Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
Ce este Asentra şi pentru ce se utilizează
Asentra conţine substanţa activă sertralina. Sertralina face parte din grupa inhibitorilor selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS); aceste medicamente sunt utilizate în tratamentul depresiei şi tulburărilor de anxietate.
Asentra este utilizat în tratamentul:
Depresiei şi prevenirii recurenţei depresiei (la adulţi).
Tulburării de anxietate socială (la adulţi).
Stresului post-traumatic (SPT) (la adulţi).
Tulburării de panică (la adulţi).
Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) (la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani).
Depresia este o boală clinică cu simptome cum sunt: vă simţiţi trist, nu aveţi un somn odihnitor, nu vă mai bucuraţi de viaţă ca înainte.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) şi tulburările de panică sunt boli legate de anxietate, cu simptome cum sunt: perioade de idei persistente (obsesii) care v-au condus la manifestări repetitive (compulsii).
Stresul post-traumatic (SPT) este o stare care poate apărea după o experienţă emoţională puternic traumatică şi poate avea simptome similare cu depresia şi anxietatea. Tulburarea de anxietate socială (fobia socială) este o boală asociată cu anxietatea. Este caracterizată prin sentimente de anxietate intensă sau teamă în faţa anumitor situaţii de natură socială (cum sunt: teama de a vorbi cu persoane necunoscute, de a vorbi în faţa unor grupuri de oameni, de a mânca sau de a bea în faţa celorlalţi, de teama de a nu fi pus în situaţii jenante faţă de alte persoane).
Medicul dumneavoastră vă poate recomanda acest medicament pentru tratarea bolii dumneavoastră.
Întrebaţi medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur de ce v-a fost recomandat Asentra. Cum să utilizaţi Asentra
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Comprimatele Asentra pot fi administrate cu sau fără alimente.
Medicamentul dumneavoastră trebuie administrat o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este:
Adulţi:
Depresie şi tulburări obsesiv compulsive:
Pentru tratamentul depresiei şi tulburării obsesiv-compulsive (TOC), doza eficace recomandată este 50 mg pe zi. Doza zilnică poate fi crescută cu câte 50 mg şi la intervale de minim o săptămână pe parcursul câtorva săptămâni. Doza maximă recomandată este 200 mg pe zi.
Tulburări de panică, tulburări de anxietate socială şi stres post traumatic:
Doza iniţială recomandată în tratamentul tulburării de panică, tulburării de anxietate socială şi al stresului post-traumatic este 25 mg pe zi, pe care medicul o va creşte la 50 mg pe zi după o săptămână.
Apoi, doza zilnică poate fi crescută cu câte 50 mg pe parcursul câtorva săptămâni. Doza maximă recomandată este 200 mg pe zi.
Utilizarea la copii şi adolescenţi:
Asentra trebuie utilizat numai pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor suferind de TOC cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani.
Tulburări obsesiv compulsive:
Copii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani: doza iniţială recomandată este de 25 mg pe zi.
După o săptămână, medicul dumneavoastră poate creşte doza la 50 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 200 mg pe zi.
Adolescenţi cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani: doza iniţială recomandată este de 50 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 200 mg pe zi.
În cazul în care aveţi probleme hepatice sau renale, spuneţi medicului dumneavoastră şi urmaţi-i instrucţiunile.
Medicul dumneavoastră vă va spune cât timp veţi urma acest tratament. Durata acestuia depinde de tipul afecţiunii dumneavoastră şi de modul în care răspundeţi la tratament. Este posibil să dureze câteva săptămâni până când simptomele dumneavoastră să se îmbunătăţească. De obicei, tratamentul depresiei trebuie să continue încă 6 luni după ameliorare. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cea mai frecventă reacţie adversă este greaţa. Reacţiile adverse depind de doză şi deseori dispar sau se atenuează odată cu continuarea tratamentului.
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră:
Dacă observaţi oricare dintre următoarele simptome după utilizarea medicamentului, aceste simptome pot fi grave.
Dacă dezvoltaţi erupţii cutanate severe care produc vezicule (eritem polimorf) (care poate afecta gura şi limba). Acestea pot fi semnele unei afecţiuni cunoscute ca sindromul Stevens Johnson sau necroliză epidermică toxică (NET). Medicul dumneavoastră va opri imediat tratamentul în această situaţie.
Reacţie alergică sau alergie, care poate include simptome cum sunt erupţii pe piele cu senzaţie de mâncărime, respiraţie dificilă, respiraţie şuierătoare, faţa, buzele sau pleoapele umflate.
Dacă prezentaţi agitaţie, confuzie, diaree, creşterea temperaturii corporale şi a tensiunii arteriale, transpiraţie excesivă şi bătăi rapide ale inimii. Acestea sunt simptome ale sindromului serotoninergic. În cazuri rare, acest sindrom poate să apară atunci când luaţi anumite medicamente în acelaşi timp cu sertralina. Medicul dumneavoastră poate dori să vă oprească tratamentul.
Dacă observaţi culoarea galbenă a pielii şi a ochilor, care poate indica afectarea hepatică.
Dacă prezentaţi simptome depresive cu idei de autovătămare sau sinucidere (idei suicidare).
Dacă începeţi să aveţi sentimente de nelinişte şi nu puteţi să staţi liniştiţi sau nu puteţi să staţi jos după ce aţi început să utilizaţi Asentra. Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă începeţi să vă simţiţi agitat.
Dacă aveţi crize convulsive.
Dacă aveţi un episod de manie (vezi pct. 2 "Atenţionări şi precauţii").
Următoarele reacţii adverse au fost observate în studiile clinice la adulţi.
Asentra conţine substanţa activă sertralina. Sertralina face parte din grupa inhibitorilor selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS); aceste medicamente sunt utilizate în tratamentul depresiei şi tulburărilor de anxietate.
Asentra este utilizat în tratamentul:
Depresiei şi prevenirii recurenţei depresiei (la adulţi).
Tulburării de anxietate socială (la adulţi).
Stresului post-traumatic (SPT) (la adulţi).
Tulburării de panică (la adulţi).
Tulburării obsesiv-compulsive (TOC) (la adulţi, copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 6 şi 17 ani).
Depresia este o boală clinică cu simptome cum sunt: vă simţiţi trist, nu aveţi un somn odihnitor, nu vă mai bucuraţi de viaţă ca înainte.
Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) şi tulburările de panică sunt boli legate de anxietate, cu simptome cum sunt: perioade de idei persistente (obsesii) care v-au condus la manifestări repetitive (compulsii).
Stresul post-traumatic (SPT) este o stare care poate apărea după o experienţă emoţională puternic traumatică şi poate avea simptome similare cu depresia şi anxietatea. Tulburarea de anxietate socială (fobia socială) este o boală asociată cu anxietatea. Este caracterizată prin sentimente de anxietate intensă sau teamă în faţa anumitor situaţii de natură socială (cum sunt: teama de a vorbi cu persoane necunoscute, de a vorbi în faţa unor grupuri de oameni, de a mânca sau de a bea în faţa celorlalţi, de teama de a nu fi pus în situaţii jenante faţă de alte persoane).
Medicul dumneavoastră vă poate recomanda acest medicament pentru tratarea bolii dumneavoastră.
Întrebaţi medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur de ce v-a fost recomandat Asentra. Cum să utilizaţi Asentra
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Comprimatele Asentra pot fi administrate cu sau fără alimente.
Medicamentul dumneavoastră trebuie administrat o dată pe zi, dimineaţa sau seara.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este:
Adulţi:
Depresie şi tulburări obsesiv compulsive:
Pentru tratamentul depresiei şi tulburării obsesiv-compulsive (TOC), doza eficace recomandată este 50 mg pe zi. Doza zilnică poate fi crescută cu câte 50 mg şi la intervale de minim o săptămână pe parcursul câtorva săptămâni. Doza maximă recomandată este 200 mg pe zi.
Tulburări de panică, tulburări de anxietate socială şi stres post traumatic:
Doza iniţială recomandată în tratamentul tulburării de panică, tulburării de anxietate socială şi al stresului post-traumatic este 25 mg pe zi, pe care medicul o va creşte la 50 mg pe zi după o săptămână.
Apoi, doza zilnică poate fi crescută cu câte 50 mg pe parcursul câtorva săptămâni. Doza maximă recomandată este 200 mg pe zi.
Utilizarea la copii şi adolescenţi:
Asentra trebuie utilizat numai pentru tratamentul copiilor şi adolescenţilor suferind de TOC cu vârste cuprinse între 6 şi 17 ani.
Tulburări obsesiv compulsive:
Copii cu vârste cuprinse între 6 şi 12 ani: doza iniţială recomandată este de 25 mg pe zi.
După o săptămână, medicul dumneavoastră poate creşte doza la 50 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 200 mg pe zi.
Adolescenţi cu vârste cuprinse între 13 şi 17 ani: doza iniţială recomandată este de 50 mg pe zi. Doza maximă recomandată este de 200 mg pe zi.
În cazul în care aveţi probleme hepatice sau renale, spuneţi medicului dumneavoastră şi urmaţi-i instrucţiunile.
Medicul dumneavoastră vă va spune cât timp veţi urma acest tratament. Durata acestuia depinde de tipul afecţiunii dumneavoastră şi de modul în care răspundeţi la tratament. Este posibil să dureze câteva săptămâni până când simptomele dumneavoastră să se îmbunătăţească. De obicei, tratamentul depresiei trebuie să continue încă 6 luni după ameliorare. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cea mai frecventă reacţie adversă este greaţa. Reacţiile adverse depind de doză şi deseori dispar sau se atenuează odată cu continuarea tratamentului.
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră:
Dacă observaţi oricare dintre următoarele simptome după utilizarea medicamentului, aceste simptome pot fi grave.
Dacă dezvoltaţi erupţii cutanate severe care produc vezicule (eritem polimorf) (care poate afecta gura şi limba). Acestea pot fi semnele unei afecţiuni cunoscute ca sindromul Stevens Johnson sau necroliză epidermică toxică (NET). Medicul dumneavoastră va opri imediat tratamentul în această situaţie.
Reacţie alergică sau alergie, care poate include simptome cum sunt erupţii pe piele cu senzaţie de mâncărime, respiraţie dificilă, respiraţie şuierătoare, faţa, buzele sau pleoapele umflate.
Dacă prezentaţi agitaţie, confuzie, diaree, creşterea temperaturii corporale şi a tensiunii arteriale, transpiraţie excesivă şi bătăi rapide ale inimii. Acestea sunt simptome ale sindromului serotoninergic. În cazuri rare, acest sindrom poate să apară atunci când luaţi anumite medicamente în acelaşi timp cu sertralina. Medicul dumneavoastră poate dori să vă oprească tratamentul.
Dacă observaţi culoarea galbenă a pielii şi a ochilor, care poate indica afectarea hepatică.
Dacă prezentaţi simptome depresive cu idei de autovătămare sau sinucidere (idei suicidare).
Dacă începeţi să aveţi sentimente de nelinişte şi nu puteţi să staţi liniştiţi sau nu puteţi să staţi jos după ce aţi început să utilizaţi Asentra. Trebuie să spuneţi medicului dumneavoastră dacă începeţi să vă simţiţi agitat.
Dacă aveţi crize convulsive.
Dacă aveţi un episod de manie (vezi pct. 2 "Atenţionări şi precauţii").
Următoarele reacţii adverse au fost observate în studiile clinice la adulţi.
Rețetă medicală
1. Ce este Alventa și pentru ce se folosește
Alventa conține substanța activă venlaxină.
Alventa este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (INRS). Aceast grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia și alte afecțiuni, cum sunt tulburările anxioase. Se cunoaște că persoane care suferă depresie și/sau anxietate au concentrații mai mici de serotonă și noradrenalină în creier. Modul de acțiune al antidepresivelor nu este pe deplin înțeles, însă ele pot fi benefice prin creșterea concentrațiilor de serotonină și noradrenală din creier.
Alventa este un tratament destinat adulţilor cu depresie. De asemenea, Alventa este și un tratament destinat adulților cu următoarele tulburări anxioase: tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială (echipă față de situațiile sociale sau evitarea acestora) și tulburare de panic.
Tratamentul comun al depresiei sau al tulburărilor anxioase este important pentru a vă ajuta să vă simțiți mai bine. Dacă aceste afecțiuni nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă și mai greu de tratat.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Alventa
Nu luati Alventa daca
- sunteți alergic la venlafaxină (substanța activă a medicamentului) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
- luați sau ați luat, de asemenea, în ultimele 14 zile, oricare dintre medicamentele denumite inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili, care sunt folosite pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Utilizarea IMAO ireversibili concomitent cu Alventa poate determina reacții adverse grave sau chiar poate pune viața în pericol. De asemenea, trebuie să așteptați cel puțin 7 zile după ce încetați să mai luați Alventa înainte de a lua orice IMAO (vezi și pct.
Atentionări şi precaţii
Înainte să luați Alventa, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului
- dacă utilizați alte medicamente care, luate împreună cu Alventa, pot crește riscul de apariție a sindromului serotoninergic (vezi punctul "Alventa împreună cu alte medicamente").
- dacă aveți probleme ale ochilor, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).
- dacă aţi avut tensiune arterială crescută.
- dacă aţi avut probleme cu inima.
- dacă vi sa spus că aveți un ritm anormal al bătăilor inimii.
- dacă aţi avut convulsii (acces convulsive).
- dacă aţi avut valori scăzute ale sodiului în sânge (hiponatremie).
- dacă aveți tendința de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (historic de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot crește riscul de sângerare, de exempuilu, warreagarină (utilizat copreină)
- dacă valorile colesterolului dumneavoastră cresc.
- dacă aţi avut în trecut sau cineva din familia dumneavoastră a avut manie sau tulburare bipolară
(stare de supraexcitare sau euforie).
- dacă aţi avut în trecut comportament agresiv.
- dacă ai diabet zaharat.
În primele săptămâni de tratament, Alventa poate determina o senzație de neliniște sau incapacitate de a rămâne așezat sau nemișcat. Dacă vi se întâmplă acest lucru, trebuie să spuneți medicului dumneavoastră.
Gânduri de sinucidere și înrăutățirea depresiei sau a tulburării anxioase
Dacă suferiți de depresie și/sau tulburare anxioasă, acestea vă pot provoca idei de autovătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acțiunea tuturor acestor medicamente se produc în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni și câteodată și mai multe.
Sunteți mai înclinat spre astfel de idei:
- Dacă ați mai avut gânduri anterior de sinucidere sau auto-vătămare.
- Dacă sunteți de vârstă adultă tânără. Informația rezultată din studiile clinice arată existența unui risc de comportament suicidar la adulții în vârstă de mai puțin de 25 de ani, care suferă de afecțiune psihică și au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În orice moment, dacă aveți idei de auto-vătămare sau sinucidere, contactați imediat medical dumneavoastră sau mergeți imediat la spital.
S-ar putea să vă fie de ajutor dacă spuneți unui prieten apropiat sau unei rude că sunteți deprimat sau că suferiți de o tulburare anxioasă și să le cereți să citească acest prospect. să le cereți să vă spună dacă cred că depresia sau anxietatea dumneavoastră se agravează dacă sunt îngrijorați de schimbările apărute în comporportamentul dumneavoastră.
Uscăciune a gurii
Au fost înregistrate cazuri de uscăciune a gurii la 10% dintre copiii tratați cu venlafaxină. Aceasta poate creste riscul aparitiei afecțiunilor dentare (carii dentare). Prin urmare, trebuie să acordați o importanță deosebită igienei dentare.
Boala de diabet
Nivelurile de glucoză din sânge pot fi modificate în urma tratamentului cu Alventa. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat.
Copii si adolescenti
Alventa nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor și adolescenților cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să știți că copiii cu vârsta sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacții adverse, cum sunt tentative de sinucidere, gândurile de sinucidere și comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opozițional și mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. . Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie acest medicament la vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră vă prescrie acest medicament pentru un pacient cu vârsta sub 18 ani și doriți să discutați despre acest lucru, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.
