Tensiune arterială

Indicaţii terapeutice
Prestarium 10 mg este indicat la adulţi.
Hipertensiune arterială:
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Insuficienţă cardiacă:
- Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Prevenţia recurenţei accidentului vascular cerebral:
- Prevenţia recurenţei accidentului vascular cerebral în asociere cu indapamidă la pacienţii cu un
istoric de boală cerebrovasculară.
Boală coronariană stabilă:
- Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacienţii cu un istoric de infarct miocardic şi/sau
revascularizare.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza trebuie individualizată conform profilului pacientului (vezi pct 4.4) şi răspunsului tensiunii
arteriale.
Hipertensiune arterială
2
Prestarium poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu medicamente antihipertensive din alte
clase terapeutice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 ș i 5.1).
Doza iniţială recomandată este de 5 mg perindopril-sare de arginină administrată o singură dată pe zi,
dimineaţa.
Pacienţii cu un sistem renină – angiotensină – aldosteron puternic activat (în special, hipertensiunea
renovasculară, depleţia de sare şi/sau volum, decompensarea cardiacă sau hipertensiunea arterială
severă) pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale ca urmare a dozei iniţiale. La aceşti
pacienţi este recomandată o doză iniţială de 2,5 mg şi începerea tratamentului trebuie să se desfăşoare
sub supraveghere medicală.
Doza poate fi crescută la 10 mg perindopril-sare de arginină, o dată pe zi, după o lună de tratament.
Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară la începerea tratamentului cu Prestarium, mai ales
la pacienţi trataţi concomitent cu diuretice. De aceea, este recomandată precauţie, deoarece aceşti
pacienţi pot prezenta depleţie de volum şi/sau sare.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2–3 zile înainte de începerea tratamentului cu
Prestarium (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi la care diureticul nu poate fi întrerupt, tratamentul cu Prestarium trebuie
început cu o doză de 2,5 mg. Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate. Dozele ulterioare de
Prestarium trebuie ajustate corespunzător răspunsului tensiunii arteriale. Dacă este necesar,
tratamentul diuretic poate fi reluat.
La pacienţii vârstnici tratamentul trebuie început cu o doză de 2,5 mg care poate fi crescută progresiv
la 5 mg după o lună de tratament, iar apoi la 10 mg dacă este necesar, depinzând de funcţia renală
(vezi tabelul de mai jos). Mod de administrare
Administrare orală.
Se recomandă ca administrarea Prestarium să se facă o singură dată pe zi, dimineaţa, înaintea mesei. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre inhibitorii enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Antecedente de edem angioneurotic asociat cu terapie anterioară cu inhibitor de ECA;
- Angioedem ereditar sau idiopatic;
- Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct 4.4 şi 4.6);
- Administrarea concomitentă a Prestarium cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată
la pacienţii cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m
2
5.1). https://bit.ly/3xUBQvt

Ce este Diroton şi pentru ce se utilizează
Diroton comprimate conține substanța activă lisinopril. Acesta aparţine unui grup de medicamente
numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (IECA). Diroton comprimate poate fi
utilizat în următoarele situaţii:
- pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială);
- pentru tratamentul insuficienţei cardiace;
- dacă aţi suferit recent un atac de cord (infarct miocardic);
- pentru tratamentul afecţiunilor renale cauzate de diabetul zaharat de tip II la persoanele cu
tensiune arterială;
Diroton comprimate acţionează prin lărgirea vaselor dumneavoastră de sânge. Acest lucru ajută la
scăderea tensiunii arteriale. De asemenea, face mai uşoară sarcina inimii dumneavoastră de a
pompa sângele către toate părţile corpului.
Cum să luaţi Diroton
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă efectueze analize de sânge după ce aţi început
tratamentul cu Diroton. Apoi este posibil ca medicul să vă modifice doza astfel încât să luaţi
cantitatea de medicament potrivită pentru dumneavoastră.
Cum să luaţi medicamentul
Înghiţiţi comprimatul cu apă.
Încercaţi să vă luaţi comprimatele la aceeaşi oră în fiecare zi. Nu are importanţă dacă luaţi Diroton
înainte sau după alimente.
Continuaţi să luaţi Diroton atât timp cât vă spune medicul dumneavoastră. Este un tratament pe
termen lung. Este important să continuaţi să luaţi Diroton în fiecare zi.
Cum să luaţi prima doză
Aveţi grijă deosebită când luaţi prima doză de Diroton sau dacă vă este crescută doza. Poate
determina o scădere mai mare a tensiunii arteriale decât dozele anterioare.
Aceasta vă poate cauza senzaţie de ameţeală sau de pierdere a echilibrului. Dacă este cazul
dumneavoastră, poate fi util să vă întindeţi. Dacă sunteţi îngrijorat, vă rugăm să vă adresaţi
medicului dumneavoastră cât mai curând posibil.
Adulţi
Doza dumneavoastră depinde de starea dumneavoastră medicală şi dacă luaţi orice alte
medicamente. Medicul dumneavoastră vă va spune câte comprimate să luaţi zilnic. Dacă nu sunteţi
sigur, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.
5
Pentru hipertensiunea arterială
Doza iniţială recomandată este de 10 mg, o dată pe zi.
Doza uzuală pe termen lung este de 20 mg, o dată pe zi.
Pentru insuficienţă cardiacă
Doza iniţială recomandată este de 2,5 mg, o dată pe zi.
Doza pe termen lung este de 5 până la 35 mg, o dată pe zi.
După un atac de cord
Doza iniţială recomandată este de 5 mg în primele 24 de ore de la infarct şi 5 mg a doua zi.
Doza uzuală pe termen lung este de 10 mg, o dată pe zi.
Pentru complicaţii renale ale diabetului zaharat
Doza recomandată este fie 10 mg, fie 20 mg, o dată pe zi.
Dacă sunteţi o persoană în vârstă, aveţi afecţiuni ale rinichiului sau luaţi medicamente diuretice,
este posibil ca medicul dumneavoastră să vă prescrie o doză mai mică decât doza uzuală.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii, opriţi utilizarea Diroton şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră:
- Reacţii alergice severe (rare, pot afecta până la 1 din 1000 de persoane).
Semnele pot include apariţia bruscă a:
- umflare a feţei, buzelor, limbii sau gâtului. Acestea vă pot cauza dificultăţi la înghiţire.
- umflare severă sau bruscă a mâinilor, picioarelor şi a gleznelor.
- dificultăţi la respiraţie.
- mâncărimi severe la nivelul pielii (cu noduli).
- Afecţiuni severe ale pielii, cum ar fi erupţie trecătoare pe piele sau arsură, înroşire sau
descuamare a pielii instalate brusc, neaşteptate (foarte rare, pot afecta până la 1 din 10000 de
persoane).
- O infecţie cu simptome cum sunt febra şi degradarea severă a stării dumneavoastră generale,
sau febră cu simptome de infecţie locală, cum sunt: dureri la nivelul gâtului/faringelui/gurii sau
probleme urinare (foarte rare, pot afecta până la 1 din 10000 de persoane).
https://bit.ly/3xSUvrI

Exforge 10 mg/160 mg comprimate filmate  Exforge este utilizat pentru tratarea tensiunii arteriale crescute.                                                                                                                 Nu utilizaţi Exforge
-dacă sunteţi alergic la amlodipină, valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
-dacă sunteţi gravidă,
-dacă aveţi diabet zaharat şi urmaţi tratament cu un medicament pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.
Dacă vi se aplică oricare dintre cele prezentate mai sus, nu utilizaţi Exforge şi discutaţi cu medicul dumneavoastră.        Cum să utilizaţi Exforge
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să scădeţi riscul apariţiei reacţiilor adverse.
Doza obişnuită de Exforge este de un comprimat pe zi.
-Este de preferat să utilizaţi medicamentul la aceeaşi oră în fiecare zi.
-Înghiţiţi comprimatele cu puțină apă.
-Puteţi utiliza Exforge cu sau fără alimente.
- Nu luaţi Exforge împreună cu grepfrut sau suc de grepfrut.
În funcţie de răspunsul dumneavoastră la tratament, medicul dumneavoastră poate prescrie o doză mai mare sau mai mică. Nu depăşiţi doza prescrisă.
Utilizarea Exforge la vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste)

Medicul dumneavoastră trebuie să ia în considerare începerea tratamentului cu cea mai mică doză.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Utilizarea Exforge la copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea Exforge de către copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani).
Pacienți cu probleme renale
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare până la moderate ale funcției renale.
Pacienți cu probleme hepatice
Se recomandă prudenţă la utilizarea Exforge la pacienţii cu tulburări hepatice sau cu tulburări biliare obstructive. Trebuie luată în considerare începerea tratamentului cu doza minimă disponibilă de amlodipină.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială (doar pentru 40 mg)
Tratamentul hipertensiunii arteriale la copii şi adolescenţi cu vârsta de la 6 până la 18
ani.
Hipertensiune arterială (doar pentru 80 mg şi 160 mg)
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi, şi a hipertensiunii arteriale la copii
şi adolescenţi cu vârsta de 6 până la 18 ani.
Infarct miocardic recent (pentru 40 mg, 80 mg şi 160 mg)
Tratamentul pacienţilor adulţi stabili clinic cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau
2
disfuncţie sistolică ventriculară stângă, după un infarct miocardic recent (12 ore – 10
zile) (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Insuficienţă cardiacă (pentru 40 mg, 80 mg şi 160 mg)
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii adulţi, când inhibitorii
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) nu pot fi utilizaţi sau la pacienţii cu
intoleranţă la beta-adrenoblocante ca adjuvant la terapia cu inhibitori ECA, atunci când
blocantele receptorilor mineralocorticoizi nu pot fi utilizate (vezi pct. 4.2, 4.4, 4 şi 5.1).  Doze şi mod de administrare
Doze
Hipertensiune arterială (doar 80 mg şi 160 mg)
Doza iniţială recomandată de Valsacor este de 80 mg, o dată pe zi. Efectul
antihipertensiv devine evident în cursul primelor 2 săptămâni, iar cel maxim se observă
după 4 săptămâni de tratament. În cazul pacienţilor la care tensiunea arterială nu este
controlată adecvat, doza poate fi crescută la 160 mg şi până la maxim 320 mg.
Valsacor poate fi utilizat în asociere cu alte antihypertensive (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 şi
5.1). Adăugarea unui diuretic, inclusiv hidroclorotiazidă va contribui la scăderea
ulterioară a tensiunii arteriale la aceşti pacienţi.
Infarct miocardic recent (40 mg, 80 mg şi 160 mg)
La pacienţii stabili din punct de vedere al stării clinice, tratamentul poate fi iniţiat nu mai
devreme de 12 ore după un infarct miocardic. După o doză iniţială de 20 mg, de două ori
pe zi, în săptămânile următoare doza de valsartan trebuie crescută treptat la 40 mg, 80
mg şi 160 mg, de două ori pe zi. La iniţierea tratamentului va fi utilizat comprimatul
divizabil de 40 mg.
Doza ţintă maximă este de 160 mg de două ori pe zi. În general, se recomandă
creşterea dozei la 80 mg de două ori pe zi, în 2 săptămâni de la iniţierea tratamentului şi
atingerea dozei maxime de 160 mg de două ori pe zi, după 3 luni de tratament, în
funcţie de tolerabilitatea pacientului. În cazul apariţiei hipotensiunii arteriale
simptomatice sau a disfuncţiei renale, trebuie luată în considerare reducerea dozei de
medicament.
Valsartanul poate fi utilizat la pacienţi la care se administrează şi alte medicamente în
perioada post-infarct miocardic, de exemplu trombolitice, acid acetilsalicilic, betablocante, statine şi diuretice.
Asocierea cu inhibitori ECA nu este recomandată (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Evaluarea pacienţilor după infarct miocardic trebuie să includă întotdeauna evaluarea
funcţiei renale.
Insuficienţă cardiacă (40 mg, 80 mg şi 160 mg)
Doza iniţială recomandată de Valsacor este de 40 mg, de două ori pe zi. Doza poate fi
crescută gradat până la 80 sau 160 mg, de două ori pe zi, la intervale de cel puţin două
săptămâni, în funcţie de tolerabilitatea pacientului. În timpul tratamentului trebuie luată
în considerare reducerea dozelor de diuretice administrate concomitent. Doza zilnică
maximă administrată în studiile clinice a fost de 320 mg, în câteva prize zilnice.
Valsartanul poate fi utilizat în asociere cu alte medicamente pentru insuficienţă cardiacă.
Totuşi, combinaţia triplă - inhibitor ECA, beta-blocant şi valsartan nu este recomandată
(vezi pct. 4.4. şi 5.1).
Evaluarea pacienţilor cu insuficienţă cardiacă trebuie să includă întotdeauna evaluarea
funcţiei renale. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
- Insuficienţă hepatică severă, ciroză biliară şi colestază.
- Trimestrul doi şi trei de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).
- Administrarea concomitentă cu produse cu conţinut de aliskiren este contraindicată la
pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m2
) (vezi pct.
4.5). https://bit.ly/3wR4SLs

