Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţi cu disfuncţie ventriculară
stângă asimptomatică (fracţie de ejecţie 35%). (a se consulta paragraful 5.1
‘Proprietăţi farmacodinamice’.) Doze şi mod de administrare
Absorbţia enalaprilului nu este afectată de consumul de alimente.
Doza va fi individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4 '
Atenţionări şi precauţii speciale'), precum şi de răspunsul terapeutic.
Hipertensiune
Doza iniţială este de 5 până la maxim 20 mg, depinzând de gradul HTA şi starea
clinică a pacientului (vezi mai jos). Enalapril se administrează o dată pe zi. În
hipertensiunea uşoară, doza iniţială recomandată este de 5 la 10 mg. După
administrarea dozei iniţiale, pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron
puternic activat (de ex. în hipertensiunea renovasculară, hiponatremie sau scăderea
volumului circulant, decompensare cardiacă sau HTA severă) pot prezenta o scădere
excesivă a tensiunii arteriale. La aceşti pacienţi, se recomandă administrarea unei
doze iniţiale de 5 mg sau mai mică. Tratamentul va fi efectuat sub supraveghere
medicală.
La iniţierea tratamentului cu enalapril, dacă anterior pacientul a fost tratat cu doze
mari de diuretic, volumul circulant poate fi scăzut, ceea ce reprezintă un risc de
hipotensiune. La aceşti pacienţi se recomandă doza iniţială de 5 mg sau mai puţin. Cu
2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril, dacă este posibil, se va întrerupe
tratamentul cu diuretic. Se va monitoriza funcţia renală şi nivelul potasemiei.
Doza de întreţinere este de 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este de 40 mg
pe zi.
Insuficienţa cardiacă /Disfuncţia ventriculară stângă asimptomatică
În managementul insuficienţei cardiace simptomatice, enalaprilul este utilizat
împreună cu diureticele şi, unde este cazul, cu digitala sau beta-blocantele. La
pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică, doza iniţială de enalapril este de 2,5 mg, ce va fi administrată sub
supraveghere medicală atentă, pentru determinarea efectului iniţial asupra tensiunii
arteriale. După iniţierea tratamentului cu enalapril la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,
în absenţa hipotensiunii simptomatice sau atunci când este ţinută sub control, doza de
medicament poate fi crescută gradat, până la atingerea, într-un interval de 2-4
săptămâni, a dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg pe zi, în administrare unică
sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului. Doza maximă este de 40 mg pe
zi, în două prize. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la enalapril, la oricare dintre ingrdienţii medicamentului sau la alt
inhibitor ECA.
Istoric de angioedem asociat cu tratament anterior cu IECA.
Angioedem ereditar sau idiopatic.
Al doilea şi al treilea trimestrude sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6). https://bit.ly/3zj1gU9
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţi cu disfuncţie ventriculară
stângă asimptomatică (fracţie de ejecţie 35%). (a se consulta paragraful 5.1
‘Proprietăţi farmacodinamice’.) Doze şi mod de administrare
Absorbţia enalaprilului nu este afectată de consumul de alimente.
Doza va fi individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4 '
Atenţionări şi precauţii speciale'), precum şi de răspunsul terapeutic.
Hipertensiune
Doza iniţială este de 5 până la maxim 20 mg, depinzând de gradul HTA şi starea
clinică a pacientului (vezi mai jos). Enalapril se administrează o dată pe zi. În
hipertensiunea uşoară, doza iniţială recomandată este de 5 la 10 mg. După
administrarea dozei iniţiale, pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron
puternic activat (de ex. în hipertensiunea renovasculară, hiponatremie sau scăderea
volumului circulant, decompensare cardiacă sau HTA severă) pot prezenta o scădere
excesivă a tensiunii arteriale. La aceşti pacienţi, se recomandă administrarea unei
doze iniţiale de 5 mg sau mai mică. Tratamentul va fi efectuat sub supraveghere
medicală.
La iniţierea tratamentului cu enalapril, dacă anterior pacientul a fost tratat cu doze
mari de diuretic, volumul circulant poate fi scăzut, ceea ce reprezintă un risc de
hipotensiune. La aceşti pacienţi se recomandă doza iniţială de 5 mg sau mai puţin. Cu
2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril, dacă este posibil, se va întrerupe
tratamentul cu diuretic. Se va monitoriza funcţia renală şi nivelul potasemiei.
Doza de întreţinere este de 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este de 40 mg
pe zi.
Insuficienţa cardiacă /Disfuncţia ventriculară stângă asimptomatică
În managementul insuficienţei cardiace simptomatice, enalaprilul este utilizat
împreună cu diureticele şi, unde este cazul, cu digitala sau beta-blocantele. La
pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică, doza iniţială de enalapril este de 2,5 mg, ce va fi administrată sub
supraveghere medicală atentă, pentru determinarea efectului iniţial asupra tensiunii
arteriale. După iniţierea tratamentului cu enalapril la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,
în absenţa hipotensiunii simptomatice sau atunci când este ţinută sub control, doza de
medicament poate fi crescută gradat, până la atingerea, într-un interval de 2-4
săptămâni, a dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg pe zi, în administrare unică
sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului. Doza maximă este de 40 mg pe
zi, în două prize. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la enalapril, la oricare dintre ingrdienţii medicamentului sau la alt
inhibitor ECA.
Istoric de angioedem asociat cu tratament anterior cu IECA.
Angioedem ereditar sau idiopatic.
Al doilea şi al treilea trimestrude sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6). https://bit.ly/3zj1gU9
-3%
50 MDL
51.55 MDL
Rețetă medicală
Ce este Uperio şi pentru ce se utilizează
Uperio este un medicament cunoscut ca fiind un inhibitor al receptorului angiotensinei și
neprilizinei. Acesta se disociază în două substanțe active, sacubitril și valsartan.
Uperio este utilizat pentru tratarea unui tip de insuficienţă cardiacă de lungă durată la adulţi.
Acest tip de insuficienţă cardiacă apare atunci când inima este slăbită şi nu poate pompa suficient
sânge la plămâni şi restul organismului. Cele mai frecvente simptome ale insuficienţei cardiace sunt
respiraţie întretăiată, oboseală şi umflare a gleznelor. Cum să luaţi Uperio
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
De obicei, veţi începe cu administrarea a 24 mg/26 mg sau 49 mg/51 mg de două ori pe zi (un
comprimat dimineaţa şi un comprimat seara). Medicul dumneavoastră va decide doza
dumneavoastră iniţială exactă în funcţie de medicamentele pe care le-aţi luat anterior. Medicul
dumneavoastră vă va ajusta doza în funcţie de cum răspundeţi la tratament până se stabileşte doza
optimă pentru dumneavoastră.
Doza ţintă recomandată uzuală este de 97 mg/103 mg de două ori pe zi (un comprimat dimineaţa şi
un comprimat seara).
4
Pacienții care iau Uperio pot prezenta tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală), o valoare
mare a potasiului din sânge (care este depistat atunci când medicul efectuează analize ale sângelui)
sau funcție redusă a rinichilor. Dacă apare oricare dintre acestea, medicul dumneavoastă poate
reduce doza din orice alt mediament pe care îl luați, vă poate reduce temporar doza de Uperio sau
poate întrerupe definitiv tratamentul dumneavoastră cu Uperio.
Înghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă. Puteţi lua Uperio cu sau fără alimente.
Dacă luaţi mai mult Uperio decât trebuie
Dacă aţi luat din greşeală prea multe comprimate Uperio sau dacă altcineva a luat comprimatele
dumneavoastră, contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. Dacă prezentaţi ameţeli severe
şi/sau leşin, spuneţi medicului dumneavoastră cât mai repede posibil și întindeți-vă.
Dacă uitaţi să luaţi Uperio
Se recomandă să luaţi medicamentul la aceeaşi oră din zi. Totuşi, dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi
doza următoare la ora programată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Uperio
Întreruperea tratamentului cu Uperio poate duce la agravarea bolii dumneavoastră. Nu întrerupeţi
administrarea medicamentului dacă medicul dumneavoastră nu vă recomandă acest lucru.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Unele reacții adverse pot fi grave.
Opriţi administrarea Uperio şi solicitați imediat asistență medicală dacă aţi observat orice
umflare a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, ceea ce poate cauza dificultăţi la respirație sau
înghițire. Acestea pot fi semne ale angioedemului (o reacție adversă mai puțin frecventă –
poate afecta până la 1 din 100 persoane).
Alte reacţii adverse posibile:
Dacă oricare dintre reacţiile adverse enumerate mai jos devin grave, spuneţi medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Foarte frecvente (pot afecta peste 1 din 10 persoane):
tensiune arterială mică (amețeli, confuzie)
valoare crescută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
funcție scăzută a rinichilor (insuficiență renală)
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
tuse
ameţeli
diaree
cantitate scăzută a globulelor roșii din sânge (în urma unei analize a sângelui)
oboseală
insuficiență renală (acută) (tulburare severă a rinichilor)
valoare scăzută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
5
durere de cap
leșin
slăbiciune
stare de rău (greaţă)
tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală) atunci când treceţi de la poziţia şezândă la
poziţia verticală
gastrită (durere de stomac, greață)
senzaţie de învârtire
cantitate scăzută a zahărului din sânge (în urma unei analize a sângelui)
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacție alergică, însoțită de erupții pe piele și mâncărime
amețeli atunci când se trece de la poziţia şezândă la poziţia verticală. https://bit.ly/3kA9zqq
Uperio este un medicament cunoscut ca fiind un inhibitor al receptorului angiotensinei și
neprilizinei. Acesta se disociază în două substanțe active, sacubitril și valsartan.
Uperio este utilizat pentru tratarea unui tip de insuficienţă cardiacă de lungă durată la adulţi.
Acest tip de insuficienţă cardiacă apare atunci când inima este slăbită şi nu poate pompa suficient
sânge la plămâni şi restul organismului. Cele mai frecvente simptome ale insuficienţei cardiace sunt
respiraţie întretăiată, oboseală şi umflare a gleznelor. Cum să luaţi Uperio
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
De obicei, veţi începe cu administrarea a 24 mg/26 mg sau 49 mg/51 mg de două ori pe zi (un
comprimat dimineaţa şi un comprimat seara). Medicul dumneavoastră va decide doza
dumneavoastră iniţială exactă în funcţie de medicamentele pe care le-aţi luat anterior. Medicul
dumneavoastră vă va ajusta doza în funcţie de cum răspundeţi la tratament până se stabileşte doza
optimă pentru dumneavoastră.
Doza ţintă recomandată uzuală este de 97 mg/103 mg de două ori pe zi (un comprimat dimineaţa şi
un comprimat seara).
4
Pacienții care iau Uperio pot prezenta tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală), o valoare
mare a potasiului din sânge (care este depistat atunci când medicul efectuează analize ale sângelui)
sau funcție redusă a rinichilor. Dacă apare oricare dintre acestea, medicul dumneavoastă poate
reduce doza din orice alt mediament pe care îl luați, vă poate reduce temporar doza de Uperio sau
poate întrerupe definitiv tratamentul dumneavoastră cu Uperio.
Înghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă. Puteţi lua Uperio cu sau fără alimente.
Dacă luaţi mai mult Uperio decât trebuie
Dacă aţi luat din greşeală prea multe comprimate Uperio sau dacă altcineva a luat comprimatele
dumneavoastră, contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. Dacă prezentaţi ameţeli severe
şi/sau leşin, spuneţi medicului dumneavoastră cât mai repede posibil și întindeți-vă.
Dacă uitaţi să luaţi Uperio
Se recomandă să luaţi medicamentul la aceeaşi oră din zi. Totuşi, dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi
doza următoare la ora programată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Uperio
Întreruperea tratamentului cu Uperio poate duce la agravarea bolii dumneavoastră. Nu întrerupeţi
administrarea medicamentului dacă medicul dumneavoastră nu vă recomandă acest lucru.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Unele reacții adverse pot fi grave.
Opriţi administrarea Uperio şi solicitați imediat asistență medicală dacă aţi observat orice
umflare a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, ceea ce poate cauza dificultăţi la respirație sau
înghițire. Acestea pot fi semne ale angioedemului (o reacție adversă mai puțin frecventă –
poate afecta până la 1 din 100 persoane).
Alte reacţii adverse posibile:
Dacă oricare dintre reacţiile adverse enumerate mai jos devin grave, spuneţi medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Foarte frecvente (pot afecta peste 1 din 10 persoane):
tensiune arterială mică (amețeli, confuzie)
valoare crescută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
funcție scăzută a rinichilor (insuficiență renală)
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
tuse
ameţeli
diaree
cantitate scăzută a globulelor roșii din sânge (în urma unei analize a sângelui)
oboseală
insuficiență renală (acută) (tulburare severă a rinichilor)
valoare scăzută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
5
durere de cap
leșin
slăbiciune
stare de rău (greaţă)
tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală) atunci când treceţi de la poziţia şezândă la
poziţia verticală
gastrită (durere de stomac, greață)
senzaţie de învârtire
cantitate scăzută a zahărului din sânge (în urma unei analize a sângelui)
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacție alergică, însoțită de erupții pe piele și mâncărime
amețeli atunci când se trece de la poziţia şezândă la poziţia verticală. https://bit.ly/3kA9zqq
-3%
841.62 MDL
867.65 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Hipertensiune arterială primară.
- Sindrom edematos în cadrul insuficienţei renale şi hepatice.
- Sindrom edematos în cadrul insuficienţei cardiace congestive, edem pulmonar.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul va fi administrat intern.
Aduţi
Hipertensiune arterială primară
Doza recomandată de torasemid alcătuieşte 2,5 mg, o dată pe zi. La necesitate, doza
poate fi crescută până la 5 mg, o dată pe zi. Conform studiilor efectuate, dozele care
depăşesc 5 mg pe zi nu determină scăderea presiunii arteriale. Efectul terapeutic
maxim este atins după aproximativ 12 săptămâni de tratament continuu.
Edeme
Doza uzuală alcătuieşte 5 mg, o dată pe zi. La necesitate doza poate fi treptat
crescută până la 20 mg, o dată pe zi. În cazuri individuale se administrează până la 40
mg de torasemid pe zi.
Vârstnici
Nu este necesară modificarea dozajului la pacienţii vârstnici.
Copii
Nu există informaţii clinice suficiente privitor la siguranţa administrării preparatului la
copii. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la torasemid, derivaţi de sulfoniluree sau la oricare dintre
excipienţi.
- Insuficienţă renală, însoţită de anurie.
- Coma hepatică şi starea precomatoasă.
- Hipotensiune arterială.
- Sarcina şi perioada de alăptare.
- Tahiaritmii.
- Administrarea concomitentă a antibioticelor aminoglicozide şi a cefalosporinelor
sau insuficienţa renala, apărută ca rezultat al administrării altor medicamente
care provoacă leziuni renale.
- Hipertensiune arterială primară.
- Sindrom edematos în cadrul insuficienţei renale şi hepatice.
- Sindrom edematos în cadrul insuficienţei cardiace congestive, edem pulmonar.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul va fi administrat intern.
Aduţi
Hipertensiune arterială primară
Doza recomandată de torasemid alcătuieşte 2,5 mg, o dată pe zi. La necesitate, doza
poate fi crescută până la 5 mg, o dată pe zi. Conform studiilor efectuate, dozele care
depăşesc 5 mg pe zi nu determină scăderea presiunii arteriale. Efectul terapeutic
maxim este atins după aproximativ 12 săptămâni de tratament continuu.
