Sistemul nervos central

Cavinton sol. inj. 5 mg/ml 2 ml N5x2

1. Substanta activa :
Vinpocetinum

2.Compozitie si forma de prezentare:
sol. inj. 5 mg/ml 2 ml N5x2 in ampule

3. Actiunea farmacologica
Este derivat de vincamina, alcaloid din Vinca minor. Dilata predominant vasele cerebrale prin inhibitia fosfodiesterazei celulelor musculare netezi vasculare si acumulare de AMP ciclic in ele. Tensiunea arteriala sistemica este influentata intr-o masura mica.

4.Indicatii
Starile dupa afectiunile vasculare cerebrale acute, encefalopatia posttraumatica si hipertensiva. Simptomele insuficientei cerebrale (tulburari ale memoriei, ameteli, cefalee, afazie, apraxie, afectiuni motorii s.a.), surmenajul psihic. Bolile oculare (afectiunile retiniene vasculare de ordin aterosclerotic sau vasospastic, procesele degenerative vasculare si retiniene sau ale maculei galbene, trombozele si emboliile arteriale sau venoase, glaucomul secundar) si in sfera ORL (hipoacuziile vasculare, iatrogene sau senile, sindromul Meniere, nevrita cochleovestibulara, acufenele, vertijul de provenienta labirintica). Simptomele vaso-vegetative ale sindromului climacteric. In formele acute ale starilor mentionate se recomanda administrarea parenterala pina la ameliorarea tabloului clinic, apoi se trece la administrarea orala. In formele cronice se recurge la administrarea orala. In ictusul hemoragic administrarea parenterala se admite numai dupa depasirea fazei acute (5-7 zile).

5. Doze si mod de administrare
Parenteral se administreaza in perfuzii i.v. (continutul a 2 fiole se dilueaza in 500-1000 ml solutie perfuzabila). Daca preparatul este bine tolerat si starea bolnavului o cere, doza poate fi marita gradual, in 3-4 zile, pina la 1 mg/kg/zi si administrata timp de 10-14 zile. Spre sfirsitul tratamentului i.v. doza se va micsora treptat. Intramuscular 20-30 mg/zi pina la ameliorarea starii bolnavului, insa nu mai mult de 10 zile. Mai departe preparatul se administreaza p.o. In cazul ineficientei terapiei p.o. se trece la perfuziile i.v.

6.Contraindicatii
Sarcina, lactatia, hipersensibilitatea la preparat. Administrarea parenterala este contraindicata in sarcina, angina toracala severa, aritmiile severe.

7.Precautii
Aritmiile severe, angina toracala.

DESCRIEREA PRODUSULUI
Neiromidin comp. 20mg N50
Actiunea farmacologica: Ipidakrin - un inhibitor de colinesteraza reversibil.
Stimuleaza direct de impulsuri nervoase in muschi-sinapsa si in SNC, datorita blocarii canalelor de potasiu ale membranei. Imbunatateste actiunea acetilcolinei asupra musculaturii netede, adrenalina, serotonina, histamina si oxitocina.
Ipidakrin imbunatateste si stimuleaza transmisia neuromusculara, imbunatateste conductivitatea sistemului nervos periferic, care a fost intrerupta din cauza unei accidentari, inflamatie, expunerea la anestezice locale, unele antibiotice, clorura de potasiu, creste contractilitatea musculaturii netede sub influenta agonisti acetilcolina, adrenalina, receptori serotonina, histamina si oxitocina cu exceptia clorura de potasiu, imbunatateste memoria.
INDICATII
Boli ale sistemului nervos periferic:
- Neuritis.
- Polinevrite.
- Polineuropatia.
- Poliradikulopatii.
- Miastenia gravis.
- Sindromul miastenic de diferite etiologii.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Doza si durata tratamentului Neiromidin stabileste individual, in functie de severitatea bolii.
Boli ale sistemului nervos periferic, miastenia gravis si sindromul miastenic: interiorul medicament este prescris la 10-20 mg (0. 5-1 fila. ) De 1-3 ori / zi. Curs de tratament este de la 1 la 2 luni. Daca este necesar, tratamentul poate fi repetat de mai multe ori, cu o pauza intre cursuri de 1-2 luni.
Tratamentul si prevenirea atonie intestinal: droguri interiorul administrat 20 mg (1 comp) De 2-3 ori / zi pentru 1-2 saptamani. In cazul in care urmatoarea doza nu a fost luata in timp, in plus, acesta nu ar trebui sa fie acceptata. Doza zilnica maxima - 200 mg.
CONTRAINDICATII
Epilepsie.
- Tulburari vestibulare.
- Boli extrapiramidale cu hiperkinezie.
- Angina pectorala.
- Bradicardie.
- Astm bronsic.
- Ulcer peptic sau exacerbarea ulcer duodenal.
- Obstructionarea intestinului sau ale tractului urinar.
- Sarcina.
- Perioada de lacttie (alaptarea).
- Copiii de varsta.
- Hipersensibilitate la medicament.

1. Ce este Betamaks şi pentru ce se utilizează
Medicamentul Betamaks conţine sulpiridă. Sulpirida aparţine unui grup de medicamente numite
antipsihotice atipice şi ele se utilizează pentru:
- tratamentul tulburărilor depresive cu simptome psihotice, în asociere cu antidepresive, numai
dacă tratamentul cu antidepresive a fost ineficient și pentru a trata alte forme de depresie severă,
rezistente la antidepresive;
- tratamentul vertigo (vertij), dacă nu a existat nici un răspuns la tratamentul standard pentru
vertigo;
- tratamentul psihozelor acute și cronice. . Cum să utilizaţi Betamaks
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul sau
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Se administrează pe cale orală, preferabil înainte de mese. Comprimatele se înghit întregi.
Adulţi
Doza zilnică trebuie divizată în trei doze pe parcursul zilei.
Tulburările depresive cu simptome psihotice și vertigo:150-300 mg/zi.
Psihoza acută şi cronică: 200-1600 mg/zi.
Tratamentul psihozei acute şi cronice ar trebui să înceapă cu o soluție injectabilă de sulpiridă.
Pacienţi cu insuficienţă renală
E necesar de administrat o doză zilnică mai mică. La începutul tratamentului medicul va indica
doze mai mici, care apoi se vor creşte treptat.
Vîrstnici
La începutul tratamentului medicul va indica doze mai mici, care apoi se vor creşte treptat.
Utilizarea pentru copii și adolescenți:
Nu există suficientă experiență de utilizare a sulpiridei copiilor. Astfel în această grupă de vîrstă nu
este recomandată utilizarea ei.
Dacă utilizaţi mai mult Betamaks decît trebuie
5
Simptomele de supradozare: nelinişte, confuzie, tulburări de conştienţă, tremurături, rigiditate sau
spasme musculare, mişcări involuntare ale ochilor, gîtului, mîinilor sau picioarelor, dificultăţi de
vorbire. Uneori sunt posibile ameţeli datorită scăderii tensiunii arteriale, comă.
În cazul supradozării trebuie să vă adresaţi imediat la medic. Luaţi cu dumneavostră cutia
medicamentului.

TRAUSAN 100 mg/ml soluţie orală

Citicolină

1. Ce este TRAUSAN şi pentru ce se utilizează

TRAUSAN conţine în calitate de substanţă activă citicolina, un medicament care contribuie la îmbunătăţirea funcţiilor celulelor nervoase. Reduce edemul creierului, contribuie la o reabilitare funcţională rapidă a pacienţilor în caz de tulburări cerebrale, reducând afectarea ţesuturilor cerebrale.

TRAUSAN se utilizează în:

- tratamentul adjuvant al tulburărilor neurologice şi cognitive (de cunoaştere), asociate cu accident vascular cerebral (ischemice) în faza acută, postacută şi de reabilitare.

- tratamentul adjuvant al tulburărilor neurologice şi cognitive, asociate cu traumatism cerebral.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte de a utiliza TRAUSAN

Nu utilizaţi TRAUSAN:

- dacă aveţi alergie (hipersensibilitate) la citicolină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);

- dacă aveţi o creştere anormală a tensiunii musculare cu reducerea capacităţii muşchilor de a se întinde (hipertonus al sistemului nervos parasimpatic);

- dacă aţi suferit un accident cerebrovascular de origine hemoragică.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Spuneţi medicului dumneavoastră, dacă:

- aveţi boli neurologice.

TRAUSAN împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi

orice alte medicamente, inclusiv eliberate fără prescripţie medicală.

Spuneţi medicului dumneavoastră în special dacă utilizaţi:

- medicamentele, care conţin meclofenoxat (utilizat în caz de tulburări de memorie);

- levodopă (utilizată în parkinsonism).

Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,

adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a vi se

administra acest medicament.

Siguranţa administrării citicolinei în sarcină şi perioada de alăptare nu a fost demonstrată, astfel

medicamentul nu se indică în aceste perioade.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu există relatări privind influenţa citicolinei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a

folosi utilaje.

Informaţie importantă privind unele componente ale TRAUSAN

Acest medicament conţine metilparahidroxibenzoat (E 218) şi propilparahidroxibenzoat (E 216).

Poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate).

Acest medicament conţine o cantitate mică de alcool (etanol) <100 mg pe doză.

3. Cum să utilizaţi TRAUSAN

Utilizaţi întotdeauna TRAUSAN exact aşa, cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi

sigur, trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Dozele şi durata tratamentului depind de severitatea leziunilor cerebrale se stabilesc în mod

individual de către medic.

Dozele recomandate:

Adulţi: 100-200 mg (1-2 ml), de două sau trei ori pe zi.

Copii: 100 mg (1 ml) de două sau trei ori pe zi.

Mod de administrare

Administrare orală.

TRAUSAN trebuie administrat cu seringa dozatoare inclusă, după cum urmează:

1. După deschiderea flaconului, introduceţi seringa cu pistonul apăsat.

2. Aspiraţi doza necesară (1 sau 2 ml).

3. Luaţi medicamentul, amestecându-l cu puţină apă.

După fiecare administrare spălaţi seringa cu apă.

Dacă utilizaţi mai mult TRAUSAN decât trebuie

Cazuri de supradozaj nu sunt descrise. Dacă utilizaţi mai mult TRAUSAN decât trebuie, adresaţi-vă

la medicul dumneavoastră.

Dacă uitaţi să utilizaţi TRAUSAN

Nu utilizaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi TRAUSAN

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului

dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la

toate persoanele.

Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 pacienţi):

- hiperexcitabilitate (descrisă în caz de administrare intravenoasă);

- insomnie;

- o scădere uşoară a tensiunii arteriale;

- tulburări digestive uşoare.

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 pacienţi):

- a fost descris un caz de scădere a plachetelor sanguine (trombocitopenie), care a dispărut după

întreruperea administrării medicamentului.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

5. Cum se păstrează TRAUSAN

A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 25 ºC.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine TRAUSAN

- Substanţa activă este citicolina.

1 ml soluţie orală conţine citicolină – 100 mg.

- Celelalte componente sunt: zaharină sodică (E 954), aromă de caramelă, propilparahidroxibenzoat (E216), metilparahidroxibenzoat (E218), sorbat de potasiu, propilenglicol (E 1520), etanol (anhidru), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului), apă purificată.

Cum arată TRAUSAN şi conţinutul ambalajului

TRAUSAN se prezintă sub formă de lichid transparent incolor de culoare uşor gălbuie.

TRAUSAN este disponibil în cutii un flacon din sticlă de tip III de culoarea chihlimbarului, care conţine 50 ml soluţie orală şi o seringă dozatoare.

1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Nexetin 20 mg capsule gastrorezistente
Nexetin 40 mg capsule gastrorezistente

2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Nexetin 20 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conține duloxetină 20 mg (sub formă de clorhidrat de duloxetină).
Excipient cu efect cunoscut: sucroză 5,74 mg.
Nexetin 40 mg capsule gastrorezistente
Fiecare capsulă gastrorezistentă conține duloxetină 40 mg (sub formă de clorhidrat de duloxetină).
Excipient cu efect cunoscut: sucroză 11,48 mg.

3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule gastrorezistente
Nexetin 20 mg
Capsule gelatinoase tari, mărimea 4, corp de culoarea albastru opac, capac de culoarea albastru opac, cu conţinut de pelete de culoare alb-crem.
Nexetin 40 mg
Capsule gelatinoase tari, mărimea 2, corp de culoarea portocalie opac, capac de culoarea albastru opac, cu conţinut de pelete de culoare alb-crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Nexetin este indicat la femei pentru tratamentul incontinenţei urinare de efort (IUE) moderată până la severă.
Nexetin este indicat la adulți.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată de Nexetin este de 40 mg de două ori pe zi, indiferent de orarul meselor. După 2-4 săptămâni de tratament, pacientele trebuie reexaminate pentru a se evalua beneficiul şi tolerabilitatea tratamentului. Unele paciente pot beneficia de începerea tratamentului cu doza de 20 mg de două ori pe zi timp de 2 săptămâni, înainte de creşterea până la doza recomandată, de 40 mg de două ori pe zi. Creşterea treptată a dozei poate să diminueze, dar nu să elimine, riscul de apariţie a senzaţiei de greaţă şi ameţelilor.

