Filtru
Întâi cele populare
Ce este Ebrantil şi pentru ce se utilizează?
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0
-3%
426.46 MDL
439.65 MDL
Rețetă medicală
Ce este Almacor şi pentru ce se utilizează
Almacor conţine substanţa activă amlodipină, care face parte din grupul medicamentelor cunoscute
sub numele de blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
dihidropiridine.
Almacor este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau al unui anumit
tip de durere de piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare Almacor relaxează vasele sanguine, uşurând astfel circulaţia
sângelui.
La pacienţii cu angină pectorală Almacor îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a muşchiului inimii, care
beneficiază astfel de mai mult oxigen, ceea ce previne apariţia durerii în piept. Durerea în piept deja
instalată nu este ameliorată imediat de Almacor.Cum să utilizaţi Almacor
3
-Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
-Doza recomandată de Almacor este de 1 comprimat de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută
la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.
-Luaţi Almacor în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă.
-Medicamentul poate fi luat înainte sau după alimente sau băuturi
-Luaţi comprimatul în fiecare zi. Aceasta vă ajută la menţinerea eficacităţii tratamentului.
-Înainte de terminarea comprimatelor, mergeţi la medic, deoarece poate fi necesară continuitatea
tratamentului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) doza iniţială recomandată este de 2,5 mg
amlodipină o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg o dată pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Mergeţi la medicul dumneavoastră imediat dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna din
reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
-respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate brusc
-umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor
-umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie
-reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice
-infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii
-pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare generală de
rău accentuată.
Almacor conţine substanţa activă amlodipină, care face parte din grupul medicamentelor cunoscute
sub numele de blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
dihidropiridine.
Almacor este indicat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) sau al unui anumit
tip de durere de piept, denumită angină pectorală, o formă rară a acesteia fiind angina pectorală
Prinzmetal sau angina pectorală vasospastică.
La pacienţii cu tensiune arterială mare Almacor relaxează vasele sanguine, uşurând astfel circulaţia
sângelui.
La pacienţii cu angină pectorală Almacor îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a muşchiului inimii, care
beneficiază astfel de mai mult oxigen, ceea ce previne apariţia durerii în piept. Durerea în piept deja
instalată nu este ameliorată imediat de Almacor.Cum să utilizaţi Almacor
3
-Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
-Doza recomandată de Almacor este de 1 comprimat de 5 mg o dată pe zi, doză care poate fi crescută
la maximum 10 mg în funcţie de răspunsul terapeutic individual.
-Luaţi Almacor în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă.
-Medicamentul poate fi luat înainte sau după alimente sau băuturi
-Luaţi comprimatul în fiecare zi. Aceasta vă ajută la menţinerea eficacităţii tratamentului.
-Înainte de terminarea comprimatelor, mergeţi la medic, deoarece poate fi necesară continuitatea
tratamentului.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
La copii şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani) doza iniţială recomandată este de 2,5 mg
amlodipină o dată pe zi. Doza maximă recomandată este de 5 mg o dată pe zi.
Copii cu vârsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Mergeţi la medicul dumneavoastră imediat dacă după ce aţi luat medicamentul resimţiţi vreuna din
reacţiile adverse severe, foarte rare, prezentate mai jos:
-respiraţie şuierătoare, durere în piept, scurtare a respiraţiei sau dificultate la respiraţie, instalate brusc
-umflare a pleoapelor, feţei sau buzelor
-umflare a limbii şi gâtului, ce determină dificultate la respiraţie
-reacţii severe la nivelul pielii, incluzând erupţie intensă trecătoare pe piele, urticarie, înroşire a pielii
pe întreg corpul, mâncărimi intense, apariţie de vezicule, cojire şi umflare a pielii, inflamare a
mucoaselor (sindrom Stevens Johnson) sau alte reacţii alergice
-infarct miocardic, bătăi neregulate ale inimii
-pancreas inflamat, ce poate cauza dureri abdominale şi de spate severe, însoţite de o stare generală de
rău accentuată.
-3%
30.46 MDL
31.40 MDL
Rețetă medicală
Doze si administrare:
HTA: 10-40 mg, o data/zi (IR: scad doza). IC: initial 2,5 mg/zi, doza de intretinere 5-20 mg, o data/zi.
Contraindicatii:
Hipersensibilitare la lisinopril sau alt IEC; sarcina si alaptare.
Atentionari:
Prudenta in hTA; pacienti cu pierderi de sodiu; cardiopatie ischemica; tulburari cerebrovasculare; monitorizarea potasemiei si hemoleucogramei; varstnici; IR; copii; interactiuni medicamentoase cu indometacin; sarcina si alaptare.
Reactii adverse:
Vertij, cefalee, oboseala, diaree, tuse, disconfort la nivelul pieptului, febra, angina pectorala, hTA ortostatica, dureri abdominale, anorexie, constipatie, guta, dureri de oase sau de oold, depresie, somnolenta, insomnie, bronsita, sinuzita, oligurie, azotemie progresiva, IRA, infectii urinare, tulburari de vedere, prurit, vasculita, edeme angioneurotice, a glotei si/sau laringelui, cresteri minore ale uremiei si ale creatininei serice.
HTA: 10-40 mg, o data/zi (IR: scad doza). IC: initial 2,5 mg/zi, doza de intretinere 5-20 mg, o data/zi.
Contraindicatii:
Hipersensibilitare la lisinopril sau alt IEC; sarcina si alaptare.
Atentionari:
Prudenta in hTA; pacienti cu pierderi de sodiu; cardiopatie ischemica; tulburari cerebrovasculare; monitorizarea potasemiei si hemoleucogramei; varstnici; IR; copii; interactiuni medicamentoase cu indometacin; sarcina si alaptare.
Reactii adverse:
Vertij, cefalee, oboseala, diaree, tuse, disconfort la nivelul pieptului, febra, angina pectorala, hTA ortostatica, dureri abdominale, anorexie, constipatie, guta, dureri de oase sau de oold, depresie, somnolenta, insomnie, bronsita, sinuzita, oligurie, azotemie progresiva, IRA, infectii urinare, tulburari de vedere, prurit, vasculita, edeme angioneurotice, a glotei si/sau laringelui, cresteri minore ale uremiei si ale creatininei serice.
-3%
41.71 MDL
43 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Moxonidina se administrează intern, indiferent de mese.
Doza uzuală iniţială de moxonidină este de 0,2 mg pe zi, iar doza maximă zilnică
este de 0,6 mg, divizată în două prize. Doza maximă la o priză este de 0,4 mg.
Ajustările dozei zilnice trebuie individualizate în funcţie de reacţia pacientului.
Moxonidina poate fi administrată indiferent de aportul alimentar.
Doza iniţială pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă constituie
0,2 mg pe zi. La necesitate şi toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe
zi la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi până la 0,3 mg la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (vezi compartimentul „Atenţionări şi precauţii speciale de
utilizare”).
Pentru pacienţii hemodializaţi doza iniţială constituie 0,2 mg pe zi. La necesitate şi
toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe zi.
Moxonidina nu trebuie administrată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu există o experienţă terapeutică suficientă privind siguranţa şi
eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- boala nodului sinusal;
- bradicardie severă (frecvenţa contracţiilor cardiace în repaus 50 bătăi/min);
- bloc atrio-ventricular de gradul II sau III;
- insuficienţă cardiacă. https://bit.ly/3zeZKCi
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Moxonidina se administrează intern, indiferent de mese.
Doza uzuală iniţială de moxonidină este de 0,2 mg pe zi, iar doza maximă zilnică
este de 0,6 mg, divizată în două prize. Doza maximă la o priză este de 0,4 mg.
Ajustările dozei zilnice trebuie individualizate în funcţie de reacţia pacientului.
Moxonidina poate fi administrată indiferent de aportul alimentar.
Doza iniţială pentru pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă constituie
0,2 mg pe zi. La necesitate şi toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe
zi la pacienţii cu insuficienţă renală moderată şi până la 0,3 mg la pacienţii cu
insuficienţă renală severă (vezi compartimentul „Atenţionări şi precauţii speciale de
utilizare”).
Pentru pacienţii hemodializaţi doza iniţială constituie 0,2 mg pe zi. La necesitate şi
toleranţă bună doza poate fi mărită până la 0,4 mg pe zi.
Moxonidina nu trebuie administrată la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani,
deoarece nu există o experienţă terapeutică suficientă privind siguranţa şi
eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- boala nodului sinusal;
- bradicardie severă (frecvenţa contracţiilor cardiace în repaus 50 bătăi/min);
- bloc atrio-ventricular de gradul II sau III;
- insuficienţă cardiacă. https://bit.ly/3zeZKCi
Ce este Hartil Amlo şi pentru ce se utilizează
Hartil Amlo conţine două substanţe active numite ramipril şi amlodipină.
Ramiprilul face parte din grupa de medicamente numită inhibitori ai ECA (inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei), în timp ce amlodipina face parte din grupa de medicamente numită
antagonişti de calciu.
Ramipril acţionează prin:
Scăderea producerii de substanţe care cresc tensiunea arterială de către organismul
dumneavoastră
Relaxarea şi dilatarea vaselor de sânge
Micşorarea efortului inimii de pompare a sângelui în organism.
Amlodipina acţionează prin:
• Relaxarea vaselor de sânge astfel sângele circulặ prin vasele de sânge mai uşor.
