Sistemul nervos central

Ce este
Duxobel
şi pentru ce se utilizează
Duxobel
conţine

susbstanţa

activă

duloxetină.

Duxobel

creşte

cantitatea

serotonină

noradrenalină la nivelul sistemului nervos central.

Duxobel este utilizat la adulţi pentru tratamentul:

depresiei;

tulburării de anxietate generalizată (senzaţie cronică de anxietate sau nervozitate);

durerii din neuropatia diabetică (descrisă frecvent ca o senzaţie de arsură, junghi, înţepătură,

săgetare, durere sau ca un şoc electric. În zona afectată fie se poate pierde sensibilitatea, fie poate

apare senzaţie de durere la atingere, căldură, frig sau apăsare).

Duxobel începe să acţioneze la cele mai multe persoane cu depresie sau anxietate în termen de

două săptămâni de la începerea tratamentului, dar poate dura 2-4 săptămâni înainte de a vă simti

mai bine.

Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă nu începeţi să vă simţiţi mai bine după această dată.

Medicul dumneavoastră poate să să vă prescrie în continuare Duxobel şi atunci când vă simţiţi

mai bine, ca să preîntâmpine revenirea depresiei sau anxietăţii.

La persoanele cu neuropatie diabetică poate dura câteva săptămâni înainte de a vă simti mai bine.

Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu vă simţiţi mai bine după 2 luni. Cum să luaţi

Duxobel

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi

cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Duxobel este pentru administrare orală. Trebuie să înghiţiţi capsula întreagă cu apă.

Pentru depresie şi durerea din neuropatia diabetică:

Doza obişnuită de Duxobel este 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea

mai potrivită pentru dumneavoastră.

Pentru tulburarea de anxietate generalizată:

Doza uzuală de iniţiere a tratamentului cu Duxobel este de 30 mg o dată pe zi după care

majoritatea pacienţilor vor primi 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea

mai potrivită pentru dumneavoastră. În funcţie de răspunsul dumneavoastră la administrarea

Duxobel-ului, doza poate fi crescută până la 120 mg pe zi.

Pentru a nu uita să luaţi Duxobel, poate fi mai uşor să o luaţi la aceeaşi oră în fiecare zi.

Discutaţi cu medicul despre durata tratamentului. Nu încetaţi să luaţi Duxobel sau să vă schimbaţi

doza fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Tratarea corectă a afecţiunii dumneavoastră este

importantă pentru a vă ajuta să vă faceţi mai bine. Dacă nu este tratată, starea dumneavoastră nu

va dispărea şi poate deveni mai gravă şi mai dificil de tratat.

Dacă luaţi mai mult

Duxobel

decât trebuie

Anunţaţi imediat medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă aţi luat mai mult decât cantitatea de

Duxobel

prescrisă

medic.

Simptomele
supradozaj

includ

somnolenţă,

comă,

sindrom

serotoninergic (o afecţiune rară care poate determina senzaţie intensă de fericire, ameţeală, scăderea

îndemânării, nelinişte, senzaţia că „eşti beat”, febră, transpiraţii sau rigiditate musculară), convulsii,

vărsături şi bătăi rapide la inimii.

RECOMANDĂRI PENTRU UTILIZARE
Citicolin se administrează pentru :

• îmbunătăţirea memoriei, creşterea atenţiei şi capacităţii de concentrare, adaptarea la eforturile intelectuale;

•înlăturarea simptomelor hipoxiei cronice, îndeosebi la personalul care activează în oficii;

•menţinerea şi recuperarea memoriei la vârstnici cu dereglări ale funcţiilor creierului de etiologie vasculară şi/sau degenerativă;

• micşorarea perioadei de recuperare după traume cranio-cerebrale şi intervenţii neurochirurgicale;

•îmbunătăţirea capacităţii de adaptare la stresul fizic şi emoţional.



MOD DE UTILIZARE

Adulţi

Câte 1 comprimat de 1-2 ori pe zi (500-1000 mg citicolină).



REACŢII ADVERSE

în caz de hipersensibilitate la ingredientele produsului sunt posibile reacţii alergice (erupţii cutanate, prurit, şoc anafilactic). Foarte rar pot apărea: senzaţia de căldură, cefalee, vertij, scăderea poftei de mâncare, greţuri, vomă, diaree.


La depistarea reacţiilor adverse menţionate mai sus, cât şi la depistarea altor reacţii adverse, administrarea produsului se întrerupe şi se va consulta medicul sau farmacistul.



CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitatea ia citicolină sau la oricare dintre celelalte componente ale produsului.

Hipertonusul sistemului nervos parasimpatic.

Copii, perioada de sarcină şi alăptare.

1. Ce este Betaserc şi pentru ce se utilizează
Betaserc conţine betahistină. Betahistina poate intensifica circulaţia sângelui la nivelul urechii
interne, de asemenea în tot creierul, asigură un efect terapeutic benefic la nivelul sistemului
vestibular (sistemul vestibular asigură orientarea în spaţiu a organismului).
- Medicul dumneavoastră v-a prescris Betaserc pentru tratamentul sindromului Ménière, care se
caracterizează prin trei simptome principale: ameţeli, care sunt însoţite de greaţă şi vărsături;
pierderea auzului (surditate); zgomot în urechi.
- Betaserc este, de asemenea, utilizat pentru tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.
- Eficacitatea Betaserc a fost demonstrată în studiile efectuate la pacienţii cu vertij vestibular şi
boala Ménière, demonstrat prin reducerea severităţii şi frecvenţei atacurilor de ameţeală.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Betaserc
Nu utilizaţi Betaserc:
- dacă suferiţi de feocromocitom (tumoare a glandei suprarenale);
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la betahistină sau la oricare dintre celelalte componente
ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
Atenţionări şi precauţii
Înainte de utilizare, fiţi deosebit de atent şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă:
- suferiţi de astm bronşic ;
- suferiţi de ulcer gastric şi/sau duodenal;
- sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă;
- alăptaţi.
Dacă vreuna dintre situaţiile de mai sus se referă la dumneavoastră, consultaţi-vă cu medicul înainte
de a începe tratamentul. Medicul vă va spune dacă este sigur să începeţi să utilizaţi acest
medicament.
Copii şi adolescenţi
Betaserc nu se recomandă de indicat la copii (cu vârsta sub 18 ani).
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Nu utilizaţi Betaserc dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi până când medicul dumneavoastră nu vă
confirmă că acesta este absolut necesar.
3. Cum să utilizaţi Betaserc
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa, cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau farmacistul, dacă nu sunteţi sigur.
Doza zilnică recomandată pentru adulţi este de 24-48 mg,divizată în mod egal pe parcursul zilei(½–1 comprimate de 3 ori pe zi).
Mod de administrare:
Administrare orală.
Comprimatele se înghit cu apă. Este preferabil să luaţi comprimatele împreună cu alimentele.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca şi toate medicamentele, Betaserc poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toţi
pacienţii.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 de pacienţi):
- tulburări digestive, greaţă, dureri de cap.
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate pe baza datelor disponibile):
- reacţii de hipersensibilitate, reacţii alergice severe (anafilaxie);
- tulburări uşoare ale stomacului (de exemplu: vărsături, dureri abdominale, flatulenţă şi
formare excesivă de gaze în intestin). Aceste efecte secundare dispar, de obicei, atunci când
medicamentul se consumă cu alimente sau după reducerea dozei;
- reacţii de sensibilitate crescută a pielii şi ţesutului adipos subcutanat, în special edem
angioneurotic (edem acut în evoluţie al pielii, ţesutului subcutanat şi mucoaselor), erupţii
cutanate, mâncărime şi urticarie (umflarea şi înroşirea pielii cu apariţia rapidă a unor
vezicule cu mâncărime puternică). 5. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Betaserc
- Substanţa activă este diclorhidratul de betahistină.
1 comprimat conţine diclorhidrat de betahistină 16 mg.
- Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, manitol (E421), acid citric, dioxid de
siliciu coloidal anhidru, talc.
Cum arată Betaserc şi conţinutul ambalajului Comprimate 16 mg: comprimate rotunde, biconvexe, divizibile, de culoare albă sau aproape albă,
cu margini teşite, prevăzute cu o linie mediană pe una din feţe şi având marcajul ”267” pe ambele
părţi a liniei mediane; comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
Cutie cu 2 blistere din PVC-PDVC/Al a câte 15 comprimate.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Abbott Healthcare Products B.V.,
C.J. van Houtenlaan 36 NL-1381 C.P. Weesp, Olanda.
Fabricantul
Mylan Laboratories S.A.S.
Route de Belleville, Lieu-dit ”Maillard”, 01400 Châtillon-sur-Chalaronne, Franţa

Descriere
– îmbunătățește funcția cognitivă și reabilitatea la pcienții post-AVC

– îmbunătățește memoria

DENUMIREA COMERCIALĂ
Rispaxol®
DCI-ul substanţei active
Risperidonum
COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:

substanţa activă: risperidonă 2 mg sau 4 mg;

excipienţi: lactoză anhidră, amidon de porumb, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, celuloză microcristalină;

filmul:

comprimate filmate 2 mg-Opadry orange OY-8729 (hipromeloză, macrogol 400, dioxid de titan (E171), Sunset yellow FCF (E 110), galben de chinolină (E104), macrogol 6000, ceară de carnauba;

comprimate filmate 4 mg-colorant Opadry AMB green 80W21165 (oxid de fier (E172), indigocarmin (E132), lecitină de soia, alcool polovinilic, galben de chinolină (E104), talc, dioxid de titan (E171), gumă xantan, ceară de carnauba.

FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate 2 mg-rotunde, biconvexe, cu incizie pe o parte, filmul de culoare oranj. În secţiune de culoare albă.

Comprimate filmate 4 mg-rotunde, biconvexe, cu incizie cruciformă pe o parte, filmul de culoare verde. În secţiune de culoare albă.

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Antipsihotice, N05AX08.

PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Rispaxol® posedă acţiune antipsihotică, sedativă, antiemetică şi hipotermică. Este un antagonist monoaminergic selectiv. Posedă o afinitate înaltă faţă de receptorii 5HT2-serotoninergici şi D2-dopaminergici. Se fixează de receptorii α1-adrenergici, şi mai puţin de receptorii H1-histaminergici şi α2-adrenergici. Nu posedă afinitate faţă de receptorii colinergici. Acţiunea antipsihotică este determinată de blocarea receptorilor D2-dopaminergici a sistemului mezolimbic şi mezocortical. Acţiunea sedativă este determinată de blocarea receptorilor adrenergici formaţiunii reticulare a trunchiului cerebral; acţiunea antiemetică-de blocarea receptorilor D2dopaminergici a zonei trigger centrului vomei; acţiunea hipotermică-blocarea receptorilor dopaminergici a hipotalamusului. Risperidona reduce simptomele pozitive ale schizofreniei (delir, halucinaţii), agresivitate, automatism, comparativ cu neurolepticele clasice el mai puţin inhibă activi tatea motorie şi mai rar cauzează catalepsie. Antagonismul central echilibrat faţă de serotonină şi dopamină poate reduce incidenţa reacţiilor adverse extrapiramidale. Poate induce dozodependent creşterea concentraţiei plasmatice ale prolactinei.

Proprietăţi farmacocinetice

Risperidona se absoarbe complet (indiferent de mese), atingând concentraţii plasmatice maxime peste 1-2 ore. Risperidona este metabolizată de CYP2D6 până la 9-hidroxirisperidonă, care posedă acţiune farmacologică similară risperidonei. Risperidona şi 9-hidroxirisperidona formează fracţia antipsihotică activă. După administrarea internă timpul de înjumătăţire a risperidonei constituie circa 3 ore. Timpul de înjumătăţire al 9-hidroxirisperidonei şi fracţiei antipsihotice active constituie 24 ore. La majoritatea pacienţilor concentraţia stabilă a risperidonei se atinge timp peste o zi după administrare. Concentraţia stabilă a 9-hidroxirisperidonei în majoritatea cazurilor se atinge peste 3-4 zile după iniţierea tratamentului. Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale dozei preparatului (în limitele dozelor terapeutice). Risperidona se distribuie rapid în organism. Volumul de distribuţie constituie 1-2 l/kg. Risperidona în plasmă se fixează de albumină şi alfa1-glicoproteină. Risperidona se fixează de proteinele plasmatice în raport de 88%, 9hidroxirisperidon-77%. La o săptămână după administrarea preparatului 70% din doză se elimină cu urina, 14% - cu masele fecale. În urină risperidona plus 9-hidroxirisperidona constituie 3545%. Restul reprezintă metaboliţi in activi . Administrarea unei singure doze de risperidonă determină concentraţii plasmatice a fracţiei active mai mari cu 30% la vârstnici şi cu 60% la pacienţi cu insuficienţă renală, de asemenea un clearance redus al fracţiei psihotice. La pacienţii cu insuficienţă hepatică concentraţia plasmatică a risperidonei nu se modifică, deşi la aceşti bolnavi concentraţia medie plasmatică a fracţiei libere este mai înaltă cu 35%.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Schizofrenie (acută şi cronică) şi alte stări psihotice în care sunt predominante simptomele pozitive (delir, halucinații, agresivitate) şi negative (vocabular redus (alogie), înstrăinare socială şi retragere emoţională); Dereglări de comportament la pacienţii cu demenţă la manifestarea simptomelor de agresiune (agresiune fizică, accese verbale), dereglarea activi tăţii (excitaţie, delir) sau simptome psihotice. Tulburări afective în diferite maladii psihice. În calitate de remediu adjuvant în tulburări bipolare. În calitate de remediu adjuvant în dereglări de comportament la adolescenţi de la 15 ani şi adulţi cu nivel intelectual scăzut sau retard mintal, în cazuri, dacă comportamentul distructiv (agresiunea, impulsivitatea, autoagresiunea) este dominant în tabloul clinic al maladiei.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Preparatul se va administra intern, indiferent de mese, cu o cantitate suficientă de apă.