Edeme
Doza uzuală alcătuieşte 5 mg, o dată pe zi. La necesitate doza poate fi treptat
crescută până la 20 mg, o dată pe zi. În cazuri individuale se administrează până la 40
mg de torasemid pe zi.
Vârstnici
Nu este necesară modificarea dozajului la pacienţii vârstnici.
Copii
Nu există informaţii clinice suficiente privitor la siguranţa administrării preparatului la
copii. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la torasemid, derivaţi de sulfoniluree sau la oricare dintre
excipienţi.
- Insuficienţă renală, însoţită de anurie.
- Coma hepatică şi starea precomatoasă.
- Hipotensiune arterială.
- Sarcina şi perioada de alăptare.
- Tahiaritmii.
- Administrarea concomitentă a antibioticelor aminoglicozide şi a cefalosporinelor
sau insuficienţa renala, apărută ca rezultat al administrării altor medicamente
care provoacă leziuni renale.
-3%
66.83 MDL
68.90 MDL
Rețetă medicală
Ce este Almacor şi pentru ce se utilizează
Almacor conţine substanţa activă amlodipină, care face parte din grupul medicamentelor cunoscute
sub numele de blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
dihidropiridine.
Almacor este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau al unui anumit
tip de durere de piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare Almacor relaxează vasele sanguine, uşurând astfel circulaţia
sângelui.
La pacienţii cu angină pectorală Almacor îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a muşchiului inimii, care
beneficiază astfel de mai mult oxigen, ceea ce previne apariţia durerii în piept. Durerea în piept deja
instalată nu este ameliorată imediat de Almacor. Cum să utilizaţi Almacor
3
-Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
-Doza recomandată de Almacor este de 1 comprimat de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută
la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.
-Luaţi Almacor în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă.
-Medicamentul poate fi luat înainte sau după alimente sau băuturi
-Luaţi comprimatul în fiecare zi. Aceasta vă ajută la menţinerea eficacităţii tratamentului.
-Înainte de terminarea comprimatelor, mergeţi la medic, deoarece poate fi necesară continuitatea
tratamentului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) doza iniţială recomandată este de 2,5 mg
amlodipină o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg o dată pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Mergeţi la medicul dumneavoastră imediat dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna din
reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
-respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate brusc
-umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor
-umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie
-reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice
-infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii
-pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare generală de
rău accentuată.
Almacor conţine substanţa activă amlodipină, care face parte din grupul medicamentelor cunoscute
sub numele de blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
dihidropiridine.
Almacor este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau al unui anumit
tip de durere de piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare Almacor relaxează vasele sanguine, uşurând astfel circulaţia
sângelui.
La pacienţii cu angină pectorală Almacor îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a muşchiului inimii, care
beneficiază astfel de mai mult oxigen, ceea ce previne apariţia durerii în piept. Durerea în piept deja
instalată nu este ameliorată imediat de Almacor. Cum să utilizaţi Almacor
3
-Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
-Doza recomandată de Almacor este de 1 comprimat de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută
la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.
-Luaţi Almacor în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă.
-Medicamentul poate fi luat înainte sau după alimente sau băuturi
-Luaţi comprimatul în fiecare zi. Aceasta vă ajută la menţinerea eficacităţii tratamentului.
-Înainte de terminarea comprimatelor, mergeţi la medic, deoarece poate fi necesară continuitatea
tratamentului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) doza iniţială recomandată este de 2,5 mg
amlodipină o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg o dată pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Mergeţi la medicul dumneavoastră imediat dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna din
reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
-respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate brusc
-umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor
-umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie
-reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice
-infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii
-pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare generală de
rău accentuată.
-3%
35.99 MDL
37.10 MDL
-3%
88.42 MDL
91.15 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
-3%
41.18 MDL
42.45 MDL
Rețetă medicală
Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
-3%
35.02 MDL
36.10 MDL
Rețetă medicală
Sentor 50 mg comprimate filmate
Sentor 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Sentor 50 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 50 mg.
Sentor 100 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 100 mg. Excipienti cu efect cunoscut: Sentor 50 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine 1.050 mg de lactoza monohidrat.
Sentor 100 mg comprimate filmate:Fiecare comprimat filmat contine 2.10 mg de lactoza monohidrat. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
4.3 Contraindicatii
- Hipersensibilitate la losartan sau la oricare dintre excipienti (vezi pct. 6.1).
- Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6). - Insuficienta hepatica severa.
- Utilizarea concomitenta a Sentor cu produse care con?in aliskiren este contraindicat la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG <60 ml/min/1,73 m2) (vezi pct 4.5 si 5.1).
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare Hipersensibilitate Angioedem: pacientii cu antecedente de angioedem (edem facial, labial, faringolaringian si/sau lingual) trebuie monitorizati cu atentie (vezi pct. 4.8).
Hipotensiune arteriala si dezechilibru hidro-electrolitic La pacientii cu depletie volemica si/sau depletie de sodiu determinate de tratament cu doze mari de diuretice, dieta hiposodata, diaree sau varsaturi, poate aparea hipotensiune arteriala simptomatica, în special la initierea terapiei sau la cresterea dozei. Aceste afectiuni trebuie corectate înaintea administrarii losartanului sau se recomanda utilizarea unei doze initiale mai mici (vezi pct. 4.2).
Aceste recomandari sunt valabile si în cazul copiilor cu vârsta de 6 pâna la 18 ani.
Dezechilibru electrolitic :
La pacientii cu insuficienta renala, cu sau fara diabet zaharat, dezechilibrele 4 electrolitice sunt frecvente si trebuie corectate. Într-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie, incidenta hiperkaliemiei a fost mai mare în grupul tratat cu losartan comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.8).
De aceea, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale potasiului si creatininei, în special la pacientii cu insuficienta cardiaca si clearance-ul creatininei între 30-50 ml/ min. Utilizarea concomitenta a losartanului cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu si substituenti de sare care contin potasiu nu este recomandata (vezi pct. 4.5).
Insuficienta hepatica Pe baza datelor de farmacocinetica care demonstreaza cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale losartanului la pacientii cu ciroza hepatica, trebuie luata în considerare utilizarea unei doze mai mici la pacientii cu antecedente de insuficienta hepatica. Nu exista date clinice privind utilizarea losartanului la pacientii cu insuficienta hepatica severa. De aceea, losartanul nu trebuie administrat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.2, 4.3 si 5.2).
De asemenea, losartanul nu este indicat la copiii si adolescentii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.2). Insuficienta renala Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina, au fost raportate modificari ale functiei renale, inclusiv insuficienta renala (în particular, la pacientii a caror functie renala este dependenta de sistemul renina-angiotensina-aldosteron, cum sunt cei cu insuficienta cardiaca severa sau disfunctii renale preexistente). De asemenea, similar altor medicamente care influenteaza sistemul renina- angiotensina-aldosteron, au fost raportate cresteri ale uremiei si creatininemiei la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza arterei renale pe rinichi unic functional; aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului.
Losartanul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza a arterei renale pe rinichi unic functional.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Alte medicamente antihipertensive pot creste efectul hipotensor al losartanului. Utilizarea concomitenta cu alte substante care pot determina hipotensiune arterialaca reactie adversa (cum ar fi antidepresivele, antipsihoticele, baclofen si amifostin) pot creste riscul de hipotensiune arteriala.
Losartanul este metabolizat predominant de enzimele citocromului P450 (CYP) 2C9 la metabolitul activ carboxi-acid. Într-un studiu clinic s-a observat ca fluconazolul (inhibitor al CYP2C9) scade expunerea la metabolitul activ cu aproximativ 50%.
S-a observat ca administrarea concomitenta a losartanului cu rifampicina (inductor al enzimelor implicate în metabolizare) a determinat o reducere cu 40% a concentratiei plasmatice a metabolitului activ. Semnificatia clinica a acestor efecte nu este cunoscuta. Nu s-au observat diferente ale expunerii în cazul tratamentului concomitent cu fluvastatina (inhibitor slab al CYP2C9).
Similar altor medicamente care blocheaza angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea concomitenta a altor medicamente care economisesc potasiu (de exemplu diuretice care economisesc potasiu: amilorid, triamteren, spironolactona) sau care pot creste valoarea concentratiei plasmatice a potasiului (de exemplu heparina), suplimente de potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu pot duce la cresterea potasemiei.
Administrarea concomitenta nu este recomandata. Cresterea reversibila a concentratiei serice de litiu si a toxicitatii acestuia a fost raportata în timpul administrarii concomitente de litiu si inhibitori ai ECA.
Cazuri foarte rare au fost, de asemenea, raportate la administrarea antagonistilor receptorilor de angiotensina II.
Administrarea concomitenta de litiu si losartan trebuie efectuata cu prudenta. Daca aceasta administrare concomitenta se dovedeste esentiala, se recomanda monitorizarea litemiei pe durata utilizarii concomitente. Atunci când antagonistii angiotensinei II se administreaza concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (adica inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare si AINS neselective) poate sa apara diminuarea efectului antihipertensiv. În special la pacientii cu disfunctie renala pre-existenta, administrarea concomitenta de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene cu antagonisti ai angiotensinei II sau diuretice poate determina agravarea functiei renale, incluzând insuficienta renala acuta posibila si cresterea potasemiei. Asocierea trebuie administrata cu precautie, în special la vîrstnici.
Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luata în considerare monitorizarea functiei renale dupa initierea tratamentului concomitent si, ulterior, periodic. Blocada dubla (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor ECA la un antagonist al receptorilor angiotensinei II) trebuie limitata la cazuri individuale, cu monitorizarea atenta a functiei renale.
Unele studii au aratat ca la pacientii cu ateroscleroza diagnosticata, insuficienta cardiaca sau diabet zaharat cu leziuni ale organului tinta, blocada dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron este asociata cu o frecventa mai mare de aparitie a hipotensiunii arteriale, sincopei, hiperkaliemiei si modificari ale functiei renale (incluzând insuficienta renala acuta), în comparatie cu utilizarea unui singur medicament cu actiune pe sistemul renina-angiotensina- aldosteron. 7 Datele din studiile clinice au aratat ca dubla blocare a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA) prin utilizarea combinata a inhibitorilor ECA, blocante ale receptorilor de angiotensina II sau aliskiren este asociat cu o frecvența mai mare a efectelor adverse, cum ar fi hipotensiunea, hiperkaliemie și scaderea funcției renale (inclusiv insuficiența renala acuta), comparativ cu utilizarea unui singur agentS RAA (vezi pct 4.3, 4.4 ?i 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea Sarcina Utilizarea losartanului nu este recomandata în primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4).
Utilizarea losartanului în al doilea si al treilea trimestru de sarcina este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen aparut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în timpul primului trimestru de sarcina nu au fost concludente; cu toate acestea, o usoara crestere a riscului nu poate fi exclusa.
Desi nu sunt disponibile date epidemiologice controlate cu privire la riscul asociat utilizarii ARAII, pentru aceasta clasa de medicamente pot exista riscuri asemanatoare. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie sa treaca la un tratament antihipertensiv alternative, cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu losartan trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se va începe un tratament alternativ.
Se cunoaste faptul ca expunerea la ARAII în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcina are efecte fetotoxice la om (scadere a functiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) si induce toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).
Daca expunerea la losartan a avut loc în al doilea trimestru de sarcina, se recomanda monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului.
Nou-nascutii si sugarii ale caror mame au utilizat losartan trebuie atent monitorizati în vederea depistarii hipotensiunii arteriale (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si 4.4).
Alaptarea Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea losartanului în timpul alaptarii, nu se recomanda utilizarea losartanului si este de preferat ca în aceasta perioada sa se utilizeze tratamente alternative, cu profile de siguranta mai bine stabilite, în special în cazul alaptarii nou- nasctului sau prematurului.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, în cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie sa se ia în considerare faptul ca, în timpul administrarii tratamentului antihipertensiv, în mod particular la initierea tratamentului sau la cresterea dozei, pot sa apara ocazional ameteli sau somnolenta.
4.8 Reactii adverse Losartanul a fost evaluat în urmatoarele studii clinice:
- în studii clinice controlate la >3000 pacienti adulti, cu vârsta de 18 ani si peste, cu hipertensiune arteriala esentiala,
- într-un studiu clinic controlat la 177 copii hipertensivi cu vîrsta de 6 pâna la 16 ani 8
- într-un studiu clinic controlat la >9000 pacienti hipertensivi cu vârsta de 55 pâna la 80 ani cu hipertrofie ventriculara stânga (vezi studiul LIFE, pct. 5.1) - într-un studiu clinic controlat la >7700 pacienti adulti cu insuficienta cardiaca cronica (vezi studiile ELITE I, ELITE II si HEAAL, pct. 5.1)
- într-un studiu clinic controlat la >1500 pacienti cu diabet zaharat tip 2 si proteinurie, cu vârsta de 31 ani si peste) vezi studiul RENAAL, pct. 5.1).
În aceste studii clinice, reactia adversa cea mai frecventa a fost ameteala.
Frecventa reactiilor adverse enumerate mai jos este definita utilizând urmatoarea conventie:
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 si <1/10);
Mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100);
Rare (≥1/10000, <1/1000);
Foarte rare (<1/10000), Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tabel 1. Frecventa reactiilor adverse identificate în studiile clinice controlate placebo si din perioada de dupa punere pe piata Reactie adversa Frecventa reactiei adverse în functie de indicatie
Altele Hipertensiu ne arteriala Pacienti hipertensiv i cu hipertrofie ventricular a stânga Insuficien ta cardiaca cronica Hipertensiu ne arteriala so diabet zaharat tip 2 cu afectare renala
Perioada de dupa punere pe piata Tulburari hematologice si limfatice anemie frecvente cu frecventa necunoscuta trombocitopenie cu frecventa necunoscuta.
Tulburari ale sistemului imunitar Reactii de hipersensibilitate, reactii anafilactice, angioedem*, si vasculita** rare.
Tulburari psihice depresie cu frecventa necunoscuta
Tulburari ale sistemului nervos ameteli frecvente frecvente frecvente frecvente somnolenta mai putin frecvente cefalee mai putin frecvente mai putin frecvente tulburari ale somnului mai putin frecvente parestezie rare migrena cu frecventa necunoscuta disgeuzie cu frecventa necunoscuta
Tulburari acustice si vestibulare vertij frecvente tinitus cu frecventa necunoscuta
Urmatoarele reactii adverse au aparut mai frecvent la pacientii tratati cu losartan, comparativ cu pacientii tratati cu placebo (cu frecventa necunoscuta): dureredorsala, infectieatractuluiurinar si simptome gripale. Tulburari renale si ale cailor urinare Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina-aldosteron, la pacientii cu 11 risc crescut au fost raportate tulburari ale functiei renale, incluzând insuficienta renala; aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4) Copii si adolescenti Profilul reactiilor adverse la copii pare similar celui de la adulti. Datele clinice pentru grupele de populatie infantila sunt limitate.
5.2 Proprietati farmacocinetice Absorbtie Dupa administrarea orala, losartanul este bine absorbit si este metabolizat la primul pasaj, formând un metabolit activ, acidul carboxilic si alti metaboliti inactivi.
Biodisponibilitatea sistemica a comprimatelor de losartan este de aproximativ 33%.
Media concentratiilor plasmatice maxime ale losartanului si ale metabolitului sau activ este atinsa la 1 ora si, respectiv la 3-4 ore.
Distributie 17 Atât losartanul cât si metabolitul sau activ sunt legati ≥ 99% de proteinele plasmatice, în special de albumine. Volumul de distributie al losartanului este de 34 litri. Metabolizare Aproximativ 14% dintr-o doza de losartan administrata intravenos sau oral este transformata în metabolitul sau activ.
Dupa administrarea orala sau intravenoasa de losartan potasic marcat radioactiv cu 14C, radioactivitatea plasmatica circulanta este atribuita în principal losartanului si metabolitului sau activ. La aproximativ 1% dintre subiectii studiati s-a observat o metabolizare minima a losartanului în metabolitul sau activ.
La pacientii hipertensivi de sex feminin, concentratiile plasmatice de losartan au fost de pâna la doua ori mai mari decât cele ale pacientilor hipertensivi de sex masculin, în timp ce între concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu au fost diferente între barbati si femei. Dupa administrarea orala la pacienti cu ciroza hepatica alcoolica usoara pâna la moderata, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului sau activ au fost de 5 ori, respectiv 1,7 ori mai mari decât cele observate la voluntari tineri de sex masculin (vezi pct. 4.2 si 4.4).
Concentratiile plasmatice ale losartanului nu sunt modificate la pacientii cu un clearance al creatininei peste 10 ml/minut. Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a losartanului este de aproximativ 2 ori mai mare la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa comparativ cu pacientii cu 18 functie renala normala.
Concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu sunt modificate la pacientii cu insuficienta renala sau la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa.
Nici losartanul si nici metabolitul sau activ nu pot fi eliminati prin hemodializa.
Farmacocinetica la copii si adolescenti
Farmacocinetica losartanului a fost studiata la 50 pacienti hipertensivi copii si adolescenti, cu vîrsta de >1 luna, pâna la <16 ani, prin administrarea o data pe zi a dozei orale medii de losartan de aproximativ 0,54 pâna la 0,77 mg/kg. Rezultatele au aratat ca metabolitul activ al losartanului apare la toate grupele de vârsta.
Rezultatele demonstreaza existenta unor parametri farmacocinetici similari ai losartanului dupa administrare orala la sugari si copii mici, prescolari, copii de vârsta scolara si adolescenti. Parametri farmacocinetici ai metabolitului activ difera într-o masura mai mare,în functie de grupa de vârsta.
Diferentele sunt statistic semnificative la comparatia dintre copii prescolari si adolescenti. Comparativ, expunerea la sugari si copii mici a fost mai mare.
adverse asupra dezvoltarii fetusilor, determinând decesul fetusilor si malformatii
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor Nucleu: celuloza microcristalina, amidon pregelatinizat, croscarmeloza de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Film: Opadry II. 33G28523 alb: triacetat de glicerol, macrogol 3350, lactoza monohidrat, dioxid de titan Е171, hipromeloza. 6.2 Incompatibilitati Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate 19 Sentor comprimate filmate, 50 mg – 60 luni.
Sentor comprimate filmate, 100 mg - 36 luni. 6.4 Precautii speciale pentru pastrare.
A se pastra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original, ferit de umiditate. 6.5 Natura si continutul ambalajului 30 comprimate filmate în blistere opace albe de PVC/PE/PVDC//Al ?i cutie de carton pliat. 6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementarile locale.
7. DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Gedeon Richter Plc. H-1103 Budapest, Gyö
mroi út 19-21. Ungaria
Sentor 100 mg comprimate filmate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Sentor 50 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 50 mg.
Sentor 100 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine losartan potasic 100 mg. Excipienti cu efect cunoscut: Sentor 50 mg comprimate filmate: Fiecare comprimat filmat contine 1.050 mg de lactoza monohidrat.
Sentor 100 mg comprimate filmate:Fiecare comprimat filmat contine 2.10 mg de lactoza monohidrat. Pentru lista tuturor excipientilor, vezi pct. 6.1.
4.3 Contraindicatii
- Hipersensibilitate la losartan sau la oricare dintre excipienti (vezi pct. 6.1).
- Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4 si 4.6). - Insuficienta hepatica severa.
- Utilizarea concomitenta a Sentor cu produse care con?in aliskiren este contraindicat la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG <60 ml/min/1,73 m2) (vezi pct 4.5 si 5.1).
4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare Hipersensibilitate Angioedem: pacientii cu antecedente de angioedem (edem facial, labial, faringolaringian si/sau lingual) trebuie monitorizati cu atentie (vezi pct. 4.8).
Hipotensiune arteriala si dezechilibru hidro-electrolitic La pacientii cu depletie volemica si/sau depletie de sodiu determinate de tratament cu doze mari de diuretice, dieta hiposodata, diaree sau varsaturi, poate aparea hipotensiune arteriala simptomatica, în special la initierea terapiei sau la cresterea dozei. Aceste afectiuni trebuie corectate înaintea administrarii losartanului sau se recomanda utilizarea unei doze initiale mai mici (vezi pct. 4.2).
Aceste recomandari sunt valabile si în cazul copiilor cu vârsta de 6 pâna la 18 ani.
Dezechilibru electrolitic :
La pacientii cu insuficienta renala, cu sau fara diabet zaharat, dezechilibrele 4 electrolitice sunt frecvente si trebuie corectate. Într-un studiu clinic efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie, incidenta hiperkaliemiei a fost mai mare în grupul tratat cu losartan comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 4.8).
De aceea, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale potasiului si creatininei, în special la pacientii cu insuficienta cardiaca si clearance-ul creatininei între 30-50 ml/ min. Utilizarea concomitenta a losartanului cu diuretice care economisesc potasiul, suplimente de potasiu si substituenti de sare care contin potasiu nu este recomandata (vezi pct. 4.5).
Insuficienta hepatica Pe baza datelor de farmacocinetica care demonstreaza cresteri semnificative ale concentratiilor plasmatice ale losartanului la pacientii cu ciroza hepatica, trebuie luata în considerare utilizarea unei doze mai mici la pacientii cu antecedente de insuficienta hepatica. Nu exista date clinice privind utilizarea losartanului la pacientii cu insuficienta hepatica severa. De aceea, losartanul nu trebuie administrat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (vezi pct. 4.2, 4.3 si 5.2).
De asemenea, losartanul nu este indicat la copiii si adolescentii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.2). Insuficienta renala Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina, au fost raportate modificari ale functiei renale, inclusiv insuficienta renala (în particular, la pacientii a caror functie renala este dependenta de sistemul renina-angiotensina-aldosteron, cum sunt cei cu insuficienta cardiaca severa sau disfunctii renale preexistente). De asemenea, similar altor medicamente care influenteaza sistemul renina- angiotensina-aldosteron, au fost raportate cresteri ale uremiei si creatininemiei la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza arterei renale pe rinichi unic functional; aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului.
Losartanul trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu stenoza bilaterala de artera renala sau stenoza a arterei renale pe rinichi unic functional.
4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune
Alte medicamente antihipertensive pot creste efectul hipotensor al losartanului. Utilizarea concomitenta cu alte substante care pot determina hipotensiune arterialaca reactie adversa (cum ar fi antidepresivele, antipsihoticele, baclofen si amifostin) pot creste riscul de hipotensiune arteriala.
Losartanul este metabolizat predominant de enzimele citocromului P450 (CYP) 2C9 la metabolitul activ carboxi-acid. Într-un studiu clinic s-a observat ca fluconazolul (inhibitor al CYP2C9) scade expunerea la metabolitul activ cu aproximativ 50%.
S-a observat ca administrarea concomitenta a losartanului cu rifampicina (inductor al enzimelor implicate în metabolizare) a determinat o reducere cu 40% a concentratiei plasmatice a metabolitului activ. Semnificatia clinica a acestor efecte nu este cunoscuta. Nu s-au observat diferente ale expunerii în cazul tratamentului concomitent cu fluvastatina (inhibitor slab al CYP2C9).
Similar altor medicamente care blocheaza angiotensina II sau efectele acesteia, administrarea concomitenta a altor medicamente care economisesc potasiu (de exemplu diuretice care economisesc potasiu: amilorid, triamteren, spironolactona) sau care pot creste valoarea concentratiei plasmatice a potasiului (de exemplu heparina), suplimente de potasiu sau substituenti de sare care contin potasiu pot duce la cresterea potasemiei.
Administrarea concomitenta nu este recomandata. Cresterea reversibila a concentratiei serice de litiu si a toxicitatii acestuia a fost raportata în timpul administrarii concomitente de litiu si inhibitori ai ECA.
Cazuri foarte rare au fost, de asemenea, raportate la administrarea antagonistilor receptorilor de angiotensina II.
Administrarea concomitenta de litiu si losartan trebuie efectuata cu prudenta. Daca aceasta administrare concomitenta se dovedeste esentiala, se recomanda monitorizarea litemiei pe durata utilizarii concomitente. Atunci când antagonistii angiotensinei II se administreaza concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (adica inhibitori selectivi ai COX-2, acid acetilsalicilic la doze antiinflamatoare si AINS neselective) poate sa apara diminuarea efectului antihipertensiv. În special la pacientii cu disfunctie renala pre-existenta, administrarea concomitenta de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene cu antagonisti ai angiotensinei II sau diuretice poate determina agravarea functiei renale, incluzând insuficienta renala acuta posibila si cresterea potasemiei. Asocierea trebuie administrata cu precautie, în special la vîrstnici.
Pacientii trebuie hidratati adecvat si trebuie luata în considerare monitorizarea functiei renale dupa initierea tratamentului concomitent si, ulterior, periodic. Blocada dubla (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor ECA la un antagonist al receptorilor angiotensinei II) trebuie limitata la cazuri individuale, cu monitorizarea atenta a functiei renale.
Unele studii au aratat ca la pacientii cu ateroscleroza diagnosticata, insuficienta cardiaca sau diabet zaharat cu leziuni ale organului tinta, blocada dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron este asociata cu o frecventa mai mare de aparitie a hipotensiunii arteriale, sincopei, hiperkaliemiei si modificari ale functiei renale (incluzând insuficienta renala acuta), în comparatie cu utilizarea unui singur medicament cu actiune pe sistemul renina-angiotensina- aldosteron. 7 Datele din studiile clinice au aratat ca dubla blocare a sistemului renina- angiotensina-aldosteron (SRAA) prin utilizarea combinata a inhibitorilor ECA, blocante ale receptorilor de angiotensina II sau aliskiren este asociat cu o frecvența mai mare a efectelor adverse, cum ar fi hipotensiunea, hiperkaliemie și scaderea funcției renale (inclusiv insuficiența renala acuta), comparativ cu utilizarea unui singur agentS RAA (vezi pct 4.3, 4.4 ?i 5.1).
4.6 Fertilitatea, sarcina si alaptarea Sarcina Utilizarea losartanului nu este recomandata în primul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4).
Utilizarea losartanului în al doilea si al treilea trimestru de sarcina este contraindicata (vezi pct. 4.3 si 4.4).
Dovezile epidemiologice privind riscul teratogen aparut în urma expunerii la inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) în timpul primului trimestru de sarcina nu au fost concludente; cu toate acestea, o usoara crestere a riscului nu poate fi exclusa.
Desi nu sunt disponibile date epidemiologice controlate cu privire la riscul asociat utilizarii ARAII, pentru aceasta clasa de medicamente pot exista riscuri asemanatoare. Cu exceptia cazului în care continuarea tratamentului cu ARAII este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie sa treaca la un tratament antihipertensiv alternative, cu profil de siguranta stabilit pentru utilizarea în timpul sarcinii. În momentul diagnosticarii unei sarcini, tratamentul cu losartan trebuie oprit imediat si, daca este cazul, se va începe un tratament alternativ.
Se cunoaste faptul ca expunerea la ARAII în timpul trimestrelor al doilea si al treilea de sarcina are efecte fetotoxice la om (scadere a functiei renale, oligohidroamnios, întârziere în osificarea craniului) si induce toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperpotasemie) (vezi pct. 5.3).
Daca expunerea la losartan a avut loc în al doilea trimestru de sarcina, se recomanda monitorizarea ecografica a functiei renale si a craniului.
Nou-nascutii si sugarii ale caror mame au utilizat losartan trebuie atent monitorizati în vederea depistarii hipotensiunii arteriale (vezi, de asemenea, pct. 4.3 si 4.4).
Alaptarea Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea losartanului în timpul alaptarii, nu se recomanda utilizarea losartanului si este de preferat ca în aceasta perioada sa se utilizeze tratamente alternative, cu profile de siguranta mai bine stabilite, în special în cazul alaptarii nou- nasctului sau prematurului.
4.7 Efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, în cazul conducerii de vehicule sau al folosirii de utilaje, trebuie sa se ia în considerare faptul ca, în timpul administrarii tratamentului antihipertensiv, în mod particular la initierea tratamentului sau la cresterea dozei, pot sa apara ocazional ameteli sau somnolenta.
4.8 Reactii adverse Losartanul a fost evaluat în urmatoarele studii clinice:
- în studii clinice controlate la >3000 pacienti adulti, cu vârsta de 18 ani si peste, cu hipertensiune arteriala esentiala,
- într-un studiu clinic controlat la 177 copii hipertensivi cu vîrsta de 6 pâna la 16 ani 8
- într-un studiu clinic controlat la >9000 pacienti hipertensivi cu vârsta de 55 pâna la 80 ani cu hipertrofie ventriculara stânga (vezi studiul LIFE, pct. 5.1) - într-un studiu clinic controlat la >7700 pacienti adulti cu insuficienta cardiaca cronica (vezi studiile ELITE I, ELITE II si HEAAL, pct. 5.1)
- într-un studiu clinic controlat la >1500 pacienti cu diabet zaharat tip 2 si proteinurie, cu vârsta de 31 ani si peste) vezi studiul RENAAL, pct. 5.1).
În aceste studii clinice, reactia adversa cea mai frecventa a fost ameteala.
Frecventa reactiilor adverse enumerate mai jos este definita utilizând urmatoarea conventie:
Foarte frecvente (≥1/10);
Frecvente (≥1/100 si <1/10);
Mai putin frecvente (≥1/1000 si <1/100);
Rare (≥1/10000, <1/1000);
Foarte rare (<1/10000), Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tabel 1. Frecventa reactiilor adverse identificate în studiile clinice controlate placebo si din perioada de dupa punere pe piata Reactie adversa Frecventa reactiei adverse în functie de indicatie
Altele Hipertensiu ne arteriala Pacienti hipertensiv i cu hipertrofie ventricular a stânga Insuficien ta cardiaca cronica Hipertensiu ne arteriala so diabet zaharat tip 2 cu afectare renala
Perioada de dupa punere pe piata Tulburari hematologice si limfatice anemie frecvente cu frecventa necunoscuta trombocitopenie cu frecventa necunoscuta.
Tulburari ale sistemului imunitar Reactii de hipersensibilitate, reactii anafilactice, angioedem*, si vasculita** rare.