Hartil Amlo poate fi utilizat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la
pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător prin administrarea asociată de
ramipril şi amlodipină, la aceleaşi doze ca şi în combinaţie în doză fixă, dar sub formă de
comprimate separate. Cum să luaţi Hartil Amlo
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi
sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Regimul de dozare
- Doza obişnuită este de 1 capsulă, având concentraţia stabilită de medicul dumneavoastră
- În funcţie de efectele acestui medicament, medicul dumneavoastră vă poate modifica doza
- Doza maximă este de o capsulă cu concentraţia de 10 mg /10 mg, o dată pe zi
Grupe speciale de pacienţi
Poate fi necesară modificarea dozelor în cazul afecţiunilor ficatului şi rinichilor.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va reduce dozele administrate la începutul tratamentului şi va modifica
ulterior aceste doze într-un ritm mai lent.
La pacienţii foarte în vârstă sau la cei cu dizabilităţi nu este recomandată administrarea capsulelor
de Hartil Amlo .
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Hartil Amlo nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă aveţi impresia că efectul terapeutic al acestui
medicament este prea slab sau prea puternic.
Este important să luaţi capsulele în mod constant. Mergeţi la medicul dumneavoastră înainte de
terminarea capsulelor.
Mod de administrare
- Luaţi acest medicament pe cale orală, în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi, înainte sau după
masă.
- Înghiţiţi capsula întreagă cu o cantitate de lichid.
- Nu sfărâmaţi şi nu mestecaţi capsulele.
- Nu luaţi Hartil Amlo cu suc de grepfrut. Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Încetaţi să utilizaţi Hartil Amlo şi contactaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă prezentaţi una
dintre următoarele reacţii adverse - puteţi avea nevoie urgentă de tratament medical:
- Umflarea feţei, buzelor sau gâtului ceea ce poate determina probleme la înghiţire sau la
respiraţie precum şi mâncărimi şi erupţii trecătoare pe piele. Acestea pot fi simptomele unei
reacţii alergice grave la Hartil Amlo.
- Reacţii severe la nivelul pielii cum sunt erupţiile trecătoare pe piele, ulceraţii ale mucoasei
bucale, înrăutăţirea unei afecţiuni pre-existente a pielii, înroşire, apariţie a unor pustule sau
exfolierea pielii (cum sunt sindromul Stevens-Johnson, necroliza toxică epidermică sau eritem
polimorf).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi:
- Bătăi rapide ale inimii, bătăi neregulate sau puternice ale inimii (palpitaţii), dureri în piept,
senzaţie de apăsare în piept sau probleme mai grave care includ infarct miocardic şi accident
vascular cerebral.
- Scurtarea respiraţiei sau tuse. Acestea pot fi simptome ale unor probleme la nivelul plămânilor.
- Apariţie a vânătăilor mai uşor decât în mod normal, sângerări cu durată mai lungă decât normal,
alte simptome de sângerare (cum este sângerarea gingiilor), puncte purpurii, umflături la nivelul
pielii sau infecţii apărute mai uşor decât în mod normal, gât inflamat şi febră, stare de oboseală,
stare de leşin, ameţeli sau paloare a pielii. Acestea pot fi semne ale unor probleme ale sângelui
sau ale măduvei osoase.
- Dureri severe de stomac care pot ajunge până în spate. Acesta poate fi un semn de inflamarea
pancreasului (pancreatită).
- Febră, frisoane, oboseală, pierderea poftei de mâncare, dureri de stomac, senzaţie de rău,
îngălbenirea pielii sau albului ochilor (icter). Acestea pot fi semnele unor probleme hepatice,
cum sunt inflamarea ficatului (hepatita) sau deteriorarea ficatului. https://bit.ly/2VZ9Wk4
Hartil Amlo conţine două substanţe active numite ramipril şi amlodipină.
Ramiprilul face parte din grupa de medicamente numită inhibitori ai ECA (inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei), în timp ce amlodipina face parte din grupa de medicamente numită
antagonişti de calciu.
Ramipril acţionează prin:
Scăderea producerii de substanţe care cresc tensiunea arterială de către organismul
dumneavoastră
Relaxarea şi dilatarea vaselor de sânge
Micşorarea efortului inimii de pompare a sângelui în organism.
Amlodipina acţionează prin:
• Relaxarea vaselor de sânge astfel sângele circulặ prin vasele de sânge mai uşor.
Hartil Amlo poate fi utilizat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la
pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător prin administrarea asociată de
ramipril şi amlodipină, la aceleaşi doze ca şi în combinaţie în doză fixă, dar sub formă de
comprimate separate. Cum să luaţi Hartil Amlo
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi
sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Regimul de dozare
- Doza obişnuită este de 1 capsulă, având concentraţia stabilită de medicul dumneavoastră
- În funcţie de efectele acestui medicament, medicul dumneavoastră vă poate modifica doza
- Doza maximă este de o capsulă cu concentraţia de 10 mg /10 mg, o dată pe zi
Grupe speciale de pacienţi
Poate fi necesară modificarea dozelor în cazul afecţiunilor ficatului şi rinichilor.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va reduce dozele administrate la începutul tratamentului şi va modifica
ulterior aceste doze într-un ritm mai lent.
La pacienţii foarte în vârstă sau la cei cu dizabilităţi nu este recomandată administrarea capsulelor
de Hartil Amlo .
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Hartil Amlo nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă aveţi impresia că efectul terapeutic al acestui
medicament este prea slab sau prea puternic.
Este important să luaţi capsulele în mod constant. Mergeţi la medicul dumneavoastră înainte de
terminarea capsulelor.
Mod de administrare
- Luaţi acest medicament pe cale orală, în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi, înainte sau după
masă.
- Înghiţiţi capsula întreagă cu o cantitate de lichid.
- Nu sfărâmaţi şi nu mestecaţi capsulele.
- Nu luaţi Hartil Amlo cu suc de grepfrut. Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Încetaţi să utilizaţi Hartil Amlo şi contactaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă prezentaţi una
dintre următoarele reacţii adverse - puteţi avea nevoie urgentă de tratament medical:
- Umflarea feţei, buzelor sau gâtului ceea ce poate determina probleme la înghiţire sau la
respiraţie precum şi mâncărimi şi erupţii trecătoare pe piele. Acestea pot fi simptomele unei
reacţii alergice grave la Hartil Amlo.
- Reacţii severe la nivelul pielii cum sunt erupţiile trecătoare pe piele, ulceraţii ale mucoasei
bucale, înrăutăţirea unei afecţiuni pre-existente a pielii, înroşire, apariţie a unor pustule sau
exfolierea pielii (cum sunt sindromul Stevens-Johnson, necroliza toxică epidermică sau eritem
polimorf).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi:
- Bătăi rapide ale inimii, bătăi neregulate sau puternice ale inimii (palpitaţii), dureri în piept,
senzaţie de apăsare în piept sau probleme mai grave care includ infarct miocardic şi accident
vascular cerebral.
- Scurtarea respiraţiei sau tuse. Acestea pot fi simptome ale unor probleme la nivelul plămânilor.
- Apariţie a vânătăilor mai uşor decât în mod normal, sângerări cu durată mai lungă decât normal,
alte simptome de sângerare (cum este sângerarea gingiilor), puncte purpurii, umflături la nivelul
pielii sau infecţii apărute mai uşor decât în mod normal, gât inflamat şi febră, stare de oboseală,
stare de leşin, ameţeli sau paloare a pielii. Acestea pot fi semne ale unor probleme ale sângelui
sau ale măduvei osoase.
- Dureri severe de stomac care pot ajunge până în spate. Acesta poate fi un semn de inflamarea
pancreasului (pancreatită).
- Febră, frisoane, oboseală, pierderea poftei de mâncare, dureri de stomac, senzaţie de rău,
îngălbenirea pielii sau albului ochilor (icter). Acestea pot fi semnele unor probleme hepatice,
cum sunt inflamarea ficatului (hepatita) sau deteriorarea ficatului. https://bit.ly/2VZ9Wk4
-3%
95.25 MDL
98.20 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
Hipertensiune arterială esenţială, în monoterapie sau asociat cu diuretice,
insuficienţă cardiacă, hipertensiunea renală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Hipertensiune arterială: doza iniţială este de 5 mg până la 20 mg, în dependență de
gradul hipertensiunii arteriale şi starea clinică a pacientului.
Enatens se administrează o dată pe zi. În hipertensiunea uşoară, doza iniţială
recomandată este de 5 - 10 mg.
Insuficienţa cardiacă: la pacienţii cu insuficienţă cardiacă doza iniţială de Enatens
este de 2,5 mg. După iniţierea tratamentului cu Enatens la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă, în absenţa hipotensiunii simptomatice, doza de medicament poate fi
crescută gradual, până la atingerea dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg/zi,
în administrare unică sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului.
Doza maximă de Enatens este de 40 mg pe zi, în două prize.
În ambele cazuri, tratamentul va fi efectuat sub supraveghere medicală. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, hiperkaliemie, angioedem ereditar sau idiopatic.
Nu se administrează la copii şi adolescenţi. https://bit.ly/3eEEtdg
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În cele mai multe cazuri, doza iniţială de moxonidina este de 0,2 mg/zi administrată
într-o priză, de preferinţă dimineaţa. Dacă efectul terapeutic este insuficient, doza
poate fi crescută după 3 săptămâni de tratament la 0,4 mg/zi administrată în doză
unică sau divizate în 2 prize.
