Sistemul nervos central

Indicaţii terapeutice
Ca antiepileptic:
Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei:
epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice,
tonico-clonice.
Ca sedativ:
Se administrează pentru tratamentul stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor
care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus.
Ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic:
Se administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum
şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
Medicamentul este indicat la copii, adolescenţi, adulţi şi vârstnici. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică, seara, înainte de culcare.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după cum urmează:
- sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi
- între 20–30 kg: 3-4 mg/kg şi zi
- peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi.
La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele.
Vârstnici
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă
renală sau insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator,
din cauza riscului de encefalopatie hepatică).
Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament.
În tratamentul epilepsiei, doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.
Întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau înlocuirea cu un alt antiepileptic trebuie să se facă
progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală. Contraindicaţii
Contraindicaţii absolute
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie severă.
Porfirie.
Asocierea cu saquinavir, ifosfamidă (în cazul administrării profilactice de fenobarbital) (vezi pct.
4.5).
Contraindicaţii relative
Asocierea cu alcoolul etilic, estroprogestative şi progestative, utilizate ca metode de contracepţie
(vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6).   https://bit.ly/3rgmQFH

MilgammaN este un medicament ce conţine trei substanţe active: clorhidrat de tiamină (vitamina B1), clorhidrat de piridoxină (vitamina B6) şi cianocobalamină (vitamina B12). Milgamma N este utilizat pentru tratamentul:
• afecţiunilor sistemului nervos periferic provocate de diverse cauze, de exemplu inflamaţii ale nervilor (nevrite), dureri ale nervilor (nevralgii), afectarea mai multor nervi (de exemplu polineuropatia diabetică şi alcoolică), dureri musculare (mialgii), compresia rădăcinilor nervilor spinali de către discurile intervertebrale (sindrom radicular, sindrom cervico-brahial), anumite forme de inflamaţii ale nervului optic (nevrite retrobulbare), herpes zoster (infecţie a nervilor cu virusul care determină varicelă), paralizie a nervului facial (facialis paresis).
• adjuvant sau în convalescenţă.

Indicaţii terapeutice
Prozerin-Darniţa este indicat pentru:

miastenie, criza miastenică acută;

perioada de convalescenţă după meningită, poliomielită, encefalită;

tulburări motorii după traumatisme cerebrale;

paralizii;

nevrite; atrofia nervului optic;

atonia intestinului şi a vezicii urinare;

înlăturarea

fenomenelor

reziduale

după

blocul

neuro-muscular

(blocarea

transmiterii

impulsului nervos), indus de miorelaxantele nedepolarizante. Doze şi mod de administrare

Se administrează adulţilor subcutanat, intramuscular şi intravenos.

Subcutanat adulţilor – 0,5-2 mg (1-4 ml) de 1-2 ori pe zi. Doza maximă pentru o administrare – 2

mg, nictemerală – 6 mg. Durata curei de tratament (cu excepţia miasteniei, crizei miastenice acute,

atoniei postoperatorii a intestinului şi vezicii urinare, supradozării cu miorelaxante) – 25-30 zile. La

necesitate cura de tratament poate fi repetată peste 3-4 săptămâni. Cea mai mare parte a dozei

nictemerale se administrează ziua, când pacientul manifestă cel mai mare grad de fatigabilitate.

Miastenie: adulţilor se administrează subcutanat sau intramuscular câte 0,5 mg (1 ml) pe zi. Durata

curei de tratament este îndelungată, cu schimbarea periodică a căilor de administrare.

La dezvoltarea crizei miastenice (cu dificultăţi în respiraţie şi deglutiţie) preparatul se administrează

adulţilor intravenos 0,25-0,5 mg (0,5-1 ml), apoi subcutanat la intervale moderate.

Atonia

postoperatorie

intestinului,

vezicii

urinare,

scop

profilactic,

inclusiv

retenţiei

postoperatorii de urină

Preparatul se administrează subcutanat sau intramuscular câte 0,25 mg (0,5 ml), cât mai devreme

posibil după intervenţia chirurgicală, apoi la fiecare 4-6 ore timp de 3-4 zile.

În calitate de antidot la supradozarea cu miorelaxante

După administrarea prealabilă a sulfatului de atropină în doză de 0,6-1,2 mg intravenos până la

accelerarea pulsului până la 80 bătăi/min, peste 0,5-2 min., se administrează intravenos lent 0,5-2

mg de preparat. La necesitate, administrarea se repetă (inclusiv a sulfatului de atropină în caz de

bradicardie) în doza generală cel mult 5-6 mg (10-12 ml) timp de 20-30 min. În timpul procedurii se

va asigura ventilaţia artificială a plămânilor.

Copii și adolescenți (numai în condiţii de staţionar)

Miastenia gravis:

Nou-născuţi: iniţial se administrează câte 0,1 mg intramuscular. Apoi doza se stabilește individual,

de obicei, 0,05– 0,25 mg sau 0,03 mg/kg greutate corporală, intramuscular, fiecare 2-4 ore. Datorită

caracterului deosebit al patologiei la nou născuţi, doza nictemerală poate fi micşorată, inclusiv până

la suspendarea tratamentului.

Copii cu vârsta sub 12 ani: preparatul se indică în doză de 0,2-0,5 mg sub formă de injecţii, la

necesitate. Doza preparatului trebuie ajustată în raport cu răspunsul pacientului.

În calitate de antidot în intoxicaţii cu miorelaxante (după administrarea prealabilă a sulfatului de

atropină în doză de 0,02-0,03 mg/kg intravenos până la accelerarea pulsului până la 80 bătăi/min),

se administrează

intravenos

lent

în doză de 0,05-0,07 mg/kg timp de 1

min. Doza

maximă

recomandată pentru copii este de 2,5 mg.

Alte indicaţii: preparatul se indică în doză de 0,125-1 mg sub formă de injecţii. Dozele pot fi

ajustate în funcţie de necesităţile pacientului. Contraindicaţii

Hipersensibilitate la neostigmină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

epilepsie;

hiperchinezie, vagotomie;

cardiopatie ischemică, stenocardie, aritmii, bradicardie;

astm bronşic;

ateroscleroză avansată;

tireotoxicoză;

ulcer gastric şi duodenal, peritonită;

obstrucţia mecanică a tractului gastrointestinal şi a căilor urinare;

hipertrofia prostatei, ce evoluează cu disurie;

perioada acută a maladiilor infecţioase;

intoxicaţie la copii astenizaţi;

administrarea concomitentă cu miorelaxante depolarizante.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nexetin 20 mg capsule gastrorezistente
Nexetin 40 mg capsule gastrorezistente

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Nexetin 20 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conține duloxetină 20 mg (sub formă de clorhidrat de duloxetină).
Excipient cu efect cunoscut: sucroză 5,74 mg.
Nexetin 40 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conține duloxetină 40 mg (sub formă de clorhidrat de duloxetină).
Excipient cu efect cunoscut: sucroză 11,48 mg.

3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Nexetin 20 mg
Capsule gelatinoase tari, mărimea 4, corp de culoarea albastru opac, capac de culoarea albastru opac, cu conţinut de pelete de culoare alb-crem.
Nexetin 40 mg
Capsule gelatinoase tari, mărimea 2, corp de culoarea portocalie opac, capac de culoarea albastru opac, cu conţinut de pelete de culoare alb-crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Nexetin este indicat la femei pentru tratamentul incontinenţei urinare de efort (IUE) moderată până la severă.
Nexetin este indicat la adulți.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată de Nexetin este de 40 mg de două ori pe zi, indiferent de orarul meselor. După 2-4 săptămâni de tratament, pacientele trebuie reexaminate pentru a se evalua beneficiul şi tolerabilitatea tratamentului. Unele paciente pot beneficia de începerea tratamentului cu doza de 20 mg de două ori pe zi timp de 2 săptămâni, înainte de creşterea până la doza recomandată, de 40 mg de două ori pe zi. Creşterea treptată a dozei poate să diminueze, dar nu să elimine, riscul de apariţie a senzaţiei de greaţă şi ameţelilor.