Tulburari psihice depresie cu frecventa necunoscuta
Tulburari ale sistemului nervos ameteli frecvente frecvente frecvente frecvente somnolenta mai putin frecvente cefalee mai putin frecvente mai putin frecvente tulburari ale somnului mai putin frecvente parestezie rare migrena cu frecventa necunoscuta disgeuzie cu frecventa necunoscuta
Tulburari acustice si vestibulare vertij frecvente tinitus cu frecventa necunoscuta
Urmatoarele reactii adverse au aparut mai frecvent la pacientii tratati cu losartan, comparativ cu pacientii tratati cu placebo (cu frecventa necunoscuta): dureredorsala, infectieatractuluiurinar si simptome gripale. Tulburari renale si ale cailor urinare Ca o consecinta a inhibarii sistemului renina-angiotensina-aldosteron, la pacientii cu 11 risc crescut au fost raportate tulburari ale functiei renale, incluzând insuficienta renala; aceste modificari ale functiei renale pot fi reversibile la întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.4) Copii si adolescenti Profilul reactiilor adverse la copii pare similar celui de la adulti. Datele clinice pentru grupele de populatie infantila sunt limitate.
5.2 Proprietati farmacocinetice Absorbtie Dupa administrarea orala, losartanul este bine absorbit si este metabolizat la primul pasaj, formând un metabolit activ, acidul carboxilic si alti metaboliti inactivi.
Biodisponibilitatea sistemica a comprimatelor de losartan este de aproximativ 33%.
Media concentratiilor plasmatice maxime ale losartanului si ale metabolitului sau activ este atinsa la 1 ora si, respectiv la 3-4 ore.
Distributie 17 Atât losartanul cât si metabolitul sau activ sunt legati ≥ 99% de proteinele plasmatice, în special de albumine. Volumul de distributie al losartanului este de 34 litri. Metabolizare Aproximativ 14% dintr-o doza de losartan administrata intravenos sau oral este transformata în metabolitul sau activ.
Dupa administrarea orala sau intravenoasa de losartan potasic marcat radioactiv cu 14C, radioactivitatea plasmatica circulanta este atribuita în principal losartanului si metabolitului sau activ. La aproximativ 1% dintre subiectii studiati s-a observat o metabolizare minima a losartanului în metabolitul sau activ.
La pacientii hipertensivi de sex feminin, concentratiile plasmatice de losartan au fost de pâna la doua ori mai mari decât cele ale pacientilor hipertensivi de sex masculin, în timp ce între concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu au fost diferente între barbati si femei. Dupa administrarea orala la pacienti cu ciroza hepatica alcoolica usoara pâna la moderata, concentratiile plasmatice ale losartanului si ale metabolitului sau activ au fost de 5 ori, respectiv 1,7 ori mai mari decât cele observate la voluntari tineri de sex masculin (vezi pct. 4.2 si 4.4).
Concentratiile plasmatice ale losartanului nu sunt modificate la pacientii cu un clearance al creatininei peste 10 ml/minut. Aria de sub curba concentratiei plasmatice în functie de timp (ASC) a losartanului este de aproximativ 2 ori mai mare la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa comparativ cu pacientii cu 18 functie renala normala.
Concentratiile plasmatice ale metabolitului activ nu sunt modificate la pacientii cu insuficienta renala sau la pacientii care efectueaza sedinte de hemodializa.
Nici losartanul si nici metabolitul sau activ nu pot fi eliminati prin hemodializa.
Farmacocinetica la copii si adolescenti
Farmacocinetica losartanului a fost studiata la 50 pacienti hipertensivi copii si adolescenti, cu vîrsta de >1 luna, pâna la <16 ani, prin administrarea o data pe zi a dozei orale medii de losartan de aproximativ 0,54 pâna la 0,77 mg/kg. Rezultatele au aratat ca metabolitul activ al losartanului apare la toate grupele de vârsta.
Rezultatele demonstreaza existenta unor parametri farmacocinetici similari ai losartanului dupa administrare orala la sugari si copii mici, prescolari, copii de vârsta scolara si adolescenti. Parametri farmacocinetici ai metabolitului activ difera într-o masura mai mare,în functie de grupa de vârsta.
Diferentele sunt statistic semnificative la comparatia dintre copii prescolari si adolescenti. Comparativ, expunerea la sugari si copii mici a fost mai mare.
adverse asupra dezvoltarii fetusilor, determinând decesul fetusilor si malformatii
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipientilor Nucleu: celuloza microcristalina, amidon pregelatinizat, croscarmeloza de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu. Film: Opadry II. 33G28523 alb: triacetat de glicerol, macrogol 3350, lactoza monohidrat, dioxid de titan Е171, hipromeloza. 6.2 Incompatibilitati Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate 19 Sentor comprimate filmate, 50 mg – 60 luni.
Sentor comprimate filmate, 100 mg - 36 luni. 6.4 Precautii speciale pentru pastrare.
A se pastra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original, ferit de umiditate. 6.5 Natura si continutul ambalajului 30 comprimate filmate în blistere opace albe de PVC/PE/PVDC//Al ?i cutie de carton pliat. 6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementarile locale.
7. DETINATORUL CERTIFICATULUI DE ÎNREGISTRARE
Gedeon Richter Plc. H-1103 Budapest, Gyö
mroi út 19-21. Ungaria
-3%
73.33 MDL
75.60 MDL
Rețetă medicală
1. Ce este Alotendin şi pentru ce se utilizează
Alotendin (bisoprolol / amlodipină) este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) ca tratament de substituţie la pacienţii care au răspuns adecvat la administrarea separată a comprimatelor celor două componente în aceleaşi doze ca şi în combinaţie fixă.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Alotendin
• dacă sunteţi alergic la amlodipină sau bisoprolol (substanțe active), derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
• Dacă aveţi probleme grave de îngustare a căii de ejecţie a ventriculului stâng (cum este stenoză aortică de grad înalt);
• Dacă aveţi insuficienţă cardiacă acută, insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic sau insuficienţă cardiacă ce necesită injectarea intravenoasă a substanţelor ce cresc forţa de contracţie a inimii;
• Dacă aveţi un şoc din cauza funcţionării anormale a inimii (în acest caz tensiunea arterială este foarte mică şi circulaţia sanguină poate scade până la colaps);
• Dacă aveţi o boală cardiacă ce se caracterizează prin bătăi rare ale inimii sau contracţii neregulate ale inimii (bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, bloc sino-atrial, sindromul sinusului bolnav);
• În cazul unui ritm cardiac scăzut;
• În cazul în care aveți tensiune arterială extrem de mică;
• Dacă aveți astm bronşic grav;
• Dacă aveți afecţiuni grave ale circulației sângelui la nivelul brațelor cum este sindromul Raynaud, o afecţiune ce determină amorţeală, senzaţie de gâdilat şi modificare a culorii degetelor de la mâini şi picioare atunci când sunt expuse la frig;
• În cazul unui feocromocitom netratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
• În condiţiile metabolice în care pH-ul sângelui devine acid.
În cazul în care credeţi că vă aflaţi într-unul din cazurile menţionate mai sus, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă este cazul să utilizaţi acest medicament.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizați Alotendin, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Anunţaţi medicul dumneavoastră dacă vă aflaţi în una din următoarele situaţii în care Alotendin
comprimate trebuie administrat cu precauţie:
- vârstă înaintată;
- insuficienţă cardiacă;
- diabet zaharat cu variaţii mari ale valorilor zahărului din sânge;
- regim alimentar strict / foame strictă;
- tratament concomitent antialergic (de desensibilizare) (cum este cel pentru prevenirea rinitei alergice), deoarece Alotendin poate determina apariția unei reacții alergice, sau o asemenea reacție poate fi mai gravă;
- tulburări uşoare ale sistemului electric de reglare a frecvenței bătăilor inimii (bloc AV gradul I);
- unele afecțiuni ale inimii cum sunt tulburările ritmului de bătaie al inimii, sau spasme vasculare ale mușchiului inimii care pot determina tulburări de perfuzie coronariană (angină Prinzmetal);
- probleme de circulație a sângelui mai puțin grave la nivelul brațelor;
- dacă aveți psoriazis (boala cu erupții cutanate descuamate caracteristice);
- hipertireoză ;
- afecțiuni la nivelul ficatului sau rinichilor;
- în cazul unui feocromocitom tratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
- afecțiuni respiratorii mai puțin grave, cum este astmul bronşic sau alte boli obstructive pulmonare;
- dacă urmează să vi se efectueze o anestezie (de exemplu în cazul unei intervenţii chirurgicale), deoarece bisoprololul poate influența modul de reacție al organismului dumneavoastră în această situație.
Medicul dumneavoastră va dori să ia măsuri de precauţie (de exemplu: tratament asociat) dacă aveţi
vreuna din afecţiunile menţionate mai sus.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.
Alotendin împreună cu alte medicamente
Efectul terapeutic sau reacţiile adverse ale acestui medicament pot fi influenţate de administrarea în
același timp a altor medicamente.
Pot apărea interacţiuni, chiar dacă celălalt medicament a fost utilizat cu puţin timp în urmă.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Administrarea Alotendin împreună cu următoarele medicamente nu este recomandată:
- Blocanți ai canalelor de calciu tip verapamil şi diltiazem (medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari şi anginei pectorale cronice stabile).
- Antihipertensive, cu activitate centrală (de exemplu, clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină): nu întrerupeţi administrarea acestor medicamente înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot fi utilizate în acelaşi timp cu Alotendin doar în anumite condiţii şi cu
precauţie deosebită, sub supraveghere medicală:
- Medicamente, care reglează frecvența bătăilor inimii (chinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona, amiodarona). Aceste medicamente sunt utilizate pentru tratamentul frecvenţei neregulate sau anormale ale bătăilor inimii.
- Antagoniști ai canalelor de calciu de tip dihidropiridine (precum felodipina, nifedipina): medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari și anginei pectorale.
- Medicamente beta-blocante cu administrare locală (de exemplu: picături oftalmice pentru tratamentul glaucomului).
- Parasimpatomimetice (medicamente utilizate pentru stimularea funcţiei muşchilor netezi în boli ale stomacului, intestinului, vezicii urinare şi în glaucom)
- Insulină şi antidiabetice orale.
- Hipnotice, medicamente analgezice.
- Glicozide cardiotonice (digitalice, medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace).
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): pentru tratamentul inflamaţiei articulaţiilor, durerii sau artritei.
- Parasimpatomimetice (de exemplu, isoprenalină, dobutamină, norepinefrină, epinefrină). Medicamente utilizate pentru tratamentul afecţiunilor circulatorii severe în caz de urgență.
- Orice medicament care poate determina scăderea tensiunii arteriale, ca efect terapeutic sau reacţie
adversă (de exemplu: alte antihipertensive, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine).
- Dantrolen (în perfuzie) - utilizată pentru tratamentul modificărilor severe de reglare a temperaturii corpului.
- Tacrolimus, sirolimus, temsirolimus și everolimus - medicamente utilizate pentru controlul sistemului imunitar al organismului dumneavoastră.
- Simvastatină - medicament utilizat pentru scăderea colesterolului.
- Ciclosporină - medicament care suprimă imunitatea.
Efectele posibile ale administrării următoarelor medicamente împreună cu Alotendin trebuie să fie
luate în considerare de către medicul dumneavoastră:
- Mefloquină - utilizată pentru prevenirea sau tratamentul malariei.
- Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO) ( cu excepţia IMAO-B) - utilizate pentru tratamentul depresiei.
- Medicamente care afectează metabolizarea amlodipinei sau bisoprololului cum sunt:
• ketoconazolul, itraconazolul - medicamente antifungice
• rifampicina, eritromicina, claritromicina - antibiotice, pentru tratarea infecțiilor cauzate de bacterii
• ritonavir, indinavir, nelfinavir - pentru tratamentul infecțiilor cu HIV
• medicamentele din plante care conţin sunătoare Hypericum perforatum (pentru tratamentul depresiei).
- Derivaţii de ergotamină (pentru tratamentul sângerărilor de origine ginecologică).
Alotendin împreună cu alimente, băuturi și alcool
Persoanele care utilizează Alotendin nu trebuie să consume suc de grepfrut sau grepfrut. Acest lucru este necesar deoarece grepfrutul şi sucul de grepfrut pot duce la creşterea concentraţiei substanţei active, amlodipină, în sânge, care poate determina o creştere neașteptată a efectului de scădere a tensiunii arteriale al Alotendin.
Alcoolul poate potenţa acţiunea acestui medicament de scădere a tensiunii arteriale.
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Având în vedere experienţa clinică insuficientă în ceea ce priveşte utilizarea la femeile gravide, administrarea Alotendin se va face numai după evaluarea balanţei beneficiu/risc de către medic. În
cazul administrării în timpul sarcinii poate fi necesară monitorizarea atentă a fătului şi a nou-născutului, prin urmare trebuie să informaţi medicul dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau doriţi să rămâneţi gravidă.
Alăptarea
Având în vedere lipsa de experiență clinică adecvată, acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, consultați medicul dumneavoastră înainte de a utiliza orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Alotendin poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje prin apariţia de ameţeli, dureri de cap, oboseală sau greaţă - mai ales la începutul tratamentului sau la schimbarea tratamentului, sau consumul de alcool. Prin urmare medicul dumneavoastră va decide individual dozele la care puteţi conduce vehicule sau folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Alotendin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza recomandată este de un comprimat din concentraţia prescrisă pentru dumneavoastră.
Grupe speciale de pacienți
Tulburarea funcției hepatice și renale
În general nu este necesară ajustarea dozelor în cazul insuficienţei hepatice sau renale uşoare sau moderate.
În cazul insuficienţei hepatice sau renale severe dozele trebuie modificate.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, cu toate acestea este necesară precauţie mai
ales la creşterea dozelor.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Alotendin trebuie administrat dimineaţa, cu sau fără alimente, cu ajutorul unei cantităţi mici de lichid, fără a fi mestecat.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului în cazul în care aveţi dificultate la înghiţirea comprimatului întreg.
Dacă aveţi impresia că efectul Alotendin este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Alotendin decât trebuie
Dacă utilizaţi mai mult comprimate de Alotendin decât trebuie, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Alotendin
Încercaţi să luaţi doza uitată cât mai repede posibil. Dacă este timpul pentru următoarea doză, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată deoarece vă expuneţi unui supradozaj.
Dacă încetaţi să utilizaţi Alotendin
Nu întrerupeţi brusc tratamentul şi nu schimbaţi doza recomandată înainte de a vă adresa medicului
dumneavoastră, deoarece în aceste cazuri stadiul insuficienţei cardiace se poate înrăutăţi. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc mai ales în cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene. Dacă este necesară întreruperea tratamentului aceasta se va face gradat.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce luați acest medicament resimțiți oricare dintre reacțiile adverse enumerate mai jos:
• Reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a mucoaselor (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) sau alte reacții alergice. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• umflare acută a pielii sau mucoasei mai ales la nivelul pleoapelor, buzelor, articulaţiilor, organelor genitale, glotei, faringelui şi limbii (angioedem). (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• Infarct miocardic (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane), aritmii cardiace (bătăi anormale ale inimii). (mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane)
• Pancreatită (inflamare a pancreasului care poate determina dureri puternice la nivelul abdomenului sau spatelui, însoțite de senzație de rău. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Următoarele reacţii adverse au fost raportate
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
Edeme (retenție de lichide)
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
Dureri de cap, ameţeli, somnolenţă (în special la începutul tratamentului), tulburări ale vederii (inclusiv vedere dublă), palpitaţii, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, dispnee, durere abdominală, umflare a gleznelor, crampe musculare, oboseală, astenie, senzaţie de rece și de amorţeală la nivelul extremităţilor, tulburări gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, dispepsie, tulburări ale tranzitului intestinal (inclusiv diaree și constipaţie).