De asemenea, în acest grup de vârstă nu a fost încă demonstrată siguranța pe termen lung a acestui medicament privind creșterea, maturizarea și dezvoltarea cognitivă și comportamentală. Cum sa luaţi Alventa
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Doza inițială recomandată pentru tratamentul depresiei, al tulburării anxioase generalizate și al tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. 375 mg pe zi pentru depresie. Dacă urmați tratament pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37.5 mg), apoi va crește doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă
socială şi tulburare de panică este de 225 mg pe zi.
Luaţi Alventa aproximativ la zi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara. Capsulele trebuie să înghițiți întregi, cu un lichid, și nu trebuie deschise, zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Alventa trebuie luat împreună cu alimente.
Dacă nu aveți probleme cu ficatul sau, discutați cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil să aveți nevoie de o doză diferită din acest medicament.
Nu încetați să luați acest medicament fără să discutați cu medicul dumneavoastră (vezi punctul "Dacă încetați să luați Alventa").
Dacă luați mai mult Alventa decât trebuie
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați luat o cantitate mai mare din acest medicament decât cea prescrisă de medicul dumneavoastră imediat.
Simptomele unui posibil supradozaj pot include accelerarea bătăilor inimii, modificări ale stării de conștiență (de la somnolență la comă), vedere încețoșată, convulsii sau crize convulsive și vărsături.
Alventa conține substanța activă venlaxină.
Alventa este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (INRS). Aceast grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia și alte afecțiuni, cum sunt tulburările anxioase. Se cunoaște că persoane care suferă depresie și/sau anxietate au concentrații mai mici de serotonă și noradrenalină în creier. Modul de acțiune al antidepresivelor nu este pe deplin înțeles, însă ele pot fi benefice prin creșterea concentrațiilor de serotonină și noradrenală din creier.
Alventa este un tratament destinat adulţilor cu depresie. De asemenea, Alventa este și un tratament destinat adulților cu următoarele tulburări anxioase: tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială (echipă față de situațiile sociale sau evitarea acestora) și tulburare de panic.
Tratamentul comun al depresiei sau al tulburărilor anxioase este important pentru a vă ajuta să vă simțiți mai bine. Dacă aceste afecțiuni nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă și mai greu de tratat.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Alventa
Nu luati Alventa daca
- sunteți alergic la venlafaxină (substanța activă a medicamentului) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
- luați sau ați luat, de asemenea, în ultimele 14 zile, oricare dintre medicamentele denumite inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili, care sunt folosite pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Utilizarea IMAO ireversibili concomitent cu Alventa poate determina reacții adverse grave sau chiar poate pune viața în pericol. De asemenea, trebuie să așteptați cel puțin 7 zile după ce încetați să mai luați Alventa înainte de a lua orice IMAO (vezi și pct.
Atentionări şi precaţii
Înainte să luați Alventa, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului
- dacă utilizați alte medicamente care, luate împreună cu Alventa, pot crește riscul de apariție a sindromului serotoninergic (vezi punctul "Alventa împreună cu alte medicamente").
- dacă aveți probleme ale ochilor, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).
- dacă aţi avut tensiune arterială crescută.
- dacă aţi avut probleme cu inima.
- dacă vi sa spus că aveți un ritm anormal al bătăilor inimii.
- dacă aţi avut convulsii (acces convulsive).
- dacă aţi avut valori scăzute ale sodiului în sânge (hiponatremie).
- dacă aveți tendința de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (historic de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot crește riscul de sângerare, de exempuilu, warreagarină (utilizat copreină)
- dacă valorile colesterolului dumneavoastră cresc.
- dacă aţi avut în trecut sau cineva din familia dumneavoastră a avut manie sau tulburare bipolară
(stare de supraexcitare sau euforie).
- dacă aţi avut în trecut comportament agresiv.
- dacă ai diabet zaharat.
În primele săptămâni de tratament, Alventa poate determina o senzație de neliniște sau incapacitate de a rămâne așezat sau nemișcat. Dacă vi se întâmplă acest lucru, trebuie să spuneți medicului dumneavoastră.
Gânduri de sinucidere și înrăutățirea depresiei sau a tulburării anxioase
Dacă suferiți de depresie și/sau tulburare anxioasă, acestea vă pot provoca idei de autovătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acțiunea tuturor acestor medicamente se produc în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni și câteodată și mai multe.
Sunteți mai înclinat spre astfel de idei:
- Dacă ați mai avut gânduri anterior de sinucidere sau auto-vătămare.
- Dacă sunteți de vârstă adultă tânără. Informația rezultată din studiile clinice arată existența unui risc de comportament suicidar la adulții în vârstă de mai puțin de 25 de ani, care suferă de afecțiune psihică și au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În orice moment, dacă aveți idei de auto-vătămare sau sinucidere, contactați imediat medical dumneavoastră sau mergeți imediat la spital.
S-ar putea să vă fie de ajutor dacă spuneți unui prieten apropiat sau unei rude că sunteți deprimat sau că suferiți de o tulburare anxioasă și să le cereți să citească acest prospect. să le cereți să vă spună dacă cred că depresia sau anxietatea dumneavoastră se agravează dacă sunt îngrijorați de schimbările apărute în comporportamentul dumneavoastră.
Uscăciune a gurii
Au fost înregistrate cazuri de uscăciune a gurii la 10% dintre copiii tratați cu venlafaxină. Aceasta poate creste riscul aparitiei afecțiunilor dentare (carii dentare). Prin urmare, trebuie să acordați o importanță deosebită igienei dentare.
Boala de diabet
Nivelurile de glucoză din sânge pot fi modificate în urma tratamentului cu Alventa. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat.
Copii si adolescenti
Alventa nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor și adolescenților cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să știți că copiii cu vârsta sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacții adverse, cum sunt tentative de sinucidere, gândurile de sinucidere și comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opozițional și mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. . Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie acest medicament la vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră vă prescrie acest medicament pentru un pacient cu vârsta sub 18 ani și doriți să discutați despre acest lucru, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.
De asemenea, în acest grup de vârstă nu a fost încă demonstrată siguranța pe termen lung a acestui medicament privind creșterea, maturizarea și dezvoltarea cognitivă și comportamentală. Cum sa luaţi Alventa
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Doza inițială recomandată pentru tratamentul depresiei, al tulburării anxioase generalizate și al tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. 375 mg pe zi pentru depresie. Dacă urmați tratament pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37.5 mg), apoi va crește doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă
socială şi tulburare de panică este de 225 mg pe zi.
Luaţi Alventa aproximativ la zi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara. Capsulele trebuie să înghițiți întregi, cu un lichid, și nu trebuie deschise, zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Alventa trebuie luat împreună cu alimente.
Dacă nu aveți probleme cu ficatul sau, discutați cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil să aveți nevoie de o doză diferită din acest medicament.
Nu încetați să luați acest medicament fără să discutați cu medicul dumneavoastră (vezi punctul "Dacă încetați să luați Alventa").
Dacă luați mai mult Alventa decât trebuie
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați luat o cantitate mai mare din acest medicament decât cea prescrisă de medicul dumneavoastră imediat.
Simptomele unui posibil supradozaj pot include accelerarea bătăilor inimii, modificări ale stării de conștiență (de la somnolență la comă), vedere încețoșată, convulsii sau crize convulsive și vărsături.
Rețetă medicală
1. Ce este Alventa și pentru ce se folosește
Alventa conține substanța activă venlaxină.
Alventa este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (INRS). Aceast grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia și alte afecțiuni, cum sunt tulburările anxioase. Se cunoaște că persoane care suferă depresie și/sau anxietate au concentrații mai mici de serotonă și noradrenalină în creier. Modul de acțiune al antidepresivelor nu este pe deplin înțeles, însă ele pot fi benefice prin creșterea concentrațiilor de serotonină și noradrenală din creier.
Alventa este un tratament destinat adulţilor cu depresie. De asemenea, Alventa este și un tratament destinat adulților cu următoarele tulburări anxioase: tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială (echipă față de situațiile sociale sau evitarea acestora) și tulburare de panic.
Tratamentul comun al depresiei sau al tulburărilor anxioase este important pentru a vă ajuta să vă simțiți mai bine. Dacă aceste afecțiuni nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă și mai greu de tratat.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Alventa
Nu luati Alventa daca
- sunteți alergic la venlafaxină (substanța activă a medicamentului) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
- luați sau ați luat, de asemenea, în ultimele 14 zile, oricare dintre medicamentele denumite inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili, care sunt folosite pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Utilizarea IMAO ireversibili concomitent cu Alventa poate determina reacții adverse grave sau chiar poate pune viața în pericol. De asemenea, trebuie să așteptați cel puțin 7 zile după ce încetați să mai luați Alventa înainte de a lua orice IMAO (vezi și pct.
Atentionări şi precaţii
Înainte să luați Alventa, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului
- dacă utilizați alte medicamente care, luate împreună cu Alventa, pot crește riscul de apariție a sindromului serotoninergic (vezi punctul "Alventa împreună cu alte medicamente").
- dacă aveți probleme ale ochilor, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).
- dacă aţi avut tensiune arterială crescută.
- dacă aţi avut probleme cu inima.
- dacă vi sa spus că aveți un ritm anormal al bătăilor inimii.
- dacă aţi avut convulsii (acces convulsive).
- dacă aţi avut valori scăzute ale sodiului în sânge (hiponatremie).
- dacă aveți tendința de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (historic de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot crește riscul de sângerare, de exempuilu, warreagarină (utilizat copreină)
- dacă valorile colesterolului dumneavoastră cresc.
- dacă aţi avut în trecut sau cineva din familia dumneavoastră a avut manie sau tulburare bipolară
(stare de supraexcitare sau euforie).
- dacă aţi avut în trecut comportament agresiv.
- dacă ai diabet zaharat.
În primele săptămâni de tratament, Alventa poate determina o senzație de neliniște sau incapacitate de a rămâne așezat sau nemișcat. Dacă vi se întâmplă acest lucru, trebuie să spuneți medicului dumneavoastră.
Gânduri de sinucidere și înrăutățirea depresiei sau a tulburării anxioase
Dacă suferiți de depresie și/sau tulburare anxioasă, acestea vă pot provoca idei de autovătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acțiunea tuturor acestor medicamente se produc în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni și câteodată și mai multe.
Sunteți mai înclinat spre astfel de idei:
- Dacă ați mai avut gânduri anterior de sinucidere sau auto-vătămare.
- Dacă sunteți de vârstă adultă tânără. Informația rezultată din studiile clinice arată existența unui risc de comportament suicidar la adulții în vârstă de mai puțin de 25 de ani, care suferă de afecțiune psihică și au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În orice moment, dacă aveți idei de auto-vătămare sau sinucidere, contactați imediat medical dumneavoastră sau mergeți imediat la spital.
S-ar putea să vă fie de ajutor dacă spuneți unui prieten apropiat sau unei rude că sunteți deprimat sau că suferiți de o tulburare anxioasă și să le cereți să citească acest prospect. să le cereți să vă spună dacă cred că depresia sau anxietatea dumneavoastră se agravează dacă sunt îngrijorați de schimbările apărute în comporportamentul dumneavoastră.
Uscăciune a gurii
Au fost înregistrate cazuri de uscăciune a gurii la 10% dintre copiii tratați cu venlafaxină. Aceasta poate creste riscul aparitiei afecțiunilor dentare (carii dentare). Prin urmare, trebuie să acordați o importanță deosebită igienei dentare.
Boala de diabet
Nivelurile de glucoză din sânge pot fi modificate în urma tratamentului cu Alventa. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat.
Copii si adolescenti
Alventa nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor și adolescenților cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să știți că copiii cu vârsta sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacții adverse, cum sunt tentative de sinucidere, gândurile de sinucidere și comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opozițional și mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. . Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie acest medicament la vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră vă prescrie acest medicament pentru un pacient cu vârsta sub 18 ani și doriți să discutați despre acest lucru, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.
De asemenea, în acest grup de vârstă nu a fost încă demonstrată siguranța pe termen lung a acestui medicament privind creșterea, maturizarea și dezvoltarea cognitivă și comportamentală. Cum sa luaţi Alventa
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Doza inițială recomandată pentru tratamentul depresiei, al tulburării anxioase generalizate și al tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. 375 mg pe zi pentru depresie. Dacă urmați tratament pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37.5 mg), apoi va crește doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă
socială şi tulburare de panică este de 225 mg pe zi.
Luaţi Alventa aproximativ la zi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara. Capsulele trebuie să înghițiți întregi, cu un lichid, și nu trebuie deschise, zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Alventa trebuie luat împreună cu alimente.
Dacă nu aveți probleme cu ficatul sau, discutați cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil să aveți nevoie de o doză diferită din acest medicament.
Nu încetați să luați acest medicament fără să discutați cu medicul dumneavoastră (vezi punctul "Dacă încetați să luați Alventa").
Dacă luați mai mult Alventa decât trebuie
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați luat o cantitate mai mare din acest medicament decât cea prescrisă de medicul dumneavoastră imediat.
Simptomele unui posibil supradozaj pot include accelerarea bătăilor inimii, modificări ale stării de conștiență (de la somnolență la comă), vedere încețoșată, convulsii sau crize convulsive și vărsături.
Alventa conține substanța activă venlaxină.
Alventa este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (INRS). Aceast grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia și alte afecțiuni, cum sunt tulburările anxioase. Se cunoaște că persoane care suferă depresie și/sau anxietate au concentrații mai mici de serotonă și noradrenalină în creier. Modul de acțiune al antidepresivelor nu este pe deplin înțeles, însă ele pot fi benefice prin creșterea concentrațiilor de serotonină și noradrenală din creier.
Alventa este un tratament destinat adulţilor cu depresie. De asemenea, Alventa este și un tratament destinat adulților cu următoarele tulburări anxioase: tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială (echipă față de situațiile sociale sau evitarea acestora) și tulburare de panic.
Tratamentul comun al depresiei sau al tulburărilor anxioase este important pentru a vă ajuta să vă simțiți mai bine. Dacă aceste afecțiuni nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă și mai greu de tratat.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Alventa
Nu luati Alventa daca
- sunteți alergic la venlafaxină (substanța activă a medicamentului) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)
- luați sau ați luat, de asemenea, în ultimele 14 zile, oricare dintre medicamentele denumite inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili, care sunt folosite pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Utilizarea IMAO ireversibili concomitent cu Alventa poate determina reacții adverse grave sau chiar poate pune viața în pericol. De asemenea, trebuie să așteptați cel puțin 7 zile după ce încetați să mai luați Alventa înainte de a lua orice IMAO (vezi și pct.
Atentionări şi precaţii
Înainte să luați Alventa, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului
- dacă utilizați alte medicamente care, luate împreună cu Alventa, pot crește riscul de apariție a sindromului serotoninergic (vezi punctul "Alventa împreună cu alte medicamente").
- dacă aveți probleme ale ochilor, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).
- dacă aţi avut tensiune arterială crescută.
- dacă aţi avut probleme cu inima.
- dacă vi sa spus că aveți un ritm anormal al bătăilor inimii.
- dacă aţi avut convulsii (acces convulsive).
- dacă aţi avut valori scăzute ale sodiului în sânge (hiponatremie).
- dacă aveți tendința de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (historic de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot crește riscul de sângerare, de exempuilu, warreagarină (utilizat copreină)
- dacă valorile colesterolului dumneavoastră cresc.
- dacă aţi avut în trecut sau cineva din familia dumneavoastră a avut manie sau tulburare bipolară
(stare de supraexcitare sau euforie).
- dacă aţi avut în trecut comportament agresiv.
- dacă ai diabet zaharat.
În primele săptămâni de tratament, Alventa poate determina o senzație de neliniște sau incapacitate de a rămâne așezat sau nemișcat. Dacă vi se întâmplă acest lucru, trebuie să spuneți medicului dumneavoastră.
Gânduri de sinucidere și înrăutățirea depresiei sau a tulburării anxioase
Dacă suferiți de depresie și/sau tulburare anxioasă, acestea vă pot provoca idei de autovătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acțiunea tuturor acestor medicamente se produc în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni și câteodată și mai multe.
