Sistemul nervos central

Indicaţii terapeutice
Reagila este indicat pentru tratamentul schizofreniei la pacienți adulţi. Doze şi mod de administrare
Doze
Doza inițială recomandată de cariprazină este de 1,5 mg, administrată o dată pe zi. Ulterior, doza
poate fi crescută lent, cu câte 1,5 mg, la nevoie, până la o doză maximă de 6 mg pe zi. Doza minimă
eficace trebuie menținută conform raționamentului clinic al medicului curant. Din cauza timpului de
înjumătățire plasmatică lung al cariprazinei și al metaboliților săi activi, modificările dozei nu vor fi
reflectate pe deplin în plasmă timp de câteva săptămâni. Pacienții trebuie monitorizați în privința
reacțiilor adverse și a răspunsului la tratament timp de câteva săptămâni de la inițierea tratamentului
cu cariprazină și după fiecare modificare a dozei (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Reagila se administrează pe cale orală, o dată pe zi, la aceeași oră, împreună cu sau fără alimente. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de inhibitori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
Administrarea concomitentă de inductori puternici sau moderați ai izoenzimei CYP3A4 (vezi pct.
4.5).
https://bit.ly/2T8aRgS

FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă

DESCRIEREA PREPARATULUI
Lichid incolor transparent. INDICAŢII TERAPEUTICE
Faza acută a ictusului ischemic şi sechelele lui neurologice.
Traumatism cranio-cerebral şi sechelele lui neurologice.
Tulburările neurologice (cognitive, senzitive şi motorii) cauzate de afecţiuni cerebrale vasculare şi degenerative.

DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intramuscular şi intravenos lent (timp de 5 min) sau prin perfuzie intravenoasă (câte 40-60 pic/min). Adulţi
Se recomandă de administrat preparatul câte 1-2 ori pe zi în funcţie de severitatea simptomelor. Soluţia din fiolă este predestinată numai pentru o singură administrare. După deschiderea fiolei soluţia trebuie administrată imediat.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la orice component al preparatului. Nu se va administra la pacienţii cu hipertonusul sistemului nervos parasimpatic.

MilgammaN este un medicament ce conţine trei substanţe active: clorhidrat de tiamină (vitamina B1), clorhidrat de piridoxină (vitamina B6) şi cianocobalamină (vitamina B12). Milgamma N este utilizat pentru tratamentul:
• afecţiunilor sistemului nervos periferic provocate de diverse cauze, de exemplu inflamaţii ale nervilor (nevrite), dureri ale nervilor (nevralgii), afectarea mai multor nervi (de exemplu polineuropatia diabetică şi alcoolică), dureri musculare (mialgii), compresia rădăcinilor nervilor spinali de către discurile intervertebrale (sindrom radicular, sindrom cervico-brahial), anumite forme de inflamaţii ale nervului optic (nevrite retrobulbare), herpes zoster (infecţie a nervilor cu virusul care determină varicelă), paralizie a nervului facial (facialis paresis).
• adjuvant sau în convalescenţă.

Ce este Cereton şi pentru ce se utilizează
Colină alfoscerat, substanţa activă din Cereton, se referă la preparatele utilizate în tratamentul maladiilor sistemului nervos.
Cereton este utilizat în tratamentul următoarelor maladii:

- perioada acută şi de convalescenţă a traumatismului cranio-cerebral şi ictusului ischemic (necrozare a creierului), perioada de convalescenţă după ictus hemoragic (hemoragie intracraniană), cu simptomatologie focală sau cu simptome de lezare a trunchiului cerebral;
- sindrom psiho-organic (probleme de memorie, tulburări de atenţie, lipsa motivaţiei, scăderea puterii de concentrare) pe fondalul modificărilor degenerative şi involutive ale creierului;
- tulburări cognitive (tulburări de gândire, memorie, confuzie mintală, dezorientare, scăderea motivaţiei, iniţiativei şi a capacităţii de concentrare a atenţiei), inclusiv demenţă (scăderea treptată, progresivă a funcţiilor mentale) şi encefalopatie (o tulburare a funcţiei mentale);
- pseudomelancolie senilă (stare psihopatologică caracterizată prin slăbirea globală, progresivă şi ireversibilă a tuturor proceselor psihice). Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Cereton

Nu luaţi Cereton:

- dacă sunteţi alergic la substanţa activă sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament;
- dacă sunteţi gravidă.
Atenţionări şi precauţii

Înainte să luaţi Cereton, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Cereton împreună cu alte medicamente

Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente. Nu au fost înregistrate interacțiuni relevante cu alte medicamente.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Cereton nu se va administra dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi. Alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu Cereton.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Cereton nu are nici o influenţă asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cum să luaţi utilizaţi Cereton

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Cereton se va administra de asistentă medicală sau medic. Acesta poate fi administrat prin picurare (perfuzie intravenoasă) sau într-un muşchi.
Dozele se stabilesc în mod individual.
Adulți:

În stările acute se administrează prin perfuzie intravenoasă (lent) sau intramuscular profund (lent) 1000 mg (1 fiolă) pe zi timp de 10-15 zile.
Copii:

Lipsesc date privind siguranţa şi eficacitatea preparatului la copii.
Dacă luaţi mai mult Cereton decât trebuie

Deoarece medicamentul vă este administrat de personal medical, este puţin probabil să primiţi o doză prea mare Cereton. Dacă aveţi impresia că vi s-a administrat o doză prea mare, discutaţi cu medicul dumneavoastră. La supradozare cu Cereton este posibilă greţuri.
Dacă uitaţi să luaţi utilizaţi Cereton