Schizofrenia

Adulţii şi copii peste 15 ani

Rispaxol® poate fi administrat de 1 sau 2 ori pe zi. Tratamentul trebuie iniţiat cu 2 mg pe zi. În ziua următoare doza poate fi crescută până la 4 mg (în unele cazuri mai treptat). Ulterior doza poate fi aceeaşi sau se va ajusta individual la necesitate. Pentru majoritatea pacienţilor doza poate fi stabilită în interval de la 4 mg până la 6 mg, deşi în caz de răspuns optim doza poate fi mai mică. Creşterea dozei peste 10 mg pe zi nu conduce la ameliorarea stării bolnavului, dar creşte semnificativ riscul dezvoltării tulburărilor extrapiramidale. Dozele peste 10 mg pe zi pot fi administrate în cazuri individuale, dacă efectul terapeutic scontat justifică riscul potenţial. Doze peste 16 mg pe zi nu se vor administra, deoarece nu a fost determinată inofensivitatea lor.

Vârstnici şi pacienţi cu afecţiuni hepatice şi renale

Doza iniţială recomandată constituie 1 mg (1/2 comprimat, care conţine 2 mg risperidonă sau 1/4 comprimat, care conţine 4 mg risperidonă) o dată pe zi. Doza poate fi ajustată şi crescută treptat până la 1-2 mg de 2 ori pe zi. Doza maximă nictemerală constituie 2-4 mg.

Dereglări de comportament la pacienţii cu demenţă

Pentru majoritatea pacienţilor doza optimă constituie 1 mg o dată pe zi. Deşi unor pacienţi este indicată administrarea de 1 mg de 2 ori pe zi.

Tulburări bipolare în manii

Doza iniţială recomandată constituie 2 mg o dată pe zi. La necesitate această doză poate fi crescută cu 2 mg pe zi, nu mai frecvent decât peste 24 ore. Pentru majoritatea pacienţilor doza optimă este de 2-6 mg pe zi.

Dereglări de comportament la pacienţii cu retard mintal sau cu dominarea comportamentului distructiv în tabloul clinic

Pentru majoritatea pacienţilor doza optimă constituie 1 mg o dată pe zi.

REACŢII ADVERSE

Rispaxol® este bine tolerat, deşi ca şi alte remedii medicamentoase, poate determina reacţii adverse, care nu se dezvoltă la toţi.

Sunt posibile următoarele reacţii adverse

Tulburări ale sistemului nervos:

insomnie, agitaţie, nelinişte, cefalee; mai puţin frecvent-somnolenţă, fatigabilitate, vertij, tulburări de concentrare a atenţiei, tulburarea acuităţii vizuale; rar-simptome extrapiramidale (inclusiv tremor, rigiditate, hipersalivaţie, bradikinezie, akatizie, distonie acută). La bolnavii cu schizofrenie este posibilă hipervolemia (sau din cauza consumului abundent de lichide, sau din cauza sindromului secreţiei neadecvate a hormonului antidiuretic), dischinezie tardivă (mişcări ritmice involuntare preponderent ale limbii şi/sau feţei), sindromul neuroleptic malign (hipertermie, rigiditate musculară, labilitatea funcţiilor vegetative, tulburări de conştiinţă şi creşterea nivelului enzimei creatinfosfochinază), dereglarea termoreglării şi accese convulsive.

Tulburări gastrointestinale: constipaţie, dispepsie, greaţă, vomă, dureri în abdomen, creşterea activi tăţii enzimelor hepatice, xerostomie, hipo- sau hipersalivaţie, creşterea poftei de mâncare, creşterea sau scăderea masei corporale.

Tulburări cardiace: tahicardie reflectorie. Pe fondalul terapiei cu Rispaxol® au fost semnalate dezvoltarea ictusurilor, preponderent la bolnavii cu factori predispozanţi. Tulburări vasculare: hipotensiune ortostatică, hipertensiune arterială.

Tulburări hematologice şi limfatice: neutropenie, trombocitopenie, tromboembolie venoasă.

Tulburări endocrine: galactoree, ginecomastie, dismenoree şi amenoree; în cazuri unice-dezvoltarea hiperglicemiei sau agravarea diabetului zaharat.

Tulburări ale aparatului genital şi sânului: priapism, tulburări de erecţie, tulburări de ejaculare, anorgasmie.

Tulburări renale şi ale căilor urinare: incontinenţă de urină. Reacţii alergice: rinită, erupţii cutanate, edem angioneurotic.

Reacţii dermatologice: xerostomie, hiperpigmentaţie, prurit, seboree, fotosensibilitate. Alte: artralgie.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la risperidonă sau orice component al preparatului.

Perioada de alăptare.

Copii cu vârsta sub 15 ani.

SUPRADOZAJ

Simptome:

somnolenţă, sedaţie, tahicardie, hipotensiune arterială şi simptome extrapiramidale. În rare cazuri a fost raportată o prelungire a intervalului QT.

Tratament: se recomandă sistarea administrării preparatului, asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii adecvate pentru oxigenare şi ventilare. Lavaj gastric (după intubaţie, dacă pacientul este în stare de inconştienţă) şi administrarea de cărbune activat concomitent cu un laxativ. Monitorizarea cardiovasculară trebuie începută imediat şi trebuie să includă monitorizare electrocardiografică continuă în vederea detectării posibilelor aritmii. Nu există antidot specific pentru risperidonă, de aceea trebuie instituite măsuri adecvate pentru terapia simptomatică. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, cu aport intravenos de fluide şi/sau cu agenţi simpatomimetici. În cazul simptomelor extrapiramidale severe se vor administra preparate anticolinergice. Supravegherea medicală permanentă şi monitorizarea trebuie să continue până la dispariţia simptomelor de intoxicaţie.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Rispaxol® se va administra cu precauţie în:
- maladii ale sistemului cardiovascular (inclusiv în insuficienţă cardiacă cronică, infarct miocardic suportat, dereglări de conductibilitate);

- risc crescut de tromboembolie venoasă (necesitatea efectuării măsurilor de profilaxie după determinarea tuturor factorilor de risc posibili);

- deshidratare;

- hipovolemie;

- dereglarea circulaţiei cerebrale;

- boala Parkinson;

- convulsii (inclusiv în antecedente);

- insuficienţă renală sau hepatică severă;

- abuz medicamentos sau dependenţă medicamentoasă;

- în stări cu predispoziţie la tahicardie de tip „torsade de pointes” (bradicardie, dereglarea echilibrului electrolitic, administrarea concomitentă a medicamentelor ce prelungesc intervalul QT pe ECG);

- tumori cerebrale;

- ocluzie intestinală;

- în caz de supradozaj acut cu medicamente;

- în sindromul Reye (deoarece efectul antiemetic al preparatului poate masca simptomele acestor stări).

La vârstnici (cu vârsta peste 67 ani) cu demenţă în tratamentul cu preparatele antipsihotice atipice, inclusiv risperidona, au fost înregistrate indici de mortalitate mai înalţi în comparaţie cu placebo. Este determinat că riscul creşte cu 1,6-1,7 ori.

În schizofrenie la iniţierea tratamentului cu Rispaxol® se recomandă de a suspenda treptat tratamentul anterior, dacă această este clinic justificat. Dacă pacienţii se trec de la tratamentul cu preparatele antipsihotice cu eliberare prelungită, tratamentul cu Rispaxol® se recomandă de a iniţia în locul următoarei injecţiei planificate. Medicul va evalua periodic necesitatea de a prelungi tratamentul cu preparatele antiparkinsoniene. Ca rezultat al acţiunii alfa-adrenoblocante ale risperidonei la pacienţi poate să se dezvolte hipotensiunea ortostatică, în special la ajustarea iniţială a dozei. La dezvoltarea hipotensiunii arteriale se recomandă reducerea dozei. La pacienţii cu maladii ale sistemului cardio-vascular, de asemenea în caz de deshidratare, hipovolemie sau în tulburări ale circulaţiei cerebrale, doza se va creşte treptat, conform recomandaţiilor. Sunt date privind, că dezvoltarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc pentru dezvoltarea diskineziei tardive. Rispaxol® mai rar determină dezvoltarea simptomelor extrapiramidale, decât neurolepticele clasice. Dacă se dezvoltă simptomele diskineziei tardive, se recomandă sistarea tuturor preparatelor antipsihotice. La dezvoltarea sindromului neuroleptic malign (hipertermie, rigiditate musculară, labilitatea funcţiilor vegetative, tulburări de conştiinţă şi creşterea nivelului creatinfosfochinazei), este necesar de a suspenda toate preparatele antipsihotice, inclusiv Rispaxol®. La sistarea carbamazepinei şi altor inductori ai enzimelor hepatice doza de risperidonă se va reduce. Pacienţilor se recomandă să se abţină de la excese alimentare pentru a evita o posibilă creştere în greutate. În cazuri rare la administrarea de Rispaxol® se înregistrează hiperglicemia sau acutizarea diabetului zaharat. Pacienţii cu diabet zaharat sau cu riscul dezvoltării diabetului zaharat se vor afla sub supravegherea medicului, inclusiv se va efectua testul la glucoză. Comprimatele conţin lactoză (comprimatele 2 mg risperidonă-145 mg; comprimatele 4 mg risperidonă-290 mg). Acest preparat nu se va administra pacienţilor cu intoleranţă la glucoză, în special cu intoleranţă ereditară la galactoză, deficit de Lapp lactază sau sindromul de malabsorbţie de glucoză/galactoză.

Administrarea în pediatrie

Lipsesc date privind inofensivitatea şi eficienţa preparatului la copii cu vârsta sub 15 ani, de aceea administrarea de Rispaxol® este contraindicată la această categorie de pacienţi. Administrarea îndelungată de Rispaxol® la adolescenţi se va efectua sub supravegherea sistematică a medicului.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Nu este studiată inofensivitatea administrării de risperidonă în sarcină. Administrarea preparatului în sarcină e posibilă numai dacă beneficiile scontate pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt. Există un risc potenţial de dezvoltare a tulburărilor extrapiramidale şi/sau sindromului rebound la nou-născuţi, mamele cărora au administrat risperidonă în timpul trimestrului III de sarcină. Risperidona şi 9-hidroxirisperidona se excretă în laptele matern. La necesitatea administrării preparatului în perioada de alăptare se va întrerupe alimentaţia la sân.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Rispaxol® poate influenţa asupra vitezei reacţiilor psihomotorii, de aceea nu se recomandă de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, până se va determina toleranţa individuală a preparatului.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Având în vedere, că Rispaxol® influenţează în primul rând asupra sistemului nervos central, preparatul se va administra cu precauţie cu alte preparate cu acţiune asupra sistemului nervos central şi alcoolul. Rispaxol® poate diminua acţiunea levodopei şi altor agonişti ai dopaminei. Clozapina reduce clearance-ul risperidonei. La administrarea concomitentă de Rispaxol® cu carbamazepina se reduce nivelul plasmatic al fracţiei antipsihotice active ale risperidonei. Efecte similare pot fi înregistrate şi la administrarea altor inductori ale enzimelor hepatice. La administrarea concomitentă de Rispaxol® cu fenotiazine, antidepresivele triciclice şi unele beta-adrenoblocante poate creşte concentraţia plasmatică a risperidonei, deşi acesta nu influenţează asupra concentraţiei a fracţiei antipsihotice active. La administrarea concomitentă de Rispaxol® cu fluoxetina poate creşte concentraţia plasmatică a risperidonei, dar într-o măsură mai mică - concentraţia fracţiei antipsihotice active. La administrarea concomitentă a risperidonei cu alte preparate, care se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, nu au loc procese semnificative de deplasare reciprocă de pe proteinele plasmatice. Amitriptilina nu influenţează farmacocinetica risperidonei sau a fracţiei antipsihotice active. Cimetidina şi ranitidina măresc biodisponibilitatea risperidonei, dar numai puţin pe cele ale fracţiunii antipsihotice active. Eritromicina, inhibitorii enzimelor hepatice 3A4 nu modifică farmacocinetica risperidonei sau a fracţiei antipsihotice active. Inhibitorii de colinesterază, galantamina şi donezepilul, nu au demonstrat un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii risperidonei şi fracţiunii antipsihotice active. Pe fondalul administrării de Rispaxol® preparatele antihipertensive pot potenţa hipotensiunea arterială. Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de Rispaxol® cu preparatele, ce prelungesc intervalul QT. Rispaxol® nu determină un efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii litiului, valproatului, digoxinei sau topiramatului. Alimentele nu influenţează absorbţia preparatului.

PREZENTARE, AMBALAJ Comprimate filmate 2 mg şi 4 mg.

Câte 10 comprimate în blister.

Câte 2 sau 6 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare se plasează în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la loc ferit de lumină, la temperatura sub 25 ºC.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!

TERMEN DE VALABILITATE

3 ani.

A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI

SA „Grindeks”, or. Riga, Letonia.

Str. Crustpils, 53, LV-1057,

Теl. : +371 67083 205

Fax. : +371 67083 506

Cum să utilizaţiCavinton Forte 10 mg comprimate
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este prescris altfel de către medic, doza zilnică uzuală este de 1 comprimat Cavinton Forte
10 mg de 3 ori pe zi.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu boli la nivelul rinichilor sau ficatului.
Comprimatele trebuie luate după mese.
În cazul în care consideraţi că efectul medicamentului este prea puternic sau prea slab, spuneţi
medicului sau farmacistului dumneavoastră.
Dacă utilizaţi mai mult Cavinton Forte 10 mg comprimate decât trebuie
Contactaţi medicul sau mergeţi la departamentul de urgenţe al celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Cavinton Forte 10 mg comprimate
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Cavinton Forte 10 mg comprimate
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.