Sunteți mai înclinat spre astfel de idei:
- Dacă ați mai avut gânduri anterior de sinucidere sau auto-vătămare.
- Dacă sunteți de vârstă adultă tânără. Informația rezultată din studiile clinice arată existența unui risc de comportament suicidar la adulții în vârstă de mai puțin de 25 de ani, care suferă de afecțiune psihică și au urmat un tratament cu un antidepresiv.
În orice moment, dacă aveți idei de auto-vătămare sau sinucidere, contactați imediat medical dumneavoastră sau mergeți imediat la spital.
S-ar putea să vă fie de ajutor dacă spuneți unui prieten apropiat sau unei rude că sunteți deprimat sau că suferiți de o tulburare anxioasă și să le cereți să citească acest prospect. să le cereți să vă spună dacă cred că depresia sau anxietatea dumneavoastră se agravează dacă sunt îngrijorați de schimbările apărute în comporportamentul dumneavoastră.
Uscăciune a gurii
Au fost înregistrate cazuri de uscăciune a gurii la 10% dintre copiii tratați cu venlafaxină. Aceasta poate creste riscul aparitiei afecțiunilor dentare (carii dentare). Prin urmare, trebuie să acordați o importanță deosebită igienei dentare.
Boala de diabet
Nivelurile de glucoză din sânge pot fi modificate în urma tratamentului cu Alventa. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat.
Copii si adolescenti
Alventa nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor și adolescenților cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să știți că copiii cu vârsta sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacții adverse, cum sunt tentative de sinucidere, gândurile de sinucidere și comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opozițional și mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. . Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie acest medicament la vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră vă prescrie acest medicament pentru un pacient cu vârsta sub 18 ani și doriți să discutați despre acest lucru, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.
De asemenea, în acest grup de vârstă nu a fost încă demonstrată siguranța pe termen lung a acestui medicament privind creșterea, maturizarea și dezvoltarea cognitivă și comportamentală. Cum sa luaţi Alventa
Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Doza inițială recomandată pentru tratamentul depresiei, al tulburării anxioase generalizate și al tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. 375 mg pe zi pentru depresie. Dacă urmați tratament pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37.5 mg), apoi va crește doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă
socială şi tulburare de panică este de 225 mg pe zi.
Luaţi Alventa aproximativ la zi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara. Capsulele trebuie să înghițiți întregi, cu un lichid, și nu trebuie deschise, zdrobite, mestecate sau dizolvate.
Alventa trebuie luat împreună cu alimente.
Dacă nu aveți probleme cu ficatul sau, discutați cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil să aveți nevoie de o doză diferită din acest medicament.
Nu încetați să luați acest medicament fără să discutați cu medicul dumneavoastră (vezi punctul "Dacă încetați să luați Alventa").
Dacă luați mai mult Alventa decât trebuie
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați luat o cantitate mai mare din acest medicament decât cea prescrisă de medicul dumneavoastră imediat.
Simptomele unui posibil supradozaj pot include accelerarea bătăilor inimii, modificări ale stării de conștiență (de la somnolență la comă), vedere încețoșată, convulsii sau crize convulsive și vărsături.
Zdrovit Anticarcel – preparat cu o compozitie optimizata de: potasiu, vitamina e, magneziu si vitamina b6 ajuta la functionarea corespunzatoare a muschilor.
Potasiul – are rol in transmiterea impulsurilor nervoase la nivelul sistemului nervos si muscular, asigura o succesiune normala a reactiilor implicate in contractilitatea musculara.
vitamina e – este un antioxidant fiziologic, ajuta la stabilizarea membranei celulare.
magneziul – are un rol important in contractia musculara, face parte din multe sisteme enzimatice cu rol esential in reglarea unor procese biochimice si influenteaza dezvoltarea optima a sistemului osos.
Vitamina B6 – favorizeaza absorbtia magneziului, impreuna cu care actioneaza sinergic.
Doza recomandata: 1-2 comprimate pe zi.
Potasiul – are rol in transmiterea impulsurilor nervoase la nivelul sistemului nervos si muscular, asigura o succesiune normala a reactiilor implicate in contractilitatea musculara.
vitamina e – este un antioxidant fiziologic, ajuta la stabilizarea membranei celulare.
magneziul – are un rol important in contractia musculara, face parte din multe sisteme enzimatice cu rol esential in reglarea unor procese biochimice si influenteaza dezvoltarea optima a sistemului osos.
Vitamina B6 – favorizeaza absorbtia magneziului, impreuna cu care actioneaza sinergic.
Doza recomandata: 1-2 comprimate pe zi.
Rețetă medicală
Memantină
1. Ce este Tingreks şi pentru ce se utilizează
Tingreks conține clorhidrat de memantină (în continuare în text va fi demunită memantină). Memantina ajută la reducerea simptomelor de demență în boala Alzheimer.
Cum funcționează Tingreks Pierderea memoriei în boala Alzheimer este legată de afectatrea transmiterii semnalelor în creier. Creierul conține așa-numiții receptori N-metil-D-aspartat (NMDA) care participă în procesul de învățare și transmitere a impulsurilor nervoase importante pentru memorie. Memantina aparține unui grup de medicamente numite antagoniști ai receptorilor NMDA. Memantina acționează asupra acestor receptori NMDA, îmbunătățind transmiterea impulsurilor nervoase și a memoriei.
Tingreks se utilizează pentru tratamentul pacienţilor cu boală Alzheimer moderată până la severă.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Tingreks
Nu luaţi Tingreks în următoarele situații
Nu luaţi Tingreks dacă sunteţi alergic la memantină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi memantină, adresaţi-vă medicului dumneavoastră:
- dacă aveţi antecedente de convulsii epileptice;
- dacă aţi suferit recent un infarct miocardic;
- dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă congestivă sau de hipertensiune arterială (tensiune arterială mare) necontrolată terapeutic. În aceste situaţii, tratamentul trebuie supravegheat cu atenţie, iar beneficiul clinic al tratamentului cu memantină va fi evaluat de către medic.
Dacă suferiţi de tulburări ale funcției renale, medicul dumneavoastră trebuie să vă monitorizeze cu atenţie funcţia renală şi dacă este necesar să adapteze corespunzător doza de memantină.
Copii şi adolescenţi
Administrarea de memantină este contraindicată la copii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani.
Tingreks împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului despre toate medicamentele pe care le luaţi, le-aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi.
Memantina nu trebuie utilizată cu următoarele medicamente:
- amantadină (un medicament utilizat pentru boala Parkinson);
- ketamină (utilizată ca medicament pentru anestezie);
- dextrometorfan (un medicament antitusiv);
- alți antagoniști ai NMDA.
Memantina poate modifica efectul următoarelor medicamente. Medicul poate fi nevoit să ajusteze doza:
- dantrolen, baclofen;
- cimetidină, ranitidină, procainamidă, chinidină, chinină, nicotină;
- hidroclorotiazidă (sau orice combinație cu hidroclorotiazidă);
- medicamente anticholinergice (medicamentele sunt utilizate pe scară largă pentru a trata tulburările motorii sau pentru a trata spasmele intestinale);
- anticonvulsivante (substanțe utilizate pentru prevenirea și ameliorarea crizelor convulsive);
- barbiturice (substanțe, de regulă, utilizate ca somnifere);
- agoniști dopaminergici (substanțe cum ar fi L-dopa, bromocriptină);
- medicamente antipsihotice (pentru tratamentul tulburărilor psihice);
- anticoagulante orale (utilizate pentru a preveni coagularea sângelui).
Dacă sunteți tratat la un spital, spuneți medicului dumneavoastră că luați memantină.
Tingreks împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Spuneți medicului dumneavoastră:
- dacă ați efectuat schimbări recente semnificative sau intenționați să vă schimbați dieta (de exemplu, să treceți de la un regim alimentar normal la un regim strict vegetarian);
- dacă aveți acidoză tubulară renală (ATR, o cantitate excesivă de substanțe care formează acizi prezente în sânge din cauza funcției renale reduse):
- dacă aveți infecție severă ale tractului urinar. În aceste cazuri, este posibil ca medicul dumneavostră să vă ajusteze doza de medicament. Comprimatele pot fi luate cu sau fără alimente. Evitați consumul de alcool în timp ce luați acest medicament. Alcoolul poate agrava simptomele de demență.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Înainte să luați acest medicament spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, credeți că ați putea fi însărcinată, planificați o sarcină sau dacă alăptaţi.
Utilizarea acestui medicament în timpul sarcinei nu este recomandată.
Femeile care administrează memantină nu trebuie să alăpteze.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Medicul dumneavoastră vă va spune dacă boala dumneavoastră vă permite să conduceţi vehicule sau să folosiţi utilaje în condiţii de siguranţă. De asemenea, memantina vă poate modifica viteza de reacție, afectând capacitatea de a conduce vehicule şi de folosi utilaje.
Tingreks conține lactoză monohidrat
Dacă medicul dumneavoastră v-a informat că aveţi intoleranţă la unele zaharuri, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi Tingreks
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dozele pentru adulți și vârstnici (vârsta peste 65 de ani)
Doza recomandată este de 20 mg pe zi. Pentru a reduce riscul de apariţie a reacţiilor adverse, această doză se atinge treptat, conform următoarei scheme zilnice de tratament:
1 săptămână -jumătate dintr-un comprimat filmat de 10 mg
2 săptămână -un comprimat filmat de 10 mg
3 săptămână -un comprimat filmat şi jumătate dintr-un comprimat filmat de 10 mg
4 săptămână -două comprimate filmate de 10 mg
Doza iniţială uzuală în prima săptămână este de o jumătate de comprimat filmat de 10 mg o dată pe zi. Aceasta se creşte la un comprimat filmat de 10 mg o dată pe zi în a doua săptămână şi la 1 comprimat filmat de 10 mg şi jumătate dintr-un comprimat de 10 mg, o dată pe zi în a treia săptămână. Începând din a patra săptămână, doza uzuală este de 2 comprimate filmate de 10 mg o dată pe zi.
Dozele la pacienţii cu afectare a funcţiei rinichilor
Dacă aveţi afectare a funcţiei rinichilor, medicul dumneavoastră va decide doza care se potriveşte stării dumneavoastră de sănătate.
Mod de administrare
Administrare orală. Comprimatele trebuie administrate o dată pe zi, în fiecare zi, în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă. Comprimatele pot fi împărțite în doze egale.
Durata tratamentului
Tratamentul de susținere poate fi continuat atât timp cât efectul terapeutic rămâne favorabil. Tratamentul trebuie început și condus sub supravegherea unui medic cu experiență în diagnosticul și tratamentul bolii Alzheimer.
Dacă luaţi mai mult Tingreks decât trebuie
De obicei, luând o doză mai mare de memantină, nu au fost observat efecte adverse. Puteţi prezenta mai accentuat simptomele descrise la punctul 4.
În cazul unui supradozaj sever, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, deoarece puteţi să aveţi nevoie de asistenţă medicală.
Dacă uitaţi să luaţi Tingreks
Dacă uitați să luați o doză la momentul stabilit, aşteptaţi şi luaţi doza următoare la ora obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Tingreks
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. De obicei, reacțiile adverse sunt de severitate ușoară sau moderată.
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament;
- somnolenţă;
- ameţeli;
- tulburări de echilibru;
- hipertensiune arterială;
- dificultăţi la respiraţie;
- constipaţie;
- creșteraea valorilor indicilor care arată funcţia ficatului;
- dureri de cap.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- infecţii fungice;
- confuzie;
- halucinaţii;
- mers anormal;
- insuficienţă cardiacă;
- tromboză venoasă/tromboembolism;
- vărsături;
- oboseală excesivă.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10. 000 persoane):
- convulsii.
Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
- reacţii psihotice;
- pancreatită;
- hepatită.
Boala Alzheimer a fost asociată cu depresia, idei suicidare şi suicid. Aceste evenimente au fost raportate la pacienţi trataţi cu memantină.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Tingreks
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Tingreks
- Substanţa activă este clorhidratul de memantină. Un comprimat filmat conține 10 mg clorhidrat de memantină.
- Celelalte componente sunt:
nucleul: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu;
filmul: Opadry II 33G28707 alb (hipromeloză (E464), lactoză monohidrat, macrogol 3000, dioxid de titan (E171), triacetină), ceară carnauba.
Cum arată Tingreks și conţinutul ambalajului
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, alungite, cu capete rotunjite, îngustate la mijloc, cu incizie pe fiecare parte a comprimatului.
Câte 10 comprimate filmate în blistere formate din folie clorură de polivinil și din folie de aluminiu acoperite cu clorură de poliviniliden. Câte 3, 6 sau 9 blistere în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
„Grindeks” SA
str. Krustpils 53, Riga LV-1057, Letonia
Tel. : +371 67083205
Fax. : +371 67083505
e-mail. : grindeks@grindeks. lv
1. Ce este Tingreks şi pentru ce se utilizează
Tingreks conține clorhidrat de memantină (în continuare în text va fi demunită memantină). Memantina ajută la reducerea simptomelor de demență în boala Alzheimer.
Cum funcționează Tingreks Pierderea memoriei în boala Alzheimer este legată de afectatrea transmiterii semnalelor în creier. Creierul conține așa-numiții receptori N-metil-D-aspartat (NMDA) care participă în procesul de învățare și transmitere a impulsurilor nervoase importante pentru memorie. Memantina aparține unui grup de medicamente numite antagoniști ai receptorilor NMDA. Memantina acționează asupra acestor receptori NMDA, îmbunătățind transmiterea impulsurilor nervoase și a memoriei.
Tingreks se utilizează pentru tratamentul pacienţilor cu boală Alzheimer moderată până la severă.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Tingreks
Nu luaţi Tingreks în următoarele situații
Nu luaţi Tingreks dacă sunteţi alergic la memantină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6).
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi memantină, adresaţi-vă medicului dumneavoastră:
- dacă aveţi antecedente de convulsii epileptice;
- dacă aţi suferit recent un infarct miocardic;
- dacă suferiţi de insuficienţă cardiacă congestivă sau de hipertensiune arterială (tensiune arterială mare) necontrolată terapeutic. În aceste situaţii, tratamentul trebuie supravegheat cu atenţie, iar beneficiul clinic al tratamentului cu memantină va fi evaluat de către medic.
Dacă suferiţi de tulburări ale funcției renale, medicul dumneavoastră trebuie să vă monitorizeze cu atenţie funcţia renală şi dacă este necesar să adapteze corespunzător doza de memantină.
Copii şi adolescenţi
Administrarea de memantină este contraindicată la copii şi adolescenţii cu vârsta sub 18 ani.
Tingreks împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului despre toate medicamentele pe care le luaţi, le-aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi.
Memantina nu trebuie utilizată cu următoarele medicamente:
- amantadină (un medicament utilizat pentru boala Parkinson);
- ketamină (utilizată ca medicament pentru anestezie);
- dextrometorfan (un medicament antitusiv);
- alți antagoniști ai NMDA.
Memantina poate modifica efectul următoarelor medicamente. Medicul poate fi nevoit să ajusteze doza:
- dantrolen, baclofen;
- cimetidină, ranitidină, procainamidă, chinidină, chinină, nicotină;
- hidroclorotiazidă (sau orice combinație cu hidroclorotiazidă);
- medicamente anticholinergice (medicamentele sunt utilizate pe scară largă pentru a trata tulburările motorii sau pentru a trata spasmele intestinale);
- anticonvulsivante (substanțe utilizate pentru prevenirea și ameliorarea crizelor convulsive);
- barbiturice (substanțe, de regulă, utilizate ca somnifere);
- agoniști dopaminergici (substanțe cum ar fi L-dopa, bromocriptină);
- medicamente antipsihotice (pentru tratamentul tulburărilor psihice);
- anticoagulante orale (utilizate pentru a preveni coagularea sângelui).
Dacă sunteți tratat la un spital, spuneți medicului dumneavoastră că luați memantină.
