Filtru
Întâi cele populare
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Pentru administrare orală.
Doza zilnică recomandată este un comprimat cu eliberare prelungită, preferabil
administrată dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar de apă, fără a fi mestecat.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul
saluretic creşte.
Pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min),
tratamentul este contraindicat.
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este
normală sau doar uşor alterată.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, valorile creatinemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate
şi sex.
Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Indapen SR doar în cazul, în care funcţia renală este
normală sau doar uşor alterată.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
În caz de insuficienţă hepatică severă administrarea preparatului este contraindicată.
Copii şi adolescenţi:
Indapen SR nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi datorită lipsei
datelor privind siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau oricare din componentele
preparatului.
Insuficienţă renală severă.
Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
Hipokaliemie.
https://bit.ly/2UB9OXs
Hipertensiune arterială esenţială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Pentru administrare orală.
Doza zilnică recomandată este un comprimat cu eliberare prelungită, preferabil
administrată dimineaţa, înghiţit întreg, cu un pahar de apă, fără a fi mestecat.
La doze mai mari efectul antihipertensiv al indapamidei nu este crescut, dar efectul
saluretic creşte.
Pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 30 ml/min),
tratamentul este contraindicat.
Tiazidele şi diureticele înrudite au eficacitate maximă numai când funcţia renală este
normală sau doar uşor alterată.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici, valorile creatinemiei trebuie ajustate în funcţie de vârstă, greutate
şi sex.
Pacienţii vârstnici pot fi trataţi cu Indapen SR doar în cazul, în care funcţia renală este
normală sau doar uşor alterată.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
În caz de insuficienţă hepatică severă administrarea preparatului este contraindicată.
Copii şi adolescenţi:
Indapen SR nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi datorită lipsei
datelor privind siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la indapamidă, alte sulfonamide sau oricare din componentele
preparatului.
Insuficienţă renală severă.
Encefalopatie hepatică sau insuficienţă hepatică severă.
Hipokaliemie.
https://bit.ly/2UB9OXs
-3%
41.86 MDL
43.15 MDL
Ce este Indapen şi pentru ce se utilizează
Indapen conţine în calitate de substanţă activă indapamida.
Indapamida este un diuretic. Majoritatea diureticelor cresc cantitatea de urină produsă de rinichi.
Indapen se deosebeşte de alte diuretice, deoarece doar într-o măsură nesemnificativă creşte
cantitatea de urină produsă de rinichi.
Indapen este utilizat pentru a trata tensiunea arterială mare (hipertensiunea arterială esenţială). Cum să utilizaţi Indapen
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Administrare orală.
Doza zilnică recomandată este de 1 comprimat (2,5 mg), dimineaţa.
Comprimatele pot fi administrate independent de luarea mesei.
Tratamentul hipertensiunii arteriale de obicei este prelungit.
Dacă luaţi mai mult Indapen decât trebuie
Ca urmare a intoxicaţiei acută pot apărea tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic (scăderea
nivelului de sodiu şi potasiu în sânge), greaţă, vărsături, scăderea tensiunii arteriale, crampe
musculare, vertij, somnolenţă, dezorientare, producere excesivă (poliurie) sau scăzută (oligurie) de
urină pană la lipsa ei completă (anurie) (ca urmare a reducerii volumului de sânge circulant).
4
În cazul utilizării unei doze mai mari de medicament, decât cea recomandată, adresaţi-vă imediat la
medicul dumneavoastră, deoarece poate fi necesar de efectuat spălătură gastrică sau alt tratament
corespunzător în condiţii de staţionar.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Indapen poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Pe durata utilizării medicamentului pot apărea următoarele reacţii adverse:
Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi):
- valori scăzute de potasiu în sânge, care duce la slăbiciune musculară;
- erupţii trecătoare pe piele cu macule şi papule (în special la pacienţii predispuşi la reacţii
alergice sau la pacienţii cu astm bronşic).
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi):
- vărsături;
- purpură (boală, care decurge cu simptome de erupţii pe piele, dureri în abdomen şi în
articulaţii).
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap, furnicături şi înţepături (parestezie);
- greaţă, constipaţie, senzaţie de gură uscată.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10 000 pacienţi):
- trombocitopenie (scăderea numărului de plachete din sânge, care creşte riscul de sângerare sau
apariţia vânătăilor); leucopenie (scăderea numărului total de celule albe din sânge),
agranulocitoză (dispariţia completă sau aproape completă a granulocitelor (anumit tip de
celule albe) în sânge; anemie aplastică (scăderea numărului de celule roşii ca urmare a lipsei
sau formării incomplete a măduvei osoase); anemie hemolitică (scăderea numărului de celule
roşii în sânge);
- bătăi neregulate ale inimii, scăderea tensiunii arteriale;
- pancreatită, insuficienţă renală, tulburări ale funcţiei ficatului;
- angioedem (umflarea feţei, buzelor, limbii şi umflarea mucoasei gâtului, determinând
dificultăţi de respiraţie sau înghiţire şi sau urticarie, necroliză epidermică toxică (modificări
ale pielii şi mucoaselor cu apariţia bulelor, care duc la detaşări vaste ale epidermei), sindromul
Stevens-Johnson (vezicule, care trec în eroziuni pe mucoasa gurii, ochilor şi organe genitale);
- valori crescute de calciu în sânge.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile):
- leşin;
5
- tulburări severe ale ritmului cardiac (torsada vârfurilor);
- la pacienţii cu insuficienţă hepatică administrarea Indapen poate determina o afecţiune
cunoscută sub numele de encefalopatie hepatică (afectarea creierului, care poate apărea ca o
complicaţie a boli hepatice); hepatită;
- creşterea activităţii enzimelor hepatice;
- risc de acutizare a simptomelor lupusului eritematos sistemic diseminat preexistent;
- sensibilizarea pielii (modificarea aspectului pielii) după aflarea la soare sau sub acţiunea
razelor UV artificiale;
- modificări pe ECG;
- hipokaliemie (concentraţie scăzută de potasiu în sânge), îndeosebi de periculoasă la pacienţii,
la care riscul de hipokaliemie este maxim, având în vedere posibilitatea apariţiei tulburărilor
de ritm cardiac şi creşterea toxicităţii glicozidelor digitalice;
- hiponatremia (concentraţie scăzută de sodiu în sânge) cu hipovolemie (micşorarea volumului
de sânge circulant), provocând deshidratare (risc crescut de deshidratare la vârstnici şi
pacienţii cu insuficienţă cardiacă) şi hipotensiune arterială ortostatică (asociată cu modificarea
poziţiei corpului, de exemplu, scădere marcată a tensiunii arteriale în momentul ridicării în
picioare). Pierderea concomitentă a ionilor de clor poate duce la alcaloză metabolică
(aciditate scăzută a sângelui) compensată, uşor pronunţată, secundară;
- creşterea concentraţiei de acid uric şi glucoză în sânge. La pacienţii cu diabet zaharat sau gută
medicul trebuie să evalueze necesitatea administrării medicamentelor diuretice.
https://bit.ly/3eEACgt
Indapen conţine în calitate de substanţă activă indapamida.
Indapamida este un diuretic. Majoritatea diureticelor cresc cantitatea de urină produsă de rinichi.
Indapen se deosebeşte de alte diuretice, deoarece doar într-o măsură nesemnificativă creşte
cantitatea de urină produsă de rinichi.
Indapen este utilizat pentru a trata tensiunea arterială mare (hipertensiunea arterială esenţială). Cum să utilizaţi Indapen
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Administrare orală.
Doza zilnică recomandată este de 1 comprimat (2,5 mg), dimineaţa.
Comprimatele pot fi administrate independent de luarea mesei.
Tratamentul hipertensiunii arteriale de obicei este prelungit.
Dacă luaţi mai mult Indapen decât trebuie
Ca urmare a intoxicaţiei acută pot apărea tulburări ale echilibrului hidro-electrolitic (scăderea
nivelului de sodiu şi potasiu în sânge), greaţă, vărsături, scăderea tensiunii arteriale, crampe
musculare, vertij, somnolenţă, dezorientare, producere excesivă (poliurie) sau scăzută (oligurie) de
urină pană la lipsa ei completă (anurie) (ca urmare a reducerii volumului de sânge circulant).
4
În cazul utilizării unei doze mai mari de medicament, decât cea recomandată, adresaţi-vă imediat la
medicul dumneavoastră, deoarece poate fi necesar de efectuat spălătură gastrică sau alt tratament
corespunzător în condiţii de staţionar.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Indapen poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Pe durata utilizării medicamentului pot apărea următoarele reacţii adverse:
Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi):
- valori scăzute de potasiu în sânge, care duce la slăbiciune musculară;
- erupţii trecătoare pe piele cu macule şi papule (în special la pacienţii predispuşi la reacţii
alergice sau la pacienţii cu astm bronşic).
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi):
- vărsături;
- purpură (boală, care decurge cu simptome de erupţii pe piele, dureri în abdomen şi în
articulaţii).
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap, furnicături şi înţepături (parestezie);
- greaţă, constipaţie, senzaţie de gură uscată.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10 000 pacienţi):
- trombocitopenie (scăderea numărului de plachete din sânge, care creşte riscul de sângerare sau
apariţia vânătăilor); leucopenie (scăderea numărului total de celule albe din sânge),
agranulocitoză (dispariţia completă sau aproape completă a granulocitelor (anumit tip de
celule albe) în sânge; anemie aplastică (scăderea numărului de celule roşii ca urmare a lipsei
sau formării incomplete a măduvei osoase); anemie hemolitică (scăderea numărului de celule
roşii în sânge);
- bătăi neregulate ale inimii, scăderea tensiunii arteriale;
- pancreatită, insuficienţă renală, tulburări ale funcţiei ficatului;
- angioedem (umflarea feţei, buzelor, limbii şi umflarea mucoasei gâtului, determinând
dificultăţi de respiraţie sau înghiţire şi sau urticarie, necroliză epidermică toxică (modificări
ale pielii şi mucoaselor cu apariţia bulelor, care duc la detaşări vaste ale epidermei), sindromul
Stevens-Johnson (vezicule, care trec în eroziuni pe mucoasa gurii, ochilor şi organe genitale);
- valori crescute de calciu în sânge.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile):
- leşin;
5
- tulburări severe ale ritmului cardiac (torsada vârfurilor);
- la pacienţii cu insuficienţă hepatică administrarea Indapen poate determina o afecţiune
cunoscută sub numele de encefalopatie hepatică (afectarea creierului, care poate apărea ca o
complicaţie a boli hepatice); hepatită;
- creşterea activităţii enzimelor hepatice;
- risc de acutizare a simptomelor lupusului eritematos sistemic diseminat preexistent;
- sensibilizarea pielii (modificarea aspectului pielii) după aflarea la soare sau sub acţiunea
razelor UV artificiale;
- modificări pe ECG;
- hipokaliemie (concentraţie scăzută de potasiu în sânge), îndeosebi de periculoasă la pacienţii,
la care riscul de hipokaliemie este maxim, având în vedere posibilitatea apariţiei tulburărilor
de ritm cardiac şi creşterea toxicităţii glicozidelor digitalice;
- hiponatremia (concentraţie scăzută de sodiu în sânge) cu hipovolemie (micşorarea volumului
de sânge circulant), provocând deshidratare (risc crescut de deshidratare la vârstnici şi
pacienţii cu insuficienţă cardiacă) şi hipotensiune arterială ortostatică (asociată cu modificarea
poziţiei corpului, de exemplu, scădere marcată a tensiunii arteriale în momentul ridicării în
picioare). Pierderea concomitentă a ionilor de clor poate duce la alcaloză metabolică
(aciditate scăzută a sângelui) compensată, uşor pronunţată, secundară;
- creşterea concentraţiei de acid uric şi glucoză în sânge. La pacienţii cu diabet zaharat sau gută
medicul trebuie să evalueze necesitatea administrării medicamentelor diuretice.
https://bit.ly/3eEACgt
-3%
40.21 MDL
41.45 MDL
Prospect: Informații pentru consumator/pacient Valsartan STADAFARMA 160 mg comprimate filmate Valsartan Citiți cu atenție și în întregime acest prospect înainte de a începe să administrați acest medicament, deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră. - Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. - Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. - Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. - Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Valsartan STADAFARMA şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luați Valsartan STADAFARMA 3. Cum să luați Valsartan STADAFARMA 4. Reacții adverse posibile 5. Cum se păstrează Valsartan STADAFARMA 6. Conținutul ambalajului și alte informații. 1. Ce este Valsartan STADAFARMA şi pentru ce se utilizează Valsartanul aparține unei clase de medicamente cunoscute sub denumirea de antagoniști ai receptorilor angiotensinei II, care ajută la controlul tensiunii arteriale mari. Angiotensina II este o substanță din organism care determină îngustarea vaselor de sânge, provocând astfel creșterea tensiunii arteriale. Valsartanul acţionează prin blocarea efectului angiotensinei II. Ca rezultat, vasele de sânge se relaxează și tensiunea arterială scade. Valsartan STADAFARMA 160 mg comprimate filmate poate fi utilizat pentru trei afecțiuni diferite: • pentru tratamentul tensiunii arteriale mari la adulți, copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani. Valorile mari ale tensiunii arteriale cresc sarcina asupra inimii şi a arterelor. Dacă nu este tratată, tensiunea arterială mare poate afecta vasele de sânge din creier, inimă sau rinichi, putând determina accident vascular cerebral, insuficienţă cardiacă sau renală. Tensiunea arterială mare creşte şi riscul de atac de cord. Scăderea tensiunii arteriale la valori normale reduce riscul de a dezvolta aceste afecțiuni. • pentru tratamentul pacienţilor adulţi după un atac de cord (infarct miocardic) recent. „Recent” înseamnă aici între 12 ore și 10 zile. • pentru tratamentul insuficienței cardiace simptomatice la pacienții adulți. Valsartanul este utilizat atunci când medicamentele dint-un grup numit inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) (medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienței cardiace) nu pot fi utilizate; de asemenea, poate fi utilizat împreună cu inhibitorii ECA atunci când alte medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace nu pot fi utilizate. Simptomele insuficienței cardiace includ dificultăți de respirație și umflarea gleznelor și picioarelor din cauza acumulării de lichid. Aceasta se datorează faptului că mușchiul inimii nu poate pompa îndeajuns de puternic, pentru a asigura aportul de sânge necesar în întregul organism. 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Valsartan STADAFARMA NU administrați Valsartan STADAFARMA: • dacă sunteți alergic (hipersensibil) la valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament, enumerate la punctul 6; • dacă aveţi o boală severă a ficatului; • dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni (este mai bine să evitați să luați valsartan în primele luni de sarcină – vezi punctul referitor la sarcină); • dacă aveţi diabet zaharat sau funcţie renală afectată şi sunteţi tratat cu un medicament pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren. Dacă oricare dintre situațiile de mai sus vi se aplică (sau nu sunteți sigur), nu luați Valsartan STADAFARMA consultați medicul. Atenționări și precauții Înainte să administrați Valsartan STADAFARMA, consultați medicul dumneavoastră sau farmacistul: • dacă aveți o boală a ficatului; • dacă aveți o boală severă de rinichi sau dacă faceți dializă; • dacă aveți o îngustare a arterei renale; • dacă vi s-a efectuat recent un transplant de rinichi (ați primit un rinichi nou); • dacă aveţi o boală severă a inimii, alta decât insuficiența cardiacă sau atacul de cord; • dacă aţi avut vreodată umflare a limbii şi a feţei cauzată de o reacţie alergică numită angioedem, în timpul administrării altor medicamente (inclusiv inhibitori ECA), spuneţi medicului dumneavoastră. Dacă prezentați aceste simptome în timpul tratamentului cu valsartan, încetați imediat să administrați valsartan și nu îl mai administrați niciodată. Vezi și pct. 4, „Reacții adverse posibile”; • dacă luați medicamente care cresc cantitatea de potasiu în sânge. Acestea includ suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conțin potasiu, medicamente care economisesc potasiu și heparină. Poate fi necesară determinarea cantităţii de potasiu din sângele dumneavoastră, la intervale regulate; • dacă aveți vârsta sub 18 ani și luați valsartan împreună cu alte medicamente care inhibă sistemul renină-angiotensină-aldosteron (medicamente care scad tensiunea arterială), medicul dumneavoastră vă poate monitoriza periodic funcția rinichilor și cantitatea de potasiu din sânge; • dacă aveți aldosteronism, o boală în care glandele suprarenale produc prea mult hormon numit aldosteron. În acest caz, nu este recomandat să luați valsartan; • dacă ați pierdut mult lichid (deshidratare) din cauza diareei, vărsăturilor sau a utilizării de doze mari de diuretice (medicamente pentru eliminarea apei), consultați medicul dumneavoastră; • dacă luați oricare dintre următoarele medicamente utilizate pentru tratarea hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută): - un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) (de exemplu, enalapril, lisinopril, ramipril), în special dacă suferiţi de probleme ale rinichilor legate de diabet; - aliskiren; • dacă sunteţi tratat cu un inhibitor ECA împreună cu alte medicamente specifice pentru tratamentul insuficienţei cardiace, cunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor mineralocorticoizi (ARM) (de exemplu, spironolactonă, eplerenonă) sau beta blocante (de exemplu, metoprolol). Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp. Vezi și punctul „Nu utilizaţi Valsartan STADAFARMA”. Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă credeți că sunteți gravidă (sau ați putea rămâne). Valsartan nu este recomandat pentru utilizare la începutul sarcinii (primele 3 luni) și nu trebuie să îl luaţi dacă sunteți gravidă în mai mult de 3 luni, deoarece vă poate afecta grav copilul (vezi punctul referitor la sarcină). Dacă oricare dintre situațiile de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră, consultați medicul înainte de a administra valsartan. Valsartan STADAFARMA împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente. Efectul tratamentului poate fi modificat dacă valsartan este administrat împreună cu anumite alte medicamente. Poate fi necesară modificarea dozei, luarea altor măsuri de precauție sau, în unele cazuri, întreruperea administrării unuia dintre medicamente. Acest lucru este valabil atât pentru medicamentele eliberate pe bază de prescripţie medicală, cât și pentru medicamentele fără prescripție medicală, în special: • alte medicamente utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale, în special diuretice (medicamente pentru eliminarea apei), inhibitori ai ECA (cum ar fi enalapril, lisinopril etc.) sau aliskiren (vezi și informațiile de la punctele „Nu luați Valsartan STADAFARMA” și „Atenționări și precauții”); • medicamente care cresc cantitatea de potasiu din sânge. Acestea includ suplimente de potasiu sau substituenţi de sare care conțin potasiu, medicamente care economisesc potasiu și heparină; • anumite medicamente pentru tratarea durerii numite medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS); • unele antibiotice (grupul rifampicinei), un medicament utilizat pentru a proteja împotriva respingerii transplantului (ciclosporină) sau un medicament antiretroviral utilizat pentru tratarea infecţiilor HIV/SIDA (ritonavir). Aceste medicamente pot crește efectul valsartanului; • litiu, un medicament utilizat pentru a trata anumite tipuri de boli psihice. Mai mult: • dacă sunteți tratat după un atac de cord, nu este recomandată asocierea cu inhibitorii ECA (medicament utilizate pentru tratarea unui atac de cord); • dacă sunteți tratat pentru insuficiență cardiacă, nu este recomandată asocierea triplă cu inhibitori ai ECA și alte medicamente specifice pentru tratamentul insuficienței cardiace, cunoscute sub denumirea de antagoniști ai receptorilor de mineralocorticoizi (ARM) (de exemplu, spironolactonă, eplerenonă) sau beta-blocante (pentru de exemplu, metoprolol). Este posibil ca medicul dumneavoastră să fie nevoit să vă ajusteze doza și/sau să ia alte măsuri de precauție. Puteți lua valsartan independent de consumul alimentelor. Sarcina și alăptarea Consultați medicul sau farmacistul înainte de a administra orice medicament. • Trebuie să spuneți medicului dacă sunteţi gravidă (sau dacă credeţi că aţi putea fi). În mod normal, medicul dumneavoastră vă va recomanda să încetați să luați Valsartan STADAFARMA înainte de a rămâne gravidă sau imediat ce știți că sunteți gravidă și vă va recomanda să luaţi un alt medicament în locul Valsartan STADAFARMA. Valsartan STADAFARMA nu este recomandat pentru utilizare la începutul sarcinii și nu trebuie să îl luaţi dacă sunteți gravidă în mai mult de 3 luni, pentru că vă poate afecta grav copilul dacă îl luaţi după cea de-a treia lună de sarcină. • Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau urmează să începeţi să alăptaţi, deoarece nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează, iar medicul dumneavoastră ar putea alege un alt tratament pe care să îl luaţi dacă doriţi să alăptaţi, în special în cazul în care copilul dumneavoastră este nou-născut sau a fost născut prematur. Conducerea și folosirea vehiculelor Înainte de a conduce un vehicul, a folosi unelte, a folosi utilaje sau de a efectua alte activități care necesită concentrare, asigurați-vă că știți cum reacționați la efectele valsartanului. La fel ca multe alte medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari, valsartanul poate provoca rareori amețeli și poate afecta capacitatea de concentrare. Valsartan STADAFARMA conține lactoză și sorbitol. Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide adresaţi-vă acestuia înainte de a începe să luaţi acest medicament. 