Doza unică maximă este de 0,4 mg. Doza zilnică maximă este de 0,6 mg şi trebuie
divizată în 2 prize.
Nu se recomandă întreruperea bruscă a administrării moxonidinei. Întreruperea
administrării moxonidinei trebuie efectuată treptat, timp de 2 săptămâni.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (RFG mai mare de 30 ml/min, dar mai mică
de 60 ml/min) doză unică de 0,2 mg şi doza zilnică de 0,4 mg moxonidina nu trebuie
depăşite.
La pacienţii hemodializaţi, doza iniţială este de 0,2 mg/zi. Dacă este necesar şi dacă
doza este tolerată aceasta poate fi crescută pînă la 0,4 mg/zi.
Studii privind administrarea moxonidinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost
efectuate.
La pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală dozele recomandate sunt aceleaşi ca şi
cele pentru pacienţii adulţi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate cunoscută la oricare din componentele preparatului, boala nodului
sinusal sau bradicardie (frecvenţa bătăilor inimii în repaus < 50 bătăi/minut), bloc
atrio–ventricular de gradul II sau III, insuficienţă cardiacă cronică de gradul III şi IV
(conform clasificării NYHA), edem angioneurotic în anamneză, insuficienţă hepatică
severă, cardiopatie ischemică severă şi angină instabilă, insuficienţă renală severă
(Clcr mai puţin de 30 ml/min, concentraţia creatininei >160 µmol/l), vârsta până la 18
0
ani (eficienţa şi siguranţa administrării preparatului nu au fost stabilite), alăptarea,
sarcina, administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, intoleranţă ereditară
la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţia glucozei-galactozei.
Se administrează cu precauţie: boala Parkinson (severă), epilepsie, glaucom,
depresie, claudicaţie "intermitentă", boala Raynaud, bloc atrioventricular de gradul I,
insuficienţă renală cronică (Clcr >30 ml/min, dar mai mic de 60 ml/min), tulburări
cerebrovasculare, după infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă clasa I şi II
(conform clasificării NYHA), pacienţii hemodializaţi, insuficienţă hepatică moderată
(mai mult de 9 puncte conform clasificării Child-Pugh) din cauza lipsei datelor cu
privire la ulizarea la acestă grupă de pacienţi. https://bit.ly/3eAi0xW
Hipertensiune arterială.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează pe cale orală, indiferent de aportul alimentar, cu o cantitate
suficientă de lichid.
În cele mai multe cazuri, doza iniţială de moxonidina este de 0,2 mg/zi administrată
într-o priză, de preferinţă dimineaţa. Dacă efectul terapeutic este insuficient, doza
poate fi crescută după 3 săptămâni de tratament la 0,4 mg/zi administrată în doză
unică sau divizate în 2 prize.
Doza unică maximă este de 0,4 mg. Doza zilnică maximă este de 0,6 mg şi trebuie
divizată în 2 prize.
Nu se recomandă întreruperea bruscă a administrării moxonidinei. Întreruperea
administrării moxonidinei trebuie efectuată treptat, timp de 2 săptămâni.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (RFG mai mare de 30 ml/min, dar mai mică
de 60 ml/min) doză unică de 0,2 mg şi doza zilnică de 0,4 mg moxonidina nu trebuie
depăşite.
La pacienţii hemodializaţi, doza iniţială este de 0,2 mg/zi. Dacă este necesar şi dacă
doza este tolerată aceasta poate fi crescută pînă la 0,4 mg/zi.
Studii privind administrarea moxonidinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică nu au fost
efectuate.
La pacienţii vârstnici cu funcţie renală normală dozele recomandate sunt aceleaşi ca şi
cele pentru pacienţii adulţi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate cunoscută la oricare din componentele preparatului, boala nodului
sinusal sau bradicardie (frecvenţa bătăilor inimii în repaus < 50 bătăi/minut), bloc
atrio–ventricular de gradul II sau III, insuficienţă cardiacă cronică de gradul III şi IV
(conform clasificării NYHA), edem angioneurotic în anamneză, insuficienţă hepatică
severă, cardiopatie ischemică severă şi angină instabilă, insuficienţă renală severă
(Clcr mai puţin de 30 ml/min, concentraţia creatininei >160 µmol/l), vârsta până la 18
0
ani (eficienţa şi siguranţa administrării preparatului nu au fost stabilite), alăptarea,
sarcina, administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, intoleranţă ereditară
la galactoză, deficit de lactază Lapp sau malabsorbţia glucozei-galactozei.
Se administrează cu precauţie: boala Parkinson (severă), epilepsie, glaucom,
depresie, claudicaţie "intermitentă", boala Raynaud, bloc atrioventricular de gradul I,
insuficienţă renală cronică (Clcr >30 ml/min, dar mai mic de 60 ml/min), tulburări
cerebrovasculare, după infarct miocardic, insuficienţă cardiacă congestivă clasa I şi II
(conform clasificării NYHA), pacienţii hemodializaţi, insuficienţă hepatică moderată
(mai mult de 9 puncte conform clasificării Child-Pugh) din cauza lipsei datelor cu
privire la ulizarea la acestă grupă de pacienţi. https://bit.ly/3eAi0xW
-3%
90.84 MDL
93.65 MDL
Rețetă medicală
-3%
95.98 MDL
98.95 MDL
Ce este Ebrantil şi pentru ce se utilizează?
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0
Urapidilul, substanța activă din Ebrantil, este un antihipertensiv din grupul blocantelor receptorilor
angiotensinici. Pe de o parte, acesta reduce rezistența vasculară generală (datorită acțiunii de
blocare a alfa-adrenoreceptorilor), dilatând, astfel vasele periferice și reducând tensiunea arterială.
Pe de altă parte, previne reacția corespunzătoare (creșterea frecvenței cardiace) a sistemului nervos
vegetativ. Astfel, frecvența contracțiilor inimii rămâne în esență stabilă.
Indicații pentru utilizare:
- Criză hipertensivă (tulburarea bruscă a reglării tensiunii arteriale cu valori ale tensiunii arteriale
crescute peste 230/120 mm col. Hg).
- Boală hipertensivă severă şi foarte severă, de asemenea, hipertensiune arterială rezistentă la
tratament.
- Scăderea controlată a tensiunii arteriale în timpul sau după intervenţie chirurgicală, datorită
tensiunii arteriale crescute sau crizelor vasculare.
Cum trebuie utilizat Ebrantil?
Administrarea trebuie efectuată cu participarea medicului.
Ebrantil în fiole este utilizat intravenos sub formă de injecție sau perfuzie (cu soluție salină sau
soluție glucoză 5% sau 10%) la pacienții aflați în poziție decubit dorsal.
Durata maximă a administrării medicamentului este 7 zile.
Doza recomandată este:
Criză hipertensivă severă și foarte severă și forme refractare de hipertensiune:
Injecție intravenoasă în bolus:
10-50 mg urapidil este injectat intravenos lent, sub controlul permanent al tensiunii arteriale a
sângelui. Pe parcursul câtorva (2-5) minute după injecție se observă scăderea tensiunii arteriale. În
funcție de efectul clinic, este posibilă perfuzia recurentă a medicamentului.
Perfuzie intravenoasă cu picătura sau perfuzie continuă cu ajutorul perfuzorului:
250 mg urapidil (=10 fiole Erbantyl 25 mg) se adaugă la 500 ml soluție perfuzabilă compatibilă
(de ex. soluție izotonică salină sau soluție glucoză 5% sau 10%).
Dacă se utilizează un perfuzor pentru perfuzia dozei de întreținere, 100 mg de urapidil (= 4 fiole
Ebrantil 25 mg) se injectează în seringa perfuzorului și se diluează pana la un volum de 50 ml cu
soluție perfuzabilă compatibilă (vezi mai sus).
Rata maximă a perfuziei - 4 mg per 1 ml de soluție perfuzabilă (= 8 fiole Ebrantil 25 mg în 50 ml
de soluție perfuzabilă).
4
Viteza de administrare:
Viteza de perfuzare prin picurare depinde de răspunsul individual al tensiunii arteriale.
Viteza inițială recomandată - 2 mg/min.
[Aceasta este 250 mg (= 50 ml) Ebrantil + 500 ml soluție perfuzabilă (1 mg = 2,2 ml).
Sau 100 mg (= 20 ml) Ebrantil + 30 ml soluție perfuzabilă în seringa de 50 ml a perfuzorului (1
mg = 0,5 ml)].
Gradul de reducere a tensiunii arteriale este determinat de doza perfuzată în primele 15
minute. Ulterior, tensiunea arterială stabilită poate fi menținută cu doze mult mai mici.
Doza de întreținere: în medie 9 mg/oră.
Care sunt reacţiile adverse posibile?
Similar cu toate medicamentele, acest medicament poate provoca, de asemenea, reacții adverse,
care cu toate acestea, nu apar în mod necesar la toți pacienții.
Pentru a evalua reacțiile adverse sunt utilizate următoarele frecvențe:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienți
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 pacienți
Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 la 100 de pacienți
Rare: pot afecta până la 1 la 1000 de pacienți
Foarte rare: pot afecta până la 1 la 10 000 de pacienți
Cu frecvență necunoscută: frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile
Din cauza reducerii tensiunii arteriale, în special la începutul tratamentului, următoarele reacții
adverse - majoritatea temporare - pot apărea:
• frecvente
amețeli, dureri de cap, greață.
