Sistemul nervos central

1.    Ce este Melipramin comprimate filmate şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă a Melipramin este imipramina, care se atribuie unui grup de medicamente numite antidepresive triciclice. Melipramin - medicament, care acţionează asupra sistemul nervos central. Este predestinat pentru tratamentul tuturor formelor de depresie, de asemenea tulburărilor de panică. La copii preparatul poate fi administrat în calitate de terapie adjuvantă temporară în enurezis nocturn cu condiţia excluderii tulburărilor organice.

2.    Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Melipramin comprimate filmate
Nu utilizaţi Melipramin:
•    dacă sunteţi alergic la imipramină (substanța activă), alte antidepresive triciclice înrudite sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
•    dacă utilizaţi sau aţi utilizat în ultimele trei săptămâni antidepresive pe baza de inhibitori MAO (monoaminooxidazei), care se utilizează în tratamentul depresiei;
•    dacă recent aţi avut infarct miocardic, tulburări de conducere cardiacă sau aritmii cardiace;
•    dacă vă aflaţi în dispoziţie foarte crescută (fază maniacală a bolii dumneavostră);
•    dacă aveţi tulburări renale sau hepatice grave;
•    dacă aveţi urinare dificilă, însoţită de retenţie de urină;
•    dacă aveţi presiune intraoculară crescută (glaucom cu unghi închis);
•    dacă aveţi porfirie (boala genetică, care interferează cu metabolismul hemoglobinei celulelor roşii din sânge, care este însoţită de apariţia unor bule pe piele, dureri abdominale, şi afectarea funcţiei cerebrale);
•    Melipramin este contraindicat la copii cu vârsta până la 6 ani.




Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Melipramin, consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Spuneţi medicul dumneavoastră dacă aveţi oricare dintre următoarele boli:
-    alte boli psihice (schizofrenie, depresie maniacală);
-    tratamentul de dependenţă alcoolică;
-    administrarea preparatelor antiepileptice;
-    hiperplazia prostatei;
-    creşterea tensiunii intraoculare (glaucom);
-    constipaţie severă;
-    hipertireoză (funcţia crescută a glandei tiroide) sau tratamentul cu preparatele hormonilor glandei tiroide;
-    epilepsie sau leziuni cerebrale în antecedente;
-    boli cardio-vasculare sau tensiune arterială joasă;
-    boli hepatice şi/sau renale, tumoare suprarenală (feocromocitom sau neuroblastom);
-    utilizarea lentilelor de contact, deoarece reducerea secreţiei lichidului lacrimal poate cauza la lezarea epiteliului cornean;
-    terapia electroconvulsivă;
-    diabet zaharat, deoarece nivelul de zahăr în sânge se poate modifica în timpul tratamentului cu Melipramin.
-    Vârstnici sau vârsta sub 18 ani, deoarece reacțiile advesre sunt mai accentuate la aceste grupe de vârstă.
În timpul tratamentului trebuie de avut în vedere:
-    dacă aveţi orice intervenţie chirurgicală planificată, spuneţi medicului dumneavoastră (anestezist, stomatolog) că luaţi Melipramin. Acest lucru este important din cauza riscului crescut de scădere a tensiunii arteriale sau de dezvoltare a aritmiilor în timpul anesteziei.
-    În timpul tratamentului de lungă durată a depresiei s-a înregistrat o creştere a incidenţei cariilor dentare. De aceea se recomandă consultarea sistematică a medicului stomatolog.
-    Melipramin poate cauza fotosensibilitate. În timpul tratamentului se va evita expunerea la razele solare intense.
-    Pentru a evita dezvoltarea reacţiilor adverse şi reacţiilor nedorite, de asemenea cu scopul de depistare precoce, înainte şi în timpul tratamentului se recomandă controlul tensiunii arteriale, ECG şi de efectuat analize de laborator (probele funcţionale hepatice, analiza sângelui).
-    În timpul tratamentului cu antidepresive (în special la vârstnici) poate să scadă, comparativ cu nivelul normal, concentraţia sodiului în sânge; la simptome se atribuie: insomnie, confuzie mintală, convulsii.
-    La copii, care utilizează imipramina pentru tratamentul enurezisului nocturn pot să se dezvolte tulburări de comportament.
-    La întreruperea bruscă a tratamentului pot să se dezvolte simptome de întrerupere (greaţă, dureri de cap, stare generală de rău, nelinişte, anxietate, tulburări de somn, tulburări de mişcare, aritmie), în special la copii, de aceea nu modificaţi regimul de dozare fără recomandaţia medicului.

Gânduri de suicid şi agravarea depresiei sau anxietăţii
Dacă aveţi depresie şi / sau anxietate, este posibil să aveţi gânduri de auto-vătămare sau suicid. Aceasta este mai caracteristic la începutul tratamentului cu antidepresive, deoarece preparatele de acest tip necesită o perioadă pentru manifestarea efectului terapeutic (de regulă aproximativ 2 săptămâni, dar şi mai multe). Acest fenomen este mult mai probabil observat în următoarele condiţii:
-    Dacă aţi marcat anterior gânduri de suicid sau auto-vătămare.
-    Dacă sunteţi o persoană tânără. Rezultatele anumitor studii clinice au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în cazul terapiei cu antidepresive la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani cu tulburări psihice.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, indiferent de moment, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea dvs. de depresie sau anxietate s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.

Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Melipramin este contraindicat copiilor cu vârsta sub 6 ani.

Melipramin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Trebuie să informaţi medicul dumneavoastră, dacă planificaţi să începeţi să luaţi orice alte medicamente (în special cu influenţă asupra sistemul nervos central) în timpul unui curs de tratament cu Melipramin sau timp de 1 lună după încetarea utilizării lui:
-    Medicamente antiepileptice, cum ar fi barbiturice, fenitoina, carbamazepina, fenobarbital.
-    Sedative si hipnotice, care aparţin grupului de benzodiazepine (cum ar fi diazepam, nitrazepam, oxazepam, alprazolam).
-    Alte medicamente pentru tratarea depresiei, precum inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (SSRI); astfel de medicamente includ fluoxetină, fluvoxamină.
-    Disulfiram - un medicament pentru tratamentul dependenţei de alcool.
-    Metilfenidat - un medicament pentru tratamentul tulburărilor psihiatrice.
-    Anticoagulante (medicamente pentru a reduce coagularea sângelui), cum ar fi warfarina;
-    Preparate pentru tratamentul alergiilor (antihistaminice);
-    Altretamină (un medicament pentru tratamentul neoplasmelor maligne);
-    Apraclonidina (un medicament pentru tratamentul glaucomului);
-    Baclofen (un medicament care relaxează muşchii);
-    Analgezicele, precum nefopam, tramadol, codeină, dihidrocodeină;
-    Medicamente pentru tratamentul bolilor de inimă, cum ar fi diltiazem, verapamil, labetalol, propranolol, chinidina, propafenonă, flecainidă;
-    Preparate pentru tratamentul anginei pectorale (spray-uri pe bază de nitrat aplicat sub limbă);
-    Preparate pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, cum ar fi guanetidina, debrisochina, betanidin, metildopa, rezerpina, clonidina, diuretice;
-    Preparate pentru tratamentul tulburărilor mentale şi emoţionale, cum ar fi tioridazina, clorpromazina;
-    Cimetidina (remediu pentru reducerea acidităţii în boala ulceroasă);
-    Preparate pentru tratamentul bolii Parkinson (entacaponă sau selegelină, biperidin);
-    Contraceptive orale şi preparate pentru terapia de substituţie hormonală;
-    Preparate, care conţin hormoni a glandei tiroide;


-    Preparate care scad pofta de mâncare;
-    Simpatomimetice, de exemplu adrenalină (epinefrină), efedrină, izoprenalină, noradrenalină (norepinefrină), fenilefrină şi fenilpropanolamină (aceste medicamente pot fi utilizate în răceală sau pentru anestezie locală);
-    Ritonavir (preparate pentru tratamentul infecţiei HIV).

Niciodată nu luaţi Melipramin în asociere cu antidepresive, inhibitori MAO (monoaminooxidază), deoarece la administrarea lor concomitentă se pot dezvolta reacţii adverse severe, cu următoarele simptome posibile: criză hipertensivă, febră înaltă, fasciculaţii musculare, excitabilitate, accese convulsive, delir şi comă.
Din punct de vedere a siguranţei tratamentul cu preparatul Melipramin nu trebuie iniţiat mai devreme, decât peste 3 săptămâni după întreruperea utilizării inhibitorilor MAO (cu excepţia moclobemidei, inhibitor MAO, reversibil, după întreruperea terapiei ei este suficient un interval de 24 ore). De asemenea un interval de 3 săptămâni trebuie respectat la transferarea pacientului de la tratamentul cu imipramină la cel cu inhibitorii MAO. Reluarea curei de tratament, cu Melipramin şi inhibitorii MAO trebuie efectuată iniţial în doze mici, care se cresc treptat de medicul dumneavoastră.

Utilizarea Melipramin cu alimente, băuturi şi alcool
Este interzis consumul de băuturi alcoolice pe tot parcursul tratamentului cu Melipramin.

Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul sau farmacistul până la iniţierea administrării preparatului.
Comprimatele Melipramin se vor lua numai după consultarea cu medicul dumneavoastră cu evaluarea raportului potenţialelor beneficii şi riscul pentru copilul nenăscut.
Sarcina
Nu există date clinice privind siguranţa administrării de Melipramin în sarcină. Deoarece au existat rapoarte izolate despre o posibilă legătură între utilizarea antidepresivelor triciclice şi dezvoltării malformaţiilor congenitale la făt, administrarea acestor preparate în timpul sarcinii trebuie evitată.
Nou-născuţii ale căror mame au utilizat imipramina până la naştere au manifestat dispnee, letargie, accese de dureri abdominale (colici), iritabilitate, hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială, tremor sau spasme pe parcursul primelor câteva ore sau zile. Dacă este posibil, pentru evitarea acestor simptome, doza de imipramină trebuie redusă treptat până la sistarea preparatului, cu cel puţin cu 7 săptămâni înainte de data calculată a naşterii.
Alăptarea
Imipramina se excretă în laptele matern, de aceea administrarea preparatului în perioada de alăptare este contraindicată, cu excepţia cazurilor, când tratamentul este absolut necesar. În acest caz se întrerupe alăptarea la sân.

Înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Tratamentul cu Melipramin comprimate filmate este legat cu risc de accidentare mărit, de aceea la iniţierea curei de tratament şi ulterior pe o perioadă determinată de medic se interzice conducerea vehiculelor şi folosirea utilajului. Durata şi gradul restricţiilor ulterioare sunt determinate individual de către medic.


Melipramin comprimate filmate conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3.     Cum să luaţi Melipramin comprimate filmate
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră și pe o perioadă de timp stabilită de medic. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Regimul de dozare
Doza se ajustează în mod individual în funcţie de caracterul şi particularităţile pacientului.
Dacă nu există recomandaţii speciale ale medicului, doza uzuală a preparatului este următoare:
Depresie
Doza iniţială uzuală constituie 1-3 x 25 mg/zi. Ulterior sub controlul medicului poate fi crescută treptat până la 150-200 mg/zi (în cazuri excepţionale şi la pacienţii trataţi în staţionar, până la 300 mg/zi).
Ca şi în cazul tratamentului cu alte antidepresive, pentru atingerea efectului terapeutic scontat sunt necesare cel puţin 3-4 săptămâni.
Doza uzuală de întreţinere constituie 50-100 mg/zi. Durata minimă recomandată a tratamentului cu doza de întreţinere a preparatului constituie 6 luni.
Pacienții cu vârsta peste 60 ani
La aceşti pacienţi poate să se înregistreze hipersensibilitate la dozele recomandate, de aceea tratamentul lor se va iniţia cu doza minimă eficace. Ulterior doza iniţială se va creşte treptat, în majoritatea cazurilor atingând până la doza de 50-75 mg/zi. Se recomandă de a atinge doza optimă timp de 10 zile şi se trebuie menţinută până la sfârşitul terapiei.
Atacuri de panică
Tratamentul trebuie iniţiat cu cea mai mică doză eficace. Doza preparatului Melipramin se creşte treptat în majoritatea cazurilor până la 75-100 mg/zi (în cazuri excepţionale - până la 200 mg/zi). Durata minimă a tratamentului constituie 6 luni.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Preparatul poate fi administrat doar la copii cu vârsta peste 6 ani şi exclusiv în calitate de terapie adjuvantă temporară a enurezisului nocturn, cu condiţia excluderii tulburărilor organice. Preparatul trebuie utilizat exclusiv conform recomandaţiilor medicului, luând în considerare vârsta si greutatea copilului. Regimul de dozare recomandat:
•    Copii cu vârsta sub 6 ani: preparatul nu trebuie administrat la acest grup de vârstă.
•    6-8 ani (masa corporală 20-25 kg): 25 mg/zi;
•    9-12 ani (masa corporală 25-35 kg): 25-50 mg/zi;
•    copii cu vârsta peste 12 ani şi masa corporală peste 35 kg: 50-75 mg/zi.
La copii doza zilnică de preparat nici într-un caz nu trebuie să depăşească 2,5 mg/kg.
Copiilor sub 6 ani nu trebuie să li se prescrie imipramină.
Doza zilnică a preparatului se recomandă de administrat într-o priză, după mese, înainte de somn.
Dacă enurezisul nocturn se înregistrează la începutul nopţii, doza zilnică se recomandă de administrat în 2 prize - după amiază şi înainte de somn. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 3 luni. În funcţie de modificarea tabloului clinic doza de întreţinere poate fi redusă.

Dacă luaţi mai mult Melipramin comprimate filmate decât trebuie
Dacă dumneavoastră aţi luat mai mult Melipramin decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medic.
Simptome:  amețeli,  somnolenţă,  stupoare,  stare  comatoasă,  tulburări  de  mişcare, mişcări involuntare, nelinişte, agitaţie, intensificarea reflexelor, rigiditate musculară, accese convulsive, hipotensiune arterială (tensiune arterială scăzută), bătăi frecvente ale inimii, aritmii, tulburări de conductibilitate cardiacă, şoc (înrăutăţirea aprovizionării cu oxigen şi tulburarea funcţiei diferitor sisteme ale organismului), insuficienţă cardiacă, deprimarea respiraţiei, cianoză, vomă, febră, transpiraţie, dilatarea pupilelor, reducerea sau întreruperea urinării, în cazuri foarte rare - stop cardiac.
Tratament: în cazul suspectării unei supradozări cu imipramină persoana trebuie transportat de urgenţă în staţionar. Este absolut necesară monitorizarea medicală riguroasă timp de cel puţin de 72 ore. Deoarece preparatul poate reţinere evacuarea conţinutului gastric (cu 12 ore şi mai mult), până la sosirea ambulanţei este foarte importantă, eliminarea cât mai rapidă a preparatului din stomac, prin inducerea vomei (dacă pacientul este conştient). Se interzice inducerea vomei la persoanele inconştiente cu confuzie mintală sau în timpul acceselor convulsive.