Deoarece medicamentul vi se administrează de către personal medical este puţin probabil să fie omisă o doză. Totuşi, dacă aveţi impresia că nu vi s-a administrat o doză, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală. Nu trebuie să vi se administreze o doză dublă (două injecţii în acelaşi timp) pentru a compensa doza omisă.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile)

- reacții alergice;
- dureri de cap, somnolenţă, insomnie, agresivitate, nelinişte, nervozitate, ameţeli;
- greaţă (ca urmare a activării sistemului dopaminergic) în asemenea cazuri este necesară reducerea dozei;
- erupţii cutanate, urticarie;
- micţiuni frecvente;
- dureri la locul administrării.
Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

MilgammaN este un medicament ce conţine trei substanţe active: clorhidrat de tiamină (vitamina B1), clorhidrat de piridoxină (vitamina B6) şi cianocobalamină (vitamina B12). Milgamma N este utilizat pentru tratamentul:
• afecţiunilor sistemului nervos periferic provocate de diverse cauze, de exemplu inflamaţii ale nervilor (nevrite), dureri ale nervilor (nevralgii), afectarea mai multor nervi (de exemplu polineuropatia diabetică şi alcoolică), dureri musculare (mialgii), compresia rădăcinilor nervilor spinali de către discurile intervertebrale (sindrom radicular, sindrom cervico-brahial), anumite forme de inflamaţii ale nervului optic (nevrite retrobulbare), herpes zoster (infecţie a nervilor cu virusul care determină varicelă), paralizie a nervului facial (facialis paresis).
• adjuvant sau în convalescenţă.

DCI-ul substanţei active


Levocarnitinum

COMPOZIŢIA


1 fiolă conţine:

substanţa activă: levocarnitină 1,0 g;

excipienţi: acid clorhidric, apă pentru injecţii.

FORMA FARMACEUTICĂ


Soluţie injectabilă.


DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Lichid transparent incolor.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Produse care influenţează asupra sistemului digestiv şi proceselor metabolice, A16AA01.


PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Produs pentru corecţia proceselor metabolice.

Levocarnitina este o substanţă naturală, înrudită cu vitaminele grupei B. Participă la procesele metabolice în calitate de transportator al acizilor graşi prin membranele celulare din citoplasmă în mitocondrii, unde aceşti acizi sunt supuşi procesului de β-oxidare cu formarea a unei cantităţi mari de energie (sub formă de ATP).

Eliberând coenzima A, levocarnitina intensifică intrarea metaboliţilor în ciclul Krebs. Prin acelaşi mecanism stimulează activi tatea piruvat-dehidrogenazei în muşchii scheletici şi oxidarea aminoacizilor cu lanţ ramificat.

Ameliorează metabolismul proteic şi lipidic, restabileşte rezerva alcalină a sângelui, inhibă formarea acizilor cetonici şi glicoliza anaerobă, micşorează gradul de acidoză lactică, de asemenea creşte activi tatea motorie şi măreşte rezistenţa la efort fizic, contribuie la consumul econom al glicogenului şi creşte depozitele lui în ficat.


Proprietăţi farmacocinetice
Levocarnitina nu se fixează de proteinele plasmatice, pătrunde în toate ţesuturile organismului. Concentraţii cele mai înalte realizează în muşchii scheletici şi miocard.
Timpul de înjumătăţire terminal constituie 17,4 ore.

Se excretă pe cale renală (76% timp de 24 ore).

INDICAŢII TERAPEUTICE

-Insuficienţă primară şi secundară de carnitină;

-insuficienţă de carnitină la pacienţii hemodializaţi cu insuficienţă renală în faza terminală;

-tulburarea metabolismului miocardului pe fondalul cardiopatiei ischemice (infarct miocardic acut, perioada postinfarct), cardiomiopatii;

-stare de hipoperfuzie cauzată de şocul cardiogen;

-dereglări cronice şi acute ale circulaţiei sanguine cerebrale.

DOZE ŞI MOD DE ADMNISTRARE


Metacartin, soluţie injectabilă se va administra intravenos şi intramuscular.

În tratamentul insuficienţei primare de carnitină, doza nictemerală depinde de anomalia de dezvoltare concretă şi în caz de decompensare acută poate constitui până la 100 mg/kg pe zi, divizate în 4 sau mai multe prize. Doza nictemerală standard constituie 50 mg/kg, administrate intravenos în 3-4 prize.

În tratamentul insuficienţei secundare de carnitină, doza nictemerală constituie 50mg/kg sub formă de injecţii intravenoase lente sau perfuzii.

Insuficienţă de carnitină la pacienţii hemodializaţi: doza iniţială constituie 10-20 mg/kg sub formă de injecţie intravenoasă lentă după fiecare şedinţă de hemodializă (3 şedinţe pe săptămână). Durata tratamentului intravenos va constitui nu mai puţin de 3 luni, cu posibilitate continuării până la restabilirea nivelului normal al carnitinei libere în muşchi. Necesitatea administrării repetate se determină pe baza evaluării la intervale regulate a nivelului plasmatic de carnitină şi monitorizării stării pacientului.

În infarctul acut de miocard doza nictemerală constituie 100-200 mg/kg sub formă de 4 injecţii intravenoase lente sau perfuzie intravenoasă continuă în primele 48 ore. În continuare este posibilă trecerea la injecţii intramusculare, cu reducerea ulterioară a dozei de 2 ori până la finele aflării pacientului în secţia de cardiologie.

În şocul cardiogen administrarea intravenoasă se va prelungi până la eşirea pacientului din această stare.

În perioada postinfarct şi cardiomiopatie Metacartin se administrează câte 0,5-1,0 g intramuscular sau intravenos de 1-2 ori pe zi.

