Tensiune arterială

Trifas 10 conține substanța activă torasemida care face parte din grupul așa-numitelor diuretice de ansă.
Torasemida are un efect diuretic și, de asemenea, reduce tensiunea arterială.  
Trifas 10 este utilizat la adulți pentru tratamentul și prevenirea recidivelor în caz de:
• retenție de lichide în țesuturi (edem cardiac), și/sau
• retenție de lichide în corpul uman (exsudate) care se dezvoltă din cauza afectării funcției inimii  (slăbirea mușchiului inimii).

Ce este Ampril şi pentru ce se utilizează
Ampril conţine un medicament numit ramipril. Acesta aparţine unei clase de medicamente numite inhibitori ai
ECA (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei).
Ampril acţionează prin:
Scăderea producţiei, în organismul dumneavoastră, de substanţe care pot creşte tensiunea arterială.
Relaxarea şi dilatarea vaselor dumneavoastră de sânge.
Uşurarea muncii inimii de a pompa sânge în organismul dumneavoastră.
Ampril poate fi utilizat:
Pentru a trata tensiunea arterială crescută (hipertensiune arterială).
Pentru a reduce riscul dumneavoastră de a avea o criză de inimă sau un accident vascular cerebral.
Pentru a reduce riscul sau a întârzia agravarea afecţiunilor dumneavoastră de rinichi (fie că aveţi sau nu
diabet zaharat).
Pentru a trata inima dumneavoastră atunci când nu poate pompa suficient sânge în organismul
dumneavoastră (insuficienţă cardiacă).
Ca tratament după o criză de inimă (infarct miocardic) complicată cu insuficienţă cardiacă. Cum să luaţi Ampril
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Utilizarea acestui medicament
Înghiţiţi acest medicament la aceeaşi oră în fiecare zi.
4
Înghiţiţi comprimatele întregi, cu lichid.
Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele.
Cât de mult să luaţi
Tratamentul tensiunii arteriale crescute
Doza recomandată este de 1,25 mg sau 2,5 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră va adapta doza pe care o luaţi până când tensiunea dumneavoastră arterială este
controlată.
Doza maximă este de 10 mg o dată pe zi.
Dacă urmaţi deja tratament cu diuretice (medicamente care cresc eliminarea de apă), medicul
dumneavoastră poate reduce sau opri doza de diuretic pe care o luaţi înainte de a începe tratamentul cu
Ampril.
Pentru a reduce riscul dumneavoastră de a avea un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral
Doza recomandată este de 2,5 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră poate apoi decide să crească doza pe care o luaţi.
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi.
Tratament pentru a reduce sau a întârzia agravarea problemelor dumneavoastră de rinichi
Puteţi începe cu o doză de 1,25 mg sau 2,5 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră va adapta doza pe care o luaţi.
Doza uzuală este de 5 mg sau 10 mg o dată pe zi.
Tratamentul insuficienţei cardiace
Doza recomandată este de 1,25 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră va adapta doza pe care o luaţi.
Doza maximă este de 10 mg zilnic. Sunt de preferat două administrări pe zi.
Tratament după ce aţi avut un infarct miocardic
Doza recomandată este de 1,25 mg o dată pe zi până la 2,5 mg de două ori pe zi.
Medicul dumneavoastră va adapta doza pe care o luaţi.
Doza uzuală este de 10 mg zilnic. Sunt de preferat două administrări pe zi.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va reduce doza iniţială şi va adapta mai lent tratamentul dumneavoastră.Reacţii adverse posibile
5
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Încetaţi să luaţi Ampril şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii
adverse grave – este posibil să aveţi nevoie de tratament medical de urgenţă:
Umflare a feţei, buzelor sau a gâtului, ceea ce face dificilă respiraţia sau înghiţirea, precum şi mâncărime
şi erupţii pe piele. Acesta poate fi semnul unei reacţii alergice grave la Ampril.
Reacţii cutanate grave, inclusiv erupţie pe piele, ulceraţii la nivelul cavităţii bucale, agravarea unei
afecţiuni preexistente la nivelul pielii, roşeaţă, vezicule sau descuamare a pielii (cum sunt sindromul
Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică sau eritemul polimorf).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi:
Bătăi cardiace rapide, bătăi cardiace puternice sau neregulate (palpitaţii), durere în piept, apăsare în piept
sau probleme mai grave, inclusiv un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral.
Scurtare a respiraţiei sau tuse. Acestea pot fi semnele unor probleme ale plămânilor.
Apariţia mai uşoară de vânătăi, sângerare mai îndelungată decât de obicei, orice semn de sângerare (de
exemplu sângerare din gingii), erupţie sub formă de pete purpurii pe piele sau dezvoltarea de infecţii mai
uşor decât de obicei, durere în gât şi febră, senzaţie de oboseală, leşin, ameţeli sau piele palidă. Acestea
pot fi semnele unor probleme ale sângelui sau ale măduvei osoase.
Durere violentă de stomac care poate ajunge în spate. Aceasta poate fi un semn de pancreatită (inflamaţie
a pancreasului).
Febră, frisoane, oboseală, pierderea apetitului alimentar, durere de stomac, senzaţie de rău (greaţă),
îngălbenire a pielii sau a ochilor (icter). Acestea pot fi semnele unor probleme ale ficatului, cum sunt
hepatita (inflamaţie a ficatului) sau afectarea ficatului.
Alte reacţii adverse includ:
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre următoarele reacţii adverse devine gravă sau
durează mai mult de câteva zile. https://bit.ly/3eywBKs

Ce este Amlodipin şi pentru ce se utilizează
Amlodipin conţine substanţa activă amlodipină, care aparţine unui grup de medicamente denumit
blocante ale canalelor de calciu.
Amlodipina este utilizată pentru tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau a
unui anumit tip de durere în piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina
pectorală Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare, acest medicament determină relaxarea vaselor de sînge,
facilitînd astfel circulaţia sîngelui. La pacienţii cu angină pectorală, amlodipina acţionează prin
îmbunătăţirea alimentării cu sînge a muşchiului inimii, care beneficiază astfel de mai mult oxigen,
ceea ce previne apariţia durerii în piept. Acest medicament nu ameliorează imediat durerea în piept
determinată de angina pectorală. Cum să luaţi Amlodipin
Luaţi întotdeauna Amlodipin exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza iniţială recomandată este 5 mg amlodipină o dată pe zi (un comprimat Amlodipin 5 mg). În
funcție de răspunsul la tratament, doza poate fi crescută la 10 mg amlodipină o dată pe zi (un
comprimat Amlodipin 10 mg).
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Amlodipin nu a fost studiat la copii cu vîrsta mai mică de 6 ani.
Pentru copii şi adolescenţi cu vîrsta cuprinsă între 6 și 17 ani, doza recomandată pentru iniţierea
tratamentului este de 2,5 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg pe zi.
Modul de administrare: Comprimatele trebuie administrate la aceeași oră în fiecare zi, cu un pahar de apă. Comprimatele pot
fi administrate indiferent de aportul de alimente sau băuturi. Comprimatele nu trebuie administrate cu grapefruit sau suc de grapefruit. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Amlodipin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna
din reacţiile adverse severe, prezentate mai jos:
 respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate
brusc;
 umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor;
 umflare a limbii şi gîtului, ce determină dificultate la respiraţie;
 reacţii severe la nivelul pielii, incluzînd erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a
pielii pe întreg corpul, mîncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare
a mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice;
 infarct miocardic, bătai neregulate ale inimii;
 pancreas inflamat, care poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare general
de rău accentuate. https://bit.ly/3kyNPeo

1.    Ce este Cordaflex şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă a preparatului, nifedipina, este un blocant al canalelor de calciu de tip dihidropiridinic, care dilată arterele şi arterele coronariene ale inimii şi scade tensiunea arterială.
Datorită acţiunii vasodilatatoare şi ameliorării aportului de oxigen la inimă preparatul poate fi utilizat pentru:
- profilaxia acceselor anticipate de angină pectorală (durere apăsătoare în cutia toracică) şi
- în calitate de tratament de urgenţă al crizei hipertensive (creşterea bruscă a tensiunii arteriale).
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală preparatul Cordaflex poate cauza creşterea riscului dezvoltării bolilor cardiace severe, de aceea, preparatul poate fi administrat, dacă lipsesc alte metode adecvate de tratament.


2.    Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Cordaflex
Nu utilizaţi Cordaflex:
•     dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţa activă (nifedipina) sau la oricare dintre celelalte componente (vezi pct.8),
•     în unele boli cardio-vasculare: insuficienţă cardiacă acută (şoc cardiogen), circulaţie sanguină instabilă, durere în cutia toracică de etiologie neclară şi hipertensiune severă cu afectare a organelor,
•     preparatul nu trebuie utilizat pentru tratamentul anginei pectorale instabile, în cazul căreia accesele repetate de angină pectorală devin mai severe, necătând la tratamentul simptomatic efectuat,
•     infarct miocardic şi o lună după infarct,
•     preparatul nu se va utiliza pentru tratamentul durerii acute în cutia toracică (accese acute de angină pectorală),
•     în tratamentul cu rifampicină (antibiotic).
Atenţionări şi precauţii
Înainte de a lua Cordaflex consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul. Dacă aveţi una dintre următoarele condiţii, înainte de a începe să Cordaflex consultaţi medicul dumneavoastră:
•     dacă dumneavoastră aveţi tensiune arterială foarte joasă (tensiunea sistolică (nivelul de sus) mai mică de 90 mmHg),
•     dacă dumneavoastră aveţi insuficienţă cardiacă severă
•     dacă la dumneavoastră aorta este îngustată (stenoză aortică) cu simptome clinice semnificative,
•     dacă dumneavoastră aveţi diabet zaharat, deoarece în acest caz poate fi necesară modificarea dozei preparatelor antidiabetice,
•    dacă vă aflaţi la tratamentul cu hemodializă, deoarece în rezultatul reducerii volumului sângelui circulant administrarea de Cordaflex poate cauza scăderea bruscă a tensiunii arteriale,
•    în maladii hepatice poate fi necesară reducerea dozei nifedipinei,
•    nifedipina nu se va administra în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor, când starea clinică a pacientei necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie administrată la gravide, numai în caz de hipertensiune arterială severă, care nu răspunde la terapia antihipertensivă standard.
•     nifedipina nu se recomandă de administrat în perioada de alăptare, deoarece se cunoaşte că se excretă în laptele matern. Dacă, în opinia medicului dumneavoastră, trebuie să fiţi tratate absolut cu nifedipină, este recomandat să amânaţi alăptarea sau să pompaţi laptele matern pentru 3-4 ore după administrarea preparatului,
•    dacă utilizaţi anumite preparate (vezi Cordaflex®, comprimate filmate împreună cu alte medicamente).
Copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani
Cordaflex nu se recomandă de administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta până la 18 ani, deoarece există date limitate privind eficienţa şi siguranţa acestui preparat la această categorie de pacienţi.
Cordaflex împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente sau planificaţi să luaţi.
Spuneţi medicului, dacă dumneavoastră luaţi:
•    alte preparate antihipertensive, diuretice;
•    rifampicina (antibiotic). Nu utilizaţi acest medicament în combinaţie cu nifedipina (a se vedea " Nu utilizaţi Cordaflex");
•    cimetidină (un medicament pentru tratamentul ulcerului gastric);
•    digoxină, diltiazem, chinidină, şi beta-blocante (medicamente pentru tratarea bolilor de inimă);
•    quinupristină/dalfopristină;
•    fenitoină, carbamazepină sau acid valproic (medicamente pentru tratamentul epilepsiei);
•    cisapridă (un medicament pentru a stimula funcţia esofagului şi stomacului);
•    injecţii de sulfat de magneziu în timpul sarcinii (poate provoca o scădere bruscă a tensiunii arteriale); •
•    eritromicină (antibiotic);
•    ketoconazol, fluconazol sau itraconazol (medicamente antifungice);
•    indinavir, nelfinavir, ritonavir, saquinavir şi amprenavir (medicamente pentru tratamentul HIV - virusul imunodeficienţei umane);
•    fluoxetină;
•     tacrolimus (un medicament pentru a preveni respingerea ţesutului după transplant);
•     fenobarbital (sedativ şi hipnotic).
Utilizarea Cordaflex cu alimente, băuturi şi alcool
În timpul tratamentului cu Cordaflex este interzis consumul de alcool.
Unul din componentele sucului de grapefruit inhibă metabolismul nifedipinei, ceea ce conduce la creşterea efectului preparatului, de aceea se va evita consumul sucului de grapefruit în timpul tratamentului. Acest efect ar putea dura cel puţin 3 zile după ultima consumare de suc de grapefruit.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul sau farmacistul.
Nifedipina nu se va administra în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor, când starea clinică a pacientei necesită tratament cu nifedipină. Nifedipina trebuie administrată la gravide, numai în caz de hipertensiune arterială severă, care nu răspunde la terapia antihipertensivă standard,
Alăptarea
Nifedipina nu se recomandă de administrat în perioada de alăptare, deoarece se cunoaşte că se excretă în laptele matern. Dacă, în opinia medicului dumneavoastră, trebuie să fiţi tratate absolut cu nifedipină, este recomandat să amânaţi alăptarea sau să pompaţi laptele matern pentru 3-4 ore după administrarea preparatului.
Fertilitatea
În cazuri izolate de fertilizare extracorporale, antagoniştii canalelor de calciu, inclusiv nifedipina, pot afecta funcţia spermatozoizilor. În cazul bărbaţilor trataţi cu nifedipină care nu reuşesc în mod repetat să procreeze prin aceste tehnici, administrarea acestor preparate pot fi o explicaţie a eşecului tehnicilor de fertilizare extracorporale.
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Reacţiile adverse la medicament, care prezintă variabilitate inter-individuală, pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La pacienţi     se     recomandă evitarea conducerii vehiculelor şi folosirea utilajelor, în special la începutul tratamentului, la schimbarea medicaţiei şi în combinaţie cu alcoolul. Nu conduceţi un vehicul sau folosiţi utilaje periculoase dacă aveţi ameţeli, vedere înceţoşată, senzaţie de rău.

Cordaflex în calitate de excipient conţine lactoză
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide (de exemplu lactoza), vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.


3.    Cum să luaţi Cordaflex
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Regimul de dozare
Doza iniţială uzuală recomandată - câte un comprimat (10 mg) atât în tratamentul de urgenţă al hipertensiunii arteriale (creşterea tensiunii arteriale cu pericol pentru viaţă) cât şi pentru profilaxia acceselor anticipate de angină pectorală (spasm al arterelor coronariene, care se manifestă prin durere apăsătoare în cutia toracică).
Doza maximă la o priză constituie 20 mg.
Intervalul dintre administrarea a două comprimate (20 mg) nifedipină şi doza următoare trebuie să constituie nu mai puţin de 2 ore.
Doza maximă zilnică de nifedipină constituie 6 comprimate (60 mg).
Mod de administrare
Calea de administrare: orală.
La anticiparea dezvoltării accesului de angină pectorală sau crizei hipertensive comprimatul poate fi mestecat, ţinut câteva timp în cavitatea bucală şi apoi se va înghiţi, cu o cantitate mică de apă.
Comprimatele nu se vor administra cu sucul de grapefruit.
Vârstnici
Reducerea metabolismului la vârstnici poate conduce la aceea că efectul terapeutic scontat poate fi atins la administrarea dozelor mai mici de nifedipină.
Tulburarea funcţiei hepatice
Nifedipina se metabolizează, preponderent în ficat, de aceea este necesară reducerea dozei în funcţie de funcţia hepatică a pacientului.
Tulburarea funcţiei renale
În caz de tulburarea funcţiei renale nu este necesară ajustarea dozei de nifedipină.
Dacă luaţi mai mult Cordaflex decât trebuie (supradozaj)
În plus la reacţiile adverse, în funcţie de severitatea intoxicaţiei pot fi observate următoarele simptome: scăderea semnificativă şi bruscă a tensiunii arteriale, creşterea frecvenţei pulsului, dureri în piept (angină pectorală), leşin, pierderea conştienţei, scăderea frecvenţei contracţiilor cardiace, "omiterea" următoarelor contracţii cardiace şi creşterea nivelului de zahar din sânge. În cazurile severe pot exista confuzie, chiar comă.
Dacă dumneavoastră aţi luat mai mult Cordaflex decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medic, deoarece în caz de supradozaj este necesar un tratament complex, preferabil în staţionar, care trebuie instituit cât mai curând posibil.
Dacă uitaţi să luaţi comprimate de Cordaflex
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi comprimate Cordaflex
Nu întrerupeţi tratamentul cu preparatul Cordaflex, fără a consulta medicul dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4.    Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită astfel:
foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
frecvente (care afectează 1-10 din 100 pacienţi)
mai puţin frecvente (care afectează 1-10 din 1000 pacienţi)
rare (care afectează 1-10 din 10000 pacienţi)
foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Dacă observaţi apariţia uneia sau a mai multor reacţii descrise mai jos, şi administraţi acest preparat şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Mai puţin frecvente
•     Umflarea feţei, buzelor, limbii, gâtului, dificultăţi de respiraţie (angioedem).
•     Leşin (sincopă).

Cu frecvenţă necunoscută
•     Reacţii alergice, care pun viaţa în pericol, care se răspândesc pe întreg corp (în cazuri severe, scădere a tensiunii arteriale, insuficienţă respiratorie, insuficienţă circulatorie) - reacţii anafilactice.
•     Durere în gât, ulceraţii ale cavităţii bucale sau febră. Aceste simptome indică o scădere a numărului de celule albe din sânge (leucopenie/agranulocitoză), care este însoţită de un risc crescut de infecţii.
•     Dureri retrosternale (angină pectorală), dificultăţi la respiraţie.
•     Boală gravă, însoţită de apariţia de bule pe piele, în gură şi pe organele genitale (necroliză epidermică toxică).
Mai jos sunt enumerate alte reacţii adverse
Frecvente
Dureri de cap, vasodilataţie (înroşirea feţei, senzaţia de căldură), edem/umflarea membrelor inferioare, constipaţie, stare prelipotemică.
Mai puţin frecvente
Reacţii alergice, edem alergic, tulburări de somn, anxietate, ameţeli, senzaţie că lucrurile gravitează în jur (vertij), migrenă, tremurături, tulburări de vedere, puls rapid, senzaţie de palpitaţii, scăderea tensiunii arteriale, sângerări nazale, congestie nazală, durere în stomac sau abdomen, greaţă, indigestie, balonare (flatulenţă), uscăciunea gurii, creşterea tranzitorie în enzimelor hepatice, înroşirea pielii, spasme musculare, umflarea articulaţiilor, frecvent, uneori, eliminare dureroasă de cantităţi mari de urină, disfuncţie erectilă, durere de origine necunoscută (în abdomen, în membrele inferioare), frisoane.
Rare
Prurit, erupţii cutanate, urticarie, tulburarea sensibilităţii cutanate, edem şi hiperplazia (crestere anormala) gingiilor.
Cu frecvenţă necunoscută
Creşterea nivelului de zahar din sânge, diminuarea sensibilităţii, somnolenţă, dureri de ochi, senzaţia lipsei de aer, vărsături, afectarea funcţiei muşchiului de închidere (sfincterului) din esofag, icter, inflamaţii ale pielii cauzate de fotosensibilitate, vânătăi mici pe piele şi mucoase determinate la palpare, dureri articulare, dureri musculare.
    La începutul tratamentului pot să apară accese de angină pectorală, iar în cazul în care aceste accese au fost o anamneza pacientului, ele pot deveni mai frecvente, poate creşte durata sau gravitatea lor.
    
    Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.


5.    Cum se păstrează Cordaflex
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 25°C.
A nu se lăsa vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu utilizaţi acest medicament dacă aţi observat semne evidente de înrăutăţire a calităţii lui.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.    Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Cordaflex
Substanţa activă: fiecare comprimat filmat conţine 10 mg nifedipină.
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, croscarmeloză de sodiu, hidroxipropilceluloză, polivinil butiral, talc, stearat de magneziu, hipromeloză, dioxid de titan, oxid galben de fier.
Cum arată Cordaflex şi conţinutul ambalajului:
Comprimate filmate de culoare ocru galben, rotunde, biconvexe, cu suprafaţă mată sau puţin lucioasă, cu miros caracteristic uşor.
Câte 100 comprimate filmate în flacoane de culoare brună cu căpăcele de PE. Câte 1 flacon împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.


Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul

Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria

Fabricant
Egis Pharmaceuticals PLC
H-9900 Körmend, Mátyás király út 65.
Ungaria

Ce este Ampril şi pentru ce se utilizează
Ampril conţine un medicament numit ramipril. Acesta aparţine unei clase de medicamente numite inhibitori ai
ECA (inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei).
Ampril acţionează prin:
Scăderea producţiei, în organismul dumneavoastră, de substanţe care pot creşte tensiunea arterială.
Relaxarea şi dilatarea vaselor dumneavoastră de sânge.
Uşurarea muncii inimii de a pompa sânge în organismul dumneavoastră.
Ampril poate fi utilizat:
Pentru a trata tensiunea arterială crescută (hipertensiune arterială).
Pentru a reduce riscul dumneavoastră de a avea o criză de inimă sau un accident vascular cerebral.
Pentru a reduce riscul sau a întârzia agravarea afecţiunilor dumneavoastră de rinichi (fie că aveţi sau nu
diabet zaharat).
Pentru a trata inima dumneavoastră atunci când nu poate pompa suficient sânge în organismul
dumneavoastră (insuficienţă cardiacă).
Ca tratament după o criză de inimă (infarct miocardic) complicată cu insuficienţă cardiacă. Cum să luaţi Ampril
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Utilizarea acestui medicament
Înghiţiţi acest medicament la aceeaşi oră în fiecare zi.
4
Înghiţiţi comprimatele întregi, cu lichid.
Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele.
Cât de mult să luaţi
Tratamentul tensiunii arteriale crescute
Doza recomandată este de 1,25 mg sau 2,5 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră va adapta doza pe care o luaţi până când tensiunea dumneavoastră arterială este
controlată.
Doza maximă este de 10 mg o dată pe zi.
Dacă urmaţi deja tratament cu diuretice (medicamente care cresc eliminarea de apă), medicul
dumneavoastră poate reduce sau opri doza de diuretic pe care o luaţi înainte de a începe tratamentul cu
Ampril.
Pentru a reduce riscul dumneavoastră de a avea un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral
Doza recomandată este de 2,5 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră poate apoi decide să crească doza pe care o luaţi.
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi.
Tratament pentru a reduce sau a întârzia agravarea problemelor dumneavoastră de rinichi
Puteţi începe cu o doză de 1,25 mg sau 2,5 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră va adapta doza pe care o luaţi.
Doza uzuală este de 5 mg sau 10 mg o dată pe zi.
Tratamentul insuficienţei cardiace
Doza recomandată este de 1,25 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră va adapta doza pe care o luaţi.
Doza maximă este de 10 mg zilnic. Sunt de preferat două administrări pe zi.
Tratament după ce aţi avut un infarct miocardic
Doza recomandată este de 1,25 mg o dată pe zi până la 2,5 mg de două ori pe zi.
Medicul dumneavoastră va adapta doza pe care o luaţi.
Doza uzuală este de 10 mg zilnic. Sunt de preferat două administrări pe zi.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va reduce doza iniţială şi va adapta mai lent tratamentul dumneavoastră.Reacţii adverse posibile
5
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Încetaţi să luaţi Ampril şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii
adverse grave – este posibil să aveţi nevoie de tratament medical de urgenţă:
Umflare a feţei, buzelor sau a gâtului, ceea ce face dificilă respiraţia sau înghiţirea, precum şi mâncărime
şi erupţii pe piele. Acesta poate fi semnul unei reacţii alergice grave la Ampril.
Reacţii cutanate grave, inclusiv erupţie pe piele, ulceraţii la nivelul cavităţii bucale, agravarea unei
afecţiuni preexistente la nivelul pielii, roşeaţă, vezicule sau descuamare a pielii (cum sunt sindromul
Stevens-Johnson, necroliza epidermică toxică sau eritemul polimorf).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă aveţi:
Bătăi cardiace rapide, bătăi cardiace puternice sau neregulate (palpitaţii), durere în piept, apăsare în piept
sau probleme mai grave, inclusiv un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral.
Scurtare a respiraţiei sau tuse. Acestea pot fi semnele unor probleme ale plămânilor.
Apariţia mai uşoară de vânătăi, sângerare mai îndelungată decât de obicei, orice semn de sângerare (de
exemplu sângerare din gingii), erupţie sub formă de pete purpurii pe piele sau dezvoltarea de infecţii mai
uşor decât de obicei, durere în gât şi febră, senzaţie de oboseală, leşin, ameţeli sau piele palidă. Acestea
pot fi semnele unor probleme ale sângelui sau ale măduvei osoase.
Durere violentă de stomac care poate ajunge în spate. Aceasta poate fi un semn de pancreatită (inflamaţie
a pancreasului).
Febră, frisoane, oboseală, pierderea apetitului alimentar, durere de stomac, senzaţie de rău (greaţă),
îngălbenire a pielii sau a ochilor (icter). Acestea pot fi semnele unor probleme ale ficatului, cum sunt
hepatita (inflamaţie a ficatului) sau afectarea ficatului.
Alte reacţii adverse includ:
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre următoarele reacţii adverse devine gravă sau
durează mai mult de câteva zile. https://bit.ly/3eywBKs

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Irda 300 mg comprimate filmate

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Irda 300 mg comprimate filmate
Fiecare comprimat de conţine 300 mg irbesartan. Excipienţi cu efect cunoscut: cellactoză 60 mg(75% pulbere de lactoză monohidrat, 25% pulbere de celuloză).

3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate fimate.
Comprimate filmate de culoare albă, ovale, biconvexe, cu incizie pe una din părţi.

4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale.
Tratamentul afectării renale la pacienţii adulți cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2 în cadrul unei scheme de tratament antihipertensiv.

4.2 Doze şi mod de administrare
Doza uzuală iniţială şi de întreţinere recomandată este de 150mg o dată pe zi, cu sau fără alimente. Irbesartan în doză de 150 mg o dată pe zi asigură un control mai bun al tensiunii arteriale în intervalul de 24 de ore, comparativ cu doza de 75 mg. Cu toate acestea, se poate lua în considerare iniţierea tratamentului cu 75 mg pe zi, în special la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă şi la pacienţii cu vârsta peste 75 de ani.
La pacienţii a căror afecţiune este insuficient controlată cu irbesartan 150 mg administrat o dată pe zi, doza de irbesartan poate fi crescută la 300 mg sau pot fi asociate alte medicamente antihipertensive. În mod special, s-a demonstrat că asocierea unui diuretic, cum este hidroclorotiazida, are un efect aditiv cu irbesartan.
La pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2, tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 150 mg irbesartan administrat o dată pe zi, care se creşte până la 300 mg irbesartan o dată pe zi, aceasta fiind doza de întreţinere cea mai adecvată pentru tratamentul afecţiunii renale.

Beneficiul la nivel renal pentru irbesartan la pacienţii hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 s-a demonstrat pe baza unor studii în care irbesartanul s-a asociat cu alte medicamente antihipertensive, după cum a fost necesar pentru a atinge tensiunea arterială ţintă.

Insuficienţă renală: Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii care efectuează şedinţe de dializă trebuie luată în considerare o doză iniţială mai mică (75 mg).

Insuficienţă hepatică: Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată. Nu există eperienţă clinică la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Pacienţi vârstnici: Cu excepţia pacienţilor cu vârsta peste 75 ani, la care tratamentul trebuie iniţiat cu doza de 75 mg irbesartan pe zi, de obicei nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici.
Copii şi adolescenţi: Nu se recomandă utilizarea Irda la copii şi adolescenţi, din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Administrare orală.


4.3 CONTRAINDICAŢII
 Hipersensibilitatea la substanţa activă sau la oricare din excipienţii preparatului.
 Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină.
 Nu administrați concomitent irbesartan cu medicamente care conțin aliskiren la pacienții cu diabet zaharat sau cu insuficiență renală moderată până la severă (rata de filtrare glomerulară (RFG) < 60 ml/min/1,73 m2 ).

Ce este Losartan  şi pentru ce se utilizează Losartan conţine substanţa activă losartan. Losartan aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub numele de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organism care se leagă de receptorii din vasele de sânge, determinând constricţia acestora. Aceasta are ca rezultat creşterea tensiunii arteriale. Losartan previne legarea angiotensinei II de aceşti receptori, determinând relaxarea vaselor de sânge şi scăderea tensiunii arteriale. Losartan întârzie deteriorarea funcţiei rinichilor la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2. Losartan se utilizează: • pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială) la adulţi, precum şi la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani. • pentru a proteja rinichii la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2, cu modificări ale parametrilor de laborator care demonstrează afectarea funcţiei rinichilor şi proteinurie ≥ 0,5 g pe zi (o afecţiune în care urina conţine o cantitate anormală de proteine) • pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică atunci când medicul dumneavoastră consideră că tratamentul cu medicamente specifice numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA, medicamente utilizate pentru a scădea tensiunea arterială crescută) nu este potrivit. Dacă în cazul dumneavoastră, insuficienţa cardiacă a fost stabilizată cu Certificat de înregistrare a medicamentului – nr.21818 din 30.06.2015 Modificare din 05.11.2015 Anexa 1 2 un inhibitor ECA, nu trebuie să fiţi trecut la un tratament cu losartan. • la pacienţii cu hipertensiune arterială şi îngroşare a ventriculului stâng, s-a demonstrat că tratamentul cu Losartan reduce riscul de accident vascular cerebral.(„Indicaţie pe baza studiului LIFE”).
Cum să luaţi Losartan Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi singur. Medicul dumneavoastră va stabili doza adecvată de Losartan, în funcţie de afecţiunea de care suferiţi şi de eventualele tratamente concomitente pe care le luaţi. Este important să continuaţi să luaţi Losartan  atât timp cât medicul vă recomandă acest lucru, pentru menţinerea controlului tensiunii arteriale. Pacienţi adulţi cu tensiune arterială crescută Tratamentul se începe, de regulă, cu 50 mg losartan (un comprimat de Losartan 50 mg), o dată pe zi. Efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale ar trebui să fie atins după 3-6 săptămâni de la începutul tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate de Losartan 50 mg sau un comprimat de Losartan  100 mg), o dată pe zi. Dacă aveţi impresia că efectul losartan este prea puternic sau prea slab, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Administrare Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi doza zilnică aproximativ la aceeaşi oră în fiecare zi. Losartan poate fi administrat cu sau fără alimente. Este important să continuaţi să luaţi Losartan până când medicul vă spune să opriţi tratamentul. Comprimatele filmate de Losartan 50 pot fi divizate în două doze egale.
https://bit.ly/3ts6ucK

Ce este Losartan Zentiva şi pentru ce se utilizează Losartan Zentiva conţine substanţa activă losartan. Losartan aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub numele de antagonişti ai receptorilor angiotensinei II. Angiotensina II este o substanţă produsă în organism care se leagă de receptorii din vasele de sânge, determinând constricţia acestora. Aceasta are ca rezultat creşterea tensiunii arteriale. Losartan previne legarea angiotensinei II de aceşti receptori, determinând relaxarea vaselor de sânge şi scăderea tensiunii arteriale. Losartan întârzie deteriorarea funcţiei rinichilor la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2. Losartan Zentiva se utilizează: • pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute (hipertensiune arterială) la adulţi, precum şi la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 18 ani. • pentru a proteja rinichii la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat de tip 2, cu modificări ale parametrilor de laborator care demonstrează afectarea funcţiei rinichilor şi proteinurie ≥ 0,5 g pe zi (o afecţiune în care urina conţine o cantitate anormală de proteine) • pentru tratamentul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă cronică atunci când medicul dumneavoastră consideră că tratamentul cu medicamente specifice numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (inhibitori ai ECA, medicamente utilizate pentru a scădea tensiunea arterială crescută) nu este potrivit. Dacă în cazul dumneavoastră, insuficienţa cardiacă a fost stabilizată cu Certificat de înregistrare a medicamentului – nr.21818 din 30.06.2015 Modificare din 05.11.2015 Anexa 1 2 un inhibitor ECA, nu trebuie să fiţi trecut la un tratament cu losartan. • la pacienţii cu hipertensiune arterială şi îngroşare a ventriculului stâng, s-a demonstrat că tratamentul cu Losartan Zentiva reduce riscul de accident vascular cerebral.(„Indicaţie pe baza studiului LIFE”).
Cum să luaţi Losartan Zentiva Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi singur. Medicul dumneavoastră va stabili doza adecvată de Losartan Zentiva, în funcţie de afecţiunea de care suferiţi şi de eventualele tratamente concomitente pe care le luaţi. Este important să continuaţi să luaţi Losartan Zentiva atât timp cât medicul vă recomandă acest lucru, pentru menţinerea controlului tensiunii arteriale. Pacienţi adulţi cu tensiune arterială crescută Tratamentul se începe, de regulă, cu 50 mg losartan (un comprimat de Losartan Zentiva 50 mg), o dată pe zi. Efectul maxim de reducere a tensiunii arteriale ar trebui să fie atins după 3-6 săptămâni de la începutul tratamentului. La unii pacienţi, doza poate fi crescută ulterior la 100 mg losartan (două comprimate de Losartan Zentiva 50 mg sau un comprimat de Losartan Zentiva 100 mg), o dată pe zi. Dacă aveţi impresia că efectul losartan este prea puternic sau prea slab, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Administrare Comprimatele trebuie înghiţite cu un pahar cu apă. Trebuie să încercaţi să vă luaţi doza zilnică aproximativ la aceeaşi oră în fiecare zi. Losartan Zentiva poate fi administrat cu sau fără alimente. Este important să continuaţi să luaţi Losartan Zentiva până când medicul vă spune să opriţi tratamentul. Comprimatele filmate de Losartan Zentiva 50 pot fi divizate în două doze egale.
https://bit.ly/3ts6ucK

Ce este Rawel SR şi pentru ce se utilizează
Rawel SR este utilizat pentru reducerea tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială).
Comprimatul filmat cu eliberare prelungită conţine indapamidă.
Indapamida este un diuretic. Majoritatea diureticelor cresc cantitatea de urină produsă de rinichi.
Cu toate acestea, indapamida este diferită de alte diuretice, determinând numai o creştere uşoară a cantităţii
de urină produsă. Cum să luaţi Rawel SR
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de un comprimat Rawel SR pe zi. Medicamentul trebuie lua în fiecare zi, la aceeaşi
oră a zilei, de preferat dimineaţa; înghiţiţi comprimatele cu lichid.
Comprimatele pot fi luate indiferent de orarul meselor. Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu apă. Nu le
zdrobiți și nu le mestecaţi.
Tratamentul pentru hipertensiunea arterială este, de regulă, administrat pe toată durata vieţii.
Dacă luaţi mai mult Rawel SR decât trebuie
Dacă aţi luat prea multe comprimate adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului.
O doză foarte mare de Rawel SR poate determina greaţă, vărsături, tensiune arterială mică, crampe, ameţeli,
somnolenţă, confuzie şi modificări în cantitatea de urină produsă de rinichi.
Dacă uitaţi să luaţi Rawel SR
Dacă uitaţi să luaţi Rawel SR la timpul potrivit, continuaţi tratamentul cu respectarea intervalului dintre
doze.
Nu luaţi o doză dublă, pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Rawel SR
Deoarece tratamentul hipertensiunii arteriale se face pe întreaga durată a vieţii, trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră înainte de a întrerupe utilizarea acestui medicament.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau farmacistului.

Ce este Trigrim şi pentru ce se utilizează
Trigrim conţine în calitate de substanţă activă torasemida, un medicament denumit
diuretic, care creşte cantitatea de apă (urină) eliminată.
Trigrim se utilizează:
 dacă aveţi tensiune arterială înaltă;
 dacă organismul dumneavoastră reţine prea multă apă (umflare) datorită
problemelor cu rinichii, ficatul sau inima. Cum să luaţi Trigrim
Luaţi întotdeauna Trigrim exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Administrare orală.
Adulţi
Tensiune arterială înaltă
Doza recomandată de torasemidă constituie 2,5 mg o dată pe zi. La necesitate
medicul vă poate creşte doza până la 5 mg o dată pe zi. Conform studiilor efectuate,
dozele care depăşesc 5 mg pe zi nu determină scăderea ulterioară a tensiunii
arteriale. Efectul terapeutic maxim este atins după aproximativ 12 săptămâni de
tratament continuu.
Umflături (edeme) cauzate de reţinea apei în organism
Doza uzuală constituie 5 mg, o dată pe zi. La necesitate medicul vă poate creşte doza
treptat până la 20 mg o dată pe zi. În cazuri individuale medicul poate indica până la
40 mg torasemidă pe zi.
Vârstnici (peste 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici.
Copii
Nu există informaţii clinice suficiente privind siguranţa administrării torasemidei la
copii.
Dacă luaţi mai mult Trigrim decât trebuie
Dacă dumneavoastră sau altcineva înghiţiţi mai multe comprimate de Trigrim în
acelaşi timp, puteţi prezenta următoarele simptome:
- eliminarea unei cantităţi mari de apă (urină);
- somnolenţă;
- confuzie;
- slăbiciune;
4
- ameţeală;
- stomac deranjat.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital.
Luaţi cu dumneavoastră orice comprimate rămase şi cutia, pentru ca medicul să ştie
câte comprimate au fost luate.
Dacă uitaţi să luaţi Trigrim
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi, cu excepţia cazului în care
este aproape timpul pentru doza următoare. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Trigrim
Este important să continuaţi să luaţi Trigrim atât timp, cât vă spune medicul
dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Trigrim poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre
următoarele:
Este posibil să aveţi nevoie de îngrijire medicală, să fie necesară întreruperea
tratamentului sau modificarea dozei.
Reacţii adverse rare (afectează până la 1 din 1000 utilizatori):
- amorţeală sau furnicături la nivelul picioarelor sau mâinilor;
- tulburări ale circulaţiei sanguine şi de coagulare cu formarea cheagurilor de sânge.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele
disponibile):
- valori scăzute de potasiu sau sodiu în sânge, care pot determina dureri de cap,
ameţeli, scăderea tensiunii arteriale, slăbiciune, somnolenţă, confuzie, scăderea
poftei de mâncare sau crampe. Aceste efecte pot să apară în cazul în care
medicamentul determină eliminarea unei cantităţi mari de apă (urină), dacă sunteţi
un pacient vârstnic sau când începeţi să luaţi medicamentul pentru prima dată;
- scăderea numărului de celule roşii şi albe, precum şi a plachetelor sanguine;
- reacţii alergice, cum sunt erupţie severă pe piele, mâncărime sau sensibilitate
crescută a pielii la lumină;
- tulburări vizuale, de exemplu vedere înceţoşată;
- zgomote în urechi sau pierdere a auzului;
- inflamaţie a pancreasului care cauzează durere severă la nivelul abdomenului şi
spatelui (pancreatită);
- dificultăţi la urinare.
https://bit.ly/3rowjLi

INDICAŢII TERAPEUTICE
- Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale la adulţi şi copii cu vârsta mai mare
de 6 ani.
- Tratamentul bolii renale la pacienţii cu hipertensiune arterială şi diabet zaharat tip
2, cu proteinurie ≥0,5 g/zi, ca parte a unui tratament antihipertensiv.
- Tratamentul insuficienţei cardiace cronice (la pacienţii cu vârsta >60 ani), atunci
când tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotenzinei (ECA) este
imposibil din cauza reacţiilor adverse, în special tuse sau din cauza
contraindicaţiilor.La pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilizată cu un inhibitor ECA
nu se recomandă trecerea la terapia cu losartan. Pacienţii trebuie să prezinte o
fracţie de ejecţie ventriculară ≤40 % şi să urmeze regimul de tratament stabilit
pentru insuficienţă cardiacă cronică.
- Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacienţii adulţi hipertensivi cu
hipertrofie ventriculară stângă, confirmată prin ECG. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente, cu un pahar cu apă.
Hipertensiune arterială
Pentru majoritatea pacienţilor doza uzuală iniţială şi de întreţinere de Klosart® este de
50 mg o dată pe zi. Efectul antihipertensiv maxim este atins către a 3-6 săptămână
după iniţierea tratamentului. Klosart® poate fi administrat în asociere cu alte
medicamente antihipertensive, în special cu diuretice (de exemplu, hidroclortiazidă).
Pacienţi hipertensivi cu diabet zaharat de tip 2 şi proteinurie( ≥0,5 g/zi)
Doza uzuală iniţială este 50 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul tensiunii
arteriale, doza poate fi crescută până la 100 mg o dată pe zi, începând cu a doua lună
după iniţierea tratamentului. Losartanul poate fi administrat în asociere cu alte
medicamente antihipertensive (de exemplu diuretice, blocante ale canalelor de calciu,
alfa- sau beta-blocante şi medicamente cu acţiune centrală) precum şi în asociere cu
insulină sau alte antidiabetice orale utilizate în mod frecvent (de exemplu, derivaţi de
sulfoniluree, glitazone şi inhibitori de glucozidază).
Nu este recomandată blocarea dublă a SRAA prin administrarea concomitentă a
Klosart® cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotenzinei (ECA), blocante ale
receptorilor angiotensinei II sau aliskiren.
Insuficienţă cardiacă
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă cronică doza iniţială uzuală de losartan este de
12,5 mg o dată pe zi. În general, doza trebuie stabilită treptat, la intervale de o
săptămână (adică 12,5 mg zilnic, 25 mg zilnic, 50 mg zilnic), până la doza uzuală de
întreţinere de 50 mg o dată pe zi, în funcţie de tolerabilitate.
Reducerea riscului de accident vascular cerebral la pacienţi hipertensivi cu hipertrofie
ventriculară stângă documentată prin ECG
Doza iniţială uzuală este 50 mg losartan o dată pe zi. În funcţie de răspunsul tensiunii
arteriale, poate fi adăugată o doză mică de hidroclorotiazidă şi/sau doza de losartan
poate fi crescută la 100 mg o dată pe zi.
Grupe speciale de pacienţi
Utilizare la pacienţii cu depleţie volemică intravasculară.
Pentru pacienţii cu depleţie volemică intravasculară (de exemplu, cei trataţi cu doze
mari de diuretice), trebuie luată în considerare administrarea unei doze iniţiale de 25
mg o dată pe zi.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală şi la cei hemodializaţi
La administrarea Klosart® pacienţilor cu insuficienţă renală şi la cei hemodializaţi nu
este necesară ajustarea iniţială a dozelor.
Administrarea concomitentă a Klosart® cu medicamente care conţin aliskiren este
contraindicată la pacienţii cu insuficienţă renală (RFG <60 ml/min şi 1,73 m2
)
Utilizarea la pacienţii cu antecedente de tulburări ale funcţiei hepatice
La pacienţii cu tulburări ale funcţiei hepatice în anamneză trebuie luată în considerare
reducerea dozelor. Nu există experienţă de administrare a medicamentului la pacienţii
cu tulburări severe ale funcţiei hepatice, de aceea, Klosart® este contraindicat la
această grupă de pacienţi.
Administrarea la copii şi adolescenţi cu vârsta 6-18 ani
Pentru pacienţii care pot înghiţi comprimatele şi care au masa corporală >20 kg până
la <50 kg, doza uzuală recomandată este de 25 mg o dată pe zi. În cazuri
excepţionale, doza poate fi crescută până la maxim 50 mg, o dată pe zi. Dozele
trebuie ajustate în funcţie de răspunsul tensiunii arteriale la tratament.
La pacienţii cu greutate >50 kg, doza uzuală recomandată este de 50 mg o dată pe zi.
În cazuri excepţionale doza poate fi crescută până la maxim 100 mg o dată pe zi. La
copii şi adolescenţi nu a fost studiată administrarea de doze mai mari de 1,4 mg/kg
(sau peste 100 mg) pe zi.
Klosart® nu este recomandat la copiii şi adolescenţii cu insuficienţă hepatică.
Medicamentul nu este recomandat la copiii şi adolescenţii cu rata filtrării glomerulare
<30 ml/min /1,73 m2
suprafaţă corporală, deoarece nu există date clinice disponibile
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu există date cu privire la siguranţa şi eficienţa administrării losartanului la această
grupă de pacienţi. Nu este recomandată administrarea losartanului la copiii cu vârsta
sub 6 ani.
Vârstnici
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de losartan de 25 mg administrată 1 dată pe zi.
De obicei, ajustarea dozelor nu este necesară. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la losartan sau la oricare dintre excipienţi.
Insuficienţă hepatică severă.
Administrarea concomitentă cu medicamente care conţin aliskiren este contraindicată
la pacienţii cu insuficienţă renală (RFG <60 ml/min şi 1,73 m2
). https://bit.ly/3hTeiSq

Verospiron 50mg caps. N30
1. Substanta active
Spironolactonum


Compozitia si forma de prezentare: Comp 50mg N10x3 in blister


Actiunea farmacologica: Diuretic care economiseste potasiul. A fost lansat pe piata farmaceutica in 196Este un antagonist specific al aldosteronului, legindu-se competitiv cu receptorii acestuia la nivelul tubilor contorsi distali. Stimuleaza excretia ionilor de sodiu si apa in schimbul celor de potasiu, magneziu si hidrogen. Are efect diuretic si antihipertesiv. Poate fi administrat singur sau in combinatie cu diuretice care actioneaza mai proximal in tubii renali. Nivelul aldosteronului este ridicat in hiperaldosteronismul primar si secundar. Edemele produse ca urmare a hiperaldosteronismului primar si secundar se observa in insuficienta cardiaca congestiva, ciroza hepatica si sindromul nefrotic. Prin competitia cu aldosteronul, spironolactona conduce la diminuarea edemelor si ascitei. Spironolactona combate hiperaldosteronismul secundar indus de micsorarea volumului lichidului extracelular provocata de pierderile de sodiu observate in terapia cu diuretice. Spironolactonul reduce presiunea sistolica si diastolica in aldosteronismul primar, in majoritatea cazurilor de hipertensiune arteriala esentiala cu toate ca nivelul aldosteronului poate fi normal la multi pacienti. Nu modifica nivelul acidului uric, nu provoaca guta si nu modifica metabolismul glucidic. Actiunea diuretica incepe peste 3-5 zile de tratament.
INDICATII
Hiperaldosteronismul primar, edemele cardiace si hepatice (cirotice cu ascita) si retentia de sodiu, sindromul nefrotic, hipertensiunea arteriala esentiala, in special asociata cu hiperaldosteronism, hipertensiunea arteriala in aldosteromul suprarenalelor, profilaxia hipokalemiei in tratamentul cu saluretice. Astmul bronsic, miastenia (adjuvant).
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
In hiperaldosteronismul primar (proba diagnostica) 400 mg/zi timp de 4 zile. In edemele cardiace, hepatice sau renale, initiala 100 mg/zi, apoi 25-200 mg/zi (monodoza), de obicei in combinatie cu diuretice de ansa sau tiazide timp de 14-21 zile. Doza se ajusteaza in functie de concentratia potasiului din singe. Curele de tratament pot fi repetate la intervale de 10-14 zile. Copii 3,3 mg/kg. In hipertensiunea arteriala 50-100 mg/zi. In hipokalemie 25-100 mg/zi, in cazurile severe 300 mg/zi divizata in 2-3 prize.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea cunoscuta la spironolactona, anuria, insuficienta renala acuta, insuficienta renala cronica severa, hiperkalemia, hipercalcemia, hiponatremia, sarcina (primul trimestru).
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Sarurile de potasiu si dieta bogata in potasiu pot provoca hiperkalemie. Se administreaza cu atentie in insuficienta hepatica si renala.
Conditii de Pastrare:Pastreaza intr-un loc intunecos, la o temperatura de 15 ° pana la 30 ° C.
Data de expirare este dat pe ambalaj.
Starea de furnizare de farmacie - baza de prescriptie medicala.

TRIAMPUR® COMPOSITUM

comprimate

DENUMIREA COMERCIALĂ

Triampur® compositum

DCI-ul substanţelor active

Triamterenum

Hydrochlorothiazidum

COMPOZIŢIA PREPARATULUI

1 comprimat conţine:

substanţa activă: triamteren 25 mg, hidroclorotiazidă 12,5 mg;

substanţe auxiliare: monohidrat de lactoză, amidon de cartofi, povidonă K25, dioxid

de siliciu înalt dispersat, amidon carboximetil sodic, stearat de magneziu.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ ŞI CODUL ATC

Combinaţii diuretice moderate şi agenţi care economisesc potasiul C03EA01

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Hidroclorotiazida reduce reabsorbţia ionilor de sodiu în porţiunea iniţială a

canaliculelor renale distale. Efectul primar este determinat de intensificarea

eliminării electroliţilor, cel secundar – de creşterea eliminării urinei, cauzată de apa

legată osmotic. Acţiunea de bază este determinată de eliminarea intensă a Na+, Cl¯

şi apei, în plus creşte eliminarea K+, iar la administrarea îndelungată – se reţine

eliminarea Ca++ din organism. Din cauza inhibiţiei carboanhidrazei la administrarea

hidroclorotiazidei în doze înalte poate să se intensifice eliminarea bicarbonaţilor din

organism.

Triamterenul face parte din grupul diureticelor economisitoare de potasiu, care

acţionează în porţiunea terminală a canaliculelor distali. Independent de aldosteron

inhibă în această porţiune schimbul ionilor de Na+ pe ionii de K+ şi H+, ca rezultat

ionii de potasiu se reţin în organism. Se înregistrează numai o eliminare

nesemnificativă a ionilor de Na+ din organism.

Combinaţia hidroclorotiazidă şi triamteren în raport de 1:2 intensifică vădit efectele

lor natriuretice şi diuretice. Acţiunea contrară a ambelor remedii medicamentoase

asupra kaliurezei conduce la compensarea scontată şi neutralizarea dezechilibrului

potasiului.

Proprietăţi farmacocinetice

Hidroclorotiazida după administrarea internă circa 80% se absoarbe în tractul

gastrointestinal. Biodisponibilitatea constituie circa 70%. 2/3 din hidroclorotiazidă

se fixează de proteinele plasmatice. Efectul diuretic se realizează peste 1-2 ore

după administrarea hidroclorotiazidei, peste 4 ore atinge maximul (din cauza

reabsorbţiei în canaliculele renale) şi în dependenţă de doză se menţine 10-12 ore.

Efectul antihipertensiv durează mai mult, circa până la 24 ore. Timpul de

înjumătăţire constituie 6-8 ore. Nu se metabolizează în ficat. Hidroclorotiazida

complet se elimină din organism pe calea renală prin filtrare glomerulară şi secreţie

canaliculară. La bolnavii cu insuficienţă renală clearance-ul hidroclorotiazidei se

reduce.

Triamterenul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal în raport de circa 80%.

Biodisponibilitatea se reduce cu circa 50%, din cauza efectului primului pasaj

hepatic. Se fixează de proteinele plasmatice în raport de circa 60%. Acţiunea

diuretică se realizează peste 1-2 ore după administrare, peste 4 ore atinge

maximul. Acţiunea triamterenului de retenţie a ionilor de potasiu în organism poate

să se menţină până la 24 ore. Timpul de înjumătăţire constituie 4-7 ore. În ciroza

hepatică timpul de înjumătăţire poate să se prelungească de 4 ori. Triamterenul

rapid se metabolizează în ficat. O cantitate neînsemnată de triamteren sub formă

nemodificată se elimină din organism cu urina şi bila, o cantitate semnificativă a

metabolitului de bază se elimină prin rinichi.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Hipertensiunea arterială.

Sindromul edematos de diversă geneză (în maladii cardiace, renale sau hepatice;

preponderent în acele cazuri, când trebuie de evitat pierderea de potasiu de către

organism).

În calitate de adjuvant în tratamentul cu glicozide în insuficienţă cardiacă la

pacienţii cu predispoziţie la edeme.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Dozele se determină în mod individual.

Adulţilor şi adolescenţilor cu vârsta mai mare de 14 ani cu masa corporală peste 50

kg se recomandă următoarele scheme de tratament:

Sindromul edematos

La începutul tratamentului dimineaţa se administrează câte 2 comprimate şi la

amiază se administrează câte 2 comprimate (în total 4 comprimate). Doza de

menţinere constituie câte 1 comprimat pe zi, care se administrează zilnic dimineaţa,

sau câte 2 comprimate peste o zi (câte 1 comprimat dimineaţa şi câte 1 comprimat

la amiază). La necesitate doza de întreţinere poate fi crescută până la 4

comprimate pe zi.

Hipertensiunea arterială

Doza iniţială a preparatului constituie câte 2 comprimate de 2 ori pe zi (dimineaţa şi

la amiază). Ulterior doza se reduce până la 2 comprimate pe zi (câte 1 comprimat

dimineaţa şi la amiază). La administrarea suplimentară a altor preparate

antihipertensive doza nictemerală de asemenea constituie 2 comprimate.

Tratamentul insuficienţei cardiace în combinaţie cu glicozide cardiace

De regulă bolnavilor se administrează câte 2 comprimate pe zi, la necesitate –

maxim 4 comprimate pe zi.

La afectarea funcţiei renale (concentraţia plasmatică a creatininei 1,5-1,8 mg/dl sau

clearance-ul creatininei – 50-30 ml/min) doza nictemerală nu va depăşi 1

comprimat pe zi. Comprimatele se administrează după mese fără a fi mestecate, cu

o cantitate suficientă de apă.

Pe parcursul tratamentului cu Triampur® compositum trebuie de consumat o

cantitate suficientă de lichide. Durata curei de tratament se determină în mod

individual în funcţie de starea pacientului şi evoluţia maladiei. În cazuri severe

Triampur compositum se va administra în asociere cu alte preparate

antihipertensive. În tratamentul de lungă durată Triampur® compositum nu se va

sista brusc. Doza se va reduce treptat.

REACŢII ADVERSE

În funcţie de frecvenţa apariţiei, efectele adverse care apar la administrarea

preparatului sunt clasificate în modul următor: foarte frecvente ≥1/10; frecvente

≥1/100,<1/10; ocazionale ≥1/1000, <1/100; rare ≥1/10000, <1/1000; foarte rare

<1/10000, inclusiv cazuri unice.

Din partea sistemului cardiovascular: frecvent – modificarea ECG-ului, palpitaţii,

hipotensiune arterială.

Din partea sistemului hematopoietic: ocazional – riscul dezvoltării trombozelor şi

emboliilor vasculare; rar – anemie aplastică, leucopenie, trombocitopenie,

agranulocitoză, anemie megaloblastică în caz de deficit preexistent de acid folic;

hemoliză ca rezultat al apariţiei anticorpilor în sânge faţă de hidroclorotiazidă la

administrarea concomitentă cu metildopa.

Din partea sistemului nervos central: frecvent – ataxie, letargie, cefalee,

nervozitate; ocazional – pot să se dezvolte convulsii, confuzie mintală.

Din partea organelor senzitive: frecvent – tulburări ortostatice cu vertij, tendinţă

spre colaps; ocazional – tulburări nesemnificative ale vederii, xantopsie,

progresarea miopiei, scăderea secreţiei glandelor lacrimale.

Din partea sistemului respirator: rar – pneumonie interstiţială.

Din partea tractului gastrointestinal: frecvent – greaţă, vomă, diaree (aceste reacţii

pot fi evitate la administrarea preparatului după mese), disconfort abdominal,

constipaţii, ocluzie parţială a intestinului; ocazional – icter, pancreatită hemoragică,

colecistită acută (în prezenţa colelitiazei).

Din partea tractului urinar: ocazional – preponderent la începutul tratamentului

poate creşte temporar concentraţia plasmatică a azotului, ureei şi creatininei;

deshidratare, hipovolemie; este posibilă creşterea nivelului plasmatic al ureei cu

riscul acceselor de gută, în special la bolnavii cu predispoziţie; rar – agravarea

insuficienţei renale acute, nefrită interstiţială aseptică, urolitiază.

Din partea pielii şi ţesutului subcutanat: ocazional – purpură, prurit, urticarie, lupus

eritematos cutanat, reacţii de fotosensibilitate, febră medicamentoasă.

Din partea sistemului locomotor: frecvent – slăbiciune musculară, fasciculaţii ale

muşchilor gastrocnemieni.

Din partea metabolismului: foarte frecvent – tulburări ale echilibrului electrolitic

(hiper- sau hipokaliemie, hiponatriemie), metabolismului hidric, hiperglicemie;

hipomagneziemie, hipocloremie, hipercalciemie, acidoză metabolică; în funcţie de

doza administrată, la pacienţii cu predispoziţie poate să se înregistreze creşterea

concentraţiei plasmatice a lipidelor (creşterea concentraţiei colesterolului şi

trigliceridelor, în special VLDL şi LDL şi fracţiei beta-lipoproteinei).

Din partea sistemului imunitar: rar – reacţii anafilactice, vasculită, edem pulmonar

cu simptome de şoc.

Din partea organelor de reproducere: ocazional – tulburări erectile.

Generale: frecvent – fatigabilitate, xerostomie.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la componentele preparatului, alte tiazide sau sulfonamide,

insuficienţă renală (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min, creatinina serică peste

1,8 mg/dl), glomerulonefrită acută, anurie, tulburări severe ale funcţiei hepatice

(coma hepatică, precomă), hiperkaliemie, hipokaliemie rezistentă la tratament,

hipercalciemie, hiponatriemie severă, hipovolemie, sarcina şi perioada de alăptare.

SUPRADOZAJ

Simptome: supradozaj acut - hipotensiune arterială (în cazuri rare colaps

ortostatic); supradozaj cronic – hipovolemie.

Se pot înregistra tenesme urinare frecvente, astenie, oboseală, confuzie mintală,

parestezii ale membrelor, aritmii cu modificări pe ECG, hipo- sau hiperkaliemie.

În cazuri unice – adinamie, convulsii, excitabilitate, alcaloză sau acidoză. La

pacienţii cu diabet zaharat după maladii hepatice sau renale suportate, de

asemenea la saturarea concomitentă cu glicozide cardiace este posibilă apariţia

comei.

Tratament: inducerea vomei sau lavaj gastric, administrarea cărbunelui activ.

Controlul şi la necesitate corijarea echilibrului electrolitic, volumului sângelui

circulant, glicemiei şi funcţiei sistemului cardiovascular. Acidoza poate fi

compensată rapid prin administrarea intravenoasă a soluţiei izotonice de

hidrocarbonat de sodiu.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Se recomandă precauţie la administrarea preparatului în gută, afectarea funcţiei

renale, nefrolitiază, afectarea funcţiei hepatice, diabet zaharat şi suspectarea

deficitului de acid folic.

Se recomandă evitarea administrării concomitente cu alte preparate economisitoare

de potasiu (de ex., spironolactonă, amilorid) sau săruri de potasiu, datorită riscului

crescut de hiperkaliemie.

Înainte de investigarea funcţiei glandei tiroide şi nu mai puţin de 3 zile până la

efectuarea testelor de toleranţă la glucoză tratamentul se întrerupe, în caz contrar

pot fi obţinute rezultate false.

Preparatul poate determina rezultate pozitive la efectuarea testului doping.

Acest produs medicamentos conţine lactoză. Pacienţii cu tulburări ereditare rare de

tipul intoleranţei la galactoză, deficienţa de lactază LAPP sau sindromul de

malabsorbţie glucoză-galactoză nu vor administra acest medicament.

Sarcina şi perioada de alăptare

Triampur® compositum este contraindicat în sarcină şi perioada de alăptare. Dacă

tratamentul este indicat conform indicaţiilor vitale, se întrerupe alimentarea la sân.

Efecte asupra capacităţii de conducerea autovehiculelor şi manevrarea

utilajelor

Pe perioada tratamentului nu se recomandă efectuarea activităţilor ce necesită

vigilenţă sporită şi performanţe psihomotorii riguroase.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE

La administrarea concomitentă a Triampur® compositum cu alte preparate

antihipertensive, diuretice, vasodilatatoare, barbiturice, fenotiazine, antidipresivele

triciclice sau alcoolul are loc potenţarea acţiunii hipotensive a preparatului.

La administrarea suplimentară a inhibitorilor enzimei de conversie (de ex.,

captopril, enalapril) la începutul tratamentului poate să se înregistreze o scădere

bruscă a tensiunii arteriale.

Acţiunea diuretică şi hipotensivă a hidroclorotiazidei poate fi diminuată sub acţiunea

antiinflamatoarelor nesteroidiene (de ex., salicilaţilor, indometacinei). La

administrarea concomitentă cu indometacina este posibilă reducerea vitezei filtraţiei

glomerulare.

Colestiramina şi colestipolul reduc absorbţia hidroclorotiazidei în tractul

gastrointestinal.

În cazuri rare la administrarea concomitentă a preparatului Triampur® compositum

cu metildopa a fost înregistrată hemoliza, ca rezultat al apariţiei anticorpilor în

sânge faţă de hidroclorotiazidă.

O concentraţie plasmatică foarte înaltă a potasiului poate fi determinată la

administrarea concomitentă a sărurilor de potasiu, remediilor economisitoare de

potasiu sau a anumitor preparate antihipertensive. O concentraţie plasmatică foarte

joasă a potasiului poate fi determinată în tratamentul concomitent cu

glucocortocosteroizii sau remediile laxative (în abuz al ultimelor).

În plus, la interacţiunea Triampur® compositum cu alte remedii medicamentoase

pot să se dezvolte următoarele efecte:

- diminuarea acţiunii remediilor medicamentoase administrate în tratamentul

diabetului zaharat şi gutei, preparatelor, care conţin noradrenalină şi

adrenalină;

- exacerbarea reacţiilor adverse ale litiului la administrarea concomitentă a

preparatelor de litiu în doze înalte;

- exacerbarea reacţiilor adverse ale salicilaţilor asupra sistemului nervos central

la administrarea lor concomitentă în doze înalte;

- potenţarea acţiunii miorelaxantelor;

- potenţarea acţiunii şi exacerbarea reacţiilor adverse ale glicozidelor cardiace în

caz de deficit al potasiului şi/sau magneziului în organism;

- reducerea eliminării chinidinei din organism în tratamentul concomitent cu

preparatele de chinidină;

- potenţarea acţiunii citostaticelor mielotoxice la administrarea lor concomitentă;

- disfuncţii erectile la administrarea concomitentă a β-adrenoblocantelor;

- administrarea concomitentă cu tetracicline poate conduce la creşterea nivelului

de uree.

PREZENTARE, AMBALAJ

Câte 50 comprimate în ambalaj.

PĂSTRARE

Nu necesită condiţii speciale de păstrare

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

5 ani.

A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.

Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.

Indicații terapeutice
Hipertensiune arterială: Cardura este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale și poate fi utilizat ca unic agent de control al tensiunii arteriale la majoritatea pacienților. La pacienții care nu sunt controlați în mod adecvat cu un singur tratament antihipertensiv, Cardura poate fi utilizat în asociere cu un diuretic tiazidic, un agent de blocare beta-adrenoceptor, un antagonist de calciu sau un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei.

Hiperplazia prostatică benignă: Cardura este indicat pentru tratamentul obstrucției fluxului urinar și a simptomelor asociate cu hiperplazie benignă de prostată (BPH). Cardura poate fi utilizat la pacienții cu HPP care sunt fie hipertensivi, fie normotensivi. Doze și mod de administrare
Posologie

Cardura poate fi administrat dimineața sau seara.

Hipertensiune arterială: Cardura este utilizat într-un regim o dată pe zi: doza inițială este de 1 mg, pentru a minimiza potențialul de hipotensiune posturală și / sau sincopă (vezi pct. 4.4). Dozajul poate fi apoi crescut la 2 mg după încă una sau două săptămâni de terapie și ulterior, dacă este necesar, la 4 mg. Majoritatea pacienților care răspund la Cardura vor face acest lucru la o doză de 4 mg sau mai puțin. Dacă este necesar, doza poate fi crescută până la 8 mg sau doza maximă recomandată de 16 mg.

Hiperplazie benignă de prostată: Doza inițială recomandată de Cardura este de 1 mg administrată o dată pe zi pentru a minimiza potențialul de hipotensiune posturală și / sau sincopă (vezi pct. 4.4). În funcție de urodinamica fiecărui pacient și de simptomatologia BPH, doza poate fi crescută la 2 mg și ulterior la 4 mg și până la doza maximă recomandată de 8 mg. Intervalul de titrare recomandat este de 1-2 săptămâni. Doza uzuală recomandată este de 2-4 mg pe zi.

Copii și adolescenți : Siguranța și eficacitatea Cardura la copii și adolescenți nu au fost stabilite.

Pacienți vârstnici:

Doza normală pentru adulți.

Pacienți cu insuficiență renală t: Deoarece nu există modificări ale farmacocineticii la pacienții cu insuficiență renală, se recomandă doza uzuală de Cardura la adulți.

Cardura nu este dializabil.

Insuficiență hepatică / renală

Pacienți cu insuficiență hepatică: Există doar date limitate la pacienții cu insuficiență hepatică și despre efectul medicamentelor despre care se știe că influențează metabolismul hepatic (de exemplu, cimetidină). Ca și în cazul oricărui medicament metabolizat în totalitate de ficat, Cardura trebuie administrat cu precauție pacienților cu dovezi ale funcției hepatice afectate (vezi pct. 4.4 și pct. 5.2).

Mod de administrare

Administrare orală. Contraindicații
Doxazosina este contraindicată în:

1) Hipersensibilitate la substanța activă sau alte tipuri de chinazoline (de exemplu prazosin, terazosin) sau la oricare dintre excipienții enumerați la punctul 6.1

2) Pacienți cu antecedente de hipotensiune ortostatică

3) Pacienți cu hiperplazie benignă de prostată și congestie concomitentă a tractului urinar superior, infecție cronică a tractului urinar sau calculi ai vezicii urinare.

4) Pacienți cu hipotensiune arterială (numai pentru indicația hiperplaziei benigne de prostată)

Doxazosina este contraindicată ca monoterapie la pacienții cu vezică urinară sau cu anurie cu sau fără insuficiență renală progresivă.

Indicaţii terapeutice
Prestarium 10 mg este indicat la adulţi.
Hipertensiune arterială:
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Insuficienţă cardiacă:
- Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Prevenţia recurenţei accidentului vascular cerebral:
- Prevenţia recurenţei accidentului vascular cerebral în asociere cu indapamidă la pacienţii cu un
istoric de boală cerebrovasculară.
Boală coronariană stabilă:
- Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacienţii cu un istoric de infarct miocardic şi/sau
revascularizare.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza trebuie individualizată conform profilului pacientului (vezi pct 4.4) şi răspunsului tensiunii
arteriale.
Hipertensiune arterială
2
Prestarium poate fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu medicamente antihipertensive din alte
clase terapeutice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 ș i 5.1).
Doza iniţială recomandată este de 5 mg perindopril-sare de arginină administrată o singură dată pe zi,
dimineaţa.
Pacienţii cu un sistem renină – angiotensină – aldosteron puternic activat (în special, hipertensiunea
renovasculară, depleţia de sare şi/sau volum, decompensarea cardiacă sau hipertensiunea arterială
severă) pot prezenta o scădere excesivă a tensiunii arteriale ca urmare a dozei iniţiale. La aceşti
pacienţi este recomandată o doză iniţială de 2,5 mg şi începerea tratamentului trebuie să se desfăşoare
sub supraveghere medicală.
Doza poate fi crescută la 10 mg perindopril-sare de arginină, o dată pe zi, după o lună de tratament.
Hipotensiunea arterială simptomatică poate să apară la începerea tratamentului cu Prestarium, mai ales
la pacienţi trataţi concomitent cu diuretice. De aceea, este recomandată precauţie, deoarece aceşti
pacienţi pot prezenta depleţie de volum şi/sau sare.
Dacă este posibil, diureticul trebuie întrerupt cu 2–3 zile înainte de începerea tratamentului cu
Prestarium (vezi pct. 4.4).
La pacienţii hipertensivi la care diureticul nu poate fi întrerupt, tratamentul cu Prestarium trebuie
început cu o doză de 2,5 mg. Funcţia renală şi potasemia trebuie monitorizate. Dozele ulterioare de
Prestarium trebuie ajustate corespunzător răspunsului tensiunii arteriale. Dacă este necesar,
tratamentul diuretic poate fi reluat.
La pacienţii vârstnici tratamentul trebuie început cu o doză de 2,5 mg care poate fi crescută progresiv
la 5 mg după o lună de tratament, iar apoi la 10 mg dacă este necesar, depinzând de funcţia renală
(vezi tabelul de mai jos). Mod de administrare
Administrare orală.
Se recomandă ca administrarea Prestarium să se facă o singură dată pe zi, dimineaţa, înaintea mesei. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre inhibitorii enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA) sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- Antecedente de edem angioneurotic asociat cu terapie anterioară cu inhibitor de ECA;
- Angioedem ereditar sau idiopatic;
- Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct 4.4 şi 4.6);
- Administrarea concomitentă a Prestarium cu medicamente care conțin aliskiren este contraindicată
la pacienţii cu diabet zaharat sau cu insuficienţă renală (RFG < 60 ml/min/1,73 m
2
5.1). https://bit.ly/3xUBQvt

Furosemid-BP 10mg/ml 2ml sol. inj. N10

1. Ce este Furosemid-BP și pentru ce se utilizează
Furosemid-BP face parte din grupul medicamentelor diuretice (creşte
eliminarea de urină) de ansă cu acţiune intensă.
Furosemid-BP este indicat în:
- urgenţe cardiac;
- edem pulmonar acut;
- criza hipertensivă;
- insuficienţă cardiacă congestivă;
- edeme din ciroza hepatică sau afecţiuni renale (edeme severe şi
rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociere cu acestea; de
asemenea, se poate asocia cu diuretice care economisesc potasiul);
- insuficienţa renală acută cu oligurie;
- valori mari ale calciului în sânge.
Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi medicului.
2. Ce trebuie să știţi înainte să utilizaţi Furosemid-BP
Nu utilizaţi Furosemid-BP
- dacă sunteţi alergic la furosemidă sau la oricare dintre celelalte
componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
- dacă sunteţi alergic la alte sulfonamide (de exemplu sulfonamide
antibacteriene sau medicamente sulfonilureice);
- dacă aveţi un obstacol pe căile urinare, cu oligurie (eliminare de urină în
cantităţi foarte mici);
- dacă aveţi insuficienţă renală acută cu absenţa eliminării de urină (anurie);
- dacă aveţi un volum mai scăzut de sânge în corp (hipovolemie);
- dacă suferiţi de deshidratare;
- dacă aveţi o afecţiune severă la nivelul ficatului;
- dacă aveţi encefalopatie hepatică (afectare a creierului ca urmare a unei
boli a ficatului);
- dacă pacientul se află într-o stare precomatoasă sau în comă asociate
encefalopatiei hepatice;
- dacă aveţi valori foarte mici ale sodiului şi potasiului în sânge;
- dacă aveţi intoxicaţie cu glicozide tonicardiace;
- dacă alăptaţi.

Atenţionări și precauţii
Înainte să utilizaţi Furosemid-BP, adresaţi-vă medicului dumneavoastra;
Furosemida poate agrava sau activa lupusul eritematos sistemic (boală
autoimună sistemică).

Copii
La sugari prematuri, poate apărea depunerea de cristale de calciu la nivelul
rinichiului şi formarea de pietre la nivelul rinichiului (nefrocalcinoză/nefrolitiază).

Sportivi
Acest medicament conţine furosemidă, care poate determina pozitivarea
testelor anti-doping.

Furosemid-BP împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat
recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.

Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau
intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului
pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Furosemid-BP nu trebuie administrată în timpul sarcinii, cu excepţia
cazurilor în care este absolut necesar (în cazul edemelor patologice din
timpul sarcinii) şi numai dacă beneficiul terapeutic matern justifică riscul
potenţial pentru făt.
Furosemida se excretă în lapte. S-a observat că diureticele de ansă scad
secreţia lactată. De aceea, furosemida este contraindicată în timpul alăptării.

Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor
Din cauza reacţiilor adverse (de exemplu scăderea pronunţată, nedorită, a
tensiunii arteriale), furosemida poate influenţa capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.

3. Cum să utilizaţi Furosemid-BP
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Furosemid-BP trebuie să vi se administreze de către medicul dumneavoastră sau de către asistenta medicală.
• Se administrează sub formă de injecţie.
• Injecţia trebuie administrată intravenos lent sau intramuscular profund
într-un muşchi cu suprafaţă mare.
Furosemid-BP 10 mg/ml 2 ml trebuie administrată lent, prin injectare
intramusculară sau intravenoasă.
În tratamentul urgenţelor hipertensive, doza de furosemidă trebuie
ajustată, astfel încât scăderea tensiunii arteriale să nu depăşească 25¡ din
valoarea iniţială în ora care urmează injectării. Medicul dumneavoastră va
stabili doza şi durata tratamentului în cazul dumneavoastră.
Trebuie utilizată cea mai mică doză care este suficientă pentru a obţine
efectul dorit.

Adulţi
Doza iniţială este de 20 – 60 mg furosemidă, administrată prin injectare
intramusculară sau prin injectare intravenoasă, lent, cu o viteză de
4 mg/minut.
Dacă sunt necesare doze mai mari, pot fi administrate prin creşteri treptate
cu câte 20 mg furosemidă la interval de 2 ore. Doza maximă zilnică nu
trebuie să depăşească 1500 mg.

Utilizarea la copii și adolescenţi
La copii, doza este redusă în raport cu greutatea corporală. Doza recomandată de furosemidă pentru administrare parenterală este de 1 mg/kg
greutate corporală, până la doza maximă de 20 mg pe zi. Doza uzuală este
de 0,5 - 1 mg furosemidă/kg şi zi administrată lent, în perfuzie intravenoasă
repetând doza, la nevoie, la interval de 3 ore, până la maxim 20 mg pe zi
În cazuri severe sau în urgenţă, se injectează intravenos 20 – 40 mg
furosemidă (timp de 2 minute).

4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse,
cu toate că nu apar la toate persoanele.

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest
prospect.

5. Cum se păstrează Furosemid-BP
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25 ºC.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj,
după EXP.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţi cu disfuncţie ventriculară
stângă asimptomatică (fracţie de ejecţie 35%). (a se consulta paragraful 5.1
‘Proprietăţi farmacodinamice’.) Doze şi mod de administrare
Absorbţia enalaprilului nu este afectată de consumul de alimente.
Doza va fi individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4 '
Atenţionări şi precauţii speciale'), precum şi de răspunsul terapeutic.
Hipertensiune
Doza iniţială este de 5 până la maxim 20 mg, depinzând de gradul HTA şi starea
clinică a pacientului (vezi mai jos). Enalapril se administrează o dată pe zi. În
hipertensiunea uşoară, doza iniţială recomandată este de 5 la 10 mg. După
administrarea dozei iniţiale, pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron
puternic activat (de ex. în hipertensiunea renovasculară, hiponatremie sau scăderea
volumului circulant, decompensare cardiacă sau HTA severă) pot prezenta o scădere
excesivă a tensiunii arteriale. La aceşti pacienţi, se recomandă administrarea unei
doze iniţiale de 5 mg sau mai mică. Tratamentul va fi efectuat sub supraveghere
medicală.
La iniţierea tratamentului cu enalapril, dacă anterior pacientul a fost tratat cu doze
mari de diuretic, volumul circulant poate fi scăzut, ceea ce reprezintă un risc de
hipotensiune. La aceşti pacienţi se recomandă doza iniţială de 5 mg sau mai puţin. Cu
2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril, dacă este posibil, se va întrerupe
tratamentul cu diuretic. Se va monitoriza funcţia renală şi nivelul potasemiei.
Doza de întreţinere este de 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este de 40 mg
pe zi.
Insuficienţa cardiacă /Disfuncţia ventriculară stângă asimptomatică
În managementul insuficienţei cardiace simptomatice, enalaprilul este utilizat
împreună cu diureticele şi, unde este cazul, cu digitala sau beta-blocantele. La
pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică, doza iniţială de enalapril este de 2,5 mg, ce va fi administrată sub
supraveghere medicală atentă, pentru determinarea efectului iniţial asupra tensiunii
arteriale. După iniţierea tratamentului cu enalapril la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,
în absenţa hipotensiunii simptomatice sau atunci când este ţinută sub control, doza de
medicament poate fi crescută gradat, până la atingerea, într-un interval de 2-4
săptămâni, a dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg pe zi, în administrare unică
sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului. Doza maximă este de 40 mg pe
zi, în două prize. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la enalapril, la oricare dintre ingrdienţii medicamentului sau la alt
inhibitor ECA.
Istoric de angioedem asociat cu tratament anterior cu IECA.
Angioedem ereditar sau idiopatic.
Al doilea şi al treilea trimestrude sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6). https://bit.ly/3zj1gU9

Valodip 5 mg/80 mg comprimate filmate

Valodip 5 mg/160 mg comprimate filmate

Valodip 10 mg/160 mg comprimate filmate


Amlodipină/Valsartan

Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament,

deoarece conţine informaţii importante pentru dumneavoastră.

Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau

farmacistului.

Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor

persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră.

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea pot fi şi reacţii adverse care nu sunt menţionate în acest prospect. Vezi pct. 4.

Ce găsiţi în acest prospect:

Ce este Valodip şi pentru ce se utilizează

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Valodip

Cum să utilizaţi Valodip

Reacţii adverse posibile

Cum se păstrează Valodip

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

1.

Ce este Valodip şi pentru ce se utilizează

Valodip conţine două substanţe numite amlodipină şi valsartan. Ambele substanţe ajută la controlul

tensiunii arteriale mari.

Amlodipina aparţine unei clase de medicamente numite „blocanţi ai canalelor de calciu”.

Amlodipina împiedică pătrunderea calciului în pereţii vaselor de sânge ceea ce previne îngustarea

acestora.

Valsartanul aparţine unei clase de medicamente numite „antagoniştii ai receptorilor

angiotensinei II”. Angiotensina II este produsă de corp şi determină îngustarea vaselor de sânge

provocând astfel creşterea tensiunii arteriale. Valsartanul acţionează prin blocarea efectului

angiotensinei II.

Acest lucru înseamnă că ambele substanţe ajută la împiedicarea îngustării vaselor de sânge. Ca

rezultat vasele de sânge se relaxează şi tensiunea arterială scade.

Valodip este utilizat pentru tratarea tensiunii arteriale crescute la adulţii a căror tensiune arterială nu

este controlată suficient, în mod individual, nici cu amlodipină nici cu valsartan.


2.

Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Valodip

Nu utilizaţi Valodip

dacă sunteţi alergic la amlodipină sau la oricare alt blocant al canalelor de calciu. Acest lucru

poate

implica mâncărimi, înroşire a pielii sau dificultate la respiraţie.

dacă sunteţi alergic la valsartan sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui

medicament (enumerate la pct 6). Dacă dumneavoastră credeţi că este posibil să fiţi alergic,

discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a utiliza Valodip.

dacă aveţi afecţiuni ale ficatului grave sau probleme cu bila, cum sunt ciroza biliară sau

colestaza.

dacă sunteţi gravidă în mai mult de 3 luni. (De asemenea, este de preferat să se evite utilizarea

Valodip şi în primele luni de sarcină, vezi pct. Sarcina, alăptarea şi fertilitatea).

dacă aveţi tensiune arterială mică severă (hipotensiune arterială).

dacă prezentaţi îngustare a valvei aortice (stenoză aortică) sau aveţi şoc cardiogenic (o

afecţiune

în care inima nu poate furniza suficient sânge în organism).

dacă aveţi insuficienţă cardiacă după un infarct miocardic.

dacă aveţi diabet zaharat sau funcţia rinichilor afectată şi urmaţi tratament cu un medicament

pentru scăderea tensiunii arteriale care conţine aliskiren.


Dacă oricare dintre situaţiile de mai sus este valabilă în cazul dumneavoastră, nu utilizaţi

Valodip şi discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să utilizaţi Valodip, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:

dacă aţi fost bolnav(ă) (vărsături sau diaree).

dacă aveţi afecţiuni ale ficatului sau ale rinichilor.

dacă v-a fost efectuat un transplant de rinichi sau dacă vi s-a spus că aveţi arterele renale

îngustate.

dacă aveţi o afecţiune care influenţează glandele renale denumită „hiperaldosteronism

primar”.

dacă aveţi insuficienţă cardiacă sau aţi avut un infarct miocardic. Urmaţi cu atenţie

instrucţiunile medicului dumneavoastră la administrarea primei doze. Medicul dumneavoastră

poate, de asemenea, să verifice funcţia rinichilor dumneavoastră.

dacă medicul dumneavoastră v-a informat că valvele inimii dumneavoastră s-au îngustat

(afecţiune numită „stenoză aortică sau mitrală” sau muşchiul inimii s-a îngroşat anormal

(afecţiune numită „cardiomiopatie hipertrofică obstructivă”).

dacă aţi prezentat umflare, mai ales a feţei şi gâtului, în timpul administrării altor

medicamente (inclusiv inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei). Dacă prezentaţi

aceste simptome, opriţi administrarea Valodip şi contactaţi imediat medicul. Nu trebuie să mai

luaţi niciodată Valodip.

dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente utilizate pentru tratarea tensiunii arteriale

mari:

un inhibitor ECA (de exemplu, enalapril, lisinopril, ramipril), mai ales dacă aveţi

probleme ale rinichilor asociate diabetului zaharat.

aliskiren.

Este posibil ca medicul dumneavoastră să vă verifice funcţia rinichilor, tensiunea arterială şi valorile

electroliţilor (de exemplu, potasiu) din sânge, la intervale regulate de timp.

Vezi punctul „Nu utilizaţi Valodip”.

Dacă vă aflaţi în oricare dintre aceste situaţii, informaţi-vă medicul înainte de utilizarea

Valodip.


Copii şi adolescenţi

Nu se recomandă utilizarea Valodip de către copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani).

Valodip împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi

orice alte medicamente.

Este posibil ca medicul dumneavoastră să trebuiască să vă modifice doza şi/sau să ia alte măsuri de

precauţie.

Este posibil ca în unele cazuri să fiţi nevoit să întrerupeţi administrarea unuia dintre medicamente.

Acest lucru este valabil mai ales pentru medicamentele enumerate mai jos:

inhibitori ECA sau aliskiren (vezi şi informaţiile de la punctele „Nu utilizaţi Valodip” şi

„Atenţionări şi precauţii”);

diuretice (un tip de medicamente numite şi „medicamente pentru eliminarea apei” care cresc

cantitatea de urină pe care o produce corpul dumneavoastră);

litiu (un medicament utilizat pentru tratarea unor tipuri de depresie);

diuretice care reţin potasiu, suplimente cu potasiu, substituenţi de sare care conţin potasiu şi

alte

substanţe care pot determina creşterea concentraţiei potasiului;

anumite tipuri de analgezice numite medicamente antiinflamatorii nesteroidiene (AINS) sau

inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (inhibitori COX-2). De asemenea, medicul

dumneavoastră vă poate verifica funcţia rinichilor;

medicamente anticonvulsivante (de exemplu carbamazepină, fenobarbital, fenitoină,

fosfenitoină, primidonă);

sunătoare;

nitroglicerină şi alţi nitraţi sau alte medicamente numite „vasodilatatoare”;

medicamente utilizate pentru HIV/SIDA (de exemplu ritonavir, indinavir, nelfinavir);

medicamente utilizate pentru tratamentul infecţiilor fungice (de exemplu ketoconazol,

itraconazol);

medicamente utilizate pentru tratarea infecţiilor bateriene (cum sunt rifampicina, eritromicina,

claritromicina, talitromicina);

verapamil, diltiazem (medicamente pentru afecţiuni ale inimii);

simvastatina (un medicament utilizat pentru controlul nivelurilor ridicate de colesterol);

dantrolen (perfuzie pentru anomalii severe ale temperaturii corpului);

medicamente utilizate pentru protecţia împotriva rejetului hepatic (ciclosporină, tacrolimus).

Valodip împreună cu alimente şi băuturi

Grepfrutul şi sucul de grepfrut nu trebuie consumate de persoanele care iau Valodip deoarece

grepfrutul şi sucul de grepfrut pot determina o creştere a nivelurilor substanţei active, amlodipină,

din sânge, ceea ce poate cauza o creştere imprevizibilă a efectului Valodip de reducere a tensiunii

arteriale.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Sarcina

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,

adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Medicul dumneavoastră vă va sfătui, în mod normal, să încetaţi administrarea Valodip înainte de a

rămâne gravidă sau imediat ce aflaţi că sunteţi gravidă şi vă va sfătui să utilizaţi un alt medicament

în loc de Valodip. Valodip nu este recomandat la începutul sarcinii (primele 3 luni) şi nu trebuie

administrat după 3 luni de sarcină, deoarece poate provoca vătămări grave copilului dumneavoastră

dacă este utilizat după cea de-a treia lună de sarcină.

Alăptarea

Informaţi-vă medicul dacă alăptaţi sau dacă sunteţi pe punctul de a începe să alăptaţi.

Valodip nu este recomandat pentru mamele care alăptează şi medicul dumneavoastră poate alege un

alt tratament pentru dumneavoastră dacă doriţi să alăptaţi, în special în cazul în care copilul

dumneavoastră este nou-născut sau s-a născut prematur.

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice

medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Acest medicament vă poate produce senzaţii de ameţeală. Acest lucru poate afecta cât de bine vă

puteţi concentra. Astfel, dacă nu sunteţi sigur cum vă va afecta acest medicament, nu conduceţi

vehicule, nu folosiţi utilaje şi nu desfăşuraţi alte activităţi care necesită să vă concentraţi.

3.

Cum să utilizaţi Valodip

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu

medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.

Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să scădeţi riscul apariţiei reacţiilor

adverse.

Doza recomandată de Valodip este de un comprimat pe zi.

Este de preferat să administraţi medicamentul la aceeaşi oră, în fiecare zi.

Înghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă.

Puteţi utiliza Valodip cu sau fără alimente. Nu luaţi Valodip împreună cu grepfrut sau suc de

grepfrut.

În funcţie de răspunsul dumneavoastră la tratament, medicul dumneavoastră poate prescrie o doză

mai mare sau mai mică.

Nu depăşiţi doza prescrisă.

Utilizarea Valodip la vârstnici (cu vârsta de 65 de ani sau peste)

Medicul dumneavoastră trebuie să fie precaut când vă măreşte doza.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă luaţi mai mult Valodip decât trebuie

Dacă aţi luat prea multe comprimate de Valodip sau altcineva a utilizat comprimatele

dumneavoastră, adresaţi-vă imediat unui medic.

Dacă uitaţi să luaţi Valodip

Dacă uitaţi să utilizaţi acest medicament, luaţi-l imediat ce vă amintiţi. Apoi utilizaţi doza următoare

la ora obişnuită. Cu toate acestea, dacă se apropie ora la care trebuie administrată doza următoare,

nu luaţi doza uitată.

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să luaţi Valodip

Întreruperea tratamentului cu Valodip poate determina agravarea bolii dumneavoastră. Nu încetaţi

administrarea acestui medicament dacă medicul dumneavoastră nu vă recomandă acest lucru.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

4.

Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la

toate persoanele.

Unele reacţii adverse pot fi grave şi necesită asistenţă medicală imediată:

Câţiva pacienţi au prezentat aceste reacţii adverse grave (pot afecta până la 1 din 1000 persoane).

Dacă apare vreuna dintre următoarele reacţii, informaţi-vă imediat medicul:

reacţii alergice care se manifestă prin simptome cum sunt erupţiile trecătoare pe piele,

mâncărime, umflarea feţei sau buzelor sau limbii, dificultăţi de respiraţie, tensiune arterială mică

(senzaţie de leşin, uşoară stare de confuzie).

Alte reacţii adverse posibile asociate administrării Valodip:

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): gripă; obstrucţie nazală, dureri de gât şi

disconfort la înghiţire; durere de cap; umflarea braţelor, mâinilor, membrelor inferioare, gleznelor

sau picioarelor; oboseală; astenie (slăbiciune); înroşire şi senzaţie de căldură la nivelul feţei şi/sau

gâtului.


Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): ameţeală; greaţă şi dureri abdominale;

uscăciunea gurii; somnolenţă, furnicături sau amorţeală la nivelul mâinilor sau picioarelor; vertij;

puls crescut inclusiv palpitaţii; ameţeală în momentul ridicării în picioare; tuse; diaree; constipaţie;

erupţii cutanate, înroşirea pielii; tumefierea articulaţiilor, dureri lombare; dureri articulare.


Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): senzaţia de anxietate; ţiuit în urechi (tinitus); leşin;

urinat în exces sau senzaţia mai frecventă a necesităţii de urinare; incapacitatea de a avea şi de a

menţine o erecţie; senzaţie de greutate; tensiune arterială mică cu simptome cum sunt ameţeală,

confuzie; transpiraţie abundentă; erupţii trecătoare pe piele pe tot corpul; mâncărime; spasme

musculare.

Dacă oricare din aceste reacţii vă afectează grav, informaţi-vă medicul.

Reacţii adverse raportate la administrarea amlodipinei sau valsartanului în monoterapie şi

care fie nu au fost observate la administrarea Valodip, fie au fost observate la o frecvenţă mai

mare decât la administrarea Valodip:

Amlodipină


Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă, după ce aţi luat medicamentul,

prezentaţi vreuna din reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:

Respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie

Umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor

Umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie

Reacţii severe la nivelul pielii, inclusiv erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a

pielii pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii,

inflamare a mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice

Infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii

Pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare

general de rău accentuată.

Au fost raportate următoarele reacţii adverse. Dacă vreuna dintre aceste reacţii adverse vă provoacă

probleme sau dacă persistă mai mult de o săptămână, trebuie să vă adresaţi medicului

dumneavoastră.

Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): Ameţeli, somnolenţă; palpitaţii (conştientizare a

bătăilor inimii); înroşire bruscă a feţei, umflare la nivelul gleznelor (edem); dureri la nivelul

abdomenului, stare de rău (greaţă).


Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): Tulburări ale dispoziţiei, teamă fără

motiv, depresie, insomnie, tremurături, tulburări ale gustului, leşin, scădere a sensibilităţii la durere;

tulburări ale vederii, vedere afectată, ţiuituri în urechi; tensiune arterială mică; strănut/nas care

curge, ca urmare a inflamaţiei mucoasei de la nivelul nasului (rinită); indigestie, vărsături (stare de

rău); cădere a părului, transpiraţii excesive, mâncărime la nivelul pielii, modificări de culoare la

nivelul pielii; tulburări la urinare, nevoie crescută de urinare în timpul nopţii, creştere a frecvenţei

urinărilor; incapacitate de a obţine o erecţie, disconfort la nivelul sânilor sau creştere a sânilor la

bărbaţi, durere, stare generală de rău, dureri ale muşchilor, crampe musculare; creştere sau scădere

în greutate.


Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): Confuzie.


Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane): Scădere a numărului de globule albe,

scădere a numărului de plachete sanguine, ce poate determina apariţia neobişnuită de vânătăi sau

sângerare cu uşurinţă (distrugere a globulelor roşii); creştere a concentraţiei de zahăr în sânge

(hiperglicemie); umflare a gingiilor, balonare la nivel abdominal (gastrită); funcţie anormală a

ficatului, inflamaţie a ficatului (hepatită), colorare în galben a pielii (icter), creştere a valorilor

serice ale enzimelor ficatului care apare la unele teste medicale; tonus muscular crescut; inflamare a

vaselor de sânge, adeseori însoţită de erupţie trecătoare pe piele, sensibilitate la lumină;afecţiuni în

cadrul cărora apare o asociere de manifestări cum sunt rigiditate, tremurături şi/sau tulburări ale

mişcărilor.

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile): tremurături, postură

rigidă, față inexpresivă, mișcări lente și amestecate, mers dezechilibrat.

Valsartan


Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile): scăderea

numărului de globule roşii din sânge, febră, dureri în gât sau ulceraţii la nivelul gurii din cauza

infecţiilor; sângerare sau apariţie spontană a vânătăilor; nivel crescut al potasiului în sânge; rezultate

anormale ale analizelor hepatice; diminuare a funcţiilor rinichiului şi diminuarea severă a funcţiilor

rinichiului; umflarea în special a feţei şi gâtului; dureri musculare; erupţie trecătoare pe piele , pete

roşii-violacee;; mâncărime; reacţie alergică;

(semn al unei afecțiuni numite dermatită buloasă).

Dacă prezentaţi oricare dintre acestea, informaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi

raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii

sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md

sau e-mail:[email protected].

Raportând

reacţiile

adverse,

puteţi

contribui

furnizarea

informaţii

suplimentare

privind

siguranţa acestui medicament.

5.

Cum se păstrează Valodip

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister după EXP.

A se păstra la temperaturi sub 25°C.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum

să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6.

Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Valodip

Substanţele active sunt amlodipina şi valsartanul.

Valodip 5 mg/80 mg

Fiecare comprimat filmat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină) şi

valsartan 80 mg.

Valodip 5 mg/160 mg

Fiecare comprimat filmat conţine amlodipină 5 mg (sub formă de besilat de amlodipină) şi

valsartan 160 mg.

Valodip 10 mg/160 mg

Fiecare comprimat filmat conţine amlodipină 10 mg (sub formă de besilat de amlodipină) şi

valsartan 160 mg.

Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, manitol (E 421), stearat de magneziu,

croscarmeloză sodică, povidonă K 25, dioxid de siliciu coloidal anhidru şi laurilsulfat de sodiu

în nucleu, şi alcool polivinilic parțial hidrolizat, dioxid de titan (E 171), macrogol, talc şi oxid

galben de fer (E 172), în film.

Ce este Indapamid LPH şi pentru ce se utilizează
Acest medicament este utilizat pentru reducerea tensiunii arteriale mari
(hipertensiune arterială).
Medicamentul se prezintă sub formă de comprimat cu eliberare prelungită care conţine
indapamidă ca substanţă activă.
Indapamida este un diuretic. Majoritatea diureticelor cresc cantitatea de urină produsă
de rinichi.
Cu toate acestea, indapamida este diferită de alte diuretice, determinând numai o
creştere uşoară a cantităţii de urină produsă. Cum să luaţi Indapamid LPH
Luaţi întotdeauna Indapamid LPH exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Instrucţiuni pentru utilizarea corectă
Doza uzuală este de un comprimat pe zi, de preferat dimineaţa. Comprimatele pot fi
luate indiferent de orarul meselor.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi cu apă. Nu le spargeţi sau mestecaţi.
Tratamentul pentru hipertensiunea arterială este, de regulă, administrat pe toată
durata vieţii.
Dacă luaţi mai mult Indapamid LPH decât trebuie
Dacă aţi luat prea multe comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră
sau farmacistului.
O doză foarte mare de Indapamid LPH 1,5 mg poate produce greaţă, vărsături,
tensiune arterială mică, crampe, ameţeli, somnolenţă, confuzie şi modificări ale
cantităţii de urină produsă de rinichi.
4
Dacă uitaţi să luaţi Indapamid LPH
Dacă aţi uitat să luaţi o doză din medicamentul dumneavoastră, luaţi doza următoare
la momentul obişnuit.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Indapamid LPH
Deoarece tratamentul hipertensiunii arteriale se face de regulă pe toată durata vieţii,
trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a întrerupe utilizarea acestui
medicament.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
- Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valori mici de potasiu în sânge,
ceea ce poate produce slăbiciune musculară.
-
- Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): vărsături, reacţii
alergice, în special dermatologice, cum sunt erupţie trecătoare pe piele, purpură
(pete roşii pe piele) la pacienţii cu predispoziţie la reacţii alergice şi astmatice.
- Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): senzaţie de oboseală, ameţeli,
durere de cap, furnicături şi înţepături (parestezii); tulburări gastro-intestinale
(cum sunt greaţă, constipaţie), uscare a gurii; risc crescut de deshidratare la
pacienţii vârstnici şi la cei cu insuficienţă cardiacă.
- Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- bătăi neregulate ale inimii, tensiune arterială mică;
- afecţiuni renale (manifestate prin oboseală, nevoie crescută de a urina,
mâncărime, stare de rău, umflarea extremităţilor);
- pancreatită (inflamaţia pancreasului care poate determina durere în partea
superioară a abdomenului), funcţionare anormală a ficatului (manifestată
prin oboseală, pierderea apetitului, stare de rău, icter). În caz de
insuficienţă hepatică, există posibilitatea instalării encefalopatiei hepatice (o
boală degenerativă a creierului).
- modificări ale numărului de celule din sânge, cum sunt trombocitopenie
(scădere a numărului de plachete care poate determina apariţia mai uşoară
a învineţirii sau a sângerării nazale), leucopenie (scădere a numărului de
celule albe care poate determina febră inexplicabilă, dureri la nivelul gâtului
sau alte simptome asemănătoare gripei – dacă acestea apar adresaţi-vă
medicului dumneavoastră) şi anemie (scădere a numărului de celule roşii
ale sângelui);
- angioedem şi/sau urticarie, manifestări severe la nivelul pielii.
Angioedemul este caracterizat prin umflarea pielii la nivelul extremităţilor
sau a feţei, umflarea limbii sau a buzelor, umflarea mucoaselor la nivelul
gâtului sau căilor respiratorii, ceea ce poate duce la scurtarea respiraţiei sau
dificultăţi la înghiţire. Dacă acestea apar, adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră.
5
Dacă suferiţi de lupus eritematos sistemic (o boală de colagen), aceasta se
poate agrava. Au fost raportate şi cazuri de reacţii de fotosensibilizare
(modificări ale aspectului pielii) după expunerea la soare sau la radiaţii UVA
artificiale.
- Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
- Pot apărea modificări ale parametrilor de laborator şi medicul dumneavoastră vă
poate recomanda analize de sânge pentru a verifica starea dumneavoastră de
sănătate. Pot apărea următoarele modificări ale parametrilor de laborator:
- valori scăzute de potasiu în sânge;
- valori scăzute de sodiu care pot produce deshidratare şi tensiune arterială
mică;
- creştere a acidului uric, o substanţă care poate produce sau agrava guta
(articulaţii dureroase, în special la nivelul picioarelor);
- creştere a valorilor de glucoză la pacienţii cu diabet zaharat;
- creştere a calciului în sânge;
- creştere a valorilor enzimelor hepatice;
- Aspect anormal al ECG;
- Bătăi neregulate ale inimii care pot pune viaţa în pericol (torsada vârfurilor);
- Hepatită;
- Senzaţie de leşin. https://bit.ly/3ipnFIg