Dacă uitaţi să utilizaţi Melipramin comprimate filmate
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi doza respectivă imediat ce vă amintiţi. Dacă aţi uitat să luaţi medicamentul la ora obişnuită, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată, deoarece creşte riscul de supradozaj.

Dacă încetaţi să utilizaţi Melipramin comprimate filmate
Nu întrerupeţi tratamentul cu Melipramin decât dacă medicul vă va spune să o faceţi, chiar dacă vă simţiţi mai bine. Este important să continuaţi tratamentul pe toată perioada definită de medic. La sfârşitul curei de tratament întreruperea administrării Melipramin comprimate filmate se va efectua prin reducerea treptată a dozei, deoarece întreruperea bruscă a tratamentului poate cauza următoarele simptome: greaţă, dureri de cap, stare generală de rău, agitaţie, anxietate, tulburări de somn, aritmie, tulburări de mişcare, înregistrate în special la copii.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4.    Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamentele, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacţiile adverse, înregistrate în tratamentul cu acest preparat, de regulă sunt nesemnificative, de scurtă durată, dispar de sine stătător la prelungirea terapiei şi nu necesită întreruperea ei. Trebuie de avut în vedere, că majoritatea din reacţiile adverse enumerate mai jos pot fi simptome ale maladiei, şi cu ameliorarea stării dumneavoastră şi reduce şi severitatea lor. Dacă orice reacţie adversă devine gravă, adresaţi-vă la medicul dumneavoastră.
Dacă aveţi oricare dintre următoarele simptome, încetaţi imediat să luaţi comprimatele Melipramin şi consultaţi un medic:
-    Reacţie alergică severă cu tulburări respiratorii,
-    Ameţeli sau pierderea conştienţei, include şi scădere a tensiunii arteriale,
-    Modificări din partea tegumentelor (înroşire, durere, prurit),
-    Edem al buzelor, gurii, gâtului,
-    Inflamaţia plămânilor, care determină insuficienţă de aer, tuse şi febră.
Reacţiile adverse severe se înregistrează în cazuri rare (pot afecta 1 până la 10 din 10000 de persoane).
Reacţiile adverse înregistrate în timpul tratamentului cu Melipramin, sunt enumerate mai jos conform clasificării pe aparate, sisteme şi organe:
Foarte frecvente (pot afecta cel puţin 1 pacient din 10)
Frecvente (pot afecta 1 până la 10 pacient din 100)
Mai puţin frecvente (pot afecta 1 până la 10 pacient din 1000)
Rare (pot afecta 1 până la 10 pacient din 10000)
Foarte rare (pot afecta cel puţin 1 pacient din 10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Dacă observaţi oricare dintre următoarele reacţii adverse, informaţi imediat medicului dumneavoastră, deoarece este posibil să aveţi nevoie de asistenţă medicală:
Frecvente
•    Psihoză: dacă vedeţi sau auziţi ceva care nu este cu adevărat (halucinaţii), stare de manie (stare de dispoziţie neadecvat crescută).
•    Tulburări de ritm cardiac
Rare
•    Rigiditate musculară, convulsii, mişcări involuntare.
•    Infecţii frecvente cu febră şi dureri de gât (datorită reducerii numărul de celule albe din sânge).
•    Icter,  reacţii cutanate (mâncărime, roşeaţă).

La utilizarea comprimatelor de Melipramin de asemenea pot să se dezvolte următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente
•    Creşterea greutăţii corporale;
•    Tremor;
•    Tulburări de acomodare, vedere înceţoşată;
•    Creşterea frecvenţei pulsului;
•    Scăderea tensiunii arteriale la ridicarea în picioare, ceea ce duce la ameţeli;
•    Bufeurile;
•    Constipaţie;
•    Uscăciunea gurii;
•    Transpiraţie crescută.
Frecvente
•    Lipsa poftei de mâncare;
•    Confuzie mintală (este mai caracteristic la vârstnici şi la pacienţii cu boala Parkinson);
•    Dezorientare şi halucinaţii;
•    Trecerea bruscă în dispoziţie ridicată;
•    Starea emotivă;
•    Nelinişte;
•    Anxietate sporită;
•    Oboseală;
•    Somnolenţă;
•    Tulburări de somn;
•    Tulburări a libidoului şi a potenţei;
•    Furnicături sau amorţeală;
•    Dureri de cap;
•    Ameţeli;
•    Bătăi neregulate ale inimii, tulburări de conducere, palpitaţii ale inimii;
•    Greaţă, vărsături;
•    Reacţii alergice pe piele (erupţii cutanate, urticarie);
•    Dificultate la urinare;
•    Creşterea indicilor de laborator ale funcţiei hepatice.
Mai puțin frecvente
•    Activarea simptomelor psihice;
•    Accese epileptice.
Rare
•    Scăderea bruscă a numărului de celule albe din sânge (agranulocitoză), ceea ce creşte sensibilitatea la infecţii;
•    Scăderea numărului de globule albe (leucopenie);
•    Scăderea numărului de plachete (trombocitopenie) cu un risc crescut de vânătăi şi sângerare
•    Creşterea cantităţii de un anumit tip de celule albe din sânge (eozinofilie);
•    Creşterea în volum a glandei mamare;
•    Eliminarea laptelui matern;
•    Tulburarea eliberării hormonului antidiuretic, care stimulează absorbţia apei în tubii renali;
•    Creşterea sau scăderea nivelului de zahăr din sânge;
•    Scăderea greutăţii corporale;
•    Agresivitate;
•    Rigiditate musculară, spasme şi mişcări involuntare (simptome extrapiramidale);
•    Modificări în mers;
•    Spasme musculare;
•    Tulburări de vorbire;
•    Modificări pe EEG;
•    Glaucom;
•    Dilatarea pupilelor;
•    Insuficienţă cardiacă;
•    Tensiune arterială crescută;
•    Îngustarea arterelor extremităţilor;
•    Încetinirea motilităţii intestinale;
•    Durere abdominală;
•    Inflamaţia mucoasei ale gurii
•    Traume ale limbii;
•    Inflamaţia ficatului cu sau fără icter;
•    Tulburarea funcţiei hepatice;
•    Edeme - sau locale, sau pe tot corpul;
•    Sensibilitate crescută la lumină;
•    Mâncărime;
•    Vânătăi punctiforme pe piele şi mucoase;
•    Căderea părului;
•    Febră;
•    Slăbiciune.
Cu frecvență necunoscută
•    În timpul tratamentului cu antidepresivele triciclice este posibilă intensificarea judecăţii eronate paranoice, care cel mai frecvent se înregistrează la vârstnici şi la pacienţii, care administrează doze mari de aceste preparate
•    Acufene.

În timpul tratamentului sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu imipramina au fost descrise cazuri de ideaţie suicidară şi comportamente de tip suicidar. În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital!

Reacţiile adverse caracteristice pentru această clasă de preparate La pacienţii, care au utilizat preparate de acest tip, a fost determinat risc crescut de fracturi osoase. Mecanismul care determină creşterea acestui risc nu este cunoscut. Scăderea concentraţiei plasmatice de sodiu, în special, la vârstnici a fost înregistrată în legătură cu administrarea tuturor tipurilor de antidepresive.

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţ iile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

5.    Cum se păstrează Melipramin comprimate filmate
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor!
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu utilizaţi acest medicament dacă observaţi orice semn vizibil de deteriorare (de exemplu, modificarea culorii).
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6.    Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Melipramin comprimate filmate
Substanţa activă este imipramină
Fiecare comprimat filmat conţine: clorhidrat de imipramină 25 mg;
Celelalte componente sunt: stearat de magneziu, crospovidonă (XL 10), talc, povidonă (K-25), lactoză monohidrat (110,5 mg), hipromeloză, oxid de fier roşu (C.I.77491, E 172), oxid de fier negru (E 172), dimeticonă (E-1049).

Cum arată Melipramin şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate
Comprimate filmate de culoare rosu-brun, biconvexe, rotunde, cu suprafaţă mată, fără miros sau aproape fără miros.

Ambalaj:
Câte 50 comprimate în flacon din sticlă brună, cu capac din PE. Câte 1 flacon împreună cu prospectul în cutie de carton.

Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria

Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1165 Budapesta, Bökényföldi út 118-120.
Ungaria

Ce este Rispolept și pentru ce se folosește
Rispolept aparţine unei clase de medicamente denumite "antipsihotice".

Rispolept se foloseste pentru urmatoarele boli:

 Schizofrenia, în care este posibil să vedeți, să auziți sau să simțiți lucruri care nu există

realitate, e posibil să cred lucruri care nu sunt adevărate sau să vă simțiți neobișnuit de

suspicios sau confuz

 Mania, în care vă puteți simți foarte exaltat, euforic (extrem de bucuros), agitat, entuziast sau

hiperactiv. Mania apare într-o boală numită "tulburare bipolară"

 Tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al agresivității de lungă durată la persoane cu

demenţă Alzheimer, care se rănesc pe sine sau pe alţii. Înainte de acesta, trebuie să se fi utilizat

tratament alternativ (nemedicamentoază)

 Tratament de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al agresivității de lungă durată la copii și

adolescenți cu dizabilități intelectuale (cu vârsta de cel puțin 5 ani) și adolescenți cu tulburări de

confort.

Rispolept poate ajuta la atenuarea simptomele bolii și poate împiedica revenirea acestora. PENTRU ADMINISTRARE ORALĂ.

Soluţia se livrează cu o seringă (pipetă dozatoare). Aceasta trebuie să utilizeze pentru a vă ajuta să

măsurați cantitatea exactă de medicament de care aveți nevoie.

Urmați aceste pași:

1.Scoateți capacul cu sistemul de siguranță pentru copii. Împingeți în jos capacul din plastic cu filet

în timp ce îl răsuciți în sens opus acelor de ceasornic (Fig. 1)

2. Introducere în seringa în flacon (Figura 2)

3. On timp ce obțineți inelul inferior, trageți în sus inelul de la vârf până la semnul care corespunde

numărului de mililitri sau miligrame pe care trebuie să le administreze (Fig. 3)

4. Ținând inelul inferior, scoateți întreaga seringă din flacon (Fig. 4)

5. Goliți seringa în orice băutură nealcoolică, cu excepția ceaiului, apăsând în jos inelul de la vârf.

6. Onchideți flaconul

7. Clătiți seringa cu puțină apă. Posibilitate de reacție adversă

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate

persoane.

DESCRIEREA PREPARATULUI
Comprimate filmate oblongi, de culoare albă.                                                         INDICATII TERAPEUTICE

Ictus ischemic în faza acută şi sechelele lui neurologice.

Traumatism cranio-cerebral şi sechelele lui neurologice.

Tulburâri cognitive şi comportamentale în rezultatul afecţiunilor cerebrale vasculare şi degenerative.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi
Doza recomandată constituie 500-2000 mg/zi (1 -4 comprimate). In funcţie de severitatea simptomelor.
Dozele pot fi modificate în funcţie de recomandaţiile medicului
Vârstnici
Nu este necesarâ ajustarea dozei la această categorie de pacienţi.
Copii
Experienţa de admimstrare la copii este limitatâ; prin urmare preparatul la copii se va administra dacă beneficul terapeutic scontat depâşeşte riscul posibil.
ATENŢIONARI Şl PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Nu există date adecvate privind administrarea citicolinei la femeile gravide. Citicolina nu ar trebui să fie utilizatâ în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. De aceea se administreazâ doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potential.                                                                                                                                                                SUPRADOZAJ
Cazuri de supradozaj nu au fost înregistrate.                                                                                 CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la citicolină sau la oricare dintre excipienţi.
Nu se va administrate pacienţii cu hipertonusul sistemului nervos parasimpatic.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul pacienţilor adulți cu boală Alzheimer de intensitate moderată până la severă. Doze şi mod de administrare
Tratamentul trebuie început şi supravegheat de către un medic cu experienţă în diagnosticarea
şi tratamentul demenţei Alzheimer. Tratamentul trebuie început doar dacă este disponibilă o
persoană care îngrijeşte pacientul şi care va monitoriza cu regularitate administrarea
medicamentului de către pacient. Diagnosticul trebuie stabilit conform ghidurilor de practică
medicală în vigoare.
Toleranţa la tratament şi doza de memantină trebuie evaluate la intervale regulate de timp, de
preferat în primele trei luni de la începerea tratamentului. În consecinţă, beneficiul terapeutic
al tratamentului cu memantină şi toleranţa pacientului la tratament trebuie evaluate la
intervale regulate de timp, în conformitate cu ghidurile clinice în vigoare. Tratamentul de
întreţinere poate fi continuat atât timp cât se poate evidenţia un beneficiu terapeutic şi
pacientul tolerează tratamentul cu memantină.
Întreruperea tratamentului trebuie luată în considerare atunci când nu mai sunt dovezi ale
prezenţei unui efect terapeutic sau dacă pacientul nu tolerează tratamentul. Mod de administrare
Memantine-Richter trebuie administrat pe cale orală, o dată pe zi şi trebuie luat în acelaşi
moment în fiecare zi. Comprimatele filmate pot fi administrate cu sau fără alimente.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3yXVTJC

Astenor Forte, 20 fiole
Asigurarea rezervele energetice ale organismului pentru forta si puterea necesara in stari de epuizare fizica si psihica. Este un sustinator de efort redutabil pentru toti cei care isi propun sa isi imbunatatesca performantele. Asigurarea recuperarea rapida dupa interventii chirurgicale, chimioterapie sau in covalescenta dupa boli infectioase, respiratorii, cardiace sau neurologice.

Compozit pe fiola:

L- arginina............413 mg

Acid malic...........1500 mg

Astenor Forte contine doi aminoacizi care sustine recuperarea energetica a organismului si il ajuta sa se recupereze si sa-si imbunatateasca performante. Arginina este implicata in transformarea amoniacului in uree la nivel hepatic si creste sinteza hepatica de aminoacizi si proteine. De asemenea, este o componentă structurală importantă a proteinelor și participa la metabolismul energetic al sistemului muscular. Acidul malic intervine in metabolismul energetic al sistemului muscular prin stimularea producerii de ATP.

Formula cu gust placut de prune.

Fara parabeni si interactiuni medicamentoase.

Fara efect dopant la sportivi.

Ingrediente:

apa purificata; indulcitori: zaharoză, ciclamat de sodiu, sucraloză, zaharinat de sodiu; acid DL-malic, L-arginina baza anhidra; conservanti: sorbat de potasiu, benzoat de potasiu; aroma de pruna.

Mod de utilizare:

Copii de peste 12 ani și adulti: 1-3 fiole pe zi, după masă.

Continutul unei fiole (10 ml) poate fi consumat direct sau diluat în apa.

A nu se depasi doza recomandata pentru consumul zilnic.

Suplimentul alimentar nu trebuie sa inlocuiasca un regim alimentar variat si echilibrat si un mod de viata sanatos.

Femeile insarcinate sau care alapteaza trebuie sa consulte specialistul inainte de a utiliza Astenor Forte.

A nu se lasa la indemana si vederea copiilor mici.

Zdrovit Anticarcel – preparat cu o compozitie optimizata de: potasiu, vitamina e, magneziu si vitamina b6 ajuta la functionarea corespunzatoare a muschilor.

Potasiul – are rol in transmiterea impulsurilor nervoase la nivelul sistemului nervos si muscular, asigura o succesiune normala a reactiilor implicate in contractilitatea musculara.

vitamina e – este un antioxidant fiziologic, ajuta la stabilizarea membranei celulare.

magneziul – are un rol important in contractia musculara, face parte din multe sisteme enzimatice cu rol esential in reglarea unor procese biochimice si influenteaza dezvoltarea optima a sistemului osos.

Vitamina B6 – favorizeaza absorbtia magneziului, impreuna cu care actioneaza sinergic.

Doza recomandata: 1-2 comprimate pe zi.

NOOFEN®

capsule

INDICAŢII TERAPEUTICE

- Stări astenice şi anxio-nevrotice: nelinişte, frică, anxietate; stări obsesive, psihopatie; la vârstnici – insomnie, nelinişte nocturnă.

- Profilaxia stărilor de stres înainte de intervenţii chirurgicale sau investigaţii diagnostice dureroase.

- Boala Ménière (afecţiuni ale urechii interne), profilaxia vertijului, determinat de disfuncţia analizatorului vestibular de diversă geneză.

- Profilaxia cinetozelor (tulburări vestibulare, cu simptome caracteristice: stare de rău general, greaţă, vomă, determinate de aflarea în transportul în mişcare, de exemplu, barcă sau avion).

- La copii – tratamentul gângăvelii, enurezisului, ticurilor.

- Remediu adjuvant în tratamentul complex pentru jugularea sindromului de abstinenţă alcoolică (tulburări psihopatologice şi somatovegetative).

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Noofen® se administrează pe cale orală, înainte de masă, cu o cantitate suficientă de apă.

Stări astenice şi anxio-nevrotice: adulţilor – câte 500 mg 1 - 3 ori pe zi.

Cura de tratament constituie 2-3 săptămâni. La necesitate cura de tratament poate fi prelungită până la 4-6 săptămâni.

În sindrom algic moderat şi tulburări menopauzale se recomandă câte 500 mg zilnic timp de 4 săptămâni.

Boala Ménière şi vertije de diversă geneză, determinate de disfuncţia analizatorului vestibular:

- tulburări ale funcţiei analizatorului vestibular de etiologie infecţioasă şi în perioada de acutizare a bolii Ménière – câte 500 mg de 4 ori pe zi timp de 5-7 zile, în caz de reducere a simptomelor vestibulare – câte 500 mg de 2-3 ori pe

zi timp de 5-7 zile, ulterior – câte 500 mg o dată pe zi timp de încă 5 zile. În caz de evoluţie uşoară a maladiei se administrează câte 500 mg odatâ pe zi timp de 5-7 zile;

- tulburări ale funcţiei analizatorului vestibular de etiologie vasculară şi traumatică – câte 500 mg de 1-2 ori pe zi timp de 12 zile.

Pentru profilaxia răului de mişcare (cinetozelor) se administrează 500 mg în priză unică cu o oră înaintea călătoriei preconizate sau la apariţia primelor simptome ale răului de mişcare. La dezvoltarea simptomelor severe (vomă etc.) administrarea preparatului este puţin eficientă.

În calitate de remediu adjuvant pentru jugularea sindromului de abstinenţă alcoolică: în primele zile de tratament se administrează câte 500 mg de 2-3 ori în timpul zilei şi 500 mg seara, cu reducerea treptată a dozei nictemerale până la cea uzuală.

REACŢII ADVERSE

Convenţia MedDRA privind frecvenţa

Foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente

(>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu

frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Ca şi alte remedii medicamentoase, Noofen® poate provoca reacţii adverse, deşi ele nu se manifestă la toţi pacienţii. Noofen®, de obicei, este bine tolerat.

Tulburări ale sistemului nervos: somnolenţă.

Tulburări gastrointestinale: greaţă.

Tulburări ale sistemului imunitar: rare -reacții allergice (erupții cutanate, prurit).

Tulburări hepatobiliare: la administarea pe termen îndelungat a dozelor marihepatotoxicitate.

După administrarea primelor doze sau în caz de supradozare sunt posibile somnolenţă şi greaţă. Rar – reacţii alergice (erupţii cutanate, prurit).

La administrarea îndelungată a dozelor mari – hepatotoxicitate.

Dacă pe durata tratamentului apare orice reacţie adversă nemenţionată în această instrucţiune sau vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă, e necesar de adresat la medic.

CONTRAINDICAŢII

- Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului.

- Sarcina şi perioada de alăptare.

- Copiilor cu vârsta sub 14 ani (pentru această formă farmaceutică).

SUPRADOZARE

Nu au fost raportate cazuri de supradozare.

Noofen® este un preparat puţin toxic.

Simptome: somnolenţă, greaţă, vomă, vertij. La administrarea îndelungată a dozelor mari poate să se dezvolte eozinofilie, hipotensiune arterială, distrofia grăsoasă a ficatului, tulburări ale funcţiei renale.

Tratament: lavaj gastric, administrarea cărbunelui activat, terapie de menţinere şi simptomatică. Antidot specific nu se cunoaşte.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Se administrează cu precauţie bolnavilor cu afecţiuni eroziv-ulceroase ale stomacului şi/sau ale duodenului. Pentru protecţia mucoasei de acţiunea iritantă a preparatului la aceşti pacienţi se indică doze mai mici.

E necesar de respectat o precauţie deosebită în caz de insuficienţă hepatică.

La administrarea îndelungată se va monitoriza tabloul sângelui periferic, de asemenea indicii funcţiei ficatului.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Este contraindicată administrarea preparatului în sarcină şi perioada de alăptare.

Influenţa asupra capacităţii de conducere a autovehiculelor şi de manevrare a utilajului

Pacienţii, la care la administrarea preparatului apare somnolenţă sau alte tulburări din partea sistemului nervos central, vor respecta o precauţie deosebită în timpul conducerii autovehiculelor sau manevrării utilajelor.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Noofen® poate fi combinat cu remedii psihotrope. La administrarea concomitentă cu aceste remedii e necesar de redus doza de Noofen®. Preparatul intensifică şi prelungeşte acţiunea remediilor hipnotice, opioide, neuroleptice şi antiparkinsoniene.

PREZENTARE, AMBALAJ

Capsule 500 mg. Câte 6 capsule în blister, câte 4 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE

A se păstra la loc uscatla temperatura sub 25 ºC.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

TERMEN DE VALABILITATE

2 ani.

A nu se utiliza după data de expirare , indicată pe ambalaj.

STATUTUL LEGAL

Cu prescripţie medicală.

DESCRIEREA PRODUSULUI
Magne B6 sol. orala 10ml N10
Compozitia si forma de prezentare: Cutie cu 10 fiole a 10 ml solutie buvabila.
Actiunea farmacologica: Magneziul este un element mineral prezent in mod natural in toate celulele corpului uman, regleaza in special influxul nervos si contractia musculara. Aportul de magneziu necesar organismului este asigurat printr-o alimentatie echilibrata. Deficitul de magneziu poate sa apara atunci cand alimentatia este dezechilibrata, de exemplu in cazul unor regimuri alimentare foarte restrictive sau in anumite situatii, cum sunt efort fiziC intens, perioada de crestere, stres, tratament cu anumite medicamente (de exempu diuretice).
INDICATII
- nervozitate, iritabilitate, anxietate usoara, oboseala trecatoare, tulburari minore de somn, - manifestari de anxietate, cum sunt spasme digestive sau palpitatiile (la subiecti fara afectiuni cardiace).
- crampe musculare, furnicaturi.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti: 3 fiole pe zi. Copii si sugari peste 10 kg (aproximativ 1 an): 10-30 mg/kg corp/zi (0,4-1,2 mmol/kg corp/zi), sau 1 pana la 3 fiole pe zi.
Doza zilnica va fi divizata in 2 - 3 prize, administrate in timpul meselor, dupa diluare intr-o jumatate de pahar cu apa.
CONTRAINDICATII
- daca sunteti alergic la oricare dintre componentii produsului-
- daca suferiti de insufcienta renala severa (afectare a functiei rinichilor).
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
La pacientii cu insuficienta renala moderata este necesara prudenta, pentru o evita riscurile care ar putea proveni de la cresterea concentratiei magneziului in sange.
In cazul carentei de calciu asociate, se recomanda, ca prima masura, in majoritatea cazurilor, corectarea deficitului de magneziu inainte de a incepe administrarea de calciu.
Conditii de Pastrare:A nu se utiliza dupa data de expirare inscrisa pe ambalai.
A se pastra la temperaturi sub 25 grade C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor.

1.    Ce este Ketilept comprimate filmate şi pentru ce se utilizează
Numele medicamentului prescris pentru dumneavoastră este Ketilept. Substanţa activă pe care o conţine este quetiapina. Aceasta aparţine unui grup de medicamente numite antipsihotice. Ketilept poate fi utilizat pentru tratarea mai multor afecţiuni cum sunt:
•    Depresie bipolară: când vă simţiţi trist. Puteţi observa că vă simţiţi deprimat, vinovat, fără energie, fără poftă de mâncare sau că nu puteţi dormi.
•    Manie: când vă puteţi simţi foarte excitat, având o stare de plutire, agitat, entuziasmat sau hiperactiv sau puteţi avea tulburări de judecată incluzând stare agresivă sau distructivă.
•    Schizofrenie: când puteţi auzi sau simţi lucruri care nu sunt reale, crede lucruri care nu sunt adevărate sau vă puteţi simţi neobişnuit de suspicios, anxios, confuz, vinovat, tensionat sau deprimat.
Medicul dumneavoastră poate continua să vă prescrie Ketilept chiar şi atunci când vă simţiţi mai bine cu scopul de a preîntâmpina reapariţia simptomelor maladiei dumneavoastră.

Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că aveţi aceste simptome şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, îl puteţi ruga să vă spună dacă nu consideră că simptomele dumneavoastră s-au agravat sau dacă îl îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Dacă aveţi întrebări cu privire la efectul medicamentului Ketilept comprimate filmate, sau pentru ce scop a fost prescris dumneavoastră, discutaţi cu medicul dumneavoastră.

2.    Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ketilept comprimate filmate
Nu utilizaţi Ketilept comprimate filmate:
•    dacă sunteţi alergic la quetiapină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
•    dacă utilizaţi sau aţi utilizat recent următoarele preparate:
o    inhibitori ai proteazei HIV, pentru tratamentul infecțiilor cu SIDA,
o    preparate, care conțin azoli, de exemplu ketoconazol (pentru tratamentul infecțiilor fungice)
o    eritromicină, claritromicină (antibiotice pentru infecții)
o    nefazodonă (un medicament pentru tratamentul depresiei).
Nu utilizaţi Ketilept dacă oricare dintre cele de mai sus se aplică în cazul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a utiliza Ketilept.

Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Ketilept comprimate filmate, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
•    dumneavoastră sau cineva din familia dumneavoastră prezintă sau a avut în antecedente boli de inimă, de exemplu creşterea frecventă a ritmului inimii, tulburare cunoscută ca prelungirea intervalului QT, sau dacă luaţi orice medicament care poate să aibă efect asupra ritmul inimii dumneavoastră;
•    aveţi tensiune arterială scăzută;
•    aţi avut un accident vascular cerebral, mai ales dacă sunteţi în vârstă;
•    dumneavoastră sau cineva din familia dumneavoastră prezintă în antecedente apariţia trombozei (formarea cheagurilor de sânge în vase), sau luaţi medicamente care pot fi asociate cu formarea cheagurilor de sânge în vase;
•    aveţi boli de ficat;
•    aţi avut vreodată o criză epileptică;
•    dacă aveţi febră, respiraţie frecventă, transpiraţii în exces, modificarea stării de conştienţă, rigiditatea muşchilor (vezi pct. 4 “sindrom neuroleptic malign“);
•    aveţi diabet zaharat sau prezentaţi risc de a face diabet zaharat (diabet zaharat în familia dumneavoastră sau creşterea nivelului plasmatic de glucoză în timpul sarcinii). În acest caz, medicul dumneavoastră vă poate verifica valorile de zahăr din sânge în timp ce luaţi comprimatele Ketilept;
•    aveţi pancreatită (inflamare a pancreasului) sau prezentaţi factori de risc de pancreatită, de exemplu pietre la vezica biliară sau creşterea concentraţiilor trigliceridelor (un anumit tip de lipide al sângelui dumneavoastră);
•    ştii că aţi avut în trecut valori scăzute de globule albe în sânge (care se poate sau nu să fi fost cauzate de alte medicamente);
•    sunteţi o persoană în vârstă cu demenţă (tulburarea funcţiilor creierului). Dacă sunteţi, Ketilept nu trebuie luat deoarece grupul de medicamente la care aparţine Ketilept pot creşte riscul de accident vascular cerebral, sau în unele cazuri apare riscul de deces la persoanele în vârstă cu demenţă.
•    aţi avut vreodată încetare momentană a respiraţiei în timpul somnului normal (apnee de somn) şi dacă luaţi medicamente care inhibă activitatea creierului (deprimante);
•    aţi avut sau aveţi imposibilitatea de a goli complet vezica urinară (retenţie urinară), dacă aveţi prostată mărită, obstrucţie intestinală sau creşterea presiunii intraoculare. Aceste condiţii sunt de obicei cauzate de medicamente, numite „anticolinergice“. Aceste medicamente influenţează funcţia celulelor nervoase pentru a trata anumite boli.

Dacă vă internaţi în spital este important să anunţaţi personalul medical că utilizaţi tratament cu Ketilept.

Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă după utilizarea Ketilept aveţi:

•    O asociere de febră, rigiditate musculară severă, transpiraţii sau un grad scăzut de conştienţă (o afecţiune numită “sindrom neuroleptic malign”). Poate fi necesar tratament medical imediat.
•    Mişcări necontrolate, în special ale feţei sau limbii.
•    Ameţeli sau senzaţie severă de somn. Acest lucru poate creşte riscul de producere a leziunilor accidentale (căderi) la pacienţii vârstnici.
•    Convulsii
•    O erecţie prelungită şi dureroasă (priapism)
Aceste modificări pot fi datorate acestui tip de medicament.

Spuneți medicului dumneavoastră cât de repede se poate dacă în timpul utilizării Ketilept aveţi:
•    Febră, simptome asemănătoare gripei, inflamare a gâtului, sau alte infecţii, acest lucru putându-se datora numărului foarte scăzut de celule albe în sânge, situaţie care poate determina întreruperea Ketilept şi/sau a tratamentului administrat.
•    Constipaţie însoţită de dureri abdominale persistente, sau constipaţie care nu răspunde la tratament, acest lucru putând determina un blocaj grav la nivelul intestinului.

Gânduri de sinucidere şi agravarea stării dumneavoastră de depresie
Depresia şi/ sau tulburările de anxietate de care suferiţi vă pot provoca uneori idei de auto-vătămare. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu antidepresive, deoarece acţiunea tuturor acestor medicamente se produce în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni şi câteodată şi mai mult.
Sunteţi mai predispus spre astfel de idei:
•    dacă aţi avut anterior gânduri de sinucidere sau auto-vătămare;
•    dacă sunteţi adult tânăr. Informaţiile rezultate din studiile clinice arată existenţa unui risc crescut de comportament legat de sinucidere la adulţii cu vârstă mai mică de 25 de ani, care suferă de o afecţiune psihică.
În cazul în care aveţi gânduri de auto-vătămare sau sinucidere, contactaţi-vă imediat medicul sau adresaţi-vă fără întârziere unui spital.
Poate fi util să vă adresaţi unei rude sau unui prieten apropiat, căruia să-i spuneţi că vă simţiţi deprimat sau că suferiţi de o tulburare de anxietate şi pe care să-l rugaţi să citească acest prospect. În acelaşi timp, puteţi ruga persoana respectivă să vă spună dacă nu consideră că starea dumneavoastră s-a agravat sau dacă o îngrijorează vreo modificare apărută în comportamentul dumneavoastră.
Creştere în greutate
Creşterea în greutate a fost observată la pacienţii care iau Ketilept. Dumneavoastră şi medicul dumneavoastră trebuie să verificaţi greutatea dumneavoastră în mod regulat.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
La copii şi adolescenţi nu a fost determinată siguranţa şi eficacitatea preparatului Ketilept. Ketilept nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.

Ketilept împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Nu utilizaţi Ketilept dacă luaţi oricare dintre următoarele medicamente:
•    Unele medicamente pentru HIV,
•    Medicamente cu structură azolică (pentru infecţii fungice),

•    Eritromicină sau claritromicină (pentru infecţii),
•    Nefazodonă (pentru depresie).

Spuneţi medicului dumneavoastră dacă utilizaţi oricare dintre următoarele medicamente:
•    Medicamente pentru epilepsie (ca fenitoină sau carbamazepină)
•    Medicamente pentru tensiune arterială mare
•    Barbiturice (pentru tratamentul tulburărilor de somn)
•    Tioridazină sau Litiu (alte medicamente antipsihotice)
•    Medicamente care influenţează modul în care bate inima dumneavoastră, de exemplu
medicamente care determină dezechilibre electrolitice (concentraţii scăzute de potasiu sau magneziu) cum sunt diureticele (pastile utilizate pentru eliminarea excesului de apă din corp) sau anumite antibiotice (medicamente pentru tratarea infecţiilor)
•    Medicamente care pot determina constipaţie
•    medicamente,    numite    „anticolinergice“.    Aceste    medicamente    influenţează    funcţia sistemului nervos cu scopul pentru a trata anumite boli

Înainte de a înceta să luaţi orice medicament, vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră.

Influenţa preparatului Ketilept asupra testelor de laborator
Dacă aveţi nevoie să faceţi teste de urină, luând quetiapina pot apărea rezultate fals-pozitive pentru metadonă sau anumite medicamente pentru depresie denumite antidepresive triciclice (ADTC), atunci când sunt folosite unele metode de testare, chiar dacă nu aţi luat metadonă sau ADTC. Dacă se întâmplă acest lucru, poate fi efectuat un test mai specific.

Utilizarea Ketilept cu alimente, băuturi şi alcool
Puteţi lua Ketilept înainte sau în timpul meselor.
Fiţi atent cât alcool consumaţi. Acest lucru se datorează faptului că efectele asociate ale alcoolului şi Ketilept pot să determine somnolenţă.
Nu consumaţi suc de grepfruit în timp ce utilizaţi Ketilept. Poate modifica modul de acţiune al medicamentului.

Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Nu trebuie să luaţi Ketilept în timpul sarcinii, dacă nu aţi discutat cu medicul asupra acestui lucru. Următoarele simptome pot să apară la sugari născuţi din mame care au utilizat Ketilept în cursul celui de-al treilea trimestru de sarcină (ultimele trei luni de sarcină): tremurături, rigiditate musculară şi/sau slăbiciune musculară, somnolenţă, agitaţie, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome, trebuie să vă adresaţi medicului.
Alăptarea
Ketilept nu trebuie utilizat în timpul alăptării.
Înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În timpul tratamentului cu Ketilept pot să apară somnolenţă. Nu conduceţi sau folosiţi utilaje până când nu ştiţi cum vă afectează acest medicament.

Ketilept comprimate filmate conţine lactoză.

În caz de intoleranţă la lactoză trebuie luat în considerare faptul că fiecare comprimat filmat de Ketilept de 25 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg şi 300 mg conţine 4,42 mg, 17,05 mg, 25,47 mg, 34,1 mg, şi 50,94 mg de lactoză.
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.


3.    Cum să luaţi Ketilept
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Modul de administrare a preparatului Ketilept se va determina de medic. Medicul dumneavoastră va decide cu privire la doza de start şi pe care o poate creşte treptat. Pentru fiecare indicaţie există scheme terapeutice diferite.
Doza de întreţinere (doza zilnică) va depinde de boala şi de nevoile dumneavoastră dar de obicei va fi între 150 mg şi 800 mg pe zi.
Modul de utilizare
•    Veţi utiliza comprimatele o singură dată pe zi, la culcare, sau de două ori pe zi, în funcţie de boala dumneavoastră.
•    Înghiţiţi comprimatele întregi, cu un pahar plin cu apă.
•    Puteţi să utilizaţi comprimatele dumneavoastră cu sau fără mâncare
•    Nu beţi suc de grapefruit în timp ce utilizaţi Ketilept. Poate influenţa modul de acţiune al medicamentului.
•    Nu întrerupeţi utilizarea comprimatelor chiar dacă vă simţiţi mai bine, până când medicul dumneavoastră nu vă spune acest lucru.
Copii şi adolescenţi
Preparatul Ketilept nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.

Dacă luaţi mai mult Ketilept comprimate filmate decât trebuie
Dacă dumneavoastră aţi luat mai multe comprimate Ketilept decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat la medic sau la cel mai apropiat spital. Luaţi acest prospect şi comprimatele rămase pentru a arăta medicului.
În general, simptomele raportate în caz de supradozaj sunt: somnolenţă, ameţeli, bătăi rapide ale inimii.

Dacă uitaţi să luaţi Ketilept comprimate filmate
Dacă aţi uitat să luaţi o doză, luaţi doza respectivă imediat ce vă amintiţi. Nu luaţi doza omisă cu puţin timp înainte sau în acelaşi timp cu doza următoare. Apoi continuaţi tratamentul aşa cum v-a fost prescris de către medicul dumneavoastră.
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă încetaţi să utilizaţi Ketilept comprimate filmate
Nu întrerupeţi tratamentul cu Ketilept decât dacă medicul vă va spune să o faceţi, chiar dacă vă simţiţi mai bine.
Dacă întrerupeţi brusc tratamentul cu Ketilept puteţi manifesta simptome ca greaţă, vărsături, insomnie, ameţeli, dureri de cap, diaree sau iritabilitate; pot reveni simptomele bolii iniţiale. Medicul vă poate indica scăderea treptată a dozelor înainte de a întrerupe tratamentul.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4.    Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
•    Ameţeli (pot duce la prăbuşire), dureri de cap, gură uscată
•    Stare de somnolenţă (poate să dispară în timp dacă continuaţi să utilizaţi Ketilept) (poate duce la căderi)
•    Creștere în greutate
•    Simptome de întrerupere (simptome care apar la întreruperea tratamentului cu Ketilept) includ senzaţia de rău (greaţă), stare de rău (vărsături), imposibilitatea de a dormi (insomnie), ameţeli, dureri de cap, diaree şi iritabilitate. Este recomandată întreruperea treptată pe o perioadă de cel puţin 1-2 săptămâni
•    Mişcări musculare anormale. Acestea includ o dificultate în a începe mişcarea musculară, tremurături, agitaţie sau rigiditate musculară neînsoţită de durere.
•    Modificări ale valorilor anumitor tipuri de grăsimi (trigliceride şi colesterol total).

Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
•    Bătăi rapide ale inimii
•    Senzaţie că inima bate puternic, repede sau neregulat
•    Constipaţie, senzaţie de stomac deranjat (indigestie)
•    Stare de slăbiciune ameţel

•    Umflare a mâinilor şi picioarelor
•    Scăderea tensiunii arteriale când vă ridicaţi în picioare. Aceasta poate să vă dea ameţeli sau leşin (poate duce la căderi)
•    Creşterea concentraţiei de zahăr din sânge
•    Vedere înceţoşată,
•    Vise anormale şi coşmaruri
•    Senzaţie accentuată de foame
•    Iritabilitate
•    Tulburări ale vorbirii şi limbajului
•    Gânduri de sinucidere şi înrăutăţirea stării dumneavoastră de depresie. Contactaţi imediat medicul dumneavoastră sau mergeţi imediat la cel mai apropiat spital!
•    Scurtarea respiraţiei
•    Vărsături (mai ales la vârstnici)
•    Febră
•    Modificări ale cantităţii de hormoni tiroidieni în sânge
•    Scăderea numărului anumitor tipuri de celule din sânge
•    Creşterea concentraţiei de enzime ale ficatului în sânge
•    Creşterea cantităţii hormonului prolactină în sânge. În cazuri rare, creşterea concentraţiei hormonului prolactină ar putea determina următoarele:
o    Umflarea sânilor şi secreţie neaşteptată de lapte la bărbaţi şi femei
o    Menstruaţie neregulată la femei

Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):
•    Convulsii
•    Reacţii alergice care pot include apariţia de noduli (vânătăi), umflarea pielii şi a zonei din jurul gurii
•    Senzaţie neplăcută în picioare (numită şi sindromul picioarelor neliniştite)
•    Dificultăţi la înghiţire
•    Mişcări care nu pot fi controlate, în special ale feţei sau limbii
•    Disfuncţii sexuale

•    Diabet zaharat
•    Modificări ale activităţii electrice ale inimii evidenţiate prin ECG (prelungirea intervalului QT)
•    Bătăi mai rare ale inimii care pot să apară la începutul tratamentului şi care pot fi asociate cu o tensiune arterială mică şi leşin
•    Dificultăţi la urinare
•    Leşin (poate determina căderi)
•    Nas înfundat
•    Scăderea cantităţii de celule roşii din sânge
•    Scăderea cantităţii de sodiu din sânge.
•    Agravarea diabetului zaharat preexistent

Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane):
•    O asociere de temperatură mare (febră), transpiraţii, rigiditate musculară, stare marcată de slăbiciune sau leşin (o afecţiune numită “sindrom neuroleptic malign”)
•    Îngălbenirea pielii şi a albului ochilor (icter)
•    Inflamarea ficatului (hepatită)
•    O erecţie de lungă durată şi dureroasă (priapism)
•    Umflarea sânilor şi secreţie lactată neaşteptată ( galactoree ) la bărbaţi şi femei
•    Tulburări menstruale
•    Cheaguri de sânge în special în venele de la nivelul picioarelor (simptomele includ umflături, durere şi roşeaţă la nivelul picioarelor); aceste cheaguri de sânge se pot deplasa prin vasele de sânge până la plămâni unde pot determina simptome ca durere în piept şi dificultate la respiraţie. Dacă observaţi oricare din aceste simptome adresaţi-vă imediat medicului.
•    Mers, vorbit, mâncat sau alte activităţi în timpul somnului
•    Scăderea temperaturii corpului (hipotermie)
•    Inflamarea pancreasului (care determină dureri puternice în abdomen şi în spate)
•    O stare (numită ”sindrom metabolic”) în care puteţi prezenta o asociere a 3 sau mai multe simptome din următoarele: o creştere a cantităţii de grăsimi din jurul abdomenului, o scădere a valorilor ”colesterolului bun” (HDL-C), o creştere a concentraţiei unor anumite categorii de grăsimi din sânge numite trigliceride, tensiune arterială mare şi creşterea concentraţiei de zahăr din sângele dumneavoastră
•    O asociere de febră, simptome asemănătoare gripei, umflarea gâtului sau alte infecţii cu scăderea pronunţată a numărului de celule albe din sânge, o stare numită agranulocitoză.
•    Obstrucţie intestinală.
•    Creşterea concentraţiei de creatin fosfokinază în sânge (o substanţă din muşchi).

Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane):
•    Erupţii trecătoare pe piele grave, băşici sau pete roşii pe piele
•    O reacţie alergică severă (numită anafilaxie) care poate determina dificultate la respiraţie sau şoc
•    Umflarea rapidă a pielii, mai ales în jurul ochilor, buzelor şi gâtului (angioedem)
•    Apariţia severă de vezicule la nivelul pielii, gurii, ochilor şi organelor genitale (sindrom Stevens-Johnson)
•    Secreţia neadecvată a hormonului care controlează volumul de urină.
•    Deteriorarea fibrelor musculare i durere în muşchi (rabdomioliză)

Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
•    Erupţie trecătoare pe piele cu pete roşii neregulate (eritem multiform)
•    Reacţii alergice grave care apar brusc cu simptome cum sunt febră şi vezicule pe piele

şi descuamare a pielii (necroliză epidermică toxică)
•    Simptome de întrerupere a tratamentului la noi născuţii a căror mame au utilizat Ketilept în timpul sarcinii.

Clasa de medicamente din care face parte Ketilept, poate să determine tulburări ale frecvenţei bătăilor inimii ce pot fi grave sau chiar să evolueze spre deces.

Unele reacţii adverse pot fi constatate numai la analizele de sânge. Acestea includ:
•    creşterea cantităţii unor grăsimi din sânge (trigliceride şi colesterolul total)
•    creşterea cantităţii de zahăr din sânge,
•    modificarea nivelului de hormoni tiroidieni din sânge,
•    creşterea concentraţiei enzimelor ficatului,
•    scăderea numărului unor tipuri de celule din sânge (precum celule albe şi roşii),
•    creşterea cantităţii de creatin fosfokinază (o substanţă din muşchi),
•    scăderea cantităţii de sodiu din sânge
•    creşterea concentraţiei hormonului prolactină în sânge. Creşterea concentraţiei hormonului prolactină poate avea, în cazuri rare, următoarele consecinţe:
o    La bărbaţi şi femei umflarea sânilor şi secreţie lactată neaşteptată.
o    La femei să apară menstruaţii neregulate.
De aceea, este posibil ca medicul dumneavoastră să vă ceară să faceţi o analiză a sângelui din când în când.

Reacţii adverse la copii şi adolescenţi
Reacţiile adverse care pot apărea la adulţi pot să apară, de asemenea, la copii şi adolescenţi. Următoarele reacţii adverse au fost observate mai frecvent la copii şi adolescenţi sau nu au fost observate la adulţi:
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane) :
•    Creşterea    cantităţii    din    sânge    a    hormonului    numit    prolactină.    Creşterea concentraţiei hormonului prolactină poate duce în rare cazuri la următoarele:
-    mărirea volumului sânilor şi secreţie neaşteptată de lapte la băieţi şi fete

-    absenţa ciclului menstrual sau ciclu menstrual neregulat la fete
•    Creşterea poftei de mâncare
•    Vărsături
•    Mişcări anormale ale muşchilor. Acestea includ dificultăţi la punerea muşchilor în mişcare, tremurături, stare de nelinişte sau rigiditate musculară fără durere
•    Creşterea tensiunii arteriale.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
•    Stare de slăbiciune, leşin (poate duce la căderi)
•    Nas înfundat.
•    Iritabilitate.

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

5.    Cum se păstrează Ketilept
A se păstra la temperaturi sub 25°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.


6.    Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Ketilept comprimate filmate Substanţa activă
Fiecare comprimat filmat conţine quetiapină 25 mg, 100 mg, 150 mg, 200 mg şi 300 mg (sub formă de fumarat de quetiapină 28,78 mg, 115,13 mg, 172,70 mg, 230,26 mg şi 345,40 mg, corespunzător).
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, carboximetilamidon de sodiu (tip A), povidonă, stearat de magneziu, dioxid de siliciu coloidal anhidru;
Film:
Opadry II White 33G28523: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), lactoză monohidrat, macrogol 3350,
triacetină (comprimate filmate 25 mg, 100 mg, 300 mg).
Opadry II White 33G28523 şi Opadry II Pink 33G24283: hipromeloză, dioxid de titan (E 171), lactoză monohidrat, macrogol 3350, triacetină, oxid roşu de fer (E 172), oxid galben de fer (E 172) (comprimate filmate 150 mg, 200 mg).

Cum arată Ketilept comprimate filmate şi conţinutul ambalajului
Comprimate filmate

Ketilept 25 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu litera stilizată "E" pe o parte şi numărul "201" pe altă parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.

Ketilept 100 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "202" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.

Ketilept 150 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "203" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.

Ketilept 200 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz-închis, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "204" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.

Ketilept 300 mg
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu litera stilizată "E" şi numărul "205" pe o parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.

Conţinutul ambalajului
Câte 10 comprimate filmate în blistere din PVC-PVdC/Al. Câte 3 sau 6 blistere împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.

Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul

Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38. Ungaria

Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1165 Budapesta, Bökényföldi út 118-120. Ungaria

1.    Ce este Frontin şi pentru ce se utilizează
Alprazolam, substanţa activă din comprimatele de Frontin face parte din grupa benzodiazepinelor, medicamente cu efecte anxiolitice, sedativ-hipnotice, relaxante musculare şi cu acţiune anticonvulsivantă.
Comprimatele de Frontin sunt prescrise pentru a trata stările de anxietate, tulburările anxios-depresive starea de depresie asociată sau nu cu alte tulburări organice şi tulburările de panică.
2.    Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Frontin Nu luaţi Frontin:
-    dacă sunteţi alergic la alprazolam, la alte medicamente înrudite (benzodiazepine) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
-    dacă aveţi o afectare severă a funcţiei respiratorii (insuficienţă respiratorie severă),
-    dacă aveţi o boală numită sindromul de apnee în somn,
-    dacă aveţi insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie),
-    dacă suferiţi de o boală a muşchilor numită miastenia gravis.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Frontin, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
În mod special spuneţi medicului dumneavoastră dacă vă aflaţi în una dintre următoarele situaţii:
-    aveţi o afectare a funcţiei ficatului sau rinichilor;
-    aţi fost sau sunteţi atât de depresiv încât v-a trecut prin minte să vă luaţi viaţa;
-    aveţi sau aţi avut probleme psihice care au necesitat tratament în spital;
-    aveţi probleme cu plămânii;
-    aţi avut probleme în trecut cu abuzul de alcool, unele substanţe sau medicamente. În momentul când veţi opri acest tratament, medicul dumneavoastră vă va acorda sfaturile necesare;
-    aveţi o presiune crescută la nivelul ochilor (glaucom cu unghi închis);
Copii si adolescenţi
Alprazolam nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta mai mică de 18 ani.
Vârstnici
Frontin vă va fi recomandat cu precauţie şi medicul dumneavoastră va dori să vă monitorizeze.
Frontin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.
În mod special spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:
-    alte medicamente pentru afecţiuni psihice sau neurologice precum: antipsihotice, anxiolitice, hipnotice, sedative, antidepresive, antiepileptice, anticonvulsivante, anestezice;
-    medicamente pentru tratamentul durerii puternice - analgezice narcotice;
-    medicamente folosite pentru tratamentul unor afecţiuni inflamatorii grave - antihistaminice H1;
-    ketoconazol, itraconazol - folosite pentru tratamentul unor infecţii fungice;
-    nefazodonă, fluvoxamină,
-    cimetidină - folosită pentru combaterea arsurilor la stomac,
-    propoxifen - folosit pentru ameliorarea durerii,
-    fluoxetină,
-    contraceptive orale - recomandate pentru prevenirea apariţiei unei sarcini,
-    sertralină,
-    diltiazem, digoxină - folosite pentru tratamentul unor afecţiuni ale inimii,
-    eritromicină, troleandomicină - recomandate pentru tratamentul unor infecţii,
-    litiu - recomandat pentru tratamentul unor afecţiuni psihice,
-    medicamente de relaxare musculară,
-    ritonavir - folosit pentru tratamentul unor infecţii virale.
Frontin împreună cu alcool
În timpul tratamentului cu Frontin, nu trebuie să consumaţi băuturi alcoolice.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Utilizarea Frontin poate avea efecte dăunătoare asupra făptului sau nou-născutului. În unele cazuri administrarea în ultimele 3 luni de sarcină sau în timpul naşterii poate determina simptome de întrerupere la nou-născut şi o întârziere temporară a dezvoltării acestuia. De aceea dacă sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă discutaţi imediat cu medicul dumneavoastră.
Alprazolamul se excretă în laptele matern în cantităţi mici. În timpul tratamentului cu acest medicament nu trebuie să alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Este necesară precauţie în ceea ce priveşte conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor până în momentul în care se confirmă faptul că acest medicament nu afectează abilitatea de a exercita aceste activităţi.
Frontin conţine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest medicament.
3.    Cum să luaţi Frontin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Medicul dumneavoastră vă va stabili doza potrivită în funcţie de diagnsotic şi starea dumneavoastră biologică.
Doze
Adulţi
Anxietate
Doza iniţială zilnică este de 3 x 0,25-0,5 mg alprazolam, doză care poate fi scăzută sau crescută de către medicul dumneavoastră, Doza zilnică de întreţinere este de 0,5-4 mg divizată în mai multe doze.
Stări de anxietate asociate cu depresie
Doza iniţială este de 3 x 0,5 mg alprazolam pe zi, doză care poate fi scăzută sau crescută treptat de către medicul dumneavoastră, funcţie de necesităţi. Doza de întreţinere este de 1,5 până la 4 mg pe zi divizată în mai multe doze.
Tulburările de panică
Doza iniţială este de 0,5 până la 1 mg alprazolam, administrată oral seara la culcare sau 0,5 mg de 3 ori pe zi. Ulterior doza zilnică va fi crescută, rata de creştere fiind stabilită de medicul dumneavoastră. Doza crescută trebuie divizată în 3-4 doze zilnice,conform indicaţiilor medicului
În cazul în care medicul dumneavoastră decide să vă crească doza, prima va fi crescută doza de seară şi abia ulterior cele de peste zi, pentru a se asigura că rămâneţi vigilent. În cazul apariţiei reacţiilor nedorite, dozele vor fi scăzute din nou.
Vârstnici
În cazul în care sunteţi vârstnic şi dacă aveţi şi probleme cu funcţionarea rinichilor sau ficatului, medicul dumneavoastră va iniţia tratamentul cu doze mai mici: 0,25 mg de 2-3 ori pe zi. În cazul în care tratamentul este bine tolerat şi dacă mai este nevoie, doza poate fi crescută uşor progresiv.
Utilizarea la copii si adolescenţi
Frontin nu este recomandat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta mai mică de 18 ani.
Mod de administrare
Frontin se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid. Nu luaţi Frontin cu alcool.
Durata tratamentului este limitată şi nu va fi mai lungă de 12 săptămâni. În mod normal nu veţi primi o prescripţie cu durata mai lungă de 4 săptămâni. Ulterior medicul va analiza situaţia dumneavoastră şi va decide eliberarea unei alte prescripţii.
Dacă luaţi mai mult Frontin decât trebuie
Contactaţi imediat medicul dumneavoastră. Dacă luaţi mai multe comprimate decât v-au fost recomandate poate să apară somnolenţă, ameţeli, tulburări de vorbire, tulburări de coordonare motorie, comă şi depresie respiratorie. Rar pot să apară consecinţe grave, mai ales dacă utilizaţi concomitent alte medicamente sau alcool.
Dacă uitaţi să luaţi Frontin
Luaţi doza uitată cât de curând posibil. Dacă totuşi este timpul pentru următoarea doză, luaţi-o direct pe aceasta. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Continuaţi tratamentul cu doza şi la intervalul prescris.
Dacă încetaţi să luaţi Frontin
Tratamentul nu trebuie întrerupt brusc, dar trebuie întrerupt treptat sub supraveghere medicală. Întreruperea bruscă a tratamentului poate provoca simptome cum sunt cele de întrerupere care includ indispoziţie, somnolenţă, crampe musculare şi abdominale, stare de rău, transpiraţii, convulsii sau crize epileptice.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.
4.    Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele,acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Atunci când apar, reacţiile adverse se manifestă de obicei la începutul tratamentului şi tind să dispară pe măsură ce acesta avansează sau la scăderea dozelor.
Informaţi medicul dacă apare oricare din reacţiile adverse mai jos menţionate.
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
-    senzaţie de sedare,
-    somnolenţă.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
-    scăderea poftei de mâncare,
-    stare de confuzie,
-    depresie,
-    dezorientare,
-    scăderea apetitului sexual,
-    mişcări necoordonate,
-    tulburări de echilibru,
-    tulburări de memorie,
-    dificultăţi la articularea cuvintelor,
-    tulburări de atenţie,
-    somn prelungit,
-    letargie,
-    ameţeli,
-    durere de cap,
-    vedere înceţoşată,
-    constipaţie,
-    greaţă,
-    uscăciunea gurii,
-    oboseală instalată la eforturi mici,
-    iritabilitate.
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
-    secreţie crescută de hormon care stimulează secreţia lactată,
-    senzaţie nejustificată de teamă (anxietate),
-    incapacitatea de a adormi (insomnie),
-    nervozitate,
-    modificări ale comportamentului (hipomanie, manie),
-    furie,
-    ostilitate,
-    vederea, auzirea sau perceperea de evenimente sau persoane care nu există în realitate (halucinaţii),
-    agitaţie,
-    tulburări ale comportamentului sexual,
-    tulburări de gândire,
-    mişcări şi reacţii generale agitate,
-    uitare,
-    tremor,
-    modificări ale tonusului,
-    tulburări gastro-intestinale,
-    inflamaţia ficatului (hepatită),
-    tulburări ale funcţiei ficatului,
-    îngălbenirea albului ochilor şi /sau pielii (icter),
-    erupţii cutanate,
-    slăbiciune musculară,
-    incapacitatea de a reţine urina,
-    incapacitatea de a elimina urina,
-    disfuncţii sexuale,
-    tulburări ale ciclului menstrual,
-    modificări ale greutăţii,
-    creşterea presiunii la nivelul globilor oculari.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
-    dezechilibre ale unei părţi a sistemului nervos,
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5.    Cum se păstrează Frontin
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului
6.    Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Frontin
Frontin 0,25 mg
-    Substanţa activă este alprazolam.Un comprimat conţine alprazolam 0,25 mg.
-    Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, stearat de magneziu, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal
Frontin 0,5 mg
-    Substanţa activă este alprazolam.Un comprimat conţine alprazolam 0,5 mg.
-    Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, stearat de magneziu, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal, oxid galben de fer (E 172)
Frontin 1 mg
-    Substanţa activă este alprazolam.Un comprimat conţine alprazolam 1 mg.
-    Celelalte componente sunt lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidon de porumb, stearat de magneziu, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal, oxid roşu de fer (E 172).
Cum arată Frontin şi conţinutul ambalajului
Frontin 0,25 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare albă până la slab gălbui, marcate cu “E311” pe o faţă şi cu linie mediană pe cealaltă faţă.
Frontin 0,5 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare galben deschis, marcate cu “E312” pe o faţă şi cu linie mediană pe cealaltă faţă.
Frontin 1 mg
Comprimate ovale, biconvexe, de culoare roz deschis, marcate cu “E313” pe o faţă şi cu linie mediană pe cealaltă faţă.
Cutie cu un flacon din sticlă brună a 30 comprimate Cutie cu un flacon din sticlă brună a 100 comprimate

INDICAŢII TERAPEUTICE
Stări astenice, distonie neurocirculatorie, pentru creşterea capacităţii de muncă intelectuală (ca remediu care ameliorează procesele de gândire şi capacitatea de a percepe şi memoriza informaţia), în cadrul terapiei complexe în tensiune psihoemoţională, irascibilitate sporită, stări depresive, pentru normalizarea somnului; ca remediu care reduce dependenţa de alcool şi micşorează manifestările sindromului de abstinenţă alcoolică; în diverse afecţiuni funcţionale şi organice ale sistemului nervos central (tulburări cerebrale vasculare, infecţii ale sistemului nervos central, consecinţele traumelor cranio-cerebrale, encefalopatii perinatale şi alte forme, inclusiv de geneză alcoolică).

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Preparatul se administrează sublingual.

Adulţilor:
în caz de tensiune psihoemoţională, scăderea capacităţii de munca intelectuală, a memoriei, atenţiei, în forme deviate de comportament Glicised® se indică câte 1 comprimat (100 mg) de 2-3 ori pe zi timp de 15-30 zile. Doza nictemerală maximă constituie 300 mg;
în stări astenice se indică câte 2 comprimate de 3 ori pe zi timp de 30 zile;
în tulburările de somn se indică câte 100 mg (1 comprimat) cu 20 min. înainte de somn timp de 30 zile;
pentru reducerea atracţiei spre alcool şi a manifestărilor de abstinenţă se indică câte 1000 mg (1 comprimat) într-o singură priză, la necesitate se indică repetat la un interval de 15-20 minute. Doza nictemerală totală nu trebuie să depăşească 600-700 mg.
La necesitate curele de tratament cu Glicised® se repetă de 4-6 ori pe an.

Copiilor cu vârsta peste 3 ani:
cu excitabilitate sporită, labilitate emoţională şi dereglări ale somnului se indică câte 100 mg (1 comprimat) de 2-3 ori pe zi timp de 7-14 zile;
în caz de retard mintal, stări astenice se indică câte 100 mg (1 comprimat) de 2-3 ori pe zi timp de 15-30 zile.
La necesitate cura de tratament cu Glicised®poate fi repetată.

REACŢII ADVERSE

De obicei preparatul este bine tolerat.
Tulburări ale sistemului imunitar: în caz de hipersensibilitate individuală e posibilă dezvoltarea reacţiilor alergice (erupţii, prurit, urticarie).
Tulburări ale sistemului nervos: cazuri unice de înrăutăţire a concentraţiei atenţiei, cefalee, tensiune nervoasă, irascibilitate.
Tulburări gastrointestinale: a fost raportat un caz de apariţie a greţurilor.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului, hipotensiunea arterială.

Ce este Gabagamma şi pentru ce se utilizează
Gabagamma face parte din grupa medicamentelor utilizate în tratamentul epilepsiei şi al durerii
neuropate periferice (durere de lungă durată cauzată de afecţiuni ale nervilor).
Substanţa activă din Gabagamma este gabapentina.
Gabapentina este utilizată în tratamentul:
- Diferitelor forme de epilepsie (convulsii care sunt iniţial limitate la anumite zone ale creierului
şi care se extind sau nu şi în alte părţi ale creierului). Medicul dumneavoastră vă va prescrie
Gabagamma ca să vă ajute în tratamentul epilepsiei atunci când medicaţia curentă nu mai poate
controla complet starea dumneavoastră. Trebuie să luaţi suplimentar Gabagamma asociat
tratamentului dumneavoastră curent dacă nu aveţi o altă recomandare. Gabagamma poate fi, de
asemenea, utilizat individual în tratamentul adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani.
- Durerii neuropate periferice (dureri de lungă durată determinate de afecţiuni ale nervilor). O
serie de boli diferite pot determina durerea din neuropatia periferică (apărând în principal la
nivelul picioarelor şi/sau mâinilor), cum sunt diabetul zaharat sau zona zoster. Senzaţiile
dureroase pot fi descrise ca fierbinţeală, arsură, zvâcnitură, durere acută şi bruscă, junghi,
înţepătură, crampă, mâncărime, usturime, amorţeală, furnicături etc. Cum să utilizați Gabagamma
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Medicul dumneavoastră va stabili ce doză este potrivită pentru dumneavoastră. Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Adresaţi-vă de îndată medicului dumneavoastră dacă aveţi oricare dintre următoarele
simptome după ce luaţi acest medicament, deoarece acestea pot fi grave:
- reacţii grave la nivelul pielii care necesită atenţie imediată, umflarea buzelor şi a feţei, erupţii şi
roşeaţă şi/sau căderea părului (acestea pot fi simptome ale unei reacţii alergice grave).
- durere de stomac persistentă, senzaţie de rău şi stare de rău, deoarece acestea pot fi simptome
de pancreatită acută (un pancreas inflamat).
Gabagamma poate provoca o reacţie alergică gravă sau ameninţătoare de viaţă care poate afecta
pielea sau alte părţi ale corpului cum sunt ficatul dumneavoastră sau celulele sanguine. Puteţi
avea sau nu erupţii cutanate atunci când aveţi aceste reacţii alergice. Este posibil să fie necesar să
fiţi spitalizat sau să încetaţi să luaţi Gabagamma.
Adresaţi-vă de îndată medicului dumneavoastră dacă aveţi oricare din următoarele simptome:
 erupţii
 urticarie
 febră
 ganglioni umflaţi care nu dispar
 umflarea buzelor şi limbii
 îngălbenirea pielii şi a albului ochilor
 vânătăi sau sângerări neobişnuite
 oboseală severă sau slăbiciune
 durere musculară neaşteptată
 infecţii frecvente
Aceste simptome pot fi primele semne ale unei reacţii grave. Un medic trebuie să vă examineze
şi să decidă dacă ar trebui să continuaţi să luaţi Gabagamma.
Dacă sunteţi supuşi hemodializei, spuneţi medicului dumneavoastră dacă apar dureri musculare
şi/sau stări de slăbiciune. https://bit.ly/36DkRSI

Este un supliment alimentar capabil de a crește performanța intelectuală : ajută la îmbunătățirea concentrării și a memoriei datorită proprietăților sale stimulatoare. Adică, eleuterococul este folosit în cazuri de oboseală intelectuală și este foarte recomandat în zilele de test sau stres la locul de muncă. Adulți: este indicat să luați între 15 și 20 de picături de 2 sau 3 ori pe zi cu puțină apă.

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Proprietăţi farmacodinamice

Citicolina este o moleculă organică complexă ce funcţionează ca un intermediar în biosinteza fosfolipidelor membranelor celulare. Citicolina mai este numită CDP-colină sau citidin difosfat colină (citidin 5’- difosfocolină). CDP-colina aparţine unui grup de biomolecule în organismele vii cunoscute drept nucleotide ce joacă un rol important în metabolimul celular. Acţiunea farmacologică a citicolinei implică mecanisme care se extind în afara metabolismului fosfolipidic. Metaboliţii Citicolinei - colina, metionina, betaina, şi nucleotidele derivate din citidină-se includ în diverse căi metabolice. Markerii biochimici ai transmisiei nervoase colinergice sunt cunoscuţi a fi deficitari în stări caracterizate prin degenerarea neuronilor colinergici, precum boala Alzheimer. Citicolina ameliorează modest funcţia cognitivă în boala Alzheimer, servind drept precursor al acetilcolinei. Creierul utilizează colina preferenţial pentru sinteza acetilcolinei, care poate limita cantitatea de colină disponibilă pentru sinteza fosfatidilcolinei. Citicolina a fost studiată în tratamentul pacienţilor cu accident vascular cerebral.

Trei mecanisme sunt cunoscute:

(1) repararea membranei neuronale prin creşterea sintezei de fosfatidilcoline;

(2) repararea leziunilor neuronilor colinergici prin potenţarea sintezei de acetilcolină, şi

(3) reducerea de acizi graşi liberi în regiunea leziunilor neuronale induse de accidentul vascular cerebral. Citicolina protejează neuronii colinergici de autocannibalism, un proces în care fosfolipidele membranare sunt catabolizate cu eliberare de colină pentru sinteza acetilcolinei. Acest lucru se întâmplă atunci când rezervele de colină sunt epuizate şi este necesară “jertfa” de fosfolipide membranare pentru a menţine transmiterea nervoasă. Ca o sursă exogenă de colină pentru sinteza acetilcolinei, citicolina, aşadar, înlocuieşte fosfolipidele membranare (în special, fosfatidilcolina) şi previne moartea celulelor neuronale.

Proprietăţile farmacocinetice

Citicolina este un compus hidrosolubil, cu o biodisponibilitate de peste 90%. Studiile farmacocinetice la adulţii sănătoşi au arătat că dozele orale de citicolină sunt absorbite rapid, şi excretate mai puţin de 1% în masele fecale. Concentraţiile plasmatice maxime se realizează în mod bifazic, la 1 oră de la ingestie, urmat de un al doilea vârf mai mare la 24 de ore de la administrare. Citicolina este metabolizată în peretele intestinal şi ficat. Metaboliţii citicolinei exogene formaţi prin hidroliză în peretele intestinal sunt colina şi citidina. După absorbţie, colina şi citidina sunt distribuite în tot corpul, ajung în sistemul circulator unde sunt utilizate în diverse căi biosintetice, traversează bariera hematoencefalică pentru re-sinteza citicolinelor în creier. Studiile de farmacocinetică cu utilizarea citicolinei marcate C14 evidenţiază faptul că eliminarea citicolinei are loc preponderent pe cale respiratorie cu formarea de CO2 şi excreţie urinară, în două etape, reflectând caracterul bifazic al concentraţiilor plasmatice maxime. Concentraţia plasmatică maximă de prima fază este urmată de o eliminare accentuată, care apoi încetineşte în următoarele 4-10 ore. În faza a doua, o eliminare rapidă survine după o creştere a concentraţiei plasmatice maxime la 24 de ore, care apoi este urmată de o eliminare mai lentă. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 56 ore prin CO2 şi 71 de ore prin excreţie urinară.

INDICAŢII TERAPEUTICE

Afecţiuni cerebrovasculare-de ex. în ischemia cauzată de accidentul vascular cerebral, în care Citicolina accelerează recuperarea conştiinţei şi a deficitului motor. Studiile clinice ale Citicolinei au modificat conceptul istoric că Citicolina nu are efect asupra pacientului cu accident vascular cerebral decât după o anumită elasticitate de timp după debutul simptomelor. Utilizarea preparatului din primele 24 de ore după accident vascular cerebral este un factor cheie în evaluarea potenţialului Citicolinei. Rezultatele recente ale unui studiu clinic de fază 3 la pacienţii care au suportat accident vascular cerebral ischemic au demonstrat o îmbunătăţire clinic semnificativă a funcţiei neurologice la pacienţi trataţi cu Citicolină în doza optimă de 500 mg pe zi. Potenţialul Citicolinei ca tratament în accidentul vascular cerebral este subliniat şi de alţi factori-cheie: utilizarea sa orală, fereastra de 24 de ore a oportunităţii terapeutice după accident vascular cerebral, şi o lipsă aparentă de reacţii adverse semnificative. Datele preliminare sugerează că într-un subgrup mic de pacienţi, Citicolina poate reduce dimensiunea impactului cauzat de accidentul vascular cerebral. Administrarea Citicolinei în primele 24 de ore după debutul accidentului vascular cerebral forma moderată până la severă, creşte probabilitatea de recuperare completă în 3 luni.

Traumatism cranio-cerebral de gravitate diferită: într-un studiu clinic, Citicolina a accelerat revenirea din coma post-traumatică şi recuperarea capacităţii de a merge, obţinând un rezultat funcţional final mai bun şi a redus durata de spitalizare.

Dereglări cognitive de etiologii diverse-deficitul cognitiv senil cauzat de afecţiuni degenerative (boala Alzheimer) şi patologia cerebro-vasculară cronică. Citicolina îmbunătăţeşte scorul evaluărilor cognitive şi încetineşte progresarea bolii Alzheimer.

Boala Parkinson-Citicolina şi-a demonstrat eficacitatea şi în tratamentul combinat al bolii Parkinson. Efecte benefice neuroendocrine, neuroimunomodulatoare şi neurofiziologice au fost descrise. Date experimentale considerabile ale efectelor Citicolinei asupra sistemului dopaminergic din sistemul nervos central au fost acumulate. După tratamentul cu citicolină a şoarecilor cu leziuni ale susbstanţei negre s-a dovedit regenerarea celulelor nervoase în aceste zone. Citicolina creşte sinteza dopaminei şi tirozin hidroxilazei în corpul striat.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

În cazul tulburărilor de conştiinţă cauzate de leziunile cerebrale sau de intervenţiile pe creier: la adulţi, de obicei se administrează Citicolina în doza de 100-500 mg de 1-2 ori/zi prin perfuzie intravenoasă, injecţie intravenoasă sau intramusculară. Doza poate fi modificată în funcţie de vârsta şi starea clinică a pacientului.

În cazul hemiplegiei după apoplexie cerebrală:

De obicei, se administrează Citicolina în doza de 1000 mg intravenos o dată pe zi, timp de 4 săptămâni consecutiv sau 250 mg intravenos o dată pe zi, timp de 4 săptămâni consecutiv.

În boala Parkinson: De obicei, se administrează Citicolina în doza de 500 mg intravenos o dată pe zi, în combinaţie cu un anticolinergic. Când efectul terapeutic a fost obţinut timp de maxim 3-4 săptămâni de administrare, se micşorează treptat doza de Citicolină şi se continuă monoterapia cu preparatul anticolinergic.

În pancreatită: De obicei, se administrează Citicolina în doza de 1000 mg intravenos o dată pe zi, timp de 2 săptămâni consecutiv, în combinaţie cu un inhibitor de protează.

REACŢII ADVERSE
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).

Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente-acțiune stimulantă asupra sistemului parasimpatic.

Tulburări cardiace: mai puţin frecvente tahicardie, bradicardie.

Tulburări vasculare: mai puţin frecvente - hipotensiune arterială discretă tranzitorie.

Tulburări gastrointestinale: mai puţin frecvente durere epigastrică, diaree.

CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate la substanţa activă sau orice component al preparatului. Hiperparasimpaticotonie.

SUPRADOZAJ

Citicolina are o toxicitate mică la om. Într-un studiu cross-over, placebo controlat efectuat pe o elasticitate scurtă, 12 adulţi sănătoşi au administrat Citicolină în doze zilnice de 600 şi 1000 mg sau placebo timp de cinci zile consecutive. Cefalee tranzitorie s-a constat la 4 şi 5 voluntari care au administrat Citicolină în doza de 600 mg şi respectiv 1000 mg, şi la 1 voluntar care a administrat placebo. Nu s-au observat modificări sau anormalităţi hematologice, biochimice sau ale testelor neurologice. LD50 (doza letală 50%) a unei doze unice de Citicolină a fost de 4,600 mg/kg la şoareci şi 4,150 mg/kg la şobolani. Într-un studiu nepublicat de toxicitate acută, Citicolina bază liberă a fost administrată masculilor şi femelelor de şobolani în doza de 2,000 mg/kg timp de 14 zile. Nu s-au constat schimbări în greutate, cazuri letale, simptome sau modificări patologice grave.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Doze mari de Citicolină pot creşte fluxul sanguin cerebral în cazurile de hemoragie intracraniană persistentă.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Până în prezent nu există date disponibile care ar sugera siguranţa administrării Citicolinei injectabile la femeile însărcinate. Administrarea preparatului în sarcină şi perioada de alăptare este posibilă doar după evaluarea atentă a raportului beneficiu pentru mamă şi risc potenţial pentru făt/sugar.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Citicolina, forma injectabilă nu se va administra în asociere cu preparate ce conţin meclofenoxat.

MilgammaN este un medicament ce conţine trei substanţe active: clorhidrat de tiamină (vitamina B1), clorhidrat de piridoxină (vitamina B6) şi cianocobalamină (vitamina B12). Milgamma N este utilizat pentru tratamentul:
• afecţiunilor sistemului nervos periferic provocate de diverse cauze, de exemplu inflamaţii ale nervilor (nevrite), dureri ale nervilor (nevralgii), afectarea mai multor nervi (de exemplu polineuropatia diabetică şi alcoolică), dureri musculare (mialgii), compresia rădăcinilor nervilor spinali de către discurile intervertebrale (sindrom radicular, sindrom cervico-brahial), anumite forme de inflamaţii ale nervului optic (nevrite retrobulbare), herpes zoster (infecţie a nervilor cu virusul care determină varicelă), paralizie a nervului facial (facialis paresis).
• adjuvant sau în convalescenţă.

Ce este Lucetam comprimate filmate şi pentru ce se utilizează
Piracetamul, substanţa activă din Lucetam, ameliorează metabolismul în celulele nervoase, normalizează structura şi restabileşte funcţia celulelor membranare, care asigură hotarele celulei, ameliorând, astfel, fluxul de informaţie dintre celule. Piracetamul ameliorează circulaţia cerebrală şi metabolismul în ţesuturile cerebrale. Piracetamul reduce lipirea plachetelor sanguine şi legarea lor de peretele vascular, ceea ce este o prima etapă pe calea formării trombusului (conglomerat de sânge) şi închiderea lumenului vasului.

Indicaţii pentru utilizare:
•    Tratamentul tulburării de memorie, tulburării de atenţie şi lipsa motivaţiei, care se dezvoltă în rezultatul afecţiunii sau tulburării funcţiei cerebrale.
•    Tratamentul miocloniilor de origine corticală (fasciculaţii anormale a muşchilor, determinate de tulburările în sistemul nervos central).
•    Tratamentul ameţelii (vertij) şi al bolilor însoţite de tulburări vestibulare (cu excepţia celor asociate cu tulburări vasculare şi boli psihice).
Copii cu vârsta peste 8 ani şi adolescenţi
• În asociere cu alte metode (inclusiv metode logopedice) – pentru tratamentul copiilor cu vârsta de la 8 ani cu dislexie (dificultăţi de citire).


