Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
Ce este
Duxobel
şi pentru ce se utilizează
Duxobel
conţine
susbstanţa
activă
duloxetină.
Duxobel
creşte
cantitatea
serotonină
noradrenalină la nivelul sistemului nervos central.
Duxobel este utilizat la adulţi pentru tratamentul:
depresiei;
tulburării de anxietate generalizată (senzaţie cronică de anxietate sau nervozitate);
durerii din neuropatia diabetică (descrisă frecvent ca o senzaţie de arsură, junghi, înţepătură,
săgetare, durere sau ca un şoc electric. În zona afectată fie se poate pierde sensibilitatea, fie poate
apare senzaţie de durere la atingere, căldură, frig sau apăsare).
Duxobel începe să acţioneze la cele mai multe persoane cu depresie sau anxietate în termen de
două săptămâni de la începerea tratamentului, dar poate dura 2-4 săptămâni înainte de a vă simti
mai bine.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă nu începeţi să vă simţiţi mai bine după această dată.
Medicul dumneavoastră poate să să vă prescrie în continuare Duxobel şi atunci când vă simţiţi
mai bine, ca să preîntâmpine revenirea depresiei sau anxietăţii.
La persoanele cu neuropatie diabetică poate dura câteva săptămâni înainte de a vă simti mai bine.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu vă simţiţi mai bine după 2 luni. Cum să luaţi
Duxobel
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Duxobel este pentru administrare orală. Trebuie să înghiţiţi capsula întreagă cu apă.
Pentru depresie şi durerea din neuropatia diabetică:
Doza obişnuită de Duxobel este 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea
mai potrivită pentru dumneavoastră.
Pentru tulburarea de anxietate generalizată:
Doza uzuală de iniţiere a tratamentului cu Duxobel este de 30 mg o dată pe zi după care
majoritatea pacienţilor vor primi 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea
mai potrivită pentru dumneavoastră. În funcţie de răspunsul dumneavoastră la administrarea
Duxobel-ului, doza poate fi crescută până la 120 mg pe zi.
Pentru a nu uita să luaţi Duxobel, poate fi mai uşor să o luaţi la aceeaşi oră în fiecare zi.
Discutaţi cu medicul despre durata tratamentului. Nu încetaţi să luaţi Duxobel sau să vă schimbaţi
doza fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Tratarea corectă a afecţiunii dumneavoastră este
importantă pentru a vă ajuta să vă faceţi mai bine. Dacă nu este tratată, starea dumneavoastră nu
va dispărea şi poate deveni mai gravă şi mai dificil de tratat.
Dacă luaţi mai mult
Duxobel
decât trebuie
Anunţaţi imediat medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă aţi luat mai mult decât cantitatea de
Duxobel
prescrisă
medic.
Simptomele
supradozaj
includ
somnolenţă,
comă,
sindrom
serotoninergic (o afecţiune rară care poate determina senzaţie intensă de fericire, ameţeală, scăderea
îndemânării, nelinişte, senzaţia că „eşti beat”, febră, transpiraţii sau rigiditate musculară), convulsii,
vărsături şi bătăi rapide la inimii.
Duxobel
şi pentru ce se utilizează
Duxobel
conţine
susbstanţa
activă
duloxetină.
Duxobel
creşte
cantitatea
serotonină
noradrenalină la nivelul sistemului nervos central.
Duxobel este utilizat la adulţi pentru tratamentul:
depresiei;
tulburării de anxietate generalizată (senzaţie cronică de anxietate sau nervozitate);
durerii din neuropatia diabetică (descrisă frecvent ca o senzaţie de arsură, junghi, înţepătură,
săgetare, durere sau ca un şoc electric. În zona afectată fie se poate pierde sensibilitatea, fie poate
apare senzaţie de durere la atingere, căldură, frig sau apăsare).
Duxobel începe să acţioneze la cele mai multe persoane cu depresie sau anxietate în termen de
două săptămâni de la începerea tratamentului, dar poate dura 2-4 săptămâni înainte de a vă simti
mai bine.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă nu începeţi să vă simţiţi mai bine după această dată.
Medicul dumneavoastră poate să să vă prescrie în continuare Duxobel şi atunci când vă simţiţi
mai bine, ca să preîntâmpine revenirea depresiei sau anxietăţii.
La persoanele cu neuropatie diabetică poate dura câteva săptămâni înainte de a vă simti mai bine.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu vă simţiţi mai bine după 2 luni. Cum să luaţi
Duxobel
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Duxobel este pentru administrare orală. Trebuie să înghiţiţi capsula întreagă cu apă.
Pentru depresie şi durerea din neuropatia diabetică:
Doza obişnuită de Duxobel este 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea
mai potrivită pentru dumneavoastră.
Pentru tulburarea de anxietate generalizată:
Doza uzuală de iniţiere a tratamentului cu Duxobel este de 30 mg o dată pe zi după care
majoritatea pacienţilor vor primi 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea
mai potrivită pentru dumneavoastră. În funcţie de răspunsul dumneavoastră la administrarea
Duxobel-ului, doza poate fi crescută până la 120 mg pe zi.
Pentru a nu uita să luaţi Duxobel, poate fi mai uşor să o luaţi la aceeaşi oră în fiecare zi.
Discutaţi cu medicul despre durata tratamentului. Nu încetaţi să luaţi Duxobel sau să vă schimbaţi
doza fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Tratarea corectă a afecţiunii dumneavoastră este
importantă pentru a vă ajuta să vă faceţi mai bine. Dacă nu este tratată, starea dumneavoastră nu
va dispărea şi poate deveni mai gravă şi mai dificil de tratat.
Dacă luaţi mai mult
Duxobel
decât trebuie
Anunţaţi imediat medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă aţi luat mai mult decât cantitatea de
Duxobel
prescrisă
medic.
Simptomele
supradozaj
includ
somnolenţă,
comă,
sindrom
serotoninergic (o afecţiune rară care poate determina senzaţie intensă de fericire, ameţeală, scăderea
îndemânării, nelinişte, senzaţia că „eşti beat”, febră, transpiraţii sau rigiditate musculară), convulsii,
vărsături şi bătăi rapide la inimii.
-3%
182.89 MDL
188.55 MDL
Rețetă medicală
Ce este Relium şi pentru ce se utilizează
Relium conţine substanţa activă numită diazepam. Aceasta face parte dintr-un grup de
medicamente numit “benzodiazepine”.
Diazepamul are acţiune anxiolitică, calmantă, somniferă şi anticonvulsivă. Reduce, de
asemenea, tensiunea musculaturii scheletice.
Pentru ce se utilizează
Tratamentul
termen
scurt
(2-4
săptămâni)
anxietăţii
(stare
frică
nejustificată), asociată cu problemele de somn (insomnie).
Tratamentul simptomelor asociate cu suspendarea bruscă a consumului de alcool.
Tratamentul stărilor însoţite de creşterea tensiunii musculare.
În calitate de calmant şi relaxant înainte de o operație (premedicație).
Epilepsie (convulsii). Cum să utilizaţi Relium
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau
aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu
sunteţi sigur.
Adulţi
Stare de anxietate şi nelinişte – 5-10 mg pe zi, în 1-2 prize.
Simptome ale sindromului de abstinenţă alcoolică – până la 30 mg pe zi, divizate în
câteva prize, de obicei, 10 mg de 3 ori pe zi.
În cazuri justificate, în special în psihoze alcoolice, doza poate fi crescută până la 60 mg
pe zi (este necesară monitorizarea posibilelor tulburări ale respiraţiei).
Insomnie – 5-10 mg cu 30 minute înainte de somn.
Stări însoţite de spasticitate musculară – 5-15 mg pe zi, divizate în câteva prize. În
cazuri severe, doza zilnică poate fi crescută pînă la 60 mg.
Ca premedicaţie – de la 5 până la 20 mg/zi.
În calitate de remediu anticonvulsiv – 2-10 mg de 2-4 ori pe zi.
Copii cu vârsta mai mare de 3 ani
În caz de anxietate, tensiune musculară crescută sau ca remediu anticonvulsiv – 1-2,5
mg, de 3-4 ori pe zi, sau 0,12-0,8 mg/kg greutate corporală, sau 3,5-24 mg/m
suprafaţă corporală pe zi, divizate în 3-4 prize. Ulterior doza poate fi crescută treptat, în
funcţie de eficienţa şi intensitatea reacţiilor adverse.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt mai sensibili la acţiunea medicamentelor cu acţiune asupra
sistemului nervos central.
Se recomandă prescrierea dozei minime efective pacienţilor vârstnici. Dozele nu trebuie
să depăşească jumătate din doza recomandată pentru pacienţii adulţi. Doza va fi stabilită
de medicul dumnevoastră.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică şi (sau) renală
Dacă
aveţi
insuficienţă
hepatică
renală(dereglări
ficatului,
rinichilor)
administraţi medicamentul cu o atenţie sporită. Poate fi necesară reducerea dozei.
Medicul stabileşte doza pentru fiecare pacient în mod individual, în funcţie de gradul de
insuficienţă al organului respectiv.
Dacă acţiunea medicamentului în timpul administrării lui pare a fi prea puternică sau prea
slabă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Durata tratamentului
Durata tratamentului cu Relium este stabilită de către medic în mod individual.
Durata tratamentului cu diazepam trebuie să fie limitată la minim şi nu trebuie să
depăşească 4 săptămâni în caz de insomnie, şi de la 8 până la 12 săptămâni în caz de
anxietate, inclusiv perioada de suspendare treptată.
Mod de administrare
Comprimatele se administrează intern, cu puţină apă.
Medicul trebuie să prescrie medicamentul în doze efective minime şi în caz de necesitate
să mărească treptat doza. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu
apar la toate persoanele.
Numărul şi gravitatea efectelor adverse depind de sensibilitatea individuală a pacientului
şi de doza medicamentului. Reacţiile adverse sunt, de obicei, uşoare şi dispar după
suspendarea medicamentului.
Relium conţine substanţa activă numită diazepam. Aceasta face parte dintr-un grup de
medicamente numit “benzodiazepine”.
Diazepamul are acţiune anxiolitică, calmantă, somniferă şi anticonvulsivă. Reduce, de
asemenea, tensiunea musculaturii scheletice.
Pentru ce se utilizează
Tratamentul
termen
scurt
(2-4
săptămâni)
anxietăţii
(stare
frică
nejustificată), asociată cu problemele de somn (insomnie).
Tratamentul simptomelor asociate cu suspendarea bruscă a consumului de alcool.
Tratamentul stărilor însoţite de creşterea tensiunii musculare.
În calitate de calmant şi relaxant înainte de o operație (premedicație).
Epilepsie (convulsii). Cum să utilizaţi Relium
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau
aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu
sunteţi sigur.
Adulţi
Stare de anxietate şi nelinişte – 5-10 mg pe zi, în 1-2 prize.
Simptome ale sindromului de abstinenţă alcoolică – până la 30 mg pe zi, divizate în
câteva prize, de obicei, 10 mg de 3 ori pe zi.
În cazuri justificate, în special în psihoze alcoolice, doza poate fi crescută până la 60 mg
pe zi (este necesară monitorizarea posibilelor tulburări ale respiraţiei).
Insomnie – 5-10 mg cu 30 minute înainte de somn.
Stări însoţite de spasticitate musculară – 5-15 mg pe zi, divizate în câteva prize. În
cazuri severe, doza zilnică poate fi crescută pînă la 60 mg.
Ca premedicaţie – de la 5 până la 20 mg/zi.
În calitate de remediu anticonvulsiv – 2-10 mg de 2-4 ori pe zi.
Copii cu vârsta mai mare de 3 ani
În caz de anxietate, tensiune musculară crescută sau ca remediu anticonvulsiv – 1-2,5
mg, de 3-4 ori pe zi, sau 0,12-0,8 mg/kg greutate corporală, sau 3,5-24 mg/m
suprafaţă corporală pe zi, divizate în 3-4 prize. Ulterior doza poate fi crescută treptat, în
funcţie de eficienţa şi intensitatea reacţiilor adverse.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt mai sensibili la acţiunea medicamentelor cu acţiune asupra
sistemului nervos central.
Se recomandă prescrierea dozei minime efective pacienţilor vârstnici. Dozele nu trebuie
să depăşească jumătate din doza recomandată pentru pacienţii adulţi. Doza va fi stabilită
de medicul dumnevoastră.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică şi (sau) renală
Dacă
aveţi
insuficienţă
hepatică
renală(dereglări
ficatului,
rinichilor)
administraţi medicamentul cu o atenţie sporită. Poate fi necesară reducerea dozei.
Medicul stabileşte doza pentru fiecare pacient în mod individual, în funcţie de gradul de
insuficienţă al organului respectiv.
Dacă acţiunea medicamentului în timpul administrării lui pare a fi prea puternică sau prea
slabă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Durata tratamentului
Durata tratamentului cu Relium este stabilită de către medic în mod individual.
Durata tratamentului cu diazepam trebuie să fie limitată la minim şi nu trebuie să
depăşească 4 săptămâni în caz de insomnie, şi de la 8 până la 12 săptămâni în caz de
anxietate, inclusiv perioada de suspendare treptată.
Mod de administrare
Comprimatele se administrează intern, cu puţină apă.
Medicul trebuie să prescrie medicamentul în doze efective minime şi în caz de necesitate
să mărească treptat doza. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu
apar la toate persoanele.
Numărul şi gravitatea efectelor adverse depind de sensibilitatea individuală a pacientului
şi de doza medicamentului. Reacţiile adverse sunt, de obicei, uşoare şi dispar după
suspendarea medicamentului.
-3%
19.93 MDL
20.55 MDL
Rețetă medicală
DENUMIREA COMERCIALĂ
Paroxetină.
DCI-ul substanţei active
Paroxetinum.
COMPOZIŢIA
1 comprimat conţine:
substanţa activă: paroxetină (sub formă de clorhidrat de
paroxetină hemihidrat) – 20 mg;
excipienți: stearat de magneziu, Crospovidonă (Kollidon
CL) Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanță gălbuie,
de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară pla tă, muchii teşite, cu o linie de divizareşi incrustaţie „BP”
pe o parte a comprimatului, suprafaţa laterală cu mar gini rotunjite.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoni nei, N06AB05.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Paroxetina este un inhibitor selectiv al recaptării 5-hi droxitriptaminei (5-HT, serotonină). Datorită capacităţii
specifice de inhibare a recaptării 5-HT de către neuronii
cerebrali, manifestă acţiune antidepresivă.
Paroxetina nu este înrudită chimic cu antidepresivele
triciclice, tetraciclice sau alte antidepresive disponibile.
Afinitatea paroxetinei către receptorii muscarinici este
nesemnificativă. Manifestă efect anticolinergic slab.
Spre deosebire de antidepresivele triciclice, paroxetina,
ca remediu selectiv, manifestă afinitate slabă faţă de α2 şi
β-adrenoreceptori, receptorii dopaminergici D2, seroto ninergici 5-HT1, 5HT2 şi histaminergici H1. Similar altor
inhibitori selectivi ai recaptării 5-HT, paroxetina determi nă simptome ale stimulării excesive a receptorilor de
5-HT, în cazul când s-au administrat anterior inhibitori
de monoaminoxidază (IMAO) sau triptofan. Administra rea paroxetinei dimineaţa nu afectează durata şi calita tea somnului, mai mult ca atât, are loc ameliorarea som nului sub acţiunea preparatului.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală paroxetina se absoarbe rapid
şi este metabolizată la nivelul primului pasaj hepatic.
Din cauza metabolizării primare şi clearance-ului plas matic redus absorbţia poate fi incompletă, în special la
administrarea repetată sau a dozelor mari. Astfel, con centraţia plasmatică creşte neuniform, ce provoacă o in stabilitate a parametrilor farmacocinetici şi devieri de la
liniaritatea cineticii. Concentraţia plasmatică la starea de
echilibru se atinge către ziua 7-14 de la iniţierea trata mentului, după care farmacocinetica preparatului este
stabilă, chiar în cazul administrării îndelungate.
Paroxetina este larg distribuită în ţesuturi şi doar 1 %
din paroxetina din organism se regăseşte în plasmă. Se
cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie de circa
95 %. Nu este stabilită o corelare între eficacitatea clini că şi concentraţia plasmatică a paroxetinei. In cantităţi
mici se determină în laptele matern şi în tesuturile em brionului.
Principalii metaboliţi ai paroxetinei sunt produşii polari
şi conjugaţi ai oxidării şi metilării, care sunt rapid elimi naţi. Având în vedere lipsa relativă a activităţii lor far macologice, este improbabil ca ei să contribuie la efec tele terapeutice ale paroxetinei. Metabolizarea nu inter feră cu acţiunea selectivă a paroxetinei de recaptare a
5-HT la nivel neuronal.
Aproximativ 2 % din doza administrată se elimină sub
formă nemodificată pe cale renală, iar 64 % – sub formă
de metaboliţi. Circa 36 % se elimină cu fecale, mai puţin
de 1 % – sub formă nemodificată. Eliminarea paroxetinei
poartă un caracter bifazic: se începe cu metabolizarea
primară, după care urmează eliminarea sistemică. Timpul
de înjumătăţire este variat, în medie constituie 24 ore.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici, de asemenea la cei cu insuficienţă
renală şi hepatică severă concentraţia plasmatică a paro xetinei se poate majora.
INDICAŢII TERAPEUTICE
• depresie;
• tulburări obsesiv-compulsive;
• atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
• tulburări de anxietate socială/fobie socială;
• tulburărilor de anxietate generalizată;
• sindromul de stres post-traumatic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, prefera bil dimineaţa, în timpul mesei. Comprimatele se vor în ghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Amelio rarea stării se determină de obicei peste 1-2 săptămâni
de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive,
peste 3-4 săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de preparat. Da că doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate
majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia
individuală a pacientului, până la atingerea dozei nicte merale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să
fie suficient de lungă, de cel puţin 6 luni, pentru a se asi gura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compulsive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia
se poate iniţia cu doza de 20 mg, cu majorarea ei fiecare
săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recoman date. Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza
este insuficientă, se poate majora gradual până la doza
nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a
tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni
sau mai mult.
Atacuri de panică
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Tera pia se va iniţia cu doza de 10 mg/zi care, în funcţie de re acţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu
10 mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamen tul se iniţiază cu doze mici pentru a preveni agravarea
simptomelor de panică, care se observă de obicei la de butul terapiei. În unele cazuri doza se poate majora gra dual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a
tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni
sau mai mult.
Tulburări de anxietate socială/fobie socială
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săp tămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorea ză, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână
până la atingerea efectului scontat. Doza nictemerală ma ximă este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tra tament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie
de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora
cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nic temerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelun gate de tratament este necesară evaluarea sistematică a
terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In
funcţie de reacţia pacientului la tratament doza se poate
majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul
curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea
sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării pre paratului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza tre buie redusă treptat, câte 10 mg pe săptămână. Dacă du pă scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului
apar simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în
vedere reluarea tratamentului cu ultima doză prescrisă.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar
într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poa te majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al
preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii
caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată
este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii paci enţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza
maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi
adolescenţilor, deoarece studiile clinice controlate efec tuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină
cu un risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul
creatininei < 30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc
creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De
aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la li mita inferioară a intervalului de doze recomandate
REACŢII ADVERSE
Frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse enumerate
mai jos se reduce în procesul tratamentului şi în majori tatea cazurilor nu necesită sistarea administrării prepa ratului.
Reacţiile adverse ale preparatului sunt enumerate mai
jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în func ţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foar te frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100, < 1/10); oca zionale (> 1/1000, < 1/100); rare (> 1/10000, < 1/1000);
foarte rar, inclusiv cazuri unice (< 1/10000).
Tulburări hematologice şi limfatice, ocazional – sângerări
anormale, în special la nivelul pielii şi mucoaselor
(echimoze); foarte rar – trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar: foarte rar – reacţii aler gice, inclusiv urticarie şi edem angioneurotic.
Tulburări endocrine: foarte rar – sindrom de secreţie ina decvată de hormon antidiuretic (SIADH).
Tulburări metabolice și de nutriție: frecvent – inapetenţă;
rar – hiponatriemie, în special la vârstnici, care poate fi
cauzată de SIADH
Tulburări psihice: frecvent – somnolenţă, insomnie; oca zional – confuzie mintală, halucinaţii; rar – reacţii mania cale, excitabilitate, anxietate, depersonalizare, atacuri de
panică, acatizie.