• mai puțin frecvente
palpitații, încetinirea sau accelerarea frecvenței contracțiilor inimii, aritmie, greață, vărsături,
diaree, uscăciune a gurii, scăderea tensiunii arteriale la schimbarea poziției (tulburare ortostatică),
oboseală, insomnie, transpirație crescută.
6
• rare
rinită, reacții alergice, cum ar fi mâncărime, roșeață, senzație de căldură și erupții cutanate, erecție
constantă (priapism), umflare alergică, dureroasă a pielii și mucoaselor, în special în regiunea feței,
urticarie.
• foarte rare
agitație, urinare crescută, creșterea incidenței incontinenței urinare, scăderea numărului de
trombocite. https://bit.ly/3rn1WF0
-3%
264.13 MDL
272.30 MDL
Indicații terapeutice
Eprosartan este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale. Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 600 mg eprosartan o dată pe zi.
Realizarea reducerii maxime a tensiunii arteriale la majoritatea pacienților poate dura 2 până la 3 săptămâni de tratament.
Eprosartan poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte antihipertensive (vezi pct. 4.3,4.4,4.5 și 5.1). În special, sa demonstrat că adăugarea unui diuretic de tip tiazidă, cum ar fi hidroclorotiazida sau a unui blocant al canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina cu eliberare susținută, are un efect aditiv cu eprosartanul.
Eprosartan poate fi luat cu sau fără alimente.
Pacienți geriatrici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Doze la pacienții cu insuficiență hepatică:
Există experiență limitată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Doze la pacienții cu insuficiență renală:
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <60 ml / min), doza zilnică nu trebuie să depășească 600 mg.
Pacienți copii
Teveten nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.
Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Insuficiență hepatică severă.
Boală renovasculară bilaterală semnificativă hemodinamic sau stenoză severă a unui rinichi funcțional solitar
Utilizarea concomitentă a Teveten cu produse care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60 ml / min / 1,73 m 2 ) (vezi pct. 4.5 și 5.1)
Eprosartan este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale. Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 600 mg eprosartan o dată pe zi.
Realizarea reducerii maxime a tensiunii arteriale la majoritatea pacienților poate dura 2 până la 3 săptămâni de tratament.
Eprosartan poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte antihipertensive (vezi pct. 4.3,4.4,4.5 și 5.1). În special, sa demonstrat că adăugarea unui diuretic de tip tiazidă, cum ar fi hidroclorotiazida sau a unui blocant al canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina cu eliberare susținută, are un efect aditiv cu eprosartanul.
Eprosartan poate fi luat cu sau fără alimente.
Pacienți geriatrici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Doze la pacienții cu insuficiență hepatică:
Există experiență limitată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Doze la pacienții cu insuficiență renală:
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <60 ml / min), doza zilnică nu trebuie să depășească 600 mg.
Pacienți copii
Teveten nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.
Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Insuficiență hepatică severă.
Boală renovasculară bilaterală semnificativă hemodinamic sau stenoză severă a unui rinichi funcțional solitar
Utilizarea concomitentă a Teveten cu produse care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60 ml / min / 1,73 m 2 ) (vezi pct. 4.5 și 5.1)
-3%
294.78 MDL
303.90 MDL
Rețetă medicală
Ce este Candesartan Atb și pentru a se folosi
Numele acestui medicament este Candesartan Atb. Substanta activă este candesartan cilexetil. Acesta face parte din grupul de medicamente denumite antagonişti ai receptorului angiotensinei II. Acţionează prin relaxarea şi lărgirea vaselor dumneavoastră de sânge. Acest lucru ajută la scaderea tensiunii arteriale. De asemenea, face mai usoară sarcina inimii dumneavoastră de a pompa sângele către toate părțile corpului dumneavoastră. Acest medicament este utilizat pentru:
-tratarea tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani.
-tratarea copiilor adulți cu insuficiență cardiacă cu funcție afectată a mușchiului cardiac, când nu pot fi utilizați inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), sau suplimentar inhibitorilor ECA când simptomele persistă în ciuda tratamentului și când nu pot fi utilizați antagonişti ai receptorilor de mineralocorticoizi (ARM). Inhibitorii ECA și ARM sunt medicamente pentru tratarea insuficienței cardiace. Cum să utilizaţi Candesartan Atb
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Este important să luați Candesartan Atb în fiecare zi.
fiecare lua Candesartan Atb cu sau fara alimente.
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercați să vă comprimați să luați oră, în fiecare dată. Acest lucru vă va ajuta să ţineţi minte să îl luaţi.
Hipertensiune arterială
-Doza recomandată de Candesartan Atb este de 8 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră poate crește această doză la 16 mg, o dată pe zi și apoi până la 32 mg, o dată pe zi, în funcție de răspunsul tensiunii arteriale.
-La un exemplu de probleme, cum sunt cei cu probleme la nivelul ficatului, la nivelul rinichilor sau cei care au pierdut recent lichide din organism, prin vărsături sau diare sau prin utilizarea de comprimate administrate pentru eliminarea apei, medicul po dozial prescrie inițial. mai mică.
-Unii pot de rasă neagră să prezinte un redus la acest tip de medicamente, când se administrează singuri și aceștia pot avea nevoie de o doză mai mare.
Utilizarea copiilor și adolescenților cu hipertensiune arterială
Copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani:
Doza inițială recomandată este de 4 mg candesartan o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea <50 kg: în cazul unor persoane care să aibă o tensiune arterială nu este controlată adecvată, medicul dumneavoastră poate decide ca să fie crescută până la maximum 8, o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea ≥ 50 kg: în cazul unor oameni ai tensiunii arteriale nu este controlată adecvat, medicul poate decide ca doza să fie crescută la 8 mg, o dată pe zi și apoi peo la dat 16 mg, dată pe zi șzii. apoi la dat.
Insuficienta cardiaca la adulti
-Doza inițială recomandată de candesartan este de 4 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate crește doza prin dublarea dozei la intervalul de cel puțin 2 săptămâni, până la 32 mg, o dată pe zi. Acest medicament poate fi luat împreună cu alte medicamente pentru insuficiență cardiacă și medicul dumneavoastră vă decide acest tratament este potrivit pentru dumneavoastră. Posibilitate de reacție adversă
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Întrerupeți administrarea de candesartan și solicitați ajutor medical imediat dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții alergice: • dificultăți în respirație, cu sau fără umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului • umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului, care pot provoca. dificultăţi la înghiţire • mâncărime severă a pielii (cu băşici).
Candesartan poate provoca o reducere a numărului de globule albe din sânge. Rezistența dumneavoastră la infecții poate fi scăzută și poate observa oboseală, infecție sau febră. Dacă se întâmplă acest lucru, adresați-vă medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră poate să vă facă ocazional analize de sânge pentru a verifica dacă acest medicament are vreun efect asupra sângelui dumneavoastră (agranulocitoză).
Alte posibilități adverse de răspuns, inclusiv:
frecvente
• Senzaţie de ameţeală/rotire.
• Durere de cap.
• Infecție respiratorie.
• Tensiune arterială mică. Aceasta vă poate face să vă simțiți slăbit sau ametit.
• Modificari ale rezultatelor analizelor de sânge:
- creșterea cantității de potasiu din sângele dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. Dacă este severă poate observa oboseală, slăbiciune, ritm neregulat al inimii sau furnicături și amorțeli.
• Efecte asupra modului în care funcționează rinichii dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. În cazuri foarte rare, poate apărea insuficientă renală.
Foarte rare
• Umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
• Scădere a celulelor roşii sau albe din sânge. observa oboseală, infection sau febră.
• Erupție trecătoare pe piele, erupție nodulară (urticarie).
• Mâncarime.
• Durere de spate, dureri articulare si musculare.
• Modificări ale modului în care funcționează ficatul dumneavoastră, inclusiv inflamarea ficatului (hepatită). puteți observa oboseală, îngălbenirea pielii și a albului ochilor și simptome asemănătoare gripei.
• Greata.
• Modificări ale rezultatelor analizelor de sânge: - cantitatea scăzută de sodiu în sânge. Dacă achasta este severă poate observa oboseală, lips de energie sau crampe musculare.
• Tuse.
Numele acestui medicament este Candesartan Atb. Substanta activă este candesartan cilexetil. Acesta face parte din grupul de medicamente denumite antagonişti ai receptorului angiotensinei II. Acţionează prin relaxarea şi lărgirea vaselor dumneavoastră de sânge. Acest lucru ajută la scaderea tensiunii arteriale. De asemenea, face mai usoară sarcina inimii dumneavoastră de a pompa sângele către toate părțile corpului dumneavoastră. Acest medicament este utilizat pentru:
-tratarea tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani.
-tratarea copiilor adulți cu insuficiență cardiacă cu funcție afectată a mușchiului cardiac, când nu pot fi utilizați inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), sau suplimentar inhibitorilor ECA când simptomele persistă în ciuda tratamentului și când nu pot fi utilizați antagonişti ai receptorilor de mineralocorticoizi (ARM). Inhibitorii ECA și ARM sunt medicamente pentru tratarea insuficienței cardiace. Cum să utilizaţi Candesartan Atb
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Este important să luați Candesartan Atb în fiecare zi.
fiecare lua Candesartan Atb cu sau fara alimente.