Sunt disponibile şi capsule de 20 mg. Cu toate acestea, datele care susţin eficatitatea Nexetin 20 mg de două ori pe zi sunt limitate.
Eficacitatea duloxetinei nu a fost evaluată mai mult de 3 luni în studii controlate cu placebo. Beneficiul terapeutic trebuie reevaluat la intervale regulate.
Asocierea Nexetin cu un program de antrenare a musculaturii platoului pelvin (AMPP) poate fi mai eficientă decât oricare dintre cele două tratamente. Se recomandă să se ia în considerare AMPP concomitentă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţa hepatică
Nexetin nu trebuie utilizat de femeile cu boli hepatice care determină insuficienţă hepatică.

Insuficienţa renală
Nu este necesară modificarea dozajului la pacientele cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance al creatininei 30-80 ml/min).Nexetin nu trebuie utilizat la paciente cu insuficienţă renală severă clearance al creatininei <30 ml/min.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea duloxetinei pentru tratamentul incontinenţei urinare nu au fost studiate. Nu sunt disponibile date.
Vârstnice
Tratamentul femeilor vârstnice necesită prudenţă.
Întreruperea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă. La întreruperea definitivă a tratamentului cu Nexetin, doza trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni, pentru a reduce riscul apariţiei reacţiilor de întrerupere. Dacă după o scădere a dozei sau la întreruperea definitivă a tratamentului apar simptome intolerabile, se poate lua în considerare reinstituirea dozei prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua să descrească doza, dar într-un ritm mai lent.
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă duloxetină sau la oricare dintre excipienţi.
Boli hepatice care determină insuficienţă hepatică.
Este contraindicată utilizarea concomitentă a Nexetin cu inhibitorii neselectivi, ireversibili, ai monoaminooxidazei (IMAO).

Nexetin nu trebuie utilizat concomitent inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP1A2, cum sunt fluvoxamina, ciprofloxacina sau enoxacina, dat fiind că administrarea concomitentă a acestora duce la concentraţii plasmatice ridicate ale duloxetinei.
Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/min).
Iniţierea tratamentului cu Nexetin este contraindicată la pacienţii cu hipertensiune arterial necontrolată deoarece există un risc potenţial de criză hipertensivă

1.Ce este Difosfocin şi pentru ce se utilizează
Difosfocin  aparține clasei farmacoterapeutice de substanțe psihostimulante şi nootrope.
Se recomandă în terapia de susţinere în sindromul parkinsonian;

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Difosfocin
Difosfocin nu trebuie administrat pacienților cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la excipienţii medicamentului.

Atenţionări şi precauţii
Pentru indicaţiile terapeutice enumerate produsul se administrează doar în cadrul tratamentului complex şi nu substituie alte măsuri terapeutice recomandate. În caz de administrare intravenoasă se va administra foarte lent.

Difosfocin împreună cu alte medicamente
Exercită activități sinergice cu L-Dopa (permițând reducerea dozei) în boala Parkinson. Citilcolina poate fi administrată concomitent cu preparatele hemostatice, cu cele care micşorează tensiunea intracraniană şi cu lichide perfuzabile

Fertilitate, sarcină şi alăptarea
Administrarea preparatului în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare se va efectua numai dacă este absolut necesar, după consultarea medicului şi sub supravegherea directă a acestuia.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

3. Cum să luaţi Difosfocin
Luaţi întotdeauna Difosfocin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Modul de administrare
Soluţie pentru injectare intramusculară şi intravenoasă.
Doze
Doza recomandată este de pînă la 1000 mg/zi, administrată în una sau câteva prize, prin injectare intravenoasă lentă (timp de 5 min) sau perfuzie intravenoasă (40-60 picături pe min). În sindromul parkinsonian se recomandă doza de 500-1000 mg/zi, prin administrare intramusculară sau intravenoasă în jet sau intravenos prin perfuzie. Durata curei de tratament recomandabilă constituie 3-4 săptămâni.

Dacă utilizaţi mai mult Difosfocin decât trebuie
Cazuri de supradozaj nu au fost semnalate.

4. Reacţii adverse posibile
Reacţii adverse asociate cu administrarea medicamentului nu au fost raportate.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. Cum se păstrează Difosfocin
A se păstra la temperaturi sub 25 C.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister, după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere, întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Difosfocin Substanţa activă este citicolina.
Difosficin 500 mg/4 ml soluţie injectabilă
Fiecare fiolă conține:
Substanța activă: citicolină (citidindifosfocolina) 500 mg
Difosficin 1000 mg/4 ml soluţie injectabilă
Fiecare fiolă conține:
Substanța activă: citicolină (citidindifosfocolina) 1000 mg
Celelalte componente sunt: apă pentru injecţii, hidroxid de sodiu.

Cum arată Difosfocin şi conţinutul ambalajului
Soluţie injectabilă 500 mg/4 ml în fiole. Câte 5 fiole împreună cu prospectul în cutie de carton. Soluţie injectabilă 1000 mg/4 ml în fiole. Câte 3 fiole împreună cu prospectul în cutie de carton.

Indicaţii terapeutice
 Epilepsie
- convulsii parţiale simple sau complexe (cu sau fără pierderea cunoştienţei), cu
sau fără generalizare secundară;
- convulsii generalizate tonico-clonice (crize de tip grand mal);
 Profilaxia tulburărilor bipolare la pacienţii care nu răspund la terapia cu litiu;
 Tratamentul crizelor maniacale;
 Prevenirea convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic (creşte pragul
convulsivant, reducând riscul convulsiilor). Avertizare: în indicaţia de prevenţie a
2
convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic, Timonil poate fi utilizat numai la
pacienţii spitalizaţi.
 Tratamentul nevralgiei de trigemen (idiopatică sau din scleroza multiplă);
 Tratamentul nevralgiei de glosofaringian;
 Tratamentul neuropatiei diabetice dureroase;
Carbamazepina nu este eficace în micul rău epileptic (petit mal) şi convulsiile
mioclonice. În plus, unele evidenţe sugerează o exacerbare a convulsiilor care poate
surveni la pacienţii cu absenţe atipice. Doze şi mod de administrare
Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de
origine Thai şi chineză Han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B
* 1502, deoarece
prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului
Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei (Vezi informaţiile despre
testarea genetică şi reacţiile cutanate la pct. 4.4).
În cazul trecerii de la alte formulări orale (Timonil comprimate) la Timonil retard
comprimate cu eliberare prelungită, poate fi necesară creşterea dozei în cazul
comprimatelor cu eliberare prelungită.
Doze
Epilepsie
În tratamentul epilepsiei, carbamazepina se poate folosi în monoterapie sau asociată
cu alte antiepileptice. Când este posibil, Timonil retard trebuie prescris ca
monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză iniţială mică, care va fi crescută treptat până la
obţinerea unui efect optim.
Doza terapeutică trebuie stabilită prin determinarea concentraţiilor plasmatice ale
carbamazepinei (vezi pct. 4.4).
Când carbamazepina este adăugată unui tratament antiepileptic existent, acest lucru
trebuie realizat treptat, menţinând sau, dacă este necesar, ajustând doza celorlalte
antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţierea tratamentului cu 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi.
Ulterior, doza se creşte treptat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în
general, se observă la doza de 400 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. Doza de
întreţinere eficace este de 800-1200 mg carbamazepină pe zi.
La unii pacienţi, doza eficace poate ajunge la 1600 mg carbamazepină sau chiar 2000
mg carbamazepină pe zi.
În general, nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 1600 mg carbamazepină,
datorită riscului crescut de apariţie a reacţiilor adverse în cazul administrării de doze
mari.
Pacienţii vârstnici
Datorită posibilei interacţiuni cu alte medicamente, dozele de carbamazepină trebuie
stabilite cu mare atenţie la această grupă de vârstă.
3
Copii
Copii cu vârsta sub 6 ani: administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită nu este
recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani, deoarece nu sunt date clinice suficiente
privind acest grup de vârstă.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani: 400-600 mg carbamazepină pe zi
Copii cu vârsta cuprinsă între 11-15 ani: 600-1000 mg carbamazepină pe zi. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice: amitriptilină, desipramină, imipramină, protriptilină,
nortriptilină), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
 Bloc atrioventricular.
 Antecedente de mielosupresie sau depresie existentă a măduvei osoase.
4
 Porfirii hepatice sau doar antecedente în acest sens (de exemplu porfirie acută
intermitentă, porfirie variegate, porfirie cutanea tarda).
 Tratamentul concomitent cu voriconazol, deoarece se poate cauza pierderea
efectului terapeutic al acestui medicament.
 Asocierea de antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO); este
necesar un interval de cel puţin 2 săptămâni între întreruperea administrării
IMAO şi începerea tratamentului cu carbamazepină.
 Copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3hJ7mXW

Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore
Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive
Doze şi mod de administrare
Doze
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Escitalopram se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau
fără alimente.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului, doza poate fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine un răspuns antidepresiv.
După ce simptomele dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de
cel puţin 6 luni, pentru consolidarea răspunsului.
2
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament,
înainte de a creşte doza la 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la
maximum 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai
multe luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4săptămâni
pentru a obţine ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul
individual al pacienţilor, doza poate fi redusă la 5 mg sau crescută până la
maximum 20 mg.
Tulburarea de anxietate socială este o afecţiune cu evoluţie cronică şi se
recomandă tratament cu durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului.
La pacienţii care au răspuns la tratament, a fost studiată terapia de lungă durată,
timp de 6 luni; această terapie poate fi luată în considerare pentru prevenirea
recidivelor, pentru fiecare caz în parte. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate
la intervale regulate.
Tulburarea de anxietate socială este o terminologie de diagnostic bine definită a
unei afecţiuni specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de
rezervată. Farmacoterapia este indicată doar în cazurile în care afecţiunea
influenţează în mod semnificativ activitatea profesională şi socială. Nu a fost
evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală
cognitivă. Farmacoterapia face parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului, doza poate fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al celor care au răspuns la terapie a fost studiat timp
de cel puţin 6 luni la pacienţi trataţi cu o doză de 20 mg pe zi. Beneficiile
tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburare obsesiv-compulsivă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului, doza poate fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Deoarece TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă) este o afecţiune cronică, pacienţii
trebuie să fie trataţi o perioadă suficientă, pentru a asigura dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct.
5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza inițială este de 5 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al
pacientului, doza poate fi crescută până la 10 mg pe zi (vezi pct 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s-a studiat eficacitatea escitalopramului în tulburările de
anxietate socială. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţi.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), din cauza riscului sindromului serotoninergic
cu agitaţie, tremor, hipertermie etc.(vezi pct.4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MOA-A (de exemplu
moclobemidă) sau cu inhibitori neselectivi reversibili ai MAO - linezolid este
contraindicată, din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi
pct.4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienții cu prelungirea intervalului QT cunoscută
sau sindrom de QT lung congenital.
Escitalopram este contraindicat împreună cu medicamente care sunt cunoscute că
prelungesc intervalului QT (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/36zXRUj

PROPRIETATILE FARMACOLOGICE:


Proprietatile farmacodinamice:
Sertralina este un inhibitor selectiv ai recaptarii serotoninei (5-HT). Utilizata la om in doze terapeutice, sertralina blocheaza recaptarea serotoninei in plachete. Sertralina are un efect foarte scazut asupra recaptarii neuronale a noradrenalinei si dopaminei. Sertralina nu poseda afinitate fata de un sir de receptori inclusiv: alfa1,-, alfa2-, beta-adrenorecpetori, colinoreceptorii, GABA receptorii, receptorii dopaminergici, receptorii histaminergici, receptorii serotoninergici 5-HT1A, 5-HT1B, 5-HT2, receptorii benzodiazepinici. Sertralina nu are activi tate stimulanta, sedativa sau anticolinergica si nu este cardiotoxica. Administrarea cronica a sertralinei la animale a determinat fenomenul de "down-regulation" a receptorilor non-adrenergici cerebrali. Aceasta a fost, de asemenea, observata dupa utilizarea altor antidepresive cu eficacitate clinica. Sertralina nu inhiba monoamina oxidaza.
Proprietatile farmacocinetice:
Absorbtie Dupa 14 zile de administrare orala a dozelor zilnice de 50-200 mg sertralina, concentratiile plasmatice maxime ale sertralinei vor fi atinse la 4,5-8,4 ore dupa administrarea zilnica la om. Pe baza proportiilor regasite in urina si materii fecale, poate fi estimat ca absorbtia dupa administrare orala este de cel putin 70%. Biodisponibilitatea este redusa datorita efectului primului pasaj hepatic. Ingestia de alimente nu modifica in mod semnificativ biodisponibilitatea comprimatelor de sertralina.
Distributie Aproximativ 98% din cantitatea de substanta activa circulanta este legata de proteinele plasmatice. Concentratiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse dupa aproximativ o saptamina in cazul administrarii zilnice in doza unica. Metabolizare Sertralina este intens metabolizata la primul pasaj hepatic. Principalul metabolit determinat in plasma, N-desmetilsertralina este mult mai putin activ in vitro decit sertralina si nu exista semne ale activi tatii in vivo. Timpul de injumatatire al N-desmetilsertralinei variaza intre 62-104 ore. Atit sertralina cit si N-desmetilsertralina sunt metabolizate in mare masura, rezultind metaboliti care sunt excretati in materiile fecale si urina in proportii egale. Doar o cantitate mica de sertralina este excretata in urina sub forma nemodificata.
Eliminare Valoarea medie a timpului de injumatatire a sertralinei este de aproximativ 26 ore. Conform acesteia exista o acumulare de aproximativ 2 ori pina la atingerea concentratiilor la starea de echilibru care sunt atinse dupa administrarea zilnica in doza unica timp de o saptamina. in intervalul dozelor dintre 50-200 mg sertralina, parametrii farmacocinetici ai acesteia sunt proportionali cu doza administrata.
INDICATII TERAPEUTICE
Tratamentul episoadelor depresive majore. Tratamentul tulburarilor obsesiv-compulsive. Tratamentul tulburarilor de panica. Tratamentul tulburarilor de stres post-traumatic (TSPT). Tratamentul tulburarilor disforice premenstruale. Tratamentul tulburarilor anxioase sociale.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administreaza o data pe zi, dimineata sau seara.
Tratamentul episoadelor depresive majore si a tulburarilor obsesiv-compulsive Doza zilnica recomandata este de 50 mg sertralina.
Tratamentul tulburarii de panica, tratamentul tulburarii de stres post-traumatic (TSPT) si tratamentul fobiei sociale La inceput, doza zilnica recomandata este de 25 mg sertralina, administrata in priza unica. Dupa prima saptamina doza zilnica recomandata este crescutaJa 50 mg sertralina, administrata in priza unica. Daca sunt necesare cresteri ale dozei, acestea trebuie efectuate cu cite 50 mg sertralina la intervale de cel putin o saptamina. Nu trebuie efectuata mai mult de o modificare a dozei pe saptamina datorita timpului de injumatatire prin eliminare al sertralinei de 24 ore. Doza zilnica maxima este de 200 mg sertralina.
Tratamentul tulburarilor disforice premenstruale Tratamentul se va initia cu doza de 50 mg, zilnic pe toata perioada a ciclului menstrual sau se va limita la faza luteinica. Pacientele, care nu raspund la doza de 50 mg pe zi, doza poate fi crescuta pina la 150 mg pe zi (cite 50 mg pe saptamina), daca preparatul se administreaza zilnic pe toata perioada a ciclului menstrual sau 100 mg, daca preparatul se limiteaza numai la faza luteinica.
Reactii adverse:
Din partea sistemului nervos vegetativ: hiperemie, midriaza, hipersalivatie, bufeuri, paliditate, glaucom, priapism, vasodilatare.
Din partea sistemului cardiovascular: palpitatii, dureri toracice, hipertensiune arteriala, tahicardie, hipotensiune ortostatica, edem, hipotensiune arteriala, ischemica periferica, sincopa.
Din partea sistemului nervos centra si periferic:
hipertensiune arteriala, hipoestezie, fasciculatii, confuzii, hiperkinezie, vertij, ataxie, migrena, tulburari de coordonare, hiperestezie, crampe musculare, tulburari de mers, nistagmus, hipokinezie, disfonie, diskinezie, ptoza,coreoatetoza, hiporeflexie.
Din partea pielii si anexelor: prurit, acnee, urticarie, alopecie, xerodermie, eruptii eritematoase, reactii de fotosensibilitate, eruptii maculopapuloase, eruptii foliculare, eczema, dermatita, dermatita de contact, eruptii buloase, hipertricoza, decolorare, eruptii pustuloase.
Din partea sistemului endocrin: exoftalmie, ginecomastie.
Din partea tractului gastrointestinal: cresterea poftei de mincare, disfagie, agravarea cariei dentare, eructatii, esofagita, gastroenterita, melena, glosita, hiperplazia gingiilor, sughit, stomatita, afectarea functiei hepatice.
Din partea sistemului hematopoietic: anemie.
Din partea metabolismului: sete, hipoglicemie.
Din partea sistemului locomotor: mialgie, artralgie, distonie, artroza, crampe musculare, slabiciune musculara.
Din partea psihicului: tulburarea somnului, amnezie, apatie, euforie, reactii paranoidale, halucinatii, reactii agresive,deziluzii, idei suicidale, iluzii.
Din partea sistemului respirator: rinita, tuse, dispnee, infectii ale cailor respiratorii superioare.
Din partea organelor senzitive: hiperacuzie, tinnitus, conjunctivita, otalgii, dureri oculare.
Din partea sistemului reproductiv: dismenoree, hemoragii intermenstruale.
CONTRAINDICATII:
Hipersensibilitate la sertralina sau alte componente ale preparatului, administrarea concomitenta a inhibitorilor МАО, copii cu virsta pina la 6 ani (inofensivitatea si eficacitatea preparatului la copii nu este determinata).