Aceste simptome pot fi determinate, de asemenea, de
boala preexistentă.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvent – vertije, tremor;
ocazional – tulburări extrapiramidale; rar – convulsii;
foarte rar – sindrom serotoninic (excitabilitate, confuzie
mintală, diaforeză, halucinaţii, hiperreflexie, mioclonus,
frisoane, tahicardie, tremor).
Tulburările extrapiramidale cu distonie oro-facială se de termină preponderent în cazurile, când dereglările de
coordonare a mişcărilor se încadrează în maladia de ba ză sau sunt provocate de administrarea anterioară a
neurolepticelor.
Tulburări oculare: frecvent – înceţoşarea vederii; foarte
rar – glaucom acut.
Tulburări cardiace: ocazional – tahicardie sinuzală; rar –
bradicardie.
Tulburări vasculare: ocazional – hipo- sau hipertensiune
arterială tranzitorie, care se determină preponderent la
pacienţii cu hipertensiune arterială preexistentă sau
stări anxioase în antecedente.
Tulburări ale sistemului respirator: frecvent – căscat.
Tulburări gastrointestinale: foarte frecvent – greaţă; frec vent – diaree, constipaţii, xerostomie; foarte rar – hemo ragii gastrointestinale.
Tulburări hepato-biliare: rar – majorarea nivelului tran saminazelor serice; foarte rar – hepatită, ocazional cu ic ter şi/sau insuficienţă hepatică.
Dacă modificările indicilor funcţiei hepatice persistă
timp îndelungat, se va sista administrarea preparatului.
Tulburări cutanate şiale ţesutului subcutanat: frecvent –
hiperhidroză; ocazional – erupţii cutanate, prurit; foarte
rar – reacţii de fotosensibilitate.
Tulburări renale și ale căilor urinare: ocazional - micţiune
dificilă.
Tulburări ale aparatului genital şi sînului: foarte frecvent –
dereglări ale funcţiei sexuale; rar – hiperprolactinemie/
galactoree; foarte rar – priapism.
Tulburări musculo-scheletale și ale tesutului conjuctiv:
rar – artralgie, mialgie.
Tulburări generale: frecvent – astenie, creşterea masei
corporale; foarte rar – edeme periferice
Paroxetină.
DCI-ul substanţei active
Paroxetinum.
COMPOZIŢIA
1 comprimat conţine:
substanţa activă: paroxetină (sub formă de clorhidrat de
paroxetină hemihidrat) – 20 mg;
excipienți: stearat de magneziu, Crospovidonă (Kollidon
CL) Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanță gălbuie,
de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară pla tă, muchii teşite, cu o linie de divizareşi incrustaţie „BP”
pe o parte a comprimatului, suprafaţa laterală cu mar gini rotunjite.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoni nei, N06AB05.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Paroxetina este un inhibitor selectiv al recaptării 5-hi droxitriptaminei (5-HT, serotonină). Datorită capacităţii
specifice de inhibare a recaptării 5-HT de către neuronii
cerebrali, manifestă acţiune antidepresivă.
Paroxetina nu este înrudită chimic cu antidepresivele
triciclice, tetraciclice sau alte antidepresive disponibile.
Afinitatea paroxetinei către receptorii muscarinici este
nesemnificativă. Manifestă efect anticolinergic slab.
Spre deosebire de antidepresivele triciclice, paroxetina,
ca remediu selectiv, manifestă afinitate slabă faţă de α2 şi
β-adrenoreceptori, receptorii dopaminergici D2, seroto ninergici 5-HT1, 5HT2 şi histaminergici H1. Similar altor
inhibitori selectivi ai recaptării 5-HT, paroxetina determi nă simptome ale stimulării excesive a receptorilor de
5-HT, în cazul când s-au administrat anterior inhibitori
de monoaminoxidază (IMAO) sau triptofan. Administra rea paroxetinei dimineaţa nu afectează durata şi calita tea somnului, mai mult ca atât, are loc ameliorarea som nului sub acţiunea preparatului.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală paroxetina se absoarbe rapid
şi este metabolizată la nivelul primului pasaj hepatic.
Din cauza metabolizării primare şi clearance-ului plas matic redus absorbţia poate fi incompletă, în special la
administrarea repetată sau a dozelor mari. Astfel, con centraţia plasmatică creşte neuniform, ce provoacă o in stabilitate a parametrilor farmacocinetici şi devieri de la
liniaritatea cineticii. Concentraţia plasmatică la starea de
echilibru se atinge către ziua 7-14 de la iniţierea trata mentului, după care farmacocinetica preparatului este
stabilă, chiar în cazul administrării îndelungate.
Paroxetina este larg distribuită în ţesuturi şi doar 1 %
din paroxetina din organism se regăseşte în plasmă. Se
cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie de circa
95 %. Nu este stabilită o corelare între eficacitatea clini că şi concentraţia plasmatică a paroxetinei. In cantităţi
mici se determină în laptele matern şi în tesuturile em brionului.
Principalii metaboliţi ai paroxetinei sunt produşii polari
şi conjugaţi ai oxidării şi metilării, care sunt rapid elimi naţi. Având în vedere lipsa relativă a activităţii lor far macologice, este improbabil ca ei să contribuie la efec tele terapeutice ale paroxetinei. Metabolizarea nu inter feră cu acţiunea selectivă a paroxetinei de recaptare a
5-HT la nivel neuronal.
Aproximativ 2 % din doza administrată se elimină sub
formă nemodificată pe cale renală, iar 64 % – sub formă
de metaboliţi. Circa 36 % se elimină cu fecale, mai puţin
de 1 % – sub formă nemodificată. Eliminarea paroxetinei
poartă un caracter bifazic: se începe cu metabolizarea
primară, după care urmează eliminarea sistemică. Timpul
de înjumătăţire este variat, în medie constituie 24 ore.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici, de asemenea la cei cu insuficienţă
renală şi hepatică severă concentraţia plasmatică a paro xetinei se poate majora.
INDICAŢII TERAPEUTICE
• depresie;
• tulburări obsesiv-compulsive;
• atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
• tulburări de anxietate socială/fobie socială;
• tulburărilor de anxietate generalizată;
• sindromul de stres post-traumatic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, prefera bil dimineaţa, în timpul mesei. Comprimatele se vor în ghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Amelio rarea stării se determină de obicei peste 1-2 săptămâni
de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive,
peste 3-4 săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de preparat. Da că doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate
majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia
individuală a pacientului, până la atingerea dozei nicte merale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să
fie suficient de lungă, de cel puţin 6 luni, pentru a se asi gura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compulsive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia
se poate iniţia cu doza de 20 mg, cu majorarea ei fiecare
săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recoman date. Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza
este insuficientă, se poate majora gradual până la doza
nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a
tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni
sau mai mult.
Atacuri de panică
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Tera pia se va iniţia cu doza de 10 mg/zi care, în funcţie de re acţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu
10 mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamen tul se iniţiază cu doze mici pentru a preveni agravarea
simptomelor de panică, care se observă de obicei la de butul terapiei. În unele cazuri doza se poate majora gra dual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a
tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni
sau mai mult.
Tulburări de anxietate socială/fobie socială
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săp tămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorea ză, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână
până la atingerea efectului scontat. Doza nictemerală ma ximă este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tra tament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie
de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora
cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nic temerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelun gate de tratament este necesară evaluarea sistematică a
terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In
funcţie de reacţia pacientului la tratament doza se poate
majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul
curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea
sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării pre paratului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza tre buie redusă treptat, câte 10 mg pe săptămână. Dacă du pă scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului
apar simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în
vedere reluarea tratamentului cu ultima doză prescrisă.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar
într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poa te majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al
preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii
caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată
este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii paci enţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza
maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi
adolescenţilor, deoarece studiile clinice controlate efec tuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină
cu un risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul
creatininei < 30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc
creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De
aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la li mita inferioară a intervalului de doze recomandate
REACŢII ADVERSE
Frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse enumerate
mai jos se reduce în procesul tratamentului şi în majori tatea cazurilor nu necesită sistarea administrării prepa ratului.
Reacţiile adverse ale preparatului sunt enumerate mai
jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în func ţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foar te frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100, < 1/10); oca zionale (> 1/1000, < 1/100); rare (> 1/10000, < 1/1000);
foarte rar, inclusiv cazuri unice (< 1/10000).
Tulburări hematologice şi limfatice, ocazional – sângerări
anormale, în special la nivelul pielii şi mucoaselor
(echimoze); foarte rar – trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar: foarte rar – reacţii aler gice, inclusiv urticarie şi edem angioneurotic.
Tulburări endocrine: foarte rar – sindrom de secreţie ina decvată de hormon antidiuretic (SIADH).
Tulburări metabolice și de nutriție: frecvent – inapetenţă;
rar – hiponatriemie, în special la vârstnici, care poate fi
cauzată de SIADH
Tulburări psihice: frecvent – somnolenţă, insomnie; oca zional – confuzie mintală, halucinaţii; rar – reacţii mania cale, excitabilitate, anxietate, depersonalizare, atacuri de
panică, acatizie.
Aceste simptome pot fi determinate, de asemenea, de
boala preexistentă.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvent – vertije, tremor;
ocazional – tulburări extrapiramidale; rar – convulsii;
foarte rar – sindrom serotoninic (excitabilitate, confuzie
mintală, diaforeză, halucinaţii, hiperreflexie, mioclonus,
frisoane, tahicardie, tremor).
Tulburările extrapiramidale cu distonie oro-facială se de termină preponderent în cazurile, când dereglările de
coordonare a mişcărilor se încadrează în maladia de ba ză sau sunt provocate de administrarea anterioară a
neurolepticelor.
Tulburări oculare: frecvent – înceţoşarea vederii; foarte
rar – glaucom acut.
Tulburări cardiace: ocazional – tahicardie sinuzală; rar –
bradicardie.
Tulburări vasculare: ocazional – hipo- sau hipertensiune
arterială tranzitorie, care se determină preponderent la
pacienţii cu hipertensiune arterială preexistentă sau
stări anxioase în antecedente.
Tulburări ale sistemului respirator: frecvent – căscat.
Tulburări gastrointestinale: foarte frecvent – greaţă; frec vent – diaree, constipaţii, xerostomie; foarte rar – hemo ragii gastrointestinale.
Tulburări hepato-biliare: rar – majorarea nivelului tran saminazelor serice; foarte rar – hepatită, ocazional cu ic ter şi/sau insuficienţă hepatică.
Dacă modificările indicilor funcţiei hepatice persistă
timp îndelungat, se va sista administrarea preparatului.
Tulburări cutanate şiale ţesutului subcutanat: frecvent –
hiperhidroză; ocazional – erupţii cutanate, prurit; foarte
rar – reacţii de fotosensibilitate.
Tulburări renale și ale căilor urinare: ocazional - micţiune
dificilă.
Tulburări ale aparatului genital şi sînului: foarte frecvent –
dereglări ale funcţiei sexuale; rar – hiperprolactinemie/
galactoree; foarte rar – priapism.
Tulburări musculo-scheletale și ale tesutului conjuctiv:
rar – artralgie, mialgie.
Tulburări generale: frecvent – astenie, creşterea masei
corporale; foarte rar – edeme periferice
-3%
56.11 MDL
57.85 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore
Tratamentul tulburărilor de panică cu sau fără agorafobie
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive. Doze şi mod de administrare
Doze
Siguranţa administrării dozelor zilnice mai mari de 20 mg nu a fost demonstrată.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a creşte doza
la 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de
răspunsul individual al pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate
fi redusă la 5 mg sau crescută până la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament
cu durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul de lungă durată la cei care
au răspuns la terapie a fost studiat timp de 6 luni şi se poate considera, pentru fiecare pacient în
parte, că acesta previne recăderile. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este
indicată doar în cazurile în care afecţiunea interferă semnificativ cu activitatea profesională şi
socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este parte a unei strategii terapeutice generale.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul de lungă durată al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la
pacienţii cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate
la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburări obsesivo-compulsive (TOC)
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o perioadă
suficientă, pentru a obţine dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).Mod de administrare
Elicea se administrează în doză unică zilnică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), datorită riscului apariţiei sindromului serotoninergic
manifestat prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct.4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu moclobemidă) sau cu
inhibitorul neselectiv reversibil al MAO - linezolid este contraindicată, datorită riscului de apariţie a
sindromului serotoninergic (vezi pct.4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom
de QT prelungit congenital.
Este contraindicată asocierea dintre escitalopram şi medicamente cunoscute a prelungi intervalul
QT (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3icdyXh
Tratamentul episoadelor depresive majore
Tratamentul tulburărilor de panică cu sau fără agorafobie
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive. Doze şi mod de administrare
Doze
Siguranţa administrării dozelor zilnice mai mari de 20 mg nu a fost demonstrată.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a creşte doza
la 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de
răspunsul individual al pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate
fi redusă la 5 mg sau crescută până la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament
cu durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul de lungă durată la cei care
au răspuns la terapie a fost studiat timp de 6 luni şi se poate considera, pentru fiecare pacient în
parte, că acesta previne recăderile. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este
indicată doar în cazurile în care afecţiunea interferă semnificativ cu activitatea profesională şi
socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este parte a unei strategii terapeutice generale.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul de lungă durată al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la
pacienţii cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate
la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburări obsesivo-compulsive (TOC)
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o perioadă
suficientă, pentru a obţine dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).Mod de administrare
Elicea se administrează în doză unică zilnică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), datorită riscului apariţiei sindromului serotoninergic
manifestat prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct.4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu moclobemidă) sau cu
inhibitorul neselectiv reversibil al MAO - linezolid este contraindicată, datorită riscului de apariţie a
sindromului serotoninergic (vezi pct.4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom
de QT prelungit congenital.
Este contraindicată asocierea dintre escitalopram şi medicamente cunoscute a prelungi intervalul
QT (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3icdyXh
-3%
99.96 MDL
103.05 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
- Nevroze şi tulburări nevrotice (anxietate, labilitate emoţională, nelinişte, fobie).
- Cardialgii de diversă geneză, care nu sunt cauzate de cardiopatia ischemică.
- Pentru ameliorarea toleranţei neurolepticelor şi tranchilizantelor.
- În componenţa terapiei asociate pentru a reduce atracţia către fumat. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi – câte 300-600 mg de 2-3 ori pe zi.
Doza maximă pentru o priză constituie 3 g, doza zilnică maximă – 10 g.
Durata curei de tratament – de la câteva zile până la 2-3 luni.
În componenţa terapiei asociate pentru a reduce atracţia către fumat - câte 600-900 mg pe zi timp
de 5-6 săptămâni.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează oral, independent de mese.Contraindicaţii
Hipersensibilitate la mebicar sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 https://bit.ly/3yWnGtX
- Nevroze şi tulburări nevrotice (anxietate, labilitate emoţională, nelinişte, fobie).
- Cardialgii de diversă geneză, care nu sunt cauzate de cardiopatia ischemică.
- Pentru ameliorarea toleranţei neurolepticelor şi tranchilizantelor.
- În componenţa terapiei asociate pentru a reduce atracţia către fumat. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi – câte 300-600 mg de 2-3 ori pe zi.
Doza maximă pentru o priză constituie 3 g, doza zilnică maximă – 10 g.
Durata curei de tratament – de la câteva zile până la 2-3 luni.
În componenţa terapiei asociate pentru a reduce atracţia către fumat - câte 600-900 mg pe zi timp
de 5-6 săptămâni.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează oral, independent de mese.Contraindicaţii
Hipersensibilitate la mebicar sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 https://bit.ly/3yWnGtX
-3%
137.06 MDL
141.30 MDL
Indicaţii terapeutice
Amdoal este indicat pentru tratamentul schizofreniei la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi
peste.
Amdoal este indicat pentru tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe în tulburarea
bipolară I şi pentru prevenirea unui nou episod maniacal la adulţii care au avut episoade
predominant maniacale şi au răspuns la tratamentul cu aripiprazol (vezi pct. 5.1).
Amdoal este indicat pentru tratamentul cu durată de până la 12 săptămâni al episoadelor maniacale
moderate până la severe în tulburarea bipolară I la adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste (vezi
pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Doze
2
Adulţi
Schizofrenie: doza iniţială recomandată pentru Amdoal este de 10 sau 15 mg pe zi, cu o doză de
întreţinere de 15 mg pe zi, administrată după o schemă terapeutică în priză unică, fără legătură cu
mesele.
Amdoal este eficace în doze cuprinse între 10 şi 30 mg pe zi. Nu s-a demonstrat creşterea
eficacităţii la doze mai mari decât doza zilnică de 15 mg, cu toate că unii pacienţi pot prezenta
beneficii la o doză mai mare. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 30 mg.
Episoade maniacale în tulburarea bipolară I: doza recomandată pentru iniţierea tratamentului cu
Amdoal este de 15 mg administrată o dată pe zi, indiferent de orarul meselor, ca monoterapie sau ca
terapie asociată (vezi pct. 5.1). Anumiţi pacienţi pot beneficia de o doză mai mare. Doza maximă
zilnică nu trebuie să depăşească 30 mg.
Prevenirea recurenţei episoadelor maniacale în tulburarea bipolară I: pentru prevenirea recurenţei
episoadelor maniacale la pacienţii la care s-a administrat aripiprazol în monoterapie sau terapie
asociată, se continuă terapia cu aceeaşi doză. Ajustarea dozei zilnice, inclusiv reducerea dozei,
trebuie luată în considerare pe baza stării clinice. Mod de administrare
Amdoal comprimate se administrează oral. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3hBxi7K
Amdoal este indicat pentru tratamentul schizofreniei la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi
peste.
Amdoal este indicat pentru tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe în tulburarea
bipolară I şi pentru prevenirea unui nou episod maniacal la adulţii care au avut episoade
predominant maniacale şi au răspuns la tratamentul cu aripiprazol (vezi pct. 5.1).
Amdoal este indicat pentru tratamentul cu durată de până la 12 săptămâni al episoadelor maniacale
moderate până la severe în tulburarea bipolară I la adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste (vezi
pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Doze
2
Adulţi
Schizofrenie: doza iniţială recomandată pentru Amdoal este de 10 sau 15 mg pe zi, cu o doză de
întreţinere de 15 mg pe zi, administrată după o schemă terapeutică în priză unică, fără legătură cu
mesele.
Amdoal este eficace în doze cuprinse între 10 şi 30 mg pe zi. Nu s-a demonstrat creşterea
eficacităţii la doze mai mari decât doza zilnică de 15 mg, cu toate că unii pacienţi pot prezenta
beneficii la o doză mai mare. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 30 mg.
Episoade maniacale în tulburarea bipolară I: doza recomandată pentru iniţierea tratamentului cu
Amdoal este de 15 mg administrată o dată pe zi, indiferent de orarul meselor, ca monoterapie sau ca
terapie asociată (vezi pct. 5.1). Anumiţi pacienţi pot beneficia de o doză mai mare. Doza maximă
zilnică nu trebuie să depăşească 30 mg.
Prevenirea recurenţei episoadelor maniacale în tulburarea bipolară I: pentru prevenirea recurenţei
episoadelor maniacale la pacienţii la care s-a administrat aripiprazol în monoterapie sau terapie
asociată, se continuă terapia cu aceeaşi doză. Ajustarea dozei zilnice, inclusiv reducerea dozei,
trebuie luată în considerare pe baza stării clinice. Mod de administrare
Amdoal comprimate se administrează oral. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3hBxi7K
-3%
455.22 MDL
469.30 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Stări psihotice acute.
Stări psihotice cronice (de exemplu, schizofrenie, delir cronic non-schizofrenic: delir
paranoic, psihoze halucinatorii cronice). Doze şi mod de administrare
Doze
Acest medicament se utilizează numai la adulţi
Întotdeauna trebuie căutată doza minimă eficace. Dacă starea clinică a pacientului
permite, tratamentul trebuie început cu doze mici, care apoi sunt crescute progresiv.
Doza zilnică recomandată este de 200 mg - 1000 mg sulpiridă (1 – 5 comprimate
Eglonyl 200 mg).