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercați să vă comprimați să luați oră, în fiecare dată. Acest lucru vă va ajuta să ţineţi minte să îl luaţi.
Hipertensiune arterială
-Doza recomandată de Candesartan Atb este de 8 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră poate crește această doză la 16 mg, o dată pe zi și apoi până la 32 mg, o dată pe zi, în funcție de răspunsul tensiunii arteriale.
-La un exemplu de probleme, cum sunt cei cu probleme la nivelul ficatului, la nivelul rinichilor sau cei care au pierdut recent lichide din organism, prin vărsături sau diare sau prin utilizarea de comprimate administrate pentru eliminarea apei, medicul po dozial prescrie inițial. mai mică.
-Unii pot de rasă neagră să prezinte un redus la acest tip de medicamente, când se administrează singuri și aceștia pot avea nevoie de o doză mai mare.
Utilizarea copiilor și adolescenților cu hipertensiune arterială
Copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani:
Doza inițială recomandată este de 4 mg candesartan o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea <50 kg: în cazul unor persoane care să aibă o tensiune arterială nu este controlată adecvată, medicul dumneavoastră poate decide ca să fie crescută până la maximum 8, o dată pe zi. Pentru copiii cu greutatea ≥ 50 kg: în cazul unor oameni ai tensiunii arteriale nu este controlată adecvat, medicul poate decide ca doza să fie crescută la 8 mg, o dată pe zi și apoi peo la dat 16 mg, dată pe zi șzii. apoi la dat.
Insuficienta cardiaca la adulti
-Doza inițială recomandată de candesartan este de 4 mg, o dată pe zi. Medicul dumneavoastră vă poate crește doza prin dublarea dozei la intervalul de cel puțin 2 săptămâni, până la 32 mg, o dată pe zi. Acest medicament poate fi luat împreună cu alte medicamente pentru insuficiență cardiacă și medicul dumneavoastră vă decide acest tratament este potrivit pentru dumneavoastră. Posibilitate de reacție adversă
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Întrerupeți administrarea de candesartan și solicitați ajutor medical imediat dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții alergice: • dificultăți în respirație, cu sau fără umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului • umflarea feței, buzelor, limbii și / sau gâtului, care pot provoca. dificultăţi la înghiţire • mâncărime severă a pielii (cu băşici).
Candesartan poate provoca o reducere a numărului de globule albe din sânge. Rezistența dumneavoastră la infecții poate fi scăzută și poate observa oboseală, infecție sau febră. Dacă se întâmplă acest lucru, adresați-vă medicului dumneavoastră. Medicul dumneavoastră poate să vă facă ocazional analize de sânge pentru a verifica dacă acest medicament are vreun efect asupra sângelui dumneavoastră (agranulocitoză).
Alte posibilități adverse de răspuns, inclusiv:
frecvente
• Senzaţie de ameţeală/rotire.
• Durere de cap.
• Infecție respiratorie.
• Tensiune arterială mică. Aceasta vă poate face să vă simțiți slăbit sau ametit.
• Modificari ale rezultatelor analizelor de sânge:
- creșterea cantității de potasiu din sângele dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. Dacă este severă poate observa oboseală, slăbiciune, ritm neregulat al inimii sau furnicături și amorțeli.
• Efecte asupra modului în care funcționează rinichii dumneavoastră, în special dacă aveți probleme cu rinichii sau insuficiență cardiacă. În cazuri foarte rare, poate apărea insuficientă renală.
Foarte rare
• Umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
• Scădere a celulelor roşii sau albe din sânge. observa oboseală, infection sau febră.
• Erupție trecătoare pe piele, erupție nodulară (urticarie).
• Mâncarime.
• Durere de spate, dureri articulare si musculare.
• Modificări ale modului în care funcționează ficatul dumneavoastră, inclusiv inflamarea ficatului (hepatită). puteți observa oboseală, îngălbenirea pielii și a albului ochilor și simptome asemănătoare gripei.
• Greata.
• Modificări ale rezultatelor analizelor de sânge: - cantitatea scăzută de sodiu în sânge. Dacă achasta este severă poate observa oboseală, lips de energie sau crampe musculare.
• Tuse.
-3%
62.76 MDL
64.70 MDL
Rețetă medicală
Ce este Ekvamer şi pentru ce se utilizează
Ekvamer conține trei substanțe active diferite lisinopril, amlodipină și rosuvastatină.
Lisinoprilul și amlodipina sunt utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută). Lisinoprilul aparține unui grup de medicamente numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), iar amlodipina aparține unui grup de medicamente numite blocante ale canalelor de calciu.
Rosuvastatina inhibă biosinteza colesterolului; aparține unui grup de medicamente numite statine.
Prin efectul său, nivelul scăzut al lipoproteinei sau LDL colesterolului, care poate deteriora peretele vaselor, este scăzut, iar nivelul așa numitei lipoproteine de înaltă densitate sau colesterol HDL, care protejează peretele vaselor, este crescută în sânge. În plus, rosuvastatina scade, de asemenea, nivelurile așa-numitelor trigliceride din sânge, care pot deteriora peretele vaselor în concentrație ridicată.
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. Aceasta înseamnă că aceștia sunt expuși unui risc de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
S-ar putea să nu aveți simptome de la nivelul prea ridicat al tensiunii arteriale sau al colesterolului, dar poate crește riscul anumitor complicații (cum ar fi accident vascular cerebral sau infarct miocardic), dacă nu luați medicamentele în mod regulat.
Dacă ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece schimbarea dietei și exercitarea mai multor exerciții nu au fost suficiente pentru a corecta nivelul de colesterol.
Sau ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece aveți și alți factori care cresc riscul de a avea un atac de cord, accident vascular cerebral sau probleme de sănătate conexe. Cum să utilizaţi Ekvamer
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Ekvamer nu este destinat terapiei inițiale.
Dacă ajustarea dozei pentru oricare dintre componente devine necesară din orice motiv (de exemplu, comorbiditatea nou diagnosticată, interacțiunea medicamentului etc. ), medicul dumneavoastră va înlocui tratamentul cu componentele individuale pentru titrarea dozei.
Doza recomandată este o capsulă de Ekvamer pe zi.
Dacă aveți impresia că efectul lui Ekvamer este prea puternic sau prea slab, discutați cu medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Ekvamer nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
O boală a ficatului poate influenţa nivelul amlodipinei în sânge. În acest caz, medicul dumneavoastră vă va recomanda să efectuaţi control medical mai frecvent.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În timpul tratamentului cu Ekvamer, controlul dumneavoastră medical periodic va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a concentraţiilor potasiului şi sodiului în sânge. În cazul agravării funcţiei renale, tratamentul cu Ekvamer va fi întrerupt şi va fi înlocuit cu componentele sale, în doze ajustate corespunzător.
Cum să luați Ekvamer
Ekvamer poate fi administrat cu sau fără alimente. Înghițiți capsula întregă cu apă. Trebuie să vă luați capsula în același timp în fiecare zi.
Controale normale de colesterol
Este important să mergeți la medicul dumneavoastră pentru a verifica colesterolul regulat, pentru a vă asigura că colesterolul a atins și rămâne la nivelul normal.
Medicul dumneavoastră poate decide să vă măriți doza, astfel încât să luați cantitatea de rosuvastatină potrivită pentru dumneavoastră.
De ce este important să continuați să luați Ekvamer
Trebuie să continuați să luați Ekvamer, chiar dacă aveți tensiunea arterială și colesterolul la nivelul normal, deoarece împiedică tensiunea arterială și nivelul de colesterol să reapară din nou. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Într-un studiu clinic cu combinația de lisinopril și amlodipină au fost reacții adverse frecvente, ca: dureri de cap, tuse, amețeli, palpitații (bătăi cardiace mai rapide sau neregulate) și prurit.
La utilizarea Ekvamer pot apărea reacţii alergice (de hipersensibilitate).
Trebuie să întrerupeţi imediat tratamentul cu Ekvamer şi să solicitaţi asistenţă medicală dacă apare oricare dintre următoarele simptome ale unui angioedem:
₋ dificultăţi de respiraţie, însoţite sau nu de umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
₋ umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului care pot duce la dificultăţi la înghiţire.
₋ mâncărimi severe ale pielii (însoţite de erupţie).
De asemenea, încetați să luați Ekvamer și discutați imediat cu medicul dumneavoastră dacă aveți oarecare dureri sau dureri la nivelul mușchilor, care durează mai mult decât s-ar putea aștepta. Simptomele musculare sunt mai frecvente la copii și adolescenți decât la adulți. Ca și în cazul altor medicamente care scad colesterolul (statine), un număr foarte mic de persoane au prezentat efecte neplăcute asupra mușchilor și, rareori, acestea au devenit o potențială leziune a mușchilor, cunoscută sub numele de rabdomioliză.
Ekvamer conține trei substanțe active diferite lisinopril, amlodipină și rosuvastatină.
Lisinoprilul și amlodipina sunt utilizate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială crescută). Lisinoprilul aparține unui grup de medicamente numite inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ECA), iar amlodipina aparține unui grup de medicamente numite blocante ale canalelor de calciu.
Rosuvastatina inhibă biosinteza colesterolului; aparține unui grup de medicamente numite statine.