DESCRIEREA PRODUSULUI
Magnerot® 500 mg comprimate
1. CE ESTE MAGNEROT ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Magnerot este un medicament ce conţine ca substanţă activă orotatul de magneziu. Magnerot este indicat în profilaxia infarctului miocardic şi necrozei miocardice, în tratamentul anginei pectorale, dacă aceste afecţiuni sunt determinate de carenţa de magneziu, arteroscleroză, stenocardie, arterită şi arteriolită, tulburări ale metabolismului lipidic, crampe musculare.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI MAGNEROT
Nu luaţi Magnerot:

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la orotatul de magneziu sau la oricare dintre celelalte componente ale Magnerot (vezi pct. 6 “Informaţii suplimentare” pentru lista componentelor);

- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor sau în prezenţa diatezei litiazice renale (calculi urinari alcătuiţi din fosfat de calciu, magneziu, amoniu).
3. CUM SĂ UTILIZAŢI MAGNEROT
Luaţi întotdeauna Magnerot exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doze

Pentru refacerea depozitelor de magneziu
Dacă nu vă este prescris altfel, luaţi timp de o săptămână, câte 2 comprimate Magnerot (1g orotat de magneziu dihidrat) de 3 ori pe zi. În continuare, trebuie administrate 2-3 comprimate Magnerot (1-1,5g orotat de magneziu dihidrat) pe zi.

Mod de administrare
Luaţi comprimatele de Magnerot întregi, cu puţin lichid, înainte sau odată cu mesele.

Durata tratamentului

Durata tratamentului trebuie să fie de cel puţin 6 săptămâni, însă Magnerot poate fi administrat şi timp mai îndelungat.  Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Schizofrenia rezistentă la tratament.
Tulburări psihotice din boala Parkinson, în cazurile când terapia standard a eşuat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozele trebuie ajustate individual. La fiecare pacient se va folosi doza minimă eficientă. Iniţierea
tratamentului este permisă numai în cazurile când numărul leucocitelor ≥ 3500/mm3
(3,5x109
/l),
iar numărul absolut de neutrofile ≥ 2000/mm3
(2,0x109
/l), în limitele normale standard.
Pentru pacienţii care administrează concomitent medicamente care interacţionează cu clozapina
(aşa ca benzodiazepine sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), este recomandată
ajustarea dozei. CONTRAINDICAŢII
• Hipersensibilitate la clozapină sau la oricare din componentele preparatului;
• imposibilitatea efectuării analizei sistematice a sângelui;
• antecedente de granulocitopenie/agranulocitoză toxică sau idiosincrazică (excepţie cele
induse de chimioterapie);
• funcţie dereglată a măduvei osoase;
• epilepsie, forme refractare la terapia adecvată;
• psihoze alcoolice sau alte psihoze toxice, intoxicaţii cu medicamente, stări comatoase;
• colaps circulator şi/sau deprimarea sistemului nervos central de diversă etiologie;
• insuficienţă renală sau afecţiuni cardiace severe (miocardită);
• afecţiuni hepatice active, asociate cu greaţă, anorexie sau icter; afecţiuni hepatice
progresive, insuficienţă hepatică;
• ileus paralitic.

Ce este Lucetam comprimate filmate şi pentru ce se utilizează
Piracetamul, substanţa activă din Lucetam, ameliorează metabolismul în celulele nervoase, normalizează structura şi restabileşte funcţia celulelor membranare, care asigură hotarele celulei, ameliorând, astfel, fluxul de informaţie dintre celule. Piracetamul ameliorează circulaţia cerebrală şi metabolismul în ţesuturile cerebrale. Piracetamul reduce lipirea plachetelor sanguine şi legarea lor de peretele vascular, ceea ce este o prima etapă pe calea formării trombusului (conglomerat de sânge) şi închiderea lumenului vasului.

Indicaţii pentru utilizare:
•    Tratamentul tulburării de memorie, tulburării de atenţie şi lipsa motivaţiei, care se dezvoltă în rezultatul afecţiunii sau tulburării funcţiei cerebrale.
•    Tratamentul miocloniilor de origine corticală (fasciculaţii anormale a muşchilor, determinate de tulburările în sistemul nervos central).
•    Tratamentul ameţelii (vertij) şi al bolilor însoţite de tulburări vestibulare (cu excepţia celor asociate cu tulburări vasculare şi boli psihice).
Copii cu vârsta peste 8 ani şi adolescenţi
• În asociere cu alte metode (inclusiv metode logopedice) – pentru tratamentul copiilor cu vârsta de la 8 ani cu dislexie (dificultăţi de citire).


2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Lucetam comprimate filmate
Nu luaţi Lucetam comprimate filmate:
-    dacă sunteţi alergic la piracetam, la alţi derivaţi de pirolidonă sau la oricare dintre celelalte componente acestui medicament (enumerate la punctul 6),
-    dacă aveţi insuficienţă renală severă cronică în stadiul terminal,

-    dacă aveţi tulburare acută a circulaţiei cerebrale (ictus hemoragic),
-    dacă aveţi Coree Huntington.

Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Lucetam comprimate filmate consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Vă rugăm să-l informaţi pe medicul dumneavoastră:
-    dacă aveţi boală renală, deoarece excreţia piracetamului din Lucetam poate să scadă, crescându-i efectele. Poate fi necesară ajustarea dozei. Dacă sunteţi vârstnic, medicul trebuie să vă controleze sistematic funcţia rinichilor dumneavoastră;
-    dacă aveţi probleme ale coagulării sângelui, hemoragie severă sau sunteţi în grupul de risc crescut de dezvoltare a hemoragiei (de exemplu, în rezultatul ulcerului gastric şi intestinal);
-    dacă aţi avut în trecut hemoragie cerebrală (ictus hemoragic);
-    dacă vi s-a efectuat o intervenţie chirurgicală majoră, inclusiv stomatologică;
-    dacă aveţi fasciculaţii convulsive a muşchilor, determinate de tulburările în sistemul nervos central, deoarece sistarea bruscă a preparatului Lucetam poate determina reapariţia convulsiilor.

În stările descrise mai sus administrarea preparatului Lucetam necesită control medical riguros.

Copii cu vârsta peste 8 ani şi adolescenţi
Preparatul poate fi administrat în asociere cu alte metode (inclusiv metode logopedice) – pentru tratamentul copiilor cu vârsta de la 8 ani cu dislexie (dificultăţi de citire).

Lucetam comprimate filmate împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi obligatoriu medicului dumneavoastră, dacă luaţi următoarele preparate:
-    preparate, care conţin hormoni tiroidieni
-    preparate, care inhibă coagularea sângelui, precum warfarina sau acenocumarol
-    acid  acetilsalicilic  (remediu  analgezic  şi  antipiretic,  care  de  asemenea  se
administrează pentru tratamentul şi profilaxia bolilor cardio-vasculare)

Utilizarea acestor medicamente concomitent cu Lucetam necesită supraveghere medicală atentă sau, în anumite cazuri, modificarea dozei.

Lucetam comprimate filmate cu alimente, băuturi şi alcool
Acest medicament poate fi luat pe nemâncate sau cu alimente. Comprimatele trebuie luate cu o cantitate mare de lichid.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Deoarece nu există experienţă clinică de administrare a preparatului în sarcină, piracetamul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor deosebite, şi doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt.
Alăptarea
Piracetamul traversează placenta şi este excretat în laptele matern, de aceea Lucetam nu trebuie administrat în perioada de alăptare, sau în timpul tratamentului cu Lucetam alăptarea la sân se va sista.

Înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Având în vedere reacţiile adverse ale piracetamului, nu poate fi exclusă influenţa preparatului asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. De aceea, gradul de restricţii sau interdicţii medicul trebuie să-l determine pentru fiecare pacient în mod individual.

3. Cum să luaţi Lucetam comprimate filmate
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza şi durata tratamentului se va determina de medicul dumneavoastră având în vedere starea dumneavoastră, vârsta şi alte maladii.

Regimul de dozare
Doze nictemerale recomandate în funcţie de indicaţie terapeutică:
-    Tratamentul tulburărilor de memorie, tulburărilor de atenţie şi lipsa motivaţiei, care se dezvoltă în rezultatul afecţiunii sau tulburării funcţiei cerebrale: doza nictemerală recomandată constituie 2,4-4,8 g, divizate în 2-3 prize.
-    Miocloniilor de origine corticală (fasciculaţii anormale ale muşchilor, determinate de tulburările în sistemul nervos central): tratamentul se începe cu o doză iniţială de 7,2 g piracetam pe zi, care poate fi crescută cu câte 4,8 g piracetam la intervale de 3-4 zile, până la o doză maximă zilnică de 24 g. Doza nictemerală trebuie divizată în 2-3 prize.
-    Tratamentul ameţelii (vertij)
Doza nictemerală recomandată constituie 2,4 g - 4,8 g piracetam, administrată în două sau trei prize.

Durata tratamentului va fi stabilită în funcţie de starea clinică a fiecărui pacient. În general, în cazul afecţiunilor cronice, durata tratamentului este de 6-12 săptămâni. După trei luni de tratament trebuie reevaluată situaţia clinică a pacientului, pentru a decide continuarea sau întreruperea tratamentului.
În cazul unui tratament de lungă durată, se recomandă scăderea treptată a dozelor sau întreruperea tratamentului într-un interval de 6 luni.
În tulburarea funcţiei renale poate fi necesară modificarea dozei preparatului.

Copii cu vârsta peste 8 ani şi adolescenţi

Pentru tratamentul copiilor cu vârsta de la 8 ani şi adolescenţilor cu dislexie se administrează în asociere cu metode logopedice - doza maximă recomandată constituie 3,2 g piracetam pe zi, administrată în 2 prize.

Mod de utilizare
Calea de administrare: orală.
Doza nictemerală se recomandă de divizat egal în 2-4 prize. Comprimatele se iau în timpul sau indiferent de mese, cu 100-200 ml lichid.

Dacă luaţi mai mult Lucetam comprimate filmate decât trebuie
Dacă aţi luat mai mult Lucetam decât trebuie, vă rugăm să vă adresaţi imediat la medicul dumneavoastră.

Dacă uitaţi să luaţi Lucetam comprimate filmate
Dacă aţi uitat să luaţi comprimatul prescris, luaţi cât mai curând posibil comprimatul omis. Dacă până la doza următoare au rămas câteva ore, nu dublaţi doza de Lucetam, pentru a compensa doza omisă, deoarece dumneavoastră nu o să puteţi compensa doza omisă, dar puteţi creşte riscul supradozajului.

Aşteptaţi momentul pentru a lua doza următoare şi luaţi doza uzuală conform recomandărilor medicului dumneavoastră.

Dacă încetaţi să utilizaţi Lucetam comprimate filmate
Nu întrerupeţi utilizarea Lucetam comprimate filmate, deoarece numai medicul poate să decidă privind sistarea utilizării preparatului.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.


4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse severe, legate de reacţia alergică, cu frecvenţă necunoscută:
-    edem al buzelor, gurii sau gâtului, care cauzează respiraţie şi înghiţire dificilă;
-    pierderea conştienţei sau stare, aproape de pierderea conştienţei;
-    urticarie.

Dacă la dumneavoastră apare orice simptome enumerat mai sus, nu luaţi acest medicament şi adresaţi-vă imediat la medic!

Următoarele reacţii adverse au fost aportate în timpul studiilor clinice şi în perioada de după punere pe piaţă a preparatului:

Frecvente (care afectează 1-10 din 100 pacienţi)
Mişcări violente care apar brusc (hiperkinezie), creşterea masei corporale, nervozitate.
Mai puţin frecvente (care afectează 1-10 din 1000 pacienţi)
Slăbiciune, depresie, somnolenţă.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Sângerări, nelinişte, anxietate, stare de confuzie de conştiinţă, halucinaţii, ataxie (tulburări de coordonare), tulburări a senzaţiei de echilibru, agravarea epilepsiei, dureri de cap, insomnie, ameţeli (vertij), dureri abdominale, dureri la nivelul abdomenului superior, diaree, greaţă, vărsături, inflamaţie a pielii, mâncărime.

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.


5. Cum se păstrează Lucetam comprimate filmate
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Nu utilizaţi Lucetam dacă observaţi semne vizibile de diminuarea a calităţii (de exemplu, în cazul modificării culorii comprimatelor).

Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.


6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Lucetam comprimate filmate
Substanţa activă este piracetam.
Fiecare comprimat filmat conţine  piracetam 400 mg, sau 800 mg, sau 1200 mg.
Excipienţi: stearat de magneziu, povidonă K-30, macrogol 6000, dibutil sebacat, dioxid de titan, talc, etilceluloză, hipromeloză.

Cum arată Lucetam comprimate filmate şi conţinutul ambalajului:
Comprimat filmat
Lucetam 400 mg comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu margini teşite, gravate cu E241 pe o parte a comprimatului, fără miros.
Lucetam 800 mg comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu margini teşite, cu incizie pe ambele părţi, gravate cu E242 pe o parte a comprimatului, fără miros.
Lucetam 1200 mg comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu margini teşite, gravate cu E243 pe o parte a comprimatului, fără miros

Ambalaj:
Lucetam 400 mg comprimate filmate. Câte 60 comprimate în flacon din sticlă brună.
Lucetam 800 mg comprimate filmate. Câte 30 comprimate în flacon din sticlă brună.
Lucetam 120 mg comprimate filmate. Câte 20 comprimate în flacon din sticlă brună. Câte 1 flacon împreună cu prospectul în cutie de carton.


Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria

Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-9900 Körmend, Mátyás király út 65.
Ungaria

1. Ce este Velaxin capsule cu eliberare prelungită şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă pe care o conţine preparatul Velaxin este venlafaxina.
Velaxin capsule cu eliberare prelungită este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei şi noradrenalinei (INRS). Acest grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia şi alte afecţiuni, cum sunt tulburările de anxietate. Se consideră că persoanele care suferă de depresie şi/sau anxietate au niveluri mai mici de serotonină şi noradrenalină în creier. Modul de acţiune al antidepresivelor nu este pe deplin înţeles, însă ele pot fi benefice prin creşterea nivelurilor de serotonină şi noradrenalină din creier.
Velaxin este un tratament destinat adulţilor cu depresie. De asemenea este şi un tratament destinat adulţilor cu următoarele tulburări de anxietate: tulburare de anxietate generalizată, tulburare de anxietate socială (teamă faţă de situaţiile sociale sau evitarea acestora) şi tulburare de panică (atacuri de panică).
Tratamentul corespunzător al depresiei sau al tulburărilor de anxietate este important pentru a vă ajuta să vă simţiţi mai bine. Dacă aceste afecţiuni nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă şi mai greu de tratat.
2.    Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Nu utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită :
•     Dacă sunteţi alergic la venlafaxină (substanţa activă) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
•     Dacă luaţi sau aţi luat, în ultimele 14 zile, oricare din medicamentele cunoscute sub denumirea de inhibitori ireversibili ai monoaminooxidazei (IMAO), care sunt utilizate pentru tratamentul depresiei sau al bolii Parkinson. Administrarea unui IMAO ireversibil împreună Velaxin, poate determina reacţii adverse grave sau chiar care pot pune viaţa în pericol. De asemenea, trebuie să aşteptaţi cel puţin 7 zile după ce încetaţi să mai luaţi Velaxin înainte de a lua orice IMAO (vezi şi punctul „Velaxin capsule cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente” şi informaţiile de la punctul respectiv despre „Sindromul serotoninergic”).
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile de mai jos, consultaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Velaxin capsule cu eliberare prelungită:
•     Dacă utilizaţi alte medicamente care, luate concomitent cu Velaxin capsule cu eliberare prelungită, poate creşte riscul de apariţie a sindromului serotoninergic sau sindromului neuroleptic malign (SNM) (vezi pct. „Velaxin capsule cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente”)
•     Dacă aveţi probleme oculare, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).
•    Dacă    aţi avut tensiune arterială crescută (hipertensiune arterială).
•    Dacă    aţi avut probleme cu inima .
•    Dacă    vi s-a spus că aveţi un ritm anormal al inimii.
•    Dacă    aţi avut convulsii (crize convulsive).
•    Dacă    aţi avut valori prea mici ale sodiului în sânge (hiponatremie).
•     Dacă aveţi tendinţa de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (istoric de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot creşte riscul de sângerare, de exemplu warfarină (folosită pentru a preveni cheagurile de sânge).
•    Dacă    valorile în sânge ale colesterolului dumneavoastră cresc.
•    Dacă    aţi avut în trecut manie (stare de supraexcitare sau euforie) sau tulburare bipolară sau
dacă cineva din familia dumneavoastră a avut asemenea probleme.
•    Dacă    aţi avut un comportament agresiv
•    Dacă    aveţi diabet zaharat
Velaxin poate cauza o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a rămâne aşezat sau nemişcat în timpul primelor săptămâni de tratament. Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă vise întâmplă acest lucru.
Dacă aveţi oricare dintre aceste situaţii, consultaţi medicului dumneavoastră înainte de a lua Velaxin capsule cu eliberare prelungită.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie sau de anxietate
Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai mult.
Sunteţi mai predispus spre astfel de idei:
-     Dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare.
-     Dacă sunteţi de vârstă adultă tânără (mai puţin de 25 de ani). Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de comportament suicidar la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică şi au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea dumneavoastră de depresie sau anxietate s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Gură uscată
Au fost înregistrate cazuri de gură uscată la 10% dintre pacienţii trataţi cu venlafaxină. Aceasta poate creşte riscul apariţiei cariilor. Ca urmare, trebuie să acordaţi o importanţă deosebită igienei dentare.
Diabet zaharat
Concentraţia de glucoză din sângele dumneavoastră poate fi modificată datorită lui Velaxin. Prin urmare, s-ar putea să fie necesară ajustarea dozelor dumneavoastră de medicamente pentru diabet.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
În mod normal, Velaxin nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârste sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacţii adverse, cum sunt tentativele de sinucidere, gândurile de sinucidere şi comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opoziţional şi mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie Velaxin la pacienţi cu vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră a prescris Velaxin la un pacient cu vârsta sub 18 ani şi vreţi să discutaţi acest lucru, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Trebuie să îl informaţi pe medicul dumneavoastră dacă oricare din simptomele prezentate mai sus apar sau se agravează la pacienţi cu vârste sub 18 ani care iau Velaxin. De asemenea, în acest grup de vârstă nu au fost încă demonstrate efectele de siguranţă pe termen lung ale Velaxin privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală.
Velaxin capsule cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Medicul dumneavoastră este cel care va decide dacă puteţi lua Velaxin împreună cu alte medicamente.
Nu începeţi şi nu încetaţi să luaţi alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate naturale sau din plante, înainte de a discuta cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:
-     Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (Vezi punctul „Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită ”)
-     Sindrom serotoninergic,
În tratamentul cu venlafaxină poate să apară o afecţiune care poate pune viaţa în pericol sindrom serotoninergic sau sindromul neuroleptic malign (SNM) (vezi pct. „Reacţii Adverse Posibile”), în special atunci când aceasta este administrată împreună cu alte medicamente.
Exemple de astfel de medicamente includ:
•     Triptani (utilizaţi pentru migrenă)
•     Alte medicamente pentru tratamentul depresiei, de exemplu inhibitori specifici ai recaptării serotoninei şi norepinefrinei (IRSN), inhibitori specifici ai recaptării serotoninei (ISRS), antidepresive triciclice sau medicamente care conţin litiu
•    Medicamente care conţin linezolid, un antibiotic (utilizate pentru tratarea infecţiilor)
•    Medicamente care conţin moclobemidă, un IMAO reversibil (utilizate pentru tratamentul depresiei)
•    Medicamente care conţin sibutramină (utilizată pentru scăderea în greutate)
•    Medicamente care conţin tramadol, fentanil, tapentadol, petidină sau pentazocină (utilizate pentru tratamentul durerii severe)
•    Medicamente care conţin dextrometorfan (utilizat pentru tratamentul tusei).
•    Medicamente care conţin metadonă (utilizată pentru tratamentul dependenţei de droguri opioide sau al durerii severe).
•    Medicamente care conţin albastru metilen (utilizate pentru tratamentul valorilor crescute de methemogolobină în sânge)
•     Produse care conţin sunătoare (numită şi Hypericum perforatum, un preparat din plante utilizat în tratamentul depresiilor uşoare)
•     Produse care conţin triptofan (utilizate pentru tratarea problemelor cu somnul şi a depresiei).
• Antipsihotice (utilizate pentru tratamentul unei boli cu simptome cum sunt auzirea, vederea sau simţirea unor lucruri care nu sunt prezente, convingeri eronate, suspiciune crescută, raţionamente neclare şi să deveniţi retras).
Semnele şi simptomele sindromului serotoninergic pot include o combinaţie a următoarelor: nelinişte, halucinaţii, pierderea coordonării, accelerarea bătăilor inimii, creşterea temperaturii corporale, modificări rapide ale tensiunii arteriale, exagerarea reflexelor, diaree, comă, greaţă, vărsături.
În forma sa cea mai severă, sindromul serotoninergic poate să fie asemănător cu sindromul neuroleptic malign (SNM). Semnele şi simptomele SNM pot include o combinaţie între febră, bătăi rapide ale inimii, transpiraţii, rigiditate musculară severă, confuzie, creşterea concentraţiei enzimelor muscular din sânge (determinată printr-un test de sânge).
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră, sau mergeţi la serviciul de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital dacă credeţi ca aveţi sindrom serotoninergic.
Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi medicamente care vă pot afecta ritmul inimii.
Exemple de aceste medicamente includ:
•    Antiaritmice cum sunt chinidina, amiodarona, sotalolul sau dofetilida (utilizate pentru tratamentul unui ritm anormal al inimii)
•    Antipsihotice cum este tioridazina (vezi şi Sindromul serotoninergic descris mai sus)
•    Antibiotice cum sunt eritromicina şi moxifloxacina (utilizate pentru tratamentul infecţiilor bacteriene)
•    Antihistaminice (utilizate pentru tratamentul alergiei)
De asemenea, medicamentele de mai jos pot interacţiona cu Velaxin şi trebuie utilizate cu precauţie. În mod deosebit, este important să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi medicamente care conţin:
•    Ketoconazol (medicamente antifungice).
•    Haloperidol sau risperidonă (pentru tratarea problemelor psihice).
•    Metoprolol (un beta-blocant destinat tratamentului tensiunii arteriale crescute şi problemelor de inimă).
Utilizarea Velaxin capsule cu eliberare prelungită cu alimente, băuturi şi alcool
Velaxin capsule cu eliberare prelungită poate fi administrat în timpul meselor (vezi pct.3. Cum să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită)
Trebuie să evitaţi consumul de alcool pe perioada cât luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită.
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Trebuie să folosiţi Velaxin numai după ce discutaţi cu medicul dumneavoastră beneficiile potenţiale şi
potenţialele riscuri pentru copilul dumneavoastră nenăscut.
Asiguraţi-vă că moaşa şi/sau medicul dumneavoastră cunosc faptul că luaţi Velaxin. Când sunt administrate în perioada sarcinii, medicamente asemănătoare (IRSS) pot creşte riscul apariţ iei unei probleme grave la nou-născut numită hipertensiune pulmonară persistentă a nou născutului (HTPPNN) care face copilul să respire mai repede şi să aibă culoare albăstruie. Aceste simptome apar în general în primele 24 de ore de la naştere. Dacă aceasta se întâmplă copilului dumneavoastră, trebuie să vă adresaţi imediat medicului şi/sau moaşei dumneavoastră.
Dacă luaţi acest medicament în timpul sarcinii, în plus faţă de problemele de respiraţie alte simptome pe care le poate avea copilul dumneavoastră după naştere sunt tulburările de alimentaţie. Dacă copilul dumneavoastră are aceste simptome la naştere şi sunteţi îngrijorată, contactaţi-l pe medicul şi/sau moaşa dumneavoastră care vă vor putea face recomandări.
Alăptarea
Velaxin trece în laptele matern. Există riscul apariţiei unor efecte asupra copilului. Au fost raportate cazuri de sugari alăptaţi la sân care au manifestat iritabilitate, plâns şi tulburări ale somnului. Aceste simptome au fost înregistrate şi după întreruperea tratamentului cu Velaxin. Ca urmare, trebuie să discutaţi acest lucru cu medicul dumneavoastră iar acesta va decide dacă trebuie să întrerupeţi alăptarea sau tratamentul cu Velaxin.
Consultaţi medicul sau farmacistul înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje decât după ce deveniţi conştient de modul în care vă afectează Velaxin.
3.    Cum să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza iniţială recomandată, de obicei, pentru tratamentul depresiei, tulburării anxioase generalizate şi
a tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. Doza poate fi crescută treptat de către medicul dumneavoastră, după necesităţi, până la o doză maximă de 375 mg pe zi pentru depresie.
Dacă sunteţi tratat pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37,5 mg de venlafaxină) şi apoi va creşte doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă socială şi tulburarea de panică este de 225 mg pe zi.
Luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită aproximativ la aceeaşi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara.
Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid. Capsulele nu trebuie divizate, zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Se recomandă administrarea împreună cu alimente a capsulelor de venlafaxină cu eliberare prelungită, la aproximativ aceeaşi oră a zilei.
Dacă aveţi probleme cu ficatul sau rinichii discutaţi cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil
să aveţi nevoie de o doză diferită de Velaxin.
Nu întrerupeţi administrarea acestui medicament fără a discuta cu medicul dumneavoastră (vezi pct. „Dacă încetaţi să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită,,).
Dacă luaţi mai mult Velaxin capsule cu eliberare prelungită decât trebuie
Dacă dumneavoastră aţi luat mai mult Velaxin decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medicul dumneavoastră sau farmacist.
Simptomele unui posibil supradozaj pot include bătăi rapide ale inimii, modificări ale stării de alertă
(mergând de la somnolenţă la comă), vedere înceţoşată, convulsii sau crize convulsive şi vărsături.
Dacă uitaţi să utilizaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
În cazul în care aţi uitat o doză, luaţi-o deîndată ce vă aduceţi aminte. Dacă, însă, este timpul să luaţi următoarea doză, nu mai luaţi doza uitată şi luaţi numai o singură doză, ca de obicei. Nu luaţi o cantitate zilnică de Velaxin mai mare decât cea care v-a fost prescrisă pentru o zi. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Chiar dacă vă simţiţi mai bine, nu încetaţi să luaţi Velaxin şi nu reduceţi doza fără a fi vorbit în acest
sens cu medicul dumneavoastră. Atunci când medicul dumneavoastră va considera că nu mai aveţi nevoie de tratamentul cu Velaxin, vă va cere să reduceţi treptat doza până la oprirea completă a tratamentului. Se ştie că la oprirea tratamentului cu Velaxin apar reacţii adverse, în special atunci când tratamentul cu Velaxin este oprit brusc sau doza este redusă prea rapid. Unii pacienţi pot avea simptome cum sunt oboseală, ameţeală, stare de leşin, dureri de cap, insomnie, coşmaruri, gură uscată, pierderea poftei de mâncare, greaţă, vărsături, diaree, nervozitate, agitaţie, confuzie, zgomote în urechi, senzaţie de furnicături sau, rareori, de şoc electric, slăbiciune, transpiraţii, convulsii sau simptome de tip gripal.
Medicul dumneavoastră vă va sfătui cu privire la felul cum trebuie să opriţi treptat tratamentul cu Velaxin capsule cu eliberare prelungită.
Dacă aveţi oricare din aceste simptome sau oricare alte simptome supărătoare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru sfaturi.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4.    Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Nu vă îngrijoraţi dacă observaţi mici granule sau bile albe în scaun, după ce luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită. În interiorul capsulelor Velaxin se găsesc corpusculi sferici sau mici bile de culoare albă, care conţin componenta activă, venlafaxina. Aceşti corpusculi sferici sunt eliberaţi din capsulă în tractul gastro-intestinal. Pe măsură ce corpusculii sferici se deplasează de-a lungul tractului gastro-intestinal, venlafaxina este eliberată lent. Învelişul sferic rămâne nedizolvat şi este eliminat prin scaun. Prin urmare, chiar dacă observaţi corpusculi sferici în scaun, doza dumneavoastră de venlafaxină a fost absorbită.
Dacă se întâmplă oricare dintre următoarele, nu mai luaţi Velaxin. Anunţaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră sau mergeţi la unitatea de primiri urgenţe din cel mai apropiat spital în următoarele cazuri:
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane)
•     Edem angioneurotiv (umflarea feţei, gurii, limbii, gâtului, mâinilor sau picioarelor şi/sau apariţia erupţiei trecătoare pe piele, cu mâncărime (băşici), dificultăţi la înghiţire sau în respiraţie).
Rare (pot afecta pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
•     Reacţie anafilactică (senzaţie de apăsare în piept, respiraţie şuierătoare, dificultăţi la înghiţire sau în respiraţie)
•     Erupţii grave pe piele, mâncărime sau urticarie (zone în relief de piele, înroşite sau palide, care adeseori dau senzaţie de mâncărime)
•     Stare de nervozitate sau anxietate, ameţeală, senzaţie de palpitaţii, înroşire bruscă a pielii şi/sau senzaţie de încălzire.
•     Semne şi simptome ale sindromului serotoninergic, ce pot include nelinişte, halucinaţii, pierdere a coordonării, bătăi rapide ale inimii, temperatură corporală mare, modificări rapide ale tensiunii arteriale, reflexe exagerate, diaree, comă, greaţă, vărsături. În forma sa cea mai severă, sindromul serotoninergic poate semăna cu sindormul neurolepic malign (SNM). Semnele şi simptomele SNM pot include o asociere de febră, accelerarea bătăilor inimii, transpiraţie, rigiditate musculară severă, confuzie, creşterea valorilor enzimelor musculare (determinate printr-o analiză de sânge).
•     Semne de infecţie, cum sunt temperatură corporală mare, frisoane, tremurături, dureri de cap, transpiraţie, simptome asemănătoare gripei. Acest fapt poate fi rezultatul unei tulburări sanguine care poate genera un risc crescut de infecţie.
•     Erupţie severă trecătoare pe piele, care poate conduce la apariţia de băşici şi la descuamarea severă a pielii.
•     Durere, sensibilitate sau slăbiciune inexplicabilă a muşchilor. Acestea pot fi semne de rabdomioliză.
Alte reacţii adverse despre care trebuie să îi spuneţi medicului dumneavoastră includ (frecvenţa acestor reacţii adverse este inclusă în lista “Alte reacţii adverse care pot să apară”, de mai jos):
•    Tuse, respiraţie şuierătoare, dificultăţi la respiraţie şi temperatură ridicată
•    Scaune de culoare neagră (de culoarea păcurei) sau sânge în scaun
•    Colorarea în galben a pielii sau a ochilor, mâncărimi, urină închisă la culoare,    care pot fi
simptomele unei inflamaţii a ficatului (hepatită)
•    Probleme cu inima, cum sunt bătăi de inimă rapide sau neregulate, creşterea tensiunii     arteriale
•    Probleme cu ochii, cum sunt vedere înceţoşată, pupile dilatate
•    Tulburări ale sistemului nervos, cum sunt ameţeală, furnicături, tulburări de mobilitate     (spasme
ale muşchilor sau rigiditate), convulsii sau crize convulsive
•    Probleme de ordin psihic cum sunt hiperactivitate şi euforie (senzaţie neobişnuită de exaltare).
•     Efecte de întrerupere (vezi pct. „Cum să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită”, „Dacă încetaţi să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită”)
•    Sângerare prelungită - dacă vă tăiaţi sau vă răniţi, este posibil ca timpul în care sângerarea     să se oprească să fie mai mare decât de obicei.
Alte reacţii adverse care pot să apară
Frecvenţa reacţiilor adverse este definită astfel:
foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
frecvente (care afectează 1-10 din 100 pacienţi)
mai puţin frecvente (care afectează 1-10 din 1000 pacienţi)
rare (care afectează 1-10 din 10000 pacienţi)
foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi)
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Foarte frecvente
•     Ameţeală; dureri de cap, somnolenţă
•    Insomnie
•     Greaţă; senzaţie de uscăciune la nivelul gurii, constipaţ ie
•     Transpiraţie (inclusiv transpiraţii nocturne)
Frecvente
•    Scădere a    poftei de mâncare
•    Confuzie;    senzaţia de separare    (sau detaşare) de propria    persoană;    lipsa orgasmului;    scăderea
libidoului; nelinişte, stare de nervozitate; vise anormale
•     Ttremor; senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a sta aşezat sau nemişcat; înţepături şi furnicături; alterarea senzaţiei gustative; creşterea tonusului muscular
•    Tulburări    de vedere inclusiv vedere înceţoşată; pupile    dilatate;    incapacitatea    ochiului    de a    se
adapta de    la vederea la distanţă    la vederea de aproape
•     Zgomote în urechi (tinitus)
•     Bătăi rapide ale inimii; palpitaţii;
•     Creştere a tensiunii arteriale; înroşirea feţei
•     Senzaţie de lipsa aerului, căscat
•     Vărsături; diaree
•     Erupţie trecătoare pe piele; mâncărime
•     Creştere a frecvenţei de urinare; incapacitate de a urina, dificultăţi la urinat
•     Tulburări menstruale, ca sângerări crescute sau sângerări crescute şi neregulate; anomalii de ejaculare (la bărbaţi); disfuncţie erectilă (impotenţă)
•     Slăbiciune (astenie); oboseală; frisoane
•     Creştere a valorilor din sânge ale colesterolului.
Mai puţin frecvente
•    Hiperactivitate, gânduri legate de competiţie şi nevoie de somn scăzută (manie)
•    Halucinaţii; stare de agitaţie, senzaţia de separare (sau detaşare) de realitate; anomalii ale orgasmului (la femei); stare de supraexcitare; scrâşnirea dinţilor
•    Leşin; mişcări involuntare ale muşchilor; tulburări de coordonare şi echilibru;
•    Ameţeli (în special la ridicarea bruscă în picioare), scădere a tensiunii arteriale;
•     Vărsături cu sânge, scaune (fecale) de culoare neagră sau sânge în scaun, care poate fi un semn de sângerare internă
•     Sensibilitate la lumina soarelui; vânătăi; erupţie trecătoare pe piele; căderea anormală a părului
•    Modificări nesemnificative în sânge ale nivelului enzimelor hepatice
Rare
•    Convulsii sau crize convulsive
•    Tuse, respiraţie şuierătoare, respiraţie dificilă şi temperatură mare
•     Capacitatea redusă de a se orienta (dezorientare) şi confuzie, adesea însoţită de halucinaţii (delir)
•     Consum excesiv de apă (sindrom cunoscut şi sub denumirea de sindromul secreţiei neadecvate de hormon antidiuretic, SIADH)
•    Scăderea valorilor sodiului în sânge
•    Durere severă în ochi, scăderea vederii sau vedere înceţoşată
•     Accelerare anormală a bătăilor inimii, contracţii aritmice a inimii, ce poate provoca leşin
•     Durere severă de abdomen sau de spate (care poate indica o problemă gravă a intestinului, ficatului sau pancreasului)
•     Mâncărimi, îngălbenire a pielii sau a albului ochilor, urină de culoare închisă sau simptome asemănătoare gripei, care sunt manifestări ale inflamaţiei ficatului (hepatită)
Foarte rare
•     Prelungirea timpului de sângerare, ceea ce generează un risc crescut de apariţie a vânătăilor şi sângerărilor
•     Sângerări neaşteptate, de exemplu, sângerarea gingiilor, sânge în urină sau în vomă sau apariţia unor vânătăi neobişnuite sau a vaselor de sânge sparte (vene sparte)
•    Secreţie anormală de lapte
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
•     Idei de auto-vătămare şi sinucidere - a fost raportată apariţia ideilor de auto-vătămare şi sinucidere în timpul tratamentului cu venlafaxină sau la scurt timp după întreruperea tratamentului (Vezi punctul 2, “Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Velaxin capsule cu eliberare prelungită”)
•    Agresivitate
•    Ameţeli cu senzaţie de învârtire (vertij)
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5.     Cum se păstrează Velaxin capsule cu eliberare prelungită
A se păstra la loc uscat, la temperaturi sub 30°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament dacă aţi observat semne evidente de înrăutăţire a calităţii lui.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.     Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Velaxin capsule cu eliberare prelungită
Fiecare capsulă cu eliberare prelungită conţine: venlafaxină 37,5 mg, 75 mg, 150 mg (sub formă de clorhidrat de venlafaxină 42,42 mg, 84,84 mg şi 169,68 mg);
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, clorură de sodiu, etilceluloză, talc, dimeticonă, clorură de potasiu, copovidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, gumă xantinică, oxid galben de fier.
Componenţa capsulei CONI-SNAP 3 (Velaxin 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită): oxid galben de fier (E172), indigocarmin FD şi C albastru 2 (E132), eritrozină FD şi C roşu 3 (E127), dioxid de titan (E171), gelatină.
Componenţa capsulei CONI-SNAP 2 (Velaxin 75 mg capsule cu eliberare prelungită) şi CONI- SNAP-0EL(Velaxin 150 mg capsule cu eliberare prelungită): oxid galben de fier (E172), oxid roşu de fier (E172), dioxid de titan (E171), gelatină.
Cum arată Velaxin capsule cu eliberare prelungită şi conţinutul ambalajului:
Capsulă cu eliberare prelungită
Velaxin 37,5 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari CONI-SNAP 3, cu sistem de autoblocare, cu corp incolor, transparent 43000 şi căpăcel de culoare oranj-deschis L530.
Velaxin 75 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari CONI-SNAP 2, cu sistem de autoblocare, cu corp incolor, transparent 43000 şi căpăcel de culoare oranj-brun L570.
Velaxin 150 mg capsule cu eliberare prelungită
Capsule gelatinoase tari CONI-SNAP 0EL, cu sistem de autoblocare, cu corp incolor, transparent 43000 şi căpăcel de culoare oranj-brun L570.
Capsulele nu sunt marcate. Suprafaţa capsulelor nu trebuie să fie deteriorată sau să prezinte urme de pulbere. Capsulele conţin amestec de pelete de culoare albă şi galbenă, fără sau aproape fără miros.