Copii şi adolescenţi
Eglonyl 200 mg comprimate nu este recomandat pentru utilizare la copii, datorită
insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie să se reducă dozele dacă există dovezi de insuficienţă
renală.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Contraindicaţii
Acest medicament nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1
- tumori prolactino-dependente (de exemplu, prolactinom şi cancer de sân)
- feocromocitom diagnosticat sau suspectat
- porfirie acută
- în asociere cu:
levodopa sau medicamente antiparkinsoniene (inclusiv ropinirol) (vezi pct. 4.5)
sultopridă
agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipex. https://bit.ly/3i4gwgu
Stări psihotice acute.
Stări psihotice cronice (de exemplu, schizofrenie, delir cronic non-schizofrenic: delir
paranoic, psihoze halucinatorii cronice). Doze şi mod de administrare
Doze
Acest medicament se utilizează numai la adulţi
Întotdeauna trebuie căutată doza minimă eficace. Dacă starea clinică a pacientului
permite, tratamentul trebuie început cu doze mici, care apoi sunt crescute progresiv.
Doza zilnică recomandată este de 200 mg - 1000 mg sulpiridă (1 – 5 comprimate
Eglonyl 200 mg).
Copii şi adolescenţi
Eglonyl 200 mg comprimate nu este recomandat pentru utilizare la copii, datorită
insuficienţei datelor privind siguranţa şi eficacitatea.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie să se reducă dozele dacă există dovezi de insuficienţă
renală.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Contraindicaţii
Acest medicament nu trebuie utilizat în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1
- tumori prolactino-dependente (de exemplu, prolactinom şi cancer de sân)
- feocromocitom diagnosticat sau suspectat
- porfirie acută
- în asociere cu:
levodopa sau medicamente antiparkinsoniene (inclusiv ropinirol) (vezi pct. 4.5)
sultopridă
agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipex. https://bit.ly/3i4gwgu
-3%
50.29 MDL
51.85 MDL
Rețetă medicală
1. CE ESTE SOMNOL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
SOMNOL aparţine grupului de medicamente hipnotice şi sedative (calmante). SOMNOL este un medicament utilizat pentru tratarea insomniei de scurtă durată, tranzitorii, la adulţi (inclusiv a dificultăţilor de a adormi, a trezitului în timpul nopţii sau a trezitului mult prea devreme).
SOMNOL este utilizat ca tratament suplimentar pentru o elasticitate limitată de timp în tratarea insomniei cronice.
Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele situaţii:
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la zopiclonă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului(enumerate la punctul 6);
- dacă suferiţi de insuficienţă respiratorie severă;
- dacă suferiţi de o boală severă a ficatului;
- dacă suferiţi de o afecţiune în care vă opriţi temporar din respirat în timp ce dormiţi (sindrom de apnee în timpul somnului);
- dacă suferiţi de miastenia gravis (stare de slăbiciune periodică a muşchilor);
- pentru copii şi adolescenţi până la vârsta de 18 ani.
Pentru anumiţi pacienţi, în special pentru persoane vârstnice şi copii, acest medicament poate avea efect opus celui dorit:
- intensificarea insomniei, a coşmarurilor;
- agitaţie, nervozitate, nelinişte, agresivitate, episoade de furie;
- stare de confuzie severă brusc instalată (delir), halucinaţii, simptome psihotice, tulburări de comportament. Dacă apar aceste simptome, contactaţi-vă medicul.
Acesta va decide dacă trebuie să întrerupeţi tratamentul şi cum trebuie procedat.
Atenţionări şi precauţii
&Înainte să începeţi tratamentul spuneţi medicului dacă suferiţi de:
- orice probleme ale ficatului (vezi şi Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele situaţii). Poate va fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă prescrie o doză mai mică de SOMNOL;
- orice probleme ale rinichilor. Poate va fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă prescrie o doză mai mică de SOMNOL;
- orice probleme cu plămânii (vezi şi Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele situaţii). Poate va fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă prescrie o doză mai mică de SOMNOL;
- dacă aveţi istoric de dependenţă de alcool sau medicamente.
Dacă nu sunteţi sigur că cele menţionate mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de utilizarea SOMNOL.
Acest medicament nu este recomandat să fie luat în asociere cu alcool etilic şi în timpul alăptării (vezi şi Sarcină şi alăptare).
Dacă insomnia continuă după 2-4 săptămâni de la începerea tratamentului, vă rugăm să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră pentru ca acesta să poată revizui diagnosticul şi tratamentul. SOMNOL este destinat doar pentru tratament pe termen scurt sau intermitent (adică nu trebuie luat în fiecare zi) pentru a reduce simptomele care pot apărea după ce s-a încetat utilizarea SOMNOL (vezi pct. Dependenţă pentru descrierea posibilelor simptome).
Poate apărea pierderea eficacităţii medicamentului SOMNOL. Dacă după 2-4 săptămâni observaţi că medicamentul nu mai funcţionează la fel de bine ca la începutul tratamentului, trebuie să vă anunţaţi medical, deoarece o ajustare a dozei poate fi necesară.
La utilizarea unui astfel de medicament există riscul de dependenţă, care creşte împreună cu doza şi perioada de administrare a tratamentului. Există un risc crescut la pacienţii care au un istoric de dependenţă de alcool sau medicamente sau tulburări de personalitate (vezi şi Mod de administrare a SOMNOL, Dependenţă). Anumite reacţii psihice neaşteptate şi comportamente bizare se pot observa la utilizarea acestui medicament (vezi şi Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele cazuri şi Dependenţă).
La întreruperea tratamentului cu SOMNOL poate apărea un sindrom trecător, unde simptomele, care au dus la folosirea tratamentului cu zopiclonă, pot reapărea sub formă accentuată. Poate fi acompaniat de alte reacţii, inclusiv schimbarea dispoziţiei, anxietate şi nelinişte. Tratamentul trebuie întrerupt treptat. Medicul dumneavoastră vă va sfătui cum să procedaţi.
SOMNOL poate determina pierderea memoriei. Pentru a reduce acest risc, trebuie să vă asiguraţi că aveţi posibilitatea de a dormi neîntrerupt noaptea (vezi Mod de administrare a SOMNOL).
Copii şi adolescenţi
Acest medicament este contraindicate copiilor cu vârsta sub 18 ani.
SOMNOL împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală, deoarece SOMNOL poate afecta felul în care acţionează anumite medicamente. La fel şi diferite medicamente pot interacţiona cu SOMNOL.
Spuneţi medicului dacă utilizaţi oricare din următoarele medicamente:
- unele medicamente pentru tratarea durerii moderate sau severe numite "analgezice opioide" (codeină, morfină, metadonă, petidină sau tramadol);
- anumite medicamente pentru tuse (de exemplu codeină);
- medicamente pentru tulburări mintale (neuroleptice);
- medicamente pentru tratarea depresiei;
- medicamente antialergice care au un efect sedativ (antihistaminice sedative), precum clorfeniramină sau prometazină;
- medicamente pentru reducerea anxietăţii;
- clonidină (utilizată la tratarea tensiunii arteriale crescute) şi medicamente similar;
- talidomidă (utilizată la tratarea unor anumite tipuri de cancer);
- clozapină (pentru tratarea anumitor psihoze);
- eritromicină sau claritromicină (antibiotice, utilizate pentru tratarea infecţiilor);
- itraconazol sau ketoconazol (utilizate pentru tratarea anumitor infecţii fungice);
- ritonavir (inhibitor de proteaze - utilizate la tratarea infecţiilor HIV);
- medicamente pentru epilepsie (fenobarbital, carbamazepină sau fenitoină),
- rifampicină (antibiotic - pentru tratarea infecţiilor),
- sunătoare (plantă medicinală - pentru tulburări de dispoziţie şi depresie).
Alcool etilic
Nu folosiţi alcool etilic sau medicamente care conţin alcool etilic împreună cu SOMNOL.
Utilizarea SOMNOL împreună cu alimente şi băuturi
Nu consumaţi băuturi alcoolice când utilizaţi acest medicament.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravida sau alăptaţi, credeţi ca sunteţi gravida sau planificaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Utilizarea SOMNOL pe timpul sarcinii nu este recomandată. Dacă SOMNOL este utilizat în ultimele 3 luni de sarcină sau în timpul travaliului, nou-născutul poate fi afectat. Simptomele pot fi scăderea temperaturii corpului, reducerea tonusului muscular, tulburări respiratorii şi simptome de sevraj (abstinenţă). De aceea în această elasticitate , dacă există posibilitatea, utilizarea SOMNOL trebuie evitată.
Alăptarea
SOMNOL este eliminat în laptele matern. Afectarea sugarului nu poate fi exclusă, de aceea SOMNOL nu trebuie utilizat pe perioada alăptării.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Somnolenţa, afectarea memoriei, dificultatea în concentrare, vederea înceţoşată şi afectarea funcţiei musculare pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi utilaje. Riscul de reducere a vigilenţei este mai ridicat dacă persoana nu a dormit suficient.
SOMNOL conţine lactoză
&Învelişul comprimatelor SOMNOL conţine o cantitate mică de lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI SOMNOL
Utilizaţi întotdeauna SOMNOL exact aşa, cum vi l-a prescris medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu sunteţi sigur.
Utilizaţi nemijlocit înainte de culcare. Adulţi cu vârsta sub 65 de ani
: câte 1 comprimat (7,5 mg) o dată pe zi.
Pacienţi cu vârsta peste 65 de ani şi pacienţi cu insuficienţă hepatică sau respiratorie: doza recomandată este de ½ comprimat (3,75 mg) pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă renală: sunt sfătuiţi să înceapă tratamentul cu ½ comprimat (3,75 mg) pe zi.
Copii şi adolescenţi (sub vârsta sub 18 ani):
SOMNOL nu trebuie folosit la copii (vezi şi Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele situaţii).
Acest medicament poate cauza tulburări de memorie (o persoană nu îşi aminteşte ce tocmai s-a întâmplat). De obicei se întâmplă la câteva ore de la administrare, mai ales, dacă vă treziţi sau dacă nu v-aţi culcat imediat după administrarea comprimatului. De aceea se recomandă ca acest comprimat să fie administrat chiar înainte de culcare şi să se ia măsuri pentru a putea dormi pentru 7-8 ore.
Nu luaţi mai mult de 7,5 mg pe zi! Nu creşteţi doza, deoarece efectul medicamentului are tendinţa de a scădea rezultând o utilizare îndelungată.
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil - de la câteva zile la maxim 2-4 săptămâni. Medicul vă va spune cum să scădeţi doza treptat şi in cele din urmă să opriţi complet tratamentul. Dacă insomnia continuă pentru mai mult de patru săptămâni, vă rugăm adresaţi-vă medicului.
Dacă vi se pare că efectul SOMNOL este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aţi utilizat mai mult SOMNOL decât trebuie
&În cazul în care aţi luat o doză prea mare sau v-aţi intoxicat accidental, trebuie să vă adresaţi imediat medicului.
Dacă aţi uitat să utilizaţi SOMNOL
SOMNOL trebuie luat numai înainte de culcare. Dacă uitaţi să va luaţi comprimatul la culcare, atunci nu îl luaţi la alte ore, deoarece puteţi să vă simţiţi obosiţi, ameţiţi sau confuz în timpul zilei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa pe cea uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi SOMNOL
Oprirea bruscă a tratamentului poate cauza reapariţia insomniei: insomnia care este tratată de medicamentul prescris se va intensifica. Este temporar - trebuie doar să respectaţi instrucţiunile medicului.
Dependenţă
Există riscul de dependenţă fizică, dar şi psihică, determinată de utilizarea acestui medicament, dacă dozajul şi/sau durata tratamentului nu sunt respectate. &În cazul dependenţei fizice, oprirea bruscă a tratamentului poate cauza simptome determinate de oprirea utilizării medicamentului (sevraj) precum : insomnie, durere de cap, dureri musculare, anxietate, tensiune, confuzie şi iritabilitate. &În cazuri severe pot apărea: pierderea contactului cu realitatea, tulburări de personalitate, halucinaţii, convulsii, hipersensibilitate la lumină, zgomot sau atingere, insensibilitate şi furnicături ale extremităţilor. Aceste simptome pot apărea la câteva zile de la oprirea SOMNOL. Somnambulism şi alte astfel de comportamente similare precum "condusul somnambulic", pregătirea şi mâncarea alimentelor, sau vorbirea la telefon, având amnezie asupra evenimentului petrecut, au fost raportate de către pacienţi care au luat SOMNOL şi nu au fost complet treji. Utilizarea alcoolului etilic şi a altor deprimante ale activi tăţii sistemului nervos central împreună cu zopiclonă pare să crească riscul unor astfel de comportamente, precum şi utilizarea SOMNOL în doze care întrec doza maximă recomandată. &În cazul sesizării unui astfel de comportament, contactaţi-vă medicul. Acesta va decide dacă trebuie să opriţi tratamentul şi cum să fie realizat acest lucru.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, SOMNOL poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cel mai frecvent se observă gust amar în gură. Alte reacţii adverse pot apărea, mai ales după o oră de la luarea medicamentului. De aceea medicamentul trebuie luat înainte de culcare pentru a reduce riscul unei reacţii adverse.
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienţi):
- gust amar în gură
Frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 100 de pacienţi, dar mai puţin de 1 din 10 pacienţi):
- somnolenţă în timpul zilei, vigilenţă redusă, tulburări cognitive;
- gură uscată;
- oboseală.
Mai puţin frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 1000 de pacienţi, dar mai puţin
de 1 din 100 de pacienţi):
- vertij, durere de cap, ameţeli;
- greaţă, indigestie;
- slăbiciune musculară.
Rare (pot afecta mai mult de 1 din 10000 de pacienţi, dar mai puţini de 1 din 1000 de pacienţi):
- mâncărime şi erupţii pe piele;
- modificarea apetitului sexual;
- nelinişte, agitaţie, mânie, psihoză, coşmaruri, halucinaţii, delir, iritabilitate, confuzie, agresivitate, comportament neadecvat care poate fi conectat cu amnezie (afectarea memoriei din momentul luării SOMNOL, de aceea este important de a asigura somn neîntrerupt timp de 7-8 ore), tulburări ale memoriei, somnambulism.
Foarte rare (pot afecta mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi)
- reacţii anafilactice şi/sau angioedem (reacţii alergice severe; semnele pot fi o erupţie trecătoare pe piele, probleme de înghiţit sau de respiraţie, umflarea buzelor, feţei, gâtului sau limbii). Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome trebuie să încetaţi să luaţi SOMNOL şi să contactaşi medicul imediat;
- creşterea uşoară sau moderată a concentraţiei în sânge a enzimelor ficatului.
Cu frecvenţa necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
- tonus muscular scăzut (hipotonie musculară)
Au fost raportate vedere înceţoşată şi abilitatea scăzută de coordonare a mişcărilor (ataxie).
Utilizarea acestui medicament poate cauza dependenţă fizică şi psihică. Insomnie, anxietate, tremur, transpiraţie, iritare, confuzie, dureri de cap, palpitaţii, tahicardie, delir, coşmaruri, halucinaţii şi iritabilitate. &În cazuri foarte rare pot apare şi convulsii.
&În cazul tulburărilor psihice, care sunt caracteristice vârstnicilor, tratamentul trebuie oprit.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ SOMNOL
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după "EXP".
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi acest medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine SOMNOL
- Substanţa activă este zopiclonă. Un comprimat conţine zopiclonă7,5 mg .
- Celelalte componente sunt: hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de cartof, stearat de magneziu, dioxid de siliciu, amidon glicolat de sodiu (tip A); filmul: colorantul Opadry II 33G28707 alb (hipromeloză (E 464), dioxid de titan (E 171), lactoză monohidrat, triacetin, macrogol 3000).
Cum arată SOMNOL şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu linie mediană pe o parte.
Câte 10 comprimate în blister.
Câte 1, 2 sau 3 blistere în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
SA "Grindeks",
str. Krustpils 53, Riga, LV-1057, Letonia.
Telefon: +371 67083205
Fax: +371 67083505
E-mail: grindeks@grindeks. lv
SOMNOL aparţine grupului de medicamente hipnotice şi sedative (calmante). SOMNOL este un medicament utilizat pentru tratarea insomniei de scurtă durată, tranzitorii, la adulţi (inclusiv a dificultăţilor de a adormi, a trezitului în timpul nopţii sau a trezitului mult prea devreme).
SOMNOL este utilizat ca tratament suplimentar pentru o elasticitate limitată de timp în tratarea insomniei cronice.
Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele situaţii:
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la zopiclonă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului(enumerate la punctul 6);
- dacă suferiţi de insuficienţă respiratorie severă;
- dacă suferiţi de o boală severă a ficatului;
- dacă suferiţi de o afecţiune în care vă opriţi temporar din respirat în timp ce dormiţi (sindrom de apnee în timpul somnului);
- dacă suferiţi de miastenia gravis (stare de slăbiciune periodică a muşchilor);
- pentru copii şi adolescenţi până la vârsta de 18 ani.
Pentru anumiţi pacienţi, în special pentru persoane vârstnice şi copii, acest medicament poate avea efect opus celui dorit:
- intensificarea insomniei, a coşmarurilor;
- agitaţie, nervozitate, nelinişte, agresivitate, episoade de furie;
- stare de confuzie severă brusc instalată (delir), halucinaţii, simptome psihotice, tulburări de comportament. Dacă apar aceste simptome, contactaţi-vă medicul.
Acesta va decide dacă trebuie să întrerupeţi tratamentul şi cum trebuie procedat.
Atenţionări şi precauţii
&Înainte să începeţi tratamentul spuneţi medicului dacă suferiţi de:
- orice probleme ale ficatului (vezi şi Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele situaţii). Poate va fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă prescrie o doză mai mică de SOMNOL;
- orice probleme ale rinichilor. Poate va fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă prescrie o doză mai mică de SOMNOL;
- orice probleme cu plămânii (vezi şi Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele situaţii). Poate va fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă prescrie o doză mai mică de SOMNOL;
- dacă aveţi istoric de dependenţă de alcool sau medicamente.
Dacă nu sunteţi sigur că cele menţionate mai sus sunt valabile în cazul dumneavoastră, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de utilizarea SOMNOL.
Acest medicament nu este recomandat să fie luat în asociere cu alcool etilic şi în timpul alăptării (vezi şi Sarcină şi alăptare).
Dacă insomnia continuă după 2-4 săptămâni de la începerea tratamentului, vă rugăm să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră pentru ca acesta să poată revizui diagnosticul şi tratamentul. SOMNOL este destinat doar pentru tratament pe termen scurt sau intermitent (adică nu trebuie luat în fiecare zi) pentru a reduce simptomele care pot apărea după ce s-a încetat utilizarea SOMNOL (vezi pct. Dependenţă pentru descrierea posibilelor simptome).
Poate apărea pierderea eficacităţii medicamentului SOMNOL. Dacă după 2-4 săptămâni observaţi că medicamentul nu mai funcţionează la fel de bine ca la începutul tratamentului, trebuie să vă anunţaţi medical, deoarece o ajustare a dozei poate fi necesară.
La utilizarea unui astfel de medicament există riscul de dependenţă, care creşte împreună cu doza şi perioada de administrare a tratamentului. Există un risc crescut la pacienţii care au un istoric de dependenţă de alcool sau medicamente sau tulburări de personalitate (vezi şi Mod de administrare a SOMNOL, Dependenţă). Anumite reacţii psihice neaşteptate şi comportamente bizare se pot observa la utilizarea acestui medicament (vezi şi Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele cazuri şi Dependenţă).
La întreruperea tratamentului cu SOMNOL poate apărea un sindrom trecător, unde simptomele, care au dus la folosirea tratamentului cu zopiclonă, pot reapărea sub formă accentuată. Poate fi acompaniat de alte reacţii, inclusiv schimbarea dispoziţiei, anxietate şi nelinişte. Tratamentul trebuie întrerupt treptat. Medicul dumneavoastră vă va sfătui cum să procedaţi.
SOMNOL poate determina pierderea memoriei. Pentru a reduce acest risc, trebuie să vă asiguraţi că aveţi posibilitatea de a dormi neîntrerupt noaptea (vezi Mod de administrare a SOMNOL).
Copii şi adolescenţi
Acest medicament este contraindicate copiilor cu vârsta sub 18 ani.
SOMNOL împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală, deoarece SOMNOL poate afecta felul în care acţionează anumite medicamente. La fel şi diferite medicamente pot interacţiona cu SOMNOL.