Tingreks împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Spuneți medicului dumneavoastră:
- dacă ați efectuat schimbări recente semnificative sau intenționați să vă schimbați dieta (de exemplu, să treceți de la un regim alimentar normal la un regim strict vegetarian);
- dacă aveți acidoză tubulară renală (ATR, o cantitate excesivă de substanțe care formează acizi prezente în sânge din cauza funcției renale reduse):
- dacă aveți infecție severă ale tractului urinar. În aceste cazuri, este posibil ca medicul dumneavostră să vă ajusteze doza de medicament. Comprimatele pot fi luate cu sau fără alimente. Evitați consumul de alcool în timp ce luați acest medicament. Alcoolul poate agrava simptomele de demență.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Înainte să luați acest medicament spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi însărcinată, credeți că ați putea fi însărcinată, planificați o sarcină sau dacă alăptaţi.
Utilizarea acestui medicament în timpul sarcinei nu este recomandată.
Femeile care administrează memantină nu trebuie să alăpteze.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Medicul dumneavoastră vă va spune dacă boala dumneavoastră vă permite să conduceţi vehicule sau să folosiţi utilaje în condiţii de siguranţă. De asemenea, memantina vă poate modifica viteza de reacție, afectând capacitatea de a conduce vehicule şi de folosi utilaje.
Tingreks conține lactoză monohidrat
Dacă medicul dumneavoastră v-a informat că aveţi intoleranţă la unele zaharuri, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi Tingreks
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dozele pentru adulți și vârstnici (vârsta peste 65 de ani)
Doza recomandată este de 20 mg pe zi. Pentru a reduce riscul de apariţie a reacţiilor adverse, această doză se atinge treptat, conform următoarei scheme zilnice de tratament:
1 săptămână -jumătate dintr-un comprimat filmat de 10 mg
2 săptămână -un comprimat filmat de 10 mg
3 săptămână -un comprimat filmat şi jumătate dintr-un comprimat filmat de 10 mg
4 săptămână -două comprimate filmate de 10 mg
Doza iniţială uzuală în prima săptămână este de o jumătate de comprimat filmat de 10 mg o dată pe zi. Aceasta se creşte la un comprimat filmat de 10 mg o dată pe zi în a doua săptămână şi la 1 comprimat filmat de 10 mg şi jumătate dintr-un comprimat de 10 mg, o dată pe zi în a treia săptămână. Începând din a patra săptămână, doza uzuală este de 2 comprimate filmate de 10 mg o dată pe zi.
Dozele la pacienţii cu afectare a funcţiei rinichilor
Dacă aveţi afectare a funcţiei rinichilor, medicul dumneavoastră va decide doza care se potriveşte stării dumneavoastră de sănătate.
Mod de administrare
Administrare orală. Comprimatele trebuie administrate o dată pe zi, în fiecare zi, în acelaşi moment al zilei, cu o cantitate suficientă de apă. Comprimatele pot fi împărțite în doze egale.
Durata tratamentului
Tratamentul de susținere poate fi continuat atât timp cât efectul terapeutic rămâne favorabil. Tratamentul trebuie început și condus sub supravegherea unui medic cu experiență în diagnosticul și tratamentul bolii Alzheimer.
Dacă luaţi mai mult Tingreks decât trebuie
De obicei, luând o doză mai mare de memantină, nu au fost observat efecte adverse. Puteţi prezenta mai accentuat simptomele descrise la punctul 4.
În cazul unui supradozaj sever, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră, deoarece puteţi să aveţi nevoie de asistenţă medicală.
Dacă uitaţi să luaţi Tingreks
Dacă uitați să luați o doză la momentul stabilit, aşteptaţi şi luaţi doza următoare la ora obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Tingreks
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. De obicei, reacțiile adverse sunt de severitate ușoară sau moderată.
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament;
- somnolenţă;
- ameţeli;
- tulburări de echilibru;
- hipertensiune arterială;
- dificultăţi la respiraţie;
- constipaţie;
- creșteraea valorilor indicilor care arată funcţia ficatului;
- dureri de cap.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- infecţii fungice;
- confuzie;
- halucinaţii;
- mers anormal;
- insuficienţă cardiacă;
- tromboză venoasă/tromboembolism;
- vărsături;
- oboseală excesivă.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10. 000 persoane):
- convulsii.
Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
- reacţii psihotice;
- pancreatită;
- hepatită.
Boala Alzheimer a fost asociată cu depresia, idei suicidare şi suicid. Aceste evenimente au fost raportate la pacienţi trataţi cu memantină.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Tingreks
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Tingreks
- Substanţa activă este clorhidratul de memantină. Un comprimat filmat conține 10 mg clorhidrat de memantină.
- Celelalte componente sunt:
nucleul: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, talc, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu;
filmul: Opadry II 33G28707 alb (hipromeloză (E464), lactoză monohidrat, macrogol 3000, dioxid de titan (E171), triacetină), ceară carnauba.
Cum arată Tingreks și conţinutul ambalajului
Comprimate filmate de culoare albă sau aproape albă, biconvexe, alungite, cu capete rotunjite, îngustate la mijloc, cu incizie pe fiecare parte a comprimatului.
Câte 10 comprimate filmate în blistere formate din folie clorură de polivinil și din folie de aluminiu acoperite cu clorură de poliviniliden. Câte 3, 6 sau 9 blistere în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare
„Grindeks” SA
str. Krustpils 53, Riga LV-1057, Letonia
Tel. : +371 67083205
Fax. : +371 67083505
e-mail. : grindeks@grindeks. lv
INDICAŢII TERAPEUTICE
• Depresie;
• tulburări obsesiv-compulsive;
• atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
• tulburări de anxietate socială/fobie socială;
• tulburărilor de anxietate generalizată;
• sindromul de stres post-traumatic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, preferabil dimineaţa, în timpul mesei.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Ameliorarea stării se determină de obicei
peste 1-2 săptămâni de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive, peste 3-4
săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de
preparat. Dacă doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia individuală a pacientului, până la atingerea dozei
nictemerale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să fie suficient de lungă, de cel
puţin 6 luni, pentru a se asigura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compul sive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia se poate iniţia cu doza de 20
mg, cu majorarea ei fiecare săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recomandate.
Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza este insuficientă, se poate majora gradual până la doza nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Atacuri de panică
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Terapia se va iniţia cu doza de 10
mg/zi care, în funcţie de reacţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu 10
mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamentul se iniţiază cu doze mici pentru a
preveni agravarea simptomelor de panică, care se observă de obicei la debutul terapiei.
În unele cazuri doza se poate majora gradual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Tulburări de anxietate socială/fobie socială
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la
atingerea efectului scontat. Doza nictemerală maximă este de 50 mg. Pe parcursul curei
îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nictemerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In funcţie de reacţia pacientului la
tratament doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament
este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării preparatului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza trebuie redusă treptat, câte 10 mg
pe săptămână. Dacă după scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului apar
simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în vedere reluarea tratamentului cu ultima
doză prescrisă.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poate majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii
caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii pacienţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor, deoarece studiile
clinice controlate efectuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină cu un
risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la limita inferioară a intervalului de doze recomandate. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la paroxetină sau la orice component al preparatului.
Administrarea concomitentă cu inhibitorii МАО. Tratamentul cu paroxetină poate fi iniţiat
la două săptămâni de la oprirea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau la cel puţin 24
de ore după oprirea tratamentului cu un IMAO reversibil. Trebuie să treacă cel puţin o
săptămână între oprirea tratamentului cu paroxetină şi momentul iniţierii tratamentului cu
orice alt IMAO.
Administrarea concomitentă cu tioridazină, deoarece, similar altor medicamente care inhibă izoenzima hepatică CYP450 2D6, paroxetina poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de tioridazină. Administrarea de tioridazină, în monoterapie, poate
duce la prelungirea intervalului QT, cu aritmii ventriculare grave cum este torsada vârfurilor şi moarte subită.
• Depresie;
• tulburări obsesiv-compulsive;
• atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
• tulburări de anxietate socială/fobie socială;
• tulburărilor de anxietate generalizată;
• sindromul de stres post-traumatic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, preferabil dimineaţa, în timpul mesei.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Ameliorarea stării se determină de obicei
peste 1-2 săptămâni de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive, peste 3-4
săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de
preparat. Dacă doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia individuală a pacientului, până la atingerea dozei
nictemerale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să fie suficient de lungă, de cel
puţin 6 luni, pentru a se asigura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compul sive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia se poate iniţia cu doza de 20
mg, cu majorarea ei fiecare săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recomandate.
Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza este insuficientă, se poate majora gradual până la doza nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Atacuri de panică
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Terapia se va iniţia cu doza de 10
mg/zi care, în funcţie de reacţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu 10
mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamentul se iniţiază cu doze mici pentru a
preveni agravarea simptomelor de panică, care se observă de obicei la debutul terapiei.
În unele cazuri doza se poate majora gradual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Tulburări de anxietate socială/fobie socială
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la
atingerea efectului scontat. Doza nictemerală maximă este de 50 mg. Pe parcursul curei
îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nictemerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In funcţie de reacţia pacientului la
tratament doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament
este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării preparatului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza trebuie redusă treptat, câte 10 mg
pe săptămână. Dacă după scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului apar
simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în vedere reluarea tratamentului cu ultima
doză prescrisă.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poate majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii
caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii pacienţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor, deoarece studiile
clinice controlate efectuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină cu un
risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la limita inferioară a intervalului de doze recomandate. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la paroxetină sau la orice component al preparatului.
Administrarea concomitentă cu inhibitorii МАО. Tratamentul cu paroxetină poate fi iniţiat
la două săptămâni de la oprirea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau la cel puţin 24
de ore după oprirea tratamentului cu un IMAO reversibil. Trebuie să treacă cel puţin o
săptămână între oprirea tratamentului cu paroxetină şi momentul iniţierii tratamentului cu
orice alt IMAO.
Administrarea concomitentă cu tioridazină, deoarece, similar altor medicamente care inhibă izoenzima hepatică CYP450 2D6, paroxetina poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de tioridazină. Administrarea de tioridazină, în monoterapie, poate
duce la prelungirea intervalului QT, cu aritmii ventriculare grave cum este torsada vârfurilor şi moarte subită.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Schizofrenia rezistentă la tratament.
Tulburări psihotice din boala Parkinson, în cazurile când terapia standard a eşuat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozele trebuie ajustate individual. La fiecare pacient se va folosi doza minimă eficientă. Iniţierea
tratamentului este permisă numai în cazurile când numărul leucocitelor ≥ 3500/mm3
(3,5x109
/l),
iar numărul absolut de neutrofile ≥ 2000/mm3
(2,0x109
/l), în limitele normale standard.
Pentru pacienţii care administrează concomitent medicamente care interacţionează cu clozapina
(aşa ca benzodiazepine sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), este recomandată
ajustarea dozei. CONTRAINDICAŢII
• Hipersensibilitate la clozapină sau la oricare din componentele preparatului;
• imposibilitatea efectuării analizei sistematice a sângelui;
• antecedente de granulocitopenie/agranulocitoză toxică sau idiosincrazică (excepţie cele
induse de chimioterapie);
• funcţie dereglată a măduvei osoase;
• epilepsie, forme refractare la terapia adecvată;
• psihoze alcoolice sau alte psihoze toxice, intoxicaţii cu medicamente, stări comatoase;
• colaps circulator şi/sau deprimarea sistemului nervos central de diversă etiologie;
• insuficienţă renală sau afecţiuni cardiace severe (miocardită);
• afecţiuni hepatice active, asociate cu greaţă, anorexie sau icter; afecţiuni hepatice
progresive, insuficienţă hepatică;
• ileus paralitic.
Schizofrenia rezistentă la tratament.
Tulburări psihotice din boala Parkinson, în cazurile când terapia standard a eşuat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozele trebuie ajustate individual. La fiecare pacient se va folosi doza minimă eficientă. Iniţierea
tratamentului este permisă numai în cazurile când numărul leucocitelor ≥ 3500/mm3
(3,5x109
/l),
iar numărul absolut de neutrofile ≥ 2000/mm3
(2,0x109
/l), în limitele normale standard.
Pentru pacienţii care administrează concomitent medicamente care interacţionează cu clozapina
(aşa ca benzodiazepine sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei), este recomandată
ajustarea dozei. CONTRAINDICAŢII
• Hipersensibilitate la clozapină sau la oricare din componentele preparatului;
• imposibilitatea efectuării analizei sistematice a sângelui;
• antecedente de granulocitopenie/agranulocitoză toxică sau idiosincrazică (excepţie cele
induse de chimioterapie);
• funcţie dereglată a măduvei osoase;
• epilepsie, forme refractare la terapia adecvată;
• psihoze alcoolice sau alte psihoze toxice, intoxicaţii cu medicamente, stări comatoase;
• colaps circulator şi/sau deprimarea sistemului nervos central de diversă etiologie;
• insuficienţă renală sau afecţiuni cardiace severe (miocardită);
• afecţiuni hepatice active, asociate cu greaţă, anorexie sau icter; afecţiuni hepatice
progresive, insuficienţă hepatică;
• ileus paralitic.
Ce este Arlevert şi pentru ce se utilizează
Arlevert este un medicament împotriva ameţelii (vertijului).
Arlevet este utilizat în tratamentul vertijului de diferite cauze. Cum să utilizaţi Arlevert
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu aţi primit alte instrucţiuni, doza uzuală este:
La adulţi, doza zilnică recomandată este de câte un comprimat Arlevert de 3 ori pe zi.
La începutul tratamentului şi în cazurile grave, doza poate fi crescută până la maximum 5 comprimate
Arlevert pe zi.
Luaţi comprimatele fără să le mestecaţi, după masă cu o cantitate suficientă de lichid.
Medicul dumneavoastră va stabili durata tratamentului. În general, tratamentul ar trebui să fie de scurtă
durată şi nu va depăşi 4 săptămâni. Prelungirea tratamentului se va face numai după reevaluarea medicală a
stării dumneavoastră.
Arlevert este un medicament împotriva ameţelii (vertijului).
Arlevet este utilizat în tratamentul vertijului de diferite cauze. Cum să utilizaţi Arlevert
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu aţi primit alte instrucţiuni, doza uzuală este:
La adulţi, doza zilnică recomandată este de câte un comprimat Arlevert de 3 ori pe zi.
La începutul tratamentului şi în cazurile grave, doza poate fi crescută până la maximum 5 comprimate
Arlevert pe zi.
Luaţi comprimatele fără să le mestecaţi, după masă cu o cantitate suficientă de lichid.
Medicul dumneavoastră va stabili durata tratamentului. În general, tratamentul ar trebui să fie de scurtă
durată şi nu va depăşi 4 săptămâni. Prelungirea tratamentului se va face numai după reevaluarea medicală a
stării dumneavoastră.
Ce este INVEGA şi pentru ce se utilizează
INVEGA conţine substanţa activă paliperidonă care aparţine grupei de medicamente antipsihotice.
INVEGA este utilizat în tratamentul schizofreniei la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste.
Schizofrenia este o tulburare cu simptome cum sunt auzirea, vederea sau perceperea unor lucruri care nu
sunt acolo, convingeri greşite, suspiciune exagerată, izolare socială, vorbire incoerentă şi aplatizare
comportamentală şi afectivă. Persoanele cu această tulburare se pot de asemenea simţi deprimate,
anxioase, vinovate sau încordate.
INVEGA este de asemenea utilizat în tratamentul tulburării schizoafective la adulţi.
Tulburarea schizoafectivă este o tulburare mintală în care o persoană prezintă o asociere de simptome de
schizofrenie (enumerate mai sus), pe lângă simptomele de modificări ale dispoziţiei (senzaţie de stare de
bună dispoziţie exagerată, senzaţie de tristeţe, senzaţie de agitaţie, confuzie mintală, insomnie, logoree,
pierdere a interesului pentru activităţile de zi cu zi, somn în exces sau lipsa somnului, poftă de mâncare
în exces sau lipsa poftei de mâncare şi gânduri de sinucidere care revin).
INVEGA poate ajuta la atenuarea simptomelor bolii dumneavoastră şi poate opri revenirea acestora. Cum să luaţi INVEGA
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul, farmacistul sau asistenta medicală.