Prin efectul său, nivelul scăzut al lipoproteinei sau LDL colesterolului, care poate deteriora peretele vaselor, este scăzut, iar nivelul așa numitei lipoproteine de înaltă densitate sau colesterol HDL, care protejează peretele vaselor, este crescută în sânge. În plus, rosuvastatina scade, de asemenea, nivelurile așa-numitelor trigliceride din sânge, care pot deteriora peretele vaselor în concentrație ridicată.
Ekvamer este utilizat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (tensiune arterială mărită) la pacienții adulți care au și un nivel ridicat de colesterol. Aceasta înseamnă că aceștia sunt expuși unui risc de infarct miocardic sau accident vascular cerebral.
S-ar putea să nu aveți simptome de la nivelul prea ridicat al tensiunii arteriale sau al colesterolului, dar poate crește riscul anumitor complicații (cum ar fi accident vascular cerebral sau infarct miocardic), dacă nu luați medicamentele în mod regulat.
Dacă ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece schimbarea dietei și exercitarea mai multor exerciții nu au fost suficiente pentru a corecta nivelul de colesterol.
Sau ați fost sfătuit să luați o statină, deoarece aveți și alți factori care cresc riscul de a avea un atac de cord, accident vascular cerebral sau probleme de sănătate conexe. Cum să utilizaţi Ekvamer
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Ekvamer nu este destinat terapiei inițiale.
Dacă ajustarea dozei pentru oricare dintre componente devine necesară din orice motiv (de exemplu, comorbiditatea nou diagnosticată, interacțiunea medicamentului etc. ), medicul dumneavoastră va înlocui tratamentul cu componentele individuale pentru titrarea dozei.
Doza recomandată este o capsulă de Ekvamer pe zi.
Dacă aveți impresia că efectul lui Ekvamer este prea puternic sau prea slab, discutați cu medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Din cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea, Ekvamer nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
O boală a ficatului poate influenţa nivelul amlodipinei în sânge. În acest caz, medicul dumneavoastră vă va recomanda să efectuaţi control medical mai frecvent.
Pacienţi cu insuficienţă renală
În timpul tratamentului cu Ekvamer, controlul dumneavoastră medical periodic va include monitorizarea frecventă a funcţiei rinichilor şi a concentraţiilor potasiului şi sodiului în sânge. În cazul agravării funcţiei renale, tratamentul cu Ekvamer va fi întrerupt şi va fi înlocuit cu componentele sale, în doze ajustate corespunzător.
Cum să luați Ekvamer
Ekvamer poate fi administrat cu sau fără alimente. Înghițiți capsula întregă cu apă. Trebuie să vă luați capsula în același timp în fiecare zi.
Controale normale de colesterol
Este important să mergeți la medicul dumneavoastră pentru a verifica colesterolul regulat, pentru a vă asigura că colesterolul a atins și rămâne la nivelul normal.
Medicul dumneavoastră poate decide să vă măriți doza, astfel încât să luați cantitatea de rosuvastatină potrivită pentru dumneavoastră.
De ce este important să continuați să luați Ekvamer
Trebuie să continuați să luați Ekvamer, chiar dacă aveți tensiunea arterială și colesterolul la nivelul normal, deoarece împiedică tensiunea arterială și nivelul de colesterol să reapară din nou. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Într-un studiu clinic cu combinația de lisinopril și amlodipină au fost reacții adverse frecvente, ca: dureri de cap, tuse, amețeli, palpitații (bătăi cardiace mai rapide sau neregulate) și prurit.
La utilizarea Ekvamer pot apărea reacţii alergice (de hipersensibilitate).
Trebuie să întrerupeţi imediat tratamentul cu Ekvamer şi să solicitaţi asistenţă medicală dacă apare oricare dintre următoarele simptome ale unui angioedem:
₋ dificultăţi de respiraţie, însoţite sau nu de umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului.
₋ umflarea feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului care pot duce la dificultăţi la înghiţire.
₋ mâncărimi severe ale pielii (însoţite de erupţie).
De asemenea, încetați să luați Ekvamer și discutați imediat cu medicul dumneavoastră dacă aveți oarecare dureri sau dureri la nivelul mușchilor, care durează mai mult decât s-ar putea aștepta. Simptomele musculare sunt mai frecvente la copii și adolescenți decât la adulți. Ca și în cazul altor medicamente care scad colesterolul (statine), un număr foarte mic de persoane au prezentat efecte neplăcute asupra mușchilor și, rareori, acestea au devenit o potențială leziune a mușchilor, cunoscută sub numele de rabdomioliză.
-3%
239.20 MDL
246.60 MDL
Rețetă medicală
-3%
50.29 MDL
51.85 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare până la moderată la pacienţii la care starea
clinică a fost stabilizată prin utilizarea componentelor individuale în aceleaşi doze.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală este de 1 comprimat, administrat o dată pe zi. Similar altor medicamente
administrate în doză unică, Lopril® H trebuie administrat în fiecare zi, la aproximativ
aceeaşi oră.
În general, dacă efectul terapeutic dorit nu se obţine într-un interval de la 2 până la 4
săptămâni la un anumit nivel al dozei, doza poate fi crescută până la 2 comprimate o
dată pe zi.
Insuficienţă renală
Tiazidele nu sunt diureticele adecvate pentru administrare la pacienţii cu insuficienţă
renală, iar la valori ale clearance-ului creatininei mai mici sau egale cu 30 ml/min
(adică în cazul insuficienţei renale moderate sau severe) ele sunt ineficace.
Lopril® H nu se va utiliza ca terapie iniţială la pacienţii cu insuficienţă renală.
La pacienţii cu clearance-ul creatininei > 30 ml/min şi < 80 ml/min Lopril® H poate fi
utilizat doar după ajustarea treptată a dozelor componentelor individuale. Doza
recomandată de lisinopril în monoterapie, în insuficienţă renală uşoară, constituie 5-10
mg.
Terapia diuretică anterioară
După administrarea dozei iniţiale de Lopril® H poate apărea hipotensiune arterială
simptomatică: aceasta se dezvoltă mai probabil la pacienţii cu depleţie volemică şi/sau
sodică ca urmare a terapiei anterioare cu diuretice. Dacă este posibil, tratamentul cu
diuretice trebuie întrerupt cu 2-3 zile înaintea iniţierii terapiei cu Lopril® H. Dacă
aceasta nu este posibil, tratamentul se va iniţia doar cu lisinopril în doza de 5 mg. La
copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la vârstnici.
În studiile clinice, eficacitatea şi tolerabilitatea lisinoprilului şi hidroclorotiazidei,
administrate concomitent, au fost similare la pacienţii hipertensivi vârstnici şi la cei
mai tineri. Eficacitatea lisinoprilului, administrat în doză de 20-80 mg, a fost similară
la pacienţii hipertensivi vârstnici (cu vârsta de 65 ani sau peste) şi la cei mai tineri. La
pacienţii hipertensivi vârstnici, monoterapia cu lisinopril a fost la fel de eficace în
reducerea tensiunii arteriale diastolice ca şi monoterapia cu hidrolorotiazidă sau
atenolol. În cadrul studiilor clinice, vârsta nu a influenţat tolerabilitatea lisinoprilului.
Administrarea în pediatrie
La copii nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea. CONTRAINDICAŢII
- Hipersensibilitate la lisinopril, la oricare dintre excipienţi sau la alţi inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei (ECA);
- hipersensibilitate la hidroclorotiazidă sau la alte medicamente derivaţi de
sulfonamidă;
- edem angioneurotic în antecedente, asociat cu terapia anterioară cu un inhibitor
al ECA;
- edem angioneurotic ereditar sau idiopatic.
- trimestrele II şi III de sarcină;
- insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min);
- anurie;
- insuficienţă hepatică severă. https://bit.ly/3ixJy8z
Lisinopril face parte din grupul medicamentelor cunoscute sub denumirea de produse active pe sistemul
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
renină-angiotensină-aldosteron; inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei (IECA).
În mod normal, enzima de conversie a angiotensinei (ECA) produce angiotensină II, care controlează în mod
natural presiunea sanguină. Angiotensina II are două acţiuni: contractă vasele sanguine şi reduce producerea
de urină de către rinichi. Ambele acţiuni au darul de a creşte tensiunea arterială. Din moment ce lisinoprilul
blochează ECA, reduce astfel producţia de angiotensină II. Vasele sanguine se relaxează şi rinichii produc mai multă urină. Astfel, determină scăderea tensiunii arteriale.
Reducându-se tensiunea arterială, înseamnă că inima nu mai trebuie să muncească din greu pentru a pompa sângele în organism. De aceea, IECA sunt folosiţi pentru a îmbunătăţi simptomele insuficienţei cardiace şi pentru a creşte supravieţuirea în urma unui infarct miocardic.
Utilizaţi Lisinopril, doar cu recomandarea medicului, în caz de:
-creştere a tensiunii arteriale cauzată de compresia sau blocarea unei artere care aduce sânge la rinichi (hipertensiune renovasculară) sau creştere a tensiunii arteriale fără o cauză evidentă (hipertensiune esenţială);
-insuficienţă cardiacă;
-infarct miocardic acut, îmbunătăţind supravieţuirea;
-la pacienţi cu afectarea funcţiei renale în stadiu incipient din cauza diabetului zaharat. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este de 10-40 mg pe zi.
Lisinopril poate fi luat înainte sau după masă, cu un pahar de apă.
Luaţi Lisinopril într-o singură doză pe zi, în fiecare zi. Acest lucru vă ajută la menţinerea eficacităţii
tratamentului.
Mergeţi la medic înainte de terminarea comprimatelor, deoarece poate fi necesară continuarea tratamentului.
Nu întrerupeţi tratamentul cu Lisinopril înainte de a întreba medicul. Dacă întrerupeţi medicaţia brusc,
starea dumneavoastră se poate înrăutăţi. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse au fost clasificate în ordinea frecvenţei lor astfel:
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane.
Rare: pot afecta până la 1 din 1000 persoane
Foarte rare: pot afecta până la 1 din 10000 persoane.
Cu frecvenţă necunoscută: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile.
INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.
Indicații terapeutice
Eprosartan este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale. Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 600 mg eprosartan o dată pe zi.
Realizarea reducerii maxime a tensiunii arteriale la majoritatea pacienților poate dura 2 până la 3 săptămâni de tratament.
Eprosartan poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte antihipertensive (vezi pct. 4.3,4.4,4.5 și 5.1). În special, sa demonstrat că adăugarea unui diuretic de tip tiazidă, cum ar fi hidroclorotiazida sau a unui blocant al canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina cu eliberare susținută, are un efect aditiv cu eprosartanul.
Eprosartan poate fi luat cu sau fără alimente.
Pacienți geriatrici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Doze la pacienții cu insuficiență hepatică:
Există experiență limitată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Doze la pacienții cu insuficiență renală:
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <60 ml / min), doza zilnică nu trebuie să depășească 600 mg.
Pacienți copii
Teveten nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.
Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Insuficiență hepatică severă.
Boală renovasculară bilaterală semnificativă hemodinamic sau stenoză severă a unui rinichi funcțional solitar
Utilizarea concomitentă a Teveten cu produse care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60 ml / min / 1,73 m 2 ) (vezi pct. 4.5 și 5.1)
Eprosartan este indicat pentru tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale. Doze și mod de administrare
Doza recomandată este de 600 mg eprosartan o dată pe zi.
Realizarea reducerii maxime a tensiunii arteriale la majoritatea pacienților poate dura 2 până la 3 săptămâni de tratament.
Eprosartan poate fi utilizat singur sau în combinație cu alte antihipertensive (vezi pct. 4.3,4.4,4.5 și 5.1). În special, sa demonstrat că adăugarea unui diuretic de tip tiazidă, cum ar fi hidroclorotiazida sau a unui blocant al canalelor de calciu, cum ar fi nifedipina cu eliberare susținută, are un efect aditiv cu eprosartanul.
Eprosartan poate fi luat cu sau fără alimente.
Pacienți geriatrici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
Doze la pacienții cu insuficiență hepatică:
Există experiență limitată la pacienții cu insuficiență hepatică (vezi pct. 4.3).
Doze la pacienții cu insuficiență renală:
La pacienții cu insuficiență renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei <60 ml / min), doza zilnică nu trebuie să depășească 600 mg.
Pacienți copii
Teveten nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți din cauza lipsei de date privind siguranța și eficacitatea. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienți.
Al doilea și al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 și 4.6).
Insuficiență hepatică severă.
Boală renovasculară bilaterală semnificativă hemodinamic sau stenoză severă a unui rinichi funcțional solitar
Utilizarea concomitentă a Teveten cu produse care conțin aliskiren este contraindicată la pacienții cu diabet zaharat sau insuficiență renală (RFG <60 ml / min / 1,73 m 2 ) (vezi pct. 4.5 și 5.1)
-3%
580.25 MDL
598.20 MDL
Ce este Hartil Amlo şi pentru ce se utilizează
Hartil Amlo conţine două substanţe active numite ramipril şi amlodipină.
Ramiprilul face parte din grupa de medicamente numită inhibitori ai ECA (inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei), în timp ce amlodipina face parte din grupa de medicamente numită
antagonişti de calciu.
Ramipril acţionează prin:
Scăderea producerii de substanţe care cresc tensiunea arterială de către organismul
dumneavoastră
Relaxarea şi dilatarea vaselor de sânge
Micşorarea efortului inimii de pompare a sângelui în organism.
Amlodipina acţionează prin:
• Relaxarea vaselor de sânge astfel sângele circulặ prin vasele de sânge mai uşor.
Hartil Amlo poate fi utilizat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la
pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător prin administrarea asociată de
ramipril şi amlodipină, la aceleaşi doze ca şi în combinaţie în doză fixă, dar sub formă de
comprimate separate. Cum să luaţi Hartil Amlo
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi
sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Regimul de dozare
- Doza obişnuită este de 1 capsulă, având concentraţia stabilită de medicul dumneavoastră
- În funcţie de efectele acestui medicament, medicul dumneavoastră vă poate modifica doza
- Doza maximă este de o capsulă cu concentraţia de 10 mg /10 mg, o dată pe zi
Grupe speciale de pacienţi
Poate fi necesară modificarea dozelor în cazul afecţiunilor ficatului şi rinichilor.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va reduce dozele administrate la începutul tratamentului şi va modifica
ulterior aceste doze într-un ritm mai lent.
La pacienţii foarte în vârstă sau la cei cu dizabilităţi nu este recomandată administrarea capsulelor
de Hartil Amlo .
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Hartil Amlo nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă aveţi impresia că efectul terapeutic al acestui
medicament este prea slab sau prea puternic.
Este important să luaţi capsulele în mod constant. Mergeţi la medicul dumneavoastră înainte de
terminarea capsulelor.
Mod de administrare
- Luaţi acest medicament pe cale orală, în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi, înainte sau după
masă.
- Înghiţiţi capsula întreagă cu o cantitate de lichid.
- Nu sfărâmaţi şi nu mestecaţi capsulele.
- Nu luaţi Hartil Amlo cu suc de grepfrut. Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Încetaţi să utilizaţi Hartil Amlo şi contactaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă prezentaţi una
dintre următoarele reacţii adverse - puteţi avea nevoie urgentă de tratament medical:
- Umflarea feţei, buzelor sau gâtului ceea ce poate determina probleme la înghiţire sau la
respiraţie precum şi mâncărimi şi erupţii trecătoare pe piele. Acestea pot fi simptomele unei
reacţii alergice grave la Hartil Amlo.
- Reacţii severe la nivelul pielii cum sunt erupţiile trecătoare pe piele, ulceraţii ale mucoasei
bucale, înrăutăţirea unei afecţiuni pre-existente a pielii, înroşire, apariţie a unor pustule sau
exfolierea pielii (cum sunt sindromul Stevens-Johnson, necroliza toxică epidermică sau eritem
polimorf).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi:
- Bătăi rapide ale inimii, bătăi neregulate sau puternice ale inimii (palpitaţii), dureri în piept,
senzaţie de apăsare în piept sau probleme mai grave care includ infarct miocardic şi accident
vascular cerebral.
- Scurtarea respiraţiei sau tuse. Acestea pot fi simptome ale unor probleme la nivelul plămânilor.
- Apariţie a vânătăilor mai uşor decât în mod normal, sângerări cu durată mai lungă decât normal,
alte simptome de sângerare (cum este sângerarea gingiilor), puncte purpurii, umflături la nivelul
pielii sau infecţii apărute mai uşor decât în mod normal, gât inflamat şi febră, stare de oboseală,
stare de leşin, ameţeli sau paloare a pielii. Acestea pot fi semne ale unor probleme ale sângelui
sau ale măduvei osoase.
- Dureri severe de stomac care pot ajunge până în spate. Acesta poate fi un semn de inflamarea
pancreasului (pancreatită).
- Febră, frisoane, oboseală, pierderea poftei de mâncare, dureri de stomac, senzaţie de rău,
îngălbenirea pielii sau albului ochilor (icter). Acestea pot fi semnele unor probleme hepatice,
cum sunt inflamarea ficatului (hepatita) sau deteriorarea ficatului. https://bit.ly/2VZ9Wk4
Hartil Amlo conţine două substanţe active numite ramipril şi amlodipină.
Ramiprilul face parte din grupa de medicamente numită inhibitori ai ECA (inhibitori ai enzimei de
conversie a angiotensinei), în timp ce amlodipina face parte din grupa de medicamente numită
antagonişti de calciu.
Ramipril acţionează prin:
Scăderea producerii de substanţe care cresc tensiunea arterială de către organismul
dumneavoastră
Relaxarea şi dilatarea vaselor de sânge
Micşorarea efortului inimii de pompare a sângelui în organism.
Amlodipina acţionează prin:
• Relaxarea vaselor de sânge astfel sângele circulặ prin vasele de sânge mai uşor.
Hartil Amlo poate fi utilizat în tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială) la
pacienţii a căror tensiune arterială nu este controlată corespunzător prin administrarea asociată de
ramipril şi amlodipină, la aceleaşi doze ca şi în combinaţie în doză fixă, dar sub formă de
comprimate separate. Cum să luaţi Hartil Amlo
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi
sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Regimul de dozare
- Doza obişnuită este de 1 capsulă, având concentraţia stabilită de medicul dumneavoastră
- În funcţie de efectele acestui medicament, medicul dumneavoastră vă poate modifica doza
- Doza maximă este de o capsulă cu concentraţia de 10 mg /10 mg, o dată pe zi
Grupe speciale de pacienţi
Poate fi necesară modificarea dozelor în cazul afecţiunilor ficatului şi rinichilor.