Spuneţi medicului dacă utilizaţi oricare din următoarele medicamente:
- unele medicamente pentru tratarea durerii moderate sau severe numite "analgezice opioide" (codeină, morfină, metadonă, petidină sau tramadol);
- anumite medicamente pentru tuse (de exemplu codeină);
- medicamente pentru tulburări mintale (neuroleptice);
- medicamente pentru tratarea depresiei;
- medicamente antialergice care au un efect sedativ (antihistaminice sedative), precum clorfeniramină sau prometazină;
- medicamente pentru reducerea anxietăţii;
- clonidină (utilizată la tratarea tensiunii arteriale crescute) şi medicamente similar;
- talidomidă (utilizată la tratarea unor anumite tipuri de cancer);
- clozapină (pentru tratarea anumitor psihoze);
- eritromicină sau claritromicină (antibiotice, utilizate pentru tratarea infecţiilor);
- itraconazol sau ketoconazol (utilizate pentru tratarea anumitor infecţii fungice);
- ritonavir (inhibitor de proteaze - utilizate la tratarea infecţiilor HIV);
- medicamente pentru epilepsie (fenobarbital, carbamazepină sau fenitoină),
- rifampicină (antibiotic - pentru tratarea infecţiilor),
- sunătoare (plantă medicinală - pentru tulburări de dispoziţie şi depresie).
Alcool etilic
Nu folosiţi alcool etilic sau medicamente care conţin alcool etilic împreună cu SOMNOL.
Utilizarea SOMNOL împreună cu alimente şi băuturi
Nu consumaţi băuturi alcoolice când utilizaţi acest medicament.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravida sau alăptaţi, credeţi ca sunteţi gravida sau planificaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Utilizarea SOMNOL pe timpul sarcinii nu este recomandată. Dacă SOMNOL este utilizat în ultimele 3 luni de sarcină sau în timpul travaliului, nou-născutul poate fi afectat. Simptomele pot fi scăderea temperaturii corpului, reducerea tonusului muscular, tulburări respiratorii şi simptome de sevraj (abstinenţă). De aceea în această elasticitate , dacă există posibilitatea, utilizarea SOMNOL trebuie evitată.
Alăptarea
SOMNOL este eliminat în laptele matern. Afectarea sugarului nu poate fi exclusă, de aceea SOMNOL nu trebuie utilizat pe perioada alăptării.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Somnolenţa, afectarea memoriei, dificultatea în concentrare, vederea înceţoşată şi afectarea funcţiei musculare pot influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome nu conduceţi vehicule sau nu folosiţi utilaje. Riscul de reducere a vigilenţei este mai ridicat dacă persoana nu a dormit suficient.
SOMNOL conţine lactoză
&Învelişul comprimatelor SOMNOL conţine o cantitate mică de lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat ca aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI SOMNOL
Utilizaţi întotdeauna SOMNOL exact aşa, cum vi l-a prescris medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu sunteţi sigur.
Utilizaţi nemijlocit înainte de culcare. Adulţi cu vârsta sub 65 de ani
: câte 1 comprimat (7,5 mg) o dată pe zi.
Pacienţi cu vârsta peste 65 de ani şi pacienţi cu insuficienţă hepatică sau respiratorie: doza recomandată este de ½ comprimat (3,75 mg) pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă renală: sunt sfătuiţi să înceapă tratamentul cu ½ comprimat (3,75 mg) pe zi.
Copii şi adolescenţi (sub vârsta sub 18 ani):
SOMNOL nu trebuie folosit la copii (vezi şi Nu utilizaţi SOMNOL în următoarele situaţii).
Acest medicament poate cauza tulburări de memorie (o persoană nu îşi aminteşte ce tocmai s-a întâmplat). De obicei se întâmplă la câteva ore de la administrare, mai ales, dacă vă treziţi sau dacă nu v-aţi culcat imediat după administrarea comprimatului. De aceea se recomandă ca acest comprimat să fie administrat chiar înainte de culcare şi să se ia măsuri pentru a putea dormi pentru 7-8 ore.
Nu luaţi mai mult de 7,5 mg pe zi! Nu creşteţi doza, deoarece efectul medicamentului are tendinţa de a scădea rezultând o utilizare îndelungată.
Durata tratamentului trebuie să fie cât mai scurtă posibil - de la câteva zile la maxim 2-4 săptămâni. Medicul vă va spune cum să scădeţi doza treptat şi in cele din urmă să opriţi complet tratamentul. Dacă insomnia continuă pentru mai mult de patru săptămâni, vă rugăm adresaţi-vă medicului.
Dacă vi se pare că efectul SOMNOL este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aţi utilizat mai mult SOMNOL decât trebuie
&În cazul în care aţi luat o doză prea mare sau v-aţi intoxicat accidental, trebuie să vă adresaţi imediat medicului.
Dacă aţi uitat să utilizaţi SOMNOL
SOMNOL trebuie luat numai înainte de culcare. Dacă uitaţi să va luaţi comprimatul la culcare, atunci nu îl luaţi la alte ore, deoarece puteţi să vă simţiţi obosiţi, ameţiţi sau confuz în timpul zilei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa pe cea uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi SOMNOL
Oprirea bruscă a tratamentului poate cauza reapariţia insomniei: insomnia care este tratată de medicamentul prescris se va intensifica. Este temporar - trebuie doar să respectaţi instrucţiunile medicului.
Dependenţă
Există riscul de dependenţă fizică, dar şi psihică, determinată de utilizarea acestui medicament, dacă dozajul şi/sau durata tratamentului nu sunt respectate. &În cazul dependenţei fizice, oprirea bruscă a tratamentului poate cauza simptome determinate de oprirea utilizării medicamentului (sevraj) precum : insomnie, durere de cap, dureri musculare, anxietate, tensiune, confuzie şi iritabilitate. &În cazuri severe pot apărea: pierderea contactului cu realitatea, tulburări de personalitate, halucinaţii, convulsii, hipersensibilitate la lumină, zgomot sau atingere, insensibilitate şi furnicături ale extremităţilor. Aceste simptome pot apărea la câteva zile de la oprirea SOMNOL. Somnambulism şi alte astfel de comportamente similare precum "condusul somnambulic", pregătirea şi mâncarea alimentelor, sau vorbirea la telefon, având amnezie asupra evenimentului petrecut, au fost raportate de către pacienţi care au luat SOMNOL şi nu au fost complet treji. Utilizarea alcoolului etilic şi a altor deprimante ale activi tăţii sistemului nervos central împreună cu zopiclonă pare să crească riscul unor astfel de comportamente, precum şi utilizarea SOMNOL în doze care întrec doza maximă recomandată. &În cazul sesizării unui astfel de comportament, contactaţi-vă medicul. Acesta va decide dacă trebuie să opriţi tratamentul şi cum să fie realizat acest lucru.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, SOMNOL poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cel mai frecvent se observă gust amar în gură. Alte reacţii adverse pot apărea, mai ales după o oră de la luarea medicamentului. De aceea medicamentul trebuie luat înainte de culcare pentru a reduce riscul unei reacţii adverse.
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 pacienţi):
- gust amar în gură
Frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 100 de pacienţi, dar mai puţin de 1 din 10 pacienţi):
- somnolenţă în timpul zilei, vigilenţă redusă, tulburări cognitive;
- gură uscată;
- oboseală.
Mai puţin frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 1000 de pacienţi, dar mai puţin
de 1 din 100 de pacienţi):
- vertij, durere de cap, ameţeli;
- greaţă, indigestie;
- slăbiciune musculară.
Rare (pot afecta mai mult de 1 din 10000 de pacienţi, dar mai puţini de 1 din 1000 de pacienţi):
- mâncărime şi erupţii pe piele;
- modificarea apetitului sexual;
- nelinişte, agitaţie, mânie, psihoză, coşmaruri, halucinaţii, delir, iritabilitate, confuzie, agresivitate, comportament neadecvat care poate fi conectat cu amnezie (afectarea memoriei din momentul luării SOMNOL, de aceea este important de a asigura somn neîntrerupt timp de 7-8 ore), tulburări ale memoriei, somnambulism.
Foarte rare (pot afecta mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi)
- reacţii anafilactice şi/sau angioedem (reacţii alergice severe; semnele pot fi o erupţie trecătoare pe piele, probleme de înghiţit sau de respiraţie, umflarea buzelor, feţei, gâtului sau limbii). Dacă aveţi oricare dintre aceste simptome trebuie să încetaţi să luaţi SOMNOL şi să contactaşi medicul imediat;
- creşterea uşoară sau moderată a concentraţiei în sânge a enzimelor ficatului.
Cu frecvenţa necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
- tonus muscular scăzut (hipotonie musculară)
Au fost raportate vedere înceţoşată şi abilitatea scăzută de coordonare a mişcărilor (ataxie).
Utilizarea acestui medicament poate cauza dependenţă fizică şi psihică. Insomnie, anxietate, tremur, transpiraţie, iritare, confuzie, dureri de cap, palpitaţii, tahicardie, delir, coşmaruri, halucinaţii şi iritabilitate. &În cazuri foarte rare pot apare şi convulsii.
&În cazul tulburărilor psihice, care sunt caracteristice vârstnicilor, tratamentul trebuie oprit.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ SOMNOL
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după "EXP".
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi acest medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. CONŢINUTUL AMBALAJULUI ŞI ALTE INFORMAŢII
Ce conţine SOMNOL
- Substanţa activă este zopiclonă. Un comprimat conţine zopiclonă7,5 mg .
- Celelalte componente sunt: hidrogenofosfat de calciu anhidru, amidon de cartof, stearat de magneziu, dioxid de siliciu, amidon glicolat de sodiu (tip A); filmul: colorantul Opadry II 33G28707 alb (hipromeloză (E 464), dioxid de titan (E 171), lactoză monohidrat, triacetin, macrogol 3000).
Cum arată SOMNOL şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă, cu linie mediană pe o parte.
Câte 10 comprimate în blister.
Câte 1, 2 sau 3 blistere în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
SA "Grindeks",
str. Krustpils 53, Riga, LV-1057, Letonia.
Telefon: +371 67083205
Fax: +371 67083505
E-mail: grindeks@grindeks. lv
-3%
101.70 MDL
104.85 MDL
Rețetă medicală
Ce este Nox şi pentru ce se utilizează
Etilmetilhidroxipiridină succinat, substanţa activă din Nox, este un antioxidant şi
se referă la preparatele utilizate în tratamentul maladiilor sistemului nervos.
Posedă un spectru larg de acţiune farmacologică: creşte rezistenţa organismului
faţă de stres, manifestă acţiune anxiolitică (înlătură frica, neliniştea), fără efect
de relaxare a muşchilor; posedă proprietăţi nootrope, preîntâmpină şi reduce
tulburările de învăţare şi de memorie, care se dezvoltă în procesul de
îmbătrânire şi la influenţa diferitor factori patogeni; manifestă acţiune
anticonvulsivă; posedă proprietăţi antioxidante şi antihipoxice; creşte
concentraţia atenţiei şi capacitatea de muncă; diminuează acţiunea toxică a
alcoolului.
Nox este utilizat în tratamentul următoarelor maladii:
• Tulburări acute ale circulaţiei cerebrale (în cadrul tratamentului complex);
• traumatism cranio-cerebral, consecinţele traumatismului cranio-cerebral;
• encefalopatie discirculatorie (afecţiune cronică progresivă a circulaţiei
cerebrale);
• sindrom al distoniei vegetative (neurocirculatorie) (tulburări funcţionale
ale funcţiilor autonome şi vasculare);
• tulburări cognitive (de învăţare) uşoare de geneză aterosclerotică;
• tulburări anxioase (de nelinişte) în stări nevrotice şi de tip nevrotic;
• infarct miocardic acut (din primele zile) în cadrul tratamentului complex;
• glaucom (o boală a ochiului caracterizează prin creşterea tensiunii
intraoculare şi scăderea acuităţii vizuale) cu unghi deschis primar în
diverse stadii, în cadrul tratamentului complex;
• jugularea sindromului de abstinenţă în caz de alcoolism cu predominarea
tulburărilor de tip nevrotic şi vegetativ-vascular;
• intoxicaţie acută cu antipsihotice (medicamente utilizate în depresie). Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu
toate că nu apar la toate persoanele.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
– reacţii alergice,
– somnolenţă, tulburări de adormire, nelinişte, reactivitate emoţională, dureri
de cap, tulburări de coordonare,
– tensiune arterială crescută sau scăzută,
– greaţă, gură uscată,
– transpiraţie abundentă.https://bit.ly/36z6ZbM
Etilmetilhidroxipiridină succinat, substanţa activă din Nox, este un antioxidant şi
se referă la preparatele utilizate în tratamentul maladiilor sistemului nervos.
Posedă un spectru larg de acţiune farmacologică: creşte rezistenţa organismului
faţă de stres, manifestă acţiune anxiolitică (înlătură frica, neliniştea), fără efect
de relaxare a muşchilor; posedă proprietăţi nootrope, preîntâmpină şi reduce
tulburările de învăţare şi de memorie, care se dezvoltă în procesul de
îmbătrânire şi la influenţa diferitor factori patogeni; manifestă acţiune
anticonvulsivă; posedă proprietăţi antioxidante şi antihipoxice; creşte
concentraţia atenţiei şi capacitatea de muncă; diminuează acţiunea toxică a
alcoolului.
Nox este utilizat în tratamentul următoarelor maladii:
• Tulburări acute ale circulaţiei cerebrale (în cadrul tratamentului complex);
• traumatism cranio-cerebral, consecinţele traumatismului cranio-cerebral;
• encefalopatie discirculatorie (afecţiune cronică progresivă a circulaţiei
cerebrale);
• sindrom al distoniei vegetative (neurocirculatorie) (tulburări funcţionale
ale funcţiilor autonome şi vasculare);
• tulburări cognitive (de învăţare) uşoare de geneză aterosclerotică;
• tulburări anxioase (de nelinişte) în stări nevrotice şi de tip nevrotic;
• infarct miocardic acut (din primele zile) în cadrul tratamentului complex;
• glaucom (o boală a ochiului caracterizează prin creşterea tensiunii
intraoculare şi scăderea acuităţii vizuale) cu unghi deschis primar în
diverse stadii, în cadrul tratamentului complex;
• jugularea sindromului de abstinenţă în caz de alcoolism cu predominarea
tulburărilor de tip nevrotic şi vegetativ-vascular;
• intoxicaţie acută cu antipsihotice (medicamente utilizate în depresie). Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu
toate că nu apar la toate persoanele.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
– reacţii alergice,
– somnolenţă, tulburări de adormire, nelinişte, reactivitate emoţională, dureri
de cap, tulburări de coordonare,
– tensiune arterială crescută sau scăzută,
– greaţă, gură uscată,
– transpiraţie abundentă.https://bit.ly/36z6ZbM
-3%
90.06 MDL
92.85 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Reagila este indicat pentru tratamentul schizofreniei la pacienți adulţi. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza inițială recomandată de cariprazină este de 1,5 mg, administrată o dată pe zi. Ulterior, doza
poate fi crescută lent, cu câte 1,5 mg, la nevoie, până la o doză maximă de 6 mg pe zi. Doza minimă
eficace trebuie menținută conform raționamentului clinic al medicului curant. Din cauza timpului de
înjumătățire plasmatică lung al cariprazinei și al metaboliților săi activi, modificările dozei nu vor fi
reflectate pe deplin în plasmă timp de câteva săptămâni. Pacienții trebuie monitorizați în privința
reacțiilor adverse și a răspunsului la tratament timp de câteva săptămâni de la inițierea tratamentului
cu cariprazină și după fiecare modificare a dozei (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Reagila se administrează pe cale orală, o dată pe zi, la aceeași oră, împreună cu sau fără alimente. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de inhibitori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
Administrarea concomitentă de inductori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
https://bit.ly/2T8aRgS
Reagila este indicat pentru tratamentul schizofreniei la pacienți adulţi. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza inițială recomandată de cariprazină este de 1,5 mg, administrată o dată pe zi. Ulterior, doza
poate fi crescută lent, cu câte 1,5 mg, la nevoie, până la o doză maximă de 6 mg pe zi. Doza minimă
eficace trebuie menținută conform raționamentului clinic al medicului curant. Din cauza timpului de
înjumătățire plasmatică lung al cariprazinei și al metaboliților săi activi, modificările dozei nu vor fi
reflectate pe deplin în plasmă timp de câteva săptămâni. Pacienții trebuie monitorizați în privința
reacțiilor adverse și a răspunsului la tratament timp de câteva săptămâni de la inițierea tratamentului
cu cariprazină și după fiecare modificare a dozei (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Reagila se administrează pe cale orală, o dată pe zi, la aceeași oră, împreună cu sau fără alimente. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de inhibitori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
Administrarea concomitentă de inductori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
https://bit.ly/2T8aRgS
-3%
980.77 MDL
1 011.10 MDL
Rețetă medicală
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE Proprietati farmacodinamice Preparatul poseda actiune antipsihotica, neuroleptica, sedativa, miorelaxanta si antiemetica. Blocheaza receptorii adrenergici si dopaminergici. Proprietatea de baza a aminazinei este combinatia actiunii antipsihotice cu capacitatea de a influenta asupra sferei emotionale. Mecanismul actiunii antipsihotice este determinat de blocarea receptorilor dopaminergici postsinaptici în sistemul mezolimbic al creierului. Ca rezultat, se atenueaza sau înlatura delirul si halucinatiile, se juguleaza excitatia psihomotorie, se reduc reactiile afective, fobia, nelinistea, se diminueaza activitatea motorie. Ca urmare a blocarii receptorilor dopaminergici creste secretia prolactinei de catre hipofiza. Blocând α-adrenoreceptorii, clorpromazina manifesta efect sedativ pronuntat. Prezenta actiunii sedative puternice este o particularitate semnificativa a clorpromazinei în comparatie cu alte neuroleptice. Efectul sedativ general se asociaza cu suprimarea activitatii reflex-conditionate a creierului si, în primul rând, a reflexului motor de aparare, scaderea activitatii motorii spontane, relaxarea musculaturii scheletice, micsorarea reactivitatii la stimulii endogeni si exogeni la constiinta pastrata. Manifesta actiune antiemetica centrala si periferica; actiunea antiemetica centrala este determinata de inhibarea sau blocarea receptorilor D2-dopaminergici în zona trigger hemoreceptoare a cerebelului, periferica – de blocarea nervului vag în tractul gastrointestinal. Efectul antiemetic este potentat datorita proprietatilor anticolinergice, sedative si antihistaminice ale clorpromazinei.
Efectul anticolinergic este determinat de blocarea concurenta a M-colinoreceptorilor; efectul anxiolitic, sedativ si analgezic – de diminuarea excitarii în formatiunea reticulara a trunchiului cerebral. Diminueaza moderat severitatea reactiei inflamatorii, reduce permeabilitatea vaselor, scade activitatea kininelor si a hialuronidazei, manifesta actiune antihistaminica usoara. Scade tensiunea arteriala sistolica si diastolica, cauzeaza tahicardie. Poseda proprietati cataleptice pronuntate. Inhiba eliberarea hormonilor hipofizari si hipotalamici (desi intensifica secretia prolactinei). Poseda actiune extrapiramidala usoara sau moderata. Manifesta actiune hipotermica. Potenteaza actiunea analgezicelor, anestezicelor locale, hipnoticelor si anticonvulsivelor. Proprietati farmacocinetice Aminazina se absoarbe slab din tractul gastrointestinal. Concentratia plasmatica maxima se realizeaza peste 2-4 ore. Se fixeaza de proteinele plasmatice în proportie de 95-98%. Se supune efectului primului pasaj hepatic. Se distribuie larg în organism, penetreaza bariera hemato-encefalica, concentratia în creier fiind superioara celei plasmatice. Clorpromazina si metabolitii sai trec bariera placentara, se excreta în laptele matern. Se metabolizeaza extensiv în ficat cu formarea metabolitilor activi si inactivi. Se elimina cu urina si bila sub forma de metaboliti. Timpul de înjumatatire constituie circa 30 ore, eliminarea metabolitilor poate fi mai prelungita. Se determina o variabilitate semnificativa a parametrilor farmacocinetici la unul si acelasi pacient. Lipseste o corelatie directa dintre concentratia plasmatica a clorpromazinei si metabolitilor sai si efectul terapeutic.