4
Utilizare la adulţi
Doza recomandată la adulţi este de 6 mg, o dată pe zi, luată dimineaţa. Doza poate fi mărită sau redusă
de către medicul dumneavoastră în limita a 3 mg până la 12 mg, o dată pe zi, pentru schizofrenie sau 6
mg până la 12 mg, o dată pe zi, pentru tulburarea schizoafectivă. Acest lucru depinde de cât de bine
acţionează medicamentul în cazul dumneavoastră.
Utilizare la adolescenţi
Doza iniţială recomandată în tratamentul schizofreniei la adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste este de
3 mg, o dată pe zi, administrată dimineaţa.
La adolescenţii cu o greutate corporală de 51 kg sau peste, doza poate fi crescută în intervalul 6 mg - 12
mg, o dată pe zi.
La adolescenţii cu o greutate corporală sub 51 kg, doza poate fi crescută la 6 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră va decide care este doza de care aveţi nevoie. Cantitatea pe care o luaţi depinde
de cât de bine acţionează medicamentul în cazul dumneavoastră. Reacţii adverse posibile
5
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă:
Aveţi cheaguri de sânge în vene, în special la nivelul picioarelor (simptomele includ umflare,
durere şi înroşire a picioarelor), care se pot deplasa prin vasele de sânge până la nivelul
plămânilor şi pot determina durere la nivelul pieptului şi dificultăţi în respiraţie. Dacă observaţi
oricare dintre aceste simptome, solicitaţi imediat sfatul medicului.
Aveţi demenţă şi prezentaţi o modificare bruscă a stării dumneavoastră mintale sau slăbiciune
instalată brusc sau amorţeală a feţei, a braţelor sau a picioarelor, în special pe o parte sau vorbire
neclară, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp. Acestea pot fi semnele unui accident vascular
cerebral.
Aveţi febră, rigiditate musculară, transpiraţii sau reducere a nivelului de conştienţă (o boală
numită "sindrom neuroleptic malign"). Este posibil să aveţi nevoie de tratament medical de
urgenţă.
Sunteţi bărbat şi aveţi erecţie prelungită sau dureroasă. Acest fapt se numeşte priapism. Este
posibil să aveţi nevoie de tratament medical de urgenţă.
Aveţi mişcări involuntare ritmice ale limbii, gurii şi feţei. Poate fi necesară întreruperea
tratamentului cu paliperidonă.
Este posibil să manifestaţi o reacţie alergică severă caracterizată prin febră, umflare a gurii, feţei,
buzelor sau limbii, respiraţie dificilă, mâncărimi ale pielii, erupţii trecătoare pe piele şi uneori
scădere a tensiunii arteriale (culminând cu o “reacţie anafilactică”). https://bit.ly/3hJNq7n
INVEGA conţine substanţa activă paliperidonă care aparţine grupei de medicamente antipsihotice.
INVEGA este utilizat în tratamentul schizofreniei la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste.
Schizofrenia este o tulburare cu simptome cum sunt auzirea, vederea sau perceperea unor lucruri care nu
sunt acolo, convingeri greşite, suspiciune exagerată, izolare socială, vorbire incoerentă şi aplatizare
comportamentală şi afectivă. Persoanele cu această tulburare se pot de asemenea simţi deprimate,
anxioase, vinovate sau încordate.
INVEGA este de asemenea utilizat în tratamentul tulburării schizoafective la adulţi.
Tulburarea schizoafectivă este o tulburare mintală în care o persoană prezintă o asociere de simptome de
schizofrenie (enumerate mai sus), pe lângă simptomele de modificări ale dispoziţiei (senzaţie de stare de
bună dispoziţie exagerată, senzaţie de tristeţe, senzaţie de agitaţie, confuzie mintală, insomnie, logoree,
pierdere a interesului pentru activităţile de zi cu zi, somn în exces sau lipsa somnului, poftă de mâncare
în exces sau lipsa poftei de mâncare şi gânduri de sinucidere care revin).
INVEGA poate ajuta la atenuarea simptomelor bolii dumneavoastră şi poate opri revenirea acestora. Cum să luaţi INVEGA
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul, farmacistul sau asistenta medicală.
4
Utilizare la adulţi
Doza recomandată la adulţi este de 6 mg, o dată pe zi, luată dimineaţa. Doza poate fi mărită sau redusă
de către medicul dumneavoastră în limita a 3 mg până la 12 mg, o dată pe zi, pentru schizofrenie sau 6
mg până la 12 mg, o dată pe zi, pentru tulburarea schizoafectivă. Acest lucru depinde de cât de bine
acţionează medicamentul în cazul dumneavoastră.
Utilizare la adolescenţi
Doza iniţială recomandată în tratamentul schizofreniei la adolescenţi cu vârsta de 15 ani şi peste este de
3 mg, o dată pe zi, administrată dimineaţa.
La adolescenţii cu o greutate corporală de 51 kg sau peste, doza poate fi crescută în intervalul 6 mg - 12
mg, o dată pe zi.
La adolescenţii cu o greutate corporală sub 51 kg, doza poate fi crescută la 6 mg o dată pe zi.
Medicul dumneavoastră va decide care este doza de care aveţi nevoie. Cantitatea pe care o luaţi depinde
de cât de bine acţionează medicamentul în cazul dumneavoastră. Reacţii adverse posibile
5
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă:
Aveţi cheaguri de sânge în vene, în special la nivelul picioarelor (simptomele includ umflare,
durere şi înroşire a picioarelor), care se pot deplasa prin vasele de sânge până la nivelul
plămânilor şi pot determina durere la nivelul pieptului şi dificultăţi în respiraţie. Dacă observaţi
oricare dintre aceste simptome, solicitaţi imediat sfatul medicului.
Aveţi demenţă şi prezentaţi o modificare bruscă a stării dumneavoastră mintale sau slăbiciune
instalată brusc sau amorţeală a feţei, a braţelor sau a picioarelor, în special pe o parte sau vorbire
neclară, chiar şi pentru o perioadă scurtă de timp. Acestea pot fi semnele unui accident vascular
cerebral.
Aveţi febră, rigiditate musculară, transpiraţii sau reducere a nivelului de conştienţă (o boală
numită "sindrom neuroleptic malign"). Este posibil să aveţi nevoie de tratament medical de
urgenţă.
Sunteţi bărbat şi aveţi erecţie prelungită sau dureroasă. Acest fapt se numeşte priapism. Este
posibil să aveţi nevoie de tratament medical de urgenţă.
Aveţi mişcări involuntare ritmice ale limbii, gurii şi feţei. Poate fi necesară întreruperea
tratamentului cu paliperidonă.
Este posibil să manifestaţi o reacţie alergică severă caracterizată prin febră, umflare a gurii, feţei,
buzelor sau limbii, respiraţie dificilă, mâncărimi ale pielii, erupţii trecătoare pe piele şi uneori
scădere a tensiunii arteriale (culminând cu o “reacţie anafilactică”). https://bit.ly/3hJNq7n
Rețetă medicală
VALFEN plus
capsule
Denumirea comercială
VALFEN plus
DCI-ul substanţelor active
Extractum Valerianae siccum
Extractum Crataegi siccum
Phenobarbitalum
Compoziţia preparatului
1 capsulă conţine:
substanţe active: extract uscat de valeriană 50,0 mg, extract uscat de păducel 30,0 mg,
fenobarbital 20,0 mg;
substanţe auxiliare: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, aerosil, stearat de
magneziu.
Descrierea preparatului:
Aspectul exterior al capsulei: capsule operculate de formă cilindrică, cu capetele
emisferice, cu suprafaţa netedă şi lucidă-opac, numărul capsulei 2.
Culoarea capsulei: corpul – verde şi capacul – negru sau corpul albastru-verzui şi
capacul albastru-închis.
Conţinutul capsulei: pulbere de culoare brună, cu gust şi miros specific de valeriană.
Forma farmaceutică
Capsule.
Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC
Hipnotice și sedative, N05C B02
Proprietăţi farmacologice
Proprietăţi farmacodinamice:
Principiile active ale extractului de valeriană micşorează excitabilitatea SNC, potențează
acţiunea hipnoticelor şi manifestă acţiune spasmolitică.
Principiile active ale extractului de păducel manifestă următoarele acţiuni:
simpaticolitică, hipotensivă, vasodilatatoare şi sedativă asupra SNC. Acţiunea asupra
miocardului este slabă, manifestă acţiune vasodilatatoare asupra vaselor coronare.
Fenobarbitalul interacţionează cu membranele celulare, modificând proprietăţile fizicochimice
ale neuronilor. Manifestă antagonism faţă de unii mediatori excitanţi (glutamat
etc.). Inhibă SNC, în doză de 20 mg provoacă un efect sedativ moderat.
În ansamblu preparatul calmează sistemul nervos central, înlătură fenomenele neurovegetative
neplăcute şi insomnia, scade tensiunea arterială.
Proprietăţi farmacocinetice:
Încet şi complet se absoarbe în intestin. Preparatul atinge concentraţia maximă în sânge
peste 2–4 ore după administrare. Timpul de înjumătăţire e de 2 - 4 ore. Biotransformarea
are loc în ficat, metabolitul de bază nu are acţiune farmacologică şi, după conjugarea cu
acidul glucuronic (25 - 50%), împreună cu fenobarbitalul rămas în formă neschimbată se
excretă cu rinichii.
Indicaţii terapeutice
Hiperexcitabilitate nervoasă, tulburări neuro-vegetative, insomnie, hipertensiune
arterială, hipertiroidism, isterie.
Doze şi mod de administrare
Intern.
Câte o capsulă de 2 – 3 ori pe zi. În insomnie câte 2 - 3 capsule înainte de somn.
Reacții adverse
Somnolenţă, anemie megaloblastică, osteomalacie, tulburări psihice, nistagmus, ataxie.
Contraindicaţii
Hipersensibilitatea la componentele preparatului, insuficienţa renală şi hepatică severă,
alergia la barbiturice, miastenia, sarcina şi lactaţia.
Supradozare
Simptome: somnolenţă, depresie respiratorie, respiraţie Cheyn-Stokes, areflexie, oligurie,
tahicardie, temperatură corporală scăzută, confuzie, comă.
Tratament: lavaj gastric, cărbune activat, diureză forţată, alcalinizarea urinei, menţinerea
tensiunii arteriale, temperaturii corporale şi echilibrului hidro-electrolitic.
Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare
În perioada tratamentului nu se recomandă conducerea vehiculelor sau lucrul care solicită
atenţie şi vigilenţă din cauza somnolenţei.
Acest produs medicamentos conţine lactoză, de aceea el nu poate fi administrat de către
pacienţii cu tulburări ereditare rare de tipul intoleranţei la galactoză, deficienţa de lactază
sau sindromul de malabsorbţie glucoză-galactoză.
Administrarea în sarcină și perioada de alăptare
Este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării.
Interacţiuni cu alte medicamente
Fenitoina și benzodiazepinele potențează acțiunea preparatului, iar folații o reduc.
VALFEN plus potențează acțiunea metadonei, morfinei și benzodiazepinelor, însă o
scade pe a acidului valproic, anticoagulantelor indirecte, contraceptivelor hormonale,
hormonilor tiroidieni, aminofilinei, zidovudinei, beta-blocantelor și carbamazepinei.
Preparatul potențează efectele adverse ale alcoolului.
Prezentare, ambalaj
Câte 10 capsule în blister. Câte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare
se plasează în cutie individuală de carton.
Păstrare
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 25 ºC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Termen de valabilitate
2 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.
Statutul legal
Se eliberează cu prescripţie medicală.
Denumirea şi adresa producătorului: ÎCS EUROFARMACO SA
str. Vadul lui Vodă, 2
MD-2023, mun.Chişinău,
Republica Moldova
Tel./ fax: (37322) 49 76 20
capsule
Denumirea comercială
VALFEN plus
DCI-ul substanţelor active
Extractum Valerianae siccum
Extractum Crataegi siccum
Phenobarbitalum
Compoziţia preparatului
1 capsulă conţine:
substanţe active: extract uscat de valeriană 50,0 mg, extract uscat de păducel 30,0 mg,
fenobarbital 20,0 mg;
substanţe auxiliare: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, aerosil, stearat de
magneziu.
Descrierea preparatului:
Aspectul exterior al capsulei: capsule operculate de formă cilindrică, cu capetele
emisferice, cu suprafaţa netedă şi lucidă-opac, numărul capsulei 2.
Culoarea capsulei: corpul – verde şi capacul – negru sau corpul albastru-verzui şi
capacul albastru-închis.
Conţinutul capsulei: pulbere de culoare brună, cu gust şi miros specific de valeriană.
Forma farmaceutică
Capsule.
Grupa farmacoterapeutică şi codul ATC
Hipnotice și sedative, N05C B02
Proprietăţi farmacologice
Proprietăţi farmacodinamice:
Principiile active ale extractului de valeriană micşorează excitabilitatea SNC, potențează
acţiunea hipnoticelor şi manifestă acţiune spasmolitică.
Principiile active ale extractului de păducel manifestă următoarele acţiuni:
simpaticolitică, hipotensivă, vasodilatatoare şi sedativă asupra SNC. Acţiunea asupra
miocardului este slabă, manifestă acţiune vasodilatatoare asupra vaselor coronare.
Fenobarbitalul interacţionează cu membranele celulare, modificând proprietăţile fizicochimice
ale neuronilor. Manifestă antagonism faţă de unii mediatori excitanţi (glutamat
etc.). Inhibă SNC, în doză de 20 mg provoacă un efect sedativ moderat.
În ansamblu preparatul calmează sistemul nervos central, înlătură fenomenele neurovegetative
neplăcute şi insomnia, scade tensiunea arterială.
Proprietăţi farmacocinetice:
Încet şi complet se absoarbe în intestin. Preparatul atinge concentraţia maximă în sânge
peste 2–4 ore după administrare. Timpul de înjumătăţire e de 2 - 4 ore. Biotransformarea
are loc în ficat, metabolitul de bază nu are acţiune farmacologică şi, după conjugarea cu
acidul glucuronic (25 - 50%), împreună cu fenobarbitalul rămas în formă neschimbată se
excretă cu rinichii.
Indicaţii terapeutice
Hiperexcitabilitate nervoasă, tulburări neuro-vegetative, insomnie, hipertensiune
arterială, hipertiroidism, isterie.
Doze şi mod de administrare
Intern.
Câte o capsulă de 2 – 3 ori pe zi. În insomnie câte 2 - 3 capsule înainte de somn.
Reacții adverse
Somnolenţă, anemie megaloblastică, osteomalacie, tulburări psihice, nistagmus, ataxie.
Contraindicaţii
Hipersensibilitatea la componentele preparatului, insuficienţa renală şi hepatică severă,
alergia la barbiturice, miastenia, sarcina şi lactaţia.
Supradozare
Simptome: somnolenţă, depresie respiratorie, respiraţie Cheyn-Stokes, areflexie, oligurie,
tahicardie, temperatură corporală scăzută, confuzie, comă.
Tratament: lavaj gastric, cărbune activat, diureză forţată, alcalinizarea urinei, menţinerea
tensiunii arteriale, temperaturii corporale şi echilibrului hidro-electrolitic.
Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare
În perioada tratamentului nu se recomandă conducerea vehiculelor sau lucrul care solicită
atenţie şi vigilenţă din cauza somnolenţei.
Acest produs medicamentos conţine lactoză, de aceea el nu poate fi administrat de către
pacienţii cu tulburări ereditare rare de tipul intoleranţei la galactoză, deficienţa de lactază
sau sindromul de malabsorbţie glucoză-galactoză.
Administrarea în sarcină și perioada de alăptare
Este contraindicat în timpul sarcinii şi alăptării.
Interacţiuni cu alte medicamente
Fenitoina și benzodiazepinele potențează acțiunea preparatului, iar folații o reduc.
VALFEN plus potențează acțiunea metadonei, morfinei și benzodiazepinelor, însă o
scade pe a acidului valproic, anticoagulantelor indirecte, contraceptivelor hormonale,
hormonilor tiroidieni, aminofilinei, zidovudinei, beta-blocantelor și carbamazepinei.
Preparatul potențează efectele adverse ale alcoolului.
Prezentare, ambalaj
Câte 10 capsule în blister. Câte 3 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare
se plasează în cutie individuală de carton.
Păstrare
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperatura sub 25 ºC.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Termen de valabilitate
2 ani.
A nu se administra după expirarea termenului de valabilitate indicat pe ambalaj.
Statutul legal
Se eliberează cu prescripţie medicală.
Denumirea şi adresa producătorului: ÎCS EUROFARMACO SA
str. Vadul lui Vodă, 2
MD-2023, mun.Chişinău,
Republica Moldova
Tel./ fax: (37322) 49 76 20
Ce este Luminal i.v. şi pentru ce se utilizează
Ingredientul activ al Luminal i.v. se numeşte fenobarbital.
Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic (un medicament utilizat pentru
tratarea crizelor de epilepsie), care aparţine grupului barbituricelor.
Luminal i.v. este tratat pentru tratamentul a diferite forme de epilepsie, inclusiv status
epilepticus.
Avertisment: Fenobarbitalul poate declanşa apariţia crizelor psihomotorii şi a crizelor
de tip absenţă. Cum să utilizaţi Luminal i.v.
Utilizaţi întotdeauna Luminal i.v. exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Regimul
de dozare nu trebuie modificat din proprie iniţiativă, aceasta putând conduce la eşecul
tratamentului.
Utilizarea la adulţi
În tratamentul epilepsiei, adulţilor li se administrează 1-3 mg de fenobarbital per kg
de greutate corporală, după necesităţi. Ar putea fi nevoie ca medicul curant să
ajusteze doza în cursul tratamentului.
De obicei, adulţii primesc 1 ml de Luminal i.v. (1 fiolă = 200 mg de fenobarbital), de
cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii. La adulţi, doza maximă pentru
administrare în priză unică este de 400 mg de fenobarbital (2 fiole = 2 ml Luminal
i.v.), iar doza zilnică maximă este de 800 mg de fenobarbital pe zi.
Utilizarea la copii si adolescenţi
La copii, doza iniţială totală este de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi. Ar putea fi
nevoie ca medicul curant să ajusteze doza în cursul tratamentului.
Nou-născuţii şi sugarii sub vârsta de 6 săptămâni au nevoie de o doză aşa-numită de
încărcare mai mare, care este de obicei administrată în perfuzie i.v. lentă. După
aceea, doza de întreţinere de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi va fi suficientă.
La sugarii cu vârste cuprinse între 6 săptămâni şi 1 an, doza de 3-4 mg/kg de
greutate corporală/zi, administrată iniţial poate fi crescută de către medic până la o
doză de întreţinere de cel mult 8 mg/kg de greutate corporală/zi, datorită
metabolismului mai rapid al acestora.
De obicei, copiii mai mari primesc 0,75 ml, copiii mai mici primesc 0,3 ml, sugarii
primesc 0,1–0,3 ml i.m. sau în perfuzie i.v. lentă, de cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii.
Populaţii speciale
La pacienţii vârstnici, reducerea dozei este adeseori necesară. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică, doza iniţială trebuie redusă. La pacienţii cu insuficienţă renală, în
prezenţa unui clearance al creatininei mai mic de 10 ml/minut, doza trebuie redusă iar
intervalul dintre doze trebuie prelungit. La pacienţii care fac dializă peritoneală nu este
necesară ajustarea dozei.
Modul şi durata de administrare
Luminal i.v. este injectat după necesităţi, de 2-3 ori pe zi i.m. sau în perfuzie i.v.
lentă.
Luminal i.v. este destinat utilizării, în principal, în stadii severe ale bolii sau în cazurile
în care administrarea pe cale orală a medicamentelor care conţin fenobarbital poate fi
făcută numai cu mari dificultăţi.
6
Trebuie evitată injectarea subcutanată sau paravenoasă deoarece poate provoca
necroză. Injectarea intra-arterială accidentală poate cauza spasm vascular, durere
severă şi cangrenă.
În cursul administrării intravenoase de fenobarbital, trebuie să fie monitorizate ECG,
tensiunea arterială, funcţia respiratorie şi nivelurile plasmatice de fenobarbital. În
plus, trebuie să fie la îndemână facilităţi pentru resuscitarea cardiopulmonară.
NOTĂ: Înainte de administrarea în injecţie amestecat cu un alt preparat, trebuie luată
în considerare posibilitatea apariţiei de reacţii chimice nedorite (precipitare,
turbiditate) a componentelor singulare.
Durata tratamentului cu fenobarbital este decisă de către medicul curant în funcţie de
evoluţia generală a patologiei de bază. De aceea, medicul curant trebuie să evalueze,
din când în când, dacă tratamentul cu fenobarbital este, în continuare, indicat
dumneavoastră.
Trebuie avut în vedere faptul că fenobarbitalul se administrează în mod continuu şi că,
odată cu oprirea tratamentului, pot reveni crizele sau chiar poate interveni status
epilepticus. Se recomandă ca oprirea tratamentului cu fenobarbital să se facă printr-o
reducere treptată a dozei.
În cazul în care consideraţi că efectul Luminal i.v. este prea puternic sau prea slab,
discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
7
sedare, oboseală, somnolenţă, slăbiciune, moleşeală, prelungirea timpului de
reacţie
ameţeală, dureri de cap, dificultate de controlare a mişcărilor
tulburări cognitive, confuzie şi disfuncţii sexuale (reducerea libidoului, impotenţă)
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
stări paradoxale de excitaţie la copii şi vârstnici, anxietate, iritabilitate,
nervozitate
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacţii de incompatibilitate (febră, tulburări ale funcţiei hepatice, inflamaţia
ficatului, umflarea ganglionilor limfatici, creşterea numărului anumitor celule albe
sanguine [leucocitoză, limfocitoză], creşterea sensibilităţii pielii la lumina solară,
erupţii pe piele precum şi reacţii grave apărute pe piele cum sunt dermatita
exfoliativă, eritemul multiform)
afectarea măduvei osoase, anemie megaloblastică (scăderea numărului de
globule roşii sanguine şi creşterea dimensiunilor acestora peste limitele normale)
tulburări de ordin depresiv
probleme circulatorii cu scăderea tensiunii arteriale, mergând până la şoc
afectare hepatică, afectare renală
senzaţie de rău, stare de rău, constipaţie, senzaţie neplăcută în epigastru
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane):
erupţii pe piele, care pot pune viaţa în pericol (sindrom Stevens-Johnson,
necroliza epidermică toxică) (vezi pct. 2)
contractura Dupuytren (boală a ţesutului conjunctiv care afectează palmele şi
degetele de la mâini), umăr blocat (rigiditate dureroasă a umărului).
Ingredientul activ al Luminal i.v. se numeşte fenobarbital.
Fenobarbitalul este un medicament antiepileptic (un medicament utilizat pentru
tratarea crizelor de epilepsie), care aparţine grupului barbituricelor.
Luminal i.v. este tratat pentru tratamentul a diferite forme de epilepsie, inclusiv status
epilepticus.
Avertisment: Fenobarbitalul poate declanşa apariţia crizelor psihomotorii şi a crizelor
de tip absenţă. Cum să utilizaţi Luminal i.v.
Utilizaţi întotdeauna Luminal i.v. exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Regimul
de dozare nu trebuie modificat din proprie iniţiativă, aceasta putând conduce la eşecul
tratamentului.
Utilizarea la adulţi
În tratamentul epilepsiei, adulţilor li se administrează 1-3 mg de fenobarbital per kg
de greutate corporală, după necesităţi. Ar putea fi nevoie ca medicul curant să
ajusteze doza în cursul tratamentului.
De obicei, adulţii primesc 1 ml de Luminal i.v. (1 fiolă = 200 mg de fenobarbital), de
cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii. La adulţi, doza maximă pentru
administrare în priză unică este de 400 mg de fenobarbital (2 fiole = 2 ml Luminal
i.v.), iar doza zilnică maximă este de 800 mg de fenobarbital pe zi.
Utilizarea la copii si adolescenţi
La copii, doza iniţială totală este de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi. Ar putea fi
nevoie ca medicul curant să ajusteze doza în cursul tratamentului.
Nou-născuţii şi sugarii sub vârsta de 6 săptămâni au nevoie de o doză aşa-numită de
încărcare mai mare, care este de obicei administrată în perfuzie i.v. lentă. După
aceea, doza de întreţinere de 3-4 mg/kg de greutate corporală/zi va fi suficientă.
La sugarii cu vârste cuprinse între 6 săptămâni şi 1 an, doza de 3-4 mg/kg de
greutate corporală/zi, administrată iniţial poate fi crescută de către medic până la o
doză de întreţinere de cel mult 8 mg/kg de greutate corporală/zi, datorită
metabolismului mai rapid al acestora.
De obicei, copiii mai mari primesc 0,75 ml, copiii mai mici primesc 0,3 ml, sugarii
primesc 0,1–0,3 ml i.m. sau în perfuzie i.v. lentă, de cel mult 2-3 ori pe zi.
Doza depinde de natura şi severitatea bolii.
Populaţii speciale
La pacienţii vârstnici, reducerea dozei este adeseori necesară. La pacienţii cu
insuficienţă hepatică, doza iniţială trebuie redusă. La pacienţii cu insuficienţă renală, în
prezenţa unui clearance al creatininei mai mic de 10 ml/minut, doza trebuie redusă iar
intervalul dintre doze trebuie prelungit. La pacienţii care fac dializă peritoneală nu este
necesară ajustarea dozei.
Modul şi durata de administrare
Luminal i.v. este injectat după necesităţi, de 2-3 ori pe zi i.m. sau în perfuzie i.v.
lentă.
Luminal i.v. este destinat utilizării, în principal, în stadii severe ale bolii sau în cazurile
în care administrarea pe cale orală a medicamentelor care conţin fenobarbital poate fi
făcută numai cu mari dificultăţi.
6
Trebuie evitată injectarea subcutanată sau paravenoasă deoarece poate provoca
necroză. Injectarea intra-arterială accidentală poate cauza spasm vascular, durere
severă şi cangrenă.
În cursul administrării intravenoase de fenobarbital, trebuie să fie monitorizate ECG,
tensiunea arterială, funcţia respiratorie şi nivelurile plasmatice de fenobarbital. În
plus, trebuie să fie la îndemână facilităţi pentru resuscitarea cardiopulmonară.
NOTĂ: Înainte de administrarea în injecţie amestecat cu un alt preparat, trebuie luată
în considerare posibilitatea apariţiei de reacţii chimice nedorite (precipitare,
turbiditate) a componentelor singulare.
Durata tratamentului cu fenobarbital este decisă de către medicul curant în funcţie de
evoluţia generală a patologiei de bază. De aceea, medicul curant trebuie să evalueze,
din când în când, dacă tratamentul cu fenobarbital este, în continuare, indicat
dumneavoastră.
Trebuie avut în vedere faptul că fenobarbitalul se administrează în mod continuu şi că,
odată cu oprirea tratamentului, pot reveni crizele sau chiar poate interveni status
epilepticus. Se recomandă ca oprirea tratamentului cu fenobarbital să se facă printr-o
reducere treptată a dozei.
În cazul în care consideraţi că efectul Luminal i.v. este prea puternic sau prea slab,
discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
7
sedare, oboseală, somnolenţă, slăbiciune, moleşeală, prelungirea timpului de
reacţie
ameţeală, dureri de cap, dificultate de controlare a mişcărilor
tulburări cognitive, confuzie şi disfuncţii sexuale (reducerea libidoului, impotenţă)
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
stări paradoxale de excitaţie la copii şi vârstnici, anxietate, iritabilitate,
nervozitate
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacţii de incompatibilitate (febră, tulburări ale funcţiei hepatice, inflamaţia
ficatului, umflarea ganglionilor limfatici, creşterea numărului anumitor celule albe
sanguine [leucocitoză, limfocitoză], creşterea sensibilităţii pielii la lumina solară,
erupţii pe piele precum şi reacţii grave apărute pe piele cum sunt dermatita
exfoliativă, eritemul multiform)
afectarea măduvei osoase, anemie megaloblastică (scăderea numărului de
globule roşii sanguine şi creşterea dimensiunilor acestora peste limitele normale)
tulburări de ordin depresiv
probleme circulatorii cu scăderea tensiunii arteriale, mergând până la şoc
afectare hepatică, afectare renală
senzaţie de rău, stare de rău, constipaţie, senzaţie neplăcută în epigastru
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane):
erupţii pe piele, care pot pune viaţa în pericol (sindrom Stevens-Johnson,
necroliza epidermică toxică) (vezi pct. 2)
contractura Dupuytren (boală a ţesutului conjunctiv care afectează palmele şi
degetele de la mâini), umăr blocat (rigiditate dureroasă a umărului).
Indicaţii terapeutice
Epilepsie :
- psihomotorie sau temporală;
- convulsii generalizate tonico-clonice;
- convulsii focale;
- forme mixte de accese convulsive;
Crize maniacale
Nevralgie de trigemen esențială. Doze şi mod de administrare
Comprimatele pot fi administrate cu puţină apă, în timpul, după sau între mese.
Trecerea de la comprimate la comprimatele cu eliberare modificată: experienţa clinică a demonstrat
faptul că poate fi necesară mărirea dozei în cazul comprimatelor cu eliberare modificată.
Datorită interacţiunilor medicamentoase şi a diferenţelor în farmacocinetica diferitelor medicamente
antiepileptice, doza de carbamazepină trebuie stabilită cu precauţie la pacienţii vârstnici.
Epilepsie
Când este posibil, Carbamazepină-PS trebuie prescris ca monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică mică, care va fi crescută treptat (se va ajusta în funcţie
de necesitatea fiecărui pacient) până la obţinerea unui efect optim. După obținerea unui control bun
al crizei epileptice, doza poate fi redusă treptat până la nivelul minim eficient.
Doza zilnică de carbamazepină trebuie stabilită în funcţie de vârsta, greutatea şi tolerabilitatea
fiecărui pacient în parte, pentru obținerea unui control eficient al crizelor convulsive.
Determinarea concentraţiilor plasmatice pot ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul crizelor
epileptice, eficacitatea terapeutică este atinsă deobicei la concentrații plasmatice totale între 4 – 12
g/ ml (17 – 50 mol /l) (vezi pct.4.4 ).
Când Carbamazepină-PS este adăugat unei terapii antiepileptice existente acest lucru trebuie făcut
gradat menţinând, sau dacă este necesar, adaptând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi; doza se va
creşte gradat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în general, se observă la doza de 400 mg
carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg
carbamazepină sau chiar 2000 mg carbamazepină pe zi.
Copii
Administrarea Carbamazepină-PS nu este recomandată la copii cu vârsta sub 5 ani (pentru acest
grup de vârstă este indicată utilizarea unei forme farmaceutice corespunzătoare – sirop).
Doza de întreţinere: 10-20 mg carbamazepină/kg şi zi în mai multe prize după cum urmează:
Până la 1 an 100-200 mg carbamazepină pe zi
Între 1 - 6 ani: 200-400 mg carbamazepină pe zi
Între 6 - 10 ani 400-600 mg carbamazepină pe zi
Între 11 - 15 ani 600-1000 mg carbamazepină pe z
Peste 15 ani 800-1200 mg carbamazepină pe zi
Doza de 200 mg pe zi poate fi divizată în 2-3 prize.
Doza maximă de întreținere :
Copii cu vârsta sub 6 ani: 35 mg/kg/zi
Copii cu vârsta între 6 și 15 ani: 1000 mg/zi
Copii cu vârsta peste 15 ani: 1200 mg/zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
- Bloc atrioventricular.
- Antecedente de deprimare medulară.
- Antecedente de porfirie (de exempluporfirie acută intermitentă, porfirie variegata, porfirie
cutanată tardivă)
- Asocierea carbamazepinei cu antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO ) (vezi
pct.4.5).
- De regula, în sarcină și perioada de alăptare
- Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3wK7ZEH
Epilepsie :
- psihomotorie sau temporală;
- convulsii generalizate tonico-clonice;
- convulsii focale;
- forme mixte de accese convulsive;
Crize maniacale
Nevralgie de trigemen esențială. Doze şi mod de administrare
Comprimatele pot fi administrate cu puţină apă, în timpul, după sau între mese.