3. Cum să luați Valsartan STADAFARMA Luați întotdeauna acest medicament conform recomandărilor medicului dumneavoastră, pentru a obţine cele mai bune rezultate şi a reduce riscul de reacţii adverse. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Adeseori, pacienţii care au tensiune arterială mare nu prezintă niciuna dintre manifestările acestei boli. Mulţi dintre ei se pot simţi aproape normal. Din acest motiv, este cu atât mai important să continuaţi vizitele periodice la medic, chiar dacă vă simţiţi bine. Pacienți adulți cu tensiune arterială mare: doza recomandată este de 80 mg pe zi. În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mare (de exemplu, 160 mg sau 320 mg). De asemenea, este posibil ca medicul dumneavoastră să asocieze Valsartan STADAFARMA cu un alt medicament (de exemplu, un diuretic). Copii și adolescenți (cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani) cu tensiune arterială mare: La pacienții cu greutatea sub 35 kg doza recomandată este de 40 mg valsartan o dată pe zi. La pacienții cu greutatea de 35 kg sau mai mult, doza inițială recomandată este de 80 mg valsartan o dată pe zi. În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate prescrie doze mai mari (doza poate fi crescută la 160 mg până la maximum 320 mg). Pacienți adulți după un atac de cord recent: În general, după un atac de cord, tratamentul este început în decurs de 12 ore, de obicei cu o doză mică, de 20 mg, administrată de două ori pe zi. Medicul dumneavoastră va crește această doză treptat pe parcursul următoarelor câteva săptămâni până la maximum 160 mg de două ori pe zi. Doza finală va depinde de toleranța dumneavoastră individuală. Valsartan poate fi administrat în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul infarctului miocardic, iar medicul dumneavoastră va decide care tratament este potrivit pentru dumneavoastră. Pacienți adulți cu insuficiență cardiacă: Tratamentul se începe, de obicei, cu 40 mg de două ori pe zi. Medicul dumneavoastră vă va crește treptat doza pe parcursul mai multor săptămâni până la maximum 160 mg de două ori pe zi. Doza finală va depinde de toleranța dumneavoastră particulară. Valsartan poate fi administrat împreună cu alte medicamente pentru tratamentul insuficienţei cardiace, iar medicul dumneavoastră va decide care tratament este potrivit pentru dumneavoastră. Puteți administra Valsartan STADAFARMA cu sau fără alimente. Înghițiți Valsartan STADAFARMA cu un pahar cu apă. Administrați Valsartan STADAFARMA aproximativ la aceeași oră în fiecare zi. Linia mediană are numai rolul de a ușura ruperea comprimatului, dacă vă este dificil să-l înghițiți întreg. Dacă luați mai mult Valsartan STADAFARMA decât trebuie Dacă apar amețeli intense sau leșin, stați culcat și contactați imediat medicul dumneavoastră. Dacă aţi utilizat în mod accidental prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţe al celui mai apropiat spital. Dacă uitați să luați Valsartan STADAFARMA Dacă uitați să luați o doză, luați-o imediat ce vă amintiți. Cu toate acestea, dacă este aproape timpul pentru următoarea doză, săriți peste doza omisă. Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă încetaţi să luaţi Valsartan STADAFARMA Dacă întrerupeți tratamentul cu Valsartan STADAFARMA, boala dumneavoastră se poate agrava. Nu încetați să luați medicamentul, decât dacă medicul dumneavoastră vă spune acest lucru. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Unele reacții adverse pot fi grave și pot necesita asistență medicală imediată: Este posibil să aveți simptome de angioedem (o reacție alergică specifică), cum ar fi: • umflarea feței, buzelor, limbii sau gâtului; • dificultate la respirație sau la înghițire; • urticarie, mâncărime. Dacă aveți oricare dintre aceste simptome, consultați imediat un medic. Alte reacții adverse includ: Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): • ameţeli; • scădere a tensiunii arteriale, cu sau fără simptome, cum ar fi amețeli și leșin atunci când vă ridicați în picioare; • diminuare a funcţiei rinichilor (semne de insuficienţă renală). Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): • angioedem (vezi pct. „Unele simptome necesită asistență medicală imediată”); • pierderea bruscă a conștienței (sincopă); • senzație de învârtire (vertij); • scădere severă a funcției rinichilor (semne de insuficiență renală acută); • spasme musculare, ritm anormal al bătăilor inimii (semne de hiperkaliemie); • lipsă de aer, dificultăți de respirație în poziţia culcat, umflarea gleznelor sau picioarelor (semne de insuficiență cardiacă); • durere de cap; • tuse; • durere abdominală; • greață, diaree; • oboseală; • stare de slăbiciune. Cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile): • pot apărea reacții alergice cu erupții cutanate, mâncărime, urticarie, simptome de febră, umflare și durere a articulațiilor, dureri musculare, ganglioni limfatici umflați și/sau simptome asemănătoare gripei (semne ale bolii serului); • pete de culoare roşu-purpuriu, febră, mâncărime (semne de inflamație a vaselor de sânge, numite și vasculită); • sângerări sau vânătăi mai frecvente decât de obicei (semne de trombocitopenie); • dureri musculare (mialgie); • febră, dureri în gât sau ulceraţii la nivelul gurii, determinate de infecţii (simptome ale unui număr mic de celule albe din sânge, denumit neutropenie); • reducerea nivelului de hemoglobină și reducerea procentului de globule roșii din sânge (care, în cazurile severe, poate duce la anemie); • nivel crescut de potasiu în sânge (care, în cazuri severe, poate provoca spasme musculare și ritm anormal al bătăilor inimii); • creșterea valorilor testelor funcției hepatice (care poate indica afectarea ficatului), inclusiv o creștere a nivelului de bilirubină din sânge (care, în cazuri severe, poate provoca îngălbenirea pielii și a albului ochilor); • creșterea nivelului de uree din sânge și creșterea nivelului creatininei serice (ceea ce poate indica o funcție anormală a rinichilor); • nivel scăzut de sodiu în sânge (care în cazuri severe poate provoca oboseală, confuzie, spasme musculare și/sau convulsii). Frecvența unor reacții adverse poate varia în funcție de starea dumneavoastră. De exemplu, anumite reacții adverse, cum sunt amețelile și scăderea funcţiei rinichilor, au fost observate mai puţin frecvent la pacienţii adulţi trataţi pentru tensiune arterială mare comparativ cu cei trataţi pentru insuficienţă cardiacă sau care urmează tratament după un atac de cord recent. Reacţiile adverse la copii şi adolescenţi sunt similare cu cele observate la adulţi. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. 5. Cum se păstrează Valsartan STADAFARMA Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 30 °C. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. Conținutul ambalajului și alte informații Ce conține Valsartan STADAFARMA: • Substanța activă este valsartanul. Un comprimat Valsartan STADAFARMA 160 mg conține valsartan 160 mg. • Celelalte componente sunt: nucleu: celuloză microcristalină (E 460), siliciu coloidal anhidru (E 551), sorbitol (E 420), carbonat de magneziu (E 504), amidon de porumb pregelatinizat, povidonă K-25 (E 1201), stearilfumarat de sodiu, laurilsulfat de sodiu, crospovidonă tip A (E 1202); film: lactoză monohidrat, hipromeloză (E 464), dioxid de titan (E 171), macrogol, oxid galben de fier (E 172), oxid maro de fier (E 172). Cum arată Valsartan STADAFARMA 160 mg și conținutul ambalajului Valsartan STADAFARMA 160 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate cilindrice, de culoare ocru, cu o linie mediană pe o față. Linia mediană are numai rolul de a ușura ruperea comprimatului pentru a fi înghițit ușor și nu de divizare în doze egale. Valsartan STADAFARMA 160 mg este disponibil în cutii cu 2 sau 4 blistere a câte 14 comprimate filmate. Deținătorul certificatului de înregistrare și fabricantul Deținătorul certificatului de înregistrare Laboratorio STADA, S.L. Frederic Mompou, 5 08960 Sant Just Desvern (Barcelona), Spania Fabricantul Laboratorios LICONSA, S.A. Avda. Miralcampo, 7, Poligono Industrial Miralcampo, Azuqueca de Henares, 19200 Guadalajara, Spania Acest prospect a fost revizuit în August 2022. Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md
-3%
92.83 MDL
95.70 MDL
Rețetă medicală
indapamida este un diuretic de acțiune moderată, aparține grupului de sulfamide non-tiazidice, are efect antihipertensiv. Efectul antihipertensiv se manifestă numai cu tensiunea arterială inițial crescută. Reduce tonusul țesutului muscular neted al arterelor, OPSS. Are un efect saluretic și diuretic moderat datorită blocării reabsorbției sodiului, clorului, apei și, într-o măsură mai mică, a potasiului în tubii proximali și segmentul cortical al tubilor distali ai nefronului. Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă. Indapamida nu afectează metabolismul lipidelor (TG, colesterol LDL și colesterol HDL), de asemenea, nu afectează metabolismul glucidelor, chiar și la pacienții cu hipertensiune și diabet și reduce microalbuminuria. Efectul antihipertensiv al medicamentului persistă la pacienții cu hemodializă. Doza zilnică maximă este de 2,5 mg (1 com). Poate fi utilizat cu alte medicamente antihipertensive, cu excepția diureticelor. În cazul unei eficiențe insuficiente a tratamentului, doza de medicament nu trebuie crescută; este mai bine să completați terapia cu un alt agent antihipertensiv. Atunci când se utilizează indapamida într-o doză mai mare, efectul antihipertensiv nu crește, doar efectul saluretic crește. hipersensibilitate la sulfonamide sau la orice componentă a medicamentului, insuficiență hepatică severă, encefalopatie hepatică, boli hepatice severe, sarcină și alăptare, insuficiență renală severă, hipokaliemie, copilărie. Efecte secundare cele mai multe efecte secundare sunt dependente de doză și apar atunci când doza este depășită. Uneori se observă modificări ale echilibrului apă-electrolit: o scădere a nivelului de potasiu și apariția hipokaliemiei (în special la pacienții cu risc); hiponatremie, care poate duce la hipovolemie și deshidratare a corpului cu posibila dezvoltare a hipotensiunii ortostatice. Pierderea concomitentă a ionilor de clor poate determina alcaloza metabolică compensatorie; o creștere a nivelului de acid uric și glucoză în plasma sanguină.
-3%
40.45 MDL
41.70 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
- tratamentul hipertensiunii arteriale;
- tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice;
- prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică (fracţia de ejecţie ≤35%) (vezi pct. „Proprietăți farmacologice”). Doze şi mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate de lichid, indiferent de orele meselor.
Medicamentul trebuie luat la aceeași oră în timpul zilei.
Linia mediană este destinată exclusiv pentru facilitarea administrării comprimatului (prin ruperea
comprimatului în două jumătăți).
Dacă este necesară administrarea unei doze de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
preparate de enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare.
Regimul de dozare se stabilește individual, în funcție de starea pacientului.
Hipertensiunea arterială
Doză inițială recomandată de enalapril este de 5 mg/zi până la 20 mg/zi, în funcţie de gradul
hipertensiunii arteriale şi de starea clinică a pacientului. În hipertensiune arterială uşoară, doza
iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg.
Pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune
arterială renovasculară, depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune
arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei
iniţiale. La aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg enalapril, iar tratamentul
trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea
riscului de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti
pacienţi se recomandă administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil,
tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt pentru 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril.
Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.
Ajustarea dozei se efectuează în funcție de efectul clinic obținut. Doza uzuală zilnică de întreţinere
este 20 mg, iar doza zilnică maximă de întreţinere este 40 mg enalapril.
Insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică
În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, enalapril se utilizează în asociere cu diuretice şi,
atunci când este cazul, cu digitalice sau beta-blocante. Doza iniţială de enalapril la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică este 2,5 mg o
dată pe zi. Pentru a observa efectul iniţial asupra presiunii arteriale, doza inițială de enalapril trebuie
administrată sub supraveghere medicală atentă. În absenţa sau după tratamentul eficace al
hipotensiunii arteriale simptomatice, doza de enalapril trebuie crescută treptat până la doza de
întreţinere uzuală de 20 mg (administrată în doză unică sau divizată în 2 prize). În acest caz, este
necesar să se ia în considerare tolerabilitatea pacientului la enalapril. Se recomandă titrarea dozei
într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize. *Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează
diuretice. Dacă este necesară administrarea dozei de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
medicamente care conțin enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la enalapril, oricare dintre excipienții din compoziția medicamentului sau la
oricare alt inhibitor al ACE;
- antecedente de angioedem (inclusiv asociat cu administrarea unui inhibitor ECA);
- angioedem ereditar sau idiopatic;
- al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare” și „Sarcina şi alăptarea”);
- administrarea în combinație cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat
sau tulburări a funcției renale (rata de filtrare glomerulară mai mică de 60 ml/min/1,73 m2
) (vezi
pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” și „Proprietăți farmacodinamice”). https://bit.ly/3BgKCGh
- tratamentul hipertensiunii arteriale;
- tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice;
- prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică (fracţia de ejecţie ≤35%) (vezi pct. „Proprietăți farmacologice”). Doze şi mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate de lichid, indiferent de orele meselor.
Medicamentul trebuie luat la aceeași oră în timpul zilei.
Linia mediană este destinată exclusiv pentru facilitarea administrării comprimatului (prin ruperea
comprimatului în două jumătăți).
Dacă este necesară administrarea unei doze de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
preparate de enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare.
Regimul de dozare se stabilește individual, în funcție de starea pacientului.
Hipertensiunea arterială
Doză inițială recomandată de enalapril este de 5 mg/zi până la 20 mg/zi, în funcţie de gradul
hipertensiunii arteriale şi de starea clinică a pacientului. În hipertensiune arterială uşoară, doza
iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg.
Pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune
arterială renovasculară, depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune
arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei
iniţiale. La aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg enalapril, iar tratamentul
trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea
riscului de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti
pacienţi se recomandă administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil,
tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt pentru 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril.
Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.
Ajustarea dozei se efectuează în funcție de efectul clinic obținut. Doza uzuală zilnică de întreţinere
este 20 mg, iar doza zilnică maximă de întreţinere este 40 mg enalapril.
Insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică
În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, enalapril se utilizează în asociere cu diuretice şi,
atunci când este cazul, cu digitalice sau beta-blocante. Doza iniţială de enalapril la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică este 2,5 mg o
dată pe zi. Pentru a observa efectul iniţial asupra presiunii arteriale, doza inițială de enalapril trebuie
administrată sub supraveghere medicală atentă. În absenţa sau după tratamentul eficace al
hipotensiunii arteriale simptomatice, doza de enalapril trebuie crescută treptat până la doza de
întreţinere uzuală de 20 mg (administrată în doză unică sau divizată în 2 prize). În acest caz, este
necesar să se ia în considerare tolerabilitatea pacientului la enalapril. Se recomandă titrarea dozei
într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize. *Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează
diuretice. Dacă este necesară administrarea dozei de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
medicamente care conțin enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la enalapril, oricare dintre excipienții din compoziția medicamentului sau la
oricare alt inhibitor al ACE;
- antecedente de angioedem (inclusiv asociat cu administrarea unui inhibitor ECA);
- angioedem ereditar sau idiopatic;
- al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare” și „Sarcina şi alăptarea”);
- administrarea în combinație cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat
sau tulburări a funcției renale (rata de filtrare glomerulară mai mică de 60 ml/min/1,73 m2
) (vezi
pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” și „Proprietăți farmacodinamice”). https://bit.ly/3BgKCGh
-3%
13.14 MDL
13.55 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
-3%
36.04 MDL
37.15 MDL
Rețetă medicală
1. Ce este Alotendin şi pentru ce se utilizează
Alotendin (bisoprolol / amlodipină) este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) ca tratament de substituţie la pacienţii care au răspuns adecvat la administrarea separată a comprimatelor celor două componente în aceleaşi doze ca şi în combinaţie fixă.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Alotendin
• dacă sunteţi alergic la amlodipină sau bisoprolol (substanțe active), derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
• Dacă aveţi probleme grave de îngustare a căii de ejecţie a ventriculului stâng (cum este stenoză aortică de grad înalt);
• Dacă aveţi insuficienţă cardiacă acută, insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic sau insuficienţă cardiacă ce necesită injectarea intravenoasă a substanţelor ce cresc forţa de contracţie a inimii;
• Dacă aveţi un şoc din cauza funcţionării anormale a inimii (în acest caz tensiunea arterială este foarte mică şi circulaţia sanguină poate scade până la colaps);
• Dacă aveţi o boală cardiacă ce se caracterizează prin bătăi rare ale inimii sau contracţii neregulate ale inimii (bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, bloc sino-atrial, sindromul sinusului bolnav);
• În cazul unui ritm cardiac scăzut;
• În cazul în care aveți tensiune arterială extrem de mică;
• Dacă aveți astm bronşic grav;
• Dacă aveți afecţiuni grave ale circulației sângelui la nivelul brațelor cum este sindromul Raynaud, o afecţiune ce determină amorţeală, senzaţie de gâdilat şi modificare a culorii degetelor de la mâini şi picioare atunci când sunt expuse la frig;
• În cazul unui feocromocitom netratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
• În condiţiile metabolice în care pH-ul sângelui devine acid.
În cazul în care credeţi că vă aflaţi într-unul din cazurile menţionate mai sus, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă este cazul să utilizaţi acest medicament.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizați Alotendin, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Anunţaţi medicul dumneavoastră dacă vă aflaţi în una din următoarele situaţii în care Alotendin
comprimate trebuie administrat cu precauţie:
- vârstă înaintată;
- insuficienţă cardiacă;
- diabet zaharat cu variaţii mari ale valorilor zahărului din sânge;
- regim alimentar strict / foame strictă;
- tratament concomitent antialergic (de desensibilizare) (cum este cel pentru prevenirea rinitei alergice), deoarece Alotendin poate determina apariția unei reacții alergice, sau o asemenea reacție poate fi mai gravă;
- tulburări uşoare ale sistemului electric de reglare a frecvenței bătăilor inimii (bloc AV gradul I);
- unele afecțiuni ale inimii cum sunt tulburările ritmului de bătaie al inimii, sau spasme vasculare ale mușchiului inimii care pot determina tulburări de perfuzie coronariană (angină Prinzmetal);
- probleme de circulație a sângelui mai puțin grave la nivelul brațelor;
- dacă aveți psoriazis (boala cu erupții cutanate descuamate caracteristice);
- hipertireoză ;
- afecțiuni la nivelul ficatului sau rinichilor;
- în cazul unui feocromocitom tratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
- afecțiuni respiratorii mai puțin grave, cum este astmul bronşic sau alte boli obstructive pulmonare;
- dacă urmează să vi se efectueze o anestezie (de exemplu în cazul unei intervenţii chirurgicale), deoarece bisoprololul poate influența modul de reacție al organismului dumneavoastră în această situație.
Medicul dumneavoastră va dori să ia măsuri de precauţie (de exemplu: tratament asociat) dacă aveţi
vreuna din afecţiunile menţionate mai sus.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.
Alotendin împreună cu alte medicamente
Efectul terapeutic sau reacţiile adverse ale acestui medicament pot fi influenţate de administrarea în
același timp a altor medicamente.
Pot apărea interacţiuni, chiar dacă celălalt medicament a fost utilizat cu puţin timp în urmă.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Administrarea Alotendin împreună cu următoarele medicamente nu este recomandată:
- Blocanți ai canalelor de calciu tip verapamil şi diltiazem (medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari şi anginei pectorale cronice stabile).
- Antihipertensive, cu activitate centrală (de exemplu, clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină): nu întrerupeţi administrarea acestor medicamente înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot fi utilizate în acelaşi timp cu Alotendin doar în anumite condiţii şi cu
precauţie deosebită, sub supraveghere medicală:
- Medicamente, care reglează frecvența bătăilor inimii (chinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona, amiodarona). Aceste medicamente sunt utilizate pentru tratamentul frecvenţei neregulate sau anormale ale bătăilor inimii.