În tulburări acute ale circulaţiei cerebrale în primele 3 zile se administrează intravenos sau intramuscular câte 10-14 mg/kg, în următoarele zile - 7 mg/kg. Durata tratamentului constituie 7-10 zile. La necesitate, peste 10-12 zile poate fi repetată administrarea, câte 7 mg/kg intravenos sau intramuscular timp de 3-5 zile.

În tulburări cronice ale circulaţiei cerebrale Metacartin se administrază câte 0,5-1,0 g intramuscular sau intravenos, 1 dată pe zi, timp de 3-5 zile. La necesitate, peste 12-14 zile poate fi administrat repetat.

Înainte de administrare prin perfuzie intravenoasă 0,5-1 g de preparat se dizolvă în 200-500 ml soluţie clorură de sodiu 0,9% sau Ringer lactat.

Preparatul se va administra intravenos lent timp de 2-3 minute.

REACŢII ADVERSE


Convenţia MedDRA privind frecvenţa reacţiilor adverse

Foarte frecvente (≥ 1/10)

Frecvente (≥ 1/100 şi < 1/10)

Mai puţin frecvente (≥ 1/1 000 şi < 1/100)

Rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000)

Foarte rare (1/10000)

Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile)

Au fost înregistrate greaţă şi vomă tranzitorie. Mai puţin frecvent-miros specific al corpuluişi gastrită. Au fost semnalate convulsii sau creşterea incidenţii lor la pacienţii cu sindrom convulsiv în anamneză. În caz de administrare intravenoasă rapidă (≥80 pic. /min. ) este posibilă dezvoltarea dureriipe traiectul venei, care dispare la reducerea vitezei de administrare.


CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la orice component al preparatului.

SUPRADOZAJ


Simptome toxice în rezultatul supradozării cu levocarnitină nu sunt înregistrate.

ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Administrarea de Metacarnitină la pacienţii diabetici poate conduce la hipoglicemie, în rezultatul îmbunătăţirii asimilării glucozei.

Este necesară monitorizarea sistematică al nivelului plasmatic al glucozei, şi, la necesitate se va ajusta doza preparatelor hipoglicemiante orale şi insulinei.

Copii

Medicamentul poate fi utilizat în practica pediatrică.

Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Administrarea preparatului în sarcină şi perioada de lactaţie e posibilă numai dacă beneficiile scontate pentru mamă justifică riscul potenţial pentru făt.

Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Metacarnit nu influenţează capacitatea de conducere a autovehiculelor şi de manevrare a utilajelor.

INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI


La administrare concomitentă glucocorticosteroizii contribuie la depozitarea preparatului în ţesuturi (cu excepţia ficatului).

PREZENTARE, AMBALAJ


Soluţie injectabilă 1 g/5 ml, câte 5 ml în fiole. Câte 5 fiole în blister.

Câte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.

PĂSTRARE


A se păstra la temperatura sub 25 °C.

A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.

Levetiracetam este un medicament antiepileptic (un medicament utilizat pentru tratamentul
crizelor epileptice).
Levetiracetam  este utilizat:
 ca tratament unic într-o anumită formă de epilepsie, la adulţi şi adolescenţi începând cu vârsta de
16 ani. Epilepsia este o afecţiune în care pacienţii au crize (convulsii) repetate. Levetiracetam este
utilizat pentru forma de epilepsie în care convulsiile afectează iniţial o singură parte a creierului,
dar care se pot extinde apoi către zone mai mari, în ambele jumătăţi ale creierului (crize
convulsive parţiale, cu sau fără generalizare secundară). Levetiracetam v-a fost prescris de
medicul dumneavoastră pentru a reduce numărul crizelor.
 ca tratament adjuvant, asociat altui medicament antiepileptic pentru:
 crizele convulsive parţiale, cu sau fără generalizare, la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu
vârsta de 1 lună
 crizele mioclonice (contracţii scurte, ca un şoc, ale unui muşchi sau ale unui grup de muşchi)
la adulţi şi adolescenţi începând cu vârsta de 12 ani cu epilepsie mioclonică juvenilă
 crizele tonico-clonice primar generalizate (crize majore, incluzând pierderea cunoştinţei) la
adulţi şi adolescenţi începând cu vârsta de 12 ani cu epilepsie generalizată idiopatică (tipul de
2
epilepsie despre care se crede că are o cauză genetică). Cum să luaţi Levetiracetam Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luaţi numărul de plicuri conform instrucţiunilor medicului dumneavoastră.
Levetiracetam trebuie administrat de două ori pe zi, o dată dimineaţa şi o dată seara, la
aproximativ acelaşi moment al zilei.  Monoterapie:
Doze recomandate la adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 16 ani):
 Doza uzuală este cuprinsă între 1000 mg şi 3000 mg zilnic.
 Când veţi începe să luaţi Levetiracetam, medicul dumneavoastră vă va prescrie o
doză mai mică în primele 2 săptămâni, apoi vă va prescrie cea mai mică doză recomandată.
Terapie adjuvantă:
Dozele recomandate la adulţi şi adolescenţi (12 - 17 ani) cu greutate de 50
kg sau peste:
 Doza uzuală este cuprinsă între 1000 mg şi 3000 mg zilnic.
Exemplu: dacă doza dumneavoastră zilnică este de 1000 mg, puteți să luaţi 1 plic a 500 mg
dimineaţa şi 1 plic a 500 mg seara.
Dozele recomandate la sugari (1 – 23 luni), copii (2 – 11 ani) şi adolescenţi (12 - 17 ani) cu
greutate sub 50 kg:
Medicul dumneavoastră vă va prescrie cea mai potrivită formă farmaceutică de Levetiracetam Desitin
în funcţie de vârstă, de greutate şi doză.
 Soluţia orală care conţine levetiracetam este o formă farmaceutică mai potrivită pentru sugari şi
copii cu vârsta sub 6 ani şi pentru copii şi adolescenţi (de la 6 la 17 ani) cu greutate mai mică de
50 kg şi atunci când plicurile nu permit administrarea dozei exacte. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeți la cel mai apropiat serviciu de urgență,
dacă manifestaţi:
 slăbiciune, leşin sau amețeli sau aveți dificultate la respirație, deoarece acestea pot fi semne ale
unei reacții alergice grave (anafilactice)
 umflare a feței, buzelor, limbii și gâtului (edem Quincke)
 simptome asemănătoare gripei și o erupție pe față, urmată de o erupție extinsă pe piele, însoţită de
febră, valori crescute ale enzimelor hepatice observate la analizele de sânge și o creștere a unui tip
de globule albe din sânge (eozinofilie) și mărire a ganglionilor limfatici (erupţie cutanată
medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice [DRESS])
 simptome cum ar fi un volum redus de urină, oboseală, greață, vărsături, confuzie și umflare la
nivelul picioarelor, gleznelor sau tălpilor, deoarece acest lucru poate fi un semn de scădere bruscă
a funcției rinichilor
 o erupție trecătoare pe piele care se poate manifesta sub formă de vezicule care arată ca nişte ținte
mici (pete centrale închise la culoare înconjurate de o zonă palidă, cu un inel întunecat în jurul
marginii) (eritem polimorf)
 o erupție generalizată, cu vezicule și descuamare a pielii, în special în jurul gurii, nasului, ochilor
și organelor genitale (sindrom Stevens-Johnson)
 o formă mai severă de erupţie pe piele, care provoacă descuamare a pielii pe mai mult de 30% din
suprafața corpului (necroliză epidermică toxică)
 semne de modificări psihice grave sau cazul în care cineva din jurul tău observă semne de
confuzie, somnolență (somn), amnezie (pierdere a memoriei), tulburări de memorie (uitare),
comportament anormal sau alte semne neurologice, inclusiv mișcări involuntare sau necontrolate.
Acestea ar putea fi simptome ale unei encefalopatii.
5
Reacţiile adverse raportate cel mai frecvent sunt rinofaringită, somnolenţă, durere de cap, oboseală şi
ameţeli. La începutul tratamentului sau la creşterea dozei, unele reacţii adverse, cum sunt somnolenţa,
oboseala şi ameţelile pot fi mai frecvente. Acestea vor diminua în timp.

Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste
- Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate,
incluzând convulsii tonico-clonice.
- Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamictal este administrat ca
terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în
sindromul Lennox-Gastaut.
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
- Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonicoclonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.
2
- Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice.
Tulburare bipolară
Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
- Prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu tulburare bipolară de tip I care prezintă
predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).
Lamictal nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive. Doze şi mod de administrare
Comprimatele de Lamictal trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al
pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza
care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.
Reluarea terapiei
La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lamictal, indiferent de motiv, atunci când reâncep
tratamentul cu Lamictal, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea
de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu
depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai
mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii
dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină
depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamictal trebuie în
general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare.
Se recomandă ca tratamentul cu Lamictal să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a
unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care
beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.
Epilepsie
Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu
vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
(Tabelul 2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite
deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).
În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt
asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care conţin lamotrigină, trebuie avut în
vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1. https://bit.ly/3krN1br

Ce este Quanil şi pentru ce se utilizează
Quanil aparține unui grup de medicamente numite psihostimulante și nootrope, care acționează prin ameliorarea funcției cerebrale. Quanil este utilizat pentru tratamentul: - accidentului cerebro-vascular, care este o întrerupere a alimentării cu sânge a creierului de către un cheag sau de ruperea unui vas de sânge și urmările sale neurologice; - tulburărilor de memorie și comportamentale, determinate de tulburări cronice cerebrale vasculare și boli degenerative; - traumatismului cranian, loviturilor la cap și a urmărilor neurologice ale acestora.