Ce este Relium şi pentru ce se utilizează
Relium conţine substanţa activă numită diazepam. Aceasta face parte dintr-un grup de

medicamente numit “benzodiazepine”.

Diazepamul are acţiune anxiolitică, calmantă, somniferă şi anticonvulsivă. Reduce, de

asemenea, tensiunea musculaturii scheletice.


Pentru ce se utilizează

Tratamentul

termen

scurt

(2-4

săptămâni)

anxietăţii

(stare

frică

nejustificată), asociată cu problemele de somn (insomnie).

Tratamentul simptomelor asociate cu suspendarea bruscă a consumului de alcool.

Tratamentul stărilor însoţite de creşterea tensiunii musculare.

În calitate de calmant şi relaxant înainte de o operație (premedicație).

Epilepsie (convulsii). Cum să utilizaţi Relium

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau

aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu

sunteţi sigur.


Adulţi

Stare de anxietate şi nelinişte – 5-10 mg pe zi, în 1-2 prize.

Simptome ale sindromului de abstinenţă alcoolică – până la 30 mg pe zi, divizate în

câteva prize, de obicei, 10 mg de 3 ori pe zi.

În cazuri justificate, în special în psihoze alcoolice, doza poate fi crescută până la 60 mg

pe zi (este necesară monitorizarea posibilelor tulburări ale respiraţiei).

Insomnie – 5-10 mg cu 30 minute înainte de somn.

Stări însoţite de spasticitate musculară – 5-15 mg pe zi, divizate în câteva prize. În

cazuri severe, doza zilnică poate fi crescută pînă la 60 mg.

Ca premedicaţie – de la 5 până la 20 mg/zi.

În calitate de remediu anticonvulsiv – 2-10 mg de 2-4 ori pe zi.


Copii cu vârsta mai mare de 3 ani

În caz de anxietate, tensiune musculară crescută sau ca remediu anticonvulsiv – 1-2,5

mg, de 3-4 ori pe zi, sau 0,12-0,8 mg/kg greutate corporală, sau 3,5-24 mg/m

suprafaţă corporală pe zi, divizate în 3-4 prize. Ulterior doza poate fi crescută treptat, în

funcţie de eficienţa şi intensitatea reacţiilor adverse.


Pacienţi vârstnici

Pacienţii vârstnici sunt mai sensibili la acţiunea medicamentelor cu acţiune asupra

sistemului nervos central.

Se recomandă prescrierea dozei minime efective pacienţilor vârstnici. Dozele nu trebuie

să depăşească jumătate din doza recomandată pentru pacienţii adulţi. Doza va fi stabilită

de medicul dumnevoastră.


Pacienţii cu insuficienţă hepatică şi (sau) renală

Dacă

aveţi

insuficienţă

hepatică

renală(dereglări

ficatului,

rinichilor)

administraţi medicamentul cu o atenţie sporită. Poate fi necesară reducerea dozei.

Medicul stabileşte doza pentru fiecare pacient în mod individual, în funcţie de gradul de

insuficienţă al organului respectiv.


Dacă acţiunea medicamentului în timpul administrării lui pare a fi prea puternică sau prea

slabă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.


Durata tratamentului

Durata tratamentului cu Relium este stabilită de către medic în mod individual.

Durata tratamentului cu diazepam trebuie să fie limitată la minim şi nu trebuie să

depăşească 4 săptămâni în caz de insomnie, şi de la 8 până la 12 săptămâni în caz de

anxietate, inclusiv perioada de suspendare treptată.


Mod de administrare

Comprimatele se administrează intern, cu puţină apă.

Medicul trebuie să prescrie medicamentul în doze efective minime şi în caz de necesitate

să mărească treptat doza. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu

apar la toate persoanele.

Numărul şi gravitatea efectelor adverse depind de sensibilitatea individuală a pacientului

şi de doza medicamentului. Reacţiile adverse sunt, de obicei, uşoare şi dispar după

suspendarea medicamentului.

Indicaţii terapeutice
Adulţi
Olanzapina este indicată pentru tratamentul schizofreniei.
La pacienţii care au răspuns iniţial la olanzapină, tratamentul de întreţinere cu olanzapină este eficace
în menţinerea ameliorării clinice.
Olanzapina este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.
Olanzapina este indicată pentru prevenirea recăderilor la pacienţii cu tulburare bipolară, al căror
episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină (vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Schizofrenie: Doza iniţială recomandată de olanzapină este de 10 mg/zi.
Episod maniacal
2
Doza iniţială este de 15 mg ca doză zilnică unică în monoterapie sau de 10 mg pe zi în tratamentul
asociat (vezi pct. 5.1).
Prevenirea recăderilor în tulburarea bipolară
Doza iniţială recomandată este de 10 mg/zi. Pentru pacienţii la care s-a administrat olanzapină pentru
tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeaşi doză.
Dacă apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu
ajustarea dozelor dacă este necesar), cu medicaţie suplimentară pentru tratamentul modificărilor de
dispoziţie, în funcţie de starea clinică.
În timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale şi prevenirii recăderilor din tulburarea
bipolară, doza zilnică poate fi ulterior ajustată, în funcţie de starea clinică individuală, în intervalul
5-20 mg/zi. O creştere până la o doză mai mare decât doza iniţială recomandată este indicată numai
după reevaluarea clinică adecvată şi nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore.
La întreruperea tratamentului cu olanzapină, trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei. Mod de administrare
Olanzapina se poate administra indiferent de orarul meselor, deoarece absorbţia nu este influenţată de
alimente.   Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Pacienţi cu
risc cunoscut de glaucom cu unghi închis. https://bit.ly/3wHNsR2

TRAUSAN 100 mg/ml soluţie orală

Citicolină

1. Ce este TRAUSAN şi pentru ce se utilizează

TRAUSAN conţine în calitate de substanţă activă citicolina, un medicament care contribuie la îmbunătăţirea funcţiilor celulelor nervoase. Reduce edemul creierului, contribuie la o reabilitare funcţională rapidă a pacienţilor în caz de tulburări cerebrale, reducând afectarea ţesuturilor cerebrale.