- Antagoniști ai canalelor de calciu de tip dihidropiridine (precum felodipina, nifedipina): medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari și anginei pectorale.
- Medicamente beta-blocante cu administrare locală (de exemplu: picături oftalmice pentru tratamentul glaucomului).
- Parasimpatomimetice (medicamente utilizate pentru stimularea funcţiei muşchilor netezi în boli ale stomacului, intestinului, vezicii urinare şi în glaucom)
- Insulină şi antidiabetice orale.
- Hipnotice, medicamente analgezice.
- Glicozide cardiotonice (digitalice, medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace).
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): pentru tratamentul inflamaţiei articulaţiilor, durerii sau artritei.
- Parasimpatomimetice (de exemplu, isoprenalină, dobutamină, norepinefrină, epinefrină). Medicamente utilizate pentru tratamentul afecţiunilor circulatorii severe în caz de urgență.
- Orice medicament care poate determina scăderea tensiunii arteriale, ca efect terapeutic sau reacţie
adversă (de exemplu: alte antihipertensive, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine).
- Dantrolen (în perfuzie) - utilizată pentru tratamentul modificărilor severe de reglare a temperaturii corpului.
- Tacrolimus, sirolimus, temsirolimus și everolimus - medicamente utilizate pentru controlul sistemului imunitar al organismului dumneavoastră.
- Simvastatină - medicament utilizat pentru scăderea colesterolului.
- Ciclosporină - medicament care suprimă imunitatea.
Efectele posibile ale administrării următoarelor medicamente împreună cu Alotendin trebuie să fie
luate în considerare de către medicul dumneavoastră:
- Mefloquină - utilizată pentru prevenirea sau tratamentul malariei.
- Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO) ( cu excepţia IMAO-B) - utilizate pentru tratamentul depresiei.
- Medicamente care afectează metabolizarea amlodipinei sau bisoprololului cum sunt:
• ketoconazolul, itraconazolul - medicamente antifungice
• rifampicina, eritromicina, claritromicina - antibiotice, pentru tratarea infecțiilor cauzate de bacterii
• ritonavir, indinavir, nelfinavir - pentru tratamentul infecțiilor cu HIV
• medicamentele din plante care conţin sunătoare Hypericum perforatum (pentru tratamentul depresiei).
- Derivaţii de ergotamină (pentru tratamentul sângerărilor de origine ginecologică).
Alotendin împreună cu alimente, băuturi și alcool
Persoanele care utilizează Alotendin nu trebuie să consume suc de grepfrut sau grepfrut. Acest lucru este necesar deoarece grepfrutul şi sucul de grepfrut pot duce la creşterea concentraţiei substanţei active, amlodipină, în sânge, care poate determina o creştere neașteptată a efectului de scădere a tensiunii arteriale al Alotendin.
Alcoolul poate potenţa acţiunea acestui medicament de scădere a tensiunii arteriale.
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Având în vedere experienţa clinică insuficientă în ceea ce priveşte utilizarea la femeile gravide, administrarea Alotendin se va face numai după evaluarea balanţei beneficiu/risc de către medic. În
cazul administrării în timpul sarcinii poate fi necesară monitorizarea atentă a fătului şi a nou-născutului, prin urmare trebuie să informaţi medicul dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau doriţi să rămâneţi gravidă.
Alăptarea
Având în vedere lipsa de experiență clinică adecvată, acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, consultați medicul dumneavoastră înainte de a utiliza orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Alotendin poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje prin apariţia de ameţeli, dureri de cap, oboseală sau greaţă - mai ales la începutul tratamentului sau la schimbarea tratamentului, sau consumul de alcool. Prin urmare medicul dumneavoastră va decide individual dozele la care puteţi conduce vehicule sau folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Alotendin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza recomandată este de un comprimat din concentraţia prescrisă pentru dumneavoastră.
Grupe speciale de pacienți
Tulburarea funcției hepatice și renale
În general nu este necesară ajustarea dozelor în cazul insuficienţei hepatice sau renale uşoare sau moderate.
În cazul insuficienţei hepatice sau renale severe dozele trebuie modificate.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, cu toate acestea este necesară precauţie mai
ales la creşterea dozelor.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Alotendin trebuie administrat dimineaţa, cu sau fără alimente, cu ajutorul unei cantităţi mici de lichid, fără a fi mestecat.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului în cazul în care aveţi dificultate la înghiţirea comprimatului întreg.
Dacă aveţi impresia că efectul Alotendin este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Alotendin decât trebuie
Dacă utilizaţi mai mult comprimate de Alotendin decât trebuie, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Alotendin
Încercaţi să luaţi doza uitată cât mai repede posibil. Dacă este timpul pentru următoarea doză, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată deoarece vă expuneţi unui supradozaj.
Dacă încetaţi să utilizaţi Alotendin
Nu întrerupeţi brusc tratamentul şi nu schimbaţi doza recomandată înainte de a vă adresa medicului
dumneavoastră, deoarece în aceste cazuri stadiul insuficienţei cardiace se poate înrăutăţi. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc mai ales în cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene. Dacă este necesară întreruperea tratamentului aceasta se va face gradat.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce luați acest medicament resimțiți oricare dintre reacțiile adverse enumerate mai jos:
• Reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a mucoaselor (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) sau alte reacții alergice. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• umflare acută a pielii sau mucoasei mai ales la nivelul pleoapelor, buzelor, articulaţiilor, organelor genitale, glotei, faringelui şi limbii (angioedem). (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• Infarct miocardic (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane), aritmii cardiace (bătăi anormale ale inimii). (mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane)
• Pancreatită (inflamare a pancreasului care poate determina dureri puternice la nivelul abdomenului sau spatelui, însoțite de senzație de rău. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Următoarele reacţii adverse au fost raportate
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
Edeme (retenție de lichide)
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
Dureri de cap, ameţeli, somnolenţă (în special la începutul tratamentului), tulburări ale vederii (inclusiv vedere dublă), palpitaţii, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, dispnee, durere abdominală, umflare a gleznelor, crampe musculare, oboseală, astenie, senzaţie de rece și de amorţeală la nivelul extremităţilor, tulburări gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, dispepsie, tulburări ale tranzitului intestinal (inclusiv diaree și constipaţie).
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
Insomnie, schimbări ale dispoziţiei (inclusiv anxietate), depresie, pierderea temporară a conştienţei
(sincopă), sensibilitate scăzută la nivelul pielii (hipoestezie), senzație de amorțeală și furnicături (parestezie), percepţie anormală a gustului (disgeuzie), tremor, zgomote în urechi (tinitus), tensiune arterială mică (hipotensiune arterială), tuse, rinită, gură uscată, cădere a părului (alopecie), sângerări minore la nivelul pielii şi mucoaselor (purpură), decolorare a pielii, transpiraţii abundente, mâncărimi, erupţie trecătoare pe piele, exantem, urticarie, artralgie (durere la nivelul articulaţiilor), mialgie (dureri musculare), dureri de spate, urinări frecvente, tulburări la urinare, nicturie (urinări în timpul nopţii), impotenţă, creştere a sânilor la bărbaţi, dureri în piept, astenie, durere nelocalizată, stare de indispoziţie, creştere în greutate, scădere în greutate, tulburări de somn, tulburări de conducere cardiacă, înrăutățire a insuficienţei cardiace pre-existente, scădere a frecvenţei bătăilor inimii (bradicardie), bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu boli pulmonare obstructive în antecedente, slăbiciune musculară, stare de epuizare*.
*Aceste simptome apar mai ales la începutul tratamentului. Sunt în general de intensitate uşoară şi
dispar în mai puţin de 1-2 săptămâni.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
Confuzie mintală, nivel ridicat al trigliceridelor în sânge, coşmaruri, halucinaţii (senzaţii nereale, care reprezintă percepţii anormale fără a detecta vreun stimul, senzaţii asemănătoare celor reale sau care par reale), scădere a secreţiei lacrimale (trebuie luată în considerare dacă purtaţi lentile de contact), deficienţe ale auzului, rinită alergică, hepatită, reacţii de hipersensibilitate cum sunt mâncărimi, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, erupţie trecătoare la nivelul pielii, creştere a nivelului plasmatic al enzimelor hepatice.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Scădere a numărului de celule albe şi plachete din sânge, reacții alergice, valori crescute ale zahărului din sânge, hipertonie, neuropatie periferică, inflamare neuniformă a vaselor mici de sânge (vasculită), gastrită, hiperplazie gingivală, pancreatită, icter, inflamare gravă a pielii sau mucoaselor cu formare de vezicule roşii (eritem polimorf), eritem generalizat și cruste la nivelul pielii (dermatită exfoliativă), sensibilitate la lumina solară, conjunctivită; medicamentele cu mecanism de acţiune asemănător bisoprololului (substanţă activă a acestui medicament) pot determina apariţia sau înrăutățirea psoriazisului (boală de piele cronică cu formaţiuni sub formă de cruste roşii cu mâncărimi) sau care pot declanşa afecțiuni ale pielii asemănătoare psoriazisului.
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tremurături, postură rigidă, față ca o mască, mișcări încetinite și mers ezitant, dezechilibrat.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Alotendin
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi orice semn vizibil de deteriorare (de exemplu, modificarea culorii).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Alotendin
Substanţele active sunt bisoprolol și amlodipină
Alotendin 5 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 5 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).
Alotendin 10 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 10 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu tip A, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Cum arată Alotendin şi conţinutul ambalajului:
Comprimat
Alotendin 5 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, oblongi, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 5 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate cu margini teşite, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, ovale, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
*Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor
Conţinutul ambalajului
Câte 7 sau 10 comprimate în blister. Câte 7х4 (28 comprimate), 7x8 (56 comprimate), 10x3 (30 comprimate) sau 10x9 (90 comprimate) împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
-3%
191.38 MDL
197.30 MDL
Rețetă medicală
Ce este Enap-HL şi pentru ce se utilizează
Enap-HL este un medicament utilizat pentru scăderea tensiunii arteriale. Este o
combinație de 2 substanțe medicamentoase - enalapril și hidroclorotiazida.
Enalaprilul este un inhibitor al ECA (enzimă de conversie a angiotensinei), care
acționează prin lărgirea vaselor de sânge, reducând, astfel, tensiunea arterială și
crescând aportul de oxigen către mușchiul inimii și alte organe.
Hidroclorotiazida aparține grupului de medicamente care cresc eliminarea de urină
(diuretice) și astfel, scad tensiunea arterială.
Combinația de enalapril și hidroclorotiazidă este mai eficientă în scăderea tensiunii
arteriale, decât fiecare component în parte.
Medicul dumneavoastră v-a prescris Enap-HL deoarece aveți o afecțiune numită
hipertensiune arterială sau tensiune arterială crescută. Cum să utilizaţi Enap-HL
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră
sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
sunteți sigur.
Doze
Doza uzuală este de 1 comprimat o dată pe zi.
Această doză poate fi majorată la 2 comprimate o dată pe zi, dacă medicul
dumneavoastră consideră că este necesar.
Dacă luați alte medicamente pentru eliminarea apei (diuretice) trebuie să consultați
medicul înainte de a lua acest medicament. Încetați să luați diureticele cu 2-3 zile
înainte de tratamentul cu Enap-HL.
5
Mod de utilizare:
Luați comprimatele întregi, în timpul mesei sau după masă, cu puțin lichid.
Faceți un obicei din a lua medicamentul regulat, preferabil dimineața, la aceeași oră în
fiecare zi.
Dacă aveți impresia că efectul Enap-HL este prea puternic sau prea slab, discutați cu
medicul dumneavoastră. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Enap-HL poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Trebuie să întrerupeți imediat utilizarea medicamentului și să solicitați asistență
medicală dacă apare mâncărime, scurtarea respirației sau respirație șuierătoare,
erupții cutanate severe sau umflarea mâinilor, gurii, gâtului, feței sau ochilor.
Este foarte important să întrerupeți imediat utilizarea medicamentului și să consultați
medicul dumneavoastră dacă aveți amețeli severe sau vertij (mai ales la începutul
tratamentului, când doza este crescută, sau când vă ridicați). https://bit.ly/3wPi0k1
Enap-HL este un medicament utilizat pentru scăderea tensiunii arteriale. Este o
combinație de 2 substanțe medicamentoase - enalapril și hidroclorotiazida.
Enalaprilul este un inhibitor al ECA (enzimă de conversie a angiotensinei), care
acționează prin lărgirea vaselor de sânge, reducând, astfel, tensiunea arterială și
crescând aportul de oxigen către mușchiul inimii și alte organe.
Hidroclorotiazida aparține grupului de medicamente care cresc eliminarea de urină
(diuretice) și astfel, scad tensiunea arterială.
Combinația de enalapril și hidroclorotiazidă este mai eficientă în scăderea tensiunii
arteriale, decât fiecare component în parte.
Medicul dumneavoastră v-a prescris Enap-HL deoarece aveți o afecțiune numită
hipertensiune arterială sau tensiune arterială crescută. Cum să utilizaţi Enap-HL
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră
sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
sunteți sigur.
Doze
Doza uzuală este de 1 comprimat o dată pe zi.
Această doză poate fi majorată la 2 comprimate o dată pe zi, dacă medicul
dumneavoastră consideră că este necesar.
Dacă luați alte medicamente pentru eliminarea apei (diuretice) trebuie să consultați
medicul înainte de a lua acest medicament. Încetați să luați diureticele cu 2-3 zile
înainte de tratamentul cu Enap-HL.
5
Mod de utilizare:
Luați comprimatele întregi, în timpul mesei sau după masă, cu puțin lichid.
Faceți un obicei din a lua medicamentul regulat, preferabil dimineața, la aceeași oră în
fiecare zi.
Dacă aveți impresia că efectul Enap-HL este prea puternic sau prea slab, discutați cu
medicul dumneavoastră. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Enap-HL poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Trebuie să întrerupeți imediat utilizarea medicamentului și să solicitați asistență
medicală dacă apare mâncărime, scurtarea respirației sau respirație șuierătoare,
erupții cutanate severe sau umflarea mâinilor, gurii, gâtului, feței sau ochilor.
Este foarte important să întrerupeți imediat utilizarea medicamentului și să consultați
medicul dumneavoastră dacă aveți amețeli severe sau vertij (mai ales la începutul
tratamentului, când doza este crescută, sau când vă ridicați). https://bit.ly/3wPi0k1
-3%
35.74 MDL
36.85 MDL
Prospect: Informații pentru consumator/pacient Lercanidipino STADA 20 mg comprimate filmate Clorhidrat de lercanidipină Citiți cu atenție și în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizați acest medicament, deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră. - Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. - Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. - Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. - Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Lercanidipino STADA şi pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luați Lercanidipino STADA 3. Cum să luați Lercanidipino STADA 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Lercanidipino STADA 6. Conținutul ambalajului și alte informații 1. Ce este Lercanidipino STADA şi pentru ce se utilizează Lercanidipina este un blocant selectiv al canalelor de calciu și aparține unui grup de medicamente, denumite dihidropiridine. Blocantele selective ale canalelor de calciu scad tensiunea arterială crescută. Ele dilată (lărgesc) arterele și, în consecință, scad tensiunea arterială. Lercanidipino STADA este utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale mari, forme uşoare până la moderate (hipertensiune arterială esenţială). 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Lercanidipino STADA NU luați Lercanidipino STADA: • dacă sunteţi alergic la clorhidrat de lercanidipină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6); • dacă aţi avut reacţii alergice la medicamente care sunt strâns legate de lercanidipină (cum sunt amlodipină, nicardipină, felodipină, isradipină, nifedipină sau lacidipină); • dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi sau dacă aţi putea fi gravidă (vezi pct. 2 Sarcina şi alăptarea); • dacă suferiți de unele afecțiuni ale inimii: - insuficiența cardiacă netratată, - obstacol în ieşirea sângelui din ventriculul stâng al inimii, - angină pectorală instabilă (disconfort în piept în stare de repaus sau care creşte progresiv), - atac de cord în urmă cu cel mult o lună; • dacă aveţi probleme severe cu ficatul sau rinichii; • dacă luați medicamente sau alimente care pot afecta eficacitatea sau reacțiile adverse ale lercanidipinei, cum ar fi: - medicamente antifungice (cum ar fi ketoconazol sau itraconazol), - antibiotice macrolide (cum ar fi eritromicină sau troleandomicină), - remedii antivirale (cum ar fi ritonavir, un medicament pentru tratamentul SIDA), - ciclosporină (un medicament utilizat pentru a preveni respingerea după un transplant), - cu grepfrut sau suc de grepfrut. Atenționări și precauții Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte să luaţi lercanidipină, mai ales dacă aveți sau ați avut vreodată oricare dintre următoarele boli sau afecțiuni: - sindromul sinusului bolnav (o afecțiune a inimii care poate face ca inima să bată prea repede sau încet) dacă nu a fost tratată prin implantarea unui stimulator cardiac; - disfuncție ventriculară stângă (o boală cardiacă în care una dintre camerele inimii nu poate să se umple sau să pompeze sângele în mod corespunzător); - boală cardiacă ischemică (în care alimentarea cu sânge a inimii este insuficientă); - angina pectorală preexistentă (durere în piept); - insuficiență hepatică sau renală moderată. Lercanidipino STADA împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Nu luați lercanidipină împreună cu niciun medicament care inhibă metabolismul și, prin urmare, poate influența efectul și/sau efectele secundare ale lercanidipinei. Medicul dumneavoastră știe care sunt aceste medicamente. Printre acestea sunt, de exemplu: - ciclosporină (un medicament utilizat pentru a preveni respingerea după un transplant); - ketoconazol și itraconazol (medicamente pentru tratarea infecțiilor fungice); - ritonavir (un medicament pentru tratamentul SIDA); - eritromicină sau troleandomicină (antibiotice). Alte medicamente care sunt metabolizate (activate sau modificate) de enzima CYP3A4 sau care induc această enzimă pot afecta concentrația de lercanidipină în sânge. Prin urmare, consultați medicul, dacă luați alte medicamente. Efectul lercanidipinei este crescut de: - midazolam (un sedativ); - terfenadină sau astemizol (antihistaminice utilizate pentru tratarea febrei de fân și a altor alergii); - amiodaronă, chinidină (pentru a trata bătăile neregulate ale inimii); - cimetidină (pentru tratamentul unor ulcere gastrice), dacă este administrată în doze mari (>800 mg pe zi). Efectul lercanidipinei este redus de: - fenitoină, carbamazepină (medicamente anticonvulsivante pentru tratarea epilepsiei); - rifampicină (un antibiotic); - beta-blocante (medicamente pentru tratarea tensiunii arteriale mari și a afecțiunilor cardiace, de exemplu metoprolol). Lercanidipina crește efectul: - digoxinei (pentru tratamentul tulburărilor cardiace); - simvastatinei (medicament pentru scăderea colesterolului). Lercanidipino STADA cu alimente, băuturi și alcool Luați întotdeauna lercanidipină cu cel puțin 15 minute înainte de masă (mic dejun). Consumul de alcool poate crește efectul și reacțiile adverse ale lercanidipinei. Prin urmare, nu trebuie să consumați alcool în timpul tratamentului. Grepfrutul poate crește concentrația de lercanidipină în sânge. Nu trebuie să consumați grepfrut sau suc de grepfrut dacă luați lercanidipină. Sarcina și alăptarea Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a utiliza acest medicament. Sarcina Lercanidipina nu trebuie administrată dacă sunteți gravidă. Dacă credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, consultați medicul. Tratamentul dumneavoastră va fi schimbat. Alăptarea Lercanidipina nu trebuie administrată dacă alăptați. Lercanidipina poate trece la copil prin laptele matern. Dacă vă continuați tratamentul cu lercanidipină, trebuie să opriți alăptarea. Conducerea și folosirea autovehiculelor Lercanidipina poate provoca amețeli, slăbiciune, oboseală și somnolență. Dacă sunteți afectat, nu conduceți vehicule și nu folosiți utilaje. Lercanidipino STADA conține lactoză și sodiu Dacă medicul dumneavoastră v-a atenționat că aveți intoleranță la unele categorii de zaharuri, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament. Acest medicament conține mai puțin de 23 mg sodiu (1 mmol) pe comprimat; adică practic „nu conține sodiu”. 3. Cum să luați Lercanidipino STADA Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Întregul comprimat sau jumătate de comprimat de lercanidipină trebuie înghițit întreg cu un pahar cu apă, de preferință dimineața, cu cel puțin 15 minute înainte de micul dejun. Comprimatul poate fi împărțit în părți egale. Păstrați jumătate de comprimat la loc ferit de lumină, de exemplu, returnând jumătatea neconsumată în blister, cu folia blisterului peste comprimat și plasat în cutie. Administrați această jumătate de doză la următoarea priză. Doza Adulți: Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. Medicul va decide dacă doza dumneavoastră trebuie crescută la 20 mg pe zi. Vârstnici În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienții vârstnici. Pacienţi cu afecţiuni ale ficatului şi rinichiului În caz de afecţiuni ale ficatului şi rinichiului, doza inițială uzuală este de 10 mg o dată pe zi. Medicul dumneavoastră vă va crește cu atenție doza. Dacă aveți insuficiență hepatică sau renală severă, nu trebuie să administrați lercanidipină. Copii și adolescenți: Lercanidipina nu este recomandată pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani, deoarece nu există date suficiente privind siguranța și eficacitatea. Dacă luați mai mult Lercanidipino STADA decât trebuie Dacă luați prea multe comprimate, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră sau la secția de urgență al celui mai apropiat spital. Un supradozaj poate face ca tensiunea arterială să scadă prea mult, iar inima să bată mai repede sau mai lent. Acest lucru poate provoca pierderea conștienței și alte efecte adverse. Alte simptome, care sunt descrise la pct. 4. Reacții adverse posibile, pot fi intensificate în caz de supradozaj. Dacă uitaţi să luați Lercanidipino STADA Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luații următoarea doză ca de obicei. Dacă încetați să luați Lercanidipino STADA Nu încetați să luați lercanidipina fără a discuta cu medicul dumneavoastră. Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. Reacții adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Următoarele reacții adverse au fost asociate cu lercanidipină: Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): - bătăi rapide ale inimii (tahicardie); - conștientizarea bătăilor inimii (palpitații); - edem periferic (acumulare de lichid la nivelul extremităților, în special la nivelul picioarelor); - durere de cap; - amețeli; - congestia feței (înroșirea pielii, în special a feței). Rare (pot afecta până la 1 din 1.000 persoane): - angină pectorală (durere în piept); - unele medicamente similare cu lercanidipina pot provoca durere precordială (durere în partea din față a pieptului); - somnolență; - greață, indigestie, diaree, durere abdominală, vărsături; - poliurie (urinare în cantități mari); - eczemă; - dureri musculare; - slăbiciune, oboseală. Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane): - dacă aveți angină pectorală, simptomele pot apărea mai des, pot dura mai mult sau pot fi mai severe; - cazuri izolate de infarct miocardic (infarct miocardic); - leșin (sincopă); - valori crescute ale enzimelor hepatice (transaminazelor) în analizele de sânge (de obicei reversibile la oprirea tratamentului); - umflarea gingiilor (hipertrofie gingivală); - frecvență crescută a urinării; - hipotensiune arterială (tensiune arterială scăzută); - dureri în piept. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. 5. Cum se păstrează Lercanidipino STADA Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină. A se păstra jumătatea de comprimat la loc ferit de lumină. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Lercanidipino STADA - Substanța activă este lercanidipina. Un comprimat filmat conține 20 mg clorhidrat de lercanidipină (sub formă de clorhidrat de lercanidipină hemihidrat), echivalent cu 18,8 mg lercanidipină. - Celelalte componente sunt: nucleul: lactoză monohidrat, amidon de porumb pregelatinizat, croscarmeloză sodică, hipromeloză, siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu; filmul: Opadry roz: hipromeloză, macrogol 8000, dioxid de titan (E171), talc și oxid roșu de fier (E 172). Cum arată Lercanidipino STADA și conținutul ambalajului Lercanidipino STADA 20 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate rotunde, biconvexe, cu diametrul de 8,1 mm, de culoare roz, cu linie mediană pe una dintre fețe. Comprimatul poate fi divizat în părți egale. Lercanidipino STADA este disponibil în cutii cu 2 blistere a câte 14 comprimate. Deținătorul certificatului de înregistrare și fabricantul Deținătorul certificatului de înregistrare Laboratorio STADA, S.L. Frederic Mompou, 5 08960 Sant Just Desvern (Barcelona), Spania Fabricantul STADA Arzneimittel AG Stadastrasse 2-18, D-61118 Bad Vilbel, Germania Acest prospect a fost aprobat în martie 2022. Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md
-3%
88.42 MDL
91.15 MDL
Rețetă medicală
Spylacton 25 mg comprimate filmate
Spylacton 50 mg comprimate filmate
Spylacton 100 mg comprimate filmate
Spironolacton
1. Ce este Spylacton şi pentru ce se utilizează
Spylacton conține substanța activă spironolactonă. Spylacton aparține unui grup de medicamente numite "diuretice".