Ce este Diovan şi pentru ce se utilizează
Diovan conține substanța activă valsartan și aparţine unei clase de medicamente cunoscute
sub denumirea de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, care ajută la controlul tensiunii
arteriale mari.
Angiotensina II este o substanţă din organism care determină îngustarea vaselor de sânge,
provocând astfel creşterea tensiunii arteriale. Diovan acţionează prin blocarea efectului
angiotensinei II. Ca rezultat, vasele de sânge se relaxează iar tensiunea arterială scade.
Diovan poate fi utilizat la:
- pacienții cu tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială)
Tratamentul hipertensiunii arteriale la adulți, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi
18 ani.
- pacienții cu probleme severe cu inima (insuficienţă cardiacă)
Tratamentul pacienților adulți cu insuficienţă cardiacă care utilizează terapie standard, cum ar
fi diuretice, digitalice și fie inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), fie betablocante, însă nu ambele; prezența tuturor acestor terapii standarde nu este obligatorie.
- pacienții în perioada după infarct miocardic
Diovan este indicat pentru a ameliora supraviețuirea după infarctul miocardic la pacienții
adulți stabili din punct de vedere clinic cu semne, simptome sau dovezi radiologice de
insuficienșă a ventriculului stâng și/sau cu disfuncție ventriculară sistolică stângă.
- pacienți adulți cu hipertensiune arterială, cu toleranța la glucoza afectată, cu risc
cardiovascular
Diovan este indicat, în plus față de modificările stilului de viață, pentru a întârzia progresia
către diabet zaharat de tip 2. Cum să utilizaţi Diovan
Utilizaţi întotdeauna acest medicament conform recomandărilor medicului dumneavoastră,
pentru a obţine cele mai bune rezultate şi a reduce riscul de reacţii adverse. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Adeseori, pacienţii care au
tensiune arterială mare nu prezintă niciuna dintre manifestările acestei boli. Mulţi dintre ei se
pot simţi aproape normal.
Din acest motiv, este cu atât mai important să continuaţi vizitele periodice la medic, chiar
dacă vă simţiţi bine.
Pacienți adulți
Tensiune arterială crescută
Doza recomandată de Diovan este de 80 mg sau 160 mg, administrată o dată pe zi. Efectul de
scădere a tensiunii arteriale este evident substanțial în decurs de 2 săptămâni, iar efectele
maxime sunt obţinute în decurs de 4 săptămâni. La unii pacienţi, ale căror tensiune arterială
nu este controlată în mod adecvat, doza zilnică poate fi crescută la 320 mg, sau poate fi
adăugat un diuretic.
De asemenea, Diovan poate fi administrat concomitent cu alte medicamente care scad
tensiune arterială.
Insuficienţă cardiacă
Doza iniţială recomandată de Diovan este de 40 mg, administrată de două ori pe zi. Creşterea
dozei la 80 mg şi 160 mg, administrate de două ori pe zi, trebuie efectuată până la
administrarea celei mai mari doze tolerate de către pacient. Trebuie avută în vedere reducerea
dozelor diureticelor administrate concomitent.
Stare după infarct miocardic recent
Tratamentul poate fi iniţiat mai devreme de 12 ore după producerea infarctului miocardic.
După administrarea unei doze iniţiale de 20 mg de două ori pe zi, dozele de valsartan trebuie
ajustate prin creştere treptată până la 40 mg, 80 mg şi 160 mg administrate de două ori pe zi,
în cursul următoarelor câteva săptămâni. Doza maximă țintă este de 160 mg, administrată de
două ori pe zi. În general, se recomandă ca pacienţii să ajungă la administrarea unei doze de
80 mg de două ori pe zi la două săptămâni de la începerea tratamentului, iar doza ţintă
maximă să fie atinsă după trei luni, în funcţie de tolerabilitatea pe durata creșterii dozei.
Pacienți adulți cu hipertensiune arterială, cu toleranța la glucoza afectată, cu risc
cardiovascular
Doza inițială recomandată de Diovan este de 80 mg sau 160 mg o dată pe zi. Pentru pacienții
care încep cu doza de 80 mg, trebuie efectuată o creștere treptată a dozei până la o doză de
160 mg o dată pe zi, în funcție de tolerabilitate.
Populații speciale de pacienți
Copii și adolescenți cu hipertensiune arterială
Copii și adolescenți cu vârsta cuprinsă între 6 și 18 ani
Doza inițială este un comprimat 40 mg o dată pe zi pentru copii și adolescenți cu greutate
corporală sub 35 kg și 80 mg o dată pe zi pentru cei care cântăresc 35 kg sau mai mult. Doza
trebuie ajustată pe baza răspunsului tensiunii arteriale.
Copii cu vârsta mai mică de 6 ani
Siguranța și eficacitatea Diovan la copiii cu vârstă mai mică de 6 ani nu au fost stabilite.
Transferul de la tratamentul cu Diovan comprimate filmate la Diovan soluție orală și
invers și va efectua doar la recomandarea și sub supravegherea medicului.
Copii și adolescenți cu insuficiență cardiacă la copii și infarct miocardic recent
Diovan nu este recomandat pentru tratamentul insuficienței cardiace sau infarctului miocardic
recent la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Mod de administrare
Diovan poate fi administrat independent de orarul meselor și trebuie luat cu apă. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Unele reacții adverse pot fi grave și necesită asistenţă medicală imediată:
Puteţi avea simptome de angioedem (o reacţie alergică specifică), cum sunt:
 umflare a feţei, buzelor, limbii sau gâtului
 dificultăţi la respiraţie sau înghiţire
 urticarie, mâncărime
Dacă prezentaţi oricare dintre aceste simptome, încetaţi să luaţi Diovan şi contactaţi-l
imediat pe medicul dumneavoastră (vezi şi punctul 2 Atenționări și precauții). https://bit.ly/2V0ywk8

Exforge 5 mg/160 mg comprimate filmate    Exforge este utilizat pentru tratarea tensiunii arteriale crescute.                                                                                                                 Nu utilizaţi Exforge
-dacă sunteţi alergic la amlodipină, valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
-dacă sunteţi gravidă,
-dacă aveţi diabet zaharat şi urmaţi tratament cu un medicament pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.
Dacă vi se aplică oricare dintre cele prezentate mai sus, nu utilizaţi Exforge şi discutaţi cu medicul dumneavoastră.        Cum să utilizaţi Exforge
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să scădeţi riscul apariţiei reacţiilor adverse.
Doza obişnuită de Exforge este de un comprimat pe zi.
-Este de preferat să utilizaţi medicamentul la aceeaşi oră în fiecare zi.
-Înghiţiţi comprimatele cu puțină apă.
-Puteţi utiliza Exforge cu sau fără alimente.
- Nu luaţi Exforge împreună cu grepfrut sau suc de grepfrut.
În funcţie de răspunsul dumneavoastră la tratament, medicul dumneavoastră poate prescrie o doză mai mare sau mai mică. Nu depăşiţi doza prescrisă.
Utilizarea Exforge la vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste)

Medicul dumneavoastră trebuie să ia în considerare începerea tratamentului cu cea mai mică doză.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Utilizarea Exforge la copii şi adolescenţi
Nu se recomandă utilizarea Exforge de către copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani).
Pacienți cu probleme renale
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare până la moderate ale funcției renale.
Pacienți cu probleme hepatice
Se recomandă prudenţă la utilizarea Exforge la pacienţii cu tulburări hepatice sau cu tulburări biliare obstructive. Trebuie luată în considerare începerea tratamentului cu doza minimă disponibilă de amlodipină.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.

1.    Ce este Cordaflex şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă a preparatului, nifedipina, este un blocant al canalelor de calciu de tip dihidropiridinic, care dilată arterele şi arterele coronariene a inimii şi scade tensiunea arterială. Datorită acţiunii vasodilatatoare şi ameliorării aportului de oxigen la inimă preparatul poate fi utilizat pentru:
•     Profilaxia durerii persistente intensive în cutia toracică (angină pectorală), care apare şi dispare la efort egal.
•     Tratamentul tensiunii arteriale crescute.
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală preparatul Cordaflex poate cauza creşterea riscului dezvoltării bolilor cardiace severe, de aceea, preparatul poate fi administrat, dacă lipsesc alte metode adecvate de tratament.
2.    Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Cordaflex
Nu utilizaţi Cordaflex:
•    dacă sunteţi alergic la substanţa activă (nifedipina) şi alte preparate din clasa dihidropiridinelor sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
•    în unele boli cardio-vasculare: insuficienţă cardiacă acută (şoc cardiogen);
•    preparatul nu se va utiliza pentru tratamentul durerii acute în cutia toracică (accese acute de angină pectorală);
•    în tratamentul cu rifampicină (antibiotic);
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Cordaflex adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aveţi una dintre următoarele condiţii, înainte de a începe să utilizaţi acest medicament
consultaţi medicul dumneavoastră:
•    durere retrosternală acută (acces acut de angină pectorală);
•    dacă aveţi tensiune arterială foarte joasă (tensiunea sistolică (nivelul de sus) mai mică de 90 mmHg);
•     dacă aveţi insuficienţă cardiacă severă;
•     dacă aveţi aortă îngustată (stenoză aortică) cu simptome clinice semnificative;
•    dacă aveţi diabet zaharat;
•    dacă anterior la iniţierea tratamentului cu nifedipină sau ulterior după creşterea dozei ei (max. peste 30 minute după administrare), a apărut durere retrosternală (angină pectorală). Dacă medicul dumneavoastră a stabilit legătura cauzală dintre administrarea preparatului ş i angină pectorală, în acest caz se va sista administrarea nifedipinei;
•     în maladii hepatice sau renale;
•    nifedipina nu se va administra în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor, când starea clinică a pacientei necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie administrată la gravide, numai în caz de tensiune arterială crescută severă, care nu răspunde la terapia antihipertensivă standard;
•     nifedipina nu se recomandă de administrat în perioada de alăptare, deoarece se cunoaşte că se excretă în laptele matern;
•    dacă utilizaţi anumite preparate (vezi Cordaflex împreună cu alte medicamente).
Copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani
Cordaflex nu se recomandă de administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani, deoarece există date limitate privind eficienţa şi siguranţa acestui preparat la această categorie de pacienţi.
Cordaflex împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Spuneţi medicului, dacă dumneavoastră luaţi:
•    Alte preparate antihipertensive, diuretice (medicamente ce elimină lichidul din organism);
•    rifampicina (antibiotic). Nu utilizaţi acest medicament în combinaţie cu nifedipina (vezi " Nu utilizaţi Cordaflex");
•    preparate pentru tratamentul maladiilor psihice;
•    preparate, care conţin magneziu;
•    teofilina (un medicament pentru tratamentul bolilor asociate cu îngu starea căilor respiratorii, de exemplu, astm);
•    preparate pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge, cum ar fi cumarină;
•    medicamente contraceptive (ce conţin gestageni);
•    ciclosporină (medicamente care influenţează sistemul imun, administrat în boli aut oimune sau pentru a preveni respingerea organelor transplantate);
•    vincristina (un medicament pentru tratamentul diferitelor tumori);
•    cimetidina (un medicament pentru tratamentul ulcerului gastric);
•    digoxină, diltiazem, chinidină, şi beta-blocante (medicamente pentru tratarea bolilor de inimă);
•    quinupristină/dalfopristină (antibiotic combinat);
•    fenitoină, carbamazepină sau acid valproic (medicamente pentru tratamentul epilepsiei);
•    cisapridă (un medicament pentru a stimula funcţia esofagului şi stomacului);
•    injecţii de sulfat de magneziu în timpul sarcinii (poate provoca o scădere bruscă a tensiunii arteriale);
•    eritromicină, norfloxacină, ciprofloxacina (antibiotice);
•    ketoconazol, fluconazol sau itraconazol (medicamente antifungice);
•    indinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir sau amprenavir (medicamente pentru tratamentul HIV - virusul imunodeficienţei umane);
•    fluoxetină sau nefazodonă (antidepresive);
•    tacrolimus (un medicament pentru a preveni respingerea ţesutului după transplant);
•    fenobarbital (somnifer şi calmant).
Cordaflex împreună cu alimente, băuturi şi alcool
În timpul tratamentului cu Cordaflex este interzis consumul de alcool.
Unul din componentele sucului de grapefruit inhibă metabolismul nifedipinei, ceea ce conduce la creşterea efectului preparatului, de aceea se va evita consumul sucului de grapefruit în timpul tratamentului. Acest efect ar putea dura cel puţin 3 zile după ultima consumare de suc de grapefruit.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Cordaflex nu se va administra în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor, când starea clinică a pacientei necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie administrată la g ravide, numai în caz de hipertensiune arterială severă, care nu răspunde la terapia antihipertensivă standard.
Alăptarea
Preparatul nu se recomandă de administrat în perioada de alăptare.
Fertilitatea
Efectele preparatului asupra fertilizării extracorporale
Se presupune, că în cazuri izolate de fertilizare extracorporală, antagoniştii canalelor de calciu, inclusiv nifedipina, pot afecta funcţia spermatozoizilor. În cazul bărbaţilor trataţi cu nifedipină care nu reuşesc în mod repetat să procreeze prin aceste tehnici, administrarea acestor preparate pot fi o explicaţie a eşecului tehnicilor de fertilizare extracorporale.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Reacţiile adverse la medicament, care prezintă variabilitate inter-individuală, pot afecta capacitatea de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La pacieni se recomandă evitarea conducerii vehiculelor şi folosirea utilajelor, în special la începutul tratamentului, la schimbarea medicaţiei şi în combinaţie cu alcoolul. Nu conduceţi un vehicul sau nu folosiţi utilaje periculoase dacă aveţi ameţ eli, tulburări de vedere, senzaţie de rău.
Cordaflex conţine lactoză
Fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită Cordaflex conţ ine 30 mg lactoză monohidrat.
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest medicament.
3.    Cum să luaţi Cordaflex
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza iniţială uzuală recomandată constituie 2 comprimate (2x20 mg). La necesitate medicul dumneavoastră poate creşte doza până la 2x2 comprimate (2 x 40 mg).
Doza maximă zilnică de nifedipină constituie 4 comprimate (80 mg).
Mod de administrare
Cordaflex se recomandă de administrat fiecare 12 ore.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate mică de lichid până la masă. Comprimatele nu se vor administra cu sucul de grapefruit.
Administrarea preparatului se va întrerupe treptat, în special, după administrarea dozelor mari.
Vârstnici
La vârstnici metabolismul nifedipinei poate să se modifice, astfel că efectul terapeutic scontat poate fi atins la administrarea dozelor mai mici de nifedipină.
Tulburarea funcţiei hepatice
Nifedipina se metabolizează, preponderent în ficat, de aceea este necesară reducerea dozei ei în funcţie de funcţia hepatică a pacientului.
Tulburarea funcţiei renale
În caz de tulburarea funcţiei renale nu este necesară ajustarea dozei de nifedipină.
Dacă luaţi mai mult Cordaflex decât trebuie
În plus la reacţiile adverse, în funcţie de severitatea intoxicaţiei pot fi observate următoarele simptome: scăderea semnificativă şi bruscă a tensiunii arteriale, creşterea frecvenţei pulsului, dureri în piept (angină pectorală), leşin, pierderea conştienţei, scăderea frecvenţ ei contracţiilor cardiace, "omiterea" următoarelor contracţii cardiace şi creşterea nivelului de zahar din sânge. În cazurile severe pot exista confuzie, chiar comă.
Dacă dumneavoastră aţi luat mai multe Cordaflex, decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medic, deoarece în caz de supradozaj este necesar un tratament complex, preferabil în staţionar, care trebuie instituit cât mai curând posibil.
Dacă uitaţi să luaţi Cordaflex
Dacă aţi uitat să luaţi un comprimat, luaţi-l imediat ce vă amintiţi! Nu luaţi o doză dublă cu puţin timp înainte de administrarea comprimatului următor, pentru a compensa doza omisă. Continuaţi tratamentul aşa cum v-a fost prescris de către medicul dumneavoastră.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa comprimatul uitat.
Dacă încetaţi să utilizaţi Cordaflex
Nu întrerupeţi tratamentul cu preparatul Cordaflex, decât dacă medicul vă va spune să o faceţi, chiar dacă vă simţiţi mai bine.
Sistarea administrării preparatului - în special la administrarea dozelor mari - se va efectua treptat. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
4.    Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită astfel:
foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
frecvente (care afectează 1-10 din 100 pacienţi)
mai puţin frecvente (care afectează 1-10 din 1000 pacienţi)
rare (care afectează 1-10 din 10000 pacienţi)
foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Dacă observaţi apariţia uneia sau a mai multor reacţii adverse severe descrise mai jos, nu administraţi acest preparat şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Mai puţin frecvente:
•     Umflarea feţei, buzelor, limbii, gâtului, dificultăţi de respiraţ ie (angioedem).
•     Leşin (sincopă).
Cu frecvenţă necunoscută:
•     Reacţii alergice, care pun viaţa în pericol, care se răspândesc pe întreg corp (în cazuri severe, scădere a tensiunii arteriale, insuficienţă respiratorie, insuficienţă circulatorie) - reacţii anafilactice.
•     Durere în gât, ulceraţii ale cavităţii bucale sau febră. Aceste simptome indică o scădere a numărului de celule albe din sânge (leucopenie/agranulocitoză), care este însoţită de un risc crescut de infecţii.
•     Dureri retrosternale (angină pectorală), dificultăţ i la respiraţie.
•     Boală gravă, însoţită de apariţia de bule pe piele, în gură şi pe organele genitale (necroliză epidermică toxică).
Mai jos sunt enumerate alte reacţii adverse Frecvente
Dureri de cap, vasodilataţie (înroşirea feţei, senzaţia de căldură), edeme/umflarea membrelor inferioare, constipaţie, stare prelipotemică.
Mai puţin frecvente
Reacţii alergice, edem alergic, tulburări de somn, stare de nelinişte, ameţeli, senzaţie că lucrurile gravitează în jur (vertij), migrenă, tremurături, tulburări de vedere, puls rapid, senzaţie de palpitaţ ii, scăderea tensiunii arteriale, sângerări nazale, nas înfundat, durere în stomac sau abdomen, greaţă, indigestie, balonare (flatulenţă), uscăciunea gurii, creşterea tranzitorie a enzimelor hepatice, înroşirea pielii, spasme musculare, umflarea articulaţiilor, frecvent, uneori, eliminare dureroasă de cantităţi mari de urină, disfuncţie erectilă, durere de origine necunoscută (în abdomen, în membrele inferioare), frisoane.
Rare
Prurit, erupţii cutanate, urticarie, tulburarea sensibilităţii cutanate, edem şi hiperplazia gingiilor.
Cu frecvenţă necunoscută
Creşterea nivelului de zahar din sânge, diminuarea sensibilităţii, somnolenţă, dureri de ochi, respiraţie dificilă, vărsături, afectarea funcţiei muşchiului de închidere (sfincterului) din esofag, îngălbinirea albului ochilor şi pielii (icter), inflamaţii ale pielii cauzate de sensibilitate la lumină, vânătăi mici pe piele şi mucoase determinate la palpare, dureri articulare, dureri musculare.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispo zitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5.     Cum se păstrează Cordaflex
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 30°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament dacă aţi observat semne evidente de înrăutăţire a calităţii lui (de exemplu modificare a culorii).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.     Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Cordaflex
Substanţa activă: fiecare comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine 20 mg nifedipină. Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, croscarmeloză de sodiu, dispersie poliacrilat 30%, talc, stearat de magneziu, hidroxipropilceluloză, hipromeloză, dioxid de titan (E171), oxid roşu de fier (E172), oxid negru de fier (E172).
Cum arată Cordaflex şi conţinutul ambalajului
Comprimat filmat cu eliberare prelungită.
Comprimate filmate de culoare brun-violet, rotunde, biconvexe, cu suprafaţă mată sau puţin lucioasă, fără miros sau cu miros caracteristic uşor.
Conţinutul ambalajului
Câte 30 sau 60 comprimate filmate cu eliberare prelungită în flacoane din sticlă brună cu căpăcele de PE cu control al primei deschideri, cu amortizator gofră. Câte 1 flacon împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul

Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria

Indicatii terapeutice : Hipertensiune esentiala usoara sau moderata. Doze si mod de administrare

Adulti
Tratamentul trebuie initiat cu cea mai mica doza eficace de moxonidina. Aceasta inseamna o doza zilnica de 0,2 mg moxonidina, administrata dimineata. Daca efectul terapeutic este insuficient, doza poate fi crescuta dupa trei saptamani la 0,4 mg moxonidina. Aceasta doza poate fi administrata ca doza unica (administrata dimineata) sau in doze zilnice divizate (dimineata si seara). Daca dupa alte trei saptamani de tratament rezultatul este tot insuficient, doza poate fi crescuta la maxim 0,6 mg moxonidina in doze divizate dimineata si seara. Nu trebuie depasite dozele unice de 0,4 mg moxonidina si dozele zilnice de 0,6 mg moxonidina. Ingestia concomitenta de alimente nu influenteaza proprietatile farmacocinetice ale moxonidinei. Moxonidina poate fi administrata inainte, in timpul sau dupa masa. Comprimatele trebie administrate cu suficient lichid. Deoarece nu sunt disponibile suficiente date terapeutice, moxonidina nu trebuie administrata la copii si adolescenti cu varsta sub 16 ani.

Varstnici
Daca functia renala nu este afectata, se recomanda aceleasi doze ca la adulti.
Insuficienta renala
La paientii cu insuficienta renala moderata (rata filtrarii glomerurale - RFG>30ml/min dar < 60 ml/min), doza unica nu trebuie sa depaseasca 0,2 mg moxonidina iar doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 0,4 mg moxonidina. La pacientii cu insuficienta renala grava (RFG < 30 ml/min) moxonidina este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Insuficienta hepatica
Nu sunt disponibile studii la pacientii cu insuficienta hepatica. Totusi, datorita absentei metabolizarii hepatice semnificative a moxonidinei, nu este de asteptat influentarea proprietatilor farmacocinetice; de aceea, la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata se recomanda aceleasi doze ca la adulti. La pacienii cu boli hepatice severe moxonidina este contraindicata (vezi pct. 4.3). Tratamentul nu tebuie intrerupt brusc ci pe o perioada de doua saptamani, treptat (vezi si pct. 4.4). Contraindicatii

- hipersensibilitate la moxonidina sau la oricare dintre excipientii medicamentului;
- sindrom de nod sinusal sau bloc sino-atrial;
- bradicardie (sub 50 batai/minut in repaus);
- insuficienta renala grava;
- antecedente de edem angioneurotic;
- bloc atrioventricular de grad 2 sau 3;
- aritmie maligna;
- insuficienta cardiaca (vezi pct. 4.4);
- boli coronariene severe sau angina pectorala instabila;
- boli hepatice severe.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Insuficienţă cardiacă
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Infarct miocardic acut
Tratamentul de scurtă durată (6 săptămâni) al pacienţilor stabili din punct de vedere
hemodinamic în primele 24 de ore de la un infarct miocardic acut.
Complicaţii renale ale diabetului zaharat
Tratamentul afecţiunii renale la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi
nefropatie incipientă.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Mod de administrare
Lisinopril trebuie administrat oral, în doză zilnică unică. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, lisinopril trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră. Absorbţia comprimatelor de lisinopril nu este influenţată de alimente.
Doza trebuie individualizată în funcţie de profilul pacientului şi de răspunsul tensiunii
arteriale.
Hipertensiune arterială
Lisinopril poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu alte clase de medicamente
antihipertensive.
Doza iniţială
La pacienţii cu hipertensiune arterială, doza iniţială recomandată uzual este de 10 mg.
Pacienţii cu stimularea puternică a sistemului renină-angiotensină-aldosteron (mai
ales hipertensiune renovasculară, depleţie de sare şi/sau volum, decompensare
cardiacă sau hipertensiune arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a
tensiunii arteriale după doza iniţială. La aceşti pacienţi, este recomandată o doză
iniţială de 2,5 – 5 mg, iar iniţierea tratamentului trebuie realizată sub supraveghere
medicală. În insuficienţă renală este nevoie de o doză iniţială mai mică (vezi Tab. 1 de
mai jos).
Doza de întreţinere
Doza uzuală de întreţinere eficace este de 20 mg, administrată în doză unică zilnică.
Dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de 2 până la 4 săptămâni la
un anumit nivel al dozei, doza poate fi apoi crescută. Doza maximă utilizată în cadrul
studiilor clinice controlate, de lungă durată, a fost de 80 mg pe zi.
Pacienţi trataţi cu diuretice
După iniţierea tratamentului cu lisinopril poate să apară hipotensiunea arterială
simptomatică, mai ales la pacienţii trataţi concomitent cu diuretice. Prin urmare, se
recomandă prudenţă deoarece aceşti pacienţi pot avea depleţie de volum şi/sau de
sare. Dacă este posibil, administrarea diureticului trebuie întreruptă cu 2 – 3 zile
înainte de iniţierea tratamentului cu lisinopril.
La pacienţii hipertensivi la care tratamentul cu diuretice nu poate fi întrerupt,
tratamentul cu lisinopril trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg. Se recomandă
monitorizarea funcţiei renale şi a concentraţiei plasmatice de potasiu. Doza ulterioară
de lisinopril trebuie ajustată în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale. Dacă este
necesar, se poate relua tratamentul cu diuretic.
Ajustarea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale
La pacienţii cu afectarea funcţiei renale, doza trebuie calculată în funcţie de clearanceul creatininei. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor al
ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină.
https://bit.ly/3wWHQ5I

Ce este Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 şi pentru ce
se utilizează
Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 conţine două substanţe active,
valsartan şi hidroclorotiazidă. Ambele substanţe ajută la controlul tensiunii arteriale
crescute (hipertensiune arterială).
- Valsartanul aparţine unei grupe de medicamente numită antagonişti ai receptorilor
de angiotensină II, care ajută la controlul tensiunii arteriale crescute. Angiotensina II
este o substanţă din organism care determină îngustarea vaselor de sânge, astfel
determinând creşterea tensiunii arteriale. Valsartan acţionează prin blocarea efectului
angiotensinei II. Ca rezultat, vasele sanguine se relaxează şi tensiunea arterială
scade.
- Hidroclorotiazida aparţine unei grupe de medicamente numită diuretice tiazidice
(cunoscute şi ca “tablete pentru eliminarea apei”). Hidroclorotiazida creşte eliminarea
urinei, ceea ce determină, de asemenea, scăderea tensiunii arteriale.
Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 este utilizat pentru tratamentul
tensiunii arteriale crescute, care nu este controlată adecvat prin utilizarea unui
medicament cu o singură substanţă activă.
Tensiunea arterială crescută măreşte sarcina inimii şi a arterelor. Netratată, poate
afecta vasele sanguine din creier, inimă şi rinichi şi poate determina o hemoragie
cerebrală, insuficienţă cardiacă sau renală. Tensiunea arterială mărită creşte riscul
atacurilor de cord. Scăderea tensiunii arteriale la valori normale reduce riscul apariţiei
acestor tulburări. Cum să luaţi Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Acest lucru vă va ajuta să obțineți rezultate mai
bune și să reduceți riscul de reacții adverse.
Deseori persoanele cu tensiune arterială crescută nu remarcă semnele acestei
afecţiuni. Multe persoane se simt normal. Acest lucru face cu atât mai important
consultul regulat stabilit cu medicul dumneavoastră, chiar dacă vă simţiţi bine.
Medicul dumneavoastră vă va spune exact câte comprimate de Valsacor H 80,
Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 trebuie să luaţi. În funcţie de răspunsul
dumneavoastră la tratament, medicul dumneavoastră poate prescrie o doză mai
crescută sau mai scăzută.
- Doza uzuală de Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 este de un
comprimat pe zi.
- Nu modificaţi doza şi nu întrerupeţi tratamentul fără a-l întreba pe medicul
dumneavoastră.
- Utilizaţi medicamentul la aproximativ aceeaşi oră a zilei, de obicei dimineaţa.
- Puteţi utiliza Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 cu sau fără alimente.
- Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Dacă utilizaţi mai mult Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
decât trebuie
Dacă aveţi ameţeli severe şi/sau leşin, întindeţi-vă în pat şi contactaţi medicul
dumneavoastră cât se poate de repede. Dacă aţi luat accidental prea multe
comprimate, contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră, pe farmacist sau cel mai
apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
Dacă uitaţi să utilizaţi o doză, utilizaţi-o când vă amintiţi. Totuşi, dacă se apropie
timpul pentru doza următoare, nu mai utilizaţi doza uitată. Nu utilizaţi o doză dublă
pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160
Dacă înterupeţi tratamentul cu Valsacor H 80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160, este
posibil ca tensiunea arterială crescută să se agraveze. Nu trebuie să întrerupeţi
administrarea medicamentului, decât la indicaţia medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită consult medical imediat:
Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome de angioedem, mergeţi imediat la medic:
– umflarea feţei, limbii şi gâtului
– dificultăţi în înghiţire
– urticarie şi dificultăţi în respiraţie.
- Boala severa a pielii care cauzează erupții cutanate, înroșirea pielii, apariția de
vezicule la nivelul buzelor, ochilor sau gurii, descuamarea pielii, febră (necroliză
epidermică toxică)
- Scăderea vederii sau durere în ochi din cauza presiunii intraoculare înalte (semne
posibile de glaucom acut cu unghi închis)
- Febră, durere în gât, infecții mai frecvente (agranulocitoză).
- Aceste reacții adverse sunt foarte rare sau cu frecvență necunoscută.
Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome, opriţi administrarea Valsacor H
80, Valsacor H 160 și Valsacor HD 160 şi adresaţi-vă medicului
dumneavoastră imediat (vezi şi punctul 2 "Atenţionări şi precauţii"). https://bit.ly/3xSJ7Mu

Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterială
Angină pectorală cronică stabilă
Angină vasospastică (Prinzmetal). Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza zilnică iniţială uzuală în hipertensiunea arterială şi în angina pectorală este de 5
mg o dată pe zi. Doza poate fi crescută până la doza maximă de 10 mg, în funcţie de
răspunsul individual al pacientului la tratament.
La pacienţii hipertensivi, amlodipina a fost utilizată în asociere cu un diuretic tiazidic,
alfa-blocant, beta-blocant sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.
Pentru tratamentul anginei pectorale, Tenox poate fi utilizat în monoterapie sau în
asociere cu alte medicamente antianginoase, la pacienţii cu angină pectorală
refractară la nitraţi şi/sau în asociere cu o doză adecvată de beta-blocante.
Nu este necesară ajustarea dozei de Tenox în cazul administrării concomitente de
diuretice tiazidice, beta-blocante şi inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei,.
Grupe speciale de populaţie
Vârstnici
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21680 din 23.04.2015
nr. 21681 din 23.04.2015
Anexa 1
2
Tenox administrat în doze similare la pacienţi vârstnici şi la pacienţii tineri, este la fel
de bine tolerat. La pacienţii vârstnici sunt recomandate schemele de tratament
standard, însă creşterea dozelor necesită precauţie (vezi pct. 4.4 şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Nu au fost încă stabilite recomandări de doze la pacienţii cu insuficienţă hepatică
uşoară până la moderată; prin urmare alegerea dozei necesită precauţie iar iniţierea
tratamentului necesită doze minime (vezi pct. 4.4 şi 5.2). Farmacocinetica amlodipinei
nu a fost încă studiată în cazul insuficienţei hepatice severe. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă, iniţierea tratamentului trebuie făcută cu doza minimă, iar
creşterea dozei trebuie efectuată în doze mici.
Insuficienţă renală
Modificările concentraţiei plasmatice a amlodipinei nu sunt corelate cu gradul
insuficienţei renale, prin urmare se recomandă tratamentul cu doze uzuale.
Amlodipina nu se poate elimina prin dializă.
Copii şi adolescenţi
Copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani
Doza orală recomandată în hipertensiune arterială la copii şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 6 şi 17 ani este de 2,5 mg o dată pe zi în iniţierea tratamentului, care
poate fi crescută până la 5 mg o dată pe zi, dacă valorile ţintă ale tensiunii arteriale
nu sunt atinse după 4 săptămâni de tratament. Administrarea de doze mai mari de 5
mg pe zi nu au fost studiate la copii şi adolescenţi (vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu există date disponibile.
Mod de administrare
Comprimat pentru administrare orală. Contraindicaţii
Amlodipina este contraindicată la pacienţii cu:
- hipersensibilitate la derivaţii de dihidropiridină, substanța activă sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1.
- hipotensiune arterială severă
- şoc (inclusiv şoc cardiogen)
- obstrucția căii de ejecţie a ventriculului stâng (de exemplu, stenoză aortică de grad
înalt)
- insuficienţă cardiacă instabilă hemodinamic după infarct miocardic acut. https://bit.ly/3eAjCb3

Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.

Uperio 24 mg/26 mg comprimate filmate
Uperio 49 mg/51 mg comprimate filmate
Uperio 97 mg/103 mg comprimate filmate sacubitril/valsartan
Acest medicament face obiectul unei monitorizări suplimentare. Acest lucru va permite identificarea rapidă de noi informaţii referitoare la siguranţă. Puteţi să fiţi de ajutor raportând orice reacţii adverse pe care le puteţi avea. Vezi ultima parte de la pct. 4 pentru modul de raportare a reacţiilor adverse.

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să luaţi acest medicament deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.
- Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.
- Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este Uperio şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Uperio
3. Cum să luaţi Uperio
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Uperio
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

1. Ce este Uperio şi pentru ce se utilizează
Uperio este un medicament cunoscut ca fiind un inhibitor al receptorului angiotensinei și neprilizinei. Acesta se disociază în două substanțe active, sacubitril și valsartan.
Uperio este utilizat pentru tratarea unui tip de insuficienţă cardiacă de lungă durată la adulţi.
Acest tip de insuficienţă cardiacă apare atunci când inima este slăbită şi nu poate pompa suficient sânge la plămâni şi restul organismului. Cele mai frecvente simptome ale insuficienţei cardiace sunt respiraţie întretăiată, oboseală şi umflare a gleznelor.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Uperio
Nu luaţi Uperio:
- dacă sunteţi alergic la sacubitril, valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6). Dacă consideraţi că este posibil să fiţi alergic la oricare dintre componentele acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a lua Uperio.
- dacă luaţi un alt tip de medicament numit inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) (de exemplu, enalapril, lisinopril sau ramipril). Inhibitorii ECA sunt utilizaţi pentru tratarea tensiunii arteriale mari sau insuficienţei cardiace. Dacă aţi luat un inhibitor ECA,  lăsaţi să treacă 36 ore de la ultima doză administrată înainte de a începe să luaţi Uperio (vezi „Uperio împreună cu alte medicamente”).
- dacă dumneavoastră sau un membru al familiei dumneavoastră aţi avut vreodată o reacţie numită angioedem (umflare a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, dificultăţi la respirație) atunci când luaţi un inhibitor ECA sau un blocant al receptorilor angiotensinei (BRA) (cum sunt valsartan, telmisartan sau irbesartan).
- dacă aveţi diabet zaharat sau o funcție afectată a rinichilor şi sunteţi tratat cu un medicament care conține aliskiren și care scade tensiunea arterială (vezi „Uperio împreună cu alte medicamente”).
- dacă aveți boală severă de rinichi.
- dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni (de asemenea, este mai bine să se evite administrarea acestui medicament în primele luni de sarcină, vezi „Sarcina și alăptarea”).
Dacă oricare dintre cele de mai sus vi se potriveşte, nu luaţi Uperio şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Uperio, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.
- dacă sunteţi tratat cu un blocant al receptorilor angiotensinei (BRA) sau aliskiren (vezi „Nu luaţi Uperio”).
- dacă aţi avut vreodată angioedem (vezi „Nu luaţi Uperio” și pct. 4 „Reacții adverse posibile”).
- dacă aveţi tensiune arterială mică sau luaţi orice alte medicamente care scad tensiunea arterială (de exemplu, un diuretic) sau aveţi vărsături sau diaree, mai ales dacă aveți vârsta de 65 ani sau peste sau dacă aveți boală de rinichi sau tensiune arterială mică.
- dacă aveţi o boală severă a rinichilor.
- dacă sunteți deshidratat .
- dacă artera dumneavoastră renală s-a îngustat.
- dacă aveți o boală a ficatului.

Este posibil ca, în timpul tratamentului cu Uperio, medicul dumneavoastră să verifice, la intervale regulate, cantitatea de potasiu din sângele dumneavoastră.
Dacă oricare dintre cele de mai sus vi se potriveşte, spuneţi medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte de a lua Uperio.

Copii şi adolescenţi
Acest medicament nu trebuie administrat la copii și adolescenți (cu vârsta sub 18 ani) deoarece nu a fost studiat la această categorie de vârstă.

Uperio împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Poate fi necesară modificarea dozei, luarea altor măsuri de precauţie sau chiar oprirea administrării unuia dintre medicamente. Acest lucru are o importanţă deosebită în cazul următoarelor medicamente:
- inhibitori ECA. Nu luaţi Uperio împreună cu inhibitori ECA. Dacă aţi luat un inhibitor ECA, lăsaţi să treacă 36 ore de la ultima doză administrată înainte de a începe să luaţi Uperio (vezi „Nu luaţi Uperio”). Dacă opriţi administrarea Uperio, lăsaţi să treacă 36 ore de la ultima doză administrată de Uperio înainte de a începe să luaţi un inhibitor ECA.
- alte medicamente utilizate pentru a trata insuficienţa cardiacă sau pentru a scădea tensiunea arterială, cum sunt blocanți ai receptorilor angiotensinei sau aliskiren (vezi „Nu luaţi Uperio”).
- unele medicamente cunoscute sub denumirea de statine care sunt utilizate pentru a scădea valorile mari ale colesterolului (de exemplu, atorvastatin).
- sildenafil, un medicament utilizat pentru a trata disfuncţia erectilă sau tensiunea pulmonară crescută.
- medicamente care cresc cantitatea de potasiu din sânge. Acestea includ suplimente de potasiu, substitute de sare care conţin potasiu, medicamente care economisesc potasiul şi heparină.
- analgezice de tipul cunoscut sub denumirea de medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) sau inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (Cox-2).

Dacă luaţi unul dintre aceste medicamente, este posibil ca medicul dumneavoastră să dorească să vă verifice funcţia rinichilor atunci când începeţi sau vi se modifică tratamentul (vezi „Atenţionări şi precauţii”).
- litiu, un medicament utilizat pentru a trata unele tipuri de boli psihice.
- furosemid, un medicament care aparține tipului de medicamente cunoscute sub denumirea de diuretice, care sunt utilizate pentru a crește cantitatea de urină pe care o produceți.
- nitroglicerină, un medicament utilizat pentru a trata angina.
- unele tipuri de antibiotice (grupa rifamicină), ciclosporină (utilizată pentru a preveni respingerea organelor transplantate) sau medicamente antivirale cum este ritonavir (utilizat pentru a trata HIV/SIDA).
- metformină, medicament utilizat pentru a trata diabetul zaharat.

Dacă oricare dintre cele de mai sus vi se potriveşte, spuneţi medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale înainte de a lua Uperio.

Sarcina și alăptarea
Sarcina
Trebuie să spuneți medicului dumneavoastră dacă credeți că sunteți (sau ați putea deveni) gravidă.
În mod normal, medicul dumneavoastră vă va recomanda să opriți administrarea acestui medicament înainte de a rămâne gravidă sau imediat ce ați aflat că sunteți gravidă și vă va prescrie un alt medicament în loc de Uperio. Acest medicament nu este recomandat în primele luni de sarcină și nu trebuie luat atunci când sarcina are peste 3 luni deoarece poate avea efecte nocive grave asupra copilului dumneavoastră dacă este utilizat după a treia lună de sarcină.

Alăptarea
Uperio nu este recomandat pentru mamele care alăptează. Spuneţi medicul dumneavoastră dacă alăptaţi sau sunteţi pe punctul de a începe alăptarea.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Înainte de a conduce un vehicul, de a folosi utilaje sau echipamente sau de a derula alte activități care necesită concentrare, asigurați-vă că știți cum vă afectează Uperio. Dacă vă simţiţi ameţit sau foarte obosit în timpul administrării acestui medicament, nu conduceţi vehicule, nu mergeţi pe bicicletă sau nu folosiţi alte unelte sau utilaje.

3. Cum să luaţi Uperio
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
De obicei, veţi începe cu administrarea a 24 mg/26 mg sau 49 mg/51 mg de două ori pe zi (un comprimat dimineaţa şi un comprimat seara). Medicul dumneavoastră va decide doza dumneavoastră iniţială exactă în funcţie de medicamentele pe care le-aţi luat anterior. Medicul dumneavoastră vă va ajusta doza în funcţie de cum răspundeţi la tratament până se stabileşte doza optimă pentru dumneavoastră.
Doza ţintă recomandată uzuală este de 97 mg/103 mg de două ori pe zi (un comprimat dimineaţa şi un comprimat seara).

Pacienții care iau Uperio pot prezenta tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală), o valoare mare a potasiului din sânge (care este depistat atunci când medicul efectuează analize ale sângelui) sau funcție redusă a rinichilor. Dacă apare oricare dintre acestea, medicul dumneavoastă poate reduce doza din orice alt mediament pe care îl luați, vă poate reduce temporar doza de Uperio sau poate întrerupe definitiv tratamentul dumneavoastră cu Uperio.
Înghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă. Puteţi lua Uperio cu sau fără alimente.

Dacă luaţi mai mult Uperio decât trebuie
Dacă aţi luat din greşeală prea multe comprimate Uperio sau dacă altcineva a luat comprimatele dumneavoastră, contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. Dacă prezentaţi ameţeli severe şi/sau leşin, spuneţi medicului dumneavoastră cât mai repede posibil și întindeți-vă.
Dacă uitaţi să luaţi Uperio

Se recomandă să luaţi medicamentul la aceeaşi oră din zi. Totuşi, dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi doza următoare la ora programată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Uperio
Întreruperea tratamentului cu Uperio poate duce la agravarea bolii dumneavoastră. Nu întrerupeţi administrarea medicamentului dacă medicul dumneavoastră nu vă recomandă acest lucru.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Unele reacții adverse pot fi grave.
- Opriţi administrarea Uperio şi solicitați imediat asistență medicală dacă aţi observat orice umflare a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, ceea ce poate cauza dificultăţi la respirație sau înghițire. Acestea pot fi semne ale angioedemului (o reacție adversă mai puțin frecventă – poate afecta până la 1 din 100 persoane).

Alte reacţii adverse posibile:
Dacă oricare dintre reacţiile adverse enumerate mai jos devin grave, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Foarte frecvente (pot afecta peste 1 din 10 persoane):
- tensiune arterială mică (amețeli, confuzie)
- valoare crescută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
- funcție scăzută a rinichilor (insuficiență renală)

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- tuse
- ameţeli
- diaree
- cantitate scăzută a globulelor roșii din sânge (în urma unei analize a sângelui)
- oboseală
- insuficiență renală (acută) (tulburare severă a rinichilor)
- valoare scăzută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
- durere de cap
- leșin
- slăbiciune
- stare de rău (greaţă)
- tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală) atunci când treceţi de la poziţia şezândă la poziţia verticală
- gastrită (durere de stomac, greață)
- senzaţie de învârtire
- cantitate scăzută a zahărului din sânge (în urma unei analize a sângelui)

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- reacție alergică, însoțită de erupții pe piele și mâncărime
- amețeli atunci când se trece de la poziţia şezândă la poziţia verticală

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.amed.md/ sau e-mail: [email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

5. Cum se păstrează Uperio
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A nu se păstra la temperaturi peste 300C.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate.
Nu utilizaţi niciun ambalaj Uperio care este deteriorat sau prezintă semne că s-a umblat la el.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Uperio
- Substanţele active sunt sacubitril şi valsartan. o Fiecare comprimat filmat 24 mg/26 mg conţine sacubitril 24,3 mg şi valsartan 25,7 mg (sub formă de complex de săruri de sodiu sacubitril valsartan).

Fiecare comprimat filmat 49 mg/51 mg conţine sacubitril 48,6 mg şi valsartan 51,4 mg (sub formă de complex de săruri de sodiu sacubitril valsartan).
Fiecare comprimat filmat 97 mg/103 mg conţine sacubitril 97,2 mg şi valsartan 102,8 mg (sub formă de complex de săruri de sodiu sacubitril valsartan).
- Celelalte componente ale nucleului comprimatului sunt celuloză microcristalină, hidroxipropilceluloză cu substituţie redusă, crospovidonă, stearat de magneziu, talc şi siliciu coloidal anhidru.
- Învelişul comprimatelor de 24 mg/26 mg şi 97 mg/103 mg conţine hipromeloză, dioxid de titan (E171), Macrogol 4000, talc, oxid roşu de fer (E172) şi oxid negru de fer (E172).
- Învelişul comprimatelor de 49 mg/51 mg conţine hipromeloză, dioxid de titan (E171), Macrogol 4000, talc, oxid roşu de fer (E172) şi oxid galben de fer (E172).

Cum arată Uperio şi conţinutul ambalajului

Uperio 24 mg/26 mg comprimate filmate sunt comprimate ovale, de culoare alb-violet, cu „NVR” inscripţionat pe o parte şi „LZ” pe cealaltă parte. Dimensiunile aproximative ale comprimatului 13,1 mm x 5,2 mm.

Uperio 49 mg/51 mg comprimate filmate sunt comprimate ovale, de culoare galben pal, cu „NVR” inscripţionat pe o parte şi „L1” pe cealaltă parte. Dimensiunile aproximative ale comprimatului 13,1 mm x 5,2 mm.

Uperio 97 mg/103 mg comprimate filmate sunt comprimate ovale, de culoare roz-pal, cu „NVR” inscripţionat pe o parte şi „L11” pe cealaltă parte. Dimensiunile aproximative ale comprimatului 15,1 mm x 6,0 mm.

Comprimatele sunt disponibile în ambalaje din PVC/PVDC/aluminiu cu blistere a câte 14, 20, 28 sau 56 comprimate. Comprimatele de 49 mg/51 mg și 97 mg/103 mg sunt, de asemenea, disponibile în ambalaje colective a câte 168 comprimate (3 ambalaje a 56 comprimate) sau 196 comprimate (7 cutii a câte 28 comprimate).
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

INDICAŢII TERAPEUTICE
- Hipertensiune arterială primară.
- Sindrom edematos în cadrul insuficienţei renale şi hepatice.
- Sindrom edematos în cadrul insuficienţei cardiace congestive, edem pulmonar.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul va fi administrat intern.
Aduţi
Hipertensiune arterială primară
Doza recomandată de torasemid alcătuieşte 2,5 mg, o dată pe zi. La necesitate, doza
poate fi crescută până la 5 mg, o dată pe zi. Conform studiilor efectuate, dozele care
depăşesc 5 mg pe zi nu determină scăderea presiunii arteriale. Efectul terapeutic
maxim este atins după aproximativ 12 săptămâni de tratament continuu.
Edeme
Doza uzuală alcătuieşte 5 mg, o dată pe zi. La necesitate doza poate fi treptat
crescută până la 20 mg, o dată pe zi. În cazuri individuale se administrează până la 40
mg de torasemid pe zi.
Vârstnici
Nu este necesară modificarea dozajului la pacienţii vârstnici.
Copii
Nu există informaţii clinice suficiente privitor la siguranţa administrării preparatului la
copii. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la torasemid, derivaţi de sulfoniluree sau la oricare dintre
excipienţi.
- Insuficienţă renală, însoţită de anurie.
- Coma hepatică şi starea precomatoasă.
- Hipotensiune arterială.
- Sarcina şi perioada de alăptare.
- Tahiaritmii.
- Administrarea concomitentă a antibioticelor aminoglicozide şi a cefalosporinelor
sau insuficienţa renala, apărută ca rezultat al administrării altor medicamente
care provoacă leziuni renale.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale.
Această asociere în doză fixă este indicată la pacienţii adulţi a căror tensiune arterială nu
este controlată adecvat cu irbesartan sau hidroclorotiazidă, administrate în monoterapie
(vezi pct. 5.1). Doze şi mod de administrare
Co-irda se poate administra o dată pe zi, cu sau fără alimente.
Poate fi recomandată creşterea treptată a dozelor prin administrarea separată a fiecărei
componente (irbesartan şi hidroclorotiazidă).
Când este adecvat din punct de vedere clinic, poate fi luată în considerare trecerea
directă de la monoterapie la administrarea de combinaţii fixe:
 Co-irda 150 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacienţii a căror
tensiune arterială nu este controlată adecvat cu hidroclorotiazidă sau irbesartan 150 mg
administrate în monoterapie;
 Co-irda 300 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacienţii a căror
tensiune arterială este controlată insuficient prin tratamentul cu irbesartan 300 mg sau
cu Co-irda 150 mg/12,5 mg.
 Co-irda 300 mg/25 mg poate fi administrat la pacienţii a căror tensiune arterială
este controlată insuficient prin tratamentul cu Co-irda 300 mg/12,5 mg.
Nu se recomandă doze mai mari de 300 mg irbesartan/25 mg hidroclorotiazidă o dată pe
zi.
Când este necesar, Co-irda se poate asocia cu un alt medicament antihipertensiv (vezi
pct. 4.5).
Insuficienţă renală:
Din cauza componentei hidroclorotiazidă, administrarea Co-irda nu este recomandată la
pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min). La acest
grup de pacienţi, diureticele de ansă sunt de preferat tiazidelor. Ajustarea dozei nu este
necesară la pacienţii cu insuficienţă renală al căror clearance al creatininei este ≥ 30
ml/min (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică:
Administrarea Co-irda nu este indicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.
Tiazidele trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Nu este
necesară ajustarea dozelor de Co-irda la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată (vezi pct. 4.3).
Pacienţi vârstnici:
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei de Co-irda.
Copii şi adolescenţi:
Nu se recomandă utilizarea Co-irda la copii şi adolescenţi, din cauza lipsei datelor privind
siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Administrare orală.  CONTRAINDICAŢII
 Hipersensibilitatea la substanţa activă sau la oricare din excipienţii preparatului,
sau la alte substanțe derivate de sulfonamidă (hidroclorotiazida este substanță
derivat de sulfonamidă)
 Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6)
 Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min)
 Hipokaliemie refractară, hipercalcemie
 Insuficienţă hepatică severă, ciroză biliară şi colestază
 Utilizarea concomitentă cu aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet
zaharat sau insuficienţă renală (rata de filtrare glomerulară <60 ml / min / 1,73
m²) (vezi pct 4.5 și 5.1).  https://bit.ly/3kBiTdv

Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţi cu disfuncţie ventriculară
stângă asimptomatică (fracţie de ejecţie 35%). (a se consulta paragraful 5.1
‘Proprietăţi farmacodinamice’.) Doze şi mod de administrare
Absorbţia enalaprilului nu este afectată de consumul de alimente.
Doza va fi individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4 '
Atenţionări şi precauţii speciale'), precum şi de răspunsul terapeutic.
Hipertensiune
Doza iniţială este de 5 până la maxim 20 mg, depinzând de gradul HTA şi starea
clinică a pacientului (vezi mai jos). Enalapril se administrează o dată pe zi. În
hipertensiunea uşoară, doza iniţială recomandată este de 5 la 10 mg. După
administrarea dozei iniţiale, pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron
puternic activat (de ex. în hipertensiunea renovasculară, hiponatremie sau scăderea
volumului circulant, decompensare cardiacă sau HTA severă) pot prezenta o scădere
excesivă a tensiunii arteriale. La aceşti pacienţi, se recomandă administrarea unei
doze iniţiale de 5 mg sau mai mică. Tratamentul va fi efectuat sub supraveghere
medicală.
La iniţierea tratamentului cu enalapril, dacă anterior pacientul a fost tratat cu doze
mari de diuretic, volumul circulant poate fi scăzut, ceea ce reprezintă un risc de
hipotensiune. La aceşti pacienţi se recomandă doza iniţială de 5 mg sau mai puţin. Cu
2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril, dacă este posibil, se va întrerupe
tratamentul cu diuretic. Se va monitoriza funcţia renală şi nivelul potasemiei.
Doza de întreţinere este de 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este de 40 mg
pe zi.
Insuficienţa cardiacă /Disfuncţia ventriculară stângă asimptomatică
În managementul insuficienţei cardiace simptomatice, enalaprilul este utilizat
împreună cu diureticele şi, unde este cazul, cu digitala sau beta-blocantele. La
pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică, doza iniţială de enalapril este de 2,5 mg, ce va fi administrată sub
supraveghere medicală atentă, pentru determinarea efectului iniţial asupra tensiunii
arteriale. După iniţierea tratamentului cu enalapril la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,
în absenţa hipotensiunii simptomatice sau atunci când este ţinută sub control, doza de
medicament poate fi crescută gradat, până la atingerea, într-un interval de 2-4
săptămâni, a dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg pe zi, în administrare unică
sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului. Doza maximă este de 40 mg pe
zi, în două prize. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la enalapril, la oricare dintre ingrdienţii medicamentului sau la alt
inhibitor ECA.
Istoric de angioedem asociat cu tratament anterior cu IECA.
Angioedem ereditar sau idiopatic.
Al doilea şi al treilea trimestrude sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6). https://bit.ly/3zj1gU9

I.    Ce este Tiregis şi pentru ce se utilizează
Tiregis aparţine unui grup de medicamente numite antagonişti ai receptorului pentru angiotensină
II.    Angiotensina II este o substanţă produsă în organismul dumneavoastră, care determină îngustarea vaselor de sânge, crescând tensiunea arterială. Tiregis blochează efectele angiotensinei II, astfel încât vasele de sânge se relaxează, iar tensiunea dumneavoastră arterială se micşorează. Tiregis este utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale (tensiune arterială mare) la adulţi. Termenul “esenţială” înseamnă că tensiunea arterială mare nu este cauzată de nicio altă afecţiune.
Tensiunea arterială ridicată, netratată, poate leza vase de sânge la nivelul mai multor organe, ceea ce poate determina uneori infarct cardiac, insuficienţă cardiacă sau renală, atac vascular cerebral sau orbire. În general tensiunea arterială ridicată nu cauzează simptome înainte de apariţia leziunilor. De aceea, este important ca tensiunea arterială să fie măsurată periodic pentru a verifica dacă se află în limitele normale.
Tiregis este utilizat de asemenea pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare (adică infarct miocardic sau accident vascular cerebral) la adulţii care prezintă risc deoarece aportul de sânge la nivelul inimii sau picioarelor este redus sau blocat sau au avut un accident vascular cerebral sau au diabet zaharat cu risc crescut pentru asemenea evenimente. Medicul dumneavoastră vă poate spune dacă prezentaţi risc crescut pentru astfel de evenimente.
2.    Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Tiregis
Nu utilizaţi Tiregis:
- Dacă sunteţi alergic la substanţa activă (telmisartan) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
-    dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni. (Este de asemenea preferabil să evitaţi utilizarea Tiregis la începutul sarcinii - vezi punctul referitor la sarcină);
-    dacă aveţi probleme severe ale ficatului, cum sunt colestaza sau obstrucţia biliară (probleme ale drenării bilei din ficat sau vezica biliară) sau alte boli severe ale ficatului;
-    dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată şi sunteţi în tratament cu un medicament pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.
Dacă oricare dintre situaţiile de mai sus este valabilă pentru dumneavoastră, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza Tiregis.
Atenţionări şi precauţii
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte să luaţi Tiregis. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă aveţi sau aţi avut oricare dintre afecţiunile sau bolile următoare:
-    Boli ale rinichilor sau transplant de rinichi.
-    Stenoză arterei renale (îngustarea vaselor de sânge la unul sau ambii rinichi).
-    Boli ale ficatului.
-    Boli ale inimii.
-    Niveluri ridicate de aldosteron (retenţie de apă şi sare în organism şi dezechilibru al concentraţiei de minerale din sânge).
-    Tensiune arterială mică (hipotensiune arterială), care poate să apară dacă sunteţi deshidratat (pierdere excesivă de apă din corp) sau aveţi un deficit de sare din cauza tratamentului cu diuretice (medicamente care elimină apa din corp), dietă sau restricţie de sare alimentară, diaree sau vărsături.
-    Valori crescute ale concentraţiei de potasiu din sânge.
-    Diabet zaharat.
Spuneţi medicului dumneavoastră înainte de a utiliza Tiregis dacă utilizaţi medicament pentru scăderea tensiunii arteriale:
-    un inhibitor al ECA (de exemplu, enalapril, lisinopril, ramipril), mai ales dacă aveţi probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat
-    aliskiren
Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp. Vezi şi informaţiile de la punctul „Nu utilizaţi Tiregis”.
-    dacă luaţi digoxină
În cazul în care credeţi că sunteţi gravidă sau s-ar putea să deveniţi gravidă, trebuie să spuneţi medicului. Tiregis nu este recomandat la începutul sarcinii şi nu trebuie utilizat dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni, deoarece utilizat în această perioadă, poate dăuna grav copilului dumneavoastră (vezi punctul referitor la sarcină).
În caz de intervenţie chirurgicală sau utilizare a anestezicelor, trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră că utilizaţi Tiregis.
Este posibil ca Tiregis să fie mai puţin eficient în scăderea tensiunii arteriale la pacienţii de origine afro-americană.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Nu se recomandă utilizarea Tiregis la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Tiregis împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente
Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să modifice doza acestor medicamente sau pot fi necesare alte precauţii. În anumite cazuri, poate fi necesar să opriţi administrarea unuia dintre
medicamente. Acest lucru este valabil în special în cazul utilizării medicamentelor de mai jos împreună cu Tiregis:
-    Medicamente care conţin litiu, utilizate în tratamentul unor tipuri de depresie.
-    Medicamente care pot creşte concentraţia de potasiu din sânge, cum sunt înlocuitori de sare alimentară care conţin potasiu, diuretice care economisesc potasiul (anumite medicamente care elimină apa din corp), inhibitori ai ECA, antagonişti ai receptorilor angiotensinei II, AINS (antiinflamatoare nesteriodiene, de exemplu acid acetilsalicilic sau ibuprofen), heparină, medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină sau tacrolimus) şi antibioticul trimetoprim.
-    diuretice (medicamentele care elimină apa din corp), în special dacă sunt luate în doze mari împreună cu Tiregis, pot determina pierderea excesivă a apei din corp şi tensiune arterială mică (hipotensiune arterială).
-    Dacă luaţi un inhibitor al ECA sau aliskiren (vezi şi informaţiile de la punctele „Nu utilizaţi Tiregis şi „Atenţionări şi precauţii”).
-    Digoxină.
Efectul Tiregis poate fi redus atunci când utilizaţi AINS (antiinflamatoare nesteroidiene, de exemplu aspirină sau ibuprofen) sau corticosteroizi.
Tiregis poate accentua efectul de scădere a tensiunii arteriale al altor medicamente folosite pentru a trata tensiunea arterială mare sau medicamente cu potenţial de scădere a tensiunii arteriale (de ex. baclofen, amifostina). În plus, scăderea tensiunii arteriale poate fi agravată de alcool, barbiturice, narcotice şi antidepresive. Dacă la dumneavoastră se reduce tensiunea arterială, la ridicarea în picioare puteţi avea ameţeli.
Trebuie să întrebaţi medicul dumneavoastră dacă este necesară ajustarea dozelor celorlalte medicamente în timpul tratamentului cu Tiregis.
Utilizarea Tiregis cu alimente, băuturi şi alcool
Comprimatele Tiregis pot fi utilizate indiferent de mese.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Sarcina
În mod normal, medicul dumneavoastră vă va recomanda să nu mai utilizaţi Tiregis înainte de a deveni gravidă sau imediat după aceea, şi să utilizaţi alt medicament în loc de Tiregis. Tiregis nu este recomandat în timpul sarcinii şi nu trebuie utilizat dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni, deoarece poate dăuna grav copilului dumneavoastră dacă este utilizat după a treia lună de sarcină. Alăptarea
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă alăptaţi sau veţi începe curând să alăptaţi. Tiregis nu este recomandat mamelor care alăptează, iar medicul dumneavoastră poate alege alt tratament pentru dumneavoastră dacă doriţi să alăptaţi, în special în cazul în care copilul dumneavoastră este nou- născut sau s-a născut prematur.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Unele persoane se pot simţi ameţite sau obosite în timpul tratamentului cu Tiregis. Dacă vă simţiţi ameţit sau obosit, nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.
Tiregis conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3.    Cum să luaţi Tiregis
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza recomandată de Tiregis este de un comprimat o dată pe zi. Este important să continuaţi să luaţi Tiregis în fiecare zi până când medicul dumneavoastră vă recomandă altfel. Dacă aveţi impresia că efectul Tiregis este prea puternic sau prea slab, spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
La majoritatea pacienţilor, doza uzuală de Tiregis pentru tratamentul tensiunii arteriale mari este de un comprimat de 40 mg o dată pe zi, pentru a controla tensiunea arterială timp de 24 ore. Cu toate acestea, uneori medicul dumneavoastră poate să vă recomande o doză mai mică, de 20 mg pe zi sau o doză mai mare, de 80 mg pe zi.
În mod alternativ, Tiregis poate fi utilizat în asociere cu diuretice (medicamente care elimină apa din corp), cum este hidroclorotiazida, despre care s-a demonstrat că determină însumarea efectului cu cel al telmisartanului în ceea ce priveşte scăderea tensiunii arteriale.
Pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare, doza uzuală de Tiregis este de un comprimat de 80 mg administrat o dată pe zi. La începutul tratamentului de prevenţie cu Tiregis 80 mg tensiunea arterială trebuie măsurată frecvent.
Dacă ficatul dumneavoastră nu funcţionează corespunzător, doza uzuală nu trebuie să depăşească 40 mg administrată o dată pe zi, zilnic.
Mod de administrare
Încercaţi să luaţi comprimatul la aceeaşi oră în fiecare zi. Puteţi lua Tiregis cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghiţite cu o cantitate suficientă de apă sau cu altă băutură care nu conţine alcool etilic.
Dacă luaţi mai mult Tiregis decât trebuie
Dacă aţi luat accidental prea multe comprimate, contactaţi medicului dumneavoastră, farmacistul sau secţia de urgenţe a celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să luaţi Tiregis
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, nu vă îngrijoraţi. Luaţi-o imediat când vă amintiţi, apoi continuaţi ca înainte. Dacă nu luaţi comprimatul într-o zi, luaţi doza normală în ziua următoare. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să luaţi Tiregis
Nu    încetaţi    să    luaţi    Tiregis fără să    discutaţi    cu medicul dumneavoastră.
Medicamente care scad tensiunea arterială pot fi luaţi de-a lungul vieţii. Dacă încetaţi să luaţi Tiregis, tensiunea arterială în termen de câteva zile va reveni la nivelul de dinaintea tratamentului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4.    Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse pot fi definite astfel:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 pacient din 10)
Frecvente (pot afecta 1 până la 10 pacient din 100)
Mai puţin frecvente (pot afecta 1 până la 10 pacient din 1000)
Rare (pot afecta 1 până la 10 pacient din 10000)
Foarte rare (pot afecta cel puţin 1 pacient din 10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Unele reacţii adverse pot fi grave şi impun asistenţă medicală imediată:
Trebuie să vă prezentaţi imediat la medic dacă aveţi oricare dintre următoarele simptome:
Sepsis* (numit frecvent „otrăvirea sângelui“) este o infecţie severă cu răspuns inflamator la nivelul întregului organism, umflare rapidă a pielii şi mucoaselor (angioedem); aceste reacţii adverse sunt rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane), dar extrem de grave, iar pacienţii trebuie să întrerupă utilizarea acestui medicament şi să se prezinte imediat la medic. Netratate, aceste efecte pot fi fatale.
Frecvente
Tensiune arterială mică (hipotensiune arterială) la pacienţii trataţi pentru reducerea evenimentelor cardiovasculare.
Mai puţin frecvente
Infecţii ale tractului respirator superior (dureri în gât, sinusuri inflamate, răceală), infecţii ale tractului urinar, scăderea nivelului de celule roşii sanguine (anemie), concentraţii crescute de potasiu în sânge, dificultăţi la adormire, tristeţe (depresie), leşin (sincopă), senzaţie de învârtire (vertij), bătăi lente ale inimii (bradicardie), tensiune arterială mică (hipotensiune arterială) la pacienţii trataţi pentru tensiune arterială mare, ameţeli la ridicarea în picioare (hipotensiune arterială ortostatică), dificultăţi la respiraţie, tuse, durere abdominală, diaree, disconfort abdominal, balonare, vărsături, mâncărime, transpiraţie accentuată, erupţie trecătoare pe piele determinată de medicament, durere de spate, crampe musculare, dureri ale muşchilor (mialgie), afectarea funcţiei rinichilor incluzând insuficienţă renală acută, durere în piept, senzaţie de slăbiciune şi creşterea concentraţiei de creatinină în sânge.
Rare
Sepsis* (numit frecvent „otrăvirea sângelui“, este o infecţie severă cu răspuns inflamator la nivelul întregului organism, cu posibilă evoluţie către deces), număr scăzut de plachete sanguine (trombocitopenie), creşterea numărului unui anumit tip de celule albe ale sângelui (eozinofilie), reacţii alergice severe (reacţie anafilactică), reacţii alergice (de exemplu erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi, dificultăţi la respiraţie, respiraţie şuierătoare, umflare a feţei sau tensiune arterială mică), nivel scăzut de zahăr în sânge (la pacienţii cu diabet zaharat), teamă fără motiv, somnolenţă, tulburări ale vederii, bătăi rapide ale inimii (tahicardie), uscăciune a gurii, disconfort la nivelul stomacului, tulburări ale gustului (disgeuzie), tulburări ale funcţiei ficatului (pacienţii japonezi sunt mai predispuşi la manifestarea acestei reacţii adverse), umflarea rapidă a pielii şi mucoaselor care poate determina deces (angioedem, de asemenea, cu evoluţie spre deces), eczemă (o modificare la nivelul pielii), înroşire a pielii, blânde (urticarie), erupţie severă pe piele determinată de medicament, durere la nivelul articulaţiilor (artralgie), durere la nivelul extremităţilor, durere la nivelul tendoanelor, simptome asemănătoare gripei, valori scăzute ale concentraţiei de hemoglobină (o proteină din sânge), concentraţii crescute de acid uric, valori crescute ale enzimelor hepatice sau creatinfosfokinazei în sânge.
Foarte rare
Cicatrizarea progresivă a ţesutului pulmonar (boală pulmonară interstiţială)**
*Este posibil ca evenimentul să fie întâmplător sau legat de un mecanism momentan necunoscut. **În timpul tratamentului cu telmisartan au fost raportate cazuri de cicatrizare a ţesutului pulmonar. Cu toate acestea, nu se cunoaşte dacă au fost cauzate de telmisartan.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii
sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5.    Cum se păstrează Tiregis
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25 °C.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare, care este înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Blisterul se va deschide nemijlocit înainte de utilizare.
Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi semnele vizibile de deteriorare a calităţii lui (de exemplu, modificarea culorii).
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.    Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Tiregis
Substanţa activă este telmisartan. Fiecare comprimat conţine telmisartan 20 mg, 40 mg, 80 mg. Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu, povidonă (K-25), meglumină, lactoză monohidrat, crospovidonă, oxid galben de fier (III) (E172), stearat de magneziu; film: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 400, talc, oxid galben de fier (III) (E172).
Cum arată Tiregis şi conţinutul ambalajului:
Comprimate filmate Tiregis 20 mg
Comprimate filmate rotunde, de culoare galbenă, marcate cu „20” pe una dintre feţe şi cu „T” pe cealaltă faţă.
Tiregis 40 mg
Comprimate filmate ovale, de culoare galbenă, marcate cu „40” pe una dintre feţe şi cu „T” pe cealaltă faţă.
Tiregis 80 mg
Comprimate filmate ovale, de culoare galbenă, marcate cu „80” pe una dintre feţe şi cu „T” pe cealaltă faţă.
Ambalaj:
Câte 7 sau 14 comprimate filmate în blister din OPA-Aluminiu-PVC/Aluminiu. Comprimate filmate 20 mg - câte 2 blistere (a câte 14 comprimate) împreună cu prospectul în cutie de carton. Comprimate filmate 40 mg şi 80 mg - 4 blistere (a câte 7 comprimate) împreună cu prospectul în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
Fabricantul
Glenmark Pharmaceuticals Limited, India
Plot No. S-7, Colvale Industrial Estate,
Colvale, Bardez, Goa-403 513

Indicaţii terapeutice
- tratamentul hipertensiunii arteriale;
- tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice;
- prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţii cu disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică (fracţia de ejecţie ≤35%) (vezi pct. „Proprietăți farmacologice”). Doze şi mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite întregi, cu o cantitate de lichid, indiferent de orele meselor.
Medicamentul trebuie luat la aceeași oră în timpul zilei.
Linia mediană este destinată exclusiv pentru facilitarea administrării comprimatului (prin ruperea
comprimatului în două jumătăți).
Dacă este necesară administrarea unei doze de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
preparate de enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare.
Regimul de dozare se stabilește individual, în funcție de starea pacientului.
Hipertensiunea arterială
Doză inițială recomandată de enalapril este de 5 mg/zi până la 20 mg/zi, în funcţie de gradul
hipertensiunii arteriale şi de starea clinică a pacientului. În hipertensiune arterială uşoară, doza
iniţială recomandată este de 5 până la 10 mg.
Pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron puternic activat (de exemplu, hipertensiune
arterială renovasculară, depleţie de sare şi/sau volemică, decompensare cardiacă sau hipertensiune
arterială severă) pot prezenta o scădere marcată a tensiunii arteriale după administrarea dozei
iniţiale. La aceşti pacienţi se recomandă o doză iniţială maximă de 5 mg enalapril, iar tratamentul
trebuie iniţiat sub supraveghere medicală.
Tratamentul anterior cu doze mari de diuretice poate determina depleţie volemică şi creşterea
riscului de producere a hipotensiunii arteriale la iniţierea tratamentului cu enalapril. La aceşti
pacienţi se recomandă administrarea unei doze iniţiale maxime de 5 mg. Dacă este posibil,
tratamentul cu diuretice trebuie întrerupt pentru 2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril.
Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate.
Ajustarea dozei se efectuează în funcție de efectul clinic obținut. Doza uzuală zilnică de întreţinere
este 20 mg, iar doza zilnică maximă de întreţinere este 40 mg enalapril.
Insuficienţă cardiacă/disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică
În tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice, enalapril se utilizează în asociere cu diuretice şi,
atunci când este cazul, cu digitalice sau beta-blocante. Doza iniţială de enalapril la pacienţii cu
insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă asimptomatică este 2,5 mg o
dată pe zi. Pentru a observa efectul iniţial asupra presiunii arteriale, doza inițială de enalapril trebuie
administrată sub supraveghere medicală atentă. În absenţa sau după tratamentul eficace al
hipotensiunii arteriale simptomatice, doza de enalapril trebuie crescută treptat până la doza de
întreţinere uzuală de 20 mg (administrată în doză unică sau divizată în 2 prize). În acest caz, este
necesar să se ia în considerare tolerabilitatea pacientului la enalapril. Se recomandă titrarea dozei
într-o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Doza zilnică maximă este de 40 mg, divizată în 2 prize.  *Sunt necesare precauţii speciale la pacienţii cu insuficienţă renală sau la cei care utilizează
diuretice. Dacă este necesară administrarea dozei de 2,5 mg enalapril, se recomandă utilizarea altor
medicamente care conțin enalapril în doza și forma farmaceutică corespunzătoare. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la enalapril, oricare dintre excipienții din compoziția medicamentului sau la
oricare alt inhibitor al ACE;
- antecedente de angioedem (inclusiv asociat cu administrarea unui inhibitor ECA);
- angioedem ereditar sau idiopatic;
- al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare” și „Sarcina şi alăptarea”);
- administrarea în combinație cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat
sau tulburări a funcției renale (rata de filtrare glomerulară mai mică de 60 ml/min/1,73 m2
) (vezi
pct. „Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare” și „Proprietăți farmacodinamice”). https://bit.ly/3BgKCGh

INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.