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
Insomnie, schimbări ale dispoziţiei (inclusiv anxietate), depresie, pierderea temporară a conştienţei
(sincopă), sensibilitate scăzută la nivelul pielii (hipoestezie), senzație de amorțeală și furnicături (parestezie), percepţie anormală a gustului (disgeuzie), tremor, zgomote în urechi (tinitus), tensiune arterială mică (hipotensiune arterială), tuse, rinită, gură uscată, cădere a părului (alopecie), sângerări minore la nivelul pielii şi mucoaselor (purpură), decolorare a pielii, transpiraţii abundente, mâncărimi, erupţie trecătoare pe piele, exantem, urticarie, artralgie (durere la nivelul articulaţiilor), mialgie (dureri musculare), dureri de spate, urinări frecvente, tulburări la urinare, nicturie (urinări în timpul nopţii), impotenţă, creştere a sânilor la bărbaţi, dureri în piept, astenie, durere nelocalizată, stare de indispoziţie, creştere în greutate, scădere în greutate, tulburări de somn, tulburări de conducere cardiacă, înrăutățire a insuficienţei cardiace pre-existente, scădere a frecvenţei bătăilor inimii (bradicardie), bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu boli pulmonare obstructive în antecedente, slăbiciune musculară, stare de epuizare*.
*Aceste simptome apar mai ales la începutul tratamentului. Sunt în general de intensitate uşoară şi
dispar în mai puţin de 1-2 săptămâni.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
Confuzie mintală, nivel ridicat al trigliceridelor în sânge, coşmaruri, halucinaţii (senzaţii nereale, care reprezintă percepţii anormale fără a detecta vreun stimul, senzaţii asemănătoare celor reale sau care par reale), scădere a secreţiei lacrimale (trebuie luată în considerare dacă purtaţi lentile de contact), deficienţe ale auzului, rinită alergică, hepatită, reacţii de hipersensibilitate cum sunt mâncărimi, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, erupţie trecătoare la nivelul pielii, creştere a nivelului plasmatic al enzimelor hepatice.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Scădere a numărului de celule albe şi plachete din sânge, reacții alergice, valori crescute ale zahărului din sânge, hipertonie, neuropatie periferică, inflamare neuniformă a vaselor mici de sânge (vasculită), gastrită, hiperplazie gingivală, pancreatită, icter, inflamare gravă a pielii sau mucoaselor cu formare de vezicule roşii (eritem polimorf), eritem generalizat și cruste la nivelul pielii (dermatită exfoliativă), sensibilitate la lumina solară, conjunctivită; medicamentele cu mecanism de acţiune asemănător bisoprololului (substanţă activă a acestui medicament) pot determina apariţia sau înrăutățirea psoriazisului (boală de piele cronică cu formaţiuni sub formă de cruste roşii cu mâncărimi) sau care pot declanşa afecțiuni ale pielii asemănătoare psoriazisului.
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tremurături, postură rigidă, față ca o mască, mișcări încetinite și mers ezitant, dezechilibrat.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Alotendin
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi orice semn vizibil de deteriorare (de exemplu, modificarea culorii).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Alotendin
Substanţele active sunt bisoprolol și amlodipină
Alotendin 5 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 5 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).
Alotendin 10 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 10 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu tip A, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Cum arată Alotendin şi conţinutul ambalajului:
Comprimat
Alotendin 5 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, oblongi, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 5 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate cu margini teşite, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, ovale, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
*Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor
Conţinutul ambalajului
Câte 7 sau 10 comprimate în blister. Câte 7х4 (28 comprimate), 7x8 (56 comprimate), 10x3 (30 comprimate) sau 10x9 (90 comprimate) împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
-3%
86.14 MDL
88.80 MDL
Rețetă medicală
Berlipril® 5 conţine substanţa activă maleat de enalapril. Acesta aparține grupului de medicamente numiți inhibitori ai ECA (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Berlipril® 5 se utilizează pentru:
- tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială);
- tratamentul insuficienţei cardiace (slăbirea funcței cardiace). Administrarea acestui preparat poate reduce necesitatea de a merge la spital, iar în unele cazuri, crește speranța de viață a pacienților;
- profilaxia insuficienţei cardiace simptomatice. Simptome: dificultăți de respirației, oboseală după un efort fizic ușor, de exemplu după mersul pe jos sau umflarea gleznelor și a picioarelor.
Efectul acestui medicament este dilatarea vaselor de sânge. Aceasta duce la scăderea tensiunii arteriale. Efectul acestui medicament începe în mod obișnuit după o oră și durează cel puțin 24 de ore. Unii pacienți au nevoie de câteva săptămâni de tratament pentru a obține un efect mai bun asupra tensiunii arteriale.
Berlipril® 5 se utilizează pentru:
- tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială);
- tratamentul insuficienţei cardiace (slăbirea funcței cardiace). Administrarea acestui preparat poate reduce necesitatea de a merge la spital, iar în unele cazuri, crește speranța de viață a pacienților;
- profilaxia insuficienţei cardiace simptomatice. Simptome: dificultăți de respirației, oboseală după un efort fizic ușor, de exemplu după mersul pe jos sau umflarea gleznelor și a picioarelor.
Efectul acestui medicament este dilatarea vaselor de sânge. Aceasta duce la scăderea tensiunii arteriale. Efectul acestui medicament începe în mod obișnuit după o oră și durează cel puțin 24 de ore. Unii pacienți au nevoie de câteva săptămâni de tratament pentru a obține un efect mai bun asupra tensiunii arteriale.
-3%
35.99 MDL
37.10 MDL
Rețetă medicală
1. Ce este Alotendin şi pentru ce se utilizează
Alotendin (bisoprolol / amlodipină) este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) ca tratament de substituţie la pacienţii care au răspuns adecvat la administrarea separată a comprimatelor celor două componente în aceleaşi doze ca şi în combinaţie fixă.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Alotendin
• dacă sunteţi alergic la amlodipină sau bisoprolol (substanțe active), derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
• Dacă aveţi probleme grave de îngustare a căii de ejecţie a ventriculului stâng (cum este stenoză aortică de grad înalt);
• Dacă aveţi insuficienţă cardiacă acută, insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic sau insuficienţă cardiacă ce necesită injectarea intravenoasă a substanţelor ce cresc forţa de contracţie a inimii;
• Dacă aveţi un şoc din cauza funcţionării anormale a inimii (în acest caz tensiunea arterială este foarte mică şi circulaţia sanguină poate scade până la colaps);
• Dacă aveţi o boală cardiacă ce se caracterizează prin bătăi rare ale inimii sau contracţii neregulate ale inimii (bloc atrio-ventricular de gradul II sau III, bloc sino-atrial, sindromul sinusului bolnav);
• În cazul unui ritm cardiac scăzut;
• În cazul în care aveți tensiune arterială extrem de mică;
• Dacă aveți astm bronşic grav;
• Dacă aveți afecţiuni grave ale circulației sângelui la nivelul brațelor cum este sindromul Raynaud, o afecţiune ce determină amorţeală, senzaţie de gâdilat şi modificare a culorii degetelor de la mâini şi picioare atunci când sunt expuse la frig;
• În cazul unui feocromocitom netratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
• În condiţiile metabolice în care pH-ul sângelui devine acid.
În cazul în care credeţi că vă aflaţi într-unul din cazurile menţionate mai sus, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă este cazul să utilizaţi acest medicament.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizați Alotendin, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Anunţaţi medicul dumneavoastră dacă vă aflaţi în una din următoarele situaţii în care Alotendin
comprimate trebuie administrat cu precauţie:
- vârstă înaintată;
- insuficienţă cardiacă;
- diabet zaharat cu variaţii mari ale valorilor zahărului din sânge;
- regim alimentar strict / foame strictă;
- tratament concomitent antialergic (de desensibilizare) (cum este cel pentru prevenirea rinitei alergice), deoarece Alotendin poate determina apariția unei reacții alergice, sau o asemenea reacție poate fi mai gravă;
- tulburări uşoare ale sistemului electric de reglare a frecvenței bătăilor inimii (bloc AV gradul I);
- unele afecțiuni ale inimii cum sunt tulburările ritmului de bătaie al inimii, sau spasme vasculare ale mușchiului inimii care pot determina tulburări de perfuzie coronariană (angină Prinzmetal);
- probleme de circulație a sângelui mai puțin grave la nivelul brațelor;
- dacă aveți psoriazis (boala cu erupții cutanate descuamate caracteristice);
- hipertireoză ;
- afecțiuni la nivelul ficatului sau rinichilor;
- în cazul unui feocromocitom tratat, o tumoră rară a glandei suprarenale;
- afecțiuni respiratorii mai puțin grave, cum este astmul bronşic sau alte boli obstructive pulmonare;
- dacă urmează să vi se efectueze o anestezie (de exemplu în cazul unei intervenţii chirurgicale), deoarece bisoprololul poate influența modul de reacție al organismului dumneavoastră în această situație.
Medicul dumneavoastră va dori să ia măsuri de precauţie (de exemplu: tratament asociat) dacă aveţi
vreuna din afecţiunile menţionate mai sus.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.
Alotendin împreună cu alte medicamente
Efectul terapeutic sau reacţiile adverse ale acestui medicament pot fi influenţate de administrarea în
același timp a altor medicamente.
Pot apărea interacţiuni, chiar dacă celălalt medicament a fost utilizat cu puţin timp în urmă.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Administrarea Alotendin împreună cu următoarele medicamente nu este recomandată:
- Blocanți ai canalelor de calciu tip verapamil şi diltiazem (medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari şi anginei pectorale cronice stabile).
- Antihipertensive, cu activitate centrală (de exemplu, clonidină, metildopa, moxonidină, rilmenidină): nu întrerupeţi administrarea acestor medicamente înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot fi utilizate în acelaşi timp cu Alotendin doar în anumite condiţii şi cu
precauţie deosebită, sub supraveghere medicală:
- Medicamente, care reglează frecvența bătăilor inimii (chinidina, disopiramida, lidocaina, fenitoina, flecainida, propafenona, amiodarona). Aceste medicamente sunt utilizate pentru tratamentul frecvenţei neregulate sau anormale ale bătăilor inimii.
- Antagoniști ai canalelor de calciu de tip dihidropiridine (precum felodipina, nifedipina): medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari și anginei pectorale.
- Medicamente beta-blocante cu administrare locală (de exemplu: picături oftalmice pentru tratamentul glaucomului).
- Parasimpatomimetice (medicamente utilizate pentru stimularea funcţiei muşchilor netezi în boli ale stomacului, intestinului, vezicii urinare şi în glaucom)
- Insulină şi antidiabetice orale.
- Hipnotice, medicamente analgezice.
- Glicozide cardiotonice (digitalice, medicamente utilizate pentru tratamentul insuficienţei cardiace).
- Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS): pentru tratamentul inflamaţiei articulaţiilor, durerii sau artritei.
- Parasimpatomimetice (de exemplu, isoprenalină, dobutamină, norepinefrină, epinefrină). Medicamente utilizate pentru tratamentul afecţiunilor circulatorii severe în caz de urgență.
- Orice medicament care poate determina scăderea tensiunii arteriale, ca efect terapeutic sau reacţie
adversă (de exemplu: alte antihipertensive, antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine).
- Dantrolen (în perfuzie) - utilizată pentru tratamentul modificărilor severe de reglare a temperaturii corpului.
- Tacrolimus, sirolimus, temsirolimus și everolimus - medicamente utilizate pentru controlul sistemului imunitar al organismului dumneavoastră.
- Simvastatină - medicament utilizat pentru scăderea colesterolului.
- Ciclosporină - medicament care suprimă imunitatea.
Efectele posibile ale administrării următoarelor medicamente împreună cu Alotendin trebuie să fie
luate în considerare de către medicul dumneavoastră:
- Mefloquină - utilizată pentru prevenirea sau tratamentul malariei.
- Inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO) ( cu excepţia IMAO-B) - utilizate pentru tratamentul depresiei.
- Medicamente care afectează metabolizarea amlodipinei sau bisoprololului cum sunt:
• ketoconazolul, itraconazolul - medicamente antifungice
• rifampicina, eritromicina, claritromicina - antibiotice, pentru tratarea infecțiilor cauzate de bacterii
• ritonavir, indinavir, nelfinavir - pentru tratamentul infecțiilor cu HIV
• medicamentele din plante care conţin sunătoare Hypericum perforatum (pentru tratamentul depresiei).
- Derivaţii de ergotamină (pentru tratamentul sângerărilor de origine ginecologică).
Alotendin împreună cu alimente, băuturi și alcool
Persoanele care utilizează Alotendin nu trebuie să consume suc de grepfrut sau grepfrut. Acest lucru este necesar deoarece grepfrutul şi sucul de grepfrut pot duce la creşterea concentraţiei substanţei active, amlodipină, în sânge, care poate determina o creştere neașteptată a efectului de scădere a tensiunii arteriale al Alotendin.
Alcoolul poate potenţa acţiunea acestui medicament de scădere a tensiunii arteriale.
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Având în vedere experienţa clinică insuficientă în ceea ce priveşte utilizarea la femeile gravide, administrarea Alotendin se va face numai după evaluarea balanţei beneficiu/risc de către medic. În
cazul administrării în timpul sarcinii poate fi necesară monitorizarea atentă a fătului şi a nou-născutului, prin urmare trebuie să informaţi medicul dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau doriţi să rămâneţi gravidă.
Alăptarea
Având în vedere lipsa de experiență clinică adecvată, acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la mamele care alăptează.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, consultați medicul dumneavoastră înainte de a utiliza orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Alotendin poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje prin apariţia de ameţeli, dureri de cap, oboseală sau greaţă - mai ales la începutul tratamentului sau la schimbarea tratamentului, sau consumul de alcool. Prin urmare medicul dumneavoastră va decide individual dozele la care puteţi conduce vehicule sau folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Alotendin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza recomandată este de un comprimat din concentraţia prescrisă pentru dumneavoastră.
Grupe speciale de pacienți
Tulburarea funcției hepatice și renale
În general nu este necesară ajustarea dozelor în cazul insuficienţei hepatice sau renale uşoare sau moderate.
În cazul insuficienţei hepatice sau renale severe dozele trebuie modificate.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, cu toate acestea este necesară precauţie mai
ales la creşterea dozelor.
Copii si adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu administraţi acest medicament la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Alotendin trebuie administrat dimineaţa, cu sau fără alimente, cu ajutorul unei cantităţi mici de lichid, fără a fi mestecat.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului în cazul în care aveţi dificultate la înghiţirea comprimatului întreg.
Dacă aveţi impresia că efectul Alotendin este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă luaţi mai mult Alotendin decât trebuie
Dacă utilizaţi mai mult comprimate de Alotendin decât trebuie, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Alotendin
Încercaţi să luaţi doza uitată cât mai repede posibil. Dacă este timpul pentru următoarea doză, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată deoarece vă expuneţi unui supradozaj.