Spylacton este utilizat pentru tratamentul:
- insuficienţei cardiace congestive - afectarea severă a funcţiei inimii de pompare a sângelui, posibil manifestată cu glezne umflate sau respirații scurte. Acest lucru se poate întâmpla atunci când acțiunea de pompare a inimii dumneavoastră a devenit slabă pentru că este prea mult lichid în corpul dumneavoastră;
- ascitei - prezenţa de lichid la nivelul abdomenului, determinată, de exemplu, de ciroza hepatică sau de diferite tipuri de cancer;
- sindromului nefrotic - afecţiune a rinichilor care determină acumularea de lichid în organism.
- aldosteronismului primar - prezenţa lichidelor în exces ȋn organismul dumneavoastră determinată de secreţia în exces a unui hormon denumit aldosteron.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Spylacton
Nu luați Spylacton
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la spironolactonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Spylacton;
- dacă aveţi boala Addison (un deficit hormonal caracterizat prin oboseală cronică, pierdere în greutate şi tensiune arterială scăzută),
- dacă aveţi hiperkaliemie (cantitate crescută de potasiu în sânge) sau orice alte afecţiuni asociate cu hiperkaliemie,
- dacă nu puteţi urina,
- dacă aveţi boli grave ale rinichilor,
- dacă utilizaţi medicamente diuretice care economisesc potasiul sau orice suplimente de potasiu,
- dacă utilizaţi eplerenonă (un medicament pentru tensiunea arterială mare).
Spironolactona este contraindicată copiilor și adolescenților cu insuficiență renală moderată sau severă, vezi pct. 4. 3.
Nu luați acest medicament dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică pentru dumneavoastră. Dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Spylacton.
Atenţionări şi precauţii
&Înainte să utilizați Spylacton adresați-vă medicului dumneavoastră:
- dacă aveţi o afecţiune a ficatului sau rinichilor ( în special copii care au hipertensiune arterială sau tulburări hepatice,
- aveți o afecțiune care ar putea afecta echilibrul electrolitic în sânge (cum ar fi scăderea nivelului de potasiu)
- dacă aveți insuficiență cardiacă severă,
- dacă sunteţi în vârstă,
- dacă sunteţi gravidă.
Dacă aveți o funcție renală redusă sau insuficienţă renală puteţi avea creșteri severe ale concentrației potasiului ȋn sânge. Acest lucru poate afecta modul în care funcționează inima dumneavoastră și, în cazuri extreme, acest lucru poate fi fatal.
Spylacton împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi unul din următoarele medicamente:
- digoxină (medicament pentru tratamentul afectării funcției inimii)
- carbenoxolonă (medicament pentru afecțiuni ale stomacului)
- medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute inclusive inhibitorii ECA
- alte diuretice (care ajută la eliminarea lichidului din organism)
- anti-inflamatoare nesteroidiene (precum acidul acetilsalicilic sau ibuprofenul)
- suplimente care conţin potasiu
- heparină (utilizată pentru a împiedica coagularea sângelui)
- antipirină
- medicamente cunoscute că determină hiperkaliemie (niveluri ridicate de potasiu din sânge),
- trimetoprim-sulfametoxazol (co-trimoxazol).
Spylacton diminuează reacția organismului la noradrenalină. Dacă aveți de gând să aveți o operație în care vi se va administra un anestezic, spuneți medicului responsabil că luați Spylacton.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, credeţi că aţi putea fi gravidă sau doriţi să deveniți gravidă, deoarece medicul dumneavoastră va trebui să evalueze necesitatea administrării Spylacton.
Alăptarea
Nu luaţi spironolactonă dacă alăptaţi. Discutaţi folosirea Spylacton, cu medicul dumneavoastră, care vă poate recomanda instituirea unei metode alternative de alimentare a copilului în timpul în care luaţi spironolactonă.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Aveți grijă dacă conduceţi vehicule sau folosiţi utilaje în timpul tratamentului cu Spylacton deoarece puteţi prezenta ameţeli şi somnolenţă care vă afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje în condiţii de siguranţă.
3. Cum să luați Spylacton
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Adulți
Dozele la adulţi variază între 25 mg şi 400 mg spironolactonă pe zi, în funcție de afecțiune și severitatea acesteia.
Dacă nu sunteţi sigur cât trebuie să luaţi, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Vârstnici:
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică la început şi apoi doza este crescută treptat pentru a se atinge efectul dorit.
Copii:
Dozele de spironolactonă administrate la un copil depind de greutatea copilului. Medicul dumneavoastră vă va spune ce doză trebuie administrată.
Modul de administrare
Comprimatele filmate trebuie luate o data pe zi cu un pahar cu apă, împreună cu alimentele.
Dacă luați mai mult Spylacton decât trebuie
Dacă administrați Spylacton mai mult decât doza recomandată, Vă rugăm să discutați cu medicul dumneavoastră.
Dacă din greşeală utilizaţi prea multe comprimate, pot să apară următoarele simptome: somnolenţă, confuzie, greaţă, vomă, ameţeală sau diaree.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie Spylacton adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luaţi acest prospect sau câteva comprimate pentru ca medicul să ştie ce aţi luat.
Dacă uitați să luați Spylacton
Medicul dumneavoastră va decide când să luați acest medicament. Dacă credeţi că s-a omis o doză, nu administrați o doză dublă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să luați Spylacton
Continuați administrarea acestui medicament pe toată durata prescrisă, chiar dacă vă simţiţi mai bine după primele câteva doze.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Spylacton poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă aveți oricare dintre următoarele simptome după ce aţi luat acest medicament. Simptomele pot fi severe.
- Vezicule sau descuamare a pielii din jurul buzelor, ochilor, gurii, nasului. Acest lucru ar putea fi o afecţiune numită sindromul Stevens-Johnson.
- &Într-o formă mai severă a bolii numită necroliză epidermică toxică, straturile superioare de piele se pot descuama lăsând zone mari de piele expuse pe tot corpul.
- Erupție cutanată, febră și umflături (care pot fi simptome ale unei afecţiuni mai grave, erupție cutanată medicamentoasă și eozinofilie și simptome sistemice).
- &Îngălbenirea pielii sau a ochilor (icter), spironolactona poate provoca afectarea funcţiei ficatului.
- Bătăi neregulate ale inimii, senzație de furnicături, paralizie sau dificultăți în respirație; care pot fi simptome ale concentrației ridicate de potasiu în sânge. Medicul dumneavoastră vă va efectua periodic teste de sânge pentru a monitoriza potasiul și alți electroliți.
Medicul dumneavoastră poate opri tratamentul dacă este necesar.
Alte reacţiile adverse raportate în timpul tratamentului includ:
- Tumore benignă la nivelul sânului,
- Scăderea severă a numărului de celule albe din sânge, cu favorizarea apariţiei infecţiilor (leucopenie), scăderea numărului de trombocite care duce la creşterea riscului de sângerare sau de apariţie a vânătăilor (trombocitopenie),
- Tulburări electrolitice (modificări ale sărurilor din sânge), creşterea potasiului în sânge,
- Modificarea dorinţei sexuale, atât la femei cât și la bărbați (libidou),
- Ameţeli, confuzie,
- Greaţă, tulburări la nivelul stomacului şi intestinului,
- Erupţii pe piele, urticarie, prurit,
- Creşterea părului mai mult decât în mod normal,
- Pierderea părului,
- Crampe la nivelul muşchilor,
- Afectarea funcţiei renale,
- Afectarea funcției hepatice,
- Creşterea sânilor la bărbaţi, durere la nivelul sânilor,
- Tulburări menstruale,
- Stare generală de rău,
- Creșterea potasiului în sânge (hiperkaliemie).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Spylacton
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
A se păstra într-un loc protejat de umiditate, la temperaturi sub 25 oC.
Nu utilizaţi Spylacton după data de expirare indicată pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conținutul ambalajului și alte informații.
Ce conţine Spylacton
Substanţa activă este spironolactona.
Fiecare comprimat filmat Spylacton 25 mg conține spironolactonă 25 mg,
Fiecare comprimat filmat Spylacton 50 mg conține spironolactonă 50 mg,
Fiecare comprimat filmat Spylacton 100 mg conține spironolactonă 100 mg.
Celelalte componente
Spylacton 25 mg comprimate filmate
Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.
Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, tartrazina de aluminiu, sunset yellow.
Spylacton 50 mg, 100mg comprimate filmate
Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.
Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, oxid roşu de fier.
Spylacton 50 mg comprimate filmate
Spylacton 100 mg comprimate filmate
Spironolacton
1. Ce este Spylacton şi pentru ce se utilizează
Spylacton conține substanța activă spironolactonă. Spylacton aparține unui grup de medicamente numite "diuretice".
Spylacton este utilizat pentru tratamentul:
- insuficienţei cardiace congestive - afectarea severă a funcţiei inimii de pompare a sângelui, posibil manifestată cu glezne umflate sau respirații scurte. Acest lucru se poate întâmpla atunci când acțiunea de pompare a inimii dumneavoastră a devenit slabă pentru că este prea mult lichid în corpul dumneavoastră;
- ascitei - prezenţa de lichid la nivelul abdomenului, determinată, de exemplu, de ciroza hepatică sau de diferite tipuri de cancer;
- sindromului nefrotic - afecţiune a rinichilor care determină acumularea de lichid în organism.
- aldosteronismului primar - prezenţa lichidelor în exces ȋn organismul dumneavoastră determinată de secreţia în exces a unui hormon denumit aldosteron.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Spylacton
Nu luați Spylacton
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la spironolactonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Spylacton;
- dacă aveţi boala Addison (un deficit hormonal caracterizat prin oboseală cronică, pierdere în greutate şi tensiune arterială scăzută),
- dacă aveţi hiperkaliemie (cantitate crescută de potasiu în sânge) sau orice alte afecţiuni asociate cu hiperkaliemie,
- dacă nu puteţi urina,
- dacă aveţi boli grave ale rinichilor,
- dacă utilizaţi medicamente diuretice care economisesc potasiul sau orice suplimente de potasiu,
- dacă utilizaţi eplerenonă (un medicament pentru tensiunea arterială mare).
Spironolactona este contraindicată copiilor și adolescenților cu insuficiență renală moderată sau severă, vezi pct. 4. 3.
Nu luați acest medicament dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică pentru dumneavoastră. Dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Spylacton.
Atenţionări şi precauţii
&Înainte să utilizați Spylacton adresați-vă medicului dumneavoastră:
- dacă aveţi o afecţiune a ficatului sau rinichilor ( în special copii care au hipertensiune arterială sau tulburări hepatice,
- aveți o afecțiune care ar putea afecta echilibrul electrolitic în sânge (cum ar fi scăderea nivelului de potasiu)
- dacă aveți insuficiență cardiacă severă,
- dacă sunteţi în vârstă,
- dacă sunteţi gravidă.
Dacă aveți o funcție renală redusă sau insuficienţă renală puteţi avea creșteri severe ale concentrației potasiului ȋn sânge. Acest lucru poate afecta modul în care funcționează inima dumneavoastră și, în cazuri extreme, acest lucru poate fi fatal.
Spylacton împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi unul din următoarele medicamente:
- digoxină (medicament pentru tratamentul afectării funcției inimii)
- carbenoxolonă (medicament pentru afecțiuni ale stomacului)
- medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute inclusive inhibitorii ECA
- alte diuretice (care ajută la eliminarea lichidului din organism)
- anti-inflamatoare nesteroidiene (precum acidul acetilsalicilic sau ibuprofenul)
- suplimente care conţin potasiu
- heparină (utilizată pentru a împiedica coagularea sângelui)
- antipirină
- medicamente cunoscute că determină hiperkaliemie (niveluri ridicate de potasiu din sânge),
- trimetoprim-sulfametoxazol (co-trimoxazol).
Spylacton diminuează reacția organismului la noradrenalină. Dacă aveți de gând să aveți o operație în care vi se va administra un anestezic, spuneți medicului responsabil că luați Spylacton.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, credeţi că aţi putea fi gravidă sau doriţi să deveniți gravidă, deoarece medicul dumneavoastră va trebui să evalueze necesitatea administrării Spylacton.
Alăptarea
Nu luaţi spironolactonă dacă alăptaţi. Discutaţi folosirea Spylacton, cu medicul dumneavoastră, care vă poate recomanda instituirea unei metode alternative de alimentare a copilului în timpul în care luaţi spironolactonă.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Aveți grijă dacă conduceţi vehicule sau folosiţi utilaje în timpul tratamentului cu Spylacton deoarece puteţi prezenta ameţeli şi somnolenţă care vă afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje în condiţii de siguranţă.
3. Cum să luați Spylacton
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Adulți
Dozele la adulţi variază între 25 mg şi 400 mg spironolactonă pe zi, în funcție de afecțiune și severitatea acesteia.
Dacă nu sunteţi sigur cât trebuie să luaţi, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Vârstnici:
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică la început şi apoi doza este crescută treptat pentru a se atinge efectul dorit.
Copii:
Dozele de spironolactonă administrate la un copil depind de greutatea copilului. Medicul dumneavoastră vă va spune ce doză trebuie administrată.
Modul de administrare
Comprimatele filmate trebuie luate o data pe zi cu un pahar cu apă, împreună cu alimentele.
Dacă luați mai mult Spylacton decât trebuie
Dacă administrați Spylacton mai mult decât doza recomandată, Vă rugăm să discutați cu medicul dumneavoastră.
Dacă din greşeală utilizaţi prea multe comprimate, pot să apară următoarele simptome: somnolenţă, confuzie, greaţă, vomă, ameţeală sau diaree.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie Spylacton adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luaţi acest prospect sau câteva comprimate pentru ca medicul să ştie ce aţi luat.
Dacă uitați să luați Spylacton
Medicul dumneavoastră va decide când să luați acest medicament. Dacă credeţi că s-a omis o doză, nu administrați o doză dublă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să luați Spylacton
Continuați administrarea acestui medicament pe toată durata prescrisă, chiar dacă vă simţiţi mai bine după primele câteva doze.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Spylacton poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă aveți oricare dintre următoarele simptome după ce aţi luat acest medicament. Simptomele pot fi severe.
- Vezicule sau descuamare a pielii din jurul buzelor, ochilor, gurii, nasului. Acest lucru ar putea fi o afecţiune numită sindromul Stevens-Johnson.
- &Într-o formă mai severă a bolii numită necroliză epidermică toxică, straturile superioare de piele se pot descuama lăsând zone mari de piele expuse pe tot corpul.
- Erupție cutanată, febră și umflături (care pot fi simptome ale unei afecţiuni mai grave, erupție cutanată medicamentoasă și eozinofilie și simptome sistemice).
- &Îngălbenirea pielii sau a ochilor (icter), spironolactona poate provoca afectarea funcţiei ficatului.
- Bătăi neregulate ale inimii, senzație de furnicături, paralizie sau dificultăți în respirație; care pot fi simptome ale concentrației ridicate de potasiu în sânge. Medicul dumneavoastră vă va efectua periodic teste de sânge pentru a monitoriza potasiul și alți electroliți.
Medicul dumneavoastră poate opri tratamentul dacă este necesar.
Alte reacţiile adverse raportate în timpul tratamentului includ:
- Tumore benignă la nivelul sânului,
- Scăderea severă a numărului de celule albe din sânge, cu favorizarea apariţiei infecţiilor (leucopenie), scăderea numărului de trombocite care duce la creşterea riscului de sângerare sau de apariţie a vânătăilor (trombocitopenie),
- Tulburări electrolitice (modificări ale sărurilor din sânge), creşterea potasiului în sânge,
- Modificarea dorinţei sexuale, atât la femei cât și la bărbați (libidou),
- Ameţeli, confuzie,
- Greaţă, tulburări la nivelul stomacului şi intestinului,
- Erupţii pe piele, urticarie, prurit,
- Creşterea părului mai mult decât în mod normal,
- Pierderea părului,
- Crampe la nivelul muşchilor,
- Afectarea funcţiei renale,
- Afectarea funcției hepatice,
- Creşterea sânilor la bărbaţi, durere la nivelul sânilor,
- Tulburări menstruale,
- Stare generală de rău,
- Creșterea potasiului în sânge (hiperkaliemie).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Spylacton
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
A se păstra într-un loc protejat de umiditate, la temperaturi sub 25 oC.
Nu utilizaţi Spylacton după data de expirare indicată pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conținutul ambalajului și alte informații.
Ce conţine Spylacton
Substanţa activă este spironolactona.
Fiecare comprimat filmat Spylacton 25 mg conține spironolactonă 25 mg,
Fiecare comprimat filmat Spylacton 50 mg conține spironolactonă 50 mg,
Fiecare comprimat filmat Spylacton 100 mg conține spironolactonă 100 mg.
Celelalte componente
Spylacton 25 mg comprimate filmate
Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.
Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, tartrazina de aluminiu, sunset yellow.
Spylacton 50 mg, 100mg comprimate filmate
Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.
Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, oxid roşu de fier.
-3%
38.99 MDL
40.20 MDL
Rețetă medicală
Ce este Enap H 10 mg/25 mg şi pentru ce se utilizează
Enap H 10 mg/25 mg este utilizat pentru scăderea tensiunii arteriale.
Enalaprilul aparţine grupului inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) , ce acţionează prin
dilatarea vaselor de sânge, ceea ce determină scăderea presiunii sanguine şi creşterea aportului de sânge şi
oxigen la inimă şi alte organe.
Hidroclorotiazida aparţine grupului de medicamente care cresc eliminarea de urină (diuretice). Acest
medicament creşte excreţia de urină, astfel scăzând tensiunea arterială.
Acţiunea de scădere a tensiunii arteriale a asocierii de enalapril şi hidroclorotiazidă este mai puternică decât
acţiunea fiecărui medicament, luat separat.
Medicul dumneavoastră v-a prescris Enap H 10 mg/25 mg, deoarece aveţi o afecţiune numită hipertensiune
arterială, caracterizată prin valori crescute ale tensiunii arteriale. Cum să luaţi Enap H 10 mg/25 mg
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 1 comprimat o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la două
comprimate, o dată pe zi.
Dacă faceţi tratament cu alte diuretice (comprimate pentru eliminarea apei), întrebaţi medicul înainte de a lua
acest medicament. Tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu
Enap H 10 mg/25 mg.
Diureticele tiazidice pot să nu fie adecvate pentru pacienţii cu disfuncţie renală; sunt ineficiente la pacienţii
cu clearance-ul creatininei de 0,5 ml/sec sau mai puţin (de exemplu în insuficienţa renală moderată şi
severă). La pacienţii cu un clearance-ul creatininei între 0,5 ml/sec şi 1,3 ml/sec, este recomandabilă iniţierea
tratamentului cu o doză adecvată din substanţele active, administrate individual.
Luaţi comprimatele întregi, în timpul sau după masă, cu puţin lichid. Trebuie să vă obişnuiţi să luaţi
medicamentul regulat, cel mai bine dimineaţa, şi totdeauna la aceeaşi oră.
Dacă aveţi impresia că efectul medicamentului este prea puternic sau prea slab, discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Enap H poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
5
Întrerupeţi administrarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat medicului în cazul în care apar mâncărimi,
dificiltăţi respiratorii sau respiraţie şuierătoare, erupţii severe pe piele sau umflarea mâinilor, gurii, gâtului,
feţei sau ochilor.
Este foarte important să întrerupeţi imediat administrarea medicamentuuli şi să vă adresaţi medicului dacă
aveţi ameţeli severe sau vertij (în special la începutul tratamentului sau la creşterea dozei sau la ridicarea în
picioare).
Enap H 10 mg/25 mg este utilizat pentru scăderea tensiunii arteriale.
Enalaprilul aparţine grupului inhibitorilor enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) , ce acţionează prin
dilatarea vaselor de sânge, ceea ce determină scăderea presiunii sanguine şi creşterea aportului de sânge şi
oxigen la inimă şi alte organe.
Hidroclorotiazida aparţine grupului de medicamente care cresc eliminarea de urină (diuretice). Acest
medicament creşte excreţia de urină, astfel scăzând tensiunea arterială.
Acţiunea de scădere a tensiunii arteriale a asocierii de enalapril şi hidroclorotiazidă este mai puternică decât
acţiunea fiecărui medicament, luat separat.
Medicul dumneavoastră v-a prescris Enap H 10 mg/25 mg, deoarece aveţi o afecţiune numită hipertensiune
arterială, caracterizată prin valori crescute ale tensiunii arteriale. Cum să luaţi Enap H 10 mg/25 mg
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 1 comprimat o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la două
comprimate, o dată pe zi.
Dacă faceţi tratament cu alte diuretice (comprimate pentru eliminarea apei), întrebaţi medicul înainte de a lua
acest medicament. Tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înainte de începerea tratamentului cu
Enap H 10 mg/25 mg.
Diureticele tiazidice pot să nu fie adecvate pentru pacienţii cu disfuncţie renală; sunt ineficiente la pacienţii
cu clearance-ul creatininei de 0,5 ml/sec sau mai puţin (de exemplu în insuficienţa renală moderată şi
severă). La pacienţii cu un clearance-ul creatininei între 0,5 ml/sec şi 1,3 ml/sec, este recomandabilă iniţierea
tratamentului cu o doză adecvată din substanţele active, administrate individual.
Luaţi comprimatele întregi, în timpul sau după masă, cu puţin lichid. Trebuie să vă obişnuiţi să luaţi
medicamentul regulat, cel mai bine dimineaţa, şi totdeauna la aceeaşi oră.
Dacă aveţi impresia că efectul medicamentului este prea puternic sau prea slab, discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Enap H poate determina reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
5
Întrerupeţi administrarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat medicului în cazul în care apar mâncărimi,
dificiltăţi respiratorii sau respiraţie şuierătoare, erupţii severe pe piele sau umflarea mâinilor, gurii, gâtului,
feţei sau ochilor.
Este foarte important să întrerupeţi imediat administrarea medicamentuuli şi să vă adresaţi medicului dacă
aveţi ameţeli severe sau vertij (în special la începutul tratamentului sau la creşterea dozei sau la ridicarea în
picioare).
-3%
43.12 MDL
44.45 MDL
Rețetă medicală
DESCRIEREA PRODUSULUI
Lerkamen 20 mg comprimate filmate clorhidrat de lercanidipină
1. Ce este Lerkamen 20 si pentru ce se utilizeaza
Lerkamen 20, clorhidrat de lercanidipină, aparține unui grup de medicamente numite blocante ale canalelor de calciu (derivați ai dihidropiridinei) care reduc tensiunea arterială.
Lerkamen 20 este utilizat pentru a trata tensiunea arterială crescută, cunoscută și sub numele de hipertensiune arterială la adulții cu vârsta peste 18 ani (nu este recomandată copiilor sub 18 ani).
2. Ce trebie sa cunoasteti inainte de a lua Lerkamen 20
Nu luaţi Lerkamen 20
- Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidratul de lercanidipină sau la oricare din componentele Lerkamen 20.
- Dacă ați avut reacții alergice la compuși înrudiți de Lerkamen 20.
- Dacă suferiţi de unele afecţiuni ale inimii: insuficienţă cardiacă congestivă netratată, obstacol în ieşirea sângelui din ventriculul stâng al inimii, angină pectorală instabilă, atac de cord în urmă cu cel mult o lună.
- Dacă suferiți de anumite boli de inimă: o insuficiență cardiacă netratată o obstrucție a fluxului de sânge din inimă o angină instabilă o în decurs de o lună de la infarct
- Dacă aveţi afecţiuni severe ale ficatului sau ale rinichiului.
- Dacă luați medicamente care sunt inhibitori ai izoenzimei CYP3A4: cu medicamente antifungice, antibiotice macrolide, antivirale.
- Dacă luați un alt medicament numit ciclosporină (utilizat după transplant pentru a preveni rejetul de organe).
- Cu suc de grapefruit.
Nu utilizați dacă sunteți gravidă sau alăptați.
Atenţionări şi precauţii
Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Lerkamen 20:
• dacă aveți anumite alte afecțiuni cardiace care nu au fost tratate prin inserarea unui stimulator cardiac sau dacă aveți angină pre-existentă.
• dacă aveți probleme cu ficatul sau rinichii sau dacă vă aflați în dializă.
Trebuie să spuneți medicului dumneavoastră dacă credeți că sunteți (sau ați putea deveni) gravidă sau alăptați.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea Lerkamen 20 la copiii cu vârsta de până la 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.
3. Dozare și administrare Lerkamen 20
Utilizaţi întotdeauna Lerkamen 20 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulți: doza recomandată este de 10 mg o dată în zi, în același timp în fiecare zi, de preferat dimineața, cu cel puțin 15 minute înainte de micul dejun, deoarece o masă bogată în grăsimi crește semnificativ concentrațiile plasmatice ale medicamentului. Medicul vă poate recomanda să creşteţi doza la un omprimat filmat de Lerkamen 20 zilnic dacă este necesar. Comprimatele ar trebui, de preferință, să fie înghițite întregi cu puțină apă.
Utilizarea la copii: acest medicament nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 18 ani.
Vârstnici: nu este nevoie de ajustarea dozei zilnice. Oricum, trebuie precauţii speciale la iniţierea tratamentului.
Pacienți cu afecțiuni hepatice sau renale: este necesară o atenție specială în începerea tratamentului la acești pacienți și o creștere a dozei zilnice de 20 mg trebuie abordată cu prudență.
Lerkamen 20 mg comprimate filmate clorhidrat de lercanidipină
1. Ce este Lerkamen 20 si pentru ce se utilizeaza
Lerkamen 20, clorhidrat de lercanidipină, aparține unui grup de medicamente numite blocante ale canalelor de calciu (derivați ai dihidropiridinei) care reduc tensiunea arterială.
Lerkamen 20 este utilizat pentru a trata tensiunea arterială crescută, cunoscută și sub numele de hipertensiune arterială la adulții cu vârsta peste 18 ani (nu este recomandată copiilor sub 18 ani).
2. Ce trebie sa cunoasteti inainte de a lua Lerkamen 20
Nu luaţi Lerkamen 20
- Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidratul de lercanidipină sau la oricare din componentele Lerkamen 20.
- Dacă ați avut reacții alergice la compuși înrudiți de Lerkamen 20.
- Dacă suferiţi de unele afecţiuni ale inimii: insuficienţă cardiacă congestivă netratată, obstacol în ieşirea sângelui din ventriculul stâng al inimii, angină pectorală instabilă, atac de cord în urmă cu cel mult o lună.
- Dacă suferiți de anumite boli de inimă: o insuficiență cardiacă netratată o obstrucție a fluxului de sânge din inimă o angină instabilă o în decurs de o lună de la infarct
- Dacă aveţi afecţiuni severe ale ficatului sau ale rinichiului.
- Dacă luați medicamente care sunt inhibitori ai izoenzimei CYP3A4: cu medicamente antifungice, antibiotice macrolide, antivirale.
- Dacă luați un alt medicament numit ciclosporină (utilizat după transplant pentru a preveni rejetul de organe).
- Cu suc de grapefruit.
Nu utilizați dacă sunteți gravidă sau alăptați.
Atenţionări şi precauţii
Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Lerkamen 20:
• dacă aveți anumite alte afecțiuni cardiace care nu au fost tratate prin inserarea unui stimulator cardiac sau dacă aveți angină pre-existentă.
• dacă aveți probleme cu ficatul sau rinichii sau dacă vă aflați în dializă.
Trebuie să spuneți medicului dumneavoastră dacă credeți că sunteți (sau ați putea deveni) gravidă sau alăptați.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea Lerkamen 20 la copiii cu vârsta de până la 18 ani nu au fost stabilite. Nu există date disponibile.
3. Dozare și administrare Lerkamen 20
Utilizaţi întotdeauna Lerkamen 20 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulți: doza recomandată este de 10 mg o dată în zi, în același timp în fiecare zi, de preferat dimineața, cu cel puțin 15 minute înainte de micul dejun, deoarece o masă bogată în grăsimi crește semnificativ concentrațiile plasmatice ale medicamentului. Medicul vă poate recomanda să creşteţi doza la un omprimat filmat de Lerkamen 20 zilnic dacă este necesar. Comprimatele ar trebui, de preferință, să fie înghițite întregi cu puțină apă.
Utilizarea la copii: acest medicament nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta sub 18 ani.
Vârstnici: nu este nevoie de ajustarea dozei zilnice. Oricum, trebuie precauţii speciale la iniţierea tratamentului.
Pacienți cu afecțiuni hepatice sau renale: este necesară o atenție specială în începerea tratamentului la acești pacienți și o creștere a dozei zilnice de 20 mg trebuie abordată cu prudență.
-3%
224.65 MDL
231.60 MDL
Rețetă medicală
Spylacton 25 mg comprimate filmate
Spylacton 50 mg comprimate filmate
Spylacton 100 mg comprimate filmate
Spironolacton
1. Ce este Spylacton şi pentru ce se utilizează
Spylacton conține substanța activă spironolactonă. Spylacton aparține unui grup de medicamente numite "diuretice".
Spylacton este utilizat pentru tratamentul:
- insuficienţei cardiace congestive - afectarea severă a funcţiei inimii de pompare a sângelui, posibil manifestată cu glezne umflate sau respirații scurte. Acest lucru se poate întâmpla atunci când acțiunea de pompare a inimii dumneavoastră a devenit slabă pentru că este prea mult lichid în corpul dumneavoastră;
- ascitei - prezenţa de lichid la nivelul abdomenului, determinată, de exemplu, de ciroza hepatică sau de diferite tipuri de cancer;
- sindromului nefrotic - afecţiune a rinichilor care determină acumularea de lichid în organism.
- aldosteronismului primar - prezenţa lichidelor în exces ȋn organismul dumneavoastră determinată de secreţia în exces a unui hormon denumit aldosteron.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Spylacton
Nu luați Spylacton
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la spironolactonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Spylacton;
- dacă aveţi boala Addison (un deficit hormonal caracterizat prin oboseală cronică, pierdere în greutate şi tensiune arterială scăzută),
- dacă aveţi hiperkaliemie (cantitate crescută de potasiu în sânge) sau orice alte afecţiuni asociate cu hiperkaliemie,
- dacă nu puteţi urina,
- dacă aveţi boli grave ale rinichilor,
- dacă utilizaţi medicamente diuretice care economisesc potasiul sau orice suplimente de potasiu,
- dacă utilizaţi eplerenonă (un medicament pentru tensiunea arterială mare).
Spironolactona este contraindicată copiilor și adolescenților cu insuficiență renală moderată sau severă, vezi pct. 4. 3.
Nu luați acest medicament dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică pentru dumneavoastră. Dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Spylacton.
Atenţionări şi precauţii
&Înainte să utilizați Spylacton adresați-vă medicului dumneavoastră:
- dacă aveţi o afecţiune a ficatului sau rinichilor ( în special copii care au hipertensiune arterială sau tulburări hepatice,
- aveți o afecțiune care ar putea afecta echilibrul electrolitic în sânge (cum ar fi scăderea nivelului de potasiu)
- dacă aveți insuficiență cardiacă severă,
- dacă sunteţi în vârstă,
- dacă sunteţi gravidă.
Dacă aveți o funcție renală redusă sau insuficienţă renală puteţi avea creșteri severe ale concentrației potasiului ȋn sânge. Acest lucru poate afecta modul în care funcționează inima dumneavoastră și, în cazuri extreme, acest lucru poate fi fatal.
Spylacton împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi unul din următoarele medicamente:
- digoxină (medicament pentru tratamentul afectării funcției inimii)
- carbenoxolonă (medicament pentru afecțiuni ale stomacului)
- medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute inclusive inhibitorii ECA
- alte diuretice (care ajută la eliminarea lichidului din organism)
- anti-inflamatoare nesteroidiene (precum acidul acetilsalicilic sau ibuprofenul)
- suplimente care conţin potasiu
- heparină (utilizată pentru a împiedica coagularea sângelui)
- antipirină
- medicamente cunoscute că determină hiperkaliemie (niveluri ridicate de potasiu din sânge),
- trimetoprim-sulfametoxazol (co-trimoxazol).
Spylacton diminuează reacția organismului la noradrenalină. Dacă aveți de gând să aveți o operație în care vi se va administra un anestezic, spuneți medicului responsabil că luați Spylacton.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, credeţi că aţi putea fi gravidă sau doriţi să deveniți gravidă, deoarece medicul dumneavoastră va trebui să evalueze necesitatea administrării Spylacton.
Alăptarea
Nu luaţi spironolactonă dacă alăptaţi. Discutaţi folosirea Spylacton, cu medicul dumneavoastră, care vă poate recomanda instituirea unei metode alternative de alimentare a copilului în timpul în care luaţi spironolactonă.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Aveți grijă dacă conduceţi vehicule sau folosiţi utilaje în timpul tratamentului cu Spylacton deoarece puteţi prezenta ameţeli şi somnolenţă care vă afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje în condiţii de siguranţă.
3. Cum să luați Spylacton
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Adulți
Dozele la adulţi variază între 25 mg şi 400 mg spironolactonă pe zi, în funcție de afecțiune și severitatea acesteia.
Dacă nu sunteţi sigur cât trebuie să luaţi, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Vârstnici:
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică la început şi apoi doza este crescută treptat pentru a se atinge efectul dorit.
Copii:
Dozele de spironolactonă administrate la un copil depind de greutatea copilului. Medicul dumneavoastră vă va spune ce doză trebuie administrată.
Modul de administrare
Comprimatele filmate trebuie luate o data pe zi cu un pahar cu apă, împreună cu alimentele.
Dacă luați mai mult Spylacton decât trebuie
Dacă administrați Spylacton mai mult decât doza recomandată, Vă rugăm să discutați cu medicul dumneavoastră.
Dacă din greşeală utilizaţi prea multe comprimate, pot să apară următoarele simptome: somnolenţă, confuzie, greaţă, vomă, ameţeală sau diaree.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie Spylacton adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luaţi acest prospect sau câteva comprimate pentru ca medicul să ştie ce aţi luat.
Dacă uitați să luați Spylacton
Medicul dumneavoastră va decide când să luați acest medicament. Dacă credeţi că s-a omis o doză, nu administrați o doză dublă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să luați Spylacton
Continuați administrarea acestui medicament pe toată durata prescrisă, chiar dacă vă simţiţi mai bine după primele câteva doze.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Spylacton poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă aveți oricare dintre următoarele simptome după ce aţi luat acest medicament. Simptomele pot fi severe.
- Vezicule sau descuamare a pielii din jurul buzelor, ochilor, gurii, nasului. Acest lucru ar putea fi o afecţiune numită sindromul Stevens-Johnson.
- &Într-o formă mai severă a bolii numită necroliză epidermică toxică, straturile superioare de piele se pot descuama lăsând zone mari de piele expuse pe tot corpul.
- Erupție cutanată, febră și umflături (care pot fi simptome ale unei afecţiuni mai grave, erupție cutanată medicamentoasă și eozinofilie și simptome sistemice).
- &Îngălbenirea pielii sau a ochilor (icter), spironolactona poate provoca afectarea funcţiei ficatului.
- Bătăi neregulate ale inimii, senzație de furnicături, paralizie sau dificultăți în respirație; care pot fi simptome ale concentrației ridicate de potasiu în sânge. Medicul dumneavoastră vă va efectua periodic teste de sânge pentru a monitoriza potasiul și alți electroliți.
Medicul dumneavoastră poate opri tratamentul dacă este necesar.
Alte reacţiile adverse raportate în timpul tratamentului includ:
- Tumore benignă la nivelul sânului,
- Scăderea severă a numărului de celule albe din sânge, cu favorizarea apariţiei infecţiilor (leucopenie), scăderea numărului de trombocite care duce la creşterea riscului de sângerare sau de apariţie a vânătăilor (trombocitopenie),
- Tulburări electrolitice (modificări ale sărurilor din sânge), creşterea potasiului în sânge,
- Modificarea dorinţei sexuale, atât la femei cât și la bărbați (libidou),
- Ameţeli, confuzie,
- Greaţă, tulburări la nivelul stomacului şi intestinului,
- Erupţii pe piele, urticarie, prurit,
- Creşterea părului mai mult decât în mod normal,
- Pierderea părului,
- Crampe la nivelul muşchilor,
- Afectarea funcţiei renale,
- Afectarea funcției hepatice,
- Creşterea sânilor la bărbaţi, durere la nivelul sânilor,
- Tulburări menstruale,
- Stare generală de rău,
- Creșterea potasiului în sânge (hiperkaliemie).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Spylacton
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
A se păstra într-un loc protejat de umiditate, la temperaturi sub 25 oC.