Trecerea de la comprimate la comprimatele cu eliberare modificată: experienţa clinică a demonstrat
faptul că poate fi necesară mărirea dozei în cazul comprimatelor cu eliberare modificată.
Datorită interacţiunilor medicamentoase şi a diferenţelor în farmacocinetica diferitelor medicamente
antiepileptice, doza de carbamazepină trebuie stabilită cu precauţie la pacienţii vârstnici.
Epilepsie
Când este posibil, Carbamazepină-PS trebuie prescris ca monoterapie.
Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză zilnică mică, care va fi crescută treptat (se va ajusta în funcţie
de necesitatea fiecărui pacient) până la obţinerea unui efect optim. După obținerea unui control bun
al crizei epileptice, doza poate fi redusă treptat până la nivelul minim eficient.
Doza zilnică de carbamazepină trebuie stabilită în funcţie de vârsta, greutatea şi tolerabilitatea
fiecărui pacient în parte, pentru obținerea unui control eficient al crizelor convulsive.
Determinarea concentraţiilor plasmatice pot ajuta în stabilirea dozei optime. În tratamentul crizelor
epileptice, eficacitatea terapeutică este atinsă deobicei la concentrații plasmatice totale între 4 – 12
g/ ml (17 – 50 mol /l) (vezi pct.4.4 ).
Când Carbamazepină-PS este adăugat unei terapii antiepileptice existente acest lucru trebuie făcut
gradat menţinând, sau dacă este necesar, adaptând doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).
Adulţi
Se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de două ori pe zi; doza se va
creşte gradat, până la obţinerea unui răspuns optim, care, în general, se observă la doza de 400 mg
carbamazepină, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienţi, doza adecvată poate ajunge la 1600 mg
carbamazepină sau chiar 2000 mg carbamazepină pe zi.
Copii
Administrarea Carbamazepină-PS nu este recomandată la copii cu vârsta sub 5 ani (pentru acest
grup de vârstă este indicată utilizarea unei forme farmaceutice corespunzătoare – sirop).
Doza de întreţinere: 10-20 mg carbamazepină/kg şi zi în mai multe prize după cum urmează:
Până la 1 an 100-200 mg carbamazepină pe zi
Între 1 - 6 ani: 200-400 mg carbamazepină pe zi
Între 6 - 10 ani 400-600 mg carbamazepină pe zi
Între 11 - 15 ani 600-1000 mg carbamazepină pe z
Peste 15 ani 800-1200 mg carbamazepină pe zi
Doza de 200 mg pe zi poate fi divizată în 2-3 prize.
Doza maximă de întreținere :
Copii cu vârsta sub 6 ani: 35 mg/kg/zi
Copii cu vârsta între 6 și 15 ani: 1000 mg/zi
Copii cu vârsta peste 15 ani: 1200 mg/zi. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la carbamazepină, la medicamente înrudite structural (de exemplu
antidepresive triciclice), sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1.
- Bloc atrioventricular.
- Antecedente de deprimare medulară.
- Antecedente de porfirie (de exempluporfirie acută intermitentă, porfirie variegata, porfirie
cutanată tardivă)
- Asocierea carbamazepinei cu antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidazei (IMAO ) (vezi
pct.4.5).
- De regula, în sarcină și perioada de alăptare
- Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3wK7ZEH
Betahistina este indicată în:
- tratamentul simptomatic al sindromului Ménière, definit prin următoarele simptomel: vertij (cu
grață/vărsături); pierderea auzului, tinitus;
- tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Tratamentul oral iniţial este de 8 mg până la 16 mg diclorhidrat de betahistină de trei ori pe zi. În general
dozele de întreţinere sunt cuprinse în intervalul 24 - 48 mg diclorhidrat de betahistină pe zi, administrate
în 2-3 prize. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 48 mg.
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în funcţie de răspunsul terapeutic. Ameliorarea stării clinice
poate fi observată uneori numai după câteva săptămâni de tratament, iar efectul terapeutic maxim se
obţine uneori după câteva luni. Există date conform cărora iniţierea tratamentului de la debutul bolii
împiedică progresia acesteia şi/sau pierderea auzului în fazele tardive ale afecţiunii.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării betahistinei la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost
încă stabilite.
Vârstnici
Deşi există date limitate din studiile clinice, experienţa de după punerea pe piaţă a acestui medicament
sugerează că nu este necesară ajustarea dozei la acest grup de pacienţi.
Insuficienţă renală
Nu există studii clinice specifice disponibile la acest grup de pacienţi, dar în funcție de experienţa de după
punerea pe piaţă, ajustarea dozei nu este necesară.
Insuficienţă hepatică
Nu există studii clinice specifice disponibile la acest grup de pacienţi, dar în funcție de experienţa de după
punerea pe piaţă, ajustarea dozei nu este necesară.
Mod şi durată de administrare:
Betahistină trebuie administrat în timpul mesei sau după masă, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacientului şi de evoluţia bolii.
În mod obişnuit, tratamentul este unul de lungă durată. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- La pacienţii cu feocromocitom. Deoarece betahistina este un analog sintetic al histaminei poate
determina eliberarea de catecolamină din celulele tumorale şi poate cauza hipertensiune arterială severă.
- tratamentul simptomatic al sindromului Ménière, definit prin următoarele simptomel: vertij (cu
grață/vărsături); pierderea auzului, tinitus;
- tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Tratamentul oral iniţial este de 8 mg până la 16 mg diclorhidrat de betahistină de trei ori pe zi. În general
dozele de întreţinere sunt cuprinse în intervalul 24 - 48 mg diclorhidrat de betahistină pe zi, administrate
în 2-3 prize. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 48 mg.
Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în funcţie de răspunsul terapeutic. Ameliorarea stării clinice
poate fi observată uneori numai după câteva săptămâni de tratament, iar efectul terapeutic maxim se
obţine uneori după câteva luni. Există date conform cărora iniţierea tratamentului de la debutul bolii
împiedică progresia acesteia şi/sau pierderea auzului în fazele tardive ale afecţiunii.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării betahistinei la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost
încă stabilite.
Vârstnici
Deşi există date limitate din studiile clinice, experienţa de după punerea pe piaţă a acestui medicament
sugerează că nu este necesară ajustarea dozei la acest grup de pacienţi.
Insuficienţă renală
Nu există studii clinice specifice disponibile la acest grup de pacienţi, dar în funcție de experienţa de după
punerea pe piaţă, ajustarea dozei nu este necesară.
Insuficienţă hepatică
Nu există studii clinice specifice disponibile la acest grup de pacienţi, dar în funcție de experienţa de după
punerea pe piaţă, ajustarea dozei nu este necesară.
Mod şi durată de administrare:
Betahistină trebuie administrat în timpul mesei sau după masă, cu o cantitate suficientă de lichid.
Durata tratamentului depinde de starea clinică a pacientului şi de evoluţia bolii.
În mod obişnuit, tratamentul este unul de lungă durată. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- La pacienţii cu feocromocitom. Deoarece betahistina este un analog sintetic al histaminei poate
determina eliberarea de catecolamină din celulele tumorale şi poate cauza hipertensiune arterială severă.
CE ESTE TEGRETOL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ce este Tegretol
Tegretol aparţine unui grup de medicamente numite antiepileptice (medicamente pentru
convulsii). Datorită modului său de acţiune poate fi utilizat şi pentru alte boli.
Pentru ce se utilizează Tegretol
Tegretol este utilizat pentru a trata anumite tipuri de convulsii (epilepsie). De asemenea, este utilizat
pentru a trata unele afecţiuni neurologice (cum ar o stare dureroasă a feţei denumită „nevralgie de
trigemen”), precum și în unele stări psihice (cum este mania, epizoade de tulburări bipolare și unele
tipuri de depresie). Nu trebuie utilizat pentru nevralgii sau dureri obişnuite.
Epilepsia este o afecţiune caracterizată prin una sau mai multe convulsii (crize). Convulsiile apar
când mesajele creierului către muşchi nu sunt transmise corect în corp, de-a lungul nervilor.
Tegretol ajută la controlul transmiterii acestor mesaje. De asemenea, Tegretol reglează funcţiile
nervilor în cadrul celorlalte boli menționate anterior. CUM SĂ LUAŢI TEGRETOL
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Nu depăşiţi doza recomandată.
Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să reduceţi posibilitatea reacţiilor
adverse grave. Nu utilizaţi doze suplimentare de Tegretol, nu îl administraţi mai frecvent şi nu îl
utilizaţi pentru o perioadă mai lungă de timp decât v-a spus medicul dumneavoastră.
Nu întrerupeţi brusc administrarea Tegretol, fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră vă va spune dacă şi când puteţi opri administrarea acestui medicament (vezi pct.
Atenționări și precauții).
Cât de mult Tegretol să luați
În tratamentul epilepsiei se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi, la adulți. Doza ulterior se va creşte gradat, până la 800 până la 1200 mg pe zi (la unii
pacienți pot fi necesare 1600 mg sau chiar 2000 mg pe zi), divizate în 2-3 prize.
Tratamentul la copii, de obicei, este inițiat cu doza de 100 până la 200 mg pe zi (10-20 mg/kg
greutate corporală zilnic); doza se menține la 400 până la 600 mg pe zi. Adolescenților se pot
administra 600 până la 1000 mg pe zi.
Pentru nevralgia de trigemen, doza inițială de 200 până la 400 mg pe zi se crește lent până la
dispariția durerii (de obicei, 200 mg de 3-4 ori pe zi). Doza maximă este de 1200 mg pe zi. Pentru
vârstnici se recomandă o doză inițială mai mică, de 100 mg de 2 ori pe zi.
Pentru mania acută și tratamentul de întreținere al afecțiunilor afective bipolare, doza uzuală
este de 400 până la 600 mg pe zi (interval de doze: aproximativ 400 până la 1600 mg pe zi).
Medicul dumneavoastră vă va spune exact câte doze de Tegretol să luați. https://bit.ly/3xFNDOe
Ce este Tegretol
Tegretol aparţine unui grup de medicamente numite antiepileptice (medicamente pentru
convulsii). Datorită modului său de acţiune poate fi utilizat şi pentru alte boli.
Pentru ce se utilizează Tegretol
Tegretol este utilizat pentru a trata anumite tipuri de convulsii (epilepsie). De asemenea, este utilizat
pentru a trata unele afecţiuni neurologice (cum ar o stare dureroasă a feţei denumită „nevralgie de
trigemen”), precum și în unele stări psihice (cum este mania, epizoade de tulburări bipolare și unele
tipuri de depresie). Nu trebuie utilizat pentru nevralgii sau dureri obişnuite.
Epilepsia este o afecţiune caracterizată prin una sau mai multe convulsii (crize). Convulsiile apar
când mesajele creierului către muşchi nu sunt transmise corect în corp, de-a lungul nervilor.
Tegretol ajută la controlul transmiterii acestor mesaje. De asemenea, Tegretol reglează funcţiile
nervilor în cadrul celorlalte boli menționate anterior. CUM SĂ LUAŢI TEGRETOL
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Nu depăşiţi doza recomandată.
Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să reduceţi posibilitatea reacţiilor
adverse grave. Nu utilizaţi doze suplimentare de Tegretol, nu îl administraţi mai frecvent şi nu îl
utilizaţi pentru o perioadă mai lungă de timp decât v-a spus medicul dumneavoastră.
Nu întrerupeţi brusc administrarea Tegretol, fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră vă va spune dacă şi când puteţi opri administrarea acestui medicament (vezi pct.
Atenționări și precauții).
Cât de mult Tegretol să luați
În tratamentul epilepsiei se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi, la adulți. Doza ulterior se va creşte gradat, până la 800 până la 1200 mg pe zi (la unii
pacienți pot fi necesare 1600 mg sau chiar 2000 mg pe zi), divizate în 2-3 prize.
Tratamentul la copii, de obicei, este inițiat cu doza de 100 până la 200 mg pe zi (10-20 mg/kg
greutate corporală zilnic); doza se menține la 400 până la 600 mg pe zi. Adolescenților se pot
administra 600 până la 1000 mg pe zi.
Pentru nevralgia de trigemen, doza inițială de 200 până la 400 mg pe zi se crește lent până la
dispariția durerii (de obicei, 200 mg de 3-4 ori pe zi). Doza maximă este de 1200 mg pe zi. Pentru
vârstnici se recomandă o doză inițială mai mică, de 100 mg de 2 ori pe zi.
Pentru mania acută și tratamentul de întreținere al afecțiunilor afective bipolare, doza uzuală
este de 400 până la 600 mg pe zi (interval de doze: aproximativ 400 până la 1600 mg pe zi).
Medicul dumneavoastră vă va spune exact câte doze de Tegretol să luați. https://bit.ly/3xFNDOe
Ce este Imovane şi pentru ce se utilizează
Imovane conţine substanţa activă zopiclonă.
Acest medicament face parte din grupa medicamentelor hipnotice şi sedative şi este înrudit cu
benzodiazepinele.
Imovane este recomandat la adulţi, pentru tratamentul insomniei ocazionale şi trecătoare. Cum să luaţi Imovane
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată
Doza uzuală la adult (sub 65 ani) este de un comprimat filmat Imovane (7,5 mg zopiclonă) pe zi.
Nu depăşiţi doza de un comprimat filmat Imovane (7,5 mg zopiclonă) pe zi.
Mod de administrare
Acest medicament se administrează pe cale orală.
Luaţi Imovane seara, chiar înainte de culcare.
Administrarea medicamentului chiar înainte de culcare scade riscul de apariţie a efectelor nedorite (vezi pct.
2, Atenţionări şi precauţii).
Imovane trebuie luat într-o singură priză, iar administrarea nu trebuie să fie repetată în timpul aceleaşi nopţi.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Dacă sunteţi vârstnic (aveţi peste 65 de ani) sau dacă aveţi insuficienţă hepatică, insuficienţă renală sau
insuficienţă respiratorie cronică se recomandă o doză de 3,75 mg zopiclonă pe zi.
Medicul dumneavoastră va decide doza care trebuie administrată.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Imovane nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Siguranţa şi eficacitatea zopiclonei la
copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Opriţi administrarea Imovane şi adresaţi-vă imediat unui medic sau mergeţi imediat la spital dacă:
- aveţi o reacţie alergică. Aceasta poate include simptome cum sunt erupţie pe piele, probleme la înghiţire
sau de respiraţie, umflarea buzelor, feţei, limbii şi a gâtului (angioedem) sau simptome generalizate, care
includ scăderea bruscă a tensiunii arteriale (reacţie anafilactică)
- senzaţie de lipsă de aer (dispnee) (vezi punctul 2, Atenţionări şi precauţii)
Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai repede posibil dacă aveţi oricare din următoarele reacţii
adverse:
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
- o tulburare de memorie, manifestată prin incapacitatea de a memoriza informaţii recente (amnezie
anterogradă)
- perceperea, auzirea şi vederea de persoane sau evenimente care nu există în realitate (halucinaţii). https://bit.ly/3hFUDVT
Imovane conţine substanţa activă zopiclonă.
Acest medicament face parte din grupa medicamentelor hipnotice şi sedative şi este înrudit cu
benzodiazepinele.
Imovane este recomandat la adulţi, pentru tratamentul insomniei ocazionale şi trecătoare. Cum să luaţi Imovane
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată
Doza uzuală la adult (sub 65 ani) este de un comprimat filmat Imovane (7,5 mg zopiclonă) pe zi.
Nu depăşiţi doza de un comprimat filmat Imovane (7,5 mg zopiclonă) pe zi.
Mod de administrare
Acest medicament se administrează pe cale orală.
Luaţi Imovane seara, chiar înainte de culcare.
Administrarea medicamentului chiar înainte de culcare scade riscul de apariţie a efectelor nedorite (vezi pct.
2, Atenţionări şi precauţii).
Imovane trebuie luat într-o singură priză, iar administrarea nu trebuie să fie repetată în timpul aceleaşi nopţi.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Dacă sunteţi vârstnic (aveţi peste 65 de ani) sau dacă aveţi insuficienţă hepatică, insuficienţă renală sau
insuficienţă respiratorie cronică se recomandă o doză de 3,75 mg zopiclonă pe zi.
Medicul dumneavoastră va decide doza care trebuie administrată.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Imovane nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Siguranţa şi eficacitatea zopiclonei la
copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Opriţi administrarea Imovane şi adresaţi-vă imediat unui medic sau mergeţi imediat la spital dacă:
- aveţi o reacţie alergică. Aceasta poate include simptome cum sunt erupţie pe piele, probleme la înghiţire
sau de respiraţie, umflarea buzelor, feţei, limbii şi a gâtului (angioedem) sau simptome generalizate, care
includ scăderea bruscă a tensiunii arteriale (reacţie anafilactică)
- senzaţie de lipsă de aer (dispnee) (vezi punctul 2, Atenţionări şi precauţii)
Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai repede posibil dacă aveţi oricare din următoarele reacţii
adverse:
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
- o tulburare de memorie, manifestată prin incapacitatea de a memoriza informaţii recente (amnezie
anterogradă)
- perceperea, auzirea şi vederea de persoane sau evenimente care nu există în realitate (halucinaţii). https://bit.ly/3hFUDVT
Indicaţii terapeutice
Ca antiepileptic:
Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei:
epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice,
tonico-clonice.
Ca sedativ:
Se administrează pentru tratamentul stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor
care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus.
Ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic:
Se administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum
şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
Medicamentul este indicat la copii, adolescenţi, adulţi şi vârstnici. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică, seara, înainte de culcare.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după cum urmează:
- sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi
- între 20–30 kg: 3-4 mg/kg şi zi
- peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi.
La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele.
Vârstnici
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă
renală sau insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator,
din cauza riscului de encefalopatie hepatică).
Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament.
În tratamentul epilepsiei, doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.
Întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau înlocuirea cu un alt antiepileptic trebuie să se facă
progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală. Contraindicaţii
Contraindicaţii absolute
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie severă.
Porfirie.
Asocierea cu saquinavir, ifosfamidă (în cazul administrării profilactice de fenobarbital) (vezi pct.
4.5).
Contraindicaţii relative
Asocierea cu alcoolul etilic, estroprogestative şi progestative, utilizate ca metode de contracepţie
(vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3rgmQFH
Ca antiepileptic:
Se administrează în monoterapie sau asociat cu alte antiepileptice pentru tratamentul epilepsiei:
epilepsia parţială cu sau fără generalizare secundară, epilepsia generalizată: crize tonice, clonice,
tonico-clonice.
Ca sedativ:
Se administrează pentru tratamentul stărilor de agitaţie psihomotorie, stărilor nevrotice sau stărilor
care apar ca reacţii adverse ale unor medicamente stimulante ale sistemului nervos central.
Se administrează în crize convulsive în intoxicaţiile cu stricnină, în tetanus.
Ca inductor enzimatic hepatic şi coleretic:
Se administrează pentru tratamentul icterelor congenitale cronice cu bilirubină neconjugată, precum
şi în anumite cazuri de colestază hepatică.
Medicamentul este indicat la copii, adolescenţi, adulţi şi vârstnici. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Doza recomandată este de 2-3 mg/kg şi zi, administrată în priză unică, seara, înainte de culcare.
Copii şi adolescenţi
Doza recomandată depinde de greutatea corporală, după cum urmează:
- sub 20 kg: 5 mg/kg şi zi
- între 20–30 kg: 3-4 mg/kg şi zi
- peste 30 kg: 2-3 mg/kg şi zi.
La copiii cu vârstă sub 6 ani, comprimatele trebuie sfărâmate şi amestecate cu alimentele.
Vârstnici
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii vârstnici.
Insuficienţă respiratorie, insuficienţă hepatică, insuficienţă renală
Se recomandă reducerea dozelor administrate la pacienţii cu insuficienţă respiratorie, insuficienţă
renală sau insuficienţă hepatică (este necesară monitorizarea prin intermediul testelor de laborator,
din cauza riscului de encefalopatie hepatică).
Eficacitatea administrării poate fi apreciată după 15 zile de tratament.
În tratamentul epilepsiei, doza trebuie ajustată în funcţie de necesităţile individuale ale pacientului.
Întreruperea tratamentului cu fenobarbital sau înlocuirea cu un alt antiepileptic trebuie să se facă
progresiv, pentru a evita precipitarea sau creşterea frecvenţei crizelor epileptice.
Mod de administrare
Medicamentul se administrează pe cale orală. Contraindicaţii
Contraindicaţii absolute
Hipersensibilitate la substanţa activă, alte barbiturice sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1.
Insuficienţă respiratorie severă.
Porfirie.
Asocierea cu saquinavir, ifosfamidă (în cazul administrării profilactice de fenobarbital) (vezi pct.
4.5).
Contraindicaţii relative
Asocierea cu alcoolul etilic, estroprogestative şi progestative, utilizate ca metode de contracepţie
(vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3rgmQFH
Ce este Orfiril long şi pentru ce se utilizează
Orfiril long este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice (medicament antiepileptic)
şi al maniei.
2
Orfiril long este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat, entuziasmat sau hiperactiv.
Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală bipolară”. Orfiril long poate fi administrat atunci
când nu poate fi utilizat litiul. ÎNCEP TRATAMENTUL CU ORFIRIL LONG
7
Dacă aceasta este prima dată când vi s-a prescris Orfiril long, medicul dumneavoastră vă va explica care
sunt riscurile pentru făt în cazul în care rămâneţi gravidă. Odată ce ajungeţi la vârsta fertilă, trebuie să vă
asiguraţi că utilizaţi o metodă eficace de contracepţie pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long.
Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
clinicii de planificare familială.
Mesaje cheie:
Înainte de începerea tratamentului cu Orfiril long, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini, prin
intermediul unui test de sarcină al cărui rezultat trebuie confirmat de către medicul
dumneavoastră.
Trebuie să utilizaţi o metodă de control a sarcinii (contracepţie) eficace pe întreaga durată a
tratamentului cu Orfiril long.
Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră despre metodele potrivite de control al sarcinii
(contracepție). Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă
poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.
Unele medicamente contraceptive (medicamentele contraceptive care conţin estrogen) pot să
scadă nivelul de valproat din sânge. Asiguraţi-vă că discutaţi cu medicul dumneavoastră despre
metoda de contracepţie (prevenţie a sarcinii) care este cea mai adecvată pentru dumneavoastră.
Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în
tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se
va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea
valproatului în timpul sarcinii.
Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.
Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi
gravidă. Cum să luaţi Orfiril long
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tratamentul cu Orfiril long trebuie inițiat şi supravegheat de către un medic cu experiență în tratamentul
epilepsiei sau tulburării bipolare.
Alimentele nu au nicio influenţă asupra absorbţiei valproatului astfel încât Orfiril long poate fi administrat
independent de orarul meselor. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind administrarea valproatului în
tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a fost în mod specific asociată cu administrarea
valproatului în tratamentul episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la
administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză și apar în special, la iniţierea tratamentului; acestea
sunt trecătoare și dispar spontan după câteva zile de tratament sau după reducerea dozei.
Reacţiile adverse cel mai adesea raportate în cazul valproatului de sodiu sunt tulburările gastro-intestinale,
apărute la aproximativ 20% dintre pacienţi. Au fost observate cazuri de afectare hepatică severă (sau chiar
fatală), în special la copii trataţi cu doze mari sau în asociere cu alte antiepileptice.
Orfiril long este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice (medicament antiepileptic)
şi al maniei.
2
Orfiril long este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat, entuziasmat sau hiperactiv.
Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală bipolară”. Orfiril long poate fi administrat atunci
când nu poate fi utilizat litiul. ÎNCEP TRATAMENTUL CU ORFIRIL LONG
7
Dacă aceasta este prima dată când vi s-a prescris Orfiril long, medicul dumneavoastră vă va explica care
sunt riscurile pentru făt în cazul în care rămâneţi gravidă. Odată ce ajungeţi la vârsta fertilă, trebuie să vă
asiguraţi că utilizaţi o metodă eficace de contracepţie pe întreaga durată a tratamentului cu Orfiril long.
Dacă aveţi nevoie de recomandări cu privire la contracepţie, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
clinicii de planificare familială.
Mesaje cheie:
Înainte de începerea tratamentului cu Orfiril long, trebuie exclusă prezenţa unei sarcini, prin
intermediul unui test de sarcină al cărui rezultat trebuie confirmat de către medicul
dumneavoastră.
Trebuie să utilizaţi o metodă de control a sarcinii (contracepţie) eficace pe întreaga durată a
tratamentului cu Orfiril long.
Trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră despre metodele potrivite de control al sarcinii
(contracepție). Medicul dumneavoastră vă va oferi informații despre prevenirea sarcinii și vă
poate trimite la un specialist care să vă facă recomandări în ceea ce privește contracepția.
Unele medicamente contraceptive (medicamentele contraceptive care conţin estrogen) pot să
scadă nivelul de valproat din sânge. Asiguraţi-vă că discutaţi cu medicul dumneavoastră despre
metoda de contracepţie (prevenţie a sarcinii) care este cea mai adecvată pentru dumneavoastră.
Trebuie să mergeți regulat (cel puțin anual) la control la un medic specialist cu experiență în
tratamentul tulburării bipolare sau epilepsiei. În timpul acestei vizite, medicul dumneavoastră se
va asigura că ați luat la cunoștință și ați înțeles toate riscurile și recomandările legate de utilizarea
valproatului în timpul sarcinii.
Adresați-vă medicului dumneavoastră dacă intenționați să rămâneți gravidă.
Adresați-vă imediat medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă sau credeţi că aţi putea fi
gravidă. Cum să luaţi Orfiril long
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tratamentul cu Orfiril long trebuie inițiat şi supravegheat de către un medic cu experiență în tratamentul
epilepsiei sau tulburării bipolare.
Alimentele nu au nicio influenţă asupra absorbţiei valproatului astfel încât Orfiril long poate fi administrat
independent de orarul meselor. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind administrarea valproatului în
tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a fost în mod specific asociată cu administrarea
valproatului în tratamentul episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este mai scăzut decât la
administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse sunt dependente de doză și apar în special, la iniţierea tratamentului; acestea
sunt trecătoare și dispar spontan după câteva zile de tratament sau după reducerea dozei.
Reacţiile adverse cel mai adesea raportate în cazul valproatului de sodiu sunt tulburările gastro-intestinale,
apărute la aproximativ 20% dintre pacienţi. Au fost observate cazuri de afectare hepatică severă (sau chiar
fatală), în special la copii trataţi cu doze mari sau în asociere cu alte antiepileptice.
CE ESTE ORFIRIL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Orfiril este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice
(medicament antiepileptic) şi al maniei.
Orfiril este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat,
entuziasmat sau hiperactiv. Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală
bipolară”. Orfiril poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul. CUM SĂ LUAŢI ORFIRIL
Luaţi întotdeauna Orfiril exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Orfiril se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un
pahar cu apă), cu o oră înainte de mese, obişnuit în 2-4 prize pe zi.
Orfiril este disponibil în diverse concentraţii, ceea ce permite creşterea treptată a
dozei, precum şi stabilirea cu exactitate a dozei de întreţinere.
Doza necesară este stabilită de către medicul dumneavoastră. Ea este strict
individualizată.
Durata administrării diferă de la un pacient la altul şi va fi stabilită de către medic.
În general, tratamentul este de lungă durată.
Nu este permis să modificaţi tratamentul sau dozele fără a discuta cu medicul în
prealabil, pentru a nu periclita reuşita tratamentului.
Dacă aveţi impresia că efectul Orfiril este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Epilepsie
Se recomandă creşterea treptată a dozei până la doza optimă. Atunci când luaţi
valproat de sodiu neînsoţit de alte medicamente (în monoterapie), doza iniţială este,
în general, de 5 – 10 mg/kg, crescând cu 5 mg/kg la intervale de 4 – 7 zile, până la
doza eficace de întreţinere la care se evită apariţia reacţiilor adverse.
În unele cazuri, eficacitatea maximă se observă numai după 4 – 6 săptămâni de
tratament. De aceea, dozele zilnice nu trebuie crescute prea rapid peste valorile
medii.
În general, dacă medicul nu recomandă altfel, doza zilnică medie pentru tratamentul
de lungă durată este următoarea:
Copii: 30 mg valproat de sodiu/kg
Adolescenţi: 25 mg valproat de sodiu/kg
Adulţi: 20 mg valproat de sodiu/kg
Administrarea se face în 2 -4 prize pe zi.
Manie
Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul
dumneavoastră.
Doza iniţială
Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.
Doza medie zilnică
Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Orfiril poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind
administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a
fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul
episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este
mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie
combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea
tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după cîteva zile de tratament
sau după reducerea dozei.
Orfiril este un medicament utilizat pentru tratamentul crizelor epileptice
(medicament antiepileptic) şi al maniei.
Orfiril este indicat în tratamentul
- epilepsiei;
- maniei, care vă poate face să vă simţiţi foarte excitat, euforic, agitat,
entuziasmat sau hiperactiv. Mania apare în cadrul unei boli denumită „boală
bipolară”. Orfiril poate fi administrat atunci când nu poate fi utilizat litiul. CUM SĂ LUAŢI ORFIRIL
Luaţi întotdeauna Orfiril exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Orfiril se administrează oral, cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un
pahar cu apă), cu o oră înainte de mese, obişnuit în 2-4 prize pe zi.
Orfiril este disponibil în diverse concentraţii, ceea ce permite creşterea treptată a
dozei, precum şi stabilirea cu exactitate a dozei de întreţinere.
Doza necesară este stabilită de către medicul dumneavoastră. Ea este strict
individualizată.
Durata administrării diferă de la un pacient la altul şi va fi stabilită de către medic.
În general, tratamentul este de lungă durată.
Nu este permis să modificaţi tratamentul sau dozele fără a discuta cu medicul în
prealabil, pentru a nu periclita reuşita tratamentului.
Dacă aveţi impresia că efectul Orfiril este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Epilepsie
Se recomandă creşterea treptată a dozei până la doza optimă. Atunci când luaţi
valproat de sodiu neînsoţit de alte medicamente (în monoterapie), doza iniţială este,
în general, de 5 – 10 mg/kg, crescând cu 5 mg/kg la intervale de 4 – 7 zile, până la
doza eficace de întreţinere la care se evită apariţia reacţiilor adverse.
În unele cazuri, eficacitatea maximă se observă numai după 4 – 6 săptămâni de
tratament. De aceea, dozele zilnice nu trebuie crescute prea rapid peste valorile
medii.
În general, dacă medicul nu recomandă altfel, doza zilnică medie pentru tratamentul
de lungă durată este următoarea:
Copii: 30 mg valproat de sodiu/kg
Adolescenţi: 25 mg valproat de sodiu/kg
Adulţi: 20 mg valproat de sodiu/kg
Administrarea se face în 2 -4 prize pe zi.
Manie
Doza zilnică trebuie stabilită şi controlată în mod individual de către medicul
dumneavoastră.
Doza iniţială
Doza iniţială zilnică recomandată este de 750 mg.
Doza medie zilnică
Dozele zilnice recomandate sunt cuprinse, de obicei, între 1000 mg şi 2000 mg.
REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Orfiril poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar
la toate persoanele.
Majoritatea reacţiilor adverse au fost raportate din experienţa clinică privind
administrarea valproatului în tratamentul epilepsiei şi nicio altă reacţie adversă nu a
fost în mod specific asociată cu administrarea valproatului în tratamentul
episoadelor maniacale.
La administrarea valproatului în monoterapie riscul apariţiei reacţiilor adverse este
mai scăzut decât la administrarea concomitentă cu alte antiepileptice (terapie
combinată).
Majoritatea reacţiilor adverse apar în funcţie de doză, în special la iniţierea
tratamentului şi sunt tranzitorii, dispărând spontan după cîteva zile de tratament
sau după reducerea dozei.