INDICATII TERAPEUTICE Adulti: - stari paranoide si halucinator-paranoide cronice, stari de excitatie psihomotorie în schizofrenie (sindrom delirant-halucinator, hebefrenic, catatonic), psihoza alcoolica, excitare maniacala în psihoza maniaco-depresiva, tulburari psihice în epilepsie, depresie agitata la persoanele cu psihoza presenila, psihoza maniacodepresiva, de asemenea alte maladii însotite de excitatie si tensiune nervoasa; - afectiuni neurologice însotite de hipertonus muscular; - boala Ménière, voma, tratamentul si profilaxia vomei la administrarea antineoplazicelor si efectuarea radioterapiei; - sughit persistent; - dermatoze pruriginoase; - în cadrul tratamentului complex: dureri persistente, inclusiv cauzalgii (în asociere cu analgezice), tulburari de somn persistente (în asociere cu hipnotice si tranchilizante). Copii: - schizofrenie, autism.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE Preparatul se administreaza intern dupa mese. Dozele, frecventa administrarii si schemele de tratament se stabilesc individual în dependenta de indicatii si starea pacientului. Dozele se vor ajusta prin crestere, initiind tratamentul cu cea minima. Durata tratamentului – de la 3 saptamâni pâna la 2-4 luni si mai mult. La adulti doza initiala constituie 25-75 mg pe zi, divizate în 2-3 prize. Ulterior doza poate fi marita pâna la doza zilnica eficienta de întretinere, care, de obicei, constituie 75-300 mg, dar unii pacienti pot necesita o doza zilnica de 1 g. La vârstnici, în maladii hepatice si cardiovasculare doza se reduce de 2-3 ori. Sughit persistent. Adultilor se indica câte 25-50 mg de 3-4 ori pe zi.
Copiilor cu vârsta peste 5 ani se indica ? –½ din doza adultului; doza zilnica maxima – 75 mg, divizata în câteva prize. CONTRAINDICATII Hipersensibilitate la clorpromazina sau alte componente ale preparatului; afectarea severa a functiei hepatice (ciroza, hepatita, icter hemolitic) si/sau renale (nefrita, pielita acuta, amiloidoza renala), ale organelor hematopoetice, afectiuni degenerative progresive ale sistemului nervos central si maduvei spinarii (neuroinfectii latente, de exemplu, scleroza difuza), ulcer gastric si duodenal în acutizare; mixedem, maladii cardiovasculare severe (insuficienta cardiaca decompensata si vicii cardiace, miocardiodistrofie marcata, hipotensiune arteriala severa, reumocardita în stadii tardive), tromboembolie; stadiile avansate ale bronsiectaziei, glaucom cu unghi închis; retentie de urina, determinata de hiperplazia prostatei; accident vascular cerebral, traumatism cranio-cerebral în faza acuta; litiaza renala si biliara; boli infectioase acute; deprimarea severa a sistemului nervos central; administrarea concomitenta cu barbiturice, alcool, opioide.
Efectul anticolinergic este determinat de blocarea concurenta a M-colinoreceptorilor; efectul anxiolitic, sedativ si analgezic – de diminuarea excitarii în formatiunea reticulara a trunchiului cerebral. Diminueaza moderat severitatea reactiei inflamatorii, reduce permeabilitatea vaselor, scade activitatea kininelor si a hialuronidazei, manifesta actiune antihistaminica usoara. Scade tensiunea arteriala sistolica si diastolica, cauzeaza tahicardie. Poseda proprietati cataleptice pronuntate. Inhiba eliberarea hormonilor hipofizari si hipotalamici (desi intensifica secretia prolactinei). Poseda actiune extrapiramidala usoara sau moderata. Manifesta actiune hipotermica. Potenteaza actiunea analgezicelor, anestezicelor locale, hipnoticelor si anticonvulsivelor. Proprietati farmacocinetice Aminazina se absoarbe slab din tractul gastrointestinal. Concentratia plasmatica maxima se realizeaza peste 2-4 ore. Se fixeaza de proteinele plasmatice în proportie de 95-98%. Se supune efectului primului pasaj hepatic. Se distribuie larg în organism, penetreaza bariera hemato-encefalica, concentratia în creier fiind superioara celei plasmatice. Clorpromazina si metabolitii sai trec bariera placentara, se excreta în laptele matern. Se metabolizeaza extensiv în ficat cu formarea metabolitilor activi si inactivi. Se elimina cu urina si bila sub forma de metaboliti. Timpul de înjumatatire constituie circa 30 ore, eliminarea metabolitilor poate fi mai prelungita. Se determina o variabilitate semnificativa a parametrilor farmacocinetici la unul si acelasi pacient. Lipseste o corelatie directa dintre concentratia plasmatica a clorpromazinei si metabolitilor sai si efectul terapeutic.
INDICATII TERAPEUTICE Adulti: - stari paranoide si halucinator-paranoide cronice, stari de excitatie psihomotorie în schizofrenie (sindrom delirant-halucinator, hebefrenic, catatonic), psihoza alcoolica, excitare maniacala în psihoza maniaco-depresiva, tulburari psihice în epilepsie, depresie agitata la persoanele cu psihoza presenila, psihoza maniacodepresiva, de asemenea alte maladii însotite de excitatie si tensiune nervoasa; - afectiuni neurologice însotite de hipertonus muscular; - boala Ménière, voma, tratamentul si profilaxia vomei la administrarea antineoplazicelor si efectuarea radioterapiei; - sughit persistent; - dermatoze pruriginoase; - în cadrul tratamentului complex: dureri persistente, inclusiv cauzalgii (în asociere cu analgezice), tulburari de somn persistente (în asociere cu hipnotice si tranchilizante). Copii: - schizofrenie, autism.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE Preparatul se administreaza intern dupa mese. Dozele, frecventa administrarii si schemele de tratament se stabilesc individual în dependenta de indicatii si starea pacientului. Dozele se vor ajusta prin crestere, initiind tratamentul cu cea minima. Durata tratamentului – de la 3 saptamâni pâna la 2-4 luni si mai mult. La adulti doza initiala constituie 25-75 mg pe zi, divizate în 2-3 prize. Ulterior doza poate fi marita pâna la doza zilnica eficienta de întretinere, care, de obicei, constituie 75-300 mg, dar unii pacienti pot necesita o doza zilnica de 1 g. La vârstnici, în maladii hepatice si cardiovasculare doza se reduce de 2-3 ori. Sughit persistent. Adultilor se indica câte 25-50 mg de 3-4 ori pe zi.
Copiilor cu vârsta peste 5 ani se indica ? –½ din doza adultului; doza zilnica maxima – 75 mg, divizata în câteva prize. CONTRAINDICATII Hipersensibilitate la clorpromazina sau alte componente ale preparatului; afectarea severa a functiei hepatice (ciroza, hepatita, icter hemolitic) si/sau renale (nefrita, pielita acuta, amiloidoza renala), ale organelor hematopoetice, afectiuni degenerative progresive ale sistemului nervos central si maduvei spinarii (neuroinfectii latente, de exemplu, scleroza difuza), ulcer gastric si duodenal în acutizare; mixedem, maladii cardiovasculare severe (insuficienta cardiaca decompensata si vicii cardiace, miocardiodistrofie marcata, hipotensiune arteriala severa, reumocardita în stadii tardive), tromboembolie; stadiile avansate ale bronsiectaziei, glaucom cu unghi închis; retentie de urina, determinata de hiperplazia prostatei; accident vascular cerebral, traumatism cranio-cerebral în faza acuta; litiaza renala si biliara; boli infectioase acute; deprimarea severa a sistemului nervos central; administrarea concomitenta cu barbiturice, alcool, opioide.
-3%
16.97 MDL
17.50 MDL
Rețetă medicală
1. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Alzepil comprimate filmate
Nu utilizaţi Alzepil comprimate filmate:
• dacă sunteţi alergic la clorhidrat de donepezil, la alte medicamente înrudite (cunoscute ca derivaţi de piperidină) sau oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
Atenţionări şi precauţii
Înainte de a lua Alzepil comprimate filmate consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Dacă oricare dintre situaţiile de mai jos este valabilă în cazul dumneavoastră, trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră înainte de a utiliza acest medicament:
- dacă aveţi afecţiuni ale inimii (bătăi neregulate ale inimii, de exemplu bloc cardiac) (donepezilul vă poate încetini ritmul bătăilor inimii);
- dacă aţi avut vreodată ulcer gastric sau ulcer duodenal sau utilizaţi în acelaşi timp medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
- dacă aveţi dificultăţi la urinare;
- dacă aţi avut vreodată convulsii (donepezilul poate determina reapariţia convulsiilor) sau sincopă;
- dacă aveţi astm bronşic sau alte boli pulmonare de lungă durată;
- dacă aveţi afecţiuni severe ale ficatului sau hepatita;
- dacă aţi avut vreodată simptome extrapiramidale (mişcări ale corpului sau feţei, care nu pot fi controlate)
- dacă aveţi febră ridicată inexplicabilă, contracţii musculare îndelungate, pierderea echilibrului, sunteţi dezorientat, apariţia dereglărilor urinare, aceste simptome pot indica apariţia Sindromul Neuroleptic Malign, o afecţiune rar întilnită, dar care pune viaţa în pericol, în special la pacienţii care au utilizat concomitent tratament antipsihotic (de ex. haloperidol).
În cazul în care prezintaţi semne şi simptome care indică apariţia Sindromul Neuroleptic Malign sau febră ridicată inexplicabilă, fără alte semne, trebuie să întrerupeţi orice tratament şi să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă sunteţi programat pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale care necesită anestezie generală, spuneţi medicului dumneavoastră şi anestezistului că utilizaţi Alzepil.
Dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Medicamentul este indicat doar pacienţilor adulţi.
Alzepil comprimate filmate împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare alte medicamente, în special:
- medicamente pentru tratamentul durerilor şi inflamaţiilor (AINS)
- pentru tratamentul artritei
- medicamentele anticolinergice (de exemplu tolterodin)
- antibiotice, de exemplu eritromicină şi rifampicină
- medicamente antifungice (medicamente care distrug sau împiedică dezvoltarea ciupercilor), cum sunt ketoconazol şi itraconazol
- relaxante musculare (de exemplu diazepam, succinilcolină)
- antidepresive cum este fluoxetina
- anticonvulsivante cum sunt fenitoina sau carbamazepina
- medicamente pentru afecţiuni ale inimii, de exemplu chinidina sau beta-blocantele (propranolol, atenolol)
- medicamente pentru anestezie generala
- alte medicamente care acţionează în acelaşi mod cu donepezilul (cum sunt galantamina sau rivastigmina),
- unele medicamente pentru diaree, boală Parkinson sau astm bronşic.
- medicamentele, care se elibereaza fara prescriptie medicala
Dacă sunteţi programat pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale care necesită anestezie generală, spuneţi medicului dumneavoastră şi anestezistului că utilizaţi Alzepil.
Acest lucru este important, deoarece donepezil poate schimba cantitatea de anestezic de care aveti nevoie.
Utilizarea Alzepil comprimate filmate cu alimente, băuturi şi alcool
Luaţi comprimatele cu un pahar cu apă, seara, înainte de culcare. Alzepil poate fi administrat independent de orarul meselor, deoarece alimentele nu influenţează efectul terapeutic al acestui medicament.
Nu consumaţi nici un fel de băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu donepezil, deoarece alcoolul etilic poate reduce eficacitatea acestui medicament.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul sau farmacistul până la iniţierea administrării preparatului Alzepil comprimate filmate.
Sarcina
Alzepil nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar (numai la recomandarea medicului dumneavoastră), deoarece nu există date suficiente privind administrarea la gravide.
Alăptarea
Femeile tratate cu donepezil nu trebuie să alăpteze
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Boala dumneavoastră vă poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Medicamentul vă poate determina oboseală, ameţeli şi crampe musculare, mai ales la începutul tratamentului sau la creşterea dozei. Ca urmare, medicul curant trebuie să vă evalueze periodic capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje complexe.
Medicul dumneavoastră va decide, în mod individual, la ce doze de Alzepil puteţi conduce vehicule sau folosi utilaje.
2. Cum să luaţi Alzepil comprimate filmate
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului numele persoanei care vă îngrijeşte. Aceasta vă va ajuta să utilizaţi medicamentele aşa cum v-a recomandat medicul.
Regimul de dozare
Doza iniţială recomandată este de 5 mg o dată pe zi. După o lună de tratament, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să utilizaţi o doză de 10 mg, în fiecare seară. Doza zilnică maximă recomandată este de 10 mg.
Mod de administrare
Comprimatele Alzepil se înghit cu un pahar cu apă, seara, înainte de culcare. Alzepil poate fi administrat independent de orarul meselor, deoarece alimentele nu influenţează efectul acestui medicament.
Trebuie să urmaţi întotdeauna recomandările medicului dumneavoastră cu privire la modul în care şi când trebuie să utilizaţi medicamentul. Nu modificaţi doza fără recomandarea medicului dumneavoastră şi nu opriţi administrarea comprimatelor, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră v-a spus să faceţi acest lucru.
Medicul dumneavoastră vă va recomanda cât timp trebuie să urmaţi tratamentul. Din când în când, medicul dumneavoastră vă va reevalua tratamentul şi va observa simptomele bolii.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani). Dacă luaţi mai mult Alzepil comprimate filmate decât trebuie
Nu utilizaţi mai mult de 10 mg în fiecare zi. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă aţi utilizat mai multe comprimate decât trebuie. Dacă nu puteţi să-l contactaţi pe medicul dumneavoastră, adresaţi-vă imediat departamentului de urgenţă al celui mai apropiat spital.
Luaţi cu dumneavoastră la spital comprimatele rămase şi cutia, astfel încât medicul să ştie ce medicament aţi utilizat.
Simptomele supradozajului includ: greaţă, vărsături, creşterea salivaţiei, transpiraţii, bătăi rare ale inimii, scăderea tensiunii arteriale, dereglări respiratorii, pierderea conştiinţei, leşin, convulsii.
Dacă uitaţi să luaţi Alzepil comprimate filmate
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată, deoarece acest lucru nu poate compensa doza uitată dar vă poate expune riscului de supradozaj. Continuaţi tratamentul conform recomandărilor medicului dumneavoastră.
Dacă aţi uitat să utilizaţi medicamentul timp de mai mult de o săptămână, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a reîncepe tratamentul.
Dacă încetaţi să utilizaţi Alzepil comprimate filmate
După întreruperea tratamentului cu Alzepil s-a observat reducerea treptată a efectelor benefice ale medicamentului. Nu s-au semnalat efecte de rebound după întreruperea bruscă a administrării acestui medicament.
Nu opriţi tratamentul cu Alzepil, fără să discutaţi în prealabil cu medicul dumneavoastră, chiar dacă vă simţiţi mai bine.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
3. Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse grave
Trebuie să-i spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi aceste reacţii adverse grave menţionate.
• afectarea funcţiei ficatului (hepatită). Simptomele hepatitei sunt greaţă, vomă, pierderea poftei de mâncare, senzaţie de rău, febră, mâncărimi, îngălbenirea pielii şi a ochilor şi urină de culoare închisă (afectează până la 1 utilizator din 1000)
• ulcer la stomac sau duoden. Simptomele ulcerului sunt durere de stomac şi disconfort (indigestie) resimţit între buric şi osul pieptului (afectează până la 1 utilizator din 100).
• sângerare în stomac sau intestine. Aceasta vă poate provoca eliminarea prin rect a scaunelor de culoare neagră ca smoala sau cu sânge vizibil (afectează până la 1 utilizator din 100).
• febră cu înţepenirea muşchilor, transpiraţie sau un nivel scăzut de conştienţă (o tulburare denumită „Sindrom Neuroleptic Malign”) (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
• crize de epilepsie sau convulsii (afectează până la 1 utilizator din 100)
• slăbiciune musculară, sensibilitate sau durere şi, mai ales, dacă în acelaşi timp nu vă simţiţi bine, aveţi temperatură mare sau urina este închisă la culoare. Acestea pot fi cauzate de
distrugerea anormală a muşchilor, care poate pune viaţa în pericol şi poate duce la probleme ale rinichilor (o boală numită rabdomioliză). (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre aceste reacţii adverse şi dacă acestea devin deranjante pentru dumneavoastră.
Foarte frecvente (1-10 pacienţi din 10)
Diaree, greaţă (senzaţie de rău), durere de cap.
Frecvente (1-10 pacienţi din 100)
Răceli, anorexie (pierderea poftei de mâncare), halucinaţii, agitaţie, vise neobişnuite inclusiv coşmaruri, comportament agresiv (cazurile raportate de halucinaţii, agitaţie şi agresivitate s-au rezolvat prin reducerea dozei sau prin întreruperea tratamentului cu donepezil), sincopă (leşin), ameţeli, insomnie (dificultate la adormire), vărsături, tulburări abdominale, erupţie trecătoare pe piele, prurit (mâncărimi la nivelul pielii), crampe musculare, incontinenţă urinară, oboseală, dureri, accidente.
Mai puţin frecvente (mai puţin de 1 pacient din 100)
bradicardie (bătăi rare ale inimii), hipersalivaţia, modificări ale valorilor parametrilor de laborator (creştere minoră a valorii concentraţiei creatininkinazei musculare în sânge).
Rare (mai puţin de 1 pacient din 1000)
Simptome extrapiramidale (tremurături, rigiditate sau mişcări ale feţei, limbii sau membrelor care nu pot fi controlate), bloc sino-atrial, bătăi neregulate ale inimii (bloc cardiac)
Foarte rare (mai puţin de 1 pacient din 10000)
Sindrom neuroleptic malign
Rabdomioliză (distrugerea anormală a muşchilor)
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
4. Cum se păstrează Alzepil comprimate filmate
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu utilizaţi acest medicament, în caz de semne vizibile de deteriorare a calităţii lui.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
5. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Alzepil comprimate filmate
Substanţa activă: clorhidrat de donepezil 5 mg (sub formă de clorhidrat de donepezil monohidrat 5,21 mg) sau clorhidrat de donepezil 10 mg (sub formă de clorhidrat de donepezil monohidrat 10,42 mg)
Celelalte componente: nucleu: celuloză microcristalină, hidroxipropilceluloză de joasă substituţie (L-HPC B1), stearat de magneziu; film: Opadry Y-1-7000 alb: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 400.
Cum arată Alzepil comprimate filmate şi conţinutul ambalajului:
Comprimat filmat Alzepil 5 mg
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, biconvexe, cu inscripţia „E 381” gravată pe una din suprafeţe, fără miros sau aproape fără miros.
Alzepil 10 mg
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, biconvexe, cu inscripţia „E 382” gravată pe una din suprafeţe, fără miros sau aproape fără miros.
-3%
249.68 MDL
257.40 MDL
Rețetă medicală
Indicații Bloonis 10 mg, comprimate filmate:
Bloonis aparţine unui grup de medicamente denumit antipsihotice.
Bloonis este utilizat pentru tratamentul următoarelor probleme de sănătate mintală care afectează modul în care gândiţi, simţiţi sau acţionaţi:
* Pentru a trata schizofrenia
* Pentru a trata episoadele moderate sau severe de manie
* Pentru a preveni stările de dispoziţie exagerate, în sens pozitiv sau negativ, din cadrul tulburării bipolare (maniaco-depresivă).
Informaţii suplimentare privind aceste probleme de sănătate mintală
Schizofrenie - puteţi:
* Auzi, vedea sau simţi lucruri care nu există
* Simţi că nu mai aveţi contact cu realitatea
* Fi incapabil să gândiţi sau să judecaţi în mod clar, să fiţi neobişnuit de suspicios sau să deveniţi izolat
* De asemenea, să vă simţiţi deprimat, anxios sau tensionat.
Episod maniacal - puteţi:
* Să aveţi o stare de bună dispoziţie euforică şi prea multă energie
* Să aveţi nevoie de mult mai puţin somn decât de obicei
* Să vorbiţi foarte repede, să aveţi fugă de idei şi, uneori, să vă simţiţi foarte iritabil.
Contraindicații:
Nu luaţi Bloonis dacă:
* Sunteţi alergic (hipersensibil) la olanzapină sau la oricare dintre celelalte componente. Semnele unei reacţii alergice includ erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, umflarea feţei, buzelor sau scurtarea respiraţiei.
* Aveţi probleme cu ochii cum este glaucomul (presiune crescută în interiorul ochiului).
Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile de mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a lua olanzapină.
Bloonis aparţine unui grup de medicamente denumit antipsihotice.
Bloonis este utilizat pentru tratamentul următoarelor probleme de sănătate mintală care afectează modul în care gândiţi, simţiţi sau acţionaţi:
* Pentru a trata schizofrenia
* Pentru a trata episoadele moderate sau severe de manie
* Pentru a preveni stările de dispoziţie exagerate, în sens pozitiv sau negativ, din cadrul tulburării bipolare (maniaco-depresivă).
Informaţii suplimentare privind aceste probleme de sănătate mintală
Schizofrenie - puteţi:
* Auzi, vedea sau simţi lucruri care nu există
* Simţi că nu mai aveţi contact cu realitatea
* Fi incapabil să gândiţi sau să judecaţi în mod clar, să fiţi neobişnuit de suspicios sau să deveniţi izolat
* De asemenea, să vă simţiţi deprimat, anxios sau tensionat.
Episod maniacal - puteţi:
* Să aveţi o stare de bună dispoziţie euforică şi prea multă energie
* Să aveţi nevoie de mult mai puţin somn decât de obicei
* Să vorbiţi foarte repede, să aveţi fugă de idei şi, uneori, să vă simţiţi foarte iritabil.
Contraindicații:
Nu luaţi Bloonis dacă:
* Sunteţi alergic (hipersensibil) la olanzapină sau la oricare dintre celelalte componente. Semnele unei reacţii alergice includ erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, umflarea feţei, buzelor sau scurtarea respiraţiei.
* Aveţi probleme cu ochii cum este glaucomul (presiune crescută în interiorul ochiului).
Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile de mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a lua olanzapină.
-3%
318.45 MDL
328.30 MDL
DESCRIEREA PRODUSULUI
1. Ce este Magnelek şi pentru ce se utilizează
Magnelek pulbere pentru soluție orală este un medicament ce conține ca substanțe active citratul de magneziu și clorhidratul de piridoxină și este utilizat pentru prevenirea și tratamentul deficitului de magneziu din organism.
Asocierea unor dintre următoarele simptome pot indica un deficit de magneziu:
- nervozitate, iritabilitate, anxietate ușoară, oboseală trecătoare, tulburări minore ale somnului;
- simptome de anxietate, cum ar fi crampe gastrointestinale sau palpitații cardiace (atunci cînd nu există afecțiuni ale inimii);
- crampe musculare, senzație de furnicături.
Administrarea de magneziu poate duce la ameliorarea acestor simptome.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Magnelek
Nu luaţi Magnelek dacă:
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la citrat de magneziu, clorhidrat de piridoxină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament, indicate la punctul 6;
- dacă aveţi insuficienţă renală severă (afectare a funcţiei rinichilor);
- asociere cu levodopa Magnelek este contraindicat la copiii cu vîrsta pînă la 6 ani.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:
- dacă aveți deficit sever de magneziu în organism;
- dacă aveți insuficiență renală moderată;
- în cazul asocierii deficitului de calciu, se recomandă, ca primă măsură, în majoritatea cazurilor, corectarea deficitului de magneziu, înainte de a începe administrarea de calciu;
- dacă aveți intoleranță la fructoză, sindrom de malabsorbție a glucozei și galactozei sau insuficiență de zaharază-izomaltază;
- dacă aveți ulcer gastric și duodenal;
- dacă aveți boală cardiacă ischemică;
- dacă aveți afecțiuni hepatice severe;
Dacă nu sunteţi sigur în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luați Magnelek.
Magnelek împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
&În special, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă luaţi: - medicamente care conţin fosfaţi sau săruri de calciu, deoarece scad absorbţia intestinală a magneziului;
- tetracicline (medicamente pentru tratamentul unor infecţii). Medicamentele care conţin magneziu, fier sau fluoruri reduc absorbția tetraciclinelor administrate pe cale orală. De aceea, se recomandă administrarea acestora la un interval de cel puţin 2 ore faţă de tetracicline;
- levodopa (medicament pentru tratamentul bolii Parkinson) deoarece acţiunea levodopei este inhibată de către piridoxină;
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luați Magnelek.
Magnelek împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Magnelek poate fi administrat cu sau fără alimente.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, încercaţi să rămîneţi însărcinată sau dacă alăptaţi.
Medicul poate recomanda administrarea acestui medicament în timpul sarcinii numai dacă este necesar. Dacă constatați ca sunteți însărcinată în timpul utilizării acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Fiecare dintre componentele medicamentului, magneziul şi vitamina B6, în mod individual, sunt considerate compatibile cu alăptarea. Avînd în vedere existenţa unor date limitate privind doza zilnică maximă de vitamina B6 administrată în timpul alăptării, se recomandă administrarea unei doze maxime de 20 mg vitamina B6 pe zi la femeile care alăptează.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Magnelek nu influenţează asupra capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Magnelek
Luaţi întotdeauna Magnelek pulbere pentru soluție orală exact aşa cum este descris în acest prospect dacă medicul dumneavoastră nu va recomandat altfel. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Conținutul plicului trebuie dizolvat complet într-un pahar cu apă la temperatura camerei și se bea imediat după preparare.
Adulți: cîte 3-4 plicuri pe zi, divizate în 2-3 prize, administrate în timpul meselor.
Copiii cu vîrsta mai mare de 6 ani (greutate corporală de aproximativ 20 kg): reeșind din calculul 10-30 mg/kg/zi (0,4-1,2 mmol/kg/zi) sau 2-4 plicuri pe zi, divizate în 2-3 prize, administrate în timpul meselor.
Durata tratamentului este de obicei de 1 lună. Tratamentul trebuie întrerupt imediat după normalizarea concentrației sanguine a magneziului.
Dacă luaţi mai mult Magnelek decît trebuie
Supradozajul cu magneziu pe cale orală nu este, în general, urmat de reacţii toxice, dacă rinichii funcţionează normal. Totuşi, în cazul unei insuficienţe renale, este posibil să apară intoxicaţia cu magneziu. Următoarele simptome pot să apară în cazul administrării unei cantităţi mai mari decît doza recomandată: scăderea tensiunii arteriale, greaţă, vărsături, înroşirea trecătoare a feţei şi gîtului, sete, deprimarea sistemului nervos central (somnolenţă, confuzie), slăbiciune musculară, diminuarea reflexelor, modificări pe electrocardiogramă, deprimarea respiraţiei, aritmii cardiace, comă, stop cardiac şi paralizie respiratorie, sindrom anuric (incapacitatea rinichiului de a produce urină).
Dacă uitaţi să luaţi Magnelek
Dacă uitaţi să luaţi medicamentul sau aţi luat o doză mai mică decît cea recomandată nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; aşteptaţi momentul stabilit pentru administrarea urmatoarei doze şi continuaţi tratamentul aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Magnelek poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): reacții cutanate, reacții alergice, dureri abdominale, diaree.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
1. Ce este Magnelek şi pentru ce se utilizează
Magnelek pulbere pentru soluție orală este un medicament ce conține ca substanțe active citratul de magneziu și clorhidratul de piridoxină și este utilizat pentru prevenirea și tratamentul deficitului de magneziu din organism.
Asocierea unor dintre următoarele simptome pot indica un deficit de magneziu:
- nervozitate, iritabilitate, anxietate ușoară, oboseală trecătoare, tulburări minore ale somnului;
- simptome de anxietate, cum ar fi crampe gastrointestinale sau palpitații cardiace (atunci cînd nu există afecțiuni ale inimii);
- crampe musculare, senzație de furnicături.
Administrarea de magneziu poate duce la ameliorarea acestor simptome.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Magnelek
Nu luaţi Magnelek dacă:
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la citrat de magneziu, clorhidrat de piridoxină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament, indicate la punctul 6;
- dacă aveţi insuficienţă renală severă (afectare a funcţiei rinichilor);
- asociere cu levodopa Magnelek este contraindicat la copiii cu vîrsta pînă la 6 ani.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului:
- dacă aveți deficit sever de magneziu în organism;
- dacă aveți insuficiență renală moderată;
- în cazul asocierii deficitului de calciu, se recomandă, ca primă măsură, în majoritatea cazurilor, corectarea deficitului de magneziu, înainte de a începe administrarea de calciu;
- dacă aveți intoleranță la fructoză, sindrom de malabsorbție a glucozei și galactozei sau insuficiență de zaharază-izomaltază;
- dacă aveți ulcer gastric și duodenal;
- dacă aveți boală cardiacă ischemică;
- dacă aveți afecțiuni hepatice severe;
Dacă nu sunteţi sigur în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luați Magnelek.
Magnelek împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
&În special, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă luaţi: - medicamente care conţin fosfaţi sau săruri de calciu, deoarece scad absorbţia intestinală a magneziului;
- tetracicline (medicamente pentru tratamentul unor infecţii). Medicamentele care conţin magneziu, fier sau fluoruri reduc absorbția tetraciclinelor administrate pe cale orală. De aceea, se recomandă administrarea acestora la un interval de cel puţin 2 ore faţă de tetracicline;
- levodopa (medicament pentru tratamentul bolii Parkinson) deoarece acţiunea levodopei este inhibată de către piridoxină;
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luați Magnelek.
Magnelek împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Magnelek poate fi administrat cu sau fără alimente.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, încercaţi să rămîneţi însărcinată sau dacă alăptaţi.
Medicul poate recomanda administrarea acestui medicament în timpul sarcinii numai dacă este necesar. Dacă constatați ca sunteți însărcinată în timpul utilizării acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Fiecare dintre componentele medicamentului, magneziul şi vitamina B6, în mod individual, sunt considerate compatibile cu alăptarea. Avînd în vedere existenţa unor date limitate privind doza zilnică maximă de vitamina B6 administrată în timpul alăptării, se recomandă administrarea unei doze maxime de 20 mg vitamina B6 pe zi la femeile care alăptează.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Magnelek nu influenţează asupra capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Magnelek
Luaţi întotdeauna Magnelek pulbere pentru soluție orală exact aşa cum este descris în acest prospect dacă medicul dumneavoastră nu va recomandat altfel. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Conținutul plicului trebuie dizolvat complet într-un pahar cu apă la temperatura camerei și se bea imediat după preparare.
Adulți: cîte 3-4 plicuri pe zi, divizate în 2-3 prize, administrate în timpul meselor.
Copiii cu vîrsta mai mare de 6 ani (greutate corporală de aproximativ 20 kg): reeșind din calculul 10-30 mg/kg/zi (0,4-1,2 mmol/kg/zi) sau 2-4 plicuri pe zi, divizate în 2-3 prize, administrate în timpul meselor.
Durata tratamentului este de obicei de 1 lună. Tratamentul trebuie întrerupt imediat după normalizarea concentrației sanguine a magneziului.
Dacă luaţi mai mult Magnelek decît trebuie
Supradozajul cu magneziu pe cale orală nu este, în general, urmat de reacţii toxice, dacă rinichii funcţionează normal. Totuşi, în cazul unei insuficienţe renale, este posibil să apară intoxicaţia cu magneziu. Următoarele simptome pot să apară în cazul administrării unei cantităţi mai mari decît doza recomandată: scăderea tensiunii arteriale, greaţă, vărsături, înroşirea trecătoare a feţei şi gîtului, sete, deprimarea sistemului nervos central (somnolenţă, confuzie), slăbiciune musculară, diminuarea reflexelor, modificări pe electrocardiogramă, deprimarea respiraţiei, aritmii cardiace, comă, stop cardiac şi paralizie respiratorie, sindrom anuric (incapacitatea rinichiului de a produce urină).
Dacă uitaţi să luaţi Magnelek
Dacă uitaţi să luaţi medicamentul sau aţi luat o doză mai mică decît cea recomandată nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; aşteptaţi momentul stabilit pentru administrarea urmatoarei doze şi continuaţi tratamentul aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Magnelek poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): reacții cutanate, reacții alergice, dureri abdominale, diaree.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-3%
43.94 MDL
45.30 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Reagila este indicat pentru tratamentul schizofreniei la pacienți adulţi. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza inițială recomandată de cariprazină este de 1,5 mg, administrată o dată pe zi. Ulterior, doza
poate fi crescută lent, cu câte 1,5 mg, la nevoie, până la o doză maximă de 6 mg pe zi. Doza minimă
eficace trebuie menținută conform raționamentului clinic al medicului curant. Din cauza timpului de
înjumătățire plasmatică lung al cariprazinei și al metaboliților săi activi, modificările dozei nu vor fi
reflectate pe deplin în plasmă timp de câteva săptămâni. Pacienții trebuie monitorizați în privința
reacțiilor adverse și a răspunsului la tratament timp de câteva săptămâni de la inițierea tratamentului
cu cariprazină și după fiecare modificare a dozei (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Reagila se administrează pe cale orală, o dată pe zi, la aceeași oră, împreună cu sau fără alimente. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de inhibitori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
Administrarea concomitentă de inductori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
https://bit.ly/2T8aRgS
Reagila este indicat pentru tratamentul schizofreniei la pacienți adulţi. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza inițială recomandată de cariprazină este de 1,5 mg, administrată o dată pe zi. Ulterior, doza
poate fi crescută lent, cu câte 1,5 mg, la nevoie, până la o doză maximă de 6 mg pe zi. Doza minimă
eficace trebuie menținută conform raționamentului clinic al medicului curant. Din cauza timpului de
înjumătățire plasmatică lung al cariprazinei și al metaboliților săi activi, modificările dozei nu vor fi
reflectate pe deplin în plasmă timp de câteva săptămâni. Pacienții trebuie monitorizați în privința
reacțiilor adverse și a răspunsului la tratament timp de câteva săptămâni de la inițierea tratamentului
cu cariprazină și după fiecare modificare a dozei (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Reagila se administrează pe cale orală, o dată pe zi, la aceeași oră, împreună cu sau fără alimente. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de inhibitori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
Administrarea concomitentă de inductori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
https://bit.ly/2T8aRgS
-3%
984.50 MDL
1 014.95 MDL
Rețetă medicală
Fenibut-LF, comprimate 250 mg.
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
O tabletă conține:
Ingredient activ: phenibut - 250 mg;
O listă completă a excipienților este dată la pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Tablete pentru administrare orală.
Comprimate rotunde de culoare albă sau albă, cu o nuanță gălbuie, de formă plat-cilindric, cu teșitură, cu risc pe o parte. Marmorarea este permisă pe suprafața tabletei.
Linia de rupere (riscul) este destinată exclusiv să faciliteze separarea comprimatului și înghițirea acestuia, și nu împărțirea în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații de utilizare
Medicamentul Phenibut-LF este utilizat pentru creșterea excitabilității nervoase (neurastenie) și tulburări de somn.
La copii - pentru tratamentul bâlbâială, ticuri.
4.2 Regimul de dozare și calea de administrare
Regimul de dozare
Cu excitabilitate nervoasă crescută (neurastenie) și tulburări de somn
250-500 mg de 3 ori pe zi.
Doza unică maximă este de 750 mg, pentru pacienții cu vârsta peste 60 de ani - 500 mg. Cursul tratamentului este de 2-3 săptămâni. Dacă este necesar, cursul poate fi prelungit până la 4-6 săptămâni.
Utilizare la copii și adolescenți (pentru tratamentul bâlbâiilor, ticurilor)
Copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 8 ani - numiți 100 mg de 2-3 ori pe zi. Pentru a asigura acest regim de dozare, se recomandă utilizarea medicamentului Phenibut-LF, pulbere pentru soluție orală.
Copii cu vârsta cuprinsă între 8 și 14 ani - 250 mg de 3 ori pe zi.
Copiilor peste 14 ani li se prescriu doze pentru adulți.
Pacienți cu insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică, dozele mari de medicament pot provoca un efect hepatotoxic. Pacienților din acest grup li se prescriu doze mai mici de medicament sub controlul funcției hepatice.
Pacienți cu insuficiență renală
Utilizarea medicamentului este contraindicată la pacienții cu insuficiență renală acută.
În cazul utilizării prelungite la pacienții cu insuficiență hepatică și/sau renală, este necesar să se monitorizeze indicatorii funcției renale și hepatice.
Mod de aplicare
Phenibut-LF se administrează pe cale orală după mese cu apă.
Durata cursului tratamentului este determinată de medic, luând în considerare boala, toleranța medicamentului și efectul obținut.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau componentele auxiliare ale medicamentului.
Insuficiență renală acută.
În timpul sarcinii și alăptării.
4.4 Instrucţiuni speciale şi precauţii pentru utilizare
Se recomandă prudență la pacienții cu boli erozive și ulcerative ale tractului gastro-intestinal din cauza efectului iritant al medicamentului. Acestor pacienți li se prescriu doze mai mici de medicament.
În cazul utilizării prelungite, este necesară monitorizarea sângelui periferic și a funcției hepatice.
Dacă simptomele bolii persistă sau se agravează în timp ce luați medicamentul, trebuie să consultați un medic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Combinația medicamentului cu alte medicamente psihotrope necesită o consultare prealabilă cu un medic și supravegherea unui medic în timpul tratamentului.
Administrarea simultană a medicamentului cu carbamazepină, oxcarbazepină sau inhibitori de monoaminooxidază nu este recomandată.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Utilizarea în timpul sarcinii și alăptării este contraindicată, deoarece. nu există studii clinice adecvate și bine controlate privind siguranța medicamentului în aceste perioade.
În studiile experimentale pe animale, nu au fost stabilite efecte mutagene, teratogene și embriotoxice ale medicamentului.
4.7 Influența asupra capacității de a conduce vehicule și de a lucra cu mecanisme
Datorită posibilelor tulburări ale sistemului nervos central (somnolență, amețeli), în timp ce luați medicamentul, nu trebuie să conduceți vehicule sau să lucrați cu mecanisme.
4.8 Reacții adverse
În cele ce urmează, reacțiile adverse enumerate sunt clasificate în funcție de grupele de organe și de frecvența de apariție a MedDRA: foarte des (≥1/10), adesea (≥1/100 până la <1/10), rar ( ≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la <1/1000), foarte rare (<1/10000), frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări ale sistemului imunitar: frecvență necunoscută - reacții de hipersensibilitate (inclusiv urticarie, prurit, eritem, erupții cutanate, angioedem, umflarea feței, umflarea limbii).
Tulburări ale sistemului nervos: frecvență necunoscută - somnolență (la începutul tratamentului), iritabilitate crescută, agitație, anxietate, dureri de cap, amețeli (când se administrează fenibut în doze mai mari de 2000 mg (8 comprimate ale medicamentului Phenibut-LF 250 mg) per zi , cu scăderea dozei, severitatea reacțiilor adverse scade).
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
O tabletă conține:
Ingredient activ: phenibut - 250 mg;
O listă completă a excipienților este dată la pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Tablete pentru administrare orală.
Comprimate rotunde de culoare albă sau albă, cu o nuanță gălbuie, de formă plat-cilindric, cu teșitură, cu risc pe o parte. Marmorarea este permisă pe suprafața tabletei.
Linia de rupere (riscul) este destinată exclusiv să faciliteze separarea comprimatului și înghițirea acestuia, și nu împărțirea în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicații de utilizare
Medicamentul Phenibut-LF este utilizat pentru creșterea excitabilității nervoase (neurastenie) și tulburări de somn.
La copii - pentru tratamentul bâlbâială, ticuri.
4.2 Regimul de dozare și calea de administrare
Regimul de dozare
Cu excitabilitate nervoasă crescută (neurastenie) și tulburări de somn
250-500 mg de 3 ori pe zi.
Doza unică maximă este de 750 mg, pentru pacienții cu vârsta peste 60 de ani - 500 mg. Cursul tratamentului este de 2-3 săptămâni. Dacă este necesar, cursul poate fi prelungit până la 4-6 săptămâni.
Utilizare la copii și adolescenți (pentru tratamentul bâlbâiilor, ticurilor)
Copii cu vârsta cuprinsă între 3 și 8 ani - numiți 100 mg de 2-3 ori pe zi. Pentru a asigura acest regim de dozare, se recomandă utilizarea medicamentului Phenibut-LF, pulbere pentru soluție orală.
Copii cu vârsta cuprinsă între 8 și 14 ani - 250 mg de 3 ori pe zi.
Copiilor peste 14 ani li se prescriu doze pentru adulți.