INDICAŢII TERAPEUTICE
• Depresie;
• tulburări obsesiv-compulsive;
• atacuri de panică cu şi fără agorafobie;
• tulburări de anxietate socială/fobie socială;
• tulburărilor de anxietate generalizată;
• sindromul de stres post-traumatic.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, o dată pe zi, preferabil dimineaţa, în timpul mesei.
Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate.
Depresie
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. Ameliorarea stării se determină de obicei
peste 1-2 săptămâni de la debutul terapiei. Ca şi în cazul altor antidepresive, peste 3-4
săptămâni, în funcţie de reacţia clinică la tratament, poate fi necesară ajustarea dozei de
preparat. Dacă doza nictemerală 20 mg este insuficientă, se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână, în funcţie de reacţia individuală a pacientului, până la atingerea dozei
nictemerale maxime 50 mg.
La pacienţii cu depresie, durata tratamentului trebuie să fie suficient de lungă, de cel
puţin 6 luni, pentru a se asigura dispariţia simptomelor.
Tulburări obsesiv-compul sive
Doza nictemerală recomandată este de 40 mg. Terapia se poate iniţia cu doza de 20
mg, cu majorarea ei fiecare săptămână cu 10 mg, până la atingerea dozei recomandate.
Dacă peste câteva săptămâni de tratament doza este insuficientă, se poate majora gradual până la doza nictemerală maximă de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Atacuri de panică
Doza terapeutică recomandată este de 40 mg pe zi. Terapia se va iniţia cu doza de 10
mg/zi care, în funcţie de reacţia pacientului, se poate majora fiecare săptămână cu 10
mg până la atingerea dozei recomandate. Tratamentul se iniţiază cu doze mici pentru a
preveni agravarea simptomelor de panică, care se observă de obicei la debutul terapiei.
În unele cazuri doza se poate majora gradual până la doza nictemerală de 60 mg.
Tratamentul va continua până la dispariţia completă a tuturor simptomelor. Durata terapiei este de câteva luni sau mai mult.
Tulburări de anxietate socială/fobie socială
Doza iniţială este de 20 mg pe zi. Dacă peste câteva săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la
atingerea efectului scontat. Doza nictemerală maximă este de 50 mg. Pe parcursul curei
îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Tulburări de anxietate generalizată
Doza nictemerală recomandată este de 20 mg. In funcţie de reacţia pacientului la terapie, doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână până la atingerea dozei nictemerale maxime de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Sindromul de stres post-traumatic
Doza terapeutică recomandată este de 20 mg pe zi. In funcţie de reacţia pacientului la
tratament doza se poate majora cu 10 mg fiecare săptămână.
Doza maximă nictemerală este de 50 mg. Pe parcursul curei îndelungate de tratament
este necesară evaluarea sistematică a terapiei.
Simptome de rebound după sistarea administrării preparatului
Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului. Doza trebuie redusă treptat, câte 10 mg
pe săptămână. Dacă după scăderea dozei sau după întreruperea tratamentului apar
simptome care nu pot fi tolerate, poate fi avută în vedere reluarea tratamentului cu ultima
doză prescrisă.
Ulterior, medicul poate continua reducerea dozei, dar într-un ritm mai lent.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici concentraţia plasmatică a paroxetinei se poate majora, însă gradul de variaţie a nivelului plasmatic al preparatului se află în limitele intervalului de concentraţii
caracteristice pentru cei tineri. Doza iniţială recomandată este identică cu cea pentru pacienţii adulţi. La unii pacienţi creşterea treptată a dozei poate fi eficientă, însă doza maximă nictemerală nu trebuie să depăşească 40 mg.
Administrarea la copii şi adolescenţi
Paroxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor, deoarece studiile
clinice controlate efectuate au evidenţiat asocierea tratamentului cu paroxetină cu un
risc crescut de comportament suicidar şi ostilitate.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală/hepatică
La pacienţii cu insuficienţă renală gravă (clearance-ul creatininei <30 ml/min) şi cu insuficienţă hepatică are loc creşterea concentraţiei plasmatice a preparatului. De aceea, dozele administrate trebuie să se încadreze la limita inferioară a intervalului de doze recomandate. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la paroxetină sau la orice component al preparatului.
Administrarea concomitentă cu inhibitorii МАО. Tratamentul cu paroxetină poate fi iniţiat
la două săptămâni de la oprirea tratamentului cu un IMAO ireversibil sau la cel puţin 24
de ore după oprirea tratamentului cu un IMAO reversibil. Trebuie să treacă cel puţin o
săptămână între oprirea tratamentului cu paroxetină şi momentul iniţierii tratamentului cu
orice alt IMAO.
Administrarea concomitentă cu tioridazină, deoarece, similar altor medicamente care inhibă izoenzima hepatică CYP450 2D6, paroxetina poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice de tioridazină. Administrarea de tioridazină, în monoterapie, poate
duce la prelungirea intervalului QT, cu aritmii ventriculare grave cum este torsada vârfurilor şi moarte subită.

Ce este Arlevert şi pentru ce se utilizează
Arlevert este un medicament împotriva ameţelii (vertijului).
Arlevet este utilizat în tratamentul vertijului de diferite cauze. Cum să utilizaţi Arlevert
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu aţi primit alte instrucţiuni, doza uzuală este:
La adulţi, doza zilnică recomandată este de câte un comprimat Arlevert de 3 ori pe zi.
La începutul tratamentului şi în cazurile grave, doza poate fi crescută până la maximum 5 comprimate
Arlevert pe zi.
Luaţi comprimatele fără să le mestecaţi, după masă cu o cantitate suficientă de lichid.
Medicul dumneavoastră va stabili durata tratamentului. În general, tratamentul ar trebui să fie de scurtă
durată şi nu va depăşi 4 săptămâni. Prelungirea tratamentului se va face numai după reevaluarea medicală a
stării dumneavoastră.