2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Lucetam comprimate filmate
Nu luaţi Lucetam comprimate filmate:
-    dacă sunteţi alergic la piracetam, la alţi derivaţi de pirolidonă sau la oricare dintre celelalte componente acestui medicament (enumerate la punctul 6),
-    dacă aveţi insuficienţă renală severă cronică în stadiul terminal,

-    dacă aveţi tulburare acută a circulaţiei cerebrale (ictus hemoragic),
-    dacă aveţi Coree Huntington.

Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Lucetam comprimate filmate consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Vă rugăm să-l informaţi pe medicul dumneavoastră:
-    dacă aveţi boală renală, deoarece excreţia piracetamului din Lucetam poate să scadă, crescându-i efectele. Poate fi necesară ajustarea dozei. Dacă sunteţi vârstnic, medicul trebuie să vă controleze sistematic funcţia rinichilor dumneavoastră;
-    dacă aveţi probleme ale coagulării sângelui, hemoragie severă sau sunteţi în grupul de risc crescut de dezvoltare a hemoragiei (de exemplu, în rezultatul ulcerului gastric şi intestinal);
-    dacă aţi avut în trecut hemoragie cerebrală (ictus hemoragic);
-    dacă vi s-a efectuat o intervenţie chirurgicală majoră, inclusiv stomatologică;
-    dacă aveţi fasciculaţii convulsive a muşchilor, determinate de tulburările în sistemul nervos central, deoarece sistarea bruscă a preparatului Lucetam poate determina reapariţia convulsiilor.

În stările descrise mai sus administrarea preparatului Lucetam necesită control medical riguros.

Copii cu vârsta peste 8 ani şi adolescenţi
Preparatul poate fi administrat în asociere cu alte metode (inclusiv metode logopedice) – pentru tratamentul copiilor cu vârsta de la 8 ani cu dislexie (dificultăţi de citire).

Lucetam comprimate filmate împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi obligatoriu medicului dumneavoastră, dacă luaţi următoarele preparate:
-    preparate, care conţin hormoni tiroidieni
-    preparate, care inhibă coagularea sângelui, precum warfarina sau acenocumarol
-    acid  acetilsalicilic  (remediu  analgezic  şi  antipiretic,  care  de  asemenea  se
administrează pentru tratamentul şi profilaxia bolilor cardio-vasculare)

Utilizarea acestor medicamente concomitent cu Lucetam necesită supraveghere medicală atentă sau, în anumite cazuri, modificarea dozei.

Lucetam comprimate filmate cu alimente, băuturi şi alcool
Acest medicament poate fi luat pe nemâncate sau cu alimente. Comprimatele trebuie luate cu o cantitate mare de lichid.

Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Deoarece nu există experienţă clinică de administrare a preparatului în sarcină, piracetamul nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor deosebite, şi doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt.
Alăptarea
Piracetamul traversează placenta şi este excretat în laptele matern, de aceea Lucetam nu trebuie administrat în perioada de alăptare, sau în timpul tratamentului cu Lucetam alăptarea la sân se va sista.

Înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Având în vedere reacţiile adverse ale piracetamului, nu poate fi exclusă influenţa preparatului asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. De aceea, gradul de restricţii sau interdicţii medicul trebuie să-l determine pentru fiecare pacient în mod individual.

3. Cum să luaţi Lucetam comprimate filmate
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza şi durata tratamentului se va determina de medicul dumneavoastră având în vedere starea dumneavoastră, vârsta şi alte maladii.

Regimul de dozare
Doze nictemerale recomandate în funcţie de indicaţie terapeutică:
-    Tratamentul tulburărilor de memorie, tulburărilor de atenţie şi lipsa motivaţiei, care se dezvoltă în rezultatul afecţiunii sau tulburării funcţiei cerebrale: doza nictemerală recomandată constituie 2,4-4,8 g, divizate în 2-3 prize.
-    Miocloniilor de origine corticală (fasciculaţii anormale ale muşchilor, determinate de tulburările în sistemul nervos central): tratamentul se începe cu o doză iniţială de 7,2 g piracetam pe zi, care poate fi crescută cu câte 4,8 g piracetam la intervale de 3-4 zile, până la o doză maximă zilnică de 24 g. Doza nictemerală trebuie divizată în 2-3 prize.
-    Tratamentul ameţelii (vertij)
Doza nictemerală recomandată constituie 2,4 g - 4,8 g piracetam, administrată în două sau trei prize.

Durata tratamentului va fi stabilită în funcţie de starea clinică a fiecărui pacient. În general, în cazul afecţiunilor cronice, durata tratamentului este de 6-12 săptămâni. După trei luni de tratament trebuie reevaluată situaţia clinică a pacientului, pentru a decide continuarea sau întreruperea tratamentului.
În cazul unui tratament de lungă durată, se recomandă scăderea treptată a dozelor sau întreruperea tratamentului într-un interval de 6 luni.
În tulburarea funcţiei renale poate fi necesară modificarea dozei preparatului.

Copii cu vârsta peste 8 ani şi adolescenţi

Pentru tratamentul copiilor cu vârsta de la 8 ani şi adolescenţilor cu dislexie se administrează în asociere cu metode logopedice - doza maximă recomandată constituie 3,2 g piracetam pe zi, administrată în 2 prize.

Mod de utilizare
Calea de administrare: orală.
Doza nictemerală se recomandă de divizat egal în 2-4 prize. Comprimatele se iau în timpul sau indiferent de mese, cu 100-200 ml lichid.

Dacă luaţi mai mult Lucetam comprimate filmate decât trebuie
Dacă aţi luat mai mult Lucetam decât trebuie, vă rugăm să vă adresaţi imediat la medicul dumneavoastră.

Dacă uitaţi să luaţi Lucetam comprimate filmate
Dacă aţi uitat să luaţi comprimatul prescris, luaţi cât mai curând posibil comprimatul omis. Dacă până la doza următoare au rămas câteva ore, nu dublaţi doza de Lucetam, pentru a compensa doza omisă, deoarece dumneavoastră nu o să puteţi compensa doza omisă, dar puteţi creşte riscul supradozajului.

Aşteptaţi momentul pentru a lua doza următoare şi luaţi doza uzuală conform recomandărilor medicului dumneavoastră.

Dacă încetaţi să utilizaţi Lucetam comprimate filmate
Nu întrerupeţi utilizarea Lucetam comprimate filmate, deoarece numai medicul poate să decidă privind sistarea utilizării preparatului.

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.


4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse severe, legate de reacţia alergică, cu frecvenţă necunoscută:
-    edem al buzelor, gurii sau gâtului, care cauzează respiraţie şi înghiţire dificilă;
-    pierderea conştienţei sau stare, aproape de pierderea conştienţei;
-    urticarie.

Dacă la dumneavoastră apare orice simptome enumerat mai sus, nu luaţi acest medicament şi adresaţi-vă imediat la medic!

Următoarele reacţii adverse au fost aportate în timpul studiilor clinice şi în perioada de după punere pe piaţă a preparatului:

Frecvente (care afectează 1-10 din 100 pacienţi)
Mişcări violente care apar brusc (hiperkinezie), creşterea masei corporale, nervozitate.
Mai puţin frecvente (care afectează 1-10 din 1000 pacienţi)
Slăbiciune, depresie, somnolenţă.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Sângerări, nelinişte, anxietate, stare de confuzie de conştiinţă, halucinaţii, ataxie (tulburări de coordonare), tulburări a senzaţiei de echilibru, agravarea epilepsiei, dureri de cap, insomnie, ameţeli (vertij), dureri abdominale, dureri la nivelul abdomenului superior, diaree, greaţă, vărsături, inflamaţie a pielii, mâncărime.

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.


5. Cum se păstrează Lucetam comprimate filmate
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 30°C.
Nu utilizaţi Lucetam dacă observaţi semne vizibile de diminuarea a calităţii (de exemplu, în cazul modificării culorii comprimatelor).

Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.


6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Lucetam comprimate filmate
Substanţa activă este piracetam.
Fiecare comprimat filmat conţine  piracetam 400 mg, sau 800 mg, sau 1200 mg.
Excipienţi: stearat de magneziu, povidonă K-30, macrogol 6000, dibutil sebacat, dioxid de titan, talc, etilceluloză, hipromeloză.

Cum arată Lucetam comprimate filmate şi conţinutul ambalajului:
Comprimat filmat
Lucetam 400 mg comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu margini teşite, gravate cu E241 pe o parte a comprimatului, fără miros.
Lucetam 800 mg comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu margini teşite, cu incizie pe ambele părţi, gravate cu E242 pe o parte a comprimatului, fără miros.
Lucetam 1200 mg comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, cu margini teşite, gravate cu E243 pe o parte a comprimatului, fără miros

Ambalaj:
Lucetam 400 mg comprimate filmate. Câte 60 comprimate în flacon din sticlă brună.
Lucetam 800 mg comprimate filmate. Câte 30 comprimate în flacon din sticlă brună.
Lucetam 120 mg comprimate filmate. Câte 20 comprimate în flacon din sticlă brună. Câte 1 flacon împreună cu prospectul în cutie de carton.


Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul
Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria

Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-9900 Körmend, Mátyás király út 65.
Ungaria

1. Ce este COGNUM şi pentru ce se utilizează

COGNUM conține în calitate de substanță activă sarea de calciu a acidului hopantenic, un medicament cu acțiune nootropă și anticonvulsivantă. Crește rezistența creierului la hipoxie (scăderea cantității de oxigen în țesuturi) și acțiunea substanțelor toxice, stimulează procesele metabolice în neuronii, combină efectul calmant moderat cu un efect stimulant ușor, reduce excitabilitatea motorie. Sporește capacitatea de muncă intelectuală și fizică.

COGNUM se utilizează În cadrul terapiei complexe:

-tulburări de cunoaștere (cognitive) în leziunile cerebrale organice (inclusiv consecințe ale infecțiilor creierului și traumatismului cranio-cerebral);

-insuficiență cerebrovasculară, provocată de modificări aterosclerotice ale vaselor cerebrale;

-tulburări extrapiramidale (tulburări ale tonusului muscular cu mișcări involuntare: epilepsie mioclonus, coree Huntington, degenerare hepatolenticulară, boala Parkinson);

-epilepsie cu inhibarea proceselor psihice, în asociere cu remediile anticonvulsivante;

-surmenaj psihoemoţional, reducerea capacităţii de muncă fizică şi intelectuală (pentru ameliorarea concentrării atenţiei şi memoriei);

-tulburări de micțiune de geneză nervoasă: pierderea necontrolată a urinei (enurezis), urinare frecventă (polakiurie), chemări frecvente spre urinare (tenesme vezicale), incontinență urinară imperativă;

-medicamentul indicat la copii cu vârsta peste 3 ani cu encefalopatie perinatală (sindrom determinat de un deficit al aportului de oxigen și glucoză la nivelul creierului în perioada sarcinii și nașterii), cu retard mental de divers grad de manifestare, cu retard de dezvoltare (psihic, verbal, motoric); cu diverse forme de paralizie cerebrală infantilă, în tulburări hiperchinetice (sindromul de hiper activi tate cu deficit de atenție, ticuri); gângăveală, stări asemănătoare nevrozelor.

2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi COGNUM

Nu utilizaţi COGNUM:

- dacă sunteţi alergic la substanţa activă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);

- dacă suferiți de afecțiuni renale acute severe;

- dacă sunteți însărcinată sau alăptați.

Atenţionări şi precauţii

Înainte să utilizaţi COGNUM, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

În timpul tratamentului îndelungat nu se recomandă administrarea concomitentă a altor remedii nootrope sau psihostimulatoare (medicamente cu acțiune stimulantă a sistemului nervos central). Luând în considerație efectul ușor stimulant al medicamentului, acesta se administrează preponderent dimineața și ziua.

COGNUM împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente.

În special, spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizați:

- alte remedii cu acțiune stimulantă a sistemului nervos central (nootrope sau psihostimulatoare);

- remedii barbiturice, de exemplu fenobarbital (utilizate în tulburări ale somnului);

- remedii anticonvulsivante, de exemplu carbamazepină (utilizate în epilepsie);

- remedii antipsihotice (utilizate în boli psihice);

- anestezice locale, de exemplu novocaină (procaina);

- sulfamide (medicamente utilizate în tratamentul infecțiilor);

- medicamente cu acțiune asupra proceselor metabolice, de exemplu glicină, acid etidronic (Xydifon).

Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

COGNUM este contraindicat în timpul sarcinii ți perioadei de alăptare.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

În timpul tratamentului cu acest medicament este necesară o precauție deosebită în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.

3. Cum să utilizaţi COGNUM

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Administrare orală.

COGNUM este utilizat în cadrul terapiei complexe. Comprimatele se administrează peste 15-30 minute după luarea mesei. Doză la o priză pentru copiii cu vârsta peste 12 ani și adulți – 250-1000 mg, pentru copiii cu vârsta între 3 și 12 ani – 250-500 mg. Doza zilnică pentru copiii cu vârsta peste 12 ani și adulți – 1500-3000 mg, pentru copiii cu vârsta între 3 și 12 ani – 750-3000 mg. Cura de tratament constituie de la 1 până la 4 luni, în unele cazuri – până la 6 luni. Peste 3-6 luni este posibilă repetarea curei de tratament.

În consecințe ale neuroinfecțiilor și traumatismului cranio-cerebral: copiilor cu vârsta de la 3 ani și adulților – câte 250 mg de 3-4 ori pe zi.

În insuficiență cerebrovasculară:adulților – câte 250 mg de 3-4 ori pe zi.

Pentru tratamentul tulburărilor extrapiramidale, determinate de utilizarea neurolepticelor:copiilor cu vârsta peste 12 ani și adulților – câte 500-1000 mg de 3 ori pe zi, copiilor cu vârsta între 3 și 12 ani – câte 250-500 mg de 3-4 ori pe zi. Cura de tratament constituie 1-3 luni.

În caz de epilepsie în asociere cu remedii anticonvulsivante:copiilor cu vârsta de la 3 până la 12 ani – câte 250-500 mg de 3-4 ori pe zi, copiilor cu vârsta peste 12 ani și adulților – câte 500-1000 mg de 3-4 ori pe zi, zilnic, timp îndelungat (până la 6 luni).

În surmenaj psihoemoţional, reducere a capacităţii de muncă fizică şi intelectuală: copiilor cu vârsta peste 3 ani și adulților – câte 250 mg de 3 ori pe zi.

În tulburări de micțiune:

copiilor cu vârsta peste 12 ani și adulților – câte 500-1000 mg de 2-3 ori pe zi, copiilor cu vârsta de la 3 până la 12 ani – câte 250-500 mg (doză zilnică – 25-50 mg/kg corp) de 2-3 ori pe zi. Cura de tratament constituie de la 1 până la 3 luni.

Copiilor cu vârsta de la 3 până la 12 ani cu encefalopatie perinatală, retard mental, retard de dezvoltare, paralizie cerebrală COGNUMse indică câte 500 mg de 4-6 ori pe zi, zilnic, timp de 3 luni, în caz de retard verbal – câte 500 mg de 3-4 ori pe zi timp de 2-3 luni.