Sunt disponibile şi capsule de 20 mg. Cu toate acestea, datele care susţin eficatitatea Nexetin 20 mg de două ori pe zi sunt limitate.
Eficacitatea duloxetinei nu a fost evaluată mai mult de 3 luni în studii controlate cu placebo. Beneficiul terapeutic trebuie reevaluat la intervale regulate.
Asocierea Nexetin cu un program de antrenare a musculaturii platoului pelvin (AMPP) poate fi mai eficientă decât oricare dintre cele două tratamente. Se recomandă să se ia în considerare AMPP concomitentă.
Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţa hepatică
Nexetin nu trebuie utilizat de femeile cu boli hepatice care determină insuficienţă hepatică.

Insuficienţa renală
Nu este necesară modificarea dozajului la pacientele cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance al creatininei 30-80 ml/min).Nexetin nu trebuie utilizat la paciente cu insuficienţă renală severă clearance al creatininei <30 ml/min.
Copii și adolescenți
Siguranța și eficacitatea duloxetinei pentru tratamentul incontinenţei urinare nu au fost studiate. Nu sunt disponibile date.
Vârstnice
Tratamentul femeilor vârstnice necesită prudenţă.
Întreruperea tratamentului
Trebuie evitată întreruperea bruscă. La întreruperea definitivă a tratamentului cu Nexetin, doza trebuie scăzută treptat într-o perioadă de cel puţin una până la două săptămâni, pentru a reduce riscul apariţiei reacţiilor de întrerupere. Dacă după o scădere a dozei sau la întreruperea definitivă a tratamentului apar simptome intolerabile, se poate lua în considerare reinstituirea dozei prescrise anterior. Ulterior, medicul poate continua să descrească doza, dar într-un ritm mai lent.
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă duloxetină sau la oricare dintre excipienţi.
Boli hepatice care determină insuficienţă hepatică.
Este contraindicată utilizarea concomitentă a Nexetin cu inhibitorii neselectivi, ireversibili, ai monoaminooxidazei (IMAO).

Nexetin nu trebuie utilizat concomitent inhibitori potenţi ai izoenzimei CYP1A2, cum sunt fluvoxamina, ciprofloxacina sau enoxacina, dat fiind că administrarea concomitentă a acestora duce la concentraţii plasmatice ridicate ale duloxetinei.
Insuficienţă renală severă (clearance al creatininei <30 ml/min).
Iniţierea tratamentului cu Nexetin este contraindicată la pacienţii cu hipertensiune arterial necontrolată deoarece există un risc potenţial de criză hipertensivă

1    Ce este Tisercin comprimate filmate şi pentru ce se utilizează
Tisercin este un medicament cu acţiune asupra sistemul nervos central, care se utilizează pentru tratamentul stărilor psihotice acute, însoţite de agitaţie (fizică şi psihică), de asemenea a psihozelor cronice (schizofrenie, halucinaţii).
2.    Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Tisercin comprimate filmate
Nu utilizaţi Tisercin comprimate filmate:
•     dacă sunteţi alergic la levomepromazină (substanţa activă a preparatului Tisercin) sau la oricare dintre celelalte componente ale preparatului (enumerate la pct.6);
•     dacă aţi avut alergie la medicamentele cu acţiune similară (clorpromazină, tioridazină, flufenazină, pipotiazină, trifluoperazină) sau aţi avut fotosensibilitate;
•     dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
•    dacă luaţi în acelaşi timp remedii antihipertensive;
•     dacă luaţi inhibitori MAO (monoaminooxidază) - medicamente care îmbunătăţesc dispoziţia;
•     dacă luaţi alte medicamente care cauzează inhibarea sistemului nervos central (alcool, anestezice generale, hipnotice);
•     dacă aveţi glaucom cu unghi închis;
•     dacă aveţi urinare dificilă;
•     dacă suferiţi de boala Parkinson, scleroza multiplă (o boală a sistemului nervos central), miastenia gravis (slăbiciune musculară anormală) sau paralizie a jumătăţii corpului;
•     dacă aveţi boli de inimă, insuficienţă cardiacă;
•     dacă aveţi tulburare severă a funcţiei renale sau hepatice;
•     dacă aveţi o hipotensiune semnificativă clinic (tensiune arterială scăzută);
•     dacă aveţi o boală a organelor hematopoietice;
•     dacă suferiţi de tulburări metabolice ale porfirinei;
•     medicamentul este contraindicat la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Tisercin comprimate filmate, consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul. Dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile sau aveţi bolile de mai jos, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, deoarece utilizarea preparatului Tisercin comprimate filmate în aceste cazuri necesită control medical minuţios:
-    Pentru a evita dezvoltarea complicaţiilor severe posibile - dacă suferiţi sau aţi suferit în trecut de boli cardiovasculare (tensiune arterială scăzută, tulburări de ritm cardiac, tulburări circulatorii), sau dacă sunteţi vârstnic (peste 65 ani).
-    S-a raportat o uşoară creştere a mortalităţii la pacienţii vârstnici cu dementă trataţi cu medicamente antipsihotice, comparativ cu pacienţii, care nu au primit un astfel de tratament.
-     Dacă aveţi diabet zaharat, deoarece Tisercin reduce eficacitatea medicamentelor antidiabetice, ca rezultat nivelul de zahăr din sânge poate creşte. De aceea, la începutul şi la sfârşitul tratamentului este necesar un control minuţios al nivelului de zahar din sânge.
-     Dacă aveţi epilepsie.
-     Dacă suferiţi de alte boli ale sistemului nervos central, deoarece Tisercin poate influenţa, de asemenea, simptomele acestor boli, sau puteţi deveni mai sensibili la anumite efecte secundare.
-     Dacă aveţi tulburare a funcţiei renale sau hepatice.
-     Dacă dumneavoastră sau altcineva din familia dumneavoastră are antecedente de cheaguri de sânge, pentru că medicamentul ca levomepromazina a fost asociat cu formarea de cheaguri de sânge.
-     Dacă medicul dumneavoastră a spus că la dumneavoastră poate să se dezvolte un accident vascular cerebral.
-     În cazul dezvoltării reacţiilor alergice (umflarea buzelor, gurii sau gâtului, care determină dificultăţi de respiraţie sau la înghiţire, mâncărime severă), opriţi imediat tratamentul cu Tisercin
-     În cazul dezvoltării inexplicabile de alte cauze a febrei, mai ales dacă este însoţită de alte simptome (rigiditate musculară, spasme musculare, insuficienţă a sistemului nervos autonom, creşterea frecvenţei cardiace, tulburări ale ritmului cardiac, fluctuaţiile tensiunii arteriale, transpiraţie excesivă), modificări rapide ale funcţiilor vital-importante, în tulburarea conştienţei cu excitaţie semnificativă, care poate duce la comă, ar trebui să fie întrerupt tratamentul cu acest medicament.
La creşterea temperaturii corpului adresaţi-vă imediat la medic!
Până la începerea şi în timpul tratamentului cu Tisercin se recomandă monitorizarea sistematică următorilor indici:
•     tensiunea arterială (în special dacă aceasta este scăzută sau variază);
•     funcţia hepatică (în special, la pacienţii cu maladii hepatice);
•     analiza calitativă (formula) de sânge (în caz de febră şi dureri în gât,înainte şi în timpul tratamentului);
•     ECG (în maladii cardiovasculare şi la pacienţii vârstnici (vârsta peste 65 ani)).
•     Nivelul de potasiu în sânge.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Deoarece comprimatele filmate de 25 mg, nu garantează regimul de dozare exact, Tisercin comprimate filmate este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani şi nu este recomandat la adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Tisercin comprimate filmate împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Dacă în timpul tratamentului cu Tisercin sau în termen de o lună de la anularea acestuia, începeţi să luaţi alte medicamente (în special medicamente care acţionează asupra sistemului nervos central), informaţi medicul dumneavoastră.
Tisercin nu trebuie luat cu următoarele preparate:
-    antihipertensive - medicamente folosite pentru scăderea tensiunii arteriale;
-    unele inhibitorii MAO (antidepresive).
Preparatul Tisercin se va administra cu precauţie în combinaţie cu următoarele preparate (se administrează pe baza deciziei medicului):
-     remedii cu acţiune asupra sistemului nervos central (analgezice opioide, anestezice generale, antidepresive, antiepileptice, amfetamine);
-    levodopa;
-    medicamente antidiabetice pentru administrare orală;
-    preparate pentru reglare a ritmului cardiac;
-    antibioticele macrolide;
-    medicamente antifungice;
-    preparate antihistaminice (utilizate în tratamentul alergiilor);
-    dilevalol (medicamente care determină fotosensibilitate).
În cazurile de mai sus este necesar un control medical minuţios, în unele cazur i - modificarea dozei preparatului.
Altele:
-     administrarea concomitentă cu vitamina C reduce deficitul de această vitamină, asociată cu utilizarea medicamentului Tisercin;
-    deferioxamină (pentru tratamentul intoxicaţiilor cu medicamente care conţin fier);
-    în cazul supradozării cu antipsihotice nu trebuie folosită adrenalina (epinefrina).
Utilizarea Tisercin comprimate filmate cu alimente, băuturi şi alcool
Consumul de alcool în timpul tratamentului şi până la dispariţia efectelor medicamentului (timp de 4-5 zile după întreruperea administrării medicamentului Tisercin) este strict interzisă!
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului înainte de a utiliza acest medicament.
Sarcina
Preparatul se administrează în sarcină numai la indicaţia medicului şi doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt.
Următoarele simptome pot să apară la nou-născuţi ai căror mame au utilizat Tisercin în ultimul trimestru (ultimele trei luni de sarcină): tremurături, rigiditate musculară şi/sau slăbiciune, somnolenţă, agitaţie, probleme de respiraţie, dificultate în hrănire. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome poate fi necesar să contactaţi medicul dumneavoastră!
Alăptarea
Levomepromazina se excretă în laptele matern. De aceea şi în lipsa studiilor controlate, este contraindicată administrarea preparatului în perioada de alăptare.
Fertilitatea
Levomepromazina poate provoca o creştere a hormonului prolactină, care poate afecta fertilitatea la femei. Unele date indică o posibilă afectare a fertilităţii si la bărbaţi. înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În perioada iniţială de tratament, în funcţie de particularităţile individuale ale pacientului, se interzice conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor cu risc înalt de accidentare. În continuare restricţiile se stabilesc în mod individual.
Informaţii importante privind unele componente ale Tisercin comprimate filmate
Tisercin comprimate filmate conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3.    Cum să luaţi Tisercin comprimate filmate
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Tratamentul cu comprimatele Tisercin trebuie iniţiat cu doze mici, care ulterior pot fi crescute treptat în funcţie de toleranţa individuală a pacientului. După ameliorarea stării bolnavului, dozele se reduc treptat până la doze de întreţinere, stabilite în mod individual.
În psihoze doza iniţială recomandată constituie 25-50 mg (de 1-2 ori pe zi), care la necesitate poate fi crescută până la 150-250 mg (în 2-3 prize pe zi). Ulterior, în funcţie de efectul obţinut, doza poate fi redusă până la doza de întreţinere.
-    Pentru a preveni o scădere bruscă a tensiunii la ridicarea bruscă, pacientul trebuie să stea culcat timp de jumătate de oră după prima doză. Dacă după utilizarea preparatului în cazuri frecvente se dezvoltă vertijul, după fiecare doză trebuie respectat regimul la pat.
-     Pacienţi vârstnici (peste 65 ani) sunt mai predispuşi la efectele secundare ale medicamentului Tisercin. Deoarece comprimatele filmate de 25 mg, nu garantează regimul de dozare exact, la vârstnici (persoane peste 65 ani) nu se recomandă administrarea acestui preparat.
Dacă luaţi mai mult Tisercin comprimate filmate decât trebuie
Adresaţi-vă imediat la medic!
În caz de supradozaj poate scădea tensiunea arterială, creşterea temperatura corpului, să se dezvolte tulburări ale conductibilităţii în muşchiului inimii, tulburări ale ritmului inimii, rigiditate musculară, crampe musculare, confuzie mintală, excitarea sistemului nervos central (accese convulsive) şi sindromul neuroleptic malign (o reacţie severă, însoţită de febră, rigiditate musculară, confuzie mintală, transpiraţie excesivă, şi tulburări ale inimii). În caz de supradozaj sau suspectarea la supradozaj trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră sau să mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat spital. Nu se recomandă de a provoca voma, deoarece accesele epileptice şi reacţiile distonice ale capului şi gâtului contribuie la aspirarea (înghiţirea) maselor vomitive.
Dacă uitaţi să utilizaţi Tisercin comprimate filmate
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, puteţi să o faceţi cât mai curând posibil. Dacă, însă, este momentul următoarei doze, luaţi doar această doză şi continuaţi tratamentul după orarul obişnuit. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Acest lucru nu poate compensa doza uitată, dar vă poate expune riscului de supradozaj.
Dacă încetaţi să luaţi Tisercinc omprimate filmate
Nu întrerupeţi tratamentul fără permisiunea unui medic cu preparatul Tisercin comprimate filmate, chiar dacă vă simţiţi mai bine, cu excepţia cazurilor de reacţii adverse severe, care justifică sistarea acestui preparat.
La sistarea preparatului, se recomandă reducerea treptată a dozei, deoarece la întreruperea bruscă a preparatului pot să se dezvolte simptome de psihoză, nelinişte, intensificarea simptomelor de anxietate, insomnie, greaţă, vărsături, dureri de cap, tremurături, transpiraţie, creşterea frecvenţei pulsului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4.     Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
De regulă, reacţiile adverse în tratamentul cu acest medicament sunt nesemnificative şi sunt tranzitorii, ulterior în timpul tratamentului de regulă dispar şi nu necesită întreruperea preparatului. Lipsesc date privind frecvenţa reacţiilor adverse.
Următoarele reacţii adverse se dezvoltă cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
-    Pancitopenie (scăderea numărului tuturor tipurilor de celule sanguine), agranulocitoză (o reducere semnificativă a numărului de celule albe din sânge, ce predispun la boli infecţioase), leucopenie (scăderea numărului de celule albe din sânge), trombocitopenie (scăderea numărului de trombocite din sânge), eozinofilie (creşterea numărului de un anumit tip de celule albe din sânge).
-     Reacţii anafilactoide (reacţii alergice însoţite de probleme grave respiratorii sau ameţeli), edem laringian, al gleznelor, picioarelor, degetelor de la picioare, crize de astm.
-    La unii pacienţi, care administrează timp îndelungat fenotiazine (substanţa activă a preparatelor cu efect similar), sunt descrise cazuri de adenom benign hipofizar, însă pentru a stabili legătura cauzală cu aceste preparate sunt necesare studii suplimentare.
-    Scăderea greutăţii corporale, deficit de vitamine, intoleranţa glucozei, creşterea nivelului de zahar în sânge, micşorarea nivelului de sodiu în sânge, modificarea secreţiei de hormon antidiuretic.
-    Reactivarea simptomelor psihice, catatonie (tulburări de mişcare), confuzie mintală, tulburarea orientării în timp şi spaţiu, halucinaţii vizuale, vorbire neclară, somnolenţă.
-    Accese epileptice, creşterea tensiunii intracraniene, simptome extrapiramidale (rigiditate musculară, spasme musculare, mişcări involuntare), sindromul de sevraj, confuzie mintală, delir, convulsii.
-    Depuneri corneene şi pe cristalin, modificări ale retinei ochiului (retinopatie pigmentară).
-    Semne tulburărilor de conducere cardiacă pe ECG, aritmie cardiacă, creşterea frecvenţei cardiace, în unele cazuri - moartea subită.
-    Cel mai frecvent şi esenţial efect advers este hipotensiunea arterială ortostatică (însoţită de slăbiciuni, vertij, lipotimie). Formarea de cheaguri de sânge în vene, în special la nivelul membrelor inferioare (cu următoarele simptome posibile: umflarea, sensibilitate şi roşeaţă a membrelor inferioare), care pot fi transportate cu sânge la plămâni, cauzând dureri în piept şi dificultăţi de respiraţie.
Accident vascular cerebral în condiţii de temperatură şi umiditate mare.
Dacă aţi dezvoltat oricare dintre simptomele de mai sus, adresaţi-vă imediat la medic pentru ajutor!
-    Greaţă, vomă, constipaţie severă până la ileus paralitic, disconfort abdominal, gură uscată, inflamaţie severă a intestinului cu sfârşit letal.
-    Afectare hepatică hepatocelulară, colestatică şi mixtă, icter, stază biliară.
-    Inflamaţie severă a pielii, urticarie, eritem, fotosensibilitate, pigmentare crescută a pielii.
-    Modificări a culorii urinei, tulburări de micţiune.
-    Sindrom de sevraj la nou-născut.
-    Galactoree (scurgere spontană de lapte), tulburări ale ciclului menstrual, în unele cazuri - contracţii uterine, priapism (erecţii dureroase prelungite anormale)
-    Sindrom neuroleptic malign (o reacţie severă, însoţită de febră ridicată, rigiditate musculară, confuzie mintală, transpiraţie crescută, tulburări ale funcţiei cardiace), creşterea temperaturii corpului (febră de origine necunoscută), astenie.
A fost raportată o uşoară creştere a mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă, trataţi cu medicamente antipsihotice, în comparaţie cu cei care nu au primit un astfel de tratament.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5.     Cum se păstrează Tisercin comprimate filmate
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi Tisercin comprimate filmate în caz de semne vizibile de deteriorare a calităţii lor (de exemplu, modificarea culorii comprimatelor).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.    Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Tisercin comprimate filmate
Substanţa activă este levomepromazina
Fiecare comprimat filmat conţine: substanţa activă: levomepromazină 25 mg (sub formă de levomepromazină maleat 33,8 mg)
Celelalte componente sunt: nucleu: lactoză monohidrat, amidon de cartofi, celuloză microcristalină, povidonă K-25, amidon glicolat de sodiu (tip A), stearat de magneziu; film: hipromeloză, stearat de magneziu, dimeticonă, dioxid de titan (Е171).
Cum arată Tisercin comprimate filmate şi conţinutul ambalajului:
Comprimate filmate
Comprimate filmate rotunde, uşor biconvexe, de culoare albă, fără miros.
Conţinutul ambalajului
Câte 50 comprimate filmate, în flacon din sticlă brună cu căpăcel din PE alb FG-7 cu control al primei deschideri şi gofră de amortizare. Câte 1 flacon împreună cu prospectul în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.

1.Ce este Metacartin şi pentru ce se utilizează

Metacartin conţine levocarnitină, este un constituent natural al celulei care joacă un rol fundamental în producerea şi transportul energiei celulare.

Metacartin soluţie orală se utilizează în tratamentul deficienţei primare şi secundare de carnitină la adulţi şi copii.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Metacartin

NU luaţi Metacartin

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la levocarnitină sau la oricare dintre celelalte componentele acestui medicament (enumerate la punctul 6).

Atenţionări şi precauţii

Consultaţi medicul dumneavoastră înainte de a lua Metacartin dacă:

- aveţi probleme severe ale funcţiei renale (insuficienţă renală, faza terminală a bolii renale care necesită dializă).

- sunteţi diabetic şi utilizaţi insulină sau alte hipoglicemiante orale. Medicul dumneavoastră vă va recomanda să verificaţi frecvent nivelul plasmatic al glucozei și la necessitate va ajusta tratamentul hipoglicemic.

- dacă administrați medicamente anticoagulante.

- dacă ați avut în trecut atacuri convulsive.

Dacă cele menționate mai sus se referă la dumneavoastră, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Metacartin împreună cu alte medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripție medicală.

Îndeosebi se referă la pacienții diabetici ce administrează insulină sau hipoglicemiante orale și pacienții ce administrează preparate anticoagulante.

Pacientii care administrează Metacartin concomitent cu preparate cumarinice cu acțiune anticoagulantă a sângelui, trebuie să li se verifice coagularea sângelui săptămânal până când acesta devine stabil, iar apoi lunar.

- Spuneți medicului dumneavoastră dacă luați medicamente care conțin acid valproic, derivați ale acidului pivalic, cefalosporine, cisplatină, carboplatină și ifosamidă, deoarece acestea pot cauza reducerea disponibilității Levocarnitinei.

Metacartin cu alimente, băuturi şi alcool

Soluţia orală poate fi administrată diluată cu apă.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămîneţi gravidă,informaţi medical dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a utiliza acest medicament.

Luând în considerare consecințele grave pentru o femeie gravidă care are deficit de carnitină

sistemică primară, riscul pentru mama de la întreruperea tratamentului pare mai mare decât riscul teoretic asupra fătului dacă se continuă tratamentul.

Levocarnitina este o componentă normală a laptelui uman. Utilizarea suplimentară a levocarnitinei la mamele care alăptează nu a fost studiată.

Dacă sunteți gravidă sau alăptați, atunci medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie sau nu să luați acest medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Levocarnitina nu afectează capacitatea de a conduce autovehicule sau de utilizare a utilajelor.

Informaţii importante privind unele componente ale Metacartin

Soluția orală conține zaharină de sodiu

Se utilizează cu precauție la pacienții cu boală ereditară rară intoleranță la fructoză, sindrom de malabsorbție de glucoză-galactoză sau insuficiență a zaharazei-izomaltazei. Deasemenea se utilizează cu precauție la pacienții diabetici sau la cei care respectă o dietă hipocalorică.

Soluția orală conține benzoat de natriu, utilizat ca conservant, iar acesta poate cauza reacții alergice,inclusiv de tip întirziat.

Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3.Cum să luaţi Metacartin

Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.

Metacartin se administrează pe cale orală.

Doze:

Deficiența primară şi secundareă de Levocarnitină în maladiile genetice

Adulți și adolescenți cu vârsta de peste 12 ani

Doza recomandată este de 2-4 grame pe zi, în funcție de gravitatea bolii și de recomandarea medicului.

Copii

Copii cu vârsta de la 0 până la 2 ani

Doza recomandată este de 150 mg / kg masă corporală.

Copii cu vârsta de la 2 până la 6 ani

Doza recomandată este de 100 mg / kg masă corporală.

Copii cu vârsta de la 6 până la 12 ani

Doza recomandată este de 75 mg / kg masă corporală

Deficit secundar de carnitină în timpul hemodializei:

Doza zilnică recomandată este de 2 - 4 g Levocarnitină pe zi.

Soluția de Metacartin pentru administrare orală se administrează numai după diluare. Cantitatea de soluție pentru o singură doză trebuie diluată într-un pahar de apă.

Dacă aveți afecțiuni renale severe, tratamentul cu Metacartin pe cale orală nu trebuie să fie de lungă durată și în doze mari.

Dacă sunteți vârstnic, nu sunt necesare precauții speciale sau ajustarea dozei de Metacartin.

Dacă aveți diabet zaharat și utilizați insulină sau medicamente hipoglicemiante orale, medicamente administrate pe cale orală care vă scad nivelul zahărului din sânge, Metacartin ar putea determina o reducere suplimentară a zahărului din sânge. În aceste cazuri, medicul dumneavoastră vă va verifica frecvent nivelul zahăr sânge putea modifica dozainsulină preparatele hipoglicemiante orale.

Dacă luaţi mai mult Metacartin decît trebuie

Nu au fost rapoarte cazuri de toxicitate la supradozare cu levocarnitină. Dozele mari pot provoca diaree și aparița mirosului specific care dispare la micșorarea dozei.

În caz de supradozaj sever se recomandă intreruperea tratamentului, terapie simptomatică şi de suport. Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă ați utilizat mai mult Metacartin decât v-a fost recomandat.

Dacă uitaţi să luaţi Metacartin

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă uitaţi să luaţi Metacartin administraţi cât mai curând posibil doza omisă, apoi administraţi preparatul după cum v-a prescris medicul.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă încetaţi să utilizaţi Metacartin

Nu întrerupeți tratamentul, chiar dacă vă simțiți mai bine, decât dacă medicul dumneavoastră vă spune să vă opriți.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Pentru Metacartin au fost raportate următoarele reacţii adverse:

Frecvente: (care pot afecta până la 1 din 10 persoane):

- vărsături, greață, diaree, dureri abdominale

Mai puțin frecvente: (care pot afecta până la 1 din 100 de persoane)

- dureri de cap, hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, disgeuzie, dispepsie, uscăciune în gură, mirosul de pește a urinei, a aerului expirat și a transpirației, crampe musculare, durere toracică, senzație anormală, febră.

Foarte rare( care pot afecata 1 din 10 000 de persoane)

- valori INR crescute

Cu frecvență necunoscută (care nu poate fi estimată în baza datelor disponibile)

- convulsii***, amețeli, palpitații, dispnee, prurit, erupție cutanată, miastenia (o boală caracterizată prin slăbiciune musculară) ****, rigiditate musculară

Acestă reacție se întâmplă la pacienții cu afecțiuni renale severe sau supușidializei, datorită acumulării metaboliților în sânge.pacienții care utilizează simultan medicamente care reduc coagularea sângelui (anticoagulantele)

*** La pacienții cu au avut anterior convulsii sau care au predispoziție de a dezvolta convulsii.

**** La pacienții cu insuficiență renală în fază terminală.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestați orice reacţii adverse,adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

5. Cum se păstrează Metacartin

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemîna copiilor!

A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.

Nu utilizaţi Metacartin după data de expirare indicată pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu utilizaţi Metacartin dacă observaţi semne vizibile de deteriorare a ambalajului.

Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Metacartin

Metacartin 100 mg/ ml

- Substanța activă este levocarnitina. Fiecare flacon (10 ml) conţine: levocarnitină 1000 mg;

- Celelalte componente sunt: acid malic, benzoat de sodiu, zaharină sodică, aromă de portocală, apă purificată.

Metacartin 200 mg/ ml

- Substanța activă este levocarnitina. Fiecare flacon (10 ml) conţine: levocarnitină 2000 mg

- Celelalte componente sunt: acid malic, benzoat de sodiu, zaharină sodică, aromă de portocală,apă purificată.

Cum arată Metacartin şi conţinutul ambalajului

Soluția orală se prezintă sub formă de soluție transparentă, incoloră sau de culoare galben-deschis.

Ambalaj

Cutie cu 10 flacoane din sticlă brună, acoperite cu un capac din plastic, a câte 10 ml soluţie orală împreună cu prospectul pentru pacient.

1. Ce este Citicolin-BP şi pentru ce se utilizează
Citicolin-BP aparține unui grup de medicamente numite psihostimulante și nootrope, care acționează prin ameliorarea funcției cerebrale.
Citicolin-BP este utilizat pentru tratamentul tulburărilor neurologice și
cognitive (de memorie și de comportament) asociate cu:
−  accidente cerebro-vasculare, care este o întrerupere a alimentării cu
sânge a creierului de către un cheag sau de ruperea unui vas de sânge,
în faza acută și subacută;
−  traumatism cranian, lovitură la cap.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Citicolin-BP
Nu luaţi Citicolin-BP:
−  dacă sunteţi alergic la citicolină sau la oricare dintre celelalte componente ale Citicolin-BP (enumerate la pct. 6);
−  dacă suferiți de tonus crescut al sistemului nervos parasimpatic (stare
clinică însoțită de tensiune arterială sever scăzută, transpirație, tahicardie și leșin).
Atenţionări şi precauţii
În caz de hemoragie intracraniană persistentă, a nu se depăși doza de 1000
mg/zi, administrată prin injecție intravenoasă lentă (30 picături/min).
Citicolin-BP împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi
luat recent orice alte medicamente, inclusiv medicamente eliberate fără
prescripţie medicală.
Citicolin-BP crește efectele L-Dopa, astfel, nu trebuie să-l luați în același
timp cu medicamente care conțin L-Dopa fără a vă consulta cu medicul
dumneavoastră. Medicamentele cu conținut de L-Dopa sunt, de obicei,
utilizate pentru tratamentul bolii Parkinson.
Citicolin-BP nu trebuie administrat împreună cu medicamente care conțin meclofenoxat (un stimulant cerebral).
Citicolin-BP împreună cu alimente și băuturi
Dacă este recomandat de către medic, Citicolin-BP poate fi luat cu sau
fără alimente.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. La femeile gravide sau potențial
gravide, sau la mamele care alăptează Citicolin-BP poate fi administrat
doar dacă beneficiul terapeutic scontat depășește orice risc posibil.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu au fost descrise efecte, care ar putea afecta capacitatea de a conduce
vehicule și de a folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Citicolin-BP
Urmați recomandările de mai jos, cu excepția cazului când medicul v-a
recomandat altfel. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă aveți întrebări.
Doza uzuală este de la 500 mg până la 2000 mg/zi, în funcție de gravitatea stării dumneavoastră. Citicolin-BP poate fi administrat pe cale intramusculară sau intravenos lent (3-5 min) sau prin perfuzie intravenoasă
(40-60 picături per minut).
Soluția injectabilă este destinată administrării unice. Trebuie administrată imediat după deschiderea fiolei. Resturile neutilizate trebuie aruncate.
Este compatibilă cu toate soluțiile izotonice intravenoase, de asemenea,
poate fi amestecată cu soluție hipertonică de glucoză.
Vârstnici
La această categorie de vârstă nu este necesară ajustarea specifică a dozei de Citicolin-BP.
Utilizarea la copii și adolescenți
Citicolin-BP nu a fost evaluat în mod adecvat la copii și trebuie administrat numai în cazul în care evaluarea medicală indică că beneficiile potențiale depășesc orice risc posibil.

Dacă luaţi mai mult Citicolin-BP decât trebuie
Dacă aţi luat prea mult Citicolin-BP, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului, comunicând denumirea medicamentului
și cantitatea luată.
Dacă uitaţi să luaţi Citicolin-BP
Dacă ați omis o doză, așteptați timpul să luați următoare doză, însă nu
luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Citicolin-BP
Medicul dumneavoastră vă va comunica despre durata tratamentului cu
Citicolin-BP.
Nu întrerupeți tratamentul înainte de a consulta medicul dumneavoastră.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui produs, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Citicolin-BP poate provoca reacţii adverse, cu
toate că nu apar la toate persoanele.
Reacțiile adverse asociate cu acest medicament sunt foarte rare (pot
apărea la mai puțin de 1 din 10000 de pacienți). Pot apărea halucinații,
dureri de cap, vertij, scăderea sau creșterea tensiunii arteriale, senzație
de sufocare, greață, vărsături, diaree ocazională, înroșirea feței, erupții pe
piele, tremurături, umflarea mâinilor și picioarelor.

Indicaţii terapeutice
Prozerin-Darniţa este indicat pentru:

miastenie, criza miastenică acută;

perioada de convalescenţă după meningită, poliomielită, encefalită;

tulburări motorii după traumatisme cerebrale;

paralizii;

nevrite; atrofia nervului optic;

atonia intestinului şi a vezicii urinare;

înlăturarea

fenomenelor

reziduale

după

blocul

neuro-muscular

(blocarea

transmiterii

impulsului nervos), indus de miorelaxantele nedepolarizante. Doze şi mod de administrare

Se administrează adulţilor subcutanat, intramuscular şi intravenos.

Subcutanat adulţilor – 0,5-2 mg (1-4 ml) de 1-2 ori pe zi. Doza maximă pentru o administrare – 2

mg, nictemerală – 6 mg. Durata curei de tratament (cu excepţia miasteniei, crizei miastenice acute,

atoniei postoperatorii a intestinului şi vezicii urinare, supradozării cu miorelaxante) – 25-30 zile. La

necesitate cura de tratament poate fi repetată peste 3-4 săptămâni. Cea mai mare parte a dozei

nictemerale se administrează ziua, când pacientul manifestă cel mai mare grad de fatigabilitate.

Miastenie: adulţilor se administrează subcutanat sau intramuscular câte 0,5 mg (1 ml) pe zi. Durata

curei de tratament este îndelungată, cu schimbarea periodică a căilor de administrare.

La dezvoltarea crizei miastenice (cu dificultăţi în respiraţie şi deglutiţie) preparatul se administrează

adulţilor intravenos 0,25-0,5 mg (0,5-1 ml), apoi subcutanat la intervale moderate.

Atonia

postoperatorie

intestinului,

vezicii

urinare,

scop

profilactic,

inclusiv

retenţiei

postoperatorii de urină

Preparatul se administrează subcutanat sau intramuscular câte 0,25 mg (0,5 ml), cât mai devreme

posibil după intervenţia chirurgicală, apoi la fiecare 4-6 ore timp de 3-4 zile.

În calitate de antidot la supradozarea cu miorelaxante

După administrarea prealabilă a sulfatului de atropină în doză de 0,6-1,2 mg intravenos până la

accelerarea pulsului până la 80 bătăi/min, peste 0,5-2 min., se administrează intravenos lent 0,5-2

mg de preparat. La necesitate, administrarea se repetă (inclusiv a sulfatului de atropină în caz de

bradicardie) în doza generală cel mult 5-6 mg (10-12 ml) timp de 20-30 min. În timpul procedurii se

va asigura ventilaţia artificială a plămânilor.

Copii și adolescenți (numai în condiţii de staţionar)

Miastenia gravis:

Nou-născuţi: iniţial se administrează câte 0,1 mg intramuscular. Apoi doza se stabilește individual,

de obicei, 0,05– 0,25 mg sau 0,03 mg/kg greutate corporală, intramuscular, fiecare 2-4 ore. Datorită

caracterului deosebit al patologiei la nou născuţi, doza nictemerală poate fi micşorată, inclusiv până

la suspendarea tratamentului.

Copii cu vârsta sub 12 ani: preparatul se indică în doză de 0,2-0,5 mg sub formă de injecţii, la

necesitate. Doza preparatului trebuie ajustată în raport cu răspunsul pacientului.

În calitate de antidot în intoxicaţii cu miorelaxante (după administrarea prealabilă a sulfatului de

atropină în doză de 0,02-0,03 mg/kg intravenos până la accelerarea pulsului până la 80 bătăi/min),

se administrează

intravenos

lent

în doză de 0,05-0,07 mg/kg timp de 1

min. Doza

maximă

recomandată pentru copii este de 2,5 mg.

Alte indicaţii: preparatul se indică în doză de 0,125-1 mg sub formă de injecţii. Dozele pot fi

ajustate în funcţie de necesităţile pacientului. Contraindicaţii

Hipersensibilitate la neostigmină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;

epilepsie;

hiperchinezie, vagotomie;

cardiopatie ischemică, stenocardie, aritmii, bradicardie;

astm bronşic;

ateroscleroză avansată;

tireotoxicoză;

ulcer gastric şi duodenal, peritonită;

obstrucţia mecanică a tractului gastrointestinal şi a căilor urinare;

hipertrofia prostatei, ce evoluează cu disurie;

perioada acută a maladiilor infecţioase;

intoxicaţie la copii astenizaţi;

administrarea concomitentă cu miorelaxante depolarizante.

Preparatul IPIGRIX este utilizat în următoarele cazuri:
– afecţiuni ale sistemului nervos periferic (nevrită, polinevrită, polineuropatie, poliradiculoneuropatie);
– miastenia gravis şi alte sindroame miastenice (stări caracterizate prin slăbiciune musculară);
– perioada de recuperare după leziuni organice ale SNC cu tulburărimotorii;
– maladii demielinizante (în cadrul terapiei complexe);
– tulburări de memorie de diferită origine (boala Alzheimer şi alte forme de demenţă senilă);
– atonie a intestinului.

Indicaţii terapeutice
Ca antiepileptic:
Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei:
epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice,
tonico-clonice.
Ca sedativ:
Se administrează pentru tratamentul stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor
care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus.
Ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic:
Se administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum
şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
Medicamentul este indicat la copii, adolescenţi, adulţi şi vârstnici. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică, seara, înainte de culcare.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după cum urmează:
- sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi
- între 20–30 kg: 3-4 mg/kg şi zi
- peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi.
La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele.
Vârstnici
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă
renală sau insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator,
din cauza riscului de encefalopatie hepatică).
Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament.
În tratamentul epilepsiei, doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.
Întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau înlocuirea cu un alt antiepileptic trebuie să se facă
progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală. Contraindicaţii
Contraindicaţii absolute
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie severă.
Porfirie.
Asocierea cu saquinavir, ifosfamidă (în cazul administrării profilactice de fenobarbital) (vezi pct.
4.5).
Contraindicaţii relative
Asocierea cu alcoolul etilic, estroprogestative şi progestative, utilizate ca metode de contracepţie
(vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6).   https://bit.ly/3rgmQFH

REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Pramistar 600 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine pramiracetam 600 mg (echivalent la 818,4 mg sulfat de
pramiracetam).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, biconvexe, albe, oblongi, cu șanţ de rupere pe ambele feţe.
Linia mediană are numai rolul de a uşura ruperea comprimatului pentru a fi înghiţit uşor şi nu de
divizare în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul tulburărilor de memorie și concentrare de origine degenerativă sau vasculară, mai ales
la vârstnici.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza recomandată este de 600 mg la fiecare 12 ore.
Doza zilnică totală nu trebuie să depăşească 1200 mg pe zi.
Se obţine un efect relevant clinic după 4-8 săptămâni de tratament.
Pentru tratamentul pe termen lung al persoanelor în vârstă, este necesară evaluarea periodică a
clearence-ului creatininei.
Copii şi adolescenţi (sub 18 ani):
Nu există o utilizare relevantă a Pramistar la populaţia pediatrică în tratamentul tulburărilor de
concentrare şi de memorie, degenerative sau legate de patologii vasculare.
Pacienţi cu insuficienţă renală
Excreţia pramiracetamului este întârziată la pacienţii cu insuficienţă renală. Semnificaţia clinică a
excreţiei întârziate a pramiracetamului în cazul afectării uşoare-moderate a funcţiei renale nu s-a
stabilit. De aceea, este necesară precauţie în tratamentul pacienţilor cu afectare uşoară-moderată a
funcţiei renale, iar administrarea de Pramistar trebuie întreruptă în cazul apariţiei reacţiilor adverse
2
care se pot datora unei acumulări a substanţei active în organism. Este contraindicată utilizarea
Pramistar în insuficienţa renală severă (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Acest medicament se administrează pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă hepatică.
Sarcina şi alăptarea.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În insuficienţa renală uşoară până la moderată, excreţia de pramiracetam este mai lentă. De aceea,
acest medicament trebuie administrat cu precauţie. Administrarea sa trebuie întreruptă în cazul în
care apar reacţii adverse care se pot datora unei acumulări a substanţei active în organism (vezi pct.
4.2).
Piracetam, un medicament din aceeaşi clasă terapeutică, a demonstrat un efect asupra funcției și
agregării plachetare şi a altor parametri ai hemostazei. De aceea, este necesară prudenţă în
tratamentul concomitent cu anticoagulante sau antiagregante plachetare (vezi pct. 4.5) şi în
tratamentul pacienţilor cu tulburări de coagulare (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au evidenţiat interacţiuni între pramiracetam administrat în doză de 600 mg la fiecare 12 ore şi
glicozide cardiace, xantine, anticoagulante şi inhibitori ECA. Nu se cunosc alte interacţiuni
semnificative.
Utilizarea concomitentă a unei alte substanţe active din aceeaşi clasă farmacologică (de exemplu,
piracetam) şi a unui extract tiroidian (T3 + T4) a produs confuzie, iritabilitate şi tulburări de somn.
Într-un studiu simplu-orb publicat cu pacienţi cu tromboză venoasă severă recurentă, piracetam
9,6 g pe zi nu a modificat dozele de acenocumarol necesare obţinerii unui INR între 2,5 şi 3,5.
Totuşi, în comparaţie cu efectele acenocumarolului în monoterapie, adăugarea a 9,6 g piracetam pe
zi a scăzut semnificativ agregarea plachetară, eliberarea β-tromboglobulinei, nivele de fibrinogen şi
de factori von Willebrand (VIII:C; VIII : vW : Ag; VIII : vW : RCo), vâscozitatea sângelui şi a
plasmei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date suficiente referitoare la utilizarea de pramiracetam la femei gravide şi care alăptează.
De aceea, acest medicament nu trebuie administrat la femei în timpul sarcinii şi alăptării (vezi pct.
4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii legate de efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Totuşi, au fost raportate ca reacţii adverse la Pramistar ameţeli, agitaţie, tremurături şi status
confuzional (vezi pct. 4.8). De aceea, pacienţii trebuie să fie preveniţi în privinţa posibilelor efecte
asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost raportate în studii clinice efectuate pe 1110 subiecţi. Sunt
clasificate pe clasă de organ şi sistem şi pe frecvenţă. Frecvenţele sunt definite în felul următor:
foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare
(>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din
datele disponibile).

Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii
din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată la Agenţia Naţională
a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: [email protected].
4.9 Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte psihostimulante şi nootrope, codul ATC: N06BX16
Pramiracetam este un medicament nootrop despre care s-a demonstrat că îmbunătățește memoria şi
capacitatea de învăţare. Mecanismul său de acţiune nu a fost încă complet elucidat, dar prin efectul
său pe receptorii colinergici şi metabolismul colinei, pramiracetamul stimulează activitatea
neuronală. Pramiracetam nu are efecte sedative asupra sistemului nervos central şi nici nu
4
influenţează activitatea sistemului nervos vegetativ. Cu toate acestea, în studii pe animale,
medicamentul a produs un efect antidepresiv moderat.
În studii clinice, pe pacienţi cu demenţă senilă uşoară până la moderată pramiracetam, a demonstrat
îmbunătăţirea capacităţii de memorare, a capacităţii de învăţare, a memoriei, orientării şi a altor
capacităţi mentale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
În studii de farmacocinetică la om, s-a demonstrat că medicamentul se absoarbe rapid şi aproape
complet din tractul digestiv după administrarea pe cale orală. Concentraţiile plasmatice de vârf au
fost atinse după 2 – 3 ore. Timpul de înjumătăţire este de 4-6 ore. Profilul farmacocinetic la
vârstnici nu diferă de cel observat la pacienţii tineri, dar clearance-ul pramiracetamului este
diminuat în funcţie de scăderea clearance-ului creatininei. Pramiracetamul nu se leagă de proteinele
plasmatice. Medicamentul este eliminat aproape complet, nemodificat prin urină.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută a medicamentului la animale este foarte scăzută, cu o DL50 de peste 4000 mg/kg
corp la şobolani şi şoareci.
Toxicitate după doze repetate
Studiile de toxicitate cu durată de un an la câini şi şobolani cu doze de până la 200 mg/kg corp şi,
respectiv, 1000 mg/kg nu au evidenţiat efecte toxice ale pramiracetam.
Genotoxicitate, carcinogenitate şi toxicitate reproductivă
Pramiracetam nu are efecte genotoxice, carcinogenetice sau toxice asupra reproducerii.
După administrarea la şobolani, câini şi maimuţe, pramiracetam se absoarbe rapid şi complet în
tractul digestiv şi este excretat nemodificat prin urină.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Celuloză microcristalină
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Crospovidonă
Stearat de calciu
Film - OPADRY YS-5-7092 Hidroxipropilceluloză
Dioxid de titan (E 171)
Hidroxipropilmetilceluloză
Macrogol 3350
Macrogol 400
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
F.I.R.M.A. S.p.a.
(Fabrica Italiana Ritrovati Medicinali Affini S.p.a.)
MENARINI GROUP
Via di Scandicci 37
50143 Florence, Italia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
12841/2019/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Decembrie 2006
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Decembrie 2019
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2019
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România http://www.anm.ro

1.Ce este Difosfocin şi pentru ce se utilizează
Difosfocin  aparține clasei farmacoterapeutice de substanțe psihostimulante şi nootrope.
Se recomandă în terapia de susţinere în sindromul parkinsonian;

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Difosfocin
Difosfocin nu trebuie administrat pacienților cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la excipienţii medicamentului.

Atenţionări şi precauţii
Pentru indicaţiile terapeutice enumerate produsul se administrează doar în cadrul tratamentului complex şi nu substituie alte măsuri terapeutice recomandate. În caz de administrare intravenoasă se va administra foarte lent.

Difosfocin împreună cu alte medicamente
Exercită activități sinergice cu L-Dopa (permițând reducerea dozei) în boala Parkinson. Citilcolina poate fi administrată concomitent cu preparatele hemostatice, cu cele care micşorează tensiunea intracraniană şi cu lichide perfuzabile

Fertilitate, sarcină şi alăptarea
Administrarea preparatului în timpul sarcinii şi în perioada de alăptare se va efectua numai dacă este absolut necesar, după consultarea medicului şi sub supravegherea directă a acestuia.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

3. Cum să luaţi Difosfocin
Luaţi întotdeauna Difosfocin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Modul de administrare
Soluţie pentru injectare intramusculară şi intravenoasă.
Doze
Doza recomandată este de pînă la 1000 mg/zi, administrată în una sau câteva prize, prin injectare intravenoasă lentă (timp de 5 min) sau perfuzie intravenoasă (40-60 picături pe min). În sindromul parkinsonian se recomandă doza de 500-1000 mg/zi, prin administrare intramusculară sau intravenoasă în jet sau intravenos prin perfuzie. Durata curei de tratament recomandabilă constituie 3-4 săptămâni.

Dacă utilizaţi mai mult Difosfocin decât trebuie
Cazuri de supradozaj nu au fost semnalate.

4. Reacţii adverse posibile
Reacţii adverse asociate cu administrarea medicamentului nu au fost raportate.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. Cum se păstrează Difosfocin
A se păstra la temperaturi sub 25 C.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister, după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere, întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Difosfocin Substanţa activă este citicolina.
Difosficin 500 mg/4 ml soluţie injectabilă
Fiecare fiolă conține:
Substanța activă: citicolină (citidindifosfocolina) 500 mg
Difosficin 1000 mg/4 ml soluţie injectabilă
Fiecare fiolă conține:
Substanța activă: citicolină (citidindifosfocolina) 1000 mg
Celelalte componente sunt: apă pentru injecţii, hidroxid de sodiu.

Cum arată Difosfocin şi conţinutul ambalajului
Soluţie injectabilă 500 mg/4 ml în fiole. Câte 5 fiole împreună cu prospectul în cutie de carton. Soluţie injectabilă 1000 mg/4 ml în fiole. Câte 3 fiole împreună cu prospectul în cutie de carton.

1. Ce este Medolapram şi pentru ce se utilizează

Medolapram conţine escitalopram şi este utilizat în tratamentul depresiei (episoade majore de depresie) şi tulburărilor de anxietate (cum sunt tulburările de panică cu sau fără agorafobie, tulburările de anxietate socială, tulburările de anxietate generalizată şi tulburările obsesiv-compulsive).

Medolapram aparţine unei grupe de medicamente antidepresive numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Aceste medicamente acţionează asupra sistemului serotoninergic din creier, prin creşterea concentraţiei de serotonină. Dereglările sistemului serotoninergic sunt considerate un factor important în dezvoltarea depresiei şi a bolilorînrudite.

Este posibil să dureze câteva săptămâni înainte de a începe să vă simţiţi mai bine. Continuaţi să luaţi Medolapram, chiar dacă este nevoie de ceva timp înainte de a simţi o îmbunătăţireîn starea dumneavoastră.

Trebuie să vă adresaţi unui medic dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Medolapram

Nu utilizaţi Medolapram

- dacă sunteţi alergic la escitalopram sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).

- dacă luaţi în acelaşi timp alte medicamente care aparţin unei clase terapeutice numite inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO), incluzând selegilină (utilizată în tratamentul bolii Parkinson), moclobemidă (utilizată în tratamentul depresiei) şi linezolid (un antibiotic).

- dacă aveţi din naştere sau aţi avut la un moment dat ritm anormal al bătăilor inimii (acest lucru se vede pe ECG, o investigaţie care arată modul în care funcţionează inima)

- dacă luaţi în acelaşi timp medicamente pentru probleme ale ritmului bătăilor inimii sau medicamente care pot să afecteze acest ritm (vezi punctul 2 “Administrarea altor medicamente").

Atenţionări şi precauţii

Înainte să luaţi Medolapram, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare altă situaţie clinică sau afecţiune, deoarece medicul trebuie să ia aceasta în considerare.

Spuneţi medicului dumneavoastră, în special:

- dacă aveţi epilepsie. Tratamentul cu escitalopram trebuie întrerupt dacă apar convulsii pentru prima oară sau dacă acestea devin mai frecvente (vezi şi pct. 4 “Reacţii adverse");

- dacă aveţi disfuncţie a ficatului sau a rinichilor, poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să vă modifice doza;

- dacă aveţi diabet zaharat, tratamentul cu escitalopram poate modifica controlul glicemiei (valorile de zahăr din sânge), de aceea poate fi necesară modificarea dozei de insulină sau de medicamente antidiabetice orale;

- dacă aveţi o concentraţie scăzută de sodiu în sânge;

- dacă aveţi o tendinţă de a sângera sau de a face vânătăi cu uşurinţă;

- dacă vi se efectuează terapie electroconvulsivantă (tratament prin electroşoc);

- dacă aveţi boală a arterelor coronare;

- dacă aveţi sau aţi avut boli ale inimii, sau aţi avut recent un infarct miocardic;

- dacă aveţi bătăi lente ale inimii când staţi în repaus şi/sau ştiţi ca s-ar putea să aveţi deficitde săruri, ca rezultat ai unei diarei severe prelungite şi ai vărsăturilor, sau ca rezultat al utilizării de medicamente diuretice;

- dacă prezentaţi bătăi rapide sau neregulate ale inimii, leşin, colaps sau ameţeli la ridicarea în picioare, ceea ce indică tulburări ale ritmului bătăilor inimii;

- dacă aveţi glaucom cu unghi îngust sau aţi avut glaucom.

Atenţionare

Unii joacienţi cu tulburări maniaco-depresive pot să intre în faza maniacală. Aceasta este caracterizată prin modificarea rapidă şi aberantă a ideilor, o stare de bună dispoziţie exagerată şi activitate fizică excesivă. Dacă aveţi impresia că aţi intrat într-o stare maniacală, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Simptomele cum sunt neliniştea şi dificultate de a sta liniştit în şezut sau în picioare pot să apară în cursul primei săptămâni de tratament. Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi aceste simptome.

Medicamentele ca Medolapram (numite şi ISRS) pot provoca simptome ale disfuncţiei sexuale (vezi secţ.4). în unele cazuri aceste simptome au persistat după întreruperea tratamentului.

Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie sau de anxietate

Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp.

Depresia şi/sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp.

Sunteţi mai înclinat spre astfel de idei:

- Dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare.

- Dacă sunteţi de vârstă adultă tânără. Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de sinucidere la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică şi au urmat un tratament cu un medicament antidepresiv.

În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi fără întârziere la departamentul de urgenţă al unui spital.

Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-i rugaţi să citească acest prospect. în acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună, dacă nu consideră că starea dumneavoastră de depresie sau anxietate s-a agravat, sau, dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani

în mod normal, Medolapram nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. De asemenea, trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârsta sub 18 ani, atunci când sunt trataţi cu această clasă de medicamente, prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse, cum sunt tentativă de sinucidere, idei suicidare şi ostilitate (predominant agresivitate, comportament opoziţional şi furie). Totuşi, medicul dumneavoastră poate prescrie Medolapram pacienţilor cu vârsta sub 18 ani, dacă decide că tratamentul cu acest medicament este în beneficiul lor. Dacă medicul dumneavoastră a prescris Medolapram la un pacient cu vârsta sub 18 ani şi doriţi să discutaţi despre aceasta, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Trebuie să-l informaţi pe medicul dumneavoastră dacă oricare dintre simptomele menţionate anterior au apărut sau s-au agravat la pacienţii cu vârsta sub 18 ani trataţi cu Medolapram. De asemenea, până în prezent nu a fost demonstrată siguranţa tratamentului de lungă durată cu Medolapram cu privire la creşterea, maturizarea, dezvoltarea cognitivă şi comportamentală la acestă grupă de vârstă.

Medolapram împreună cu alte medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau aţi putea lua orice alte medicamente, inclusiv medicamente eliberate fără prescripţie medicală.

Nu utilizaţi Medolapram dacă luaţi tratament pentru tulburări ale ritmului bătăilor inimii sau medicamente care pot afecta ritmul bătăilor inimii, cum sunt antiaritmice de clasă IA şi III, antipsihotice (de exemplu: derivaţii de fenotiazină, pimozid, haloperidol), antidepresive triciclice, unele medicamente antimicrobiene (de exemplu sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină administrată i.v, pentami- dină, antimalarice, în special halofantrină), anumite antihistaminice (astemizol, mizolastină). Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la aceasta, trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente:

- Inhibitori neselectivi ireversibili ai monoaminooxidazei (IMAO) care conţin ca substanţă activă fenelzină, iproniazidă, nialamidă şi tranilciproamină. Dacă luaţi oricare dintre aceste medicamente va trebui să aşteptaţi 14 zile înainte de a începe să luaţi Medolapram. După oprirea tratamentului cu Medolapram trebuie să aşteptaţi cel puţin 7 zile înainte de a începe să luaţi vreunul dintre aceste medicamente.

- Inhibitori selectivi şi reversibili ai MAO-A, care conţin moclobemidă (utilizată pentru tratamentul depresiei). Aceştia pot creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse.

- Inhibitori ireversibili ai MAO-B, care conţin selegilină (utilizată pentru tratamentul bolii Parkinson).

-Linezolid, un antibiotic.

- Litiu (pentru tratamentul tulburării maniaco-depresive) şi triptofan.

- Imipramină şi desipramină (ambele utilizate pentru tratamentul depresiei).

- Sumatriptan şi medicamente similare (utilizate pentru tratamentul migrenei) şi tramadol (medicament împotriva durerii severe). Acestea pot creşte riscul de apariţie a reacţiilor adverse.

- Cimetidinăjansoprazol şi omeprazol (medicamente utilizate pentru tratamentul ulcerelor gastrice), fluconazol (utilizat pentru tratarea infecţii fungice), fluvoxamină (antidepresiv) şi ticlopidină (utilizate pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral). Acestea pot provoca creşterea concentraţiei Medolapram în sânge.

- Sunătoare (Hypericum perforatum) - preparat pe bază de plante utilizat pentru depresie.

- Acid acetilsalicilic şi medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (medicamente folosite împotriva durerii sau pentru subţierea sângelui, aşa numite anticoagulante). Acestea pot creşte tendinţa la sângerare.

- Warfarină, dipiradamol şi fenprocumoniu (medicamente pentru subţierea sângelui, aşa numite anticoagulante). Medicul dumneavoastră vă va verifica, probabil, timpul de coagulare al sângelui la iniţierea şi întreruperea tratamentului cu Medolapram, pentru a verifica dacă doza de anticoagulant este cea adecvată.

- Meflochină (utilizată pentru tratamentul malariei), bupropion (utilizat pentru tratamentul depresiei) şi tramadol (utilizat pentru tratamentul durerii severe), din cauza posibilului risc de scădere a pragului convulsivant.

- Neuroleptice (medicamente pentru tratamentul schizofreniei, psihozelor), din cauza posibilului risc de scădere a pragului convulsivant şi medicamente antidepresive.

- Flecainidă, propafenonă şi metoprolol (utilizate în bolile de inimă şi a vaselorde sânge), clomipramină şi nortriptilină (medicamente antidepresive) şi risperidonă, tioridazină şi haloperidol (medicamente antipsihotice). Poate fi necesară modificarea dozelor de Medolapram.

- Medicamente care scad concentraţiile de potasiu sau magneziu din sânge, deoarece în aceste cazuri creşte riscul de tulburări ale ritmului bătăilor inimii, care pot pune viaţa în pericol.

Medolapram împreună cu alimente, băuturi şi alcool

Medolapram poate fi luat cu sau fără alimente (vezi pct. 3 “Cum să utilizaţi Medolapram"). Similar altor medicamente asemănătoare, nu este recomandată asocierea Medolapram cu alcoolul etilic, deşi nu este de aşteptat ca escitalopramul să interacţioneze cu alcoolul etilic.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Nu luaţi Medolapram dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, decât după ce aţi discutat cu medicul dumneavoastră despre riscurile şi beneficiile implicate.

Dacă luaţi Medolapram în ultimele 3 luni de sarcină trebuie să ştiţi că următoarele simptome pot să apară la nou născut: dificultăţi la respiraţie, o piele de culoare albăstrui-violet, crize convulsive sau convulsii, modificări ale temperaturii corpului, dificultăţi la hrănire, vărsături, glicemie mică, musculatură contractată sau relaxată, reflexe exagerate, tremor, iritabilitate, letargie, plâns continuu, insomnie sau incapacitate de a adormi. în cazul în care copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome la naştere, discutaţi imediat cu medicul dumneavoastră.

Asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră sau moaşa ştiu că luaţi Medolapram. Când sunt luate în timpul sarcinii, în special în ultimele 3 luni de sarcină, medicamentele asemănătoare cu Medolapram pot creşte riscul unei afecţiuni grave la copil, numită hipertensiune pulmonară persistentă a nou-născutului (HPPN), manifestată prin faptul că nou-născutul respiră rapid şi are o piele de culoare albăstruie. Aceste simptome apar, de obicei, în primele 24 de ore după naştere. Dacă se întâmplă acest lucru copilului dumneavoastră, trebuie să vă adresaţi imediat medicului dumneavoastră sau moaşei.

Dacă luaţi Medolapram în timpul sarcinii, nu întrerupeţi niciodată brusc tratamentul.

Se aşteaptă ca escitalopramul să fie excretatîn laptele matern.

Nu luaţi Medolapram dacă alăptaţi, decât dacă aţi discutat cu medicul dumneavoastră despre riscurile şi beneficiile tratamentului. Studiile efectuate la animale au evidenţiat faptul că citalopramul, un medicament asemănător escitalopramului, determină reducerea calităţii spermei. Teoretic, acest lucru ar putea afecta fertilitatea, dar până în prezent, nu s-a observat vreun impact asupra fertilităţii la om.

Adresaţi-vă medicului dumneavostră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.

Conducerea vehiculelorşi folosirea utilajelor

Sunteţi sfătuit să nu conduceţi vehicule şi să nu folosiţi utilaje până când veţi afla efectul Medolapram asupra dumneavoastră.

3. Cum se administrează Medolapram

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.

Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Adulţi

Depresie

Doza uzuală recomandată din Medolapram este de 10 mg, luată o dată pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.

Tulburare de panică

Doza iniţială din Medolapram este de 5 mg, luată o dată pe zi, în prima săptămână, înainte de a creşte doza ia 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.

Tulburare de anxietate socială

Doza uzuală recomandată de Medolapram este de 10 mg, luată o dată pe zi. Medicul dumneavoastră poate fie să vă scadă doza până la 5 mg pe zi, fie să vă crească doza până la maxim 20 mg pe zi, în funcţie de cum răspundeţi la tratament.

Tulburări de anxietate generalizată

Doza uzuală recomandată din Medolapram este de 10 mg, luată o dată pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.

Tulburare obsesiv-compulsivă

Doza uzuală recomandată din Medolapram este de 10 mg, luată o dată pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 20 mg pe zi.

Pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)

Doza iniţială din Medolapram este de 5 mg, luată o dată pe zi. Doza poate fi crescută de către medicul dumneavoastră până la maxim 10 mg pe zi.

Utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)

Medolapram nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi. Pentru informaţii suplimentare vezi punctul 2 al acestui prospect "Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Medolapram”.

Mod de administrare

Puteţi lua Medolapram cu sau fără alimente. înghiţiţi comprimatul filmat cu o cantitate suficientă de apă. Nu mestecaţi comprimatele filmate, deoarece au un gust amar. Comprimatele filmate de 10 mg şi 20 mg pot fi divizate în doze egale.

Durata tratamentului

Poate fi nevoie de mai multe săptămâni până să începeţi să vă simţiţi mai bine. Continuaţi să luaţi Medolapram chiar dacă durează ceva timp înainte să simţiţi orice ameliorare a stării dumneavoastră. Nu modificaţi doza, fără a discuta mai întâi cu medicul dumneavoastră.

Continuaţi să utilizaţi Medolapram atât timp cât vă recomandă medicul dumneavoastră. Dacă întrerupeţi prea repede tratamentul, simptomele pot să vă reapară. Se recomandă ca tratamentul să fie continuat pentru o perioadă de cel puţin 6 luni după ce vă simţiţi bine.

Dacă luaţi mai mult Medolapram decât trebuie

Dacă aţi luat mai multe comprimate de Medolapram decât trebuie, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital. Faceţi acest lucru chiar dacă vă simţiţi încă bine. Unele dintre simptomele de supradozaj pot fi ameţeli, tremură- turi, agitaţie, convulsii, comă, greaţă, vărsături, modificări ale ritmului bătăilor inimii, scădere a tensiunii arteriale şi modificări ale echilibrului hidroelectrolitic. Luaţi cutia de Medolapram cu dumneavoastră atunci când mergeţi la medic sau la spital.

Dacă uitaţi să luaţi Medolapram

Nu utilizaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Dacă uitaţi să luaţi o doză şi vă reamintiţi înainte de a merge la culcare, luaţi- o imediat. Continuaţi-vă apoi schema de tratament obişnuită. Dacă vă amintiţi în timpul nopţii sau a doua zi, nu luaţi doza uitată şi continuaţi cu schema de tratament obişnuită.

Dacă încetaţi să luaţi Medolapram

Nu încetaţi să utilizaţi Medolapram, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră vă recomandă acest lucru. Când terminaţi cura de tratament, se recomandă ca doza de Medolapram să fie scăzută treptat, pe parcursul a câteva săptămâni.

Când întrerupeţi tratamentul cu Medolapram, mai ales dacă faceţi acest lucru brusc, puteţi prezenta simptome de întrerupere. Aceste simptome sunt frecvente atunci când tratamentul cu Medolapram este întrerupt. Riscul este mai mare dacă tratamentul cu Medolapram a fost utilizat pe perioade îndelungate, au fost administrate doze mari sau atunci când doza este scăzută prea repede. Majoritatea persoanelor au simptome uşoare, care dispar singure în decurs de 2 săptămâni. Cu toate acestea, la unii pacienţi aceste simptome pot fi severe sau pot persista o perioadă mai mare de timp (2-3 luni sau mai mult). Dacă prezentaţi simptome de întrerupere severe atunci când opriţi tratamentul cu Medolapram, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră. Acesta vă poate recomanda să continuaţi un timp tratamentul şi, ulterior, să scădeţi doza într-un ritm mai lent.

Simptomele de întrerupere includ: senzaţie de ameţeală (dezechilibru sau lipsă de siguranţă), senzaţie de înţepături sau furnicături, senzaţie de arsură şi (mai puţin frecvent) senzaţie de şocuri electrice, inclusiv la nivelul capului, tulburări ale somnului (vise intense, coşmaruri, incapacitate de a adormi), senzaţie de anxietate, durere de cap, greaţă, transpiraţii (inclusiv transpiraţii în timpul nopţii), nelinişte sau agitaţie, tremor (tremurături), stare de confuzie sau dezorientare, iritabilitate sau emotivitate crescută, diaree (scaune moi), tulburări de vedere, bătăi ale inimii asemănătoare unor lovituri sau bătăi în piept (palpitaţii).

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţiile adverse dispar, în general, după câteva săptămâni de tratament. Vă rugăm să luaţi în considerare că multe dintre efecte pot fi manifestări ale afecţiunii dumneavoastră şi, ca urmare, se vor ameliora atunci când veţi începe să vă simţiţi mai bine.

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii adverseîn timpul tratamentului:

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100persoane):

- sângerări neobişnuite, incluzând sângerări de la nivelul stomacului şi intestinului.

Reacţiile adverse dispar, în general, după câteva săptămâni de tratament. Vă rugăm să luaţi în considerare că multe dintre efecte pot fi manifestări ale afecţiunii dumneavoastră şi, ca urmare, se vor ameliora atunci când veţi începe să vă simţiţi mai bine.

Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră daîă prezentaţi oricare dintre următoarele reacţii adverseîn timpul tratamentului:

Mai putin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):

- sângerări neobişnuite, incluzând sângerări de la nivelul stomacului şi intestinului.

Rare (pot afecta până ia 1 din 1000persoane):

- umflături la nivelul pielii, limbii, buzelor sau feţei, sau dificultăţi la respiraţie sau la înghiţire (reacţie alergică);

- febră mare, agitaţie, confuzie, tremurături şi contracţii rapide aie musculaturii; acestea pot fi semne ale unei afecţiuni rare denumită sindrom serotoninergic.

Cu frecventă necunoscută (frecventa nu poate fi estimată din datele disponibile):

-dificultăţi la urinare;

- convulsii, vezi şi punctul „Atenţionări şi precauţii”;

- îngălbenire a pielii şi a albului ochilor care sunt semne de afectare a funcţiei ficatului/hepatită;

- bătăi ale inimii neregulate şi rapide, leşin, care pot fi simptome ale unei tulburări de ritm cardiac ce pune în pericol viaţa, cunoscută ca torsada vârfurilor;

-gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, vezi şi punctul "Atenţionări şi precauţii";

în plus, faţă de reacţiile adverse menţionate mai sus, au fost raportate următoarele:

Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10persoane):

-greaţă (senzaţiede rău);

-dureri de cap.

Frecvente (pot afecta până la1 din 10persoane):

- nas înfundat sau cu secreţii (sinuzită);

- scădere sau creştere a poftei de mâncare;

- anxietate, nelinişte, vise neobişnuite, dificultăţi la adormire, somnolenţă, ameţeli, căscat, tremor, senzaţii de înţepături la nivelul pielii;

- diaree, constipaţie, vărsături, uscăciune a gurii;

-transpiraţieîn exces;

-durere musculară şi articulară (artralgie şi mialgie);

- tulburări sexuale (întârziere a ejaculării, probleme de erecţie, diminuare a dorinţei de a avea contact sexual, iar femeile pot avea dificultăţi de obţinere a orgasmului);

-oboseală, febră;

- creştere a greutăţii corporale.

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):

- erupţie urticariană (urticarie), erupţie trecătoare pe piele, mâncărime (prurit);

- scrâşnet de dinţi, agitaţie, nelinişte, atac de panică, stare de confuzie;

- tulburări de somn, tulburări de gust, leşin (sincopă);

- mărire a pupilei (midriază), tulburări de vedere, sunete în urechi (tinitus);

-cădere a părului;

- sângerări vaginale;

- scădere a greutăţii corporale;

-bătăi rapide ale inimii;

- umflare a braţelor sau picioarelor;

-sângerări nazale.

Rare (pot afecta până la 1 din 1000persoane):

- agresivitate, depersonalizare, halucinaţii;

-bătăi rare ale inimii.

Cu frecventă necunoscută (frecventa nu poate fi estimată din datele disponibile):

- scădere a valorii sodiului în sânge (simptome de stare de rău şi de boală cu slăbiciune musculară sau stare de confuzie);

- ameţeli la ridicarea în picioare, din cauza tensiunii arteriale mici (hipotensiune arterială ortostatică);

- valori anormale ale testelor funcţiei ficatului (creştere a valorii enzimelor ficatului în sânge);

- tulburări de mişcare (mişcări involuntare ale muşchilor);

- erecţie dureroasă (priapism);

- sângerări, incluzând sângerări la nivelul pielii şi mucoaselor (echimoze) şi număr scăzut de plachete în sânge (trombocitopenie);

- umflare bruscă a pielii sau mucoaselor (angioedem);

- creştere a cantităţii de urină excretată (secreţie inadecvată de ADH);

- secreţie de lapte la femei care nu alăptează;

-manie;

- tulburare a ritmului bătăilor inimii (denumită “prelungire de interval QT” observată pe ECG- investigaţia prin care se analizează activitatea electrică a inimii).

în plus, un număr de reacţii adverse sunt cunoscute că apar în relaţie cu medicamente care acţionează în acelaşi mod cu escitalop- ramul (substanţa activă din Medolapram).

Acestea sunt:

- nelinişte motorie (acatizie);

-anorexie.

La pacienţii care au luat medicamente de acelaşi tip, a fost observat un risc crescut de fracturi.

Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

5. Cum se păstrează Medolapram

Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.

Ase păstra la temperaturi sub 25 °C.

Nu utilizaţi Medolapram după data de expirare indicată pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.

Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. întrebaţi asistenta medicală sau farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii.

Ce conţine Medolapram

Substanţa activă este escitalopram.

Medolapram 10mg fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 10mg,

Medolapram 20 mg: fiecare comprimat filmat conţine escitalopram 20 mg.

Celelalte componente sunt:

Nucleu celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, croscarmeloză sodică, talc, stearatde magneziu.

Film Opadri YS-1-7003format din: hipromeloză, dioxid de titan, macrogol 400, polisorbat.

Cum arată Medolapram şi conţinutul ambalajului

Comprimate filmate, albe, rotunde, cu o linie divizibilă pe una din feţe.

Ambalaj

Câte 14 comprimateîntr-un blister.

2 sau 6 blistere împreună cu prospectul pentru pacientîn cutie de carton Deţinătorul certificatului deînregistrare şi fabricantul

Deţinătorul certificatului de înregistrare:

World Medicine Ltd, Georgia

Berbuti No. 10/Almasiani No.19-21, office No.26 (blok II), Tbilisi §

Fabricantul

World Medicine Mac San.ve Tic.A.Ş., Turcia

15 Temmuz Mah. Cami Yolu Cad, No.50, Guneşli, Bagcilar, Istanbul

1. Ce este Betamaks şi pentru ce se utilizează
Medicamentul Betamaks conţine sulpiridă. Sulpirida aparţine unui grup de medicamente numite
antipsihotice atipice şi ele se utilizează pentru:
- tratamentul tulburărilor depresive cu simptome psihotice, în asociere cu antidepresive, numai
dacă tratamentul cu antidepresive a fost ineficient și pentru a trata alte forme de depresie severă,
rezistente la antidepresive;
- tratamentul vertigo (vertij), dacă nu a existat nici un răspuns la tratamentul standard pentru
vertigo;
- tratamentul psihozelor acute și cronice. . Cum să utilizaţi Betamaks
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul sau
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Se administrează pe cale orală, preferabil înainte de mese. Comprimatele se înghit întregi.
Adulţi
Doza zilnică trebuie divizată în trei doze pe parcursul zilei.
Tulburările depresive cu simptome psihotice și vertigo:150-300 mg/zi.
Psihoza acută şi cronică: 200-1600 mg/zi.
Tratamentul psihozei acute şi cronice ar trebui să înceapă cu o soluție injectabilă de sulpiridă.
Pacienţi cu insuficienţă renală
E necesar de administrat o doză zilnică mai mică. La începutul tratamentului medicul va indica
doze mai mici, care apoi se vor creşte treptat.
Vîrstnici
La începutul tratamentului medicul va indica doze mai mici, care apoi se vor creşte treptat.
Utilizarea pentru copii și adolescenți:
Nu există suficientă experiență de utilizare a sulpiridei copiilor. Astfel în această grupă de vîrstă nu
este recomandată utilizarea ei.
Dacă utilizaţi mai mult Betamaks decît trebuie
5
Simptomele de supradozare: nelinişte, confuzie, tulburări de conştienţă, tremurături, rigiditate sau
spasme musculare, mişcări involuntare ale ochilor, gîtului, mîinilor sau picioarelor, dificultăţi de
vorbire. Uneori sunt posibile ameţeli datorită scăderii tensiunii arteriale, comă.
În cazul supradozării trebuie să vă adresaţi imediat la medic. Luaţi cu dumneavostră cutia
medicamentului.

Indicaţii terapeutice
 Epilepsie
- convulsii parţiale simple sau complexe (cu sau fără pierderea cunoştienţei), cu
sau fără generalizare secundară;
- convulsii generalizate tonico-clonice (crize de tip grand mal);
 Profilaxia tulburărilor bipolare la pacienţii care nu răspund la terapia cu litiu;
 Tratamentul crizelor maniacale;
 Prevenirea convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic (creşte pragul
convulsivant, reducând riscul convulsiilor). Avertizare: în indicaţia de prevenţie a
2
convulsiilor în sindromul de sevraj alcoolic, Timonil poate fi utilizat numai la
pacienţii spitalizaţi.
 Tratamentul nevralgiei de trigemen (idiopatică sau din scleroza multiplă);
 Tratamentul nevralgiei de glosofaringian;
 Tratamentul neuropatiei diabetice dureroase;
Carbamazepina nu este eficace în micul rău epileptic (petit mal) şi convulsiile
mioclonice. În plus, unele evidenţe sugerează o exacerbare a convulsiilor care poate
surveni la pacienţii cu absenţe atipice. Doze şi mod de administrare
Ori de câte ori este posibil, înainte de a decide începerea tratamentului, pacienţii de
origine Thai şi chineză Han trebuie testaţi în vederea depistării HLA-B
* 1502, deoarece
prezenţa acestei alele este un indicator de risc crescut de apariţie a sindromului
Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizării carbamazepinei (Vezi informaţiile despre
testarea genetică şi reacţiile cutanate la pct. 4.4).
În cazul trecerii de la alte formulări orale (Timonil comprimate) la Timonil retard
comprimate cu eliberare prelungită, poate fi necesară creşterea dozei în cazul
comprimatelor cu eliberare prelungită.
Doze
Epilepsie
În tratamentul epilepsiei, carbamazepina se poate folosi în monoterapie sau asociată
cu alte antiepileptice. Când este posibil, Timonil retard trebuie prescris ca
monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză iniţială mică, care va fi crescută treptat până la
obţinerea unui efect optim.
Doza terapeutică trebuie stabilită prin determinarea concentraţiilor plasmatice ale
carbamazepinei (vezi pct. 4.4).
Când carbamazepina este adăugată unui tratament antiepileptic existent, acest lucru
trebuie realizat treptat, menţinând sau, dacă este necesar, ajustând doza celorlalte
antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţierea tratamentului cu 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi.
Ulterior, doza se creşte treptat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în
general, se observă la doza de 400 mg carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. Doza de
întreţinere eficace este de 800-1200 mg carbamazepină pe zi.
La unii pacienţi, doza eficace poate ajunge la 1600 mg carbamazepină sau chiar 2000
mg carbamazepină pe zi.
În general, nu trebuie depăşită o doză zilnică maximă de 1600 mg carbamazepină,
datorită riscului crescut de apariţie a reacţiilor adverse în cazul administrării de doze
mari.
Pacienţii vârstnici
Datorită posibilei interacţiuni cu alte medicamente, dozele de carbamazepină trebuie
stabilite cu mare atenţie la această grupă de vârstă.
3
Copii
Copii cu vârsta sub 6 ani: administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită nu este
recomandată la copii cu vârsta sub 6 ani, deoarece nu sunt date clinice suficiente
privind acest grup de vârstă.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-10 ani: 400-600 mg carbamazepină pe zi
Copii cu vârsta cuprinsă între 11-15 ani: 600-1000 mg carbamazepină pe zi. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice: amitriptilină, desipramină, imipramină, protriptilină,
nortriptilină), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
 Bloc atrioventricular.
 Antecedente de mielosupresie sau depresie existentă a măduvei osoase.
4
 Porfirii hepatice sau doar antecedente în acest sens (de exemplu porfirie acută
intermitentă, porfirie variegate, porfirie cutanea tarda).
 Tratamentul concomitent cu voriconazol, deoarece se poate cauza pierderea
efectului terapeutic al acestui medicament.
 Asocierea de antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO); este
necesar un interval de cel puţin 2 săptămâni între întreruperea administrării
IMAO şi începerea tratamentului cu carbamazepină.
 Copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3hJ7mXW

Ce este Valfen şi pentru ce se utilizează
Valfen este un medicament din grupa terapeutică – Hipnotice și sedative. Substanţele active sunt: extract
uscat de valeriană, fenobarbital.
Acest medicament este utilizat numai la adulți pentru tratamentul de scurtă durată al următoarelor
afecțiuni:
- hiperexcitabilitate nervoasă;
- tulburări neuro-vegetative;
- dereglări ale somnului;
- hipertensiune arterială;
- stări de anxietate;
- isterie. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea de Valfen:
Frecvente (afectează până la 1 din 10 utilizatori)
 reacţii de hipersensibilitate, reacţii pe piele manifestate prin erupţii maculopapuloase,
morbiliforme sau scarlatiniforme.
 somnolenţă matinală.
Mai puțin frecvente (afectează până la 1 din 100 utilizatori)
 scăderea numărului de globule roşii din sânge (anemie), din cauza scăderii valorilor acidului
folic din sânge.
Rare (afectează până la 1 din 1000 utilizatori)
 ameţeală,
 durere de cap.
Foarte rare (afectează până la 1 din 1000 utilizatori)
 erupţii pe piele însoţite de febră, ulceraţii, durere şi stare generală de slăbiciune, care pot pune
viaţa în pericol (dermatită exfoliativă, sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson, necroliză
epidermică toxică).
 alte reacţii de hipersensibilitate, manifestate prin febră, mărirea ganglionilor limfatici, creşterea
numărului de eozinofile (un tip de globule albe), conjunctivită (ochi roşii şi umflaţi) şi afectarea
funcţiei ficatului.
 inflamaţia ficatului (hepatită).
 retracţie a aponevrozelor palmare (boala Dupuytren).

1. Ce este Dulsevia şi pentru ce se utilizează
Dulsevia conţine substanţa activă duloxetină. Dulsevia creşte cantitatea de serotonină şi noradrenalină
la nivelul sistemului nervos central.
Dulsevia este utilizată la adulţi pentru tratamentul:
• depresiei
• tulburării de anxietate generalizată (senzaţie cronică de anxietate sau nervozitate)
• durerii din neuropatia diabetică (descrisă frecvent ca o senzaţie de arsură, junghi, înţepătură,
săgetare, durere sau ca un şoc electric. În zona afectată fie se poate pierde sensibilitatea, fie
poate apărea senzaţie de durere la atingere, căldură, frig sau apăsare)
Dulsevia începe să acţioneze la cele mai multe persoane cu depresie sau anxietate în termen de două
săptămâni de la începerea tratamentului, dar poate dura 2-4 săptămâni înainte de a vă simți mai bine.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă nu începeţi să vă simţiţi mai bine după această perioadă.
Medicul dumneavoastră poate să vă prescrie în continuare Dulsevia şi atunci când vă simţiţi mai bine,
ca să preîntâmpine revenirea depresiei sau anxietăţii.
La persoanele cu neuropatie diabetică poate dura câteva săptămâni înainte de a vă simți mai bine.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu vă simţiţi mai bine după 2 luni.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Dulsevia
Nu luaţi Dulsevia dacă:
2
- sunteţi alergic la duloxetină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament
(enumerate la pct. 6)
- aveți o boală de ficat
- aveţi o boală severă de rinichi
- luaţi sau aţi luat în ultimele 14 zile un alt medicament cunoscut ca inhibitor de
monoaminooxidază (IMAO) (vezi „Dulsevia împreună cu alte medicamente”)
- sunteţi în tratament cu fluvoxamină, utilizată de obicei pentru tratamentul depresiei,
ciprofloxacină sau enoxacină, utilizate pentru tratamentul unor infecţii
- sunteţi în tratament cu alte medicamente care conţin duloxetină (vezi „Dulsevia împreună cu alte
medicamente”).
Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă aveţi tensiunea arterială crescută sau o boală de inimă.
Medicul dumneavoastră vă va spune dacă puteţi să luaţi Dulsevia.
Atenţionări şi precauţii
Din motivele enumerate mai jos, este posibil ca Dulsevia să nu fie potrivit pentru dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a lua Dulsevia dacă:
- luaţi alte medicamente pentru tratamentul depresiei (vezi „Dulsevia împreună cu alte
medicamente„)
- urmaţi un tratament din plante care conține sunătoare (Hypericum perforatum)
- aveți o boală de rinichi
- aţi avut crize convulsive (epilepsie)
- aţi avut manie
- aveți tulburare bipolară
- aveţi probleme cu ochii, cum ar fi unele forme de glaucom (creşterea presiunii din interiorul
ochiului)
- aţi avut în trecut tulburări hemoragice (tendinţă de a face cu uşurinţă vânătăi)
- aţi putea avea o cantitate scăzută de sodiu în sânge (de exemplu, dacă luaţi medicamente
diuretice, în special dacă sunteţi în vârstă)
- urmaţi în prezent tratament cu un alt medicament ce poate determina afectarea ficatului
- luaţi alte medicamente conţinând duloxetină (vezi „Dulsevia împreună cu alte medicamente”).
Medicamentele precum Dulsevia (așa numitele ISRS/IRSN) pot cauza simptome de disfuncție sexuală
(vezi pct. 4). În unele cazuri, aceste simptome au continuat după oprirea tratamentului.
Dulsevia poate să provoace o senzaţie de nelinişte sau incapacitatea de a sta liniştit, aşezat sau în
picioare. Dacă vi se întâmplă aceast lucru, trebuie să-i spuneţi medicului dumneavoastră.
Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dvs. de depresie sau de anxietate
Depresia şi/sau tulburările de anxietate pot provoca uneori idei de auto-vătămare sau sinucidere.
Acestea se pot accentua la începutul tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acţiunea
acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai
mult.
Puteţi fi mai înclinat spre astfel de idei dacă:
- aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare
- sunteţi un adult tânăr. Informaţia rezultată din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de
comportament suicidar la adulţii în vârstă de mai puţin de 25 de ani, care suferă de o afecţiune
psihică şi au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment,
contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat
sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. Rugați
3
persoana respectivă să vă spună dacă li se pare că depresia sau anxietatea dumneavoastră s-a agravat
sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dvs.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
În mod normal, Dulsevia nu trebuie utilizat la copiii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani. De asemenea,
trebuie să ştiţi că pacienţii cu vârsta sub 18 ani prezintă un risc crescut de apariţie a reacţiilor adverse
cum sunt încercarea de sinucidere, gândurile de sinucidere şi ostilitatea (predominant agresivitate,
comportament opoziţional şi mânie), atunci când utilizează medicamente din această clasă. Cu toate
acestea, medicul poate să prescrie Dulsevia unor pacienţi cu vârsta sub 18 ani, dacă decide că acest
lucru este în interesul lor. Dacă medicul a prescris Dulsevia unui pacient cu vârsta sub 18 ani şi doriţi
să discutaţi acest lucru, vă rugăm să reveniţi la medicul dumneavoastră. Trebuie să-i aduceţi la
cunoştinţă dacă oricare din simptomele mai sus menţionate apare sau se agravează atunci când
pacientul cu vârsta sub 18 ani ia Dulsevia. În plus, nu a fost încă demonstrată siguranţa pe termen lung
a Dulsevia privind creşterea, maturizarea şi dezvoltarea cognitivă şi comportamentală la acest grup de
vârstă.

Ce este Relium şi pentru ce se utilizează
Relium conţine substanţa activă numită diazepam. Aceasta face parte dintr-un grup de

medicamente numit “benzodiazepine”.

Diazepamul are acţiune anxiolitică, calmantă, somniferă şi anticonvulsivă. Reduce, de

asemenea, tensiunea musculaturii scheletice.


Pentru ce se utilizează

Tratamentul

termen

scurt

(2-4

săptămâni)

anxietăţii

(stare

frică

nejustificată), asociată cu problemele de somn (insomnie).

Tratamentul simptomelor asociate cu suspendarea bruscă a consumului de alcool.

Tratamentul stărilor însoţite de creşterea tensiunii musculare.

În calitate de calmant şi relaxant înainte de o operație (premedicație).

Epilepsie (convulsii). Cum să utilizaţi Relium

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau

aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu

sunteţi sigur.


Adulţi

Stare de anxietate şi nelinişte – 5-10 mg pe zi, în 1-2 prize.

Simptome ale sindromului de abstinenţă alcoolică – până la 30 mg pe zi, divizate în

câteva prize, de obicei, 10 mg de 3 ori pe zi.

În cazuri justificate, în special în psihoze alcoolice, doza poate fi crescută până la 60 mg

pe zi (este necesară monitorizarea posibilelor tulburări ale respiraţiei).

Insomnie – 5-10 mg cu 30 minute înainte de somn.

Stări însoţite de spasticitate musculară – 5-15 mg pe zi, divizate în câteva prize. În

cazuri severe, doza zilnică poate fi crescută pînă la 60 mg.

Ca premedicaţie – de la 5 până la 20 mg/zi.

În calitate de remediu anticonvulsiv – 2-10 mg de 2-4 ori pe zi.


Copii cu vârsta mai mare de 3 ani

În caz de anxietate, tensiune musculară crescută sau ca remediu anticonvulsiv – 1-2,5

mg, de 3-4 ori pe zi, sau 0,12-0,8 mg/kg greutate corporală, sau 3,5-24 mg/m

suprafaţă corporală pe zi, divizate în 3-4 prize. Ulterior doza poate fi crescută treptat, în

funcţie de eficienţa şi intensitatea reacţiilor adverse.


Pacienţi vârstnici

Pacienţii vârstnici sunt mai sensibili la acţiunea medicamentelor cu acţiune asupra

sistemului nervos central.

Se recomandă prescrierea dozei minime efective pacienţilor vârstnici. Dozele nu trebuie

să depăşească jumătate din doza recomandată pentru pacienţii adulţi. Doza va fi stabilită

de medicul dumnevoastră.


Pacienţii cu insuficienţă hepatică şi (sau) renală

Dacă

aveţi

insuficienţă

hepatică

renală(dereglări

ficatului,

rinichilor)

administraţi medicamentul cu o atenţie sporită. Poate fi necesară reducerea dozei.

Medicul stabileşte doza pentru fiecare pacient în mod individual, în funcţie de gradul de

insuficienţă al organului respectiv.


Dacă acţiunea medicamentului în timpul administrării lui pare a fi prea puternică sau prea

slabă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.


Durata tratamentului

Durata tratamentului cu Relium este stabilită de către medic în mod individual.

Durata tratamentului cu diazepam trebuie să fie limitată la minim şi nu trebuie să

depăşească 4 săptămâni în caz de insomnie, şi de la 8 până la 12 săptămâni în caz de

anxietate, inclusiv perioada de suspendare treptată.


Mod de administrare

Comprimatele se administrează intern, cu puţină apă.

Medicul trebuie să prescrie medicamentul în doze efective minime şi în caz de necesitate

să mărească treptat doza. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu

apar la toate persoanele.

Numărul şi gravitatea efectelor adverse depind de sensibilitatea individuală a pacientului

şi de doza medicamentului. Reacţiile adverse sunt, de obicei, uşoare şi dispar după

suspendarea medicamentului.

Ce este Quanil şi pentru ce se utilizează
Quanil este un medicament ce conține substanța activă – citicolina, care aparține grupului de

medicamente denumit nootrope. Medicamentele nootrope ameliorează procesele metabolice

neuronale în leziunile cerebrale hipoxice, toxice, traumatice sau degenerative.

Quanil este utilizat pentru tratamentul:

accidentului vascular cerebral în faza acută;

complicațiilor și consecințelor unui accident vascular cerebral;

leziuni cranio-cerebrale și consecințele acestora;

tulburărilor cognitive, senzitive, motorii și neurologice cauzate de patologii cerebrale de origine

degenerativă sau vasculară. Cum să utilizați Quanil

Utilizați întotdeauna Quanil exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi

cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Doza recomandată este de 500 pînă la 2000 mg pe zi (1-4 comprimate).

Dozele și durata tratamentului se stabilesc în funcție de gravitatea leziunilor cerebrale. Medicul

dumneavoastră va decide ce doze și cît timp trebuie să administrați acest medicament.


Dacă utilizați mai mult Quanil decît trebuie

Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Quanil decît trebuie (supradozaj), spuneţi imediat

medicului

dumneavoastră

prezentaţi-vă

apropiată

unitate

medicală.

Aduceţi

medicamentele rămase cu dumneavoastră. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, Quanil poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate

persoanele.

Din experienţa de după punerea pe piaţă a medicamentului au fost raportate următoarele reacţii

adverse foarte rare, inclusive cazuri unice:

halucinații, excitare, insomnie;

dureri de cap, amețeli, tremor;

hipertensiune arterială sau hipotensiune arterială;

dispnee;

greață, vărsături, durere gastrică, hipersalivație, modificări nesemnificative ale indicilor funcției

hepatice, diaree;

eritem, urticarie, exantem;

creșterea temperaturii corporale, senzație de febră, frisoane, edem.