Dacă încetaţi să utilizaţi Alotendin
Nu întrerupeţi brusc tratamentul şi nu schimbaţi doza recomandată înainte de a vă adresa medicului
dumneavoastră, deoarece în aceste cazuri stadiul insuficienţei cardiace se poate înrăutăţi. Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc mai ales în cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene. Dacă este necesară întreruperea tratamentului aceasta se va face gradat.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui preparat, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce luați acest medicament resimțiți oricare dintre reacțiile adverse enumerate mai jos:
• Reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a mucoaselor (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică) sau alte reacții alergice. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• umflare acută a pielii sau mucoasei mai ales la nivelul pleoapelor, buzelor, articulaţiilor, organelor genitale, glotei, faringelui şi limbii (angioedem). (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• Infarct miocardic (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane), aritmii cardiace (bătăi anormale ale inimii). (mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane)
• Pancreatită (inflamare a pancreasului care poate determina dureri puternice la nivelul abdomenului sau spatelui, însoțite de senzație de rău. (foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Următoarele reacţii adverse au fost raportate
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
Edeme (retenție de lichide)
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
Dureri de cap, ameţeli, somnolenţă (în special la începutul tratamentului), tulburări ale vederii (inclusiv vedere dublă), palpitaţii, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, dispnee, durere abdominală, umflare a gleznelor, crampe musculare, oboseală, astenie, senzaţie de rece și de amorţeală la nivelul extremităţilor, tulburări gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, dispepsie, tulburări ale tranzitului intestinal (inclusiv diaree și constipaţie).
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
Insomnie, schimbări ale dispoziţiei (inclusiv anxietate), depresie, pierderea temporară a conştienţei
(sincopă), sensibilitate scăzută la nivelul pielii (hipoestezie), senzație de amorțeală și furnicături (parestezie), percepţie anormală a gustului (disgeuzie), tremor, zgomote în urechi (tinitus), tensiune arterială mică (hipotensiune arterială), tuse, rinită, gură uscată, cădere a părului (alopecie), sângerări minore la nivelul pielii şi mucoaselor (purpură), decolorare a pielii, transpiraţii abundente, mâncărimi, erupţie trecătoare pe piele, exantem, urticarie, artralgie (durere la nivelul articulaţiilor), mialgie (dureri musculare), dureri de spate, urinări frecvente, tulburări la urinare, nicturie (urinări în timpul nopţii), impotenţă, creştere a sânilor la bărbaţi, dureri în piept, astenie, durere nelocalizată, stare de indispoziţie, creştere în greutate, scădere în greutate, tulburări de somn, tulburări de conducere cardiacă, înrăutățire a insuficienţei cardiace pre-existente, scădere a frecvenţei bătăilor inimii (bradicardie), bronhospasm la pacienţii cu astm bronşic sau cu boli pulmonare obstructive în antecedente, slăbiciune musculară, stare de epuizare*.
*Aceste simptome apar mai ales la începutul tratamentului. Sunt în general de intensitate uşoară şi
dispar în mai puţin de 1-2 săptămâni.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
Confuzie mintală, nivel ridicat al trigliceridelor în sânge, coşmaruri, halucinaţii (senzaţii nereale, care reprezintă percepţii anormale fără a detecta vreun stimul, senzaţii asemănătoare celor reale sau care par reale), scădere a secreţiei lacrimale (trebuie luată în considerare dacă purtaţi lentile de contact), deficienţe ale auzului, rinită alergică, hepatită, reacţii de hipersensibilitate cum sunt mâncărimi, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi gâtului, erupţie trecătoare la nivelul pielii, creştere a nivelului plasmatic al enzimelor hepatice.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
Scădere a numărului de celule albe şi plachete din sânge, reacții alergice, valori crescute ale zahărului din sânge, hipertonie, neuropatie periferică, inflamare neuniformă a vaselor mici de sânge (vasculită), gastrită, hiperplazie gingivală, pancreatită, icter, inflamare gravă a pielii sau mucoaselor cu formare de vezicule roşii (eritem polimorf), eritem generalizat și cruste la nivelul pielii (dermatită exfoliativă), sensibilitate la lumina solară, conjunctivită; medicamentele cu mecanism de acţiune asemănător bisoprololului (substanţă activă a acestui medicament) pot determina apariţia sau înrăutățirea psoriazisului (boală de piele cronică cu formaţiuni sub formă de cruste roşii cu mâncărimi) sau care pot declanşa afecțiuni ale pielii asemănătoare psoriazisului.
Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Tremurături, postură rigidă, față ca o mască, mișcări încetinite și mers ezitant, dezechilibrat.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Alotendin
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi orice semn vizibil de deteriorare (de exemplu, modificarea culorii).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Alotendin
Substanţele active sunt bisoprolol și amlodipină
Alotendin 5 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 5 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 5 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).
Alotendin 10 mg/5 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină 6,95 mg).
Alotendin 10 mg/10 mg comprimate
fumarat de bisoprolol 10 mg și amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină 13,90 mg).
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, amidon glicolat de sodiu tip A, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru.
Cum arată Alotendin şi conţinutul ambalajului:
Comprimat
Alotendin 5 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, oblongi, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 5 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, plate cu margini teşite, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/5 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, ovale, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
Alotendin 10 mg/10 mg:
Comprimate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, uşor biconvexe, fără miros, cu incizie* pe o parte şi inscripţia MS – pe altă parte a comprimatului.
*Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor
Conţinutul ambalajului
Câte 7 sau 10 comprimate în blister. Câte 7х4 (28 comprimate), 7x8 (56 comprimate), 10x3 (30 comprimate) sau 10x9 (90 comprimate) împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
-3%
98.55 MDL
101.60 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială esenţială.
Angină pectorală cronică stabilă.
Angină pectorală vasospastică (Angină pectorală Prinzmetal).Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Atât pentru hipertensiunea arterială, cât şi pentru angina pectorală, doza recomandată iniţială este
de 5 mg amlodipină o dată pe zi, doză care poate fi crescută la maxim 10 mg, în funcţie de
răspunsul terapeutic individual.
La pacienţii hipertensivi, Normodipine a fost utilizat în asociere cu un diuretic tiazidic, un alfablocant, un beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA). În angina
pectorală, Normodipine poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente
antianginoase la pacienţii cu angină pectorală refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau doze
adecvate de beta-blocante. În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice,
beta-blocante şi inhibitori ai ECA, nu este necesară ajustarea dozei de Normodipine.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Administrarea de doze similare de Normodipine la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel de bine
tolerată. La vârstnici se recomandă schema de administrare uzuală, dar creşterea dozei trebuie
realizată cu precauţie (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară
până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă şi trebuie începută de
la partea inferioară a intervalului de doze (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a
fost studiată în insuficienţă hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă,
tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent.
2
Insuficienţă renală
Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei
renale, ca urmare, se recomandă dozele normale. Amlodipina nu este dializabilă.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani
La copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, pentru tratamentul hipertensiunii
arteriale, se recomandă administrarea orală o dată pe zi a unei doze iniţiale de 2,5 mg, doză care
poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi, dacă efectul antihipertensiv ţintă nu este obţinut după 4
săptămâni. Doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 şi
5.2).
Dozele de amlodipină 2,5 mg nu sunt posibile cu acest medicament.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Comprimat pentru administrare orală.Contraindicaţii
Normodipine este contraindicat la pacienţii cu:
• hipersensibilitate la substanţa activă, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• hipotensiune arterială severă;
• şoc (inclusiv şoc cardiogen);
• obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică cu grad
mare);
• insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut. https://bit.ly/3eytBxG
Hipertensiune arterială esenţială.
Angină pectorală cronică stabilă.
Angină pectorală vasospastică (Angină pectorală Prinzmetal).Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Atât pentru hipertensiunea arterială, cât şi pentru angina pectorală, doza recomandată iniţială este
de 5 mg amlodipină o dată pe zi, doză care poate fi crescută la maxim 10 mg, în funcţie de
răspunsul terapeutic individual.
La pacienţii hipertensivi, Normodipine a fost utilizat în asociere cu un diuretic tiazidic, un alfablocant, un beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA). În angina
pectorală, Normodipine poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte medicamente
antianginoase la pacienţii cu angină pectorală refractară la tratamentul cu nitraţi şi/sau doze
adecvate de beta-blocante. În cazul în care se administrează concomitent cu diuretice tiazidice,
beta-blocante şi inhibitori ai ECA, nu este necesară ajustarea dozei de Normodipine.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Administrarea de doze similare de Normodipine la pacienţii vârstnici sau tineri este la fel de bine
tolerată. La vârstnici se recomandă schema de administrare uzuală, dar creşterea dozei trebuie
realizată cu precauţie (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Nu au fost stabilite recomandări cu privire la doze pentru pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară
până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizată cu prudenţă şi trebuie începută de
la partea inferioară a intervalului de doze (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a
fost studiată în insuficienţă hepatică severă. La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă,
tratamentul cu amlodipină trebuie iniţiat cu cea mai mică doză, care ulterior poate fi crescută lent.
2
Insuficienţă renală
Modificările concentraţiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficienţei
renale, ca urmare, se recomandă dozele normale. Amlodipina nu este dializabilă.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani
La copiii şi adolescenţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani, pentru tratamentul hipertensiunii
arteriale, se recomandă administrarea orală o dată pe zi a unei doze iniţiale de 2,5 mg, doză care
poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi, dacă efectul antihipertensiv ţintă nu este obţinut după 4
săptămâni. Doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 şi
5.2).
Dozele de amlodipină 2,5 mg nu sunt posibile cu acest medicament.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Comprimat pentru administrare orală.Contraindicaţii
Normodipine este contraindicat la pacienţii cu:
• hipersensibilitate la substanţa activă, derivaţi de dihidropiridină sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
• hipotensiune arterială severă;
• şoc (inclusiv şoc cardiogen);
• obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică cu grad
mare);
• insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic, după un infarct miocardic acut. https://bit.ly/3eytBxG
-3%
25.51 MDL
26.30 MDL
Rețetă medicală
Ce este Enap 1,25 mg/ml şi pentru ce se utilizează
Enap aparţine unui grup de medicamente numit inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
(ECA). Acţionează prin dilatarea vaselor de sânge, ceea ce determină reducerea tensiunii arteriale și
rezistenței periferice și, astfel, aportul de sânge la nivelul miocardului și la nivelul altor organe cu
sânge este îmbunătățit.
Enap este utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute, atunci când tratamentul pe cale orală
nu este posibil. Cum să vi se administreze Enap 1,25 mg/ml
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore. Enap soluţie perfuzabilă se
administrează intravenos (vezi pct. 6, “Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi
personalului medical”).
Durata tratamentului este de obicei de 48 ore. Tratamentul ulterior va fi prescris de către medicul
dumneavoastră (vezi pct. 6, “Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului
medical”).
Dozele pentru pacienţii care iau un medicament diuretic şi pentru pacienţii cu funcţie renală afectată
(incluzând pe cei cu hemodializă) va fi prescris de către medic (vezi pct. 6, “Următoarele informaţii
sunt destinate numai medicilor şi personalului medical”).
Utilizarea la vârstnici
Medicul decide care sunt dozele adecvate, în funcţie de starea rinichilor dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Utilizarea enalaprilatului la copii nu este recomandată, datorită lipsei datelor asupra siguranţei şi
eficacităţii.
Dacă vi se administrează mai mult Enap 1,25 mg/ml decât trebuie
Semnele cele mai frecvente ale supradozajului sunt greaţă, ritm cardiac accelerat şi leşin, datorate
scăderii excesive a tensiunii arteriale.
Dacă apar semne de supradozaj sau dacă bănuiţi că primiţi o doză mai mare decât trebuie, spuneţi
medicului dumneavoastră.
Dacă nu vi se administrează Enap 1,25 mg/ml
Dacă consideraţi că nu vi se administrează Enap la timp, informaţi medicul dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3iv5v83
Enap aparţine unui grup de medicamente numit inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei
(ECA). Acţionează prin dilatarea vaselor de sânge, ceea ce determină reducerea tensiunii arteriale și
rezistenței periferice și, astfel, aportul de sânge la nivelul miocardului și la nivelul altor organe cu
sânge este îmbunătățit.
Enap este utilizat pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute, atunci când tratamentul pe cale orală
nu este posibil. Cum să vi se administreze Enap 1,25 mg/ml
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 1 fiolă (1,25 mg) la interval de 6 ore. Enap soluţie perfuzabilă se
administrează intravenos (vezi pct. 6, “Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi
personalului medical”).
Durata tratamentului este de obicei de 48 ore. Tratamentul ulterior va fi prescris de către medicul
dumneavoastră (vezi pct. 6, “Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului
medical”).
Dozele pentru pacienţii care iau un medicament diuretic şi pentru pacienţii cu funcţie renală afectată
(incluzând pe cei cu hemodializă) va fi prescris de către medic (vezi pct. 6, “Următoarele informaţii
sunt destinate numai medicilor şi personalului medical”).
Utilizarea la vârstnici
Medicul decide care sunt dozele adecvate, în funcţie de starea rinichilor dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Utilizarea enalaprilatului la copii nu este recomandată, datorită lipsei datelor asupra siguranţei şi
eficacităţii.
Dacă vi se administrează mai mult Enap 1,25 mg/ml decât trebuie
Semnele cele mai frecvente ale supradozajului sunt greaţă, ritm cardiac accelerat şi leşin, datorate
scăderii excesive a tensiunii arteriale.
Dacă apar semne de supradozaj sau dacă bănuiţi că primiţi o doză mai mare decât trebuie, spuneţi
medicului dumneavoastră.
Dacă nu vi se administrează Enap 1,25 mg/ml
Dacă consideraţi că nu vi se administrează Enap la timp, informaţi medicul dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3iv5v83
-3%
82.50 MDL
85.05 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-3%
21.92 MDL
22.60 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
- Hipertensiune arterială;
- angină pectorală cronică stabilă;
- angină pectorală vasospastică (angină Prinzmetal).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi
Pentru tratamentul anginei pectorale şi hipertensiunii arteriale, doza uzuală iniţială de
SAMLOPIN este de 2,5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului la tratament, doza poate fi crescută până la doza maximă, care constituie
5 mg, administrată 1 dată pe zi.
La pacienții cu angină pectorală amlodipina poate fi utilizată fie în monoterapie sau în
asociere cu alte medicamente antianginoase în cazul rezistenței la nitrați și/sau
doze adecvate de beta-blocante.
Există experiență de utilizare a amlodipinei în asociere cu diuretice tiazidice, alfablocante, beta-blocante sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Administrarea la pacienți cu insuficiență renală
Se recomandă administrarea dozelor uzuale ale medicamentului, deoarece modificările
concentraţiei plasmatice de amlodipină nu sunt corelate cu gradul insuficienței renale.
Amlodipina nu este afidializabilă.
Administrarea la pacienți cu insuficiență hepatică
Nu au fost stabilite dozele de amlodipină pentru administrare la pacienții cu
insuficiență hepatică ușoară până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie
realizată cu prudenţă şi trebuie începută cu administrarea dozei minime.
Comprimatele SAMLOPIN 5 mg nu sunt destinate pentru divizare în 2 jumătăți pentru
obținerea dozei de 2,5 mg.
Administrarea la pacienții vârsnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții vârstnici. Creșterea dozei trebuie
efectuată cu precauție.