În tulburări hiperchinetice, ticuri; gângăveală, stări asemănătoare nevrozelormedicamentul se indică copiilor cu vârsta între 3 și 12 ani câte 250-500 mg de 3-6 ori pe zi, zilnic, timp de 1-4 luni, copiilor cu vârsta peste 12 ani și adulților – câte 1500-3000 mg pe zi, zilnic, timp de 1-5 luni.

Tactica de indicare a medicamentului: creșterea dozei timp de 7-12 zile, administrarea în doză maximă timp de 15-40 zile și reducerea treptată a dozei până la anularea COGNUM timp de 7-8 zile. Intervalul între curele de tratament constituie de la 1 până la 3 luni.

Copii. Se indică copiilor cu vârsta peste 3 ani.

Dacă utilizaţi mai mult COGNUM decât trebuie

Dacă aţi luat mai multe comprimate decât v-a fost recomandat, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Dacă uitaţi să utilizaţi COGNUM

Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Luaţi doza următoare la ora stabilită.

Dacă încetaţi să luaţi utilizaţi COGNUM

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.

Reacții adverse cu frecvenţă necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile):

- reacții alergice, inclusiv inflamația mucoasei nazale (rinită), oculare (conjunctivită), erupții cutanate. În caz de apariție a reacțiilor alergice medicamentul trebuie întrerupt;

- tulburări ale somnului sau somnolență, zgomot în cap, care sunt de obicei de scurtă durată și nu necesită întreruperea medicamentului;

- urticarie, mâncărime, înroșirea pielii și a feței, descuamarea pielii . În acest caz e necesar de redus doza sau de întrerupt administrarea medicamentului.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul episoadelor depresive majore
Tratamentul tulburărilor de panică însoţite sau nu de agorafobie
Tratamentul tulburărilor de anxietate socială (fobie socială)
Tratamentul tulburărilor de anxietate generalizată
Tratamentul tulburărilor obsesiv-compulsive
Doze şi mod de administrare
Doze
Nu a fost demonstrată siguranţa administrării unor doze zilnice mai mari de 20 mg.
Escitalopram se administrează în doză zilnică unică şi poate fi administrat cu sau
fără alimente.
Episoade depresive majore
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului, doza poate fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
În general, sunt necesare 2-4 săptămâni pentru a obţine un răspuns antidepresiv.
După ce simptomele dispar, este necesară continuarea tratamentului o perioadă de
cel puţin 6 luni, pentru consolidarea răspunsului.
2
Tulburări de panică însoţite sau nu de agorafobie
Se recomandă o doză iniţială de 5 mg pentru prima săptămână de tratament,
înainte de a creşte doza la 10 mg pe zi. Doza poate fi crescută ulterior până la
maximum 20 mg pe zi, în funcţie de răspunsul individual al pacientului.
Eficacitatea maximă se obţine după aproximativ 3 luni. Tratamentul durează mai
multe luni.
Tulburări de anxietate socială
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi. De obicei, sunt necesare 2 - 4săptămâni
pentru a obţine ameliorarea simptomatologiei. Ulterior, în funcţie de răspunsul
individual al pacienţilor, doza poate fi redusă la 5 mg sau crescută până la
maximum 20 mg.
Tulburarea de anxietate socială este o afecţiune cu evoluţie cronică şi se
recomandă tratament cu durata de 12 săptămâni, pentru consolidarea răspunsului.
La pacienţii care au răspuns la tratament, a fost studiată terapia de lungă durată,
timp de 6 luni; această terapie poate fi luată în considerare pentru prevenirea
recidivelor, pentru fiecare caz în parte. Beneficiile tratamentului trebuie reevaluate
la intervale regulate.
Tulburarea de anxietate socială este o terminologie de diagnostic bine definită a
unei afecţiuni specifice, care nu trebuie confundată cu o atitudine excesiv de
rezervată. Farmacoterapia este indicată doar în cazurile în care afecţiunea
influenţează în mod semnificativ activitatea profesională şi socială. Nu a fost
evaluată utilitatea acestui tratament comparativ cu terapia comportamentală
cognitivă. Farmacoterapia face parte din strategia terapeutică generală.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului, doza poate fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Tratamentul pe termen lung al celor care au răspuns la terapie a fost studiat timp
de cel puţin 6 luni la pacienţi trataţi cu o doză de 20 mg pe zi. Beneficiile
tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct. 5.1).
Tulburare obsesiv-compulsivă
Doza iniţială este de 10 mg o dată pe zi. În funcţie de răspunsul individual al
pacientului, doza poate fi crescută până la maximum 20 mg pe zi.
Deoarece TOC (tulburarea obsesiv-compulsivă) este o afecţiune cronică, pacienţii
trebuie să fie trataţi o perioadă suficientă, pentru a asigura dispariţia simptomelor.
Beneficiile tratamentului şi doza trebuie reevaluate la intervale regulate (vezi pct.
5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (cu vârsta >65 ani)
Doza inițială este de 5 mg o dată pe zi. În funcție de răspunsul individual al
pacientului, doza poate fi crescută până la 10 mg pe zi (vezi pct 5.2).
La pacienţii vârstnici nu s-a studiat eficacitatea escitalopramului în tulburările de
anxietate socială. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la escitalopram sau la oricare dintre excipienţi.
Este contraindicat tratamentul concomitent cu inhibitorii neselectivi, ireversibili ai
monoaminooxidazei (inhibitori-MAO), din cauza riscului sindromului serotoninergic
cu agitaţie, tremor, hipertermie etc.(vezi pct.4.5).
Asocierea de escitalopram cu inhibitori reversibili ai MOA-A (de exemplu
moclobemidă) sau cu inhibitori neselectivi reversibili ai MAO - linezolid este
contraindicată, din cauza riscului de apariţie a sindromului serotoninergic (vezi
pct.4.5).
Escitalopram este contraindicat la pacienții cu prelungirea intervalului QT cunoscută
sau sindrom de QT lung congenital.
Escitalopram este contraindicat împreună cu medicamente care sunt cunoscute că
prelungesc intervalului QT (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/36zXRUj

Indicaţii terapeutice
Adulţi
Olanzapina este indicată pentru tratamentul schizofreniei.
La pacienţii care au răspuns iniţial la olanzapină, tratamentul de întreţinere cu olanzapină este eficace
în menţinerea ameliorării clinice.
Olanzapina este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe.
Olanzapina este indicată pentru prevenirea recăderilor la pacienţii cu tulburare bipolară, al căror
episod maniacal a răspuns la tratamentul cu olanzapină (vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Schizofrenie: Doza iniţială recomandată de olanzapină este de 10 mg/zi.
Episod maniacal
2
Doza iniţială este de 15 mg ca doză zilnică unică în monoterapie sau de 10 mg pe zi în tratamentul
asociat (vezi pct. 5.1).
Prevenirea recăderilor în tulburarea bipolară
Doza iniţială recomandată este de 10 mg/zi. Pentru pacienţii la care s-a administrat olanzapină pentru
tratamentul episoadelor maniacale, tratamentul de prevenire a recăderilor se continuă cu aceeaşi doză.
Dacă apare un nou episod maniacal, mixt sau depresiv, tratamentul cu olanzapină trebuie continuat (cu
ajustarea dozelor dacă este necesar), cu medicaţie suplimentară pentru tratamentul modificărilor de
dispoziţie, în funcţie de starea clinică.
În timpul tratamentului schizofreniei, episoadelor maniacale şi prevenirii recăderilor din tulburarea
bipolară, doza zilnică poate fi ulterior ajustată, în funcţie de starea clinică individuală, în intervalul
5-20 mg/zi. O creştere până la o doză mai mare decât doza iniţială recomandată este indicată numai
după reevaluarea clinică adecvată şi nu trebuie realizată, în general, la intervale mai mici de 24 ore.
La întreruperea tratamentului cu olanzapină, trebuie luată în considerare reducerea treptată a dozei. Mod de administrare
Olanzapina se poate administra indiferent de orarul meselor, deoarece absorbţia nu este influenţată de
alimente.   Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. Pacienţi cu
risc cunoscut de glaucom cu unghi închis. https://bit.ly/3wHNsR2

PROPRIETATILE FARMACOLOGICE:


Proprietatile farmacodinamice:
Sertralina este un inhibitor selectiv ai recaptarii serotoninei (5-HT). Utilizata la om in doze terapeutice, sertralina blocheaza recaptarea serotoninei in plachete. Sertralina are un efect foarte scazut asupra recaptarii neuronale a noradrenalinei si dopaminei. Sertralina nu poseda afinitate fata de un sir de receptori inclusiv: alfa1,-, alfa2-, beta-adrenorecpetori, colinoreceptorii, GABA receptorii, receptorii dopaminergici, receptorii histaminergici, receptorii serotoninergici 5-HT1A, 5-HT1B, 5-HT2, receptorii benzodiazepinici. Sertralina nu are activi tate stimulanta, sedativa sau anticolinergica si nu este cardiotoxica. Administrarea cronica a sertralinei la animale a determinat fenomenul de "down-regulation" a receptorilor non-adrenergici cerebrali. Aceasta a fost, de asemenea, observata dupa utilizarea altor antidepresive cu eficacitate clinica. Sertralina nu inhiba monoamina oxidaza.
Proprietatile farmacocinetice:
Absorbtie Dupa 14 zile de administrare orala a dozelor zilnice de 50-200 mg sertralina, concentratiile plasmatice maxime ale sertralinei vor fi atinse la 4,5-8,4 ore dupa administrarea zilnica la om. Pe baza proportiilor regasite in urina si materii fecale, poate fi estimat ca absorbtia dupa administrare orala este de cel putin 70%. Biodisponibilitatea este redusa datorita efectului primului pasaj hepatic. Ingestia de alimente nu modifica in mod semnificativ biodisponibilitatea comprimatelor de sertralina.
Distributie Aproximativ 98% din cantitatea de substanta activa circulanta este legata de proteinele plasmatice. Concentratiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse dupa aproximativ o saptamina in cazul administrarii zilnice in doza unica. Metabolizare Sertralina este intens metabolizata la primul pasaj hepatic. Principalul metabolit determinat in plasma, N-desmetilsertralina este mult mai putin activ in vitro decit sertralina si nu exista semne ale activi tatii in vivo. Timpul de injumatatire al N-desmetilsertralinei variaza intre 62-104 ore. Atit sertralina cit si N-desmetilsertralina sunt metabolizate in mare masura, rezultind metaboliti care sunt excretati in materiile fecale si urina in proportii egale. Doar o cantitate mica de sertralina este excretata in urina sub forma nemodificata.
Eliminare Valoarea medie a timpului de injumatatire a sertralinei este de aproximativ 26 ore. Conform acesteia exista o acumulare de aproximativ 2 ori pina la atingerea concentratiilor la starea de echilibru care sunt atinse dupa administrarea zilnica in doza unica timp de o saptamina. in intervalul dozelor dintre 50-200 mg sertralina, parametrii farmacocinetici ai acesteia sunt proportionali cu doza administrata.
INDICATII TERAPEUTICE
Tratamentul episoadelor depresive majore. Tratamentul tulburarilor obsesiv-compulsive. Tratamentul tulburarilor de panica. Tratamentul tulburarilor de stres post-traumatic (TSPT). Tratamentul tulburarilor disforice premenstruale. Tratamentul tulburarilor anxioase sociale.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administreaza o data pe zi, dimineata sau seara.
Tratamentul episoadelor depresive majore si a tulburarilor obsesiv-compulsive Doza zilnica recomandata este de 50 mg sertralina.
Tratamentul tulburarii de panica, tratamentul tulburarii de stres post-traumatic (TSPT) si tratamentul fobiei sociale La inceput, doza zilnica recomandata este de 25 mg sertralina, administrata in priza unica. Dupa prima saptamina doza zilnica recomandata este crescutaJa 50 mg sertralina, administrata in priza unica. Daca sunt necesare cresteri ale dozei, acestea trebuie efectuate cu cite 50 mg sertralina la intervale de cel putin o saptamina. Nu trebuie efectuata mai mult de o modificare a dozei pe saptamina datorita timpului de injumatatire prin eliminare al sertralinei de 24 ore. Doza zilnica maxima este de 200 mg sertralina.
Tratamentul tulburarilor disforice premenstruale Tratamentul se va initia cu doza de 50 mg, zilnic pe toata perioada a ciclului menstrual sau se va limita la faza luteinica. Pacientele, care nu raspund la doza de 50 mg pe zi, doza poate fi crescuta pina la 150 mg pe zi (cite 50 mg pe saptamina), daca preparatul se administreaza zilnic pe toata perioada a ciclului menstrual sau 100 mg, daca preparatul se limiteaza numai la faza luteinica.
Reactii adverse:
Din partea sistemului nervos vegetativ: hiperemie, midriaza, hipersalivatie, bufeuri, paliditate, glaucom, priapism, vasodilatare.
Din partea sistemului cardiovascular: palpitatii, dureri toracice, hipertensiune arteriala, tahicardie, hipotensiune ortostatica, edem, hipotensiune arteriala, ischemica periferica, sincopa.
Din partea sistemului nervos centra si periferic:
hipertensiune arteriala, hipoestezie, fasciculatii, confuzii, hiperkinezie, vertij, ataxie, migrena, tulburari de coordonare, hiperestezie, crampe musculare, tulburari de mers, nistagmus, hipokinezie, disfonie, diskinezie, ptoza,coreoatetoza, hiporeflexie.
Din partea pielii si anexelor: prurit, acnee, urticarie, alopecie, xerodermie, eruptii eritematoase, reactii de fotosensibilitate, eruptii maculopapuloase, eruptii foliculare, eczema, dermatita, dermatita de contact, eruptii buloase, hipertricoza, decolorare, eruptii pustuloase.
Din partea sistemului endocrin: exoftalmie, ginecomastie.
Din partea tractului gastrointestinal: cresterea poftei de mincare, disfagie, agravarea cariei dentare, eructatii, esofagita, gastroenterita, melena, glosita, hiperplazia gingiilor, sughit, stomatita, afectarea functiei hepatice.
Din partea sistemului hematopoietic: anemie.
Din partea metabolismului: sete, hipoglicemie.
Din partea sistemului locomotor: mialgie, artralgie, distonie, artroza, crampe musculare, slabiciune musculara.
Din partea psihicului: tulburarea somnului, amnezie, apatie, euforie, reactii paranoidale, halucinatii, reactii agresive,deziluzii, idei suicidale, iluzii.
Din partea sistemului respirator: rinita, tuse, dispnee, infectii ale cailor respiratorii superioare.
Din partea organelor senzitive: hiperacuzie, tinnitus, conjunctivita, otalgii, dureri oculare.
Din partea sistemului reproductiv: dismenoree, hemoragii intermenstruale.
CONTRAINDICATII:
Hipersensibilitate la sertralina sau alte componente ale preparatului, administrarea concomitenta a inhibitorilor МАО, copii cu virsta pina la 6 ani (inofensivitatea si eficacitatea preparatului la copii nu este determinata).