Conţinutul ambalajului
Câte 14 capsule cu eliberare prelungită în blister PVC / PVDC / Aluminiu. Câte 2 blistere împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-9900 Körmend, Mátyás király út 65.
H-1165 Budapesta, Bökényföldi út 118-120.
Ungaria

Indicaţii terapeutice
- Nevroze şi tulburări nevrotice (anxietate, labilitate emoţională, nelinişte, fobie).
- Cardialgii de diversă geneză, care nu sunt cauzate de cardiopatia ischemică.
- Pentru ameliorarea toleranţei neurolepticelor şi tranchilizantelor.
- În componenţa terapiei asociate pentru a reduce atracţia către fumat. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi – câte 300-600 mg de 2-3 ori pe zi.
Doza maximă pentru o priză constituie 3 g, doza zilnică maximă – 10 g.
Durata curei de tratament – de la câteva zile până la 2-3 luni.
În componenţa terapiei asociate pentru a reduce atracţia către fumat - câte 600-900 mg pe zi timp
de 5-6 săptămâni.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează oral, independent de mese.Contraindicaţii
Hipersensibilitate la mebicar sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 https://bit.ly/3yWnGtX

Descriere
ISICOM 250 mg/25 mg
Comprimate
Ce este Isicom 250 mg/25 mg
Isicom 250 mg/25 mg este un medicament antiparkinsonian.

Indicatii
Isicom 250 mg/25 mg este utilizat pentru tratamentul bolii si sindromului Parkinson.
Nota: Isicom 250 mg/25 mg nu este recomandat pentru tratamentul reactiilor extrapiramidale induse medicamentos sau al coreei Huntington.

Contraindicatii
Isicom 250 mg/25 mg nu trebuie utilizat în urmatoarele cazuri:
- hipersensibilitate la levodopa, carbidopa sau la oricare dintre excipientii medicamentului;
- glaucom cu unghi îngust;
- tratament simultan cu inhibitori MAO, cu exceptia inhibitorilor selectivi MAO-B (de exemplu, clorhidrat de selegilina)(vezi pct. Interactiuni);
- leziuni ale pielii de cauza necunoscuta, suspecte sau istoric de melanom, deoarece levodopa poate activa un melanom malign;
- psihoze grave.

Atentionari si precautii speciale

Isicom 250 mg/25 mg trebuie administrat cu precautie la pacientii cu boli cardiovasculare grave, pulmonare, astm bronsic, boli renale, hepatice, hematopoietice, endocrine sau cu istoric de psihoze. De asemenea, trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu istoric de convulsii, ulcer gastro-duodenal sau infarct miocardic cu aritmii.