TRAUSAN se utilizează în:

- tratamentul adjuvant al tulburărilor neurologice şi cognitive (de cunoaştere), asociate cu accident vascular cerebral (ischemice) în faza acută, postacută şi de reabilitare.

- tratamentul adjuvant al tulburărilor neurologice şi cognitive, asociate cu traumatism cerebral.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte de a utiliza TRAUSAN

Nu utilizaţi TRAUSAN:

- dacă aveţi alergie (hipersensibilitate) la citicolină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);

- dacă aveţi o creştere anormală a tensiunii musculare cu reducerea capacităţii muşchilor de a se întinde (hipertonus al sistemului nervos parasimpatic);

- dacă aţi suferit un accident cerebrovascular de origine hemoragică.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Spuneţi medicului dumneavoastră, dacă:

- aveţi boli neurologice.

TRAUSAN împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi

orice alte medicamente, inclusiv eliberate fără prescripţie medicală.

Spuneţi medicului dumneavoastră în special dacă utilizaţi:

- medicamentele, care conţin meclofenoxat (utilizat în caz de tulburări de memorie);

- levodopă (utilizată în parkinsonism).

Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,

adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a vi se

administra acest medicament.

Siguranţa administrării citicolinei în sarcină şi perioada de alăptare nu a fost demonstrată, astfel

medicamentul nu se indică în aceste perioade.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu există relatări privind influenţa citicolinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a

folosi utilaje.

Informaţie importantă privind unele componente ale TRAUSAN

Acest medicament conţine metilparahidroxibenzoat (E 218) şi propilparahidroxibenzoat (E 216).

Poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Acest medicament conţine o cantitate mică de alcool (etanol) <100 mg pe doză.

3. Cum să utilizaţi TRAUSAN

Utilizaţi întotdeauna TRAUSAN exact aşa, cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi

sigur, trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Dozele şi durata tratamentului depind de severitatea leziunilor cerebrale se stabilesc în mod

individual de către medic.

Dozele recomandate:

Adulţi: 100-200 mg (1-2 ml), de două sau trei ori pe zi.

Copii: 100 mg (1 ml) de două sau trei ori pe zi.

Mod de administrare

Administrare orală.

TRAUSAN trebuie administrat cu seringa dozatoare inclusă, după cum urmează:

1. După deschiderea flaconului, introduceţi seringa cu pistonul apăsat.

2. Aspiraţi doza necesară (1 sau 2 ml).

3. Luaţi medicamentul, amestecându-l cu puţină apă.

După fiecare administrare spălaţi seringa cu apă.

Dacă utilizaţi mai mult TRAUSAN decât trebuie

Cazuri de supradozaj nu sunt descrise. Dacă utilizaţi mai mult TRAUSAN decât trebuie, adresaţi-vă

la medicul dumneavoastră.

Dacă uitaţi să utilizaţi TRAUSAN

Nu utilizaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi TRAUSAN

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la

toate persoanele.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 pacienţi):

- hiperexcitabilitate (descrisă în caz de administrare intravenoasă);

- insomnie;

- o scădere uşoară a tensiunii arteriale;

- tulburări digestive uşoare.

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 pacienţi):

- a fost descris un caz de scădere a plachetelor sanguine (trombocitopenie), care a dispărut după

întreruperea administrării medicamentului.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

5. Cum se păstrează TRAUSAN

A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 25 ºC.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine TRAUSAN

- Substanţa activă este citicolina.

1 ml soluţie orală conţine citicolină – 100 mg.

- Celelalte componente sunt: zaharină sodică (E 954), aromă de caramelă, propilparahidroxibenzoat (E216), metilparahidroxibenzoat (E218), sorbat de potasiu, propilenglicol (E 1520), etanol (anhidru), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă purificată.

Cum arată TRAUSAN şi conţinutul ambalajului

TRAUSAN se prezintă sub formă de lichid transparent incolor de culoare uşor gălbuie.

TRAUSAN este disponibil în cutii un flacon din sticlă de tip III de culoarea chihlimbarului, care conţine 50 ml soluţie orală şi o seringă dozatoare.

Preparatul IPIGRIX este utilizat în următoarele cazuri:
– afecţiuni ale sistemului nervos periferic (nevrită, polinevrită, polineuropatie, poliradiculoneuropatie);
– miastenia gravis şi alte sindroame miastenice (stări caracterizate prin slăbiciune musculară);
– perioada de recuperare după leziuni organice ale SNC cu tulburărimotorii;
– maladii demielinizante (în cadrul terapiei complexe);
– tulburări de memorie de diferită origine (boala Alzheimer şi alte forme de demenţă senilă);
– atonie a intestinului.

Ce este Quanil şi pentru ce se utilizează
Quanil este un medicament ce conține substanța activă – citicolina, care aparține grupului de

medicamente denumit nootrope. Medicamentele nootrope ameliorează procesele metabolice

neuronale în leziunile cerebrale hipoxice, toxice, traumatice sau degenerative.

Quanil este utilizat pentru tratamentul:

accidentului vascular cerebral în faza acută;

complicațiilor și consecințelor unui accident vascular cerebral;

leziuni cranio-cerebrale și consecințele acestora;

tulburărilor cognitive, senzitive, motorii și neurologice cauzate de patologii cerebrale de origine

degenerativă sau vasculară. Cum să utilizați Quanil

Utilizați întotdeauna Quanil exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi

cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza recomandată este de 500 pînă la 2000 mg pe zi (1-4 comprimate).

Dozele și durata tratamentului se stabilesc în funcție de gravitatea leziunilor cerebrale. Medicul

dumneavoastră va decide ce doze și cît timp trebuie să administrați acest medicament.


Dacă utilizați mai mult Quanil decît trebuie

Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Quanil decît trebuie (supradozaj), spuneţi imediat

medicului

dumneavoastră

prezentaţi-vă

apropiată

unitate

medicală.

Aduceţi

medicamentele rămase cu dumneavoastră. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, Quanil poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate

persoanele.

Din experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate următoarele reacţii

adverse foarte rare, inclusive cazuri unice:

halucinații, excitare, insomnie;

dureri de cap, amețeli, tremor;

hipertensiune arterială sau hipotensiune arterială;

dispnee;

greață, vărsături, durere gastrică, hipersalivație, modificări nesemnificative ale indicilor funcției

hepatice, diaree;

eritem, urticarie, exantem;

creșterea temperaturii corporale, senzație de febră, frisoane, edem.

RECOMANDĂRI PENTRU UTILIZARE
Citicolin se administrează pentru :

• îmbunătăţirea memoriei, creşterea atenţiei şi capacităţii de concentrare, adaptarea la eforturile intelectuale;

•înlăturarea simptomelor hipoxiei cronice, îndeosebi la personalul care activează în oficii;

•menţinerea şi recuperarea memoriei la vârstnici cu dereglări ale funcţiilor creierului de etiologie vasculară şi/sau degenerativă;

• micşorarea perioadei de recuperare după traume cranio-cerebrale şi intervenţii neurochirurgicale;

•îmbunătăţirea capacităţii de adaptare la stresul fizic şi emoţional.



MOD DE UTILIZARE

Adulţi

Câte 1 comprimat de 1-2 ori pe zi (500-1000 mg citicolină).



REACŢII ADVERSE

în caz de hipersensibilitate la ingredientele produsului sunt posibile reacţii alergice (erupţii cutanate, prurit, şoc anafilactic). Foarte rar pot apărea: senzaţia de căldură, cefalee, vertij, scăderea poftei de mâncare, greţuri, vomă, diaree.


La depistarea reacţiilor adverse menţionate mai sus, cât şi la depistarea altor reacţii adverse, administrarea produsului se întrerupe şi se va consulta medicul sau farmacistul.



CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitatea ia citicolină sau la oricare dintre celelalte componente ale produsului.

Hipertonusul sistemului nervos parasimpatic.

Copii, perioada de sarcină şi alăptare.

1    Ce este Tisercin comprimate filmate şi pentru ce se utilizează
Tisercin este un medicament cu acţiune asupra sistemul nervos central, care se utilizează pentru tratamentul stărilor psihotice acute, însoţite de agitaţie (fizică şi psihică), de asemenea a psihozelor cronice (schizofrenie, halucinaţii).
2.    Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Tisercin comprimate filmate
Nu utilizaţi Tisercin comprimate filmate:
•     dacă sunteţi alergic la levomepromazină (substanţa activă a preparatului Tisercin) sau la oricare dintre celelalte componente ale preparatului (enumerate la pct.6);
•     dacă aţi avut alergie la medicamentele cu acţiune similară (clorpromazină, tioridazină, flufenazină, pipotiazină, trifluoperazină) sau aţi avut fotosensibilitate;
•     dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
•    dacă luaţi în acelaşi timp remedii antihipertensive;
•     dacă luaţi inhibitori MAO (monoaminooxidază) - medicamente care îmbunătăţesc dispoziţia;
•     dacă luaţi alte medicamente care cauzează inhibarea sistemului nervos central (alcool, anestezice generale, hipnotice);
•     dacă aveţi glaucom cu unghi închis;
•     dacă aveţi urinare dificilă;
•     dacă suferiţi de boala Parkinson, scleroza multiplă (o boală a sistemului nervos central), miastenia gravis (slăbiciune musculară anormală) sau paralizie a jumătăţii corpului;
•     dacă aveţi boli de inimă, insuficienţă cardiacă;
•     dacă aveţi tulburare severă a funcţiei renale sau hepatice;
•     dacă aveţi o hipotensiune semnificativă clinic (tensiune arterială scăzută);
•     dacă aveţi o boală a organelor hematopoietice;
•     dacă suferiţi de tulburări metabolice ale porfirinei;
•     medicamentul este contraindicat la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Tisercin comprimate filmate, consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul. Dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile sau aveţi bolile de mai jos, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, deoarece utilizarea preparatului Tisercin comprimate filmate în aceste cazuri necesită control medical minuţios:
-    Pentru a evita dezvoltarea complicaţiilor severe posibile - dacă suferiţi sau aţi suferit în trecut de boli cardiovasculare (tensiune arterială scăzută, tulburări de ritm cardiac, tulburări circulatorii), sau dacă sunteţi vârstnic (peste 65 ani).
-    S-a raportat o uşoară creştere a mortalităţii la pacienţii vârstnici cu dementă trataţi cu medicamente antipsihotice, comparativ cu pacienţii, care nu au primit un astfel de tratament.
-     Dacă aveţi diabet zaharat, deoarece Tisercin reduce eficacitatea medicamentelor antidiabetice, ca rezultat nivelul de zahăr din sânge poate creşte. De aceea, la începutul şi la sfârşitul tratamentului este necesar un control minuţios al nivelului de zahar din sânge.
-     Dacă aveţi epilepsie.
-     Dacă suferiţi de alte boli ale sistemului nervos central, deoarece Tisercin poate influenţa, de asemenea, simptomele acestor boli, sau puteţi deveni mai sensibili la anumite efecte secundare.
-     Dacă aveţi tulburare a funcţiei renale sau hepatice.
-     Dacă dumneavoastră sau altcineva din familia dumneavoastră are antecedente de cheaguri de sânge, pentru că medicamentul ca levomepromazina a fost asociat cu formarea de cheaguri de sânge.
-     Dacă medicul dumneavoastră a spus că la dumneavoastră poate să se dezvolte un accident vascular cerebral.
-     În cazul dezvoltării reacţiilor alergice (umflarea buzelor, gurii sau gâtului, care determină dificultăţi de respiraţie sau la înghiţire, mâncărime severă), opriţi imediat tratamentul cu Tisercin
-     În cazul dezvoltării inexplicabile de alte cauze a febrei, mai ales dacă este însoţită de alte simptome (rigiditate musculară, spasme musculare, insuficienţă a sistemului nervos autonom, creşterea frecvenţei cardiace, tulburări ale ritmului cardiac, fluctuaţiile tensiunii arteriale, transpiraţie excesivă), modificări rapide ale funcţiilor vital-importante, în tulburarea conştienţei cu excitaţie semnificativă, care poate duce la comă, ar trebui să fie întrerupt tratamentul cu acest medicament.
La creşterea temperaturii corpului adresaţi-vă imediat la medic!
Până la începerea şi în timpul tratamentului cu Tisercin se recomandă monitorizarea sistematică următorilor indici:
•     tensiunea arterială (în special dacă aceasta este scăzută sau variază);
•     funcţia hepatică (în special, la pacienţii cu maladii hepatice);
•     analiza calitativă (formula) de sânge (în caz de febră şi dureri în gât,înainte şi în timpul tratamentului);
•     ECG (în maladii cardiovasculare şi la pacienţii vârstnici (vârsta peste 65 ani)).
•     Nivelul de potasiu în sânge.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Deoarece comprimatele filmate de 25 mg, nu garantează regimul de dozare exact, Tisercin comprimate filmate este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani şi nu este recomandat la adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Tisercin comprimate filmate împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Dacă în timpul tratamentului cu Tisercin sau în termen de o lună de la anularea acestuia, începeţi să luaţi alte medicamente (în special medicamente care acţionează asupra sistemului nervos central), informaţi medicul dumneavoastră.
Tisercin nu trebuie luat cu următoarele preparate:
-    antihipertensive - medicamente folosite pentru scăderea tensiunii arteriale;
-    unele inhibitorii MAO (antidepresive).
Preparatul Tisercin se va administra cu precauţie în combinaţie cu următoarele preparate (se administrează pe baza deciziei medicului):
-     remedii cu acţiune asupra sistemului nervos central (analgezice opioide, anestezice generale, antidepresive, antiepileptice, amfetamine);
-    levodopa;
-    medicamente antidiabetice pentru administrare orală;
-    preparate pentru reglare a ritmului cardiac;
-    antibioticele macrolide;
-    medicamente antifungice;
-    preparate antihistaminice (utilizate în tratamentul alergiilor);
-    dilevalol (medicamente care determină fotosensibilitate).
În cazurile de mai sus este necesar un control medical minuţios, în unele cazur i - modificarea dozei preparatului.
Altele:
-     administrarea concomitentă cu vitamina C reduce deficitul de această vitamină, asociată cu utilizarea medicamentului Tisercin;
-    deferioxamină (pentru tratamentul intoxicaţiilor cu medicamente care conţin fier);
-    în cazul supradozării cu antipsihotice nu trebuie folosită adrenalina (epinefrina).
Utilizarea Tisercin comprimate filmate cu alimente, băuturi şi alcool
Consumul de alcool în timpul tratamentului şi până la dispariţia efectelor medicamentului (timp de 4-5 zile după întreruperea administrării medicamentului Tisercin) este strict interzisă!
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Preparatul se administrează în sarcină numai la indicaţia medicului şi doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt.
Următoarele simptome pot să apară la nou-născuţi ai căror mame au utilizat Tisercin în ultimul trimestru (ultimele trei luni de sarcină): tremurături, rigiditate musculară şi/sau slăbiciune, somnolenţă, agitaţie, probleme de respiraţie, dificultate în hrănire. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome poate fi necesar să contactaţi medicul dumneavoastră!
Alăptarea
Levomepromazina se excretă în laptele matern. De aceea şi în lipsa studiilor controlate, este contraindicată administrarea preparatului în perioada de alăptare.
Fertilitatea
Levomepromazina poate provoca o creştere a hormonului prolactină, care poate afecta fertilitatea la femei. Unele date indică o posibilă afectare a fertilităţii si la bărbaţi. înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În perioada iniţială de tratament, în funcţie de particularităţile individuale ale pacientului, se interzice conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor cu risc înalt de accidentare. În continuare restricţiile se stabilesc în mod individual.
Informaţii importante privind unele componente ale Tisercin comprimate filmate
Tisercin comprimate filmate conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3.    Cum să luaţi Tisercin comprimate filmate
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Tratamentul cu comprimatele Tisercin trebuie iniţiat cu doze mici, care ulterior pot fi crescute treptat în funcţie de toleranţa individuală a pacientului. După ameliorarea stării bolnavului, dozele se reduc treptat până la doze de întreţinere, stabilite în mod individual.
În psihoze doza iniţială recomandată constituie 25-50 mg (de 1-2 ori pe zi), care la necesitate poate fi crescută până la 150-250 mg (în 2-3 prize pe zi). Ulterior, în funcţie de efectul obţinut, doza poate fi redusă până la doza de întreţinere.
-    Pentru a preveni o scădere bruscă a tensiunii la ridicarea bruscă, pacientul trebuie să stea culcat timp de jumătate de oră după prima doză. Dacă după utilizarea preparatului în cazuri frecvente se dezvoltă vertijul, după fiecare doză trebuie respectat regimul la pat.
-     Pacienţi vârstnici (peste 65 ani) sunt mai predispuşi la efectele secundare ale medicamentului Tisercin. Deoarece comprimatele filmate de 25 mg, nu garantează regimul de dozare exact, la vârstnici (persoane peste 65 ani) nu se recomandă administrarea acestui preparat.
Dacă luaţi mai mult Tisercin comprimate filmate decât trebuie
Adresaţi-vă imediat la medic!
În caz de supradozaj poate scădea tensiunea arterială, creşterea temperatura corpului, să se dezvolte tulburări ale conductibilităţii în muşchiului inimii, tulburări ale ritmului inimii, rigiditate musculară, crampe musculare, confuzie mintală, excitarea sistemului nervos central (accese convulsive) şi sindromul neuroleptic malign (o reacţie severă, însoţită de febră, rigiditate musculară, confuzie mintală, transpiraţie excesivă, şi tulburări ale inimii). În caz de supradozaj sau suspectarea la supradozaj trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră sau să mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital. Nu se recomandă de a provoca voma, deoarece accesele epileptice şi reacţiile distonice ale capului şi gâtului contribuie la aspirarea (înghiţirea) maselor vomitive.
Dacă uitaţi să utilizaţi Tisercin comprimate filmate
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, puteţi să o faceţi cât mai curând posibil. Dacă, însă, este momentul următoarei doze, luaţi doar această doză şi continuaţi tratamentul după orarul obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Acest lucru nu poate compensa doza uitată, dar vă poate expune riscului de supradozaj.
Dacă încetaţi să luaţi Tisercinc omprimate filmate
Nu întrerupeţi tratamentul fără permisiunea unui medic cu preparatul Tisercin comprimate filmate, chiar dacă vă simţiţi mai bine, cu excepţia cazurilor de reacţii adverse severe, care justifică sistarea acestui preparat.
La sistarea preparatului, se recomandă reducerea treptată a dozei, deoarece la întreruperea bruscă a preparatului pot să se dezvolte simptome de psihoză, nelinişte, intensificarea simptomelor de anxietate, insomnie, greaţă, vărsături, dureri de cap, tremurături, transpiraţie, creşterea frecvenţei pulsului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4.     Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
De regulă, reacţiile adverse în tratamentul cu acest medicament sunt nesemnificative şi sunt tranzitorii, ulterior în timpul tratamentului de regulă dispar şi nu necesită întreruperea preparatului. Lipsesc date privind frecvenţa reacţiilor adverse.
Următoarele reacţii adverse se dezvoltă cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
-    Pancitopenie (scăderea numărului tuturor tipurilor de celule sanguine), agranulocitoză (o reducere semnificativă a numărului de celule albe din sânge, ce predispun la boli infecţioase), leucopenie (scăderea numărului de celule albe din sânge), trombocitopenie (scăderea numărului de trombocite din sânge), eozinofilie (creşterea numărului de un anumit tip de celule albe din sânge).
-     Reacţii anafilactoide (reacţii alergice însoţite de probleme grave respiratorii sau ameţeli), edem laringian, al gleznelor, picioarelor, degetelor de la picioare, crize de astm.
-    La unii pacienţi, care administrează timp îndelungat fenotiazine (substanţa activă a preparatelor cu efect similar), sunt descrise cazuri de adenom benign hipofizar, însă pentru a stabili legătura cauzală cu aceste preparate sunt necesare studii suplimentare.
-    Scăderea greutăţii corporale, deficit de vitamine, intoleranţa glucozei, creşterea nivelului de zahar în sânge, micşorarea nivelului de sodiu în sânge, modificarea secreţiei de hormon antidiuretic.
-    Reactivarea simptomelor psihice, catatonie (tulburări de mişcare), confuzie mintală, tulburarea orientării în timp şi spaţiu, halucinaţii vizuale, vorbire neclară, somnolenţă.
-    Accese epileptice, creşterea tensiunii intracraniene, simptome extrapiramidale (rigiditate musculară, spasme musculare, mişcări involuntare), sindromul de sevraj, confuzie mintală, delir, convulsii.
-    Depuneri corneene şi pe cristalin, modificări ale retinei ochiului (retinopatie pigmentară).
-    Semne tulburărilor de conducere cardiacă pe ECG, aritmie cardiacă, creşterea frecvenţei cardiace, în unele cazuri - moartea subită.
-    Cel mai frecvent şi esenţial efect advers este hipotensiunea arterială ortostatică (însoţită de slăbiciuni, vertij, lipotimie). Formarea de cheaguri de sânge în vene, în special la nivelul membrelor inferioare (cu următoarele simptome posibile: umflarea, sensibilitate şi roşeaţă a membrelor inferioare), care pot fi transportate cu sânge la plămâni, cauzând dureri în piept şi dificultăţi de respiraţie.
Accident vascular cerebral în condiţii de temperatură şi umiditate mare.
Dacă aţi dezvoltat oricare dintre simptomele de mai sus, adresaţi-vă imediat la medic pentru ajutor!
-    Greaţă, vomă, constipaţie severă până la ileus paralitic, disconfort abdominal, gură uscată, inflamaţie severă a intestinului cu sfârşit letal.
-    Afectare hepatică hepatocelulară, colestatică şi mixtă, icter, stază biliară.
-    Inflamaţie severă a pielii, urticarie, eritem, fotosensibilitate, pigmentare crescută a pielii.
-    Modificări a culorii urinei, tulburări de micţiune.
-    Sindrom de sevraj la nou-născut.
-    Galactoree (scurgere spontană de lapte), tulburări ale ciclului menstrual, în unele cazuri - contracţii uterine, priapism (erecţii dureroase prelungite anormale)
-    Sindrom neuroleptic malign (o reacţie severă, însoţită de febră ridicată, rigiditate musculară, confuzie mintală, transpiraţie crescută, tulburări ale funcţiei cardiace), creşterea temperaturii corpului (febră de origine necunoscută), astenie.
A fost raportată o uşoară creştere a mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă, trataţi cu medicamente antipsihotice, în comparaţie cu cei care nu au primit un astfel de tratament.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5.     Cum se păstrează Tisercin comprimate filmate
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi Tisercin comprimate filmate în caz de semne vizibile de deteriorare a calităţii lor (de exemplu, modificarea culorii comprimatelor).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.    Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Tisercin comprimate filmate
Substanţa activă este levomepromazina
Fiecare comprimat filmat conţine: substanţa activă: levomepromazină 25 mg (sub formă de levomepromazină maleat 33,8 mg)
Celelalte componente sunt: nucleu: lactoză monohidrat, amidon de cartofi, celuloză microcristalină, povidonă K-25, amidon glicolat de sodiu (tip A), stearat de magneziu; film: hipromeloză, stearat de magneziu, dimeticonă, dioxid de titan (Е171).
Cum arată Tisercin comprimate filmate şi conţinutul ambalajului:
Comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, uşor biconvexe, de culoare albă, fără miros.
Conţinutul ambalajului
Câte 50 comprimate filmate, în flacon din sticlă brună cu căpăcel din PE alb FG-7 cu control al primei deschideri şi gofră de amortizare. Câte 1 flacon împreună cu prospectul în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Ictus ischemic în faza acută şi sechelele lui neurologice. Traumatism cranio-cerebral şi sechelele lui neurologice. Tulburări cognitive și comportamentale în rezultatul afecţiunilor cerebrale vasculare şi degenerative.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Adulţi

Doza recomandată constituie 500-2000 mg/zi (1-4 comprimate), în funcţie de severitatea simptomelor. Dozele pot fi modificate în funcţie de recomandaţiile medicului.