Ce este Helex SR şi pentru ce se utilizează
Helex SR comprimate conţine ca substanţă activă alprazolam, care face parte dintr-un
grup de medicamente denumit benzodiazepine. Alprazolam elimină neliniștea,
anxietatea și frica, posedă efect de calmare (sedativ) și antidepresiv.
Comprimatele Helex SR sunt cu eliberare prelungită, pacienții, prin urmare, le pot lua
mai puțin frecvent.
Helex SR este destinat tratamentului anxietății, stresului și tulburărilor de panică. De
asemenea, este utilizat pentru prevenirea și tratamentul atacurilor de panică și fobiilor
la pacienții cu agarofobie (frica de spații deschise), asociată cu atacuri de panică.Cum să utilizaţi Helex SR
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Dozajul este individualizat. Medicul vă va prescrie doza optima pentru dumneavoastră.
Dacă apar reacții adverse grave după doza inițială, spuneți imediat medicului
dumneavoastră și el/ea va reduce doza.
Nu mestecați sau rupeți comprimatele; înghițiți-le întregi, cu puțin lichid.
Tratamentul stărilor de anxietate
Adulţi
Doza inițială recomandată de Helex SR este de 1 mg pe zi, administrată în una sau
două doze. Doza poate fi crescută până la doza zilnică maximă de 4 mg, administrată
în una sau două doze.
Pacienții vârstnici
Doza inițială recomandată de Helex SR pentru pacienții vârstnici este de 0,5 mg până
la 1 mg pe zi, administrată în una sau două doze. Doza recomandată este de 0,5 mg
până la 1 mg pe zi; doza poate fi crescută treptat, dacă este necesar, și în funcție de
toleranța pacientului.
Tratamentul tulburării de panică
Adulţi
Doza inițială recomandată de Helex SR, luată la culcare, este de 0,5 mg până la 1 mg.
Doza zilnică medie este de 3 mg până la 6 mg administrate în una sau două doze. În
studiile clinice doza zilnică maximă de 10 mg pe zi a fost necesară numai în mod
excepțional și la un număr mic de pacienți.
Doza zilnică de Helex SR poate fi majorată cu maxim 1 mg la fiecare trei până la patru
zile.
Pacienții vârstnici
Doza inițială recomandată de Helex SR pentru pacienții vârstnici este de 0,5 mg până
la 1 mg pe zi, administrată în una sau două prize. Doza recomandată este de 0,5 mg
până la 1 mg pe zi; doza poate fi crescută treptat, dacă este necesar, în funcție de
toleranța pacientului.
Pacienții cu insuficiență renală sau hepatică
Doza este aceeași ca și pentru pacienții vârstnici.
Utilizarea la copii
Helex SR nu este recomandat pentru utilizare la copii și adolescenți cu vârsta sub 18
ani.Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Foarte frecvente: pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane
- calmare excesivă (sedare), somnolență
- depresie
- mișcări musculare necoordonate (ataxie), tulburări de memorie, tulburări de
vorbire, amețeli, dureri de cap
- constipație, gură uscată
- oboseala, iritabilitate
Frecvente: pot afecta până la 1 din 10 persoane
- scăderea apetitului alimentar
- confuzie,
- dezorientare, modificări ale libidoului, anxietate, insomnie, nervozitate
- -tulburări de echilibru ,tulburări de coordonare, dificultăți de concentrare,
somnolență excesiva in timpul zilei, oboseală, tremurături ale mușchilor,
membrelor, și alte părți ale corpului (tremor).
- vedere încețoșată
- senzație de rău
- inflamație a pielii
- disfuncție sexuală
- creștere în greutate, scădere în greutate.Mai puțin frecvente: pot afecta până la 1 din 100 de persoane
- manie, halucinații, furie, anxietate severă însoțită de neliniște motorie (agitație),
gândire anormală, stimulare
- pierderi de memorie (amnezie)
- slabiciune musculara
- incapacitatea de a deține urina (incontinenta)
- tulburari ale ciclului menstrual.

DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic pe termen scurt al anxietăţii la adulţi, în caz de eşec al
tratamentului convenţional.
Tratamentul simptomatic al tulburărilor de comportament severe (agitaţie, automutilare, stereotipii), la copii cu vârsta peste 6 ani, în special în contextul autismului.
Doze şi mod de administrare
Doze
Întotdeauna trebuie căutată doza minimă eficace. Dacă starea clinică a pacientului
permite, tratamentul trebuie început cu doze mici, care apoi sunt crescute progresiv.
Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 50 mg - 150 mg sulpiridă (1 - 3 capsule Eglonyl 50
mg), timp de maxim 4 săptămâni.
Copii cu vârsta peste 6 ani
Doza zilnică recomandată este de 5 - 10 mg/kg.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie să se reducă dozele dacă există dovezi de insuficienţă
renală.
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală.
Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
- tumori prolactino-dependente (de exemplu, prolactinom şi cancer de sân);
- feocromocitom diagnosticat sau suspectat;
- porfirie acută;
- în asociere cu:
 levodopa sau medicamente antiparkinsoniene (inclusiv ropinirol) (vezi pct. 4.5)
 sultopridă
 agonişti dopaminergici (amantadină, apomorfină, bromocriptină, cabergolină,
entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă), cu excepţia
pacienţilor cu boala Parkinson (vezi pct. 4.4, 4.5)
- copii cu vârsta sub 6 ani.  https://bit.ly/3xGl3w8