Vârstnici
Medicul dumneavoastră va reduce dozele administrate la începutul tratamentului şi va modifica
ulterior aceste doze într-un ritm mai lent.
La pacienţii foarte în vârstă sau la cei cu dizabilităţi nu este recomandată administrarea capsulelor
de Hartil Amlo .
Utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Hartil Amlo nu este recomandat pentru administrare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani, din
cauza lipsei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă aveţi impresia că efectul terapeutic al acestui
medicament este prea slab sau prea puternic.
Este important să luaţi capsulele în mod constant. Mergeţi la medicul dumneavoastră înainte de
terminarea capsulelor.
Mod de administrare
- Luaţi acest medicament pe cale orală, în acelaşi moment al zilei, în fiecare zi, înainte sau după
masă.
- Înghiţiţi capsula întreagă cu o cantitate de lichid.
- Nu sfărâmaţi şi nu mestecaţi capsulele.
- Nu luaţi Hartil Amlo cu suc de grepfrut. Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Încetaţi să utilizaţi Hartil Amlo şi contactaţi-l pe medicul dumneavoastră dacă prezentaţi una
dintre următoarele reacţii adverse - puteţi avea nevoie urgentă de tratament medical:
- Umflarea feţei, buzelor sau gâtului ceea ce poate determina probleme la înghiţire sau la
respiraţie precum şi mâncărimi şi erupţii trecătoare pe piele. Acestea pot fi simptomele unei
reacţii alergice grave la Hartil Amlo.
- Reacţii severe la nivelul pielii cum sunt erupţiile trecătoare pe piele, ulceraţii ale mucoasei
bucale, înrăutăţirea unei afecţiuni pre-existente a pielii, înroşire, apariţie a unor pustule sau
exfolierea pielii (cum sunt sindromul Stevens-Johnson, necroliza toxică epidermică sau eritem
polimorf).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi:
- Bătăi rapide ale inimii, bătăi neregulate sau puternice ale inimii (palpitaţii), dureri în piept,
senzaţie de apăsare în piept sau probleme mai grave care includ infarct miocardic şi accident
vascular cerebral.
- Scurtarea respiraţiei sau tuse. Acestea pot fi simptome ale unor probleme la nivelul plămânilor.
- Apariţie a vânătăilor mai uşor decât în mod normal, sângerări cu durată mai lungă decât normal,
alte simptome de sângerare (cum este sângerarea gingiilor), puncte purpurii, umflături la nivelul
pielii sau infecţii apărute mai uşor decât în mod normal, gât inflamat şi febră, stare de oboseală,
stare de leşin, ameţeli sau paloare a pielii. Acestea pot fi semne ale unor probleme ale sângelui
sau ale măduvei osoase.
- Dureri severe de stomac care pot ajunge până în spate. Acesta poate fi un semn de inflamarea
pancreasului (pancreatită).
- Febră, frisoane, oboseală, pierderea poftei de mâncare, dureri de stomac, senzaţie de rău,
îngălbenirea pielii sau albului ochilor (icter). Acestea pot fi semnele unor probleme hepatice,
cum sunt inflamarea ficatului (hepatita) sau deteriorarea ficatului. https://bit.ly/2VZ9Wk4
Ce este Lisinocor şi pentru ce se utilizează
Lisinocor aparţine unui grup de medicamente numite inhibitori ECA (inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei). Lisinoprilul este un medicament hipotensiv,
el dilată vasele sanguine, ajutând inima dumneavoastră să pompeze sângele la
nivelul întregului corp. Acest lucru reduce tensiunea dumneavoastră arterială.
Lisinocor se utilizează pentru tratamentul:
• tensiunii arteriale mari (hipertensiune);
• insuficienţei cardiace cornice, în care inima pompează cu dificultate sângele
la nivelul întregului corp;
• atacului de cord suferit recent (infarct miocardic);
• afecţiunilor renale datorate diabetului zaharat tip II şi tensiunii arteriale
mari. Cum să utilizaţi Lisinocor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Odată ce aţi început să luaţi Lisinocor medicul dumneavoastră poate să vă solicite
analize de sânge. Medicul dumneavoastră vă poate ajusta doza, astfel încât să se
administreze cantitatea potrivită de medicament pentru dumneavoastră.
Atunci când luaţi medicamentul:
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercaţi să luaţi comprimatele în acelaşi timp, în fiecare zi. Nu contează dacă luaţi
Lisinocor înainte sau după masă.
Luaţi Lisinocor atâta timp, cât medicul dumneavoastră vă va spune, acesta este
un tratament pe termen lung. Este important să luaţi Lisinocor în fiecare zi.
Atunci cand luaţi prima doză:
Aveţi grijă deosebită atunci, când luaţi prima doză de Lisinocor sau dacă doza
dumneavoastră este crescută, pentru că poate provoca o scădere mai mare a
tensiunii arteriale decât dozele următoare.
Se poate să vă simţiţi ameţit sau uşor confuz. Dacă se întâmplă acest lucru,
trebuie să vă întindeţi. Dacă sunteţi îngrijorat, vă rugăm să discutaţi cu medicul
dumneavoastră cât mai curând posibil. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, deşi
acestea nu se manifestă la toate persoanele.
Dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii, incetaţi să luaţi Lisinocor şi
consultaţi imediat medicul dumneavoastră:
Reacţii alergice severe (rare, pot afecta pană la 1 din 1000 persoane).
Semnele pot include apariţia bruscă de:
- Umflare a feţei, buzelor, limbii sau gatului. Acest lucru poate face dificilă
posibilitatea de a inghiţi.
- Umflare severă sau bruscă a mainilor, picioarelor şi gleznelor.
- Dificultate in respiraţie.
- Mancarimi severe ale pielii (cu umflături).
Tulburări severe ale pielii, ca o erupţie bruscă sau neaşteptată sau ca o
arsură, de culoare roşie sau cu descuamarea pielii (foarte rar, pot afecta
pană la 1 din 10000 persoane).
O infecţie cu simptome cum sunt febră şi deteriorarea gravă a stării
generale, sau febră cu simptome de infecţie locală, cum sunt dureri de
gat/de faringe/de gură sau probleme urinare (foarte rare, pot afecta pană la
1 din 10000 persoane). https://bit.ly/3wNq9W5
Lisinocor aparţine unui grup de medicamente numite inhibitori ECA (inhibitori ai
enzimei de conversie a angiotensinei). Lisinoprilul este un medicament hipotensiv,
el dilată vasele sanguine, ajutând inima dumneavoastră să pompeze sângele la
nivelul întregului corp. Acest lucru reduce tensiunea dumneavoastră arterială.
Lisinocor se utilizează pentru tratamentul:
• tensiunii arteriale mari (hipertensiune);
• insuficienţei cardiace cornice, în care inima pompează cu dificultate sângele
la nivelul întregului corp;
• atacului de cord suferit recent (infarct miocardic);
• afecţiunilor renale datorate diabetului zaharat tip II şi tensiunii arteriale
mari. Cum să utilizaţi Lisinocor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Odată ce aţi început să luaţi Lisinocor medicul dumneavoastră poate să vă solicite
analize de sânge. Medicul dumneavoastră vă poate ajusta doza, astfel încât să se
administreze cantitatea potrivită de medicament pentru dumneavoastră.
Atunci când luaţi medicamentul:
Înghiţiţi comprimatul cu un pahar cu apă.
Încercaţi să luaţi comprimatele în acelaşi timp, în fiecare zi. Nu contează dacă luaţi
Lisinocor înainte sau după masă.
Luaţi Lisinocor atâta timp, cât medicul dumneavoastră vă va spune, acesta este
un tratament pe termen lung. Este important să luaţi Lisinocor în fiecare zi.
Atunci cand luaţi prima doză:
Aveţi grijă deosebită atunci, când luaţi prima doză de Lisinocor sau dacă doza
dumneavoastră este crescută, pentru că poate provoca o scădere mai mare a
tensiunii arteriale decât dozele următoare.
Se poate să vă simţiţi ameţit sau uşor confuz. Dacă se întâmplă acest lucru,
trebuie să vă întindeţi. Dacă sunteţi îngrijorat, vă rugăm să discutaţi cu medicul
dumneavoastră cât mai curând posibil. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, deşi
acestea nu se manifestă la toate persoanele.
Dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii, incetaţi să luaţi Lisinocor şi
consultaţi imediat medicul dumneavoastră:
Reacţii alergice severe (rare, pot afecta pană la 1 din 1000 persoane).
Semnele pot include apariţia bruscă de:
- Umflare a feţei, buzelor, limbii sau gatului. Acest lucru poate face dificilă
posibilitatea de a inghiţi.
- Umflare severă sau bruscă a mainilor, picioarelor şi gleznelor.
- Dificultate in respiraţie.
- Mancarimi severe ale pielii (cu umflături).
Tulburări severe ale pielii, ca o erupţie bruscă sau neaşteptată sau ca o
arsură, de culoare roşie sau cu descuamarea pielii (foarte rar, pot afecta
pană la 1 din 10000 persoane).
O infecţie cu simptome cum sunt febră şi deteriorarea gravă a stării
generale, sau febră cu simptome de infecţie locală, cum sunt dureri de
gat/de faringe/de gură sau probleme urinare (foarte rare, pot afecta pană la
1 din 10000 persoane). https://bit.ly/3wNq9W5
-3%
37.59 MDL
38.75 MDL