Vârstnici

Nu este necesară ajustarea dozei la această categorie de pacienţi.

Copii

Experienţa de administrare la copii este limitată; prin urmare preparatul la copii se va administra dacă beneficul terapeutic scontat depăşeşte riscul posibil. CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitatea la citicolină sau la oricare dintre excipienţi.

Nu se va administra la pacienţii cu hipertonusul sistemului nervos parasimpatic.

Ce este
Duxobel
şi pentru ce se utilizează
Duxobel
conţine

susbstanţa

activă

duloxetină.

Duxobel

creşte

cantitatea

serotonină

noradrenalină la nivelul sistemului nervos central.

Duxobel este utilizat la adulţi pentru tratamentul:

depresiei;

tulburării de anxietate generalizată (senzaţie cronică de anxietate sau nervozitate);

durerii din neuropatia diabetică (descrisă frecvent ca o senzaţie de arsură, junghi, înţepătură,

săgetare, durere sau ca un şoc electric. În zona afectată fie se poate pierde sensibilitatea, fie poate

apare senzaţie de durere la atingere, căldură, frig sau apăsare).

Duxobel începe să acţioneze la cele mai multe persoane cu depresie sau anxietate în termen de

două săptămâni de la începerea tratamentului, dar poate dura 2-4 săptămâni înainte de a vă simti

mai bine.

Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă nu începeţi să vă simţiţi mai bine după această dată.

Medicul dumneavoastră poate să să vă prescrie în continuare Duxobel şi atunci când vă simţiţi

mai bine, ca să preîntâmpine revenirea depresiei sau anxietăţii.

La persoanele cu neuropatie diabetică poate dura câteva săptămâni înainte de a vă simti mai bine.

Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu vă simţiţi mai bine după 2 luni. Cum să luaţi

Duxobel

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi

cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Duxobel este pentru administrare orală. Trebuie să înghiţiţi capsula întreagă cu apă.

Pentru depresie şi durerea din neuropatia diabetică:

Doza obişnuită de Duxobel este 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea

mai potrivită pentru dumneavoastră.

Pentru tulburarea de anxietate generalizată:

Doza uzuală de iniţiere a tratamentului cu Duxobel este de 30 mg o dată pe zi după care

majoritatea pacienţilor vor primi 60 mg o dată pe zi, dar medicul vă va prescrie doza care este cea

mai potrivită pentru dumneavoastră. În funcţie de răspunsul dumneavoastră la administrarea

Duxobel-ului, doza poate fi crescută până la 120 mg pe zi.

Pentru a nu uita să luaţi Duxobel, poate fi mai uşor să o luaţi la aceeaşi oră în fiecare zi.

Discutaţi cu medicul despre durata tratamentului. Nu încetaţi să luaţi Duxobel sau să vă schimbaţi

doza fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Tratarea corectă a afecţiunii dumneavoastră este

importantă pentru a vă ajuta să vă faceţi mai bine. Dacă nu este tratată, starea dumneavoastră nu

va dispărea şi poate deveni mai gravă şi mai dificil de tratat.

Dacă luaţi mai mult

Duxobel

decât trebuie

Anunţaţi imediat medicul dumneavoastră sau farmacistul dacă aţi luat mai mult decât cantitatea de

Duxobel

prescrisă

medic.

Simptomele
supradozaj

includ

somnolenţă,

comă,

sindrom

serotoninergic (o afecţiune rară care poate determina senzaţie intensă de fericire, ameţeală, scăderea

îndemânării, nelinişte, senzaţia că „eşti beat”, febră, transpiraţii sau rigiditate musculară), convulsii,

vărsături şi bătăi rapide la inimii.

Cum să utilizaţiCavinton Forte 10 mg comprimate
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este prescris altfel de către medic, doza zilnică uzuală este de 1 comprimat Cavinton Forte
10 mg de 3 ori pe zi.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu boli la nivelul rinichilor sau ficatului.
Comprimatele trebuie luate după mese.
În cazul în care consideraţi că efectul medicamentului este prea puternic sau prea slab, spuneţi
medicului sau farmacistului dumneavoastră.
Dacă utilizaţi mai mult Cavinton Forte 10 mg comprimate decât trebuie
Contactaţi medicul sau mergeţi la departamentul de urgenţe al celui mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Cavinton Forte 10 mg comprimate
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Cavinton Forte 10 mg comprimate
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore
Tratamentul tulburărilor de panică cu sau fără agorafobie
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive. Doze şi mod de administrare
Doze
Siguranţa administrării dozelor zilnice mai mari de 20 mg nu a fost demonstrată.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine răspuns antidepresiv. După ce simptomele
dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru consolidarea
răspunsului.
Tulburarea de panică însoţită sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament, înainte de a creşte doza
la 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la maximum 20 mg pe zi, în funcţie de
răspunsul individual al pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai multe luni.
Tulburarea de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine
ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacienţilor, doza poate
fi redusă la 5 mg sau crescută până la maximum 20 mg.
Tulburările de anxietate socială constituie o afecţiune cu evoluţie cronică şi se recomandă tratament
cu durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului. Tratamentul de lungă durată la cei care
au răspuns la terapie a fost studiat timp de 6 luni şi se poate considera, pentru fiecare pacient în
parte, că acesta previne recăderile. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate la intervale regulate.
Tulburările de anxietate socială constituie o terminologie de diagnostic bine definită a unei afecţiuni
specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de rezervată. Farmacoterapia este
indicată doar în cazurile în care afecţiunea interferă semnificativ cu activitatea profesională şi
socială.
Nu a fost evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală cognitivă.
Farmacoterapia este parte a unei strategii terapeutice generale.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maxim 20 mg pe zi.
Tratamentul de lungă durată al celor care au răspuns la terapie a fost studiat cel puţin 6 luni la
pacienţii cărora li s-au administrat 20 mg pe zi. Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate
la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburări obsesivo-compulsive (TOC)
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al pacientului, doza poate
fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Având în vedere că TOC este o afecţiune cronică, pacienţii trebuie să fie trataţi o perioadă
suficientă, pentru a obţine dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).Mod de administrare
Elicea se administrează în doză unică zilnică şi poate fi administrat cu sau fără alimente.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), datorită riscului apariţiei sindromului serotoninergic
manifestat prin agitaţie, tremor, hipertermie etc. (vezi pct.4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MAO-A (de exemplu moclobemidă) sau cu
inhibitorul neselectiv reversibil al MAO - linezolid este contraindicată, datorită riscului de apariţie a
sindromului serotoninergic (vezi pct.4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienţii cunoscuţi cu interval QT prelungit sau la cei cu sindrom
de QT prelungit congenital.
Este contraindicată asocierea dintre escitalopram şi medicamente cunoscute a prelungi intervalul
QT (vezi pct. 4.5).   https://bit.ly/3icdyXh

Descriere
– îmbunătățește funcția cognitivă și reabilitatea la pcienții post-AVC

– îmbunătățește memoria