Pacienți cu insuficiență hepatică
La pacienții cu insuficiență hepatică, dozele mari de medicament pot provoca un efect hepatotoxic. Pacienților din acest grup li se prescriu doze mai mici de medicament sub controlul funcției hepatice.
Pacienți cu insuficiență renală
Utilizarea medicamentului este contraindicată la pacienții cu insuficiență renală acută.
În cazul utilizării prelungite la pacienții cu insuficiență hepatică și/sau renală, este necesar să se monitorizeze indicatorii funcției renale și hepatice.
Mod de aplicare
Phenibut-LF se administrează pe cale orală după mese cu apă.
Durata cursului tratamentului este determinată de medic, luând în considerare boala, toleranța medicamentului și efectul obținut.
4.3 Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă sau componentele auxiliare ale medicamentului.
Insuficiență renală acută.
În timpul sarcinii și alăptării.
4.4 Instrucţiuni speciale şi precauţii pentru utilizare
Se recomandă prudență la pacienții cu boli erozive și ulcerative ale tractului gastro-intestinal din cauza efectului iritant al medicamentului. Acestor pacienți li se prescriu doze mai mici de medicament.
În cazul utilizării prelungite, este necesară monitorizarea sângelui periferic și a funcției hepatice.
Dacă simptomele bolii persistă sau se agravează în timp ce luați medicamentul, trebuie să consultați un medic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Combinația medicamentului cu alte medicamente psihotrope necesită o consultare prealabilă cu un medic și supravegherea unui medic în timpul tratamentului.
Administrarea simultană a medicamentului cu carbamazepină, oxcarbazepină sau inhibitori de monoaminooxidază nu este recomandată.
4.6 Fertilitatea, sarcina și alăptarea
Utilizarea în timpul sarcinii și alăptării este contraindicată, deoarece. nu există studii clinice adecvate și bine controlate privind siguranța medicamentului în aceste perioade.
În studiile experimentale pe animale, nu au fost stabilite efecte mutagene, teratogene și embriotoxice ale medicamentului.
4.7 Influența asupra capacității de a conduce vehicule și de a lucra cu mecanisme
Datorită posibilelor tulburări ale sistemului nervos central (somnolență, amețeli), în timp ce luați medicamentul, nu trebuie să conduceți vehicule sau să lucrați cu mecanisme.
4.8 Reacții adverse
În cele ce urmează, reacțiile adverse enumerate sunt clasificate în funcție de grupele de organe și de frecvența de apariție a MedDRA: foarte des (≥1/10), adesea (≥1/100 până la <1/10), rar ( ≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la <1/1000), foarte rare (<1/10000), frecvență necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări ale sistemului imunitar: frecvență necunoscută - reacții de hipersensibilitate (inclusiv urticarie, prurit, eritem, erupții cutanate, angioedem, umflarea feței, umflarea limbii).
Tulburări ale sistemului nervos: frecvență necunoscută - somnolență (la începutul tratamentului), iritabilitate crescută, agitație, anxietate, dureri de cap, amețeli (când se administrează fenibut în doze mai mari de 2000 mg (8 comprimate ale medicamentului Phenibut-LF 250 mg) per zi , cu scăderea dozei, severitatea reacțiilor adverse scade).
-3%
101.51 MDL
104.65 MDL
Rețetă medicală
Indicatii: Rispolept este indicat pentru tratamentul schizofreniei acute si cronice, inclusiv al primului episod psihotic, precum si al altor stari psihotice, in care simptomele pozitive (halucinatii, deliruri, tulburari de gandire, ostilitate, suspiciune) si/sau simptomele negative
(aplatizare afectiva, instrainare sociala si retragere emotionala, vocabular redus) sunt predominante. Rispolept atenueaza de asemenea simptomele afective (depresie, vinovatie, anxietate) asociate schizofreniei. Rispolept este de asemenea indicat si ca terapie pe termen lung pentru prevenirea exacerbarilor acute la pacientii cu schizofrenie cronica. Contraindicatii: Rispolept este contraindicat pacientilor cu sensibilitate cunoscuta la acest produs.
Avertismente si precautii: Datorita actiunii alfa-blocante a Rispoleptului, poate aparea hipotensiune ortostatica, in special in perioada initiala de titrare a dozei. Rispolept trebuie folosit cu grija la pacientii cu boli cardiovasculare (insuficienta cardiaca, tulburari de conducere, infarct de miocard, deshidratare, hipovolemie, sau boli cerebrovasculare) iar dozajul trebuie titrat gradat (vezi “Dozaj si mod de administrare”). Daca apare hipotensiune, poate fi considerata necesara reducerea dozei. Medicamentele cu proprietati antagonice asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea dischineziei tardive caracterizate prin miscari ritmice involuntare, predominant ale limbii si/sau fetei. S-a raportat ca aparitia simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru aparitia dischineziei tardive. Deoarece Rispolept are un potential de inducere a simptomelor extrapiramidale mai scazut decat neurolepticele clasice, el prezinta un risc mai mic de a induce dischinezia tardiva comparativ cu cel al neurolepticelor clasice. Daca apar simptome ale dischineziei tardive, trebuie intrerupta administrarea tuturor medicamentelor antipsihotice. Cu neurolepticele clasice s-a semnalat aparitia Sindromului Neuroleptic Malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculara, instabiliate autonoma, alterarea constientei si niveluri CPK ridicate. In acest caz trebuie intrerupt tratamentul cu orice medicament antipsihotic, inclusiv cu Rispolept. La pacientii geriatrici si la cei cu insuficienta renala sau hepatica se recomanda injumatatirea dozei initiale si a ratiei de crestere a acesteia. Administrarea de Rispolept trebuie facuta cu precautie si la pacientii cu boala Parkinson, deoarece, teoretic, ar putea duce la agravarea bolii. Se recomanda grija la administrarea la pacientii epileptici. Neurolepticele clasice coboara pragul de acces. Pacientii ar trebui sfatuiti sa se abtina de la excese alimentare pentru a evita o posibila crestere in greutate.Dozaj si mod de administrare: Trecerea de la alte antipsihotice. Se recomanda, cand este medical posibil, o intrerupere gradata a tratamentului anterior la inceperea terapiei cu Rispolept. De asemenea, daca este recomandabil, la trecerea de la un antipsihotic depozit, initierea tratamentului cu Rispolept trebuie facuta inlocuind urmatoarea injectare programata. Necesitatea de a continua medicatia anti-parkinson trebuie reevaluata periodic. Adulti: Rispolept poate fi administrat 1 data sau de doua ori pe zi. Pacientii trebuie titrati la doza de 6 mg, gradat, de-a lungul a 3 zile. Pacientii cu afectiuni acute sau cronice ar trebui sa inceapa medicatia cu 2 mg pe zi. Doza trebuie marita la 4 mg in a doua zi si la 6 mg in ziua 3. Din ziua a-3-a, doza poate fi mentinuta neschimbata, sau individualizata, daca este necesar. Dozajul optim folosit de obicei este de 4 la 8 mg pe zi. Totusi, unii pacienti pot beneficia si de doze mai mici. Este medical indicat sa se abordeze o titrare gradata. Doze peste 10 mg pe zi nu s-au aratat superioare in eficacitate fata de doze mai mici, si pot cauza simptome extrapiramidale. De vreme ce nu a fost inca stabilita siguranta dozelor peste 16 mg pe zi, nu trebuie deci folosite doze peste acest nivel. Cand este necesara o sedare suplimentara, se poate administra impreuna cu Rispolept o benzodiazepina. Varstnici: Se recomanda o doza de start de 0, 5 mg de 2 ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual cu cate 0, 5 mg de 2 ori pe zi, pana la 1-2 mg de 2 ori pe zi. Rispolept trebuie administrat cu grija la acest grup de pacienti pana, la acumularea unei experiente suplimentare. Copii: Experienta lipseste la copii sub 15 ani. Boli renale sau hepatice: Se recomanda o doza de start de 0, 5 mg de 2 ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual cu cate 0, 5 mg de 2 ori pe zi, pana la 1 - 2 mg de 2 ori pe zi. Rispolept trebuie administrat cu grija la acest grup de pacienti, pana la acumularea unei experiente suplimentare. Tratament: Stabilirea, mentinerea si asigurarea unei cai adecvate pentru oxigenare si ventilare. Lavaj gastric (dupa intubatie, daca pacientul este in stare de incostienta) si administrarea de carbune activ, concomitent cu un laxativ. Monitorizarea cardiovasculara trebuie inceputa imediat si trebuie sa includa monitorizare electrocardiografica continua in vederea detectarii posibilelor aritmii. Nu exista antidot specific pentru Rispolept, de aceea trebuie instituite masuri adecvate pentru sustinerea pacientului. Hipotensiunea si colapsul circulator trebuie tratate adecvat, cu aport intravenos de fluide si/sau cu agenti simpatomimetici. In cazul simptomelor extrapiramidale severe trebuie administrata medicatie anticolinergica. Supravegherea medicala permanenta si monitorizarea trebuie sa continue pana la imbunatatirea starii pacientului.
(aplatizare afectiva, instrainare sociala si retragere emotionala, vocabular redus) sunt predominante. Rispolept atenueaza de asemenea simptomele afective (depresie, vinovatie, anxietate) asociate schizofreniei. Rispolept este de asemenea indicat si ca terapie pe termen lung pentru prevenirea exacerbarilor acute la pacientii cu schizofrenie cronica. Contraindicatii: Rispolept este contraindicat pacientilor cu sensibilitate cunoscuta la acest produs.
Avertismente si precautii: Datorita actiunii alfa-blocante a Rispoleptului, poate aparea hipotensiune ortostatica, in special in perioada initiala de titrare a dozei. Rispolept trebuie folosit cu grija la pacientii cu boli cardiovasculare (insuficienta cardiaca, tulburari de conducere, infarct de miocard, deshidratare, hipovolemie, sau boli cerebrovasculare) iar dozajul trebuie titrat gradat (vezi “Dozaj si mod de administrare”). Daca apare hipotensiune, poate fi considerata necesara reducerea dozei. Medicamentele cu proprietati antagonice asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu inducerea dischineziei tardive caracterizate prin miscari ritmice involuntare, predominant ale limbii si/sau fetei. S-a raportat ca aparitia simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru aparitia dischineziei tardive. Deoarece Rispolept are un potential de inducere a simptomelor extrapiramidale mai scazut decat neurolepticele clasice, el prezinta un risc mai mic de a induce dischinezia tardiva comparativ cu cel al neurolepticelor clasice. Daca apar simptome ale dischineziei tardive, trebuie intrerupta administrarea tuturor medicamentelor antipsihotice. Cu neurolepticele clasice s-a semnalat aparitia Sindromului Neuroleptic Malign, caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculara, instabiliate autonoma, alterarea constientei si niveluri CPK ridicate. In acest caz trebuie intrerupt tratamentul cu orice medicament antipsihotic, inclusiv cu Rispolept. La pacientii geriatrici si la cei cu insuficienta renala sau hepatica se recomanda injumatatirea dozei initiale si a ratiei de crestere a acesteia. Administrarea de Rispolept trebuie facuta cu precautie si la pacientii cu boala Parkinson, deoarece, teoretic, ar putea duce la agravarea bolii. Se recomanda grija la administrarea la pacientii epileptici. Neurolepticele clasice coboara pragul de acces. Pacientii ar trebui sfatuiti sa se abtina de la excese alimentare pentru a evita o posibila crestere in greutate.Dozaj si mod de administrare: Trecerea de la alte antipsihotice. Se recomanda, cand este medical posibil, o intrerupere gradata a tratamentului anterior la inceperea terapiei cu Rispolept. De asemenea, daca este recomandabil, la trecerea de la un antipsihotic depozit, initierea tratamentului cu Rispolept trebuie facuta inlocuind urmatoarea injectare programata. Necesitatea de a continua medicatia anti-parkinson trebuie reevaluata periodic. Adulti: Rispolept poate fi administrat 1 data sau de doua ori pe zi. Pacientii trebuie titrati la doza de 6 mg, gradat, de-a lungul a 3 zile. Pacientii cu afectiuni acute sau cronice ar trebui sa inceapa medicatia cu 2 mg pe zi. Doza trebuie marita la 4 mg in a doua zi si la 6 mg in ziua 3. Din ziua a-3-a, doza poate fi mentinuta neschimbata, sau individualizata, daca este necesar. Dozajul optim folosit de obicei este de 4 la 8 mg pe zi. Totusi, unii pacienti pot beneficia si de doze mai mici. Este medical indicat sa se abordeze o titrare gradata. Doze peste 10 mg pe zi nu s-au aratat superioare in eficacitate fata de doze mai mici, si pot cauza simptome extrapiramidale. De vreme ce nu a fost inca stabilita siguranta dozelor peste 16 mg pe zi, nu trebuie deci folosite doze peste acest nivel. Cand este necesara o sedare suplimentara, se poate administra impreuna cu Rispolept o benzodiazepina. Varstnici: Se recomanda o doza de start de 0, 5 mg de 2 ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual cu cate 0, 5 mg de 2 ori pe zi, pana la 1-2 mg de 2 ori pe zi. Rispolept trebuie administrat cu grija la acest grup de pacienti pana, la acumularea unei experiente suplimentare. Copii: Experienta lipseste la copii sub 15 ani. Boli renale sau hepatice: Se recomanda o doza de start de 0, 5 mg de 2 ori pe zi. Aceasta doza poate fi ajustata individual cu cate 0, 5 mg de 2 ori pe zi, pana la 1 - 2 mg de 2 ori pe zi. Rispolept trebuie administrat cu grija la acest grup de pacienti, pana la acumularea unei experiente suplimentare. Tratament: Stabilirea, mentinerea si asigurarea unei cai adecvate pentru oxigenare si ventilare. Lavaj gastric (dupa intubatie, daca pacientul este in stare de incostienta) si administrarea de carbune activ, concomitent cu un laxativ. Monitorizarea cardiovasculara trebuie inceputa imediat si trebuie sa includa monitorizare electrocardiografica continua in vederea detectarii posibilelor aritmii. Nu exista antidot specific pentru Rispolept, de aceea trebuie instituite masuri adecvate pentru sustinerea pacientului. Hipotensiunea si colapsul circulator trebuie tratate adecvat, cu aport intravenos de fluide si/sau cu agenti simpatomimetici. In cazul simptomelor extrapiramidale severe trebuie administrata medicatie anticolinergica. Supravegherea medicala permanenta si monitorizarea trebuie sa continue pana la imbunatatirea starii pacientului.
-3%
146.42 MDL
150.95 MDL
Rețetă medicală
1. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Alzepil comprimate filmate
Nu utilizaţi Alzepil comprimate filmate:
• dacă sunteţi alergic la clorhidrat de donepezil, la alte medicamente înrudite (cunoscute ca derivaţi de piperidină) sau oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
Atenţionări şi precauţii
Înainte de a lua Alzepil comprimate filmate consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Dacă oricare dintre situaţiile de mai jos este valabilă în cazul dumneavoastră, trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră înainte de a utiliza acest medicament:
- dacă aveţi afecţiuni ale inimii (bătăi neregulate ale inimii, de exemplu bloc cardiac) (donepezilul vă poate încetini ritmul bătăilor inimii);
- dacă aţi avut vreodată ulcer gastric sau ulcer duodenal sau utilizaţi în acelaşi timp medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS);
- dacă aveţi dificultăţi la urinare;
- dacă aţi avut vreodată convulsii (donepezilul poate determina reapariţia convulsiilor) sau sincopă;
- dacă aveţi astm bronşic sau alte boli pulmonare de lungă durată;
- dacă aveţi afecţiuni severe ale ficatului sau hepatita;
- dacă aţi avut vreodată simptome extrapiramidale (mişcări ale corpului sau feţei, care nu pot fi controlate)
- dacă aveţi febră ridicată inexplicabilă, contracţii musculare îndelungate, pierderea echilibrului, sunteţi dezorientat, apariţia dereglărilor urinare, aceste simptome pot indica apariţia Sindromul Neuroleptic Malign, o afecţiune rar întilnită, dar care pune viaţa în pericol, în special la pacienţii care au utilizat concomitent tratament antipsihotic (de ex. haloperidol).
În cazul în care prezintaţi semne şi simptome care indică apariţia Sindromul Neuroleptic Malign sau febră ridicată inexplicabilă, fără alte semne, trebuie să întrerupeţi orice tratament şi să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă sunteţi programat pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale care necesită anestezie generală, spuneţi medicului dumneavoastră şi anestezistului că utilizaţi Alzepil.
Dacă sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Medicamentul este indicat doar pacienţilor adulţi.
Alzepil comprimate filmate împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare alte medicamente, în special:
- medicamente pentru tratamentul durerilor şi inflamaţiilor (AINS)
- pentru tratamentul artritei
- medicamentele anticolinergice (de exemplu tolterodin)
- antibiotice, de exemplu eritromicină şi rifampicină
- medicamente antifungice (medicamente care distrug sau împiedică dezvoltarea ciupercilor), cum sunt ketoconazol şi itraconazol
- relaxante musculare (de exemplu diazepam, succinilcolină)
- antidepresive cum este fluoxetina
- anticonvulsivante cum sunt fenitoina sau carbamazepina
- medicamente pentru afecţiuni ale inimii, de exemplu chinidina sau beta-blocantele (propranolol, atenolol)
- medicamente pentru anestezie generala
- alte medicamente care acţionează în acelaşi mod cu donepezilul (cum sunt galantamina sau rivastigmina),
- unele medicamente pentru diaree, boală Parkinson sau astm bronşic.
- medicamentele, care se elibereaza fara prescriptie medicala
Dacă sunteţi programat pentru efectuarea unei intervenţii chirurgicale care necesită anestezie generală, spuneţi medicului dumneavoastră şi anestezistului că utilizaţi Alzepil.
Acest lucru este important, deoarece donepezil poate schimba cantitatea de anestezic de care aveti nevoie.
Utilizarea Alzepil comprimate filmate cu alimente, băuturi şi alcool
Luaţi comprimatele cu un pahar cu apă, seara, înainte de culcare. Alzepil poate fi administrat independent de orarul meselor, deoarece alimentele nu influenţează efectul terapeutic al acestui medicament.
Nu consumaţi nici un fel de băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu donepezil, deoarece alcoolul etilic poate reduce eficacitatea acestui medicament.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul sau farmacistul până la iniţierea administrării preparatului Alzepil comprimate filmate.
Sarcina
Alzepil nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care este absolut necesar (numai la recomandarea medicului dumneavoastră), deoarece nu există date suficiente privind administrarea la gravide.
Alăptarea
Femeile tratate cu donepezil nu trebuie să alăpteze
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Boala dumneavoastră vă poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Medicamentul vă poate determina oboseală, ameţeli şi crampe musculare, mai ales la începutul tratamentului sau la creşterea dozei. Ca urmare, medicul curant trebuie să vă evalueze periodic capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje complexe.
Medicul dumneavoastră va decide, în mod individual, la ce doze de Alzepil puteţi conduce vehicule sau folosi utilaje.
2. Cum să luaţi Alzepil comprimate filmate
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului numele persoanei care vă îngrijeşte. Aceasta vă va ajuta să utilizaţi medicamentele aşa cum v-a recomandat medicul.
Regimul de dozare
Doza iniţială recomandată este de 5 mg o dată pe zi. După o lună de tratament, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să utilizaţi o doză de 10 mg, în fiecare seară. Doza zilnică maximă recomandată este de 10 mg.
Mod de administrare
Comprimatele Alzepil se înghit cu un pahar cu apă, seara, înainte de culcare. Alzepil poate fi administrat independent de orarul meselor, deoarece alimentele nu influenţează efectul acestui medicament.
Trebuie să urmaţi întotdeauna recomandările medicului dumneavoastră cu privire la modul în care şi când trebuie să utilizaţi medicamentul. Nu modificaţi doza fără recomandarea medicului dumneavoastră şi nu opriţi administrarea comprimatelor, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră v-a spus să faceţi acest lucru.
Medicul dumneavoastră vă va recomanda cât timp trebuie să urmaţi tratamentul. Din când în când, medicul dumneavoastră vă va reevalua tratamentul şi va observa simptomele bolii.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Acest medicament nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani). Dacă luaţi mai mult Alzepil comprimate filmate decât trebuie
Nu utilizaţi mai mult de 10 mg în fiecare zi. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă aţi utilizat mai multe comprimate decât trebuie. Dacă nu puteţi să-l contactaţi pe medicul dumneavoastră, adresaţi-vă imediat departamentului de urgenţă al celui mai apropiat spital.