Nu utilizaţi Spylacton după data de expirare indicată pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conținutul ambalajului și alte informații.
Ce conţine Spylacton
Substanţa activă este spironolactona.
Fiecare comprimat filmat Spylacton 25 mg conține spironolactonă 25 mg,
Fiecare comprimat filmat Spylacton 50 mg conține spironolactonă 50 mg,
Fiecare comprimat filmat Spylacton 100 mg conține spironolactonă 100 mg.
Celelalte componente
Spylacton 25 mg comprimate filmate
Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.
Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, tartrazina de aluminiu, sunset yellow.
Spylacton 50 mg, 100mg comprimate filmate
Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.
Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, oxid roşu de fier.
Spylacton 50 mg comprimate filmate
Spylacton 100 mg comprimate filmate
Spironolacton
1. Ce este Spylacton şi pentru ce se utilizează
Spylacton conține substanța activă spironolactonă. Spylacton aparține unui grup de medicamente numite "diuretice".
Spylacton este utilizat pentru tratamentul:
- insuficienţei cardiace congestive - afectarea severă a funcţiei inimii de pompare a sângelui, posibil manifestată cu glezne umflate sau respirații scurte. Acest lucru se poate întâmpla atunci când acțiunea de pompare a inimii dumneavoastră a devenit slabă pentru că este prea mult lichid în corpul dumneavoastră;
- ascitei - prezenţa de lichid la nivelul abdomenului, determinată, de exemplu, de ciroza hepatică sau de diferite tipuri de cancer;
- sindromului nefrotic - afecţiune a rinichilor care determină acumularea de lichid în organism.
- aldosteronismului primar - prezenţa lichidelor în exces ȋn organismul dumneavoastră determinată de secreţia în exces a unui hormon denumit aldosteron.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Spylacton
Nu luați Spylacton
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la spironolactonă sau la oricare dintre celelalte componente ale Spylacton;
- dacă aveţi boala Addison (un deficit hormonal caracterizat prin oboseală cronică, pierdere în greutate şi tensiune arterială scăzută),
- dacă aveţi hiperkaliemie (cantitate crescută de potasiu în sânge) sau orice alte afecţiuni asociate cu hiperkaliemie,
- dacă nu puteţi urina,
- dacă aveţi boli grave ale rinichilor,
- dacă utilizaţi medicamente diuretice care economisesc potasiul sau orice suplimente de potasiu,
- dacă utilizaţi eplerenonă (un medicament pentru tensiunea arterială mare).
Spironolactona este contraindicată copiilor și adolescenților cu insuficiență renală moderată sau severă, vezi pct. 4. 3.
Nu luați acest medicament dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică pentru dumneavoastră. Dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua Spylacton.
Atenţionări şi precauţii
&Înainte să utilizați Spylacton adresați-vă medicului dumneavoastră:
- dacă aveţi o afecţiune a ficatului sau rinichilor ( în special copii care au hipertensiune arterială sau tulburări hepatice,
- aveți o afecțiune care ar putea afecta echilibrul electrolitic în sânge (cum ar fi scăderea nivelului de potasiu)
- dacă aveți insuficiență cardiacă severă,
- dacă sunteţi în vârstă,
- dacă sunteţi gravidă.
Dacă aveți o funcție renală redusă sau insuficienţă renală puteţi avea creșteri severe ale concentrației potasiului ȋn sânge. Acest lucru poate afecta modul în care funcționează inima dumneavoastră și, în cazuri extreme, acest lucru poate fi fatal.
Spylacton împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi unul din următoarele medicamente:
- digoxină (medicament pentru tratamentul afectării funcției inimii)
- carbenoxolonă (medicament pentru afecțiuni ale stomacului)
- medicamente pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute inclusive inhibitorii ECA
- alte diuretice (care ajută la eliminarea lichidului din organism)
- anti-inflamatoare nesteroidiene (precum acidul acetilsalicilic sau ibuprofenul)
- suplimente care conţin potasiu
- heparină (utilizată pentru a împiedica coagularea sângelui)
- antipirină
- medicamente cunoscute că determină hiperkaliemie (niveluri ridicate de potasiu din sânge),
- trimetoprim-sulfametoxazol (co-trimoxazol).
Spylacton diminuează reacția organismului la noradrenalină. Dacă aveți de gând să aveți o operație în care vi se va administra un anestezic, spuneți medicului responsabil că luați Spylacton.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, credeţi că aţi putea fi gravidă sau doriţi să deveniți gravidă, deoarece medicul dumneavoastră va trebui să evalueze necesitatea administrării Spylacton.
Alăptarea
Nu luaţi spironolactonă dacă alăptaţi. Discutaţi folosirea Spylacton, cu medicul dumneavoastră, care vă poate recomanda instituirea unei metode alternative de alimentare a copilului în timpul în care luaţi spironolactonă.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Aveți grijă dacă conduceţi vehicule sau folosiţi utilaje în timpul tratamentului cu Spylacton deoarece puteţi prezenta ameţeli şi somnolenţă care vă afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje în condiţii de siguranţă.
3. Cum să luați Spylacton
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Adulți
Dozele la adulţi variază între 25 mg şi 400 mg spironolactonă pe zi, în funcție de afecțiune și severitatea acesteia.
Dacă nu sunteţi sigur cât trebuie să luaţi, întrebaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Vârstnici:
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică la început şi apoi doza este crescută treptat pentru a se atinge efectul dorit.
Copii:
Dozele de spironolactonă administrate la un copil depind de greutatea copilului. Medicul dumneavoastră vă va spune ce doză trebuie administrată.
Modul de administrare
Comprimatele filmate trebuie luate o data pe zi cu un pahar cu apă, împreună cu alimentele.
Dacă luați mai mult Spylacton decât trebuie
Dacă administrați Spylacton mai mult decât doza recomandată, Vă rugăm să discutați cu medicul dumneavoastră.
Dacă din greşeală utilizaţi prea multe comprimate, pot să apară următoarele simptome: somnolenţă, confuzie, greaţă, vomă, ameţeală sau diaree.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie Spylacton adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Luaţi acest prospect sau câteva comprimate pentru ca medicul să ştie ce aţi luat.
Dacă uitați să luați Spylacton
Medicul dumneavoastră va decide când să luați acest medicament. Dacă credeţi că s-a omis o doză, nu administrați o doză dublă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să luați Spylacton
Continuați administrarea acestui medicament pe toată durata prescrisă, chiar dacă vă simţiţi mai bine după primele câteva doze.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Spylacton poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Spuneți imediat medicului dumneavoastră dacă aveți oricare dintre următoarele simptome după ce aţi luat acest medicament. Simptomele pot fi severe.
- Vezicule sau descuamare a pielii din jurul buzelor, ochilor, gurii, nasului. Acest lucru ar putea fi o afecţiune numită sindromul Stevens-Johnson.
- &Într-o formă mai severă a bolii numită necroliză epidermică toxică, straturile superioare de piele se pot descuama lăsând zone mari de piele expuse pe tot corpul.
- Erupție cutanată, febră și umflături (care pot fi simptome ale unei afecţiuni mai grave, erupție cutanată medicamentoasă și eozinofilie și simptome sistemice).
- &Îngălbenirea pielii sau a ochilor (icter), spironolactona poate provoca afectarea funcţiei ficatului.
- Bătăi neregulate ale inimii, senzație de furnicături, paralizie sau dificultăți în respirație; care pot fi simptome ale concentrației ridicate de potasiu în sânge. Medicul dumneavoastră vă va efectua periodic teste de sânge pentru a monitoriza potasiul și alți electroliți.
Medicul dumneavoastră poate opri tratamentul dacă este necesar.
Alte reacţiile adverse raportate în timpul tratamentului includ:
- Tumore benignă la nivelul sânului,
- Scăderea severă a numărului de celule albe din sânge, cu favorizarea apariţiei infecţiilor (leucopenie), scăderea numărului de trombocite care duce la creşterea riscului de sângerare sau de apariţie a vânătăilor (trombocitopenie),
- Tulburări electrolitice (modificări ale sărurilor din sânge), creşterea potasiului în sânge,
- Modificarea dorinţei sexuale, atât la femei cât și la bărbați (libidou),
- Ameţeli, confuzie,
- Greaţă, tulburări la nivelul stomacului şi intestinului,
- Erupţii pe piele, urticarie, prurit,
- Creşterea părului mai mult decât în mod normal,
- Pierderea părului,
- Crampe la nivelul muşchilor,
- Afectarea funcţiei renale,
- Afectarea funcției hepatice,
- Creşterea sânilor la bărbaţi, durere la nivelul sânilor,
- Tulburări menstruale,
- Stare generală de rău,
- Creșterea potasiului în sânge (hiperkaliemie).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Spylacton
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
A se păstra într-un loc protejat de umiditate, la temperaturi sub 25 oC.
Nu utilizaţi Spylacton după data de expirare indicată pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conținutul ambalajului și alte informații.
Ce conţine Spylacton
Substanţa activă este spironolactona.
Fiecare comprimat filmat Spylacton 25 mg conține spironolactonă 25 mg,
Fiecare comprimat filmat Spylacton 50 mg conține spironolactonă 50 mg,
Fiecare comprimat filmat Spylacton 100 mg conține spironolactonă 100 mg.
Celelalte componente
Spylacton 25 mg comprimate filmate
Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.
Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, tartrazina de aluminiu, sunset yellow.
Spylacton 50 mg, 100mg comprimate filmate
Amidon de porumb, siliciu coloidal anhidru, povidon K30, hidrofosfat de calciu dihidrat, stearat de magneziu.
Filmul: polivinil alcool, dioxid de titan, macrogol, talc, oxid galben de fier, oxid roşu de fier.
-3%
50.20 MDL
51.75 MDL
Rețetă medicală
Indicații de utilizare
hipertensiune arterială (ca monoterapie sau în combinație cu alte medicamente antihipertensive);
insuficiență cardiacă (ca parte a terapiei combinate), incl. dezvoltat în primele câteva zile după infarctul miocardic acut;
nefropatie diabetică și nefropatie niabetică - stadii preclinice și semnificative clinic, incl. cu proteinurie severă, în special în asociere cu hipertensiune arterială;
reducerea riscului de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau „moarte coronariană” la pacienții cu boală arterială coronariană, cu un risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv pacienții după infarct miocardic, angioplastie coronariană transluminală percutană, altoire de by-pass coronarian. Regimul de dozare
Medicamentul se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar (adică înainte, în timpul sau după mese). Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă (1/2 pahar) de apă. Aportul de alimente nu afectează semnificativ absorbția ramiprilului. Nu mestecați sau zdrobiți comprimatele înainte de a lua.
Dacă trebuie să luați ramipril în doză de 1,25 mg, ar trebui să utilizați un medicament de la un alt producător.
Tratamentul cu Ramilong este de obicei pe termen lung, durata tratamentului în fiecare caz este determinată de medic.
Doza este selectată în funcție de efectul terapeutic și de tolerabilitatea medicamentului.
Este posibilă o scădere excesivă a tensiunii arteriale la începutul tratamentului medicamentos, în special la pacienții cu conținut scăzut de sare și lichide în organism (de exemplu, vărsături, diaree, tratament diuretic), insuficiență cardiacă (în special după infarct miocardic acut) sau severă hipertensiune.
Deficitul de săruri și lichide din organism trebuie corectat înainte de a începe tratamentul cu medicamentul. Diureticele trebuie limitate preliminar sau anulate cel târziu în 2-3 zile.
În caz de hipertensiune arterială malignă și în cazul insuficienței cardiace, în special după infarctul miocardic acut, tratamentul medicamentos trebuie început în condiții staționare.
Pentru hipertensiune, doza inițială este de obicei 2,5 mg ramipril dimineața. Această doză este, de asemenea, o doză de întreținere. Dacă, la o astfel de doză, tensiunea arterială nu se normalizează timp de 3 săptămâni sau mai mult, atunci doza poate fi crescută la 5 mg / zi. Doza maximă este de 10 mg / zi.
Dacă, la o doză de 5 mg / zi, efectul hipotensiv este insuficient, ar trebui luată în considerare posibilitatea utilizării suplimentare, de exemplu, diuretice sau blocante ale canalelor de calciu. Datorită acestui fapt, efectul hipotensiv al ramiprilului poate fi crescut.
În caz de insuficiență cardiacă ușoară până la moderată (clasele funcționale NYHA II și III) după infarct miocardic acut (2-9 zile), doza de ramipril poate fi ajustată numai în condiții staționare la pacienții cu hemodinamică stabilă.
Pacienții tratați concomitent cu antihipertensivi sunt monitorizați foarte atent pentru a evita scăderea tensiunii arteriale. De obicei, doza inițială este de 2,5 mg (dimineața și seara), doza zilnică este de 5 mg.
Doza poate fi crescută în funcție de starea pacientului. Poate fi dublat la fiecare 1-2 zile până la doza maximă zilnică - 5 mg de ramipril dimineața și seara, adică doza zilnică este de 10 mg.
După infarctul miocardic acut, pacienții cu insuficiență cardiacă ar trebui să înceapă să ia doza zilnică prescrisă, împărțind-o în 2 doze (dimineața și seara). În alte cazuri, întreaga doză zilnică poate fi administrată odată, dimineața. În infarctul miocardic acut, complicat de dezvoltarea insuficienței cardiace, tratamentul medicamentos trebuie început nu mai devreme de a doua zi după infarct, dar nu mai târziu de a 10-a zi. Se recomandă administrarea medicamentului timp de cel puțin 15 luni.
Pentru nefropatia diabetică și non-diabetică, doza inițială este de 1,25 mg dimineața. Doza de întreținere este de obicei 2,5 mg / zi. Doza maximă este de 5 mg / zi.
Pentru a reduce riscul de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces din cauza bolilor cardiovasculare la pacienții cu risc cardiovascular crescut, doza inițială recomandată este de 2,5 mg (1/2 tab. 5 mg) 1 dată pe zi. În funcție de toleranță, doza este crescută treptat. După o săptămână, se recomandă dublarea dozei și, după alte 3 săptămâni, aducerea la doza obișnuită de întreținere de 10 mg.
La pacienții cu insuficiență renală, doza zilnică de ramipril este prescrisă ținând cont de QC.
Cu CC> 60 ml / min, nu este necesară ajustarea dozei inițiale (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 10 mg. Cu un CC de 30-60 ml / min, nu este necesar să se ajusteze doza inițială (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 5 mg. Cu un CC de 10-30 ml / min, doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg.
La pacienții cu hipertensiune arterială supusă hemodializei:
ramiprilul este slab dializat;
doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg;
medicamentul trebuie luat la câteva ore după procedura de hemodializă.
La pacienții cu insuficiență hepatică, tratamentul se efectuează cu prudență extremă și numai sub supraveghere medicală. Doza zilnică maximă admisibilă în astfel de cazuri este de 2,5 mg de ramipril.
La pacienții vârstnici, medicamentul trebuie utilizat la o doză inițială mai mică. Doza trebuie crescută mai lent, din cauza riscului crescut de reacții adverse, în special la pacienții debilitați. Doza zilnică inițială recomandată este de 1,25 mg ramipril. Contraindicații pentru utilizare
hipersensibilitate la ramipril, la alți inhibitori ai ECA și la alte componente ale medicamentului;
antecedente de angioedem (risc de dezvoltare rapidă a angioedemului, inclusiv în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA);
insuficiență renală severă (CC <20 ml / min cu o suprafață corporală de 1,73 m 2 );
hemodializă;
stenoza arterială renală semnificativă hemodinamic (rinichi bilateral sau solitar);
hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg) sau afecțiuni cu parametri hemodinamici instabili;
stenoza semnificativă hemodinamic a valvei aortice sau mitrale sau cardiomiopatia obstructivă hipertrofică;
hiperaldosteronism primar;
nefropatia, care este tratată cu corticosteroizi, AINS, imunomodulatori și / sau medicamente citotoxice;
insuficiență cardiacă cronică în stadiul decompensării (experiența utilizării clinice este insuficientă);
sarcina;
perioada de lactație (alăptare);
vârsta de până la 18 ani (eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite);
asociere cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 sau cu insuficiență renală moderată până la severă (GFR <60 ml / min / 1,73 m 2 ).
hipertensiune arterială (ca monoterapie sau în combinație cu alte medicamente antihipertensive);
insuficiență cardiacă (ca parte a terapiei combinate), incl. dezvoltat în primele câteva zile după infarctul miocardic acut;
nefropatie diabetică și nefropatie niabetică - stadii preclinice și semnificative clinic, incl. cu proteinurie severă, în special în asociere cu hipertensiune arterială;
reducerea riscului de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau „moarte coronariană” la pacienții cu boală arterială coronariană, cu un risc crescut de boli cardiovasculare, inclusiv pacienții după infarct miocardic, angioplastie coronariană transluminală percutană, altoire de by-pass coronarian. Regimul de dozare
Medicamentul se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar (adică înainte, în timpul sau după mese). Comprimatele trebuie luate cu o cantitate suficientă (1/2 pahar) de apă. Aportul de alimente nu afectează semnificativ absorbția ramiprilului. Nu mestecați sau zdrobiți comprimatele înainte de a lua.
Dacă trebuie să luați ramipril în doză de 1,25 mg, ar trebui să utilizați un medicament de la un alt producător.
Tratamentul cu Ramilong este de obicei pe termen lung, durata tratamentului în fiecare caz este determinată de medic.
Doza este selectată în funcție de efectul terapeutic și de tolerabilitatea medicamentului.
Este posibilă o scădere excesivă a tensiunii arteriale la începutul tratamentului medicamentos, în special la pacienții cu conținut scăzut de sare și lichide în organism (de exemplu, vărsături, diaree, tratament diuretic), insuficiență cardiacă (în special după infarct miocardic acut) sau severă hipertensiune.
Deficitul de săruri și lichide din organism trebuie corectat înainte de a începe tratamentul cu medicamentul. Diureticele trebuie limitate preliminar sau anulate cel târziu în 2-3 zile.
În caz de hipertensiune arterială malignă și în cazul insuficienței cardiace, în special după infarctul miocardic acut, tratamentul medicamentos trebuie început în condiții staționare.
Pentru hipertensiune, doza inițială este de obicei 2,5 mg ramipril dimineața. Această doză este, de asemenea, o doză de întreținere. Dacă, la o astfel de doză, tensiunea arterială nu se normalizează timp de 3 săptămâni sau mai mult, atunci doza poate fi crescută la 5 mg / zi. Doza maximă este de 10 mg / zi.
Dacă, la o doză de 5 mg / zi, efectul hipotensiv este insuficient, ar trebui luată în considerare posibilitatea utilizării suplimentare, de exemplu, diuretice sau blocante ale canalelor de calciu. Datorită acestui fapt, efectul hipotensiv al ramiprilului poate fi crescut.
În caz de insuficiență cardiacă ușoară până la moderată (clasele funcționale NYHA II și III) după infarct miocardic acut (2-9 zile), doza de ramipril poate fi ajustată numai în condiții staționare la pacienții cu hemodinamică stabilă.
Pacienții tratați concomitent cu antihipertensivi sunt monitorizați foarte atent pentru a evita scăderea tensiunii arteriale. De obicei, doza inițială este de 2,5 mg (dimineața și seara), doza zilnică este de 5 mg.
Doza poate fi crescută în funcție de starea pacientului. Poate fi dublat la fiecare 1-2 zile până la doza maximă zilnică - 5 mg de ramipril dimineața și seara, adică doza zilnică este de 10 mg.
După infarctul miocardic acut, pacienții cu insuficiență cardiacă ar trebui să înceapă să ia doza zilnică prescrisă, împărțind-o în 2 doze (dimineața și seara). În alte cazuri, întreaga doză zilnică poate fi administrată odată, dimineața. În infarctul miocardic acut, complicat de dezvoltarea insuficienței cardiace, tratamentul medicamentos trebuie început nu mai devreme de a doua zi după infarct, dar nu mai târziu de a 10-a zi. Se recomandă administrarea medicamentului timp de cel puțin 15 luni.
Pentru nefropatia diabetică și non-diabetică, doza inițială este de 1,25 mg dimineața. Doza de întreținere este de obicei 2,5 mg / zi. Doza maximă este de 5 mg / zi.
Pentru a reduce riscul de a dezvolta infarct miocardic, accident vascular cerebral sau deces din cauza bolilor cardiovasculare la pacienții cu risc cardiovascular crescut, doza inițială recomandată este de 2,5 mg (1/2 tab. 5 mg) 1 dată pe zi. În funcție de toleranță, doza este crescută treptat. După o săptămână, se recomandă dublarea dozei și, după alte 3 săptămâni, aducerea la doza obișnuită de întreținere de 10 mg.