Ce precautii trebuie avute în vedere la femeile gravide sau care alapteaza?
In timpul sarcinii si alaptarii, Isicom 250 mg/25 mg se va utiliza numai daca medicul considera absolut necesar.
Pacientele trebuie sa informeze medicul daca sunt gravide sau intentioneaza sa ramîna gravide în timpul tratamentului cu Isicom 250 mg/25 mg.
Ce trebuie avut in vedere daca conduceti vehicule sau folositi utilaje?
Pacientii tratati cu levodopa care au prezentat somnolenta si inducerea brusca a somnului trebuie avertizati sa nu conduca vehicule sau sa nu foloseasca utilaje în timpul tratamentului cu Isicom 250 mg/25 mg.

Interactiuni
Este contraindicata administrarea concomitenta a Isicom 250 mg/25 mg cu inhibitori MAO neselectivi si MAO-A. In cazul administrarii simultane de inhibitori MAO-A si timp de 2 saptamani dupa întreruperea lor, se pot produce crize
hipertensive. Administrarea acestor inhibitori trebuie intrerupta cu cel putin 2 saptamani înaintea începerii tratamentului cu Isicom 250 mg/25 mg.

Administrarea concomitenta a altor medicamente antiparkinsoniene, cum sunt agonisti ai dopaminei, anticolinergice, inhibitori MAO-B selectivi poate creste eficacitatea Isicom 250 mg/25 mg, dar si reactiile adverse potentiale pot fi accentuate. In acest caz doza de Isicom 250 mg/25 mg va fi ajustata de catre medic.
In cazul administrarii simultane de antidepresive triciclice, rar se pot produce hipertensiune arteriala si tulburari motorii (diskinezii).

Urmatoarele medicamente pot reduce eficacitatea Isicom 250 mg/25 mg: neuroleptice, antidopaminergice, fenitoina, opioide, rezerpina, papaverina.
Eficacitatea levodopa în combinatie cu carbidopa nu este afectata de doze mici de vitamina B6 (piridoxina).

Doze si mod de administrare

Schema terapeutica optima zilnica va fi stabilita de catre medic pentru fiecare pacient în parte, atat în ceea ce priveste doza, cat si frecventa administrarii, în functie de gravitatea bolii si de toleranta.
Tratamentul trebuie început cu doze mici care se cresc progresiv. Pacientii vor fi supravegheati atent în perioada de stabilire a dozei, în special în ceea ce priveste aparitia sau agravarea senzatiei de greata sau a miscarilor involuntare anormale, incluzand diskinezii, coree si distonie. Daca apar reactii adverse, în primul rand nu se vor mai creste dozele. Doza poate fi scazuta temporar; cresterea ulterioara se va realiza la intervale mai mari decat anterior. Isicom 250 mg/25 mg este destinat administrarii la adulti.

Pacientii care nu au fost tratati cu levodopa
Doza initiala recomandata este de 1/2 comprimat Isicom 250 mg/25 mg administrat o data sau de 2 ori pe zi (125-250 mg levodopa pe zi). Doza poate fi crescuta cu 1/2 comprimat Isicom 250 mg/25 mg zilnic sau la intervale de 2 zile, în functie de necesar, pana la realizarea raspunsului eficace.
Raspunsul terapeutic a fost observat, de regula, într-o zi, uneori, chiar dupa prima doza. Obisnuit, dozele eficace sunt atinse în decurs de o saptamana. In general, se recomanda o doza zilnica de 3 - 4 comprimate Isicom 250
mg/25 mg (750-1000 mg levodopa), doza mai mare fiind indicata numai in cazuri foarte rare. Nu trebuie depasita doza maxima de 8 comprimate Isicom 250 mg/25 mg (2000 mg levodopa) pe zi. De regula, reactiile adverse limiteaza aceste doze mari si poate fi necesar un tratament asociat (de exemplu, cu un agonist al dopaminei).

Doza zilnica poate fi administrata fractionat, în functie de necesar si de toleranta, în mai multe prize, variabile ca numar (în mod obisnuit 3-4 sau 7).
Pacienti tratati cu levodopa (fara inhibitor de decarboxilaza)
Tratamentul cu levodopa trebuie întrerupt cu cel putin 12 ore înaintea începerii terapiei cu Isicom 250 mg/25 mg. Cel mai usor mod pentru a face aceasta este de a administra Isicom 250 mg/25 mg ca prima doza de dimineata, dupa o noapte fara levodopa. Doza de Isicom 250 mg/25 mg trebuie sa reprezinte aproximativ 20% din doza de levodopa a zilei precedente.

Metoda de utilizare
Isicom 250 mg/25 mg trebuie luat cu un lichid si o mica gustare (de exemplu, biscuiti), preferabil cu 30 minute înainte sau cu 90 minute dupa mese.
Durata tratamentului va fi stabilita de catre medicul dumneavoastra.
Tratamentul nu trebuie întrerupt decat la recomandarea medicului. Întreruperea brusca a tratamentului prezinta risc de reactii adverse.

Ce trebuie facut daca omiteti o doza?
În cazul în care omiteti o doza, luati-o imediat ce va amintiti, fara a dubla doza. Informati-va medicul despre administarea incorecta.

Reactii adverse
Ce reactii adverse poate produce Isicom 250 mg/25 mg?
Foarte frecvente (peste 10 %)
Reactiile adverse care apar foarte frecvent, în special în stadii avansate ale bolii, sunt cele datorate actiunii centrale a dopaminei: diskinezii (tulburari de miscare), incluzand miscari involuntare coreiforme, distonii (tulburari ale tonusului
muscular) si alte miscari involuntare, mioclonii, akinezie, imposibilitate brusca de miscare (manifestare „off”), urmata de o tulburare nesistematizata a capacitatii de miscare (manifestari „on-off”).
Aceste reactii sunt amplificate în stadii avansate ale bolii. Diskineziile datorate dozelor mari pot fi diminuate prin reducerea acestora. Fractionarea dozei zilnice în 6-7 prize poate fi utila în caz de ”akinezie de sfarsit de doza” si de manifestari „onoff”.
De asemenea, trebuie luata în considerare terapia combinata cu alte medicamente antiparkinsoniene (agonisti ai dopaminei).

Alte reactii adverse raportate sunt tulburari mentale si psihologice, cum sunt neliniste interioara, anxietate în legatura cu tulburarile somnului, agresivitate, halucinatii, iluzii, depresie (cu sau fara dezvoltarea tendintei la suicid) si stari
hipomaniacale.
În special la începutul tratamentului apar tulburari gastro-intestinale, cum sunt greata, varsaturi, diaree, constipatie si anorexie. Frecvente (1-10 %)

Ameteli, încetosarea vederii, oboseala, vertij, gust metalic, tulburari circulatorii (hipotensiune ortostatica), tulburari de ritm cardiac, palpitatii, bufeuri de caldura.
Mai putin frecvente (sub 1 %) Hemoragii gastro-intestinale, ulcere duodenale, hipertensiune arteriala,
inflamatii venoase, dureri toracice, dificultate în respiratie, parestezii, crampe, flapping tremor, modificari cutanate sclerodermice, leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie hemolitica si non-hemolitica.

Alte reactii adverse
Au fost semnalate modificari ale valorilor parametrilor de laborator, cum sunt cresterea valorilor parametrilor hepatici, modificarea valorilor acidului uric si ureei.
De asemenea, au fost semnalate modificari ale hemoglobinei si hematocritului, cresterea glicemiei si a numarului leucocitelor, precum si bacteriurie si hematurie.
Urmatoarele reactii adverse au fost raportate pentru levodopa si sunt posibile si pentru Isicom 250 mg/25 mg: ataxie, amorteli, accentuarea tremorului mainilor, spasme musculare, crampe musculare, trismus (contractura a muschilor), activarea unui sindrom Horner latent (simptome oculare), confuzie, cosmaruri, euforie, uscaciunea gurii, gust amar, arsuri ale limbii, salivatie, disfagie, bruxism (obicei de a scrasni din dinti), sughit, dureri abdominale, meteorism, crestere in greutate, edeme, inrosirea fetei, transpiratii excesive, colorarea inchisa a transpiratiei, eruptii cutanate, caderea parului, retentie urinara, mictiuni involuntare, colorare închisa a urinei, priapism dureros, influente asupra functiei sexuale (hipersexualitate), diplopie, dilatarea pupilelor, crize oculogire, slabiciune, tendinta la colaps, apatie, cefalee, sforait, respiratii neregulate, excitatie emotionala, în cazuri izolate melanom malign (vezi pct. Contraindicatii).

Daca vreuna dintre reactiile adverse devine grava sau daca observati orice reactie adversa nementionata în acest prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore
Tratamentul tulburărilor de panică cu sau fără agorafobie
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive. Doze şi mod de administrare
Doze
Siguranţa administrării dozelor zilnice mai mari de 20 mg nu a fost demonstrată.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a creşte doza
la 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de
răspunsul individual al pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate
fi redusă la 5 mg sau crescută până la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament
cu durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul de lungă durată la cei care
au răspuns la terapie a fost studiat timp de 6 luni şi se poate considera, pentru fiecare pacient în
parte, că acesta previne recăderile. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este
indicată doar în cazurile în care afecţiunea interferă semnificativ cu activitatea profesională şi
socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este parte a unei strategii terapeutice generale.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul de lungă durată al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la
pacienţii cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate
la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburări obsesivo-compulsive (TOC)
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o perioadă
suficientă, pentru a obţine dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).Mod de administrare
Elicea se administrează în doză unică zilnică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), datorită riscului apariţiei sindromului serotoninergic
manifestat prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct.4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu moclobemidă) sau cu
inhibitorul neselectiv reversibil al MAO - linezolid este contraindicată, datorită riscului de apariţie a
sindromului serotoninergic (vezi pct.4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom
de QT prelungit congenital.
Este contraindicată asocierea dintre escitalopram şi medicamente cunoscute a prelungi intervalul
QT (vezi pct. 4.5).   https://bit.ly/3icdyXh

Indicaţia terapeutică stabilită milgamma protekt este tratamentul sau profilaxia stărilor legate de deficienţa clinică de vitamina B1 dacă acestea nu se pot rezolva prin mijloace dietetice.
Deficienţa diagnosticată clinic de vitamina B1 se poate produce în caz de subnutriţie şi malnutriţie (de exemplu boala beri-beri), nutriţie parenterală de lungă durată, dietă cu valoare nutritivă nulă, hemodializă, malabsorbţie, alcoolism cronic (cardiomiopatie toxică alcoolică, encefalopatie Wernicke, sindrom Korsakov), cerinţa crescută a organismului (de exemplu în timpul sarcinii şi alăptării).
Tratamentul neuropatiilor şi a tulburărilor cardiovasculare care sunt cauzate de carenţa de B1.