Administrarea la copii
Siguranța administrării amlodipinei la copii amlodipină nu a fost stabilită. Utilizarea
SAMLOPIN este contraindicată la această grupă de pacienți. CONTRAINDICAŢII
SAMLOPIN este contraindicată la pacienţi cu:
0
- hipersensibilitate la amlodipină, dihidropiridine sau oricare dintre excipienţi;
- hipotensiune arterială severă;
- şoc, inclusiv şoc cardiogen;
- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză
aortică cu grad mare);
- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic după infarct miocardic acut. https://bit.ly/3rrqSLF
- Hipertensiune arterială;
- angină pectorală cronică stabilă;
- angină pectorală vasospastică (angină Prinzmetal).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi
Pentru tratamentul anginei pectorale şi hipertensiunii arteriale, doza uzuală iniţială de
SAMLOPIN este de 2,5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului la tratament, doza poate fi crescută până la doza maximă, care constituie
5 mg, administrată 1 dată pe zi.
La pacienții cu angină pectorală amlodipina poate fi utilizată fie în monoterapie sau în
asociere cu alte medicamente antianginoase în cazul rezistenței la nitrați și/sau
doze adecvate de beta-blocante.
Există experiență de utilizare a amlodipinei în asociere cu diuretice tiazidice, alfablocante, beta-blocante sau inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei.
Administrarea la pacienți cu insuficiență renală
Se recomandă administrarea dozelor uzuale ale medicamentului, deoarece modificările
concentraţiei plasmatice de amlodipină nu sunt corelate cu gradul insuficienței renale.
Amlodipina nu este afidializabilă.
Administrarea la pacienți cu insuficiență hepatică
Nu au fost stabilite dozele de amlodipină pentru administrare la pacienții cu
insuficiență hepatică ușoară până la moderată, ca urmare stabilirea dozelor trebuie
realizată cu prudenţă şi trebuie începută cu administrarea dozei minime.
Comprimatele SAMLOPIN 5 mg nu sunt destinate pentru divizare în 2 jumătăți pentru
obținerea dozei de 2,5 mg.
Administrarea la pacienții vârsnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienții vârstnici. Creșterea dozei trebuie
efectuată cu precauție.
Administrarea la copii
Siguranța administrării amlodipinei la copii amlodipină nu a fost stabilită. Utilizarea
SAMLOPIN este contraindicată la această grupă de pacienți. CONTRAINDICAŢII
SAMLOPIN este contraindicată la pacienţi cu:
0
- hipersensibilitate la amlodipină, dihidropiridine sau oricare dintre excipienţi;
- hipotensiune arterială severă;
- şoc, inclusiv şoc cardiogen;
- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză
aortică cu grad mare);
- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic după infarct miocardic acut. https://bit.ly/3rrqSLF
-3%
30.07 MDL
31 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Insuficienţă cardiacă
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Infarct miocardic acut
Tratamentul de scurtă durată (6 săptămâni) al pacienţilor stabili din punct de vedere
hemodinamic în primele 24 de ore de la un infarct miocardic acut.
Complicaţii renale ale diabetului zaharat
Tratamentul afecţiunii renale la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi
nefropatie incipientă.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Mod de administrare
Lisinopril trebuie administrat oral, în doză zilnică unică. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, lisinopril trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră. Absorbţia comprimatelor de lisinopril nu este influenţată de alimente.
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului şi de răspunsul tensiunii
arteriale.
Hipertensiune arterială
Lisinopril poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente
antihipertensive.
Doza iniţială
La pacienţii cu hipertensiune arterială, doza iniţială recomandată uzual este de 10 mg.
Pacienţii cu stimularea puternică a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (mai
ales hipertensiune renovasculară, depleţie de sare şi/sau volum, decompensare
cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a
tensiunii arteriale după doza iniţială. La aceşti pacienţi, este recomandată o doză
iniţială de 2,5 – 5 mg, iar iniţierea tratamentului trebuie realizată sub supraveghere
medicală. În insuficienţă renală este nevoie de o doză iniţială mai mică (vezi Tab. 1 de
mai jos).
Doza de întreţinere
Doza uzuală de întreţinere eficace este de 20 mg, administrată în doză unică zilnică.
Dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de 2 până la 4 săptămâni la
un anumit nivel al dozei, doza poate fi apoi crescută. Doza maximă utilizată în cadrul
studiilor clinice controlate, de lungă durată, a fost de 80 mg pe zi.
Pacienţi trataţi cu diuretice
După iniţierea tratamentului cu lisinopril poate să apară hipotensiunea arterială
simptomatică, mai ales la pacienţii trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se
recomandă prudenţă deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie de volum şi/sau de
sare. Dacă este posibil, administrarea diureticului trebuie întreruptă cu 2 – 3 zile
înainte de iniţierea tratamentului cu lisinopril.
La pacienţii hipertensivi la care tratamentul cu diuretice nu poate fi întrerupt,
tratamentul cu lisinopril trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg. Se recomandă
monitorizarea funcţiei renale şi a concentraţiei plasmatice de potasiu. Doza ulterioară
de lisinopril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este
necesar, se poate relua tratamentul cu diuretic.
Ajustarea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, doza trebuie calculată în funcţie de clearanceul creatininei. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor al
ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină.
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Insuficienţă cardiacă
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Infarct miocardic acut
Tratamentul de scurtă durată (6 săptămâni) al pacienţilor stabili din punct de vedere
hemodinamic în primele 24 de ore de la un infarct miocardic acut.
Complicaţii renale ale diabetului zaharat
Tratamentul afecţiunii renale la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi
nefropatie incipientă.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Mod de administrare
Lisinopril trebuie administrat oral, în doză zilnică unică. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, lisinopril trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră. Absorbţia comprimatelor de lisinopril nu este influenţată de alimente.
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului şi de răspunsul tensiunii
arteriale.
Hipertensiune arterială
Lisinopril poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente
antihipertensive.
Doza iniţială
La pacienţii cu hipertensiune arterială, doza iniţială recomandată uzual este de 10 mg.
Pacienţii cu stimularea puternică a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (mai
ales hipertensiune renovasculară, depleţie de sare şi/sau volum, decompensare
cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a
tensiunii arteriale după doza iniţială. La aceşti pacienţi, este recomandată o doză
iniţială de 2,5 – 5 mg, iar iniţierea tratamentului trebuie realizată sub supraveghere
medicală. În insuficienţă renală este nevoie de o doză iniţială mai mică (vezi Tab. 1 de
mai jos).
Doza de întreţinere
Doza uzuală de întreţinere eficace este de 20 mg, administrată în doză unică zilnică.
Dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de 2 până la 4 săptămâni la
un anumit nivel al dozei, doza poate fi apoi crescută. Doza maximă utilizată în cadrul
studiilor clinice controlate, de lungă durată, a fost de 80 mg pe zi.
Pacienţi trataţi cu diuretice
După iniţierea tratamentului cu lisinopril poate să apară hipotensiunea arterială
simptomatică, mai ales la pacienţii trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se
recomandă prudenţă deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie de volum şi/sau de
sare. Dacă este posibil, administrarea diureticului trebuie întreruptă cu 2 – 3 zile
înainte de iniţierea tratamentului cu lisinopril.
La pacienţii hipertensivi la care tratamentul cu diuretice nu poate fi întrerupt,
tratamentul cu lisinopril trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg. Se recomandă
monitorizarea funcţiei renale şi a concentraţiei plasmatice de potasiu. Doza ulterioară
de lisinopril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este
necesar, se poate relua tratamentul cu diuretic.
Ajustarea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, doza trebuie calculată în funcţie de clearanceul creatininei. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor al
ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină.
-3%
44.96 MDL
46.35 MDL
-3%
91.47 MDL
94.30 MDL
Ce este Tezeo şi pentru ce se utilizează
Tezeo aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organismul dumneavoastră, care provoacă
îngustarea vaselor de sânge, determinând astfel creşterea tensiunii arteriale. Tezeo blochează efectul
angiotensinei II, astfel încât vasele de sânge se relaxează şi tensiunea dumneavoastră arterială scade.
Tezeo este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale (tensiune arterială mare) la adulți.
Termenul “esenţială” înseamnă că tensiunea arterială mare nu este cauzată de nicio altă afecţiune.
Dacă nu este tratată, tensiunea arterială mare poate afecta vasele de sânge în mai multe organe, ceea ce
poate determina uneori infarct miocardic, afectarea funcţiei inimii sau a rinichilor, accident vascular
cerebral sau orbire. În general, înainte să apară leziuni, nu aveţi simptome ale tensiunii arteriale mari. De
aceea, este important ca tensiunea arterială să fie măsurată periodic pentru a verifica dacă se află în
limitele normale.
Tezeo este utilizat, de asemenea, pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare (adică infarct
miocardic sau accident vascular cerebral) la adulţii care prezintă risc, deoarece aportul de sânge la nivelul
inimii sau picioarelor este redus sau blocat sau au avut un accident vascular cerebral sau au diabet zaharat
cu risc crescut pentru asemenea evenimente. Medicul dumneavoastră vă poate spune dacă prezentaţi risc
crescut pentru astfel de evenimente. Cum să luaţi Tezeo
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată de Tezeo este de un comprimat o dată pe zi. Încercaţi să luaţi comprimatul la aceeaşi
oră în fiecare zi. Puteţi lua Tezeo cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghiţite cu o cantitate
suficientă de apă sau cu altă băutură care nu conţine alcool etilic. Este important să continuaţi să luaţi
Tezeo în fiecare zi, până când medicul dumneavoastră vă recomandă altfel. Dacă aveţi impresia că efectul
Tezeo este prea puternic sau prea slab, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
La majoritatea pacienţilor, doza uzuală de Tezeo pentru tratamentul tensiunii arteriale mari este de un
comprimat de 40 mg o dată pe zi, pentru a controla tensiunea arterială timp de 24 ore. Cu toate acestea,
uneori medicul dumneavoastră poate să vă recomande o doză mai mică, de 20 mg pe zi sau o doză mai
mare, de 80 mg pe zi. Doza de 20 mg poate fi obţinută prin ruperea unui comprimat de 40 mg în două
părţi egale de-a lungul liniei de rupere. În mod alternativ, Tezeo poate fi utilizat în asociere cu diuretice
(medicamente care elimină apa din corp), cum este hidroclorotiazida, despre care s-a demonstrat că
determină însumarea efectului cu cel al telmisartanului în ceea ce priveşte scăderea tensiunii arteriale.
Pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare, doza uzuală de Tezeo este de un comprimat de 80 mg
administrat o dată pe zi. La începutul tratamentului de prevenţie cu Tezeo 80 mg, tensiunea arterială
trebuie măsurată frecvent.
Dacă ficatul dumneavoastră nu funcţionează corespunzător, doza uzuală nu trebuie să depăşească 40 mg,
administrată o dată pe zi, zilnic.
Dacă luaţi mai mult Tezeo decât trebuie
Dacă, din greşeală, aţi luat prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră,
farmacistului sau unităţii de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să luaţi Tezeo
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, nu vă îngrijoraţi. Luaţi doza imediat ce vă amintiţi, apoi continuaţi
tratamentul conform recomandărilor. Dacă într-o zi nu aţi luat doza de medicament, atunci luaţi doza
normală în ziua următoare.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi pot necesita asistenţă medicală imediată.
Trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre următoarele
simptome:
Sepsis*
(denumit adesea “otrăvirea sângelui”, este o infecţie severă cu un răspuns inflamator al întregului
organism), umflarea rapidă a pielii şi mucoaselor (angioedem); aceste reacţii adverse sunt rare (pot afecta
până la 1 din 1000 de persoane), dar extrem de grave şi pacienţii trebuie să oprească administrarea
medicamentului şi să se adreseze imediat medicului. Dacă aceste reacţii adverse nu sunt tratate, pot fi
letale.
5
Posibile reacţii adverse la Tezeo
Reacţiile adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
Tensiune arterială mică (hipotensiune arterială) la pacienţii trataţi pentru reducerea evenimentelor
cardiovasculare.
Reacţiile adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):
Infecţii ale tractului urinar, ale căilor respiratorii superioare (de exemplu dureri în gât, inflamaţie a
sinusurilor, răceală), număr scăzut de globule roşii în sânge (anemie), concentraţii crescute de potasiu în
sânge, dificultăţi la adormire, tristeţe (depresie), leşin (sincopă), senzaţie de învârtire (vertij), bătăi lente
ale inimii (bradicardie), tensiune arterială mică (hipotensiune arterială) la pacienţii trataţi pentru tensiune
arterială mare, ameţeli la ridicarea în picioare (hipotensiune arterială ortostatică), senzaţie de lipsă de aer,
tuse, durere abdominală, diaree, disconfort abdominal, balonare, vărsături, mâncărime, transpiraţie
accentuată, erupţie trecătoare pe piele determinată de medicament, durere de spate, crampe musculare,
dureri ale muşchilor (mialgie), afectarea funcţiei rinichilor incluzând insuficienţă renală acută, durere în
piept, senzaţie de slăbiciune şi creşterea concentraţiei de creatinină în sânge.
Reacţiile adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane):
Creştere a numărului unui anumit tip de globule albe din sânge (eozinofilie), număr mic de plachete
sanguine (trombocitopenie), reacţii alergice severe (reacţie anafilactică), reacţii alergice (de exemplu
erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, dificultăţi la respiraţie, respiraţie şuierătoare, umflare a feţei sau
tensiune arterială mică), valori mici ale zahărului în sânge (la pacienţii cu diabet zaharat), teamă fără
motiv, somnolență, tulburări ale vederii, bătăi rapide ale inimii (tahicardie), uscăciune a gurii, disconfort la
nivelul stomacului, tulburări ale gustului (disgeuzie), tulburări ale funcţiei ficatului (pacienţii japonezi
sunt mai predispuşi la manifestarea acestei reacţii adverse), umflarea rapidă a pielii şi mucoaselor care
poate duce şi la deces (angioedem, de asemenea, cu evoluţie letală), eczemă (o modificare la nivelul
pielii), înroşire a pielii, blânde (urticarie), erupţie severă pe piele determinată de medicament, durere la
nivelul articulaţiilor (artralgie), durere la nivelul extremităţilor, durere la nivelul tendoanelor, simptome
asemănătoare gripei, valori scăzute ale concentraţiei de hemoglobină (o proteină din sânge), concentraţii
crescute de acid uric, valori crescute ale enzimelor hepatice sau creatinfosfokinazei în sânge.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane):
Cicatrizare progresivă a ţesutului plămânilor (boală pulmonară interstiţială)**.
* Apariţia sepsisului poate fi întâmplătoare sau poate fi cauzată de un mecanism necunoscut până în
prezent.
** Cazuri de cicatrizare progresivă a ţesutului plămânilor au fost raportate în timpul administrării de
telmisartan. Cu toate acestea, nu s-a stabilit dacă telmisartanul a fost cauza.
Tezeo aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub denumirea de antagonişti ai receptorilor
angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organismul dumneavoastră, care provoacă
îngustarea vaselor de sânge, determinând astfel creşterea tensiunii arteriale. Tezeo blochează efectul
angiotensinei II, astfel încât vasele de sânge se relaxează şi tensiunea dumneavoastră arterială scade.
Tezeo este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale (tensiune arterială mare) la adulți.
Termenul “esenţială” înseamnă că tensiunea arterială mare nu este cauzată de nicio altă afecţiune.
Dacă nu este tratată, tensiunea arterială mare poate afecta vasele de sânge în mai multe organe, ceea ce
poate determina uneori infarct miocardic, afectarea funcţiei inimii sau a rinichilor, accident vascular
cerebral sau orbire. În general, înainte să apară leziuni, nu aveţi simptome ale tensiunii arteriale mari. De
aceea, este important ca tensiunea arterială să fie măsurată periodic pentru a verifica dacă se află în
limitele normale.