La pacienții cu insuficiență renală, doza zilnică de ramipril este prescrisă ținând cont de QC.
Cu CC> 60 ml / min, nu este necesară ajustarea dozei inițiale (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 10 mg. Cu un CC de 30-60 ml / min, nu este necesar să se ajusteze doza inițială (2,5 mg pe zi), doza maximă zilnică este de 5 mg. Cu un CC de 10-30 ml / min, doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg.
La pacienții cu hipertensiune arterială supusă hemodializei:
ramiprilul este slab dializat;
doza inițială este de 1,25 mg pe zi, doza zilnică maximă este de 5 mg;
medicamentul trebuie luat la câteva ore după procedura de hemodializă.
La pacienții cu insuficiență hepatică, tratamentul se efectuează cu prudență extremă și numai sub supraveghere medicală. Doza zilnică maximă admisibilă în astfel de cazuri este de 2,5 mg de ramipril.
La pacienții vârstnici, medicamentul trebuie utilizat la o doză inițială mai mică. Doza trebuie crescută mai lent, din cauza riscului crescut de reacții adverse, în special la pacienții debilitați. Doza zilnică inițială recomandată este de 1,25 mg ramipril. Contraindicații pentru utilizare
hipersensibilitate la ramipril, la alți inhibitori ai ECA și la alte componente ale medicamentului;
antecedente de angioedem (risc de dezvoltare rapidă a angioedemului, inclusiv în timpul tratamentului cu inhibitori ai ECA);
insuficiență renală severă (CC <20 ml / min cu o suprafață corporală de 1,73 m 2 );
hemodializă;
stenoza arterială renală semnificativă hemodinamic (rinichi bilateral sau solitar);
hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică mai mică de 90 mm Hg) sau afecțiuni cu parametri hemodinamici instabili;
stenoza semnificativă hemodinamic a valvei aortice sau mitrale sau cardiomiopatia obstructivă hipertrofică;
hiperaldosteronism primar;
nefropatia, care este tratată cu corticosteroizi, AINS, imunomodulatori și / sau medicamente citotoxice;
insuficiență cardiacă cronică în stadiul decompensării (experiența utilizării clinice este insuficientă);
sarcina;
perioada de lactație (alăptare);
vârsta de până la 18 ani (eficacitatea și siguranța nu au fost stabilite);
asociere cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 sau cu insuficiență renală moderată până la severă (GFR <60 ml / min / 1,73 m 2 ).
-3%
38.99 MDL
40.20 MDL
Rețetă medicală
1. Ce este Alotendin şi pentru ce se utilizează
Alotendin (bisoprolol / amlodipină) este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) ca tratament de substituţie la pacienţii care au răspuns adecvat la administrarea separată a comprimatelor celor două componente în aceleaşi doze ca şi în combinaţie fixă.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Alotendin
• dacă sunteţi alergic la amlodipină sau bisoprolol (substanțe active), derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
• Dacă aveţi probleme grave de îngustare a căii de ejecţie a ventriculului stâng (cum este stenoză aortică de grad înalt);
• Dacă aveţi insuficienţă cardiacă acută, insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic sau insuficienţă cardiacă ce necesită injectarea intravenoasă a substanţelor ce cresc forţa de contracţie a inimii;
• Dacă aveţi un şoc din cauza funcţionării anormale a inimii (în acest caz tensiunea arterială este foarte mică şi circulaţia sanguină poate scade până la colaps);
• Dacă aveţi o boală cardiacă ce se caracterizează prin bătăi rare ale inimii sau contracţii neregulate ale inimii (bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, bloc sino-atrial, sindromul sinusului bolnav);
• În cazul unui ritm cardiac scăzut;
• În cazul în care aveți tensiune arterială extrem de mică;
• Dacă aveți astm bronşic grav;
• Dacă aveți afecţiuni grave ale circulației sângelui la nivelul brațelor cum este sindromul Raynaud, o afecţiune ce determină amorţeală, senzaţie de gâdilat şi modificare a culorii degetelor de la mâini şi picioare atunci când sunt expuse la frig;
• În cazul unui feocromocitom netratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
• În condiţiile metabolice în care pH-ul sângelui devine acid.
În cazul în care credeţi că vă aflaţi într-unul din cazurile menţionate mai sus, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă este cazul să utilizaţi acest medicament.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizați Alotendin, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Anunţaţi medicul dumneavoastră dacă vă aflaţi în una din următoarele situaţii în care Alotendin
comprimate trebuie administrat cu precauţie:
- vârstă înaintată;
- insuficienţă cardiacă;
- diabet zaharat cu variaţii mari ale valorilor zahărului din sânge;
- regim alimentar strict / foame strictă;
- tratament concomitent antialergic (de desensibilizare) (cum este cel pentru prevenirea rinitei alergice), deoarece Alotendin poate determina apariția unei reacții alergice, sau o asemenea reacție poate fi mai gravă;
- tulburări uşoare ale sistemului electric de reglare a frecvenței bătăilor inimii (bloc AV gradul I);
- unele afecțiuni ale inimii cum sunt tulburările ritmului de bătaie al inimii, sau spasme vasculare ale mușchiului inimii care pot determina tulburări de perfuzie coronariană (angină Prinzmetal);
- probleme de circulație a sângelui mai puțin grave la nivelul brațelor;
- dacă aveți psoriazis (boala cu erupții cutanate descuamate caracteristice);
- hipertireoză ;
- afecțiuni la nivelul ficatului sau rinichilor;
- în cazul unui feocromocitom tratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
- afecțiuni respiratorii mai puțin grave, cum este astmul bronşic sau alte boli obstructive pulmonare;
- dacă urmează să vi se efectueze o anestezie (de exemplu în cazul unei intervenţii chirurgicale), deoarece bisoprololul poate influența modul de reacție al organismului dumneavoastră în această situație.
Medicul dumneavoastră va dori să ia măsuri de precauţie (de exemplu: tratament asociat) dacă aveţi
vreuna din afecţiunile menţionate mai sus.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.
Alotendin împreună cu alte medicamente
Efectul terapeutic sau reacţiile adverse ale acestui medicament pot fi influenţate de administrarea în
același timp a altor medicamente.
Pot apărea interacţiuni, chiar dacă celălalt medicament a fost utilizat cu puţin timp în urmă.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Administrarea Alotendin împreună cu următoarele medicamente nu este recomandată:
- Blocanți ai canalelor de calciu tip verapamil şi diltiazem (medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari şi anginei pectorale cronice stabile).
- Antihipertensive, cu activitate centrală (de exemplu, clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină): nu întrerupeţi administrarea acestor medicamente înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot fi utilizate în acelaşi timp cu Alotendin doar în anumite condiţii şi cu
precauţie deosebită, sub supraveghere medicală:
- Medicamente, care reglează frecvența bătăilor inimii (chinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona, amiodarona). Aceste medicamente sunt utilizate pentru tratamentul frecvenţei neregulate sau anormale ale bătăilor inimii.
- Antagoniști ai canalelor de calciu de tip dihidropiridine (precum felodipina, nifedipina): medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari și anginei pectorale.
- Medicamente beta-blocante cu administrare locală (de exemplu: picături oftalmice pentru tratamentul glaucomului).
- Parasimpatomimetice (medicamente utilizate pentru stimularea funcţiei muşchilor netezi în boli ale stomacului, intestinului, vezicii urinare şi în glaucom)
- Insulină şi antidiabetice orale.
- Hipnotice, medicamente analgezice.
- Glicozide cardiotonice (digitalice, medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace).
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): pentru tratamentul inflamaţiei articulaţiilor, durerii sau artritei.
- Parasimpatomimetice (de exemplu, isoprenalină, dobutamină, norepinefrină, epinefrină). Medicamente utilizate pentru tratamentul afecţiunilor circulatorii severe în caz de urgență.
- Orice medicament care poate determina scăderea tensiunii arteriale, ca efect terapeutic sau reacţie
adversă (de exemplu: alte antihipertensive, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine).
- Dantrolen (în perfuzie) - utilizată pentru tratamentul modificărilor severe de reglare a temperaturii corpului.
- Tacrolimus, sirolimus, temsirolimus și everolimus - medicamente utilizate pentru controlul sistemului imunitar al organismului dumneavoastră.
- Simvastatină - medicament utilizat pentru scăderea colesterolului.
- Ciclosporină - medicament care suprimă imunitatea.
Efectele posibile ale administrării următoarelor medicamente împreună cu Alotendin trebuie să fie
luate în considerare de către medicul dumneavoastră:
- Mefloquină - utilizată pentru prevenirea sau tratamentul malariei.
- Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO) ( cu excepţia IMAO-B) - utilizate pentru tratamentul depresiei.
- Medicamente care afectează metabolizarea amlodipinei sau bisoprololului cum sunt:
• ketoconazolul, itraconazolul - medicamente antifungice
• rifampicina, eritromicina, claritromicina - antibiotice, pentru tratarea infecțiilor cauzate de bacterii
• ritonavir, indinavir, nelfinavir - pentru tratamentul infecțiilor cu HIV
• medicamentele din plante care conţin sunătoare Hypericum perforatum (pentru tratamentul depresiei).
- Derivaţii de ergotamină (pentru tratamentul sângerărilor de origine ginecologică).
Alotendin împreună cu alimente, băuturi și alcool
Persoanele care utilizează Alotendin nu trebuie să consume suc de grepfrut sau grepfrut. Acest lucru este necesar deoarece grepfrutul şi sucul de grepfrut pot duce la creşterea concentraţiei substanţei active, amlodipină, în sânge, care poate determina o creştere neașteptată a efectului de scădere a tensiunii arteriale al Alotendin.
Alcoolul poate potenţa acţiunea acestui medicament de scădere a tensiunii arteriale.
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Având în vedere experienţa clinică insuficientă în ceea ce priveşte utilizarea la femeile gravide, administrarea Alotendin se va face numai după evaluarea balanţei beneficiu/risc de către medic. În
cazul administrării în timpul sarcinii poate fi necesară monitorizarea atentă a fătului şi a nou-născutului, prin urmare trebuie să informaţi medicul dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau doriţi să rămâneţi gravidă.
Alăptarea
Având în vedere lipsa de experiență clinică adecvată, acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, consultați medicul dumneavoastră înainte de a utiliza orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Alotendin poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje prin apariţia de ameţeli, dureri de cap, oboseală sau greaţă - mai ales la începutul tratamentului sau la schimbarea tratamentului, sau consumul de alcool. Prin urmare medicul dumneavoastră va decide individual dozele la care puteţi conduce vehicule sau folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Alotendin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza recomandată este de un comprimat din concentraţia prescrisă pentru dumneavoastră.
Grupe speciale de pacienți
Tulburarea funcției hepatice și renale
În general nu este necesară ajustarea dozelor în cazul insuficienţei hepatice sau renale uşoare sau moderate.
În cazul insuficienţei hepatice sau renale severe dozele trebuie modificate.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, cu toate acestea este necesară precauţie mai
ales la creşterea dozelor.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Alotendin trebuie administrat dimineaţa, cu sau fără alimente, cu ajutorul unei cantităţi mici de lichid, fără a fi mestecat.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului în cazul în care aveţi dificultate la înghiţirea comprimatului întreg.
Dacă aveţi impresia că efectul Alotendin este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Alotendin decât trebuie
Dacă utilizaţi mai mult comprimate de Alotendin decât trebuie, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Alotendin
Încercaţi să luaţi doza uitată cât mai repede posibil. Dacă este timpul pentru următoarea doză, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată deoarece vă expuneţi unui supradozaj.
Dacă încetaţi să utilizaţi Alotendin
Nu întrerupeţi brusc tratamentul şi nu schimbaţi doza recomandată înainte de a vă adresa medicului
dumneavoastră, deoarece în aceste cazuri stadiul insuficienţei cardiace se poate înrăutăţi. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc mai ales în cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene. Dacă este necesară întreruperea tratamentului aceasta se va face gradat.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce luați acest medicament resimțiți oricare dintre reacțiile adverse enumerate mai jos:
• Reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a mucoaselor (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) sau alte reacții alergice. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• umflare acută a pielii sau mucoasei mai ales la nivelul pleoapelor, buzelor, articulaţiilor, organelor genitale, glotei, faringelui şi limbii (angioedem). (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• Infarct miocardic (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane), aritmii cardiace (bătăi anormale ale inimii). (mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane)
• Pancreatită (inflamare a pancreasului care poate determina dureri puternice la nivelul abdomenului sau spatelui, însoțite de senzație de rău. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Următoarele reacţii adverse au fost raportate
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
Edeme (retenție de lichide)
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
Dureri de cap, ameţeli, somnolenţă (în special la începutul tratamentului), tulburări ale vederii (inclusiv vedere dublă), palpitaţii, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, dispnee, durere abdominală, umflare a gleznelor, crampe musculare, oboseală, astenie, senzaţie de rece și de amorţeală la nivelul extremităţilor, tulburări gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, dispepsie, tulburări ale tranzitului intestinal (inclusiv diaree și constipaţie).
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
Insomnie, schimbări ale dispoziţiei (inclusiv anxietate), depresie, pierderea temporară a conştienţei
(sincopă), sensibilitate scăzută la nivelul pielii (hipoestezie), senzație de amorțeală și furnicături (parestezie), percepţie anormală a gustului (disgeuzie), tremor, zgomote în urechi (tinitus), tensiune arterială mică (hipotensiune arterială), tuse, rinită, gură uscată, cădere a părului (alopecie), sângerări minore la nivelul pielii şi mucoaselor (purpură), decolorare a pielii, transpiraţii abundente, mâncărimi, erupţie trecătoare pe piele, exantem, urticarie, artralgie (durere la nivelul articulaţiilor), mialgie (dureri musculare), dureri de spate, urinări frecvente, tulburări la urinare, nicturie (urinări în timpul nopţii), impotenţă, creştere a sânilor la bărbaţi, dureri în piept, astenie, durere nelocalizată, stare de indispoziţie, creştere în greutate, scădere în greutate, tulburări de somn, tulburări de conducere cardiacă, înrăutățire a insuficienţei cardiace pre-existente, scădere a frecvenţei bătăilor inimii (bradicardie), bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu boli pulmonare obstructive în antecedente, slăbiciune musculară, stare de epuizare*.
*Aceste simptome apar mai ales la începutul tratamentului. Sunt în general de intensitate uşoară şi
dispar în mai puţin de 1-2 săptămâni.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
Confuzie mintală, nivel ridicat al trigliceridelor în sânge, coşmaruri, halucinaţii (senzaţii nereale, care reprezintă percepţii anormale fără a detecta vreun stimul, senzaţii asemănătoare celor reale sau care par reale), scădere a secreţiei lacrimale (trebuie luată în considerare dacă purtaţi lentile de contact), deficienţe ale auzului, rinită alergică, hepatită, reacţii de hipersensibilitate cum sunt mâncărimi, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, erupţie trecătoare la nivelul pielii, creştere a nivelului plasmatic al enzimelor hepatice.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Scădere a numărului de celule albe şi plachete din sânge, reacții alergice, valori crescute ale zahărului din sânge, hipertonie, neuropatie periferică, inflamare neuniformă a vaselor mici de sânge (vasculită), gastrită, hiperplazie gingivală, pancreatită, icter, inflamare gravă a pielii sau mucoaselor cu formare de vezicule roşii (eritem polimorf), eritem generalizat și cruste la nivelul pielii (dermatită exfoliativă), sensibilitate la lumina solară, conjunctivită; medicamentele cu mecanism de acţiune asemănător bisoprololului (substanţă activă a acestui medicament) pot determina apariţia sau înrăutățirea psoriazisului (boală de piele cronică cu formaţiuni sub formă de cruste roşii cu mâncărimi) sau care pot declanşa afecțiuni ale pielii asemănătoare psoriazisului.
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tremurături, postură rigidă, față ca o mască, mișcări încetinite și mers ezitant, dezechilibrat.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Alotendin
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi orice semn vizibil de deteriorare (de exemplu, modificarea culorii).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Alotendin
Substanţele active sunt bisoprolol și amlodipină
Alotendin 5 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 5 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).
Alotendin 10 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 10 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu tip A, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Cum arată Alotendin şi conţinutul ambalajului:
Comprimat
Alotendin 5 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, oblongi, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 5 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate cu margini teşite, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, ovale, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
*Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor
Conţinutul ambalajului
Câte 7 sau 10 comprimate în blister. Câte 7х4 (28 comprimate), 7x8 (56 comprimate), 10x3 (30 comprimate) sau 10x9 (90 comprimate) împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
-3%
100.73 MDL
103.85 MDL
Rețetă medicală
Ce este Lizitar-LF şi pentru ce se utilizează
Lizitar-LF comprimate este un medicament ce conține lisinopril. Lisinoprilul aparţine
grupului de substanţe numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Lisinoprilul dilată vasele de sânge, ceea ce determină scăderea tensiunii arteriale şi
uşurează sarcina inimii de a pompa sângele în tot organismul.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Lizitar-LF pentru tratamentul:
- tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială);
- insuficienţei cardiace simptomatice – o boală în care inima nu pompează sângele în tot
organis aşa cum este normal;
- atacului de cord (infarct miocardic acut) care poate determina o scădere a
performanţei cardiace;
- afecțiunilor renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat.
Lizitar-LF este recomandat la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 6 şi 16 ani) numai
pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune). Cum să luaţi Lizitar-LF
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau
aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza este individuală şi este important să o luaţi după cum v-a fost prescrisă de medicul
dumneavoastră. Doza iniţială şi doza pe termen lung vor depinde de starea
dumneavoastră de sănătate şi de administrarea altor medicamente.
Hipertensiune arterială
Lizitar-LF poate fi administrat în monoterapie sau în combinație cu alte antihipertensive.
Doza inițială zilnică recomandată este de 10 mg.
Doza uzuală de întreținere eficace este de 20 mg administrate o dată pe zi. Dacă efectul
terapeutic dorit nu se obţine la administrarea dozei inițiale timp de 2-4 săptămâni, doza
poate fi ulterior crescută. Doza zilnică maximă nu trebuie șă depășească 80 mg.
Utilizarea la copii şi adolescenţii cu hipertensiune arterială și vârsta între 6-16 ani
Pentru copii cu greutatea corporală între 20 şi 50 kg, doza iniţială uzuală este de 2,5 mg
administrată o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 20 mg o dată pe zi.
Pentru copii cu greutatea corporală mai mare de 50 kg, doza iniţială uzuală este de 5 mg
o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 40 mg o dată pe zi.
Lizitar-LF nu este recomandat la copii cu vârsta sub 6 ani, sau la copiii cu probleme
renale severe.
Insuficienţă cardiacă (incapacitatea inimii de a pompa suficient sânge în
organism)
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, lisinoprilul poate fi utilizat în asociere
cu diuretice, digitalice sau beta-adrenoblocante.
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg pe zi şi trebuie administrată sub supraveghere
medicală atentă pentru a monitoriza efectul iniţial asupra tensiunii arteriale. Doza de
lisinopril se stabilește prin creşteri, dar nu mai mult de 10 mg, la intervale de cel puţin 2
săptămâni, până la un maximum de 35 mg pe zi.
Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul la tratament al fiecărui pacient.
Tratamentul cu lizinopril trebuie efectuat cu monitorizarea funcţiei renale şi
concentrației plasmatice a potasiului.
Infarct miocardic acut
Pacienţii trebuie să administreze concomitent tratamentele standard recomandate cu
medicamente trombolitice, acid acetilsalicilic şi beta-adrenoblocante.
Tratamentul cu lisinopril poate fi inițiat în primele 24 ore de la debutul simptomelor de
infarct miocardic acut, conform următoarei scheme: doza inițială constituie 5 mg, se
continuă cu 5 mg lisinopril (după 24 ore), ulterior se administrează 10 mg (după 48 ore).
În continuare doza de întreținere este de 10 mg pe zi în doză unică.
Pacienţi diabetici cu probleme renale
Doza recomandată este de 10 mg lisinopril o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate
fi crescută la 20 mg lisinopril o dată pe zi.
5
Pacienţi care au suferit recent un transplant renal
Utilizarea Lizitar-LF comprimate nu este recomandată.
Pacienții vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. În caz de funcţionare renală redusă doza trebuie
ajustată corespunzător.