DENUMIREA COMERCIALĂ
Paroxetină.
DCI-ul substanţei active
Paroxetinum.
COMPOZIŢIA
1 comprimat conţine:
substanţa activă: paroxetină (sub formă de clorhidrat de
paroxetină hemihidrat) – 20 mg;
excipienți: stearat de magneziu, Crospovidonă (Kollidon
CL) Ludipress® (lactoză, polividonă, crospovidonă).
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate de culoare albă sau albă cu nuanță gălbuie,
de formă pătrată, suprafaţa superioară şi inferioară pla tă, muchii teşite, cu o linie de divizareşi incrustaţie „BP”
pe o parte a comprimatului, suprafaţa laterală cu mar gini rotunjite.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoni nei, N06AB05.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Paroxetina este un inhibitor selectiv al recaptării 5-hi droxitriptaminei (5-HT, serotonină). Datorită capacităţii
specifice de inhibare a recaptării 5-HT de către neuronii
cerebrali, manifestă acţiune antidepresivă.
Paroxetina nu este înrudită chimic cu antidepresivele
triciclice, tetraciclice sau alte antidepresive disponibile.
Afinitatea paroxetinei către receptorii muscarinici este
nesemnificativă. Manifestă efect anticolinergic slab.
Spre deosebire de antidepresivele triciclice, paroxetina,
ca remediu selectiv, manifestă afinitate slabă faţă de α2 şi
β-adrenoreceptori, receptorii dopaminergici D2, seroto ninergici 5-HT1, 5HT2 şi histaminergici H1. Similar altor
inhibitori selectivi ai recaptării 5-HT, paroxetina determi nă simptome ale stimulării excesive a receptorilor de
5-HT, în cazul când s-au administrat anterior inhibitori
de monoaminoxidază (IMAO) sau triptofan. Administra rea paroxetinei dimineaţa nu afectează durata şi calita tea somnului, mai mult ca atât, are loc ameliorarea som nului sub acţiunea preparatului.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală paroxetina se absoarbe rapid
şi este metabolizată la nivelul primului pasaj hepatic.
Din cauza metabolizării primare şi clearance-ului plas matic redus absorbţia poate fi incompletă, în special la
administrarea repetată sau a dozelor mari. Astfel, con centraţia plasmatică creşte neuniform, ce provoacă o in stabilitate a parametrilor farmacocinetici şi devieri de la
liniaritatea cineticii. Concentraţia plasmatică la starea de
echilibru se atinge către ziua 7-14 de la iniţierea trata mentului, după care farmacocinetica preparatului este
stabilă, chiar în cazul administrării îndelungate.
Paroxetina este larg distribuită în ţesuturi şi doar 1 %
din paroxetina din organism se regăseşte în plasmă. Se
cuplează cu proteinele plasmatice în proporţie de circa
95 %. Nu este stabilită o corelare între eficacitatea clini că şi concentraţia plasmatică a paroxetinei. In cantităţi
mici se determină în laptele matern şi în tesuturile em brionului.
Principalii metaboliţi ai paroxetinei sunt produşii polari
şi conjugaţi ai oxidării şi metilării, care sunt rapid elimi naţi. Având în vedere lipsa relativă a activităţii lor far macologice, este improbabil ca ei să contribuie la efec tele terapeutice ale paroxetinei. Metabolizarea nu inter feră cu acţiunea selectivă a paroxetinei de recaptare a
5-HT la nivel neuronal.
Aproximativ 2 % din doza administrată se elimină sub
formă nemodificată pe cale renală, iar 64 % – sub formă
de metaboliţi. Circa 36 % se elimină cu fecale, mai puţin
de 1 % – sub formă nemodificată. Eliminarea paroxetinei
poartă un caracter bifazic: se începe cu metabolizarea
primară, după care urmează eliminarea sistemică. Timpul
de înjumătăţire este variat, în medie constituie 24 ore.
Farmacocinetica la grupuri speciale de pacienţi
La pacienţii vârstnici, de asemenea la cei cu insuficienţă
renală şi hepatică severă concentraţia plasmatică a paro xetinei se poate majora.
INDICAŢII TERAPEUTICE
• depresie;
• tulburări obsesiv-compulsive;
• atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
• tulburări de anxietate socială/fobie socială;
• tulburărilor de anxietate generalizată;
• sindromul de stres post-traumatic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, prefera bil dimineaţa, în timpul mesei. Comprimatele se vor în ghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Amelio rarea stării se determină de obicei peste 1-2 săptămâni
de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive,
peste 3-4 săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de preparat. Da că doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate
majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia
individuală a pacientului, până la atingerea dozei nicte merale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să
fie suficient de lungă, de cel puţin 6 luni, pentru a se asi gura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compulsive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia
se poate iniţia cu doza de 20 mg, cu majorarea ei fiecare
săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recoman date. Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza
este insuficientă, se poate majora gradual până la doza
nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a
tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni
sau mai mult.
Atacuri de panică
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Tera pia se va iniţia cu doza de 10 mg/zi care, în funcţie de re acţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu
10 mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamen tul se iniţiază cu doze mici pentru a preveni agravarea
simptomelor de panică, care se observă de obicei la de butul terapiei. În unele cazuri doza se poate majora gra dual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a
tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni
sau mai mult.
Tulburări de anxietate socială/fobie socială
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săp tămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorea ză, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână
până la atingerea efectului scontat. Doza nictemerală ma ximă este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tra tament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie
de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora
cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nic temerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelun gate de tratament este necesară evaluarea sistematică a
terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In
funcţie de reacţia pacientului la tratament doza se poate
majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul
curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea
sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării pre paratului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza tre buie redusă treptat, câte 10 mg pe săptămână. Dacă du pă scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului
apar simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în
vedere reluarea tratamentului cu ultima doză prescrisă.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar
într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poa te majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al
preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii
caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată
este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii paci enţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza
maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi
adolescenţilor, deoarece studiile clinice controlate efec tuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină
cu un risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul
creatininei < 30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc
creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De
aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la li mita inferioară a intervalului de doze recomandate

REACŢII ADVERSE
Frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse enumerate
mai jos se reduce în procesul tratamentului şi în majori tatea cazurilor nu necesită sistarea administrării prepa ratului.
Reacţiile adverse ale preparatului sunt enumerate mai
jos, clasificate pe aparate, sisteme şi organe şi în func ţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foar te frecvente (> 1/10); frecvente (> 1/100, < 1/10); oca zionale (> 1/1000, < 1/100); rare (> 1/10000, < 1/1000);
foarte rar, inclusiv cazuri unice (< 1/10000).
Tulburări hematologice şi limfatice, ocazional – sângerări
anormale, în special la nivelul pielii şi mucoaselor
(echimoze); foarte rar – trombocitopenie.
Tulburări ale sistemului imunitar: foarte rar – reacţii aler gice, inclusiv urticarie şi edem angioneurotic.
Tulburări endocrine: foarte rar – sindrom de secreţie ina decvată de hormon antidiuretic (SIADH).
Tulburări metabolice și de nutriție: frecvent – inapetenţă;
rar – hiponatriemie, în special la vârstnici, care poate fi
cauzată de SIADH

Tulburări psihice: frecvent – somnolenţă, insomnie; oca zional – confuzie mintală, halucinaţii; rar – reacţii mania cale, excitabilitate, anxietate, depersonalizare, atacuri de
panică, acatizie.
Aceste simptome pot fi determinate, de asemenea, de
boala preexistentă.
Tulburări ale sistemului nervos: frecvent – vertije, tremor;
ocazional – tulburări extrapiramidale; rar – convulsii;
foarte rar – sindrom serotoninic (excitabilitate, confuzie
mintală, diaforeză, halucinaţii, hiperreflexie, mioclonus,
frisoane, tahicardie, tremor).
Tulburările extrapiramidale cu distonie oro-facială se de termină preponderent în cazurile, când dereglările de
coordonare a mişcărilor se încadrează în maladia de ba ză sau sunt provocate de administrarea anterioară a
neurolepticelor.
Tulburări oculare: frecvent – înceţoşarea vederii; foarte
rar – glaucom acut.
Tulburări cardiace: ocazional – tahicardie sinuzală; rar –
bradicardie.
Tulburări vasculare: ocazional – hipo- sau hipertensiune
arterială tranzitorie, care se determină preponderent la
pacienţii cu hipertensiune arterială preexistentă sau
stări anxioase în antecedente.
Tulburări ale sistemului respirator: frecvent – căscat.
Tulburări gastrointestinale: foarte frecvent – greaţă; frec vent – diaree, constipaţii, xerostomie; foarte rar – hemo ragii gastrointestinale.
Tulburări hepato-biliare: rar – majorarea nivelului tran saminazelor serice; foarte rar – hepatită, ocazional cu ic ter şi/sau insuficienţă hepatică.
Dacă modificările indicilor funcţiei hepatice persistă
timp îndelungat, se va sista administrarea preparatului.
Tulburări cutanate şiale ţesutului subcutanat: frecvent –
hiperhidroză; ocazional – erupţii cutanate, prurit; foarte
rar – reacţii de fotosensibilitate.
Tulburări renale și ale căilor urinare: ocazional - micţiune
dificilă.
Tulburări ale aparatului genital şi sînului: foarte frecvent –
dereglări ale funcţiei sexuale; rar – hiperprolactinemie/
galactoree; foarte rar – priapism.
Tulburări musculo-scheletale și ale tesutului conjuctiv:
rar – artralgie, mialgie.
Tulburări generale: frecvent – astenie, creşterea masei
corporale; foarte rar – edeme periferice

Ce este BRENAX şi pentru ce se utilizează
BRENAX conţine în calitate de substanţă activă citocolina, un medicament care contribuie la
îmbunătăţirea

funcţiilor

celulelor

nervoase.

Contribuie

reabilitare

funcţională

rapidă

pacienţilor în caz de tulburări cerebrale vasculare acute, reducând afectarea ţesuturilor cerebrale.

În caz de traumatism cranio-cerebral citicolina reduce durata perioadei de recuperare şi intensitatea

sindromului posttraumatic.

De asemenea citicolina este eficientă în tratamentul tulburărilor cognitive (de cunoaştere), cum sunt

afectarea memoriei, lipsa de iniţiativă, dificultăţile de efectuare a activităţilor zilnice şi capacitatea
de autodeservire.
BRENAX se utilizează în:
faza acută a accidentului vascular cerebral ischemic;
perioada de reabilitare în urma accidentului vascular cerebral ischemic şi celui hemoragic;

traumatism cranio-cerebral, perioada acută şi de reabilitare;

tulburări cognitive (de cunoaştere) cauzate de afecţiuni cerebrale vasculare şi degenerative;

ca adjuvant în terapia complexă a bolii şi sindromului Parkinson.

1. Ce este COGNUM şi pentru ce se utilizează

COGNUM conține în calitate de substanță activă sarea de calciu a acidului hopantenic, un medicament cu acțiune nootropă și anticonvulsivantă. Crește rezistența creierului la hipoxie (scăderea cantității de oxigen în țesuturi) și acțiunea substanțelor toxice, stimulează procesele metabolice în neuronii, combină efectul calmant moderat cu un efect stimulant ușor, reduce excitabilitatea motorie. Sporește capacitatea de muncă intelectuală și fizică.

COGNUM se utilizează În cadrul terapiei complexe:

-tulburări de cunoaștere (cognitive) în leziunile cerebrale organice (inclusiv consecințe ale infecțiilor creierului și traumatismului cranio-cerebral);

-insuficiență cerebrovasculară, provocată de modificări aterosclerotice ale vaselor cerebrale;

-tulburări extrapiramidale (tulburări ale tonusului muscular cu mișcări involuntare: epilepsie mioclonus, coree Huntington, degenerare hepatolenticulară, boala Parkinson);

-epilepsie cu inhibarea proceselor psihice, în asociere cu remediile anticonvulsivante;

-surmenaj psihoemoţional, reducerea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală (pentru ameliorarea concentrării atenţiei şi memoriei);

-tulburări de micțiune de geneză nervoasă: pierderea necontrolată a urinei (enurezis), urinare frecventă (polakiurie), chemări frecvente spre urinare (tenesme vezicale), incontinență urinară imperativă;

-medicamentul indicat la copii cu vârsta peste 3 ani cu encefalopatie perinatală (sindrom determinat de un deficit al aportului de oxigen și glucoză la nivelul creierului în perioada sarcinii și nașterii), cu retard mental de divers grad de manifestare, cu retard de dezvoltare (psihic, verbal, motoric); cu diverse forme de paralizie cerebrală infantilă, în tulburări hiperchinetice (sindromul de hiper activi tate cu deficit de atenție, ticuri); gângăveală, stări asemănătoare nevrozelor.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi COGNUM

Nu utilizaţi COGNUM:

- dacă sunteţi alergic la substanţa activă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);

- dacă suferiți de afecțiuni renale acute severe;

- dacă sunteți însărcinată sau alăptați.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să utilizaţi COGNUM, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În timpul tratamentului îndelungat nu se recomandă administrarea concomitentă a altor remedii nootrope sau psihostimulatoare (medicamente cu acțiune stimulantă a sistemului nervos central). Luând în considerație efectul ușor stimulant al medicamentului, acesta se administrează preponderent dimineața și ziua.

COGNUM împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

În special, spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizați:

- alte remedii cu acțiune stimulantă a sistemului nervos central (nootrope sau psihostimulatoare);

- remedii barbiturice, de exemplu fenobarbital (utilizate în tulburări ale somnului);

- remedii anticonvulsivante, de exemplu carbamazepină (utilizate în epilepsie);

- remedii antipsihotice (utilizate în boli psihice);

- anestezice locale, de exemplu novocaină (procaina);

- sulfamide (medicamente utilizate în tratamentul infecțiilor);

- medicamente cu acțiune asupra proceselor metabolice, de exemplu glicină, acid etidronic (Xydifon).

Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

COGNUM este contraindicat în timpul sarcinii ți perioadei de alăptare.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

În timpul tratamentului cu acest medicament este necesară o precauție deosebită în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.

3. Cum să utilizaţi COGNUM

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Administrare orală.

COGNUM este utilizat în cadrul terapiei complexe. Comprimatele se administrează peste 15-30 minute după luarea mesei. Doză la o priză pentru copiii cu vârsta peste 12 ani și adulți – 250-1000 mg, pentru copiii cu vârsta între 3 și 12 ani – 250-500 mg. Doza zilnică pentru copiii cu vârsta peste 12 ani și adulți – 1500-3000 mg, pentru copiii cu vârsta între 3 și 12 ani – 750-3000 mg. Cura de tratament constituie de la 1 până la 4 luni, în unele cazuri – până la 6 luni. Peste 3-6 luni este posibilă repetarea curei de tratament.

În consecințe ale neuroinfecțiilor și traumatismului cranio-cerebral: copiilor cu vârsta de la 3 ani și adulților – câte 250 mg de 3-4 ori pe zi.

În insuficiență cerebrovasculară:adulților – câte 250 mg de 3-4 ori pe zi.

Pentru tratamentul tulburărilor extrapiramidale, determinate de utilizarea neurolepticelor:copiilor cu vârsta peste 12 ani și adulților – câte 500-1000 mg de 3 ori pe zi, copiilor cu vârsta între 3 și 12 ani – câte 250-500 mg de 3-4 ori pe zi. Cura de tratament constituie 1-3 luni.

În caz de epilepsie în asociere cu remedii anticonvulsivante:copiilor cu vârsta de la 3 până la 12 ani – câte 250-500 mg de 3-4 ori pe zi, copiilor cu vârsta peste 12 ani și adulților – câte 500-1000 mg de 3-4 ori pe zi, zilnic, timp îndelungat (până la 6 luni).

În surmenaj psihoemoţional, reducere a capacităţii de muncă fizică şi intelectuală: copiilor cu vârsta peste 3 ani și adulților – câte 250 mg de 3 ori pe zi.

În tulburări de micțiune:

copiilor cu vârsta peste 12 ani și adulților – câte 500-1000 mg de 2-3 ori pe zi, copiilor cu vârsta de la 3 până la 12 ani – câte 250-500 mg (doză zilnică – 25-50 mg/kg corp) de 2-3 ori pe zi. Cura de tratament constituie de la 1 până la 3 luni.

Copiilor cu vârsta de la 3 până la 12 ani cu encefalopatie perinatală, retard mental, retard de dezvoltare, paralizie cerebrală COGNUMse indică câte 500 mg de 4-6 ori pe zi, zilnic, timp de 3 luni, în caz de retard verbal – câte 500 mg de 3-4 ori pe zi timp de 2-3 luni.