Tezeo este utilizat, de asemenea, pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare (adică infarct
miocardic sau accident vascular cerebral) la adulţii care prezintă risc, deoarece aportul de sânge la nivelul
inimii sau picioarelor este redus sau blocat sau au avut un accident vascular cerebral sau au diabet zaharat
cu risc crescut pentru asemenea evenimente. Medicul dumneavoastră vă poate spune dacă prezentaţi risc
crescut pentru astfel de evenimente. Cum să luaţi Tezeo
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată de Tezeo este de un comprimat o dată pe zi. Încercaţi să luaţi comprimatul la aceeaşi
oră în fiecare zi. Puteţi lua Tezeo cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghiţite cu o cantitate
suficientă de apă sau cu altă băutură care nu conţine alcool etilic. Este important să continuaţi să luaţi
Tezeo în fiecare zi, până când medicul dumneavoastră vă recomandă altfel. Dacă aveţi impresia că efectul
Tezeo este prea puternic sau prea slab, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
La majoritatea pacienţilor, doza uzuală de Tezeo pentru tratamentul tensiunii arteriale mari este de un
comprimat de 40 mg o dată pe zi, pentru a controla tensiunea arterială timp de 24 ore. Cu toate acestea,
uneori medicul dumneavoastră poate să vă recomande o doză mai mică, de 20 mg pe zi sau o doză mai
mare, de 80 mg pe zi. Doza de 20 mg poate fi obţinută prin ruperea unui comprimat de 40 mg în două
părţi egale de-a lungul liniei de rupere. În mod alternativ, Tezeo poate fi utilizat în asociere cu diuretice
(medicamente care elimină apa din corp), cum este hidroclorotiazida, despre care s-a demonstrat că
determină însumarea efectului cu cel al telmisartanului în ceea ce priveşte scăderea tensiunii arteriale.
Pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare, doza uzuală de Tezeo este de un comprimat de 80 mg
administrat o dată pe zi. La începutul tratamentului de prevenţie cu Tezeo 80 mg, tensiunea arterială
trebuie măsurată frecvent.
Dacă ficatul dumneavoastră nu funcţionează corespunzător, doza uzuală nu trebuie să depăşească 40 mg,
administrată o dată pe zi, zilnic.
Dacă luaţi mai mult Tezeo decât trebuie
Dacă, din greşeală, aţi luat prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră,
farmacistului sau unităţii de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să luaţi Tezeo
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, nu vă îngrijoraţi. Luaţi doza imediat ce vă amintiţi, apoi continuaţi
tratamentul conform recomandărilor. Dacă într-o zi nu aţi luat doza de medicament, atunci luaţi doza
normală în ziua următoare.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi pot necesita asistenţă medicală imediată.
Trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre următoarele
simptome:
Sepsis*
(denumit adesea “otrăvirea sângelui”, este o infecţie severă cu un răspuns inflamator al întregului
organism), umflarea rapidă a pielii şi mucoaselor (angioedem); aceste reacţii adverse sunt rare (pot afecta
până la 1 din 1000 de persoane), dar extrem de grave şi pacienţii trebuie să oprească administrarea
medicamentului şi să se adreseze imediat medicului. Dacă aceste reacţii adverse nu sunt tratate, pot fi
letale.
5
Posibile reacţii adverse la Tezeo
Reacţiile adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
Tensiune arterială mică (hipotensiune arterială) la pacienţii trataţi pentru reducerea evenimentelor
cardiovasculare.
Reacţiile adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):
Infecţii ale tractului urinar, ale căilor respiratorii superioare (de exemplu dureri în gât, inflamaţie a
sinusurilor, răceală), număr scăzut de globule roşii în sânge (anemie), concentraţii crescute de potasiu în
sânge, dificultăţi la adormire, tristeţe (depresie), leşin (sincopă), senzaţie de învârtire (vertij), bătăi lente
ale inimii (bradicardie), tensiune arterială mică (hipotensiune arterială) la pacienţii trataţi pentru tensiune
arterială mare, ameţeli la ridicarea în picioare (hipotensiune arterială ortostatică), senzaţie de lipsă de aer,
tuse, durere abdominală, diaree, disconfort abdominal, balonare, vărsături, mâncărime, transpiraţie
accentuată, erupţie trecătoare pe piele determinată de medicament, durere de spate, crampe musculare,
dureri ale muşchilor (mialgie), afectarea funcţiei rinichilor incluzând insuficienţă renală acută, durere în
piept, senzaţie de slăbiciune şi creşterea concentraţiei de creatinină în sânge.
Reacţiile adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane):
Creştere a numărului unui anumit tip de globule albe din sânge (eozinofilie), număr mic de plachete
sanguine (trombocitopenie), reacţii alergice severe (reacţie anafilactică), reacţii alergice (de exemplu
erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, dificultăţi la respiraţie, respiraţie şuierătoare, umflare a feţei sau
tensiune arterială mică), valori mici ale zahărului în sânge (la pacienţii cu diabet zaharat), teamă fără
motiv, somnolență, tulburări ale vederii, bătăi rapide ale inimii (tahicardie), uscăciune a gurii, disconfort la
nivelul stomacului, tulburări ale gustului (disgeuzie), tulburări ale funcţiei ficatului (pacienţii japonezi
sunt mai predispuşi la manifestarea acestei reacţii adverse), umflarea rapidă a pielii şi mucoaselor care
poate duce şi la deces (angioedem, de asemenea, cu evoluţie letală), eczemă (o modificare la nivelul
pielii), înroşire a pielii, blânde (urticarie), erupţie severă pe piele determinată de medicament, durere la
nivelul articulaţiilor (artralgie), durere la nivelul extremităţilor, durere la nivelul tendoanelor, simptome
asemănătoare gripei, valori scăzute ale concentraţiei de hemoglobină (o proteină din sânge), concentraţii
crescute de acid uric, valori crescute ale enzimelor hepatice sau creatinfosfokinazei în sânge.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane):
Cicatrizare progresivă a ţesutului plămânilor (boală pulmonară interstiţială)**.
* Apariţia sepsisului poate fi întâmplătoare sau poate fi cauzată de un mecanism necunoscut până în
prezent.
** Cazuri de cicatrizare progresivă a ţesutului plămânilor au fost raportate în timpul administrării de
telmisartan. Cu toate acestea, nu s-a stabilit dacă telmisartanul a fost cauza.
-3%
70.28 MDL
72.45 MDL
Rețetă medicală
Ce este Prenessa şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă din Prenessa comprimate aparţine grupului de medicamente numite
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA).
Prenessa este utilizat în:
- tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială);
- tratamentul insuficienței cardiace (o stare în care cordul nu este în stare să pompeze
cantitatea suficientă de sânge pentru a satisface necesitățile organismului);
- reducerea riscului de evenimente cardiace, cum este infarctul miocardic, la pacienţii
cu angină pectorală stabilă (o afecţiune în care aportul de sânge spre inimă este
redus sau blocat) şi care au avut deja un infarct miocardic şi/sau o intervenţie
chirurgicală de îmbunătăţire a aportului de sânge spre inimă prin lărgirea vaselor de
sânge.
Cum să luaţi Prenessa
Luaţi întotdeauna Prenessa exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie
să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată pentru tratamentul tensiunii arteriale mari este de 4 mg
perindopril o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 8 mg perindopril
o dată pe zi.
Doza recomandată în tratamentul bolii coronariene simptomatice este de 2 mg
perindopril o dată pe zi; dacă este necesar, doza poate fi crescută la 4 mg perindopril
o dată pe zi.Doza recomandată în tratamentul bolii coronariene stabile este de 4 mg
perindopril o dată pe zi; dacă este necesar, doza poate fi crescută la 8 mg perindopril
o dată pe zi.
Luați comprimatul cu un pahar de apă, preferabil la una și aceiași oră a zilei,
dimineața, înainte de masă.
In timpul tratamentului, medicul dumneavoastră va ajusta doza în funcţie de
răspunsul la tratament şi de necesităţile dumneavoastră.
Medicul dumneavoastră poate prescrie o doză mai mică de medicament:
- la pacienţii vârstnici;
- la pacienţii cu insuficienţă renală;
- la pacienţii cu tensiune arterială mare, determinată de îngustarea arterelor renale,
vasele de sânge care aduc sângele la rinichi (hipertensiune arterială renovasculară);
- pacienţi trataţi concomitent cu medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată
din organism (diuretice);
- la pacienţii cu hipertensiune arterială la care nu se poate întrerupe administrarea
diureticului;
- la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă;
- la pacienţii trataţi cu medicamente care lărgesc vasele de sânge (vasodilatatoare).
Medicul dumneavoastră va stabili durata tratamentului, în funcţie de necesităţile
dumneavoastră.
Nu s-a stabilit eficacitatea şi siguranţa utilizării medicamentului la copii şi adolescenţi
cu vârsta sub 18 ani. Prin urmare, medicamentul nu este recomandat la copii şi
adolescenţi.
Dacă aveţi impresia că efectul medicamentului este prea intens sau prea slab,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Prenessa poate determina reacţii adverse, cu toate că nu
apar la toate persoanele.
Trebuie să opriți utilizarea produsului medicamentos și să contactați imediat un medic,
dacă aveți oricare dintre următoarele reacții adverse, care pot fi grave:
- umflarea feței, buzelor, gurii, limbii sau gâtului, dificultăți de respirație (angioedem)
(a se vedea pct. 2 "Atenționări și precauții") (mai puțin frecvente - pot afecta până la
1 din 100 de persoane);
- amețeli severe sau leșin datorită tensiunii arteriale scăzute (frecvente - pot afecta
până la 1 din 10 persoane);
- bătăi neobișnuit de rapide sau neregulate ale inimii, dureri în piept (angină
pectorală) sau atac de cord (foarte rare - pot afecta până la 1 din 10000 de
persoane);
- slăbiciunea brațelor sau picioarelor, sau probleme de vorbire, care ar putea fi un
semn al unui posibil accident vascular cerebral (foarte rare - pot afecta până la 1 din
10000 de persoane);
- dispnee bruscă, dureri în piept, scurtarea respirației sau dificultăți de respirație
(bronhospasm) (mai puțin frecvente - pot afecta până la 1 din 100 de persoane);
- inflamația pancreasului, care poate provoca dureri abdominale severe și dureri de
spate, însoțite de senzație de foarte rău (foarte rare - pot afecta până la 1 din 10000
de persoane);
- colorarea în galben a pielii sau a ochilor (icter), care ar putea fi un semn al hepatitei
(foarte rare - pot afecta până la 1 din 10000 de persoane);
- erupții pe piele, care încep deseori cu pete roșii însoțite de senzație de mâncărime pe
față, brațe sau picioare (eritem multiform) (foarte rare - pot afecta până la 1 din
10000 de persoane).
Substanţa activă din Prenessa comprimate aparţine grupului de medicamente numite
inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA).
Prenessa este utilizat în:
- tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială);
- tratamentul insuficienței cardiace (o stare în care cordul nu este în stare să pompeze
cantitatea suficientă de sânge pentru a satisface necesitățile organismului);
- reducerea riscului de evenimente cardiace, cum este infarctul miocardic, la pacienţii
cu angină pectorală stabilă (o afecţiune în care aportul de sânge spre inimă este
redus sau blocat) şi care au avut deja un infarct miocardic şi/sau o intervenţie
chirurgicală de îmbunătăţire a aportului de sânge spre inimă prin lărgirea vaselor de
sânge.
Cum să luaţi Prenessa
Luaţi întotdeauna Prenessa exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie
să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată pentru tratamentul tensiunii arteriale mari este de 4 mg
perindopril o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută la 8 mg perindopril
o dată pe zi.
Doza recomandată în tratamentul bolii coronariene simptomatice este de 2 mg
perindopril o dată pe zi; dacă este necesar, doza poate fi crescută la 4 mg perindopril
o dată pe zi.Doza recomandată în tratamentul bolii coronariene stabile este de 4 mg
perindopril o dată pe zi; dacă este necesar, doza poate fi crescută la 8 mg perindopril
o dată pe zi.
Luați comprimatul cu un pahar de apă, preferabil la una și aceiași oră a zilei,
dimineața, înainte de masă.
In timpul tratamentului, medicul dumneavoastră va ajusta doza în funcţie de
răspunsul la tratament şi de necesităţile dumneavoastră.
Medicul dumneavoastră poate prescrie o doză mai mică de medicament:
- la pacienţii vârstnici;
- la pacienţii cu insuficienţă renală;
- la pacienţii cu tensiune arterială mare, determinată de îngustarea arterelor renale,
vasele de sânge care aduc sângele la rinichi (hipertensiune arterială renovasculară);
- pacienţi trataţi concomitent cu medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată
din organism (diuretice);
- la pacienţii cu hipertensiune arterială la care nu se poate întrerupe administrarea
diureticului;
- la pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă;
- la pacienţii trataţi cu medicamente care lărgesc vasele de sânge (vasodilatatoare).
Medicul dumneavoastră va stabili durata tratamentului, în funcţie de necesităţile
dumneavoastră.
Nu s-a stabilit eficacitatea şi siguranţa utilizării medicamentului la copii şi adolescenţi
cu vârsta sub 18 ani. Prin urmare, medicamentul nu este recomandat la copii şi
adolescenţi.
Dacă aveţi impresia că efectul medicamentului este prea intens sau prea slab,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Prenessa poate determina reacţii adverse, cu toate că nu
apar la toate persoanele.
Trebuie să opriți utilizarea produsului medicamentos și să contactați imediat un medic,
dacă aveți oricare dintre următoarele reacții adverse, care pot fi grave:
- umflarea feței, buzelor, gurii, limbii sau gâtului, dificultăți de respirație (angioedem)
(a se vedea pct. 2 "Atenționări și precauții") (mai puțin frecvente - pot afecta până la
1 din 100 de persoane);
- amețeli severe sau leșin datorită tensiunii arteriale scăzute (frecvente - pot afecta
până la 1 din 10 persoane);
- bătăi neobișnuit de rapide sau neregulate ale inimii, dureri în piept (angină
pectorală) sau atac de cord (foarte rare - pot afecta până la 1 din 10000 de
persoane);
- slăbiciunea brațelor sau picioarelor, sau probleme de vorbire, care ar putea fi un
semn al unui posibil accident vascular cerebral (foarte rare - pot afecta până la 1 din
10000 de persoane);
- dispnee bruscă, dureri în piept, scurtarea respirației sau dificultăți de respirație
(bronhospasm) (mai puțin frecvente - pot afecta până la 1 din 100 de persoane);
- inflamația pancreasului, care poate provoca dureri abdominale severe și dureri de
spate, însoțite de senzație de foarte rău (foarte rare - pot afecta până la 1 din 10000
de persoane);
- colorarea în galben a pielii sau a ochilor (icter), care ar putea fi un semn al hepatitei
(foarte rare - pot afecta până la 1 din 10000 de persoane);
- erupții pe piele, care încep deseori cu pete roșii însoțite de senzație de mâncărime pe
față, brațe sau picioare (eritem multiform) (foarte rare - pot afecta până la 1 din
10000 de persoane).
-3%
43.75 MDL
45.10 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-3%
39.43 MDL
40.65 MDL