Copii (vîrsta sub 6 ani)
Lizitar-LF nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani şi copiilor cu insuficienţă renală
severă.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Lizitar-LF poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): dureri de cap, ameţeli
sau senzaţie de leşin mai ales în cazul ridicării bruşte în picioare, hipotensiune arterială,
tuse, diaree, vomă, disfuncţie renală.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): indispoziţie,
tulburări de somn, halucinații, vertijuri, senzație de amorțeală în mîini și picioare,
tulburări ale gustului, bătăi cardiace puternice, accelerarea frecvenţei bătăilor inimii,
infarct miocardic, tulburări a circulației cerebrale, extremitățile corpului foarte reci
(sindrom Raynaud), inflamația mucoasei nasului (rinită), greaţă, dureri abdominale şi
indigestie, hipersensibilitate/edem angioneurotic (umflare al feţei, extremităţilor,
buzelor, limbii, glotei), înroșirea pielii, mîncărime, reducerea potenței/impotenţă, stare
de oboseală și slăbiciune, creşterea nivelului plasmatic al ureei și creatininei, creşterea
activității enzimelor hepatice, nivel crescut de potasiu în organism (hiperkaliemie).
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): scăderea hemoglobinei şi
hematocritului, secreţie inadecvată de hormon antidiuretic, confuzie mintală, tulburări
6
ale mirosului, senzație de uscăciune a gurii (xerostomie), umflături roșii pe piele
(urticarie), căderea părului (alopecie), psoriazis, nivel crescut de uree în sînge (uremie),
insuficienţă renală acută, dezvoltare exagerată a sînului la bărbat (ginecomastie), nivel
scăzut de sodiu în organism (hiponatremie), cantități mari de bilirubină în sînge
(hiperbilirubinemie). scăderea/încetarea secreției urinare, sindrom de secreţie
inadecvată de hormon antidiuretic
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): anemie, inclusiv
anemie hemolitică, aplazie medulară, nivel scăzut de leucocite în sînge (leucopenie),
nivel scăzut de trombocite în sînge (trombocitopenie), diminuarea numărului de
neutrofile în sînge (neutropenie), scăderea numărului de granulocite în sînge
(agranulocitoză), inflamarea ganglionilor limfatici (limfadenopatie), boli autoimune,
nivel glicemic scăzut, contracția mușchilor situați în jurul bronhiilor (bronhospasm),
inflamare a sinusurilor paranazale (sinuzită), alveolită alergică/pneumonie eozinofilică,
pancreatită, angioedem intestinal, icter, colorația galbenă a pielii (icter), hepatită,
insuficiență hepatică, transpiraţii abundente, apariția de vezicule pe piele (pemfigus),
necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, leziune
cutanată (pseudolimfom cutanat), reducerea volumului urinei sau lipsa urinării.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele
disponibile) – depresie, leșin. https://bit.ly/3rkrOl4
Lizitar-LF comprimate este un medicament ce conține lisinopril. Lisinoprilul aparţine
grupului de substanţe numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Lisinoprilul dilată vasele de sânge, ceea ce determină scăderea tensiunii arteriale şi
uşurează sarcina inimii de a pompa sângele în tot organismul.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Lizitar-LF pentru tratamentul:
- tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială);
- insuficienţei cardiace simptomatice – o boală în care inima nu pompează sângele în tot
organis aşa cum este normal;
- atacului de cord (infarct miocardic acut) care poate determina o scădere a
performanţei cardiace;
- afecțiunilor renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat.
Lizitar-LF este recomandat la copii şi adolescenţi (cu vârsta între 6 şi 16 ani) numai
pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune). Cum să luaţi Lizitar-LF
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau
aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza este individuală şi este important să o luaţi după cum v-a fost prescrisă de medicul
dumneavoastră. Doza iniţială şi doza pe termen lung vor depinde de starea
dumneavoastră de sănătate şi de administrarea altor medicamente.
Hipertensiune arterială
Lizitar-LF poate fi administrat în monoterapie sau în combinație cu alte antihipertensive.
Doza inițială zilnică recomandată este de 10 mg.
Doza uzuală de întreținere eficace este de 20 mg administrate o dată pe zi. Dacă efectul
terapeutic dorit nu se obţine la administrarea dozei inițiale timp de 2-4 săptămâni, doza
poate fi ulterior crescută. Doza zilnică maximă nu trebuie șă depășească 80 mg.
Utilizarea la copii şi adolescenţii cu hipertensiune arterială și vârsta între 6-16 ani
Pentru copii cu greutatea corporală între 20 şi 50 kg, doza iniţială uzuală este de 2,5 mg
administrată o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 20 mg o dată pe zi.
Pentru copii cu greutatea corporală mai mare de 50 kg, doza iniţială uzuală este de 5 mg
o dată pe zi, care poate fi crescută la maxim 40 mg o dată pe zi.
Lizitar-LF nu este recomandat la copii cu vârsta sub 6 ani, sau la copiii cu probleme
renale severe.
Insuficienţă cardiacă (incapacitatea inimii de a pompa suficient sânge în
organism)
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică, lisinoprilul poate fi utilizat în asociere
cu diuretice, digitalice sau beta-adrenoblocante.
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg pe zi şi trebuie administrată sub supraveghere
medicală atentă pentru a monitoriza efectul iniţial asupra tensiunii arteriale. Doza de
lisinopril se stabilește prin creşteri, dar nu mai mult de 10 mg, la intervale de cel puţin 2
săptămâni, până la un maximum de 35 mg pe zi.
Ajustarea dozei trebuie să se bazeze pe răspunsul la tratament al fiecărui pacient.
Tratamentul cu lizinopril trebuie efectuat cu monitorizarea funcţiei renale şi
concentrației plasmatice a potasiului.
Infarct miocardic acut
Pacienţii trebuie să administreze concomitent tratamentele standard recomandate cu
medicamente trombolitice, acid acetilsalicilic şi beta-adrenoblocante.
Tratamentul cu lisinopril poate fi inițiat în primele 24 ore de la debutul simptomelor de
infarct miocardic acut, conform următoarei scheme: doza inițială constituie 5 mg, se
continuă cu 5 mg lisinopril (după 24 ore), ulterior se administrează 10 mg (după 48 ore).
În continuare doza de întreținere este de 10 mg pe zi în doză unică.
Pacienţi diabetici cu probleme renale
Doza recomandată este de 10 mg lisinopril o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate
fi crescută la 20 mg lisinopril o dată pe zi.
5
Pacienţi care au suferit recent un transplant renal
Utilizarea Lizitar-LF comprimate nu este recomandată.
Pacienții vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei. În caz de funcţionare renală redusă doza trebuie
ajustată corespunzător.
Copii (vîrsta sub 6 ani)
Lizitar-LF nu este recomandat copiilor cu vârsta sub 6 ani şi copiilor cu insuficienţă renală
severă.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Lizitar-LF poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): dureri de cap, ameţeli
sau senzaţie de leşin mai ales în cazul ridicării bruşte în picioare, hipotensiune arterială,
tuse, diaree, vomă, disfuncţie renală.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): indispoziţie,
tulburări de somn, halucinații, vertijuri, senzație de amorțeală în mîini și picioare,
tulburări ale gustului, bătăi cardiace puternice, accelerarea frecvenţei bătăilor inimii,
infarct miocardic, tulburări a circulației cerebrale, extremitățile corpului foarte reci
(sindrom Raynaud), inflamația mucoasei nasului (rinită), greaţă, dureri abdominale şi
indigestie, hipersensibilitate/edem angioneurotic (umflare al feţei, extremităţilor,
buzelor, limbii, glotei), înroșirea pielii, mîncărime, reducerea potenței/impotenţă, stare
de oboseală și slăbiciune, creşterea nivelului plasmatic al ureei și creatininei, creşterea
activității enzimelor hepatice, nivel crescut de potasiu în organism (hiperkaliemie).
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): scăderea hemoglobinei şi
hematocritului, secreţie inadecvată de hormon antidiuretic, confuzie mintală, tulburări
6
ale mirosului, senzație de uscăciune a gurii (xerostomie), umflături roșii pe piele
(urticarie), căderea părului (alopecie), psoriazis, nivel crescut de uree în sînge (uremie),
insuficienţă renală acută, dezvoltare exagerată a sînului la bărbat (ginecomastie), nivel
scăzut de sodiu în organism (hiponatremie), cantități mari de bilirubină în sînge
(hiperbilirubinemie). scăderea/încetarea secreției urinare, sindrom de secreţie
inadecvată de hormon antidiuretic
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): anemie, inclusiv
anemie hemolitică, aplazie medulară, nivel scăzut de leucocite în sînge (leucopenie),
nivel scăzut de trombocite în sînge (trombocitopenie), diminuarea numărului de
neutrofile în sînge (neutropenie), scăderea numărului de granulocite în sînge
(agranulocitoză), inflamarea ganglionilor limfatici (limfadenopatie), boli autoimune,
nivel glicemic scăzut, contracția mușchilor situați în jurul bronhiilor (bronhospasm),
inflamare a sinusurilor paranazale (sinuzită), alveolită alergică/pneumonie eozinofilică,
pancreatită, angioedem intestinal, icter, colorația galbenă a pielii (icter), hepatită,
insuficiență hepatică, transpiraţii abundente, apariția de vezicule pe piele (pemfigus),
necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson, eritem multiform, leziune
cutanată (pseudolimfom cutanat), reducerea volumului urinei sau lipsa urinării.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele
disponibile) – depresie, leșin. https://bit.ly/3rkrOl4
-3%
28.18 MDL
29.05 MDL
Rețetă medicală
DESCRIEREA PRODUSULUI
Lorista comp. film. 100 mg N28
Actiunea farmacologica: Losartanum bloceaza in mod copletitiv receptorii angiotensinergi care nu mai pot interactiona cu angiotensina II. In rezultat scade secretia aldosteronului si excretia renala a potasiului . Are actiune indelungata (peste 24 ore) datorita formarii, in organism, a unui metabolit activ.
INDICATII
Hipertiunea arteriala
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Cate: 25 – 100mg intern de 2 ori pe zi.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea cunoscuta la losartan ,stenoza bilaterala a arterei renale, hipotensiunea, hiperkalemia.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Deosibita atentie se va acorda pacientilor cu stenoza bilaterala a arterelor renale sau stenoza arterei renale a rinichiului unic, insuficienta renala moderata si severa, insuficienta hepatica (dozele trebuie ajustate). Daca pacientii sunt deschidratati (dupa o cura de diuretic in doze mari) se recomanda de inceput cu rehidratarea lor si cu doze mici de losartan, atunci copilul se va trece la alimentatie artificiala.
Lorista comp. film. 100 mg N28
Actiunea farmacologica: Losartanum bloceaza in mod copletitiv receptorii angiotensinergi care nu mai pot interactiona cu angiotensina II. In rezultat scade secretia aldosteronului si excretia renala a potasiului . Are actiune indelungata (peste 24 ore) datorita formarii, in organism, a unui metabolit activ.
INDICATII
Hipertiunea arteriala
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Cate: 25 – 100mg intern de 2 ori pe zi.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea cunoscuta la losartan ,stenoza bilaterala a arterei renale, hipotensiunea, hiperkalemia.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Deosibita atentie se va acorda pacientilor cu stenoza bilaterala a arterelor renale sau stenoza arterei renale a rinichiului unic, insuficienta renala moderata si severa, insuficienta hepatica (dozele trebuie ajustate). Daca pacientii sunt deschidratati (dupa o cura de diuretic in doze mari) se recomanda de inceput cu rehidratarea lor si cu doze mici de losartan, atunci copilul se va trece la alimentatie artificiala.
-3%
69.06 MDL
71.20 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
-3%
32.88 MDL
33.90 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
- tratamentul hipertensiunii arteriale;
- tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice;
- prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică (fracţia de ejecţie ≤35%) (vezi pct. „Proprietăți farmacologice”). Doze şi mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate de lichid, indiferent de orele meselor.
Medicamentul trebuie luat la aceeași oră în timpul zilei.
Linia mediană este destinată exclusiv pentru facilitarea administrării comprimatului (prin ruperea
comprimatului în două jumătăți).
Dacă este necesară administrarea unei doze de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
preparate de enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare.
Regimul de dozare se stabilește individual, în funcție de starea pacientului.
Hipertensiunea arterială
Doză inițială recomandată de enalapril este de 5 mg/zi până la 20 mg/zi, în funcţie de gradul
hipertensiunii arteriale şi de starea clinică a pacientului. În hipertensiune arterială uşoară, doza
iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg.
Pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune
arterială renovasculară, depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune
arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei
iniţiale. La aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg enalapril, iar tratamentul
trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea
riscului de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti
pacienţi se recomandă administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil,
tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt pentru 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril.
Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.
Ajustarea dozei se efectuează în funcție de efectul clinic obținut. Doza uzuală zilnică de întreţinere
este 20 mg, iar doza zilnică maximă de întreţinere este 40 mg enalapril.
Insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică
În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, enalapril se utilizează în asociere cu diuretice şi,
atunci când este cazul, cu digitalice sau beta-blocante. Doza iniţială de enalapril la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică este 2,5 mg o
dată pe zi. Pentru a observa efectul iniţial asupra presiunii arteriale, doza inițială de enalapril trebuie
administrată sub supraveghere medicală atentă. În absenţa sau după tratamentul eficace al
hipotensiunii arteriale simptomatice, doza de enalapril trebuie crescută treptat până la doza de
întreţinere uzuală de 20 mg (administrată în doză unică sau divizată în 2 prize). În acest caz, este
necesar să se ia în considerare tolerabilitatea pacientului la enalapril. Se recomandă titrarea dozei
într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize. *Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează
diuretice. Dacă este necesară administrarea dozei de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
medicamente care conțin enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la enalapril, oricare dintre excipienții din compoziția medicamentului sau la
oricare alt inhibitor al ACE;
- antecedente de angioedem (inclusiv asociat cu administrarea unui inhibitor ECA);
- angioedem ereditar sau idiopatic;
- al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare” și „Sarcina şi alăptarea”);
- administrarea în combinație cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat
sau tulburări a funcției renale (rata de filtrare glomerulară mai mică de 60 ml/min/1,73 m2
) (vezi
pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” și „Proprietăți farmacodinamice”). https://bit.ly/3BgKCGh
- tratamentul hipertensiunii arteriale;
- tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice;
- prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică (fracţia de ejecţie ≤35%) (vezi pct. „Proprietăți farmacologice”). Doze şi mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate de lichid, indiferent de orele meselor.
Medicamentul trebuie luat la aceeași oră în timpul zilei.
Linia mediană este destinată exclusiv pentru facilitarea administrării comprimatului (prin ruperea
comprimatului în două jumătăți).
Dacă este necesară administrarea unei doze de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
preparate de enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare.
Regimul de dozare se stabilește individual, în funcție de starea pacientului.
Hipertensiunea arterială
Doză inițială recomandată de enalapril este de 5 mg/zi până la 20 mg/zi, în funcţie de gradul
hipertensiunii arteriale şi de starea clinică a pacientului. În hipertensiune arterială uşoară, doza
iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg.
Pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune
arterială renovasculară, depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune
arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei
iniţiale. La aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg enalapril, iar tratamentul
trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea
riscului de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti
pacienţi se recomandă administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil,
tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt pentru 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril.
Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.
Ajustarea dozei se efectuează în funcție de efectul clinic obținut. Doza uzuală zilnică de întreţinere
este 20 mg, iar doza zilnică maximă de întreţinere este 40 mg enalapril.
Insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică
În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, enalapril se utilizează în asociere cu diuretice şi,
atunci când este cazul, cu digitalice sau beta-blocante. Doza iniţială de enalapril la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică este 2,5 mg o
dată pe zi. Pentru a observa efectul iniţial asupra presiunii arteriale, doza inițială de enalapril trebuie
administrată sub supraveghere medicală atentă. În absenţa sau după tratamentul eficace al
hipotensiunii arteriale simptomatice, doza de enalapril trebuie crescută treptat până la doza de
întreţinere uzuală de 20 mg (administrată în doză unică sau divizată în 2 prize). În acest caz, este
necesar să se ia în considerare tolerabilitatea pacientului la enalapril. Se recomandă titrarea dozei
într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize. *Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează
diuretice. Dacă este necesară administrarea dozei de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
medicamente care conțin enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la enalapril, oricare dintre excipienții din compoziția medicamentului sau la
oricare alt inhibitor al ACE;
- antecedente de angioedem (inclusiv asociat cu administrarea unui inhibitor ECA);
- angioedem ereditar sau idiopatic;
- al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare” și „Sarcina şi alăptarea”);
- administrarea în combinație cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat
sau tulburări a funcției renale (rata de filtrare glomerulară mai mică de 60 ml/min/1,73 m2
) (vezi
pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” și „Proprietăți farmacodinamice”). https://bit.ly/3BgKCGh
-3%
24.64 MDL
25.40 MDL
Rețetă medicală
Ce este Amlodipin comprimate şi pentru ce se utilizează
Amlodipin conţine substanţa activă amlodipină, care aparţine unui grup de medicamente denumite
blocante ale canalelor de calciu.
Amlodipin este utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau a unui
anumit tip de durere în piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare, acest medicament determină relaxarea vaselor de sînge,
facilitînd astfel circulaţia sîngelui. La pacienţii cu angină pectorală, Amlodipin acţionează prin
îmbunătăţirea alimentării cu sînge a muşchiului inimii, care beneficiază astfel de mai mult oxigen,
ceea ce previne apariţia durerii în piept. Acest medicament nu ameliorează imediat durerea în piept
determinată de angina pectorală. Cum să luaţi Amlodipin comprimate
Luaţi întotdeauna Amlodipin exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza iniţială recomandată este 5 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 5 mg). Doza
poate fi crescută la 10 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 10 mg).
Modul de administrare
Comprimatele trebuie administrate la aceeași oră în fiecare zi, cu un pahar de apă. Comprimatele pot
fi administrate indiferent de aportul de alimente sau băuturi. Comprimatele nu trebuie administrate cu
grapefruit sau suc de grapefruit.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Amlodipin nu a fost studiat la copii cu vîrsta mai mică de 6 ani.
Pentru copii şi adolescenţi cu vîrsta cuprinsă între 6-17 ani, doza recomandată pentru iniţierea
tratamentului este de 2,5 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg pe zi. Doza de 2,5 mg
poate fi obţinută utilizînd comprimatele Amlodipin 5 mg, deoarece aceste comprimate pot fi divizate
în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Amlodipin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna
din reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate
brusc;
umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor;
4
umflare a limbii şi gîtului, ce determină dificultate la respiraţie;
reacţii severe la nivelul pielii, incluzînd erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mîncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice;
infarct miocardic, bătai neregulate ale inimii;
pancreas inflamat, care poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare general
de rău accentuate.
Alte reacţii adverse raportate includ următoarele reacţii prezentate mai jos.
Amlodipin conţine substanţa activă amlodipină, care aparţine unui grup de medicamente denumite
blocante ale canalelor de calciu.
Amlodipin este utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau a unui
anumit tip de durere în piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare, acest medicament determină relaxarea vaselor de sînge,
facilitînd astfel circulaţia sîngelui. La pacienţii cu angină pectorală, Amlodipin acţionează prin
îmbunătăţirea alimentării cu sînge a muşchiului inimii, care beneficiază astfel de mai mult oxigen,
ceea ce previne apariţia durerii în piept. Acest medicament nu ameliorează imediat durerea în piept
determinată de angina pectorală. Cum să luaţi Amlodipin comprimate
Luaţi întotdeauna Amlodipin exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza iniţială recomandată este 5 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 5 mg). Doza
poate fi crescută la 10 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 10 mg).
Modul de administrare
Comprimatele trebuie administrate la aceeași oră în fiecare zi, cu un pahar de apă. Comprimatele pot
fi administrate indiferent de aportul de alimente sau băuturi. Comprimatele nu trebuie administrate cu
grapefruit sau suc de grapefruit.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Amlodipin nu a fost studiat la copii cu vîrsta mai mică de 6 ani.
Pentru copii şi adolescenţi cu vîrsta cuprinsă între 6-17 ani, doza recomandată pentru iniţierea
tratamentului este de 2,5 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg pe zi. Doza de 2,5 mg
poate fi obţinută utilizînd comprimatele Amlodipin 5 mg, deoarece aceste comprimate pot fi divizate
în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Amlodipin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna
din reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate
brusc;
umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor;
4
umflare a limbii şi gîtului, ce determină dificultate la respiraţie;
reacţii severe la nivelul pielii, incluzînd erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mîncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice;
infarct miocardic, bătai neregulate ale inimii;
pancreas inflamat, care poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare general
de rău accentuate.
Alte reacţii adverse raportate includ următoarele reacţii prezentate mai jos.
-3%
22.75 MDL
23.45 MDL