În tulburări hiperchinetice, ticuri; gângăveală, stări asemănătoare nevrozelormedicamentul se indică copiilor cu vârsta între 3 și 12 ani câte 250-500 mg de 3-6 ori pe zi, zilnic, timp de 1-4 luni, copiilor cu vârsta peste 12 ani și adulților – câte 1500-3000 mg pe zi, zilnic, timp de 1-5 luni.

Tactica de indicare a medicamentului: creșterea dozei timp de 7-12 zile, administrarea în doză maximă timp de 15-40 zile și reducerea treptată a dozei până la anularea COGNUM timp de 7-8 zile. Intervalul între curele de tratament constituie de la 1 până la 3 luni.

Copii. Se indică copiilor cu vârsta peste 3 ani.

Dacă utilizaţi mai mult COGNUM decât trebuie

Dacă aţi luat mai multe comprimate decât v-a fost recomandat, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă uitaţi să utilizaţi COGNUM

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luaţi doza următoare la ora stabilită.

Dacă încetaţi să luaţi utilizaţi COGNUM

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacții adverse cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile):

- reacții alergice, inclusiv inflamația mucoasei nazale (rinită), oculare (conjunctivită), erupții cutanate. În caz de apariție a reacțiilor alergice medicamentul trebuie întrerupt;

- tulburări ale somnului sau somnolență, zgomot în cap, care sunt de obicei de scurtă durată și nu necesită întreruperea medicamentului;

- urticarie, mâncărime, înroșirea pielii și a feței, descuamarea pielii . În acest caz e necesar de redus doza sau de întrerupt administrarea medicamentului.

Descriere
MEXILEK 100 mg/2 ml soluţie injectabilă

Succinat de etilmetilhidroxipiridină

Ce găsiţi în acest prospect:
1. Ce este MEXILEK şi pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi MEXILEK
3. Cum să utilizaţi MEXILEK
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează MEXILEK

1. CE ESTE MEXILEK ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Succinatul de etilmetilhidroxipiridină, substanţa activă din MEXILEK, este un antioxidant și este atribuit grupului de medicamente utilizate în tratamentul afecțiunilor sistemului nervos.
Substanţa activă conținută în medicamentul MEXILEK are acțiune membranoprotectoare, nootropă, anticonvulsivă și anxiolitică, crește rezistența organismului față de stres, factori dăunători, stări patologice, în intoxicația cu alcool și medicamente. MEXILEK îmbunătăţeşte metabolismul şi circulația sîngelui în ţesutul cerebral, ameliorează microcirculaţia şi proprietăţile reologice ale sîngelui, reduce agregarea trombocitelor, stabilizează structurile membranare ale celulelor sanguine (eritrocite şi trombocite) în hemoliză. Posedă acţiune hipolipidemiantă, reduce nivelul colesterolului total şi a lipoproteinelor cu densitate mică.

MEXILEK este indicat în tratamentul complex al următoarelor afecțiuni:
- tulburări acute ale circulaţiei sanguine cerebrale;
- traumatism cranio-cerebral, consecințe ale traumatismelor cranio-cerebrale;
- encefalopatie discirculatorie;
- sinromul distoniei neurovegetative;
- tulburări cognitive uşoare de geneza aterosclerotica;
- tulburări de anxietate în tulburari nevrotice și de tip nevrotice
- infarct acut de miocard (în primele 24 ore) în componența terapiei complexe
- glaucom primar cu unghi deschis în diverse stadii, în cadrul tratamentului complex;
- ameliorarea sindromul de abstinenţă alcoolică cu predominarea tulburărilor de tip nevrotic şi vegeto-vascular;
- intoxicaţie acută cu antipsihotice.
- procese inflamatorii și purulente acute a cavității abdominale (pancreatită acută necrozantă, pancreatită acută edematoasă, peritonită) în cadrul tratamentului complex.

2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI MEXILEK
Nu utilizaţi MEXILEK:
- dacă sunteţi alergic la substanţa activă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
- dacă aveţi tulburări acute ale funcţiei hepatică şi/sau renale;
- în sarcină și perioada de alăptarei.

MEXILEK nu se administrează la copii și adolescenții cu vîrsta sub 18 ani.
Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luaţi MEXILEK.

MEXILEK împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luați orice alte
medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală sau medicamente din plante.
Aceasta este necesar deoarece MEXILEK poate afecta modul în care acţionează alte medicamente.
De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează MEXILEK.
În special spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizați:
- diazepam, medazepam (utilizate în tratamentul stărilor de teamă sau a manifestărilor de delirium tremens);
- levodopa (utilizată în tratamentul bolii Parkinson);
- carbamazepină (utilizată în tratamentul convulsiilor).

MEXILEK împreună cu alimente, băuturi şi alcool
MEXILEK poate fi utilizat cu sau fără alimente.

Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, încercaţi să rămîneţi gravidă sau alăptaţi.
Este contraindicată utilizarea MEXILEK în sarcină și perioada de alăptare.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În timpul tratamentului se recomandă precauţie în timpul conducerii vehiculelor şi în timpul efectuării activităţilor potenţial periculoase, care necesită o concentrare sporită şi viteză a reacţiilor psihomotorii.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI MEXILEK
Utilizaţi întotdeauna MEXILEK exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.

MEXILEK se va administra de către asistenta medicală sau medic. MEXILEK se administrează intramuscular sau intravenos (în bolus sau perfuzie).
Dozele se stabilesc în mod individual. Medicul dumneavoatră v-a stabili care este doza potrivită în funcție de tipul și gravitatea afecțiunii.
Mexilek se administrează intramuscular sau intravenos (în jet sau în perfuzie). Pentru administrarea prin perfuzie intravenoasă Mexilek se va dilua cu soluţie clorură de sodiu 0,9%. În jet Mexilek se administrează lent timp de 5-7 min., prin perfuzie intravenoasă – cu viteza 40-60  picături/min. Doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 1200 mg.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă utilizaţi mai mult MEXILEK decît trebuie
Deoarece medicamentul vă este administrat de personal medical, este puţin probabil să primiţi o doză prea mare MEXILEK. Dacă aveţi impresia că vi s-a administrat o doză prea mare, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
În cazul unui supradozaj cu MEXILEK sunt posibile dereglări ale somnului (insomnie sau în unele cazuri somnolență).
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă uitaţi să utilizaţi MEXILEK
Deoarece medicamentul vă este administrat de către personalul medical este puţin probabil să fie omisă o doză. Totuşi, dacă aveţi impresia că nu vi s-a administrat o doză, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.

4. REACŢII ADVERSE
Ca toate medicamentele, MEXILEK poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse cu frecvenţă necunoscută: reacţii alergice, senzație de "curgere a căldurii" în tot corpul, tulburări de somn (somnolenţă sau dificultate de a adormi), dureri în gît, disconfort toracic, senzație de sufocare (poate fi asociată cu o viteză extrem de mare a injectării medicamentului), uscăciunea gurii și "gust metalic" în gură, greață, meteorism, diaree.

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.


5. CUM SE PĂSTREAZĂ MEXILEK
A nu se lăsa la vederea și îndemîna copiilor.
A se păstra la loc ferit de lumină și temperaturi sub 25°C.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Ce este Deprestop şi pentru ce se utilizează
Deprestop conţine substanţa activă escitalopram şi este utilizat în tratamentul depresiilor
majore, tulburărilor de panică, de anxietate socială şi generalizate, tulburărilor obsesivcompulsive.
Escitalopramul aparţine unui grup de antidepresive numite inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei (ISRS). Aceste medicamente acţionează asupra sistemului serotoninergic din
creier, crescând concentraţia de serotonină. Tulburările sistemului serotoninergic sunt
considerate un factor important în dezvoltarea depresiei şi a afecţiunilor înrudite.
Este posibil să treacă aproximativ două săptămâni până când veți începe să vă simțiți mai
bine. Continuați să luați Deprestop chiar dacă durează un timp până la îmbunătăţirea stării
dumneavoastră.
Adresați-vă unui medic dacă nu vă simțiți mai bine sau vă simțiți mai rău.  Cum să utilizaţi Deprestop
Utilizaţi întotdeauna Deprestop exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Deprestop se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau fără
alimente.

Episoade de depresie majoră
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului,
doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a
creşte doza la 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la
maxim 20 mg pe zi.
Tulburări de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4 săptămâni pentru a
se obţine ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al
pacienţilor, doza poate fi redusă de către medicul dumneavoastră la 5 mg sau crescută
până la la maxim 20 mg.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului,
doza poate fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Tulburări obsesiv-compulsive
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului,
doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza iniţială este de 5 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al fiecărui
pacient, doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră la 10 mg pe zi.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta pînă la 18 ani)
Deprestop nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă a tratamentului. La întreruperea tratamentului cu
escitalopram, doza trebuie redusă treptat pe o perioadă de cel puţin una sau două
săptămâni, pentru a evita reacţiile posibile asociate întreruperii tratamentului. Dacă apar
simptome greu de tolerat după reducerea dozelor sau întreruperea tratamentului, poate fi
luată în considerare revenirea la dozele administrate anterior. Ulterior, medicul poate
continua reducerea dozelor, dar într-un ritm mai lent.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Deprestop poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori): stare de rău (greaţă).
Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100): scăderea sau creşterea poftei de
mîncare, creşterea în greutate; anxietate, nelinişte, vise anormale, insomnie, somnolenţă,
ameţeli, senzaţii de înţepături la nivelul pielii, tremor; nas înfundat sau cu secreţii
(sinuzită), căscat; diaree, constipaţie, vărsături, gură uscată; creşterea sudoraţiei; dureri
musculare şi articulare (artralgii şi mialgii); tulburări sexuale (întârzierea ejaculării,
probleme de erecţie, reducerea dorinţei de a avea contact sexual, iar femeile pot avea
dificultăţi de obţinere a orgasmului); oboseală, febră.
Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000): scăderea în greutate;
scrâşnet de dinţi, agitaţie, nervozitate, atac de panică, stare de confuzie; tulburări ale
gustului, tulburări de somn, leşin; marirea pupilei, tulburări de vedere; sunete în urechi;
tahicardie; sîngerare nazală, hemoragii gastro-intestinale (incluzând hemoragii rectale);
erupţii urticariene, cărederea părului, erupţii pe piele tranzitorii, mîncărime; hemoragii
uterine (la femei); edeme.
Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000): reacţii anafilactice; agresivitate,
depersonalizare, halucinaţii; ridicarea nivelului de serotonină; rărirea bătăilor inimii;
Cu frecvenţă necunoscută: scăderea trombocitelor; creşterea cantităţii de urină
excretată (secreţie inadecvată de ADH); anorexie; episod maniacal, ideaţie suicidară,
comportament suicidar; anomalie a activităţii musculare, tulburări de mişcare, convulsii,
nelinişte psihomotorie; tulburare a ritmului inimii; ameţeli în poziţie verticală, datorită
scăderii tensiunii arteriale; hepatită, valori anormale ale testelor funcţiei hepatice;
sângerări, incluzând sângerări la nivelul pielii şi mucoaselor, erupţii pe piele însoţite de
senzaţia de durere sau de arsură; retenţie urinară; secreţie lactată la femei care nu
alăptează, stare de erecție a penisului prelungită în mod anormal (la bărbaţi).
https://bit.ly/3yYzGuV

Ce este Ronocit și pentru ce se utilizează
Ronocitul este un preparat utilizat în:

-Faza

acută

ictusului

ischemic

sechelele

neurologice

parte

tratamentului copmplex).

-Traumatism cranio-cerebral şi sechelele lui neurologice.

-Perioada de recuperare în urma ictusului ischemic și celui hemoragic.



-Tulburările neurologice (cognitive, senzitive şi motorii) cauzate de afecţiuni

cerebrale vasculare şi degenerative. Cum să luaţi Ronocit

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau

farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu

sunteţi sigur.

Adulți:

Doza

recomandată

constituie

500-2000

mg/zi

funcţie

severitatea

simptomelor.

Preparatul se administrează intramuscular, intravenos lent (în decurs de 3-5

minute, în dependență de doza introdusă) sau perfuzie intravenoasă (40-60

picături/minut).

Faza acută a ictusului ischemic și traumatism cranio-cerebral:

Se recomandă 1000 mg de 2 ori în zi nu mai puțin de 6 săptămîni. Este posibilă

înlocuirea soluției injectabile de Ronocit cu comprimate de Ronocit după 3-5 zile

de la începerea tratamentului cu condiția că nu sunt dificultăți de înghițire.


Perioada de reabilitare după faza acută a ictusului ischemic şi sechelele lui

neurologice (ca parte a tratamentului copmplex), traumatismul cranio-cerebral,

tulburările neurologice (cognitive, senzitive şi motorii) cauzate de afecţiuni

cerebrale vasculare şi degenerative:


Se recomandă 500-2000 mg în zi. Doza și durata tratamentului se indică în

funcție de severitatea maladiei. De admite de asemenea administrarea formelor

orale de Ronocit.


Vârstnici:

Nu este necesară ajustarea dozei la această categorie de pacienţi.


Copii și adolescenți

Experienţa de administrare la copii este limitată; prin urmare preparatul la copii

se va administra dacă beneficiul terapeutic scontat depăşeşte riscul posibil.


Luaţi întotdeauna Ronocit exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau

farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu

sunteţi sigur. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu

toate că nu apar la toate persoanele.

De regulă, citicolina este bine tolerată de organism chiar dacă este administrată

în doze mari și pe o perioadă de timp îndelungată. Uneori, însă poate cauza

hipotensiune arterială, dureri de cap, insomnie, frisoane, dispnee, greață, vomă,

erupții cutanate.