1.     Ce este Tisercin soluţie injectabilă şi pentru ce se utilizează
Tisercin este un medicament cu acţiune asupra sistemul nervos central, care se utilizează pentru tratamentul stărilor psihotice acute, însoţite de agitaţie (fizică şi psihică), de asemenea a psihozelor cronice (schizofrenie, halucinaţii cronice).
2.     Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Tisercin soluţie injectabilă Nu utilizaţi Tisercin soluţie injectabilă:
•     dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la levomepromazină (substanţa activă a
preparatului Tisercin ) sau la oricare dintre celelalte componente ale preparatului (vezi pct.8);
•     dacă aţi avut alergie la medicamentele cu acţiune similară (clorpromazină, tioridazină, flufenazină, pipotiazină, trifluoperazină) sau aţi avut fotosensibilitate;
•     dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
•     dacă luaţi în acelaşi timp medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale;
•     dacă luaţi inhibitori MAO (monoaminooxidază) - medicamente care îmbunătăţesc dispoziţia;
•     dacă luaţi alte medicamente care cauzeaza inhibarea sistemului nervos central (alcool, anestezice generale, hipnotice);
•     dacă aveţi glaucom cu unghi închis;
•     dacă aveţi urinare dificilă;
•     dacă suferiţi de boala Parkinson, scleroza multiplă (o boală a sistemului nervos
central), miastenia gravis (slăbiciune musculară anormală) sau paralizie a jumătăţii corpului;
•     dacă aveţi boli de inimă, insuficienţă cardiacă;
•     dacă aveţi tulburare severă a funcţiei renale sau hepatice;
•     dacă aveţi o hipotensiune semnificativă clinic (tensiune arterială scăzută);
•     dacă aveţi o boală a organelor hematopoietice;
•     dacă suferiţi de tulburări metabolice ale porfirinei;
•     medicamentul este contraindicat la copiii cu vârsta sub 12 ani.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Tisercin soluţie injectabilă, consultaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul. Dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile sau aveţi bolile de mai jos, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, deoarece utilizarea preparatului Tisercin soluţie injectabilă în aceste cazuri necesită control medical minuţios:
-     Pentru a evita dezvoltarea complicaţiilor severe posibile - dacă suferiţi sau aţi suferit în trecut de boli cardiovasculare (tensiune arterială scăzută, tulburari de ritm cardiac, tulburări circulatorii), sau dacă sunteţi vârstnic (peste 65 ani). S-a raportat o usoară crestere a mortalităţii la pacienţii vârstnici cu dementă trataţi cu medicamente antipsihotice, comparativ cu pacienţii, care nu au primit un astfel de tratament.
-     Dacă aveţi diabet zaharat, deoarece Tisercin reduce eficacitatea medicamente antidiabetice, ca rezultat nivelul de zahăr din sânge poate creşte. De aceea, la începutul şi la sfârşitul tratamentului este necesar un control minuţios al nivelului de zahar din sânge.
-     Dacă aveţi epilepsie.
-     Dacă suferiţi de alte boli ale sistemului nervos central, deoarece Tisercin poate influenţa, de asemenea, simptomele acestor boli, sau puteţi deveni mai sensibili la anumite efecte secundare.
-     Dacă aveţi tulburare a funcţiei renale sau hepatice.
-     Dacă dumneavoastră sau altcineva din familia dumneavoastră are antecedente de cheaguri de
sânge, pentru că medicamentul ca levomepromazina a fost asociat cu formarea de cheaguri de sânge.
-     Dacă medicul dumneavoastră a spus că la dumneavoastră poate să se dezvolte un accident vascular cerebral.
-     Dacă aveţi diabet zaharat sau medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi risc de a face diabet zaharat; trebuie să efectuaţi analize de sânge periodice pentru zahăr.
În cazul dezvoltării reacţiilor alergice (umflarea buzelor, gurii sau gâtului, care determină
dificultăţi de respiraţie sau la înghiţire, mâncărime severă):
-     Opriţi imediat tratamentul cu Tisercin .
-     Pentru a evita hipotensiunea ortostatică (scăderea bruscă a tensiunii la ridicare în picoare) pacientul trebuie să stea culcat jumătate de oră după prima doză. Dacă frecvent apar ameţeli după administrarea preparatului, se recomandă de respectat regim de pat după fiecare doză.
-     Pacienţii vârstnici (peste 65 ani) sunt mai presdispuşi la reacţii adverse a preparatului Tisercin , de aceea se recomandă iniţierea tratamentului cu doze mici şi creşterea treptată a dozelor.
-     În cazul dezvoltării inexplicabile de alte cauze a febrei, mai ales dacă este însoţită de alte simptome (rigiditate musculară, spasme musculare, insuficienţă a sistemului nervos autonom, creşterea frecvenţei cardiace, tulburări ale ritmului cardiac, fluctuaţiile tensiunii arteriale, transpiraţie excesivă), modificări rapide ale funcţiilor vital-importante, în tulburarea conştienţei cu excitaţie semnificativă, care poate duce la comă, ar trebui să fie întrerupt tratamentul cu acest medicament.
La creşterea temperaturii corpului adresaţi-vă imediat la medic!
Până la începerea şi în timpul tratamentului cu Tisercin se recomandă monitorizarea sistematică următorilor indici:
•     tensiunea arterială (în special dacă aceasta este scăzută sau variază);
•     funcţia hepatică (în special, la pacienţii cu maladii hepatice);
•     analiza calitativă (formula) de sânge (în caz de febră şi dureri în gât, înainte şi în timpul tratamentului);
•     ECG (în maladii cardiovasculare şi la pacienţii vârstnici (vârsta peste 65 ani)).
•     Nivelul de potasiu în sânge.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Tisercin soluţie injectabilă este contraindicat copiilor cu vârsta sub12 ani. Există doar date limitate privind utilizarea preparatului Tisercin soluţie injectabilă la copii şi adolescenţi.
Tisercin soluţie injectabilă împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală. Dacă în timpul tratamentului cu Tisercin sau în termen de o lună de la anularea acestuia, începeţi să luaţi alte medicamente (în special medicamente care acţionează asupra sistemului nervos central), informaţi medicul dumneavoastră.
Tisercin nu trebuie luat cu următoarele preparate:
-    antihipertensive - medicamente folosite pentru scăderea tensiunii    arteriale;
-    unele inhibitorii MAO (antidepresive).
Preparatul Tisercin se va administra cu precauţie în combinaţie cu următoarele preparate (se administrează pe baza deciziei medicului):
-     remedii cu acţiune asupra sistemului nervos central (analgezice narcotice, anestezice generale, antidepresive, antiepileptice, amfetamine);
-    levodopa;
-    medicamente antidiabetice pentru administrare orală;
-    preparate pentru reglare a ritmului cardiac;
-    antibioticele macrolide;
-    medicamente antifungice;
-    preparate antihistaminice (utilizate în tratamentul alergiilor);
-    dilevalol (medicamente care determină fotosensibilitate).
În cazurile de mai sus este necesar un control medical minuţios, în unele cazuri - modificarea dozei preparatului.
Altele:
-     administrarea concomitentă cu vitamina C reduce deficitul de această vitamină, asociată cu utilizarea medicamentului Tisercin ;
-    desferioxamină (pentru tratamentul intoxicaţiilor cu medicamente    care    conţin fier);
-    în cazul supradozării cu antipsihotice nu trebuie folosită adrenalina    (epinefrina).
Utilizarea Tisercin soluţie injectabilă cu alimente, băuturi şi alcool
Consumul de alcool în timpul tratamentului şi până la dispariţia efectelor medicamentului (timp de 4-5 zile după întreruperea administrării medicamentului Tisercin ) este strict interzisă!
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul sau farmacistul până la iniţierea administrării preparatului.
Sarcina
Preparatul se administrează în sarcină numai la indicaţia medicului şi doar în cazul când beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte orice risc potenţial pentru făt.
Următoarele simptome pot să apară la nou-născuţi ai căror mame au utilizat Tisercin în ultimul trimestru (ultimele trei luni de sarcină): tremurături, rigiditate musculară şi/sau slăbiciune, somnolenţă, agitaţie, probleme de respiraţie, dificultate în hrănire. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă oricare dintre aceste simptome poate fi necesar să contactaţi medicul dumneavoastră!
Alăptarea
Levomepromazina se excretă în laptele matern. De aceea şi în lipsa studiilor controlate, este contraindicată administrarea preparatului perioada de alăptare. înainte de a lua orice medicament consultaţi medicul dumneavoastră.
Fertilitatea
Levomepromazina poate provoca o crestere a hormonului prolactină, care poate afecta fertilitatea la femei. Unele date indică o posibilă afectare a fertilităţii si la bărbaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
În perioada iniţială de tratament, în funcţie de particularităţile individuale ale pacientului, se interzice conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor cu risc înalt de accidentare. În continuare restricţiile se stabilesc în mod individual.
3.    Cum să luaţi Tisercin soluţie injectabilă
Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul. Preparatul Tisercin soluţie injectabilă se va administra numai la indicaţia medicului, în doza şi modul de administrare, recomandate de medic.
Tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici, care ulterior pot fi crescute treptat în funcţie de toleranţa individuală a pacientului. După ameliorarea stării bolnavului, dozele se reduc treptat până la doze de întreţinere, stabilite în mod individual.
În psihoză se recomandă doza iniţială de 25-50 mg sub formă de 2 injecţii. La necesitate doza zilnică poate fi crescută până la 150-250 mg (în 2-3 prize sau injecţii). La atingerea efectului scontat doza trebuie ajustată până la doza de întreţinere.
Dacă luaţi mai mult Tisercin soluţie injectabilă decât trebuie (supradozaj)
Este puţin probabil ca medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă va administra o doză prea mare de medicament.
În caz de supradozaj poate scădea tensiunea arterială, creşterea temperatura corpului, să se dezvolte tulburari ale conductibilităţii în muschiului inimii, tulburăr ale ritmului inimii, rigiditate musculară, crampe musculare, confuzie mintală, excitarea sistemului nervos central (accese convulsive) şi sindromul neuroleptic malign (o reacţie severă, însoţită de febră, rigiditate musculară, confuzie mintală, transpiraţie excesivă, şi tulburări ale inimii).
Dacă încetaţi să luaţi Tisercin soluţie injectabilă
Nu întrerupeţi tratamentul fără permisiunea unui medic cu preparatul Tisercin soluţie injectabilă, chiar dacă vă simţiţi mai bine, cu excepţia cazurilor de reacţii adverse severe, care justifică sistarea acestui preparat.
La sistarea preparatului, se recomandă reducerea treptată a dozei, deoarece la întreruperea bruscă a preparatului pot să se dezvolte simptome de psihoză, nelinişte, intensificarea simptomelor de anxietate, insomnie, greaţă, vărsături, dureri de cap, tremurături, transpiraţie, creşterea frecvenţei pulsului.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4.    Reacţii adverse posibile
Ca şi alte medicamente, acest preparat poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. De regulă, reacţiile adverse în tratamentul cu acest medicament sunt nesemnificative şi sunt tranzitorii, ulterior în timpul tratamentului de regulă dispar şi nu necesită întreruperea preparatului.
Reacţiile adverse sunt prezentate conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe. Lipsesc date privind frecvenţa reacţiilor adverse.
Tulburări hematologice şi limfatice
Pancitopenie (scăderea numărului tuturor tipurulor de celule sanguine), agranulocitoză (o reducere semnificativă a numărului de celule albe din sânge, ce predispun la boli infecţioase), leucopenie (scaderea numărului de celule albe din sânge), trombocitopenie (scăderea numărului de trombocite din sânge), eozinofilie (creşterea numărului de un anumit tip de celule albe din sânge).
Tulburări ale sistemului imunitar
Reacţii anafilactoide (reacţii alergice însoţite de probleme grave respiratorii sau ameţeli), edem laringian, al gleznelor, picioarelor, degetelor de la picioare, crize de astm.
Tulburări endocrine
La unii pacienţi, care administrează timp îndelungat fenotiazine (substanţa activă a preparatelor cu efect similar), sunt descrise cazuri de adenom benign hipofizar, însă pentru a stabili legătura cauzală cu aceste preparate sunt necesare studii suplimentare.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Scăderea greutăţii corporale, deficit de vitamine, intoleranţa glucozei, creşterea nivelului de zahar în sânge, micsorarea nivelului de sodiu în sânge, modificarea secreţiei de hormon antidiuretic. Tulburări psihice
Reactivarea simptomelor psihice, catatonie (tulburări de mişcare), confuzie mintală, tulburarea orientării în timp şi spaţiu, halucinaţii vizuale, vorbire neclară, somnolenţă.
Tulburări ale sistemului nervos
Accese epileptice, creşterea tensiunii intracraniene, simptome extrapiramidale (