Luaţi cu dumneavoastră la spital comprimatele rămase şi cutia, astfel încât medicul să ştie ce medicament aţi utilizat.
Simptomele supradozajului includ: greaţă, vărsături, creşterea salivaţiei, transpiraţii, bătăi rare ale inimii, scăderea tensiunii arteriale, dereglări respiratorii, pierderea conştiinţei, leşin, convulsii.
Dacă uitaţi să luaţi Alzepil comprimate filmate
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată, deoarece acest lucru nu poate compensa doza uitată dar vă poate expune riscului de supradozaj. Continuaţi tratamentul conform recomandărilor medicului dumneavoastră.
Dacă aţi uitat să utilizaţi medicamentul timp de mai mult de o săptămână, adresaţi-vă medicului dumneavoastră înainte de a reîncepe tratamentul.
Dacă încetaţi să utilizaţi Alzepil comprimate filmate
După întreruperea tratamentului cu Alzepil s-a observat reducerea treptată a efectelor benefice ale medicamentului. Nu s-au semnalat efecte de rebound după întreruperea bruscă a administrării acestui medicament.
Nu opriţi tratamentul cu Alzepil, fără să discutaţi în prealabil cu medicul dumneavoastră, chiar dacă vă simţiţi mai bine.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
3. Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse grave
Trebuie să-i spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi aceste reacţii adverse grave menţionate.
• afectarea funcţiei ficatului (hepatită). Simptomele hepatitei sunt greaţă, vomă, pierderea poftei de mâncare, senzaţie de rău, febră, mâncărimi, îngălbenirea pielii şi a ochilor şi urină de culoare închisă (afectează până la 1 utilizator din 1000)
• ulcer la stomac sau duoden. Simptomele ulcerului sunt durere de stomac şi disconfort (indigestie) resimţit între buric şi osul pieptului (afectează până la 1 utilizator din 100).
• sângerare în stomac sau intestine. Aceasta vă poate provoca eliminarea prin rect a scaunelor de culoare neagră ca smoala sau cu sânge vizibil (afectează până la 1 utilizator din 100).
• febră cu înţepenirea muşchilor, transpiraţie sau un nivel scăzut de conştienţă (o tulburare denumită „Sindrom Neuroleptic Malign”) (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
• crize de epilepsie sau convulsii (afectează până la 1 utilizator din 100)
• slăbiciune musculară, sensibilitate sau durere şi, mai ales, dacă în acelaşi timp nu vă simţiţi bine, aveţi temperatură mare sau urina este închisă la culoare. Acestea pot fi cauzate de
distrugerea anormală a muşchilor, care poate pune viaţa în pericol şi poate duce la probleme ale rinichilor (o boală numită rabdomioliză). (afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000)
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre aceste reacţii adverse şi dacă acestea devin deranjante pentru dumneavoastră.
Foarte frecvente (1-10 pacienţi din 10)
Diaree, greaţă (senzaţie de rău), durere de cap.
Frecvente (1-10 pacienţi din 100)
Răceli, anorexie (pierderea poftei de mâncare), halucinaţii, agitaţie, vise neobişnuite inclusiv coşmaruri, comportament agresiv (cazurile raportate de halucinaţii, agitaţie şi agresivitate s-au rezolvat prin reducerea dozei sau prin întreruperea tratamentului cu donepezil), sincopă (leşin), ameţeli, insomnie (dificultate la adormire), vărsături, tulburări abdominale, erupţie trecătoare pe piele, prurit (mâncărimi la nivelul pielii), crampe musculare, incontinenţă urinară, oboseală, dureri, accidente.
Mai puţin frecvente (mai puţin de 1 pacient din 100)
bradicardie (bătăi rare ale inimii), hipersalivaţia, modificări ale valorilor parametrilor de laborator (creştere minoră a valorii concentraţiei creatininkinazei musculare în sânge).
Rare (mai puţin de 1 pacient din 1000)
Simptome extrapiramidale (tremurături, rigiditate sau mişcări ale feţei, limbii sau membrelor care nu pot fi controlate), bloc sino-atrial, bătăi neregulate ale inimii (bloc cardiac)
Foarte rare (mai puţin de 1 pacient din 10000)
Sindrom neuroleptic malign
Rabdomioliză (distrugerea anormală a muşchilor)
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
4. Cum se păstrează Alzepil comprimate filmate
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu utilizaţi acest medicament, în caz de semne vizibile de deteriorare a calităţii lui.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
5. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Alzepil comprimate filmate
Substanţa activă: clorhidrat de donepezil 5 mg (sub formă de clorhidrat de donepezil monohidrat 5,21 mg) sau clorhidrat de donepezil 10 mg (sub formă de clorhidrat de donepezil monohidrat 10,42 mg)
Celelalte componente: nucleu: celuloză microcristalină, hidroxipropilceluloză de joasă substituţie (L-HPC B1), stearat de magneziu; film: Opadry Y-1-7000 alb: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), macrogol 400.
Cum arată Alzepil comprimate filmate şi conţinutul ambalajului:
Comprimat filmat Alzepil 5 mg
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, biconvexe, cu inscripţia „E 381” gravată pe una din suprafeţe, fără miros sau aproape fără miros.
Alzepil 10 mg
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, rotunde, biconvexe, cu inscripţia „E 382” gravată pe una din suprafeţe, fără miros sau aproape fără miros.
-3%
392.56 MDL
404.70 MDL
Rețetă medicală
Ce este Arketis şi pentru ce se utilizează
Arketis face parte dintr-un grup de medicamente numit inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS). În mod normal organismul conţine o substanţă numită serotonină. Este cunoscut faptul că
scăderea cantităţii de serotonină la nivelul creierului poate determina depresie (şi alte boli înrudite)
Arketis acţionează prin refacerea cantităţii normale de serotonină în creier.
Arketis este utilizat pentru tratamentul:
- Episoadelor moderate până la severe ale depresiei
- Comportamentelor obsesionale şi compulsive
- Atacurilor de panică, cu sau fără agorafobie (teama de spaţii deschise).
2
- Pacienţilor care evită sau sunt înspăimântaţi de contactele sociale (fobie socială) şi pacienţii
care suferă de anxietate generală (teamă fără motiv).
- Tulburărilor de stress post traumatic (situaţie în care pacienţii retrăiesc experienţa
periculoasă şi terifiantă a evenimentului traumatic)
Medicul dumneavoastră vă va spune exact pentru ce vă prescrie acest medicament. Cum să luaţi Arketis
Luaţi întotdeauna Arketis exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dacă nu sunteţi sigur.
Medicul va stabili numărul de comprimate pe care trebuie să-l luaţi în funcţie de afecţiunea de care
suferiţi şi de modul cum răspundeţi la tratament. Luaţi comprimatele o singură dată pe zi, dimineaţa
în timpul mesei. Comprimatul trebuie înghițit mai degrabă decât mestecat.
Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce doză să luaţi când începeţi să luaţi prima dată Arketis.
Majoritatea persoanelor încep să se simtă mai bine după câteva săptămâni. Dacă nu începeţi să vă
simţiţi mai bine după această perioadă de timp, discutaţi cu medicul dumneavoastră, care vă va
sfătui ce să faceţi. Medicul dumneavoastră poate decide să crească doza treptat, în etape, cu câte 10
mg, până la doza maximă zilnică.
Durata tratamentului
După începerea tratamentului cu Arketis simptomele dumneavoastră nu vor dispare imediat ci este
nevoie de o durată de cel puţin una-două săptămâni până la observarea unei ameliorări. Pentru alţi
pacienţi poate dura chiar mai mult până la instalarea beneficiului terapeutic.
Nu opriţi tratamentul fără a discuta cu medicul dumneavoastră. Chiar daca vă simţiţi mai bine,
trebuie să continuaţi administrarea Arketis aşa cum v-a fost prescris. În caz contrar simptomele pot
reveni şi starea dumeavoastră se poate agrava.
Tratamentul trebuie continuat cel puţin şase luni după recuperarea depresiei, sau chiar mai mult în
cazul tulburărilor obsesiv compulsive sau de panică.
Medicul dumneavoastră vă va sfatui cât timp e nevoie să urmaţi tratamentul în cazul stressului post
traumatic. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Arketis poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Intensitatea şi frecvenţa unora dintre reacţiile adverse enumerate mai jos se pot reduce în cursul
tratamentului continuu şi nu necesită întreruperea tratamentului.
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane
- greaţă,
8
- disfuncţie sexuală (dificultăţi în viaţa sexuală, cum ar fi imposibilitatea atingerii orgasmului, iar
la barbaţi probleme de erecţie şi ejaculare), amenoree, întârzieri sau menstruaţie neregulată.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane
- creşterea colesterolului, scăderea poftei de mâncare,
- somnolenţă, insomnie, agitaţie, vise anormale insomnie (coşmaruri),
- ameţeli, tremor, cefalee, tulburări de concentraţie,
- vedere înceţoşată,
- căscat,
- constipaţie, diaree, uscăciune a gurii,
- transpiraţii,
- stare de oboseală, creştere în greutate.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane
- sângerări anormale, mai ales la nivelul pielii şi mucoaselor (în principal vânătăi),
- modificări ale glicemiei la pacienţii diabetici,
- confuzie, halucinaţii,
- mişcări involuntare ale gurii şi limbii, dificultăţi de mişcare, rigiditate, tremurături,
- midriază,
- frecvenţa crescută a bătăilor inimii (tahicardie)
- creşteri sau scăderi tranzitorii ale tensiunii arteriale. Creşteri sau scăderi tranzitorii ale tensiunii
arteriale au fost raportate după tratamentul cu paroxetină, de obicei la pacienţii cu hipertensiune
arterială sau anxietate preexistente,
- erupţii pe piele însoţite sau nu de mâncărimi, urticarie, reacţii de fotosensibilitate,
- dificultate sau imposibilitate de a urina. https://bit.ly/3yRx56a
Arketis face parte dintr-un grup de medicamente numit inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS). În mod normal organismul conţine o substanţă numită serotonină. Este cunoscut faptul că
scăderea cantităţii de serotonină la nivelul creierului poate determina depresie (şi alte boli înrudite)
Arketis acţionează prin refacerea cantităţii normale de serotonină în creier.
Arketis este utilizat pentru tratamentul:
- Episoadelor moderate până la severe ale depresiei
- Comportamentelor obsesionale şi compulsive
- Atacurilor de panică, cu sau fără agorafobie (teama de spaţii deschise).
2
- Pacienţilor care evită sau sunt înspăimântaţi de contactele sociale (fobie socială) şi pacienţii
care suferă de anxietate generală (teamă fără motiv).
- Tulburărilor de stress post traumatic (situaţie în care pacienţii retrăiesc experienţa
periculoasă şi terifiantă a evenimentului traumatic)
Medicul dumneavoastră vă va spune exact pentru ce vă prescrie acest medicament. Cum să luaţi Arketis
Luaţi întotdeauna Arketis exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dacă nu sunteţi sigur.
Medicul va stabili numărul de comprimate pe care trebuie să-l luaţi în funcţie de afecţiunea de care
suferiţi şi de modul cum răspundeţi la tratament. Luaţi comprimatele o singură dată pe zi, dimineaţa
în timpul mesei. Comprimatul trebuie înghițit mai degrabă decât mestecat.
Medicul dumneavoastră vă va sfătui ce doză să luaţi când începeţi să luaţi prima dată Arketis.
Majoritatea persoanelor încep să se simtă mai bine după câteva săptămâni. Dacă nu începeţi să vă
simţiţi mai bine după această perioadă de timp, discutaţi cu medicul dumneavoastră, care vă va
sfătui ce să faceţi. Medicul dumneavoastră poate decide să crească doza treptat, în etape, cu câte 10
mg, până la doza maximă zilnică.
Durata tratamentului
După începerea tratamentului cu Arketis simptomele dumneavoastră nu vor dispare imediat ci este
nevoie de o durată de cel puţin una-două săptămâni până la observarea unei ameliorări. Pentru alţi
pacienţi poate dura chiar mai mult până la instalarea beneficiului terapeutic.
Nu opriţi tratamentul fără a discuta cu medicul dumneavoastră. Chiar daca vă simţiţi mai bine,
trebuie să continuaţi administrarea Arketis aşa cum v-a fost prescris. În caz contrar simptomele pot
reveni şi starea dumeavoastră se poate agrava.
Tratamentul trebuie continuat cel puţin şase luni după recuperarea depresiei, sau chiar mai mult în
cazul tulburărilor obsesiv compulsive sau de panică.
Medicul dumneavoastră vă va sfatui cât timp e nevoie să urmaţi tratamentul în cazul stressului post
traumatic. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Arketis poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Intensitatea şi frecvenţa unora dintre reacţiile adverse enumerate mai jos se pot reduce în cursul
tratamentului continuu şi nu necesită întreruperea tratamentului.
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane
- greaţă,
8
- disfuncţie sexuală (dificultăţi în viaţa sexuală, cum ar fi imposibilitatea atingerii orgasmului, iar
la barbaţi probleme de erecţie şi ejaculare), amenoree, întârzieri sau menstruaţie neregulată.
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane
- creşterea colesterolului, scăderea poftei de mâncare,
- somnolenţă, insomnie, agitaţie, vise anormale insomnie (coşmaruri),
- ameţeli, tremor, cefalee, tulburări de concentraţie,
- vedere înceţoşată,
- căscat,
- constipaţie, diaree, uscăciune a gurii,
- transpiraţii,
- stare de oboseală, creştere în greutate.
Mai puţin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 persoane
- sângerări anormale, mai ales la nivelul pielii şi mucoaselor (în principal vânătăi),
- modificări ale glicemiei la pacienţii diabetici,
- confuzie, halucinaţii,
- mişcări involuntare ale gurii şi limbii, dificultăţi de mişcare, rigiditate, tremurături,
- midriază,
- frecvenţa crescută a bătăilor inimii (tahicardie)
- creşteri sau scăderi tranzitorii ale tensiunii arteriale. Creşteri sau scăderi tranzitorii ale tensiunii
arteriale au fost raportate după tratamentul cu paroxetină, de obicei la pacienţii cu hipertensiune
arterială sau anxietate preexistente,
- erupţii pe piele însoţite sau nu de mâncărimi, urticarie, reacţii de fotosensibilitate,
- dificultate sau imposibilitate de a urina. https://bit.ly/3yRx56a
-3%
58.73 MDL
60.55 MDL
Rețetă medicală
Indicatii
Sindroame depresive cu componenta anxioasa, in psihoze sau nevroze de natura endogena sau reactiva; enurezis nocturn; algii rebele; migrena, nevralgii, dureri in cancer.
Mod de administrare
In starile depresive, oral 3-6 drajeuri sau 75, 150 mg/zi (in 2-3 prize, seara o doza mai mare), mai mult la bolnavii spitalizati (100-300 mg/zi); mai putin la tineri si batrani (50 mg/zi); doza de intretinere obisnuita la adulti este de 50-100 mg/zi; la nevoie se injecteaza intramuscular 20-50 mg de 3-4 ori/zi, continuand tratamentul pe cale orala. In enurezisul nocturn, la copii sub 6 ani, 10 mg la culcare; la copii de 6-10 ani, 10-20 mg/zi; la copii de 11-16 ani, 25-50 mg/zi.
In migrene si alte algii rebele, oral 12,5-25 mg de 3 ori/zi, la nevoie injectii intramusculare a 25-50 mg, de 2 ori/zi.
Reactii adverse
Uneori sedare, uscaciunea gurii, constipatie, mictiune dificila, tahicardie, tulburari de acomodare, tremor, rareori hipotensiune arteriala, sudoratie, foarte rar tulburari extrapiramidale, discrazii sanguine, convulsii. In starile depresive poate creste riscul suicidar, prin dezinhibitie (este necesara supravegherea bolnavului); uneori se produce o inversare rapida a dispozitiei, cu fenomene maniacale, la psihotici (schizofrenie, paranoia) favorizeaza uneori aparitia delirului.
Contraindicatii
Alergia la amitriptilina, infarctul miocardic (in perioada de refacere), aritmiile, blocul cardiac de diferite grade, insuficienta hepatica grava, glaucomul cu unghi ingust, adenomul de prostata, psihoza maniacala reprezinta contraindicatii; se va evita in primul trimestru de sarcina, in timpul alaptarii si la copiii sub 6 ani; prudenta la epileptici (favorizeaza crizele convulsive), hepatici, cardiaci, coronarieni, hipertiroidieni. Prudenta in tratamentul ambulator la soferi, muncitori care lucreaza cu aparate de precizie etc. (diminueaza performantele psihomotorii); asocierea cu electrosocul poate fi periculoasa; se recomanda ca tratamentul sa fie intrerupt cu cateva zile inaintea interventiilor chirurgicale. Folosirea bauturilor alcoolice trebuie evitata; prudenta in asocierea cu hipnotice, tranchilizante si alte deprimante centrale (potentare); nu se asociaza cu IMAO (reactii toxice grave), asocierea cu alte antidepresive impune multa prudenta; atentie la asocierea cu anticolinergice, simpatomimetice directe (adrenalina, noradrenalina, izoprenalina), hormoni tiroidieni (doze mai mici din acestea, supraveghere medicala); efectul antihipertensiv al guanetidinei si clonidinei este antagonizat. Amitriptilina se foloseste numai sub control medical.
Sindroame depresive cu componenta anxioasa, in psihoze sau nevroze de natura endogena sau reactiva; enurezis nocturn; algii rebele; migrena, nevralgii, dureri in cancer.
Mod de administrare
In starile depresive, oral 3-6 drajeuri sau 75, 150 mg/zi (in 2-3 prize, seara o doza mai mare), mai mult la bolnavii spitalizati (100-300 mg/zi); mai putin la tineri si batrani (50 mg/zi); doza de intretinere obisnuita la adulti este de 50-100 mg/zi; la nevoie se injecteaza intramuscular 20-50 mg de 3-4 ori/zi, continuand tratamentul pe cale orala. In enurezisul nocturn, la copii sub 6 ani, 10 mg la culcare; la copii de 6-10 ani, 10-20 mg/zi; la copii de 11-16 ani, 25-50 mg/zi.
In migrene si alte algii rebele, oral 12,5-25 mg de 3 ori/zi, la nevoie injectii intramusculare a 25-50 mg, de 2 ori/zi.
Reactii adverse
Uneori sedare, uscaciunea gurii, constipatie, mictiune dificila, tahicardie, tulburari de acomodare, tremor, rareori hipotensiune arteriala, sudoratie, foarte rar tulburari extrapiramidale, discrazii sanguine, convulsii. In starile depresive poate creste riscul suicidar, prin dezinhibitie (este necesara supravegherea bolnavului); uneori se produce o inversare rapida a dispozitiei, cu fenomene maniacale, la psihotici (schizofrenie, paranoia) favorizeaza uneori aparitia delirului.
Contraindicatii
Alergia la amitriptilina, infarctul miocardic (in perioada de refacere), aritmiile, blocul cardiac de diferite grade, insuficienta hepatica grava, glaucomul cu unghi ingust, adenomul de prostata, psihoza maniacala reprezinta contraindicatii; se va evita in primul trimestru de sarcina, in timpul alaptarii si la copiii sub 6 ani; prudenta la epileptici (favorizeaza crizele convulsive), hepatici, cardiaci, coronarieni, hipertiroidieni. Prudenta in tratamentul ambulator la soferi, muncitori care lucreaza cu aparate de precizie etc. (diminueaza performantele psihomotorii); asocierea cu electrosocul poate fi periculoasa; se recomanda ca tratamentul sa fie intrerupt cu cateva zile inaintea interventiilor chirurgicale. Folosirea bauturilor alcoolice trebuie evitata; prudenta in asocierea cu hipnotice, tranchilizante si alte deprimante centrale (potentare); nu se asociaza cu IMAO (reactii toxice grave), asocierea cu alte antidepresive impune multa prudenta; atentie la asocierea cu anticolinergice, simpatomimetice directe (adrenalina, noradrenalina, izoprenalina), hormoni tiroidieni (doze mai mici din acestea, supraveghere medicala); efectul antihipertensiv al guanetidinei si clonidinei este antagonizat. Amitriptilina se foloseste numai sub control medical.
-3%
35.55 MDL
36.65 MDL