este important să luaţi Canzeno în fiecare zi.
Puteţi lua Canzeno cu sau fără alimente.
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercaţi să luaţi comprimatul la aceeaşi oră în fiecare zi. Acest lucru vă va ajuta
să ţineţi minte să îl luaţi.
Hipertensiune arterială
 Doza uzuală de Canzeno este de 8 mg, o dată pe zi. Medicul
dumneavoastră poate creşte această doză la 16 mg o dată pe zi şi apoi
până la 32 mg o dată pe zi, în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale.
 La unii pacienţi, cum sunt cei cu probleme ale ficatului, rinichilor sau cei
care au pierdut recent lichide din organism, de exemplu prin vărsături sau
diaree sau prin utilizarea de diuretice, medicul poate prescrie o doză iniţială
mai mică.
 Unii pacienţi aparţinând rasei negre pot prezenta un răspuns redus la acest
tip de medicamente, atunci când sunt administrate singure şi aceşti pacienţi
pot avea nevoie de o doză mai mare.
Utilizarea la copii și adolescenți cu tensiune arterială mare
Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și <18 ani
Doza inițială recomandată este de 4 mg o data pe zi.
Pentru pacienții cu greutatea < 50 kg: La unii pacienți a căror tensiune arterială
nu este controlată adecvat, medicul dumneavoastră poate decide că doza trebuie
crescută până la maximum 8 mg o dată pe zi.
Pentru pacienții cu greutatea ≥ 50 kg: La unii pacienți a căror tensiune arterială
nu este controlată adecvat, medicul dumneavoastră poate decide că doza trebuie
crescută la 8 mg o dată pe zi și la 16 mg o dată pe zi.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu
toate că acestea nu apar la toate persoanele. Este important să ştiţi care pot fi
aceste reacţii adverse.
Întrerupeţi administrarea Canzeno şi solicitaţi imediat asistenţă
medicală dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii alergice:
 dificultăţi la respiraţie, însoţite sau nu de umflare a feţei, buzelor, limbii
şi/sau gâtului
 umflare a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, care poate provoca dificultăţi
la înghiţire
 mâncărime severă a pielii (cu umflături). https://bit.ly/2W23Mjd

Comandă

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În cele mai multe cazuri, doza iniţială de moxonidina este de 0,2 mg/zi administrată
într-o priză, de preferinţă dimineaţa. Dacă efectul terapeutic este insuficient, doza
poate fi crescută după 3 săptămâni de tratament la 0,4 mg/zi administrată în doză
unică sau divizate în 2 prize.
Doza unică maximă este de 0,4 mg. Doza zilnică maximă este de 0,6 mg şi trebuie
divizată în 2 prize.
Nu se recomandă întreruperea bruscă a administrării moxonidinei. Întreruperea
administrării moxonidinei trebuie efectuată treptat, timp de 2 săptămâni.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (RFG mai mare de 30 ml/min, dar mai mică
de 60 ml/min) doză unică de 0,2 mg şi doza zilnică de 0,4 mg moxonidina nu trebuie
depăşite.
La pacienţii hemodializaţi, doza iniţială este de 0,2 mg/zi. Dacă este necesar şi dacă
doza este tolerată aceasta poate fi crescută pînă la 0,4 mg/zi.
Studii privind administrarea moxonidinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost
efectuate.
La pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală dozele recomandate sunt aceleaşi ca şi
cele pentru pacienţii adulţi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate cunoscută la oricare din componentele preparatului, boala nodului
sinusal sau bradicardie (frecvenţa bătăilor inimii în repaus < 50 bătăi/minut), bloc
atrio–ventricular de gradul II sau III, insuficienţă cardiacă cronică de gradul III şi IV
(conform clasificării NYHA), edem angioneurotic în anamneză, insuficienţă hepatică
severă, cardiopatie ischemică severă şi angină instabilă, insuficienţă renală severă
(Clcr mai puţin de 30 ml/min, concentraţia creatininei >160 µmol/l), vârsta până la 18
0
ani (eficienţa şi siguranţa administrării preparatului nu au fost stabilite), alăptarea,
sarcina, administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, intoleranţă ereditară
la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţia glucozei-galactozei.
Se administrează cu precauţie: boala Parkinson (severă), epilepsie, glaucom,
depresie, claudicaţie "intermitentă", boala Raynaud, bloc atrioventricular de gradul I,
insuficienţă renală cronică (Clcr >30 ml/min, dar mai mic de 60 ml/min), tulburări
cerebrovasculare, după infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă clasa I şi II
(conform clasificării NYHA), pacienţii hemodializaţi, insuficienţă hepatică moderată
(mai mult de 9 puncte conform clasificării Child-Pugh) din cauza lipsei datelor cu
privire la ulizarea la acestă grupă de pacienţi. https://bit.ly/3eAi0xW

Comandă

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Berlipril 20 conţine substanţa activă numită maleat de enalapril. Aceasta aparţine grupului de medicamente numit inhibitori ai ECA (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei).
Berlipril 20 este utilizat:
•    pentru a trata tensiunea arterială crescută (hipertensiune arterială)
•    pentru a trata insuficienţa cardiacă (afectarea funcţiei inimii). Aceasta poate reduce nevoia de a merge la spital şi poate ajuta unii pacienţi să trăiască mai mult
•    pentru a preveni simptomele de insuficienţă cardiacă. Simptomele includ: dificultăţi de respiraţie, stare de oboseală după o activitate fizică uşoară, cum ar fi mersul pe jos, sau umflarea gleznelor şi picioarelor.
Berlipril 20 acţionează prin mărirea diametrului vaselor de sânge. Astfel tensiunea arterială este scăzută.
De regulă, efectul medicamentului este vizibil după o oră, iar efectele sunt menţinute timp de cel puţin 24 de ore. Unele persoane vor necesita câteva săptămâni de tratament până la observarea efectului optim asupra tensiunii arteriale.

Comandă

1 ... 5 6 7 8 9 10 11

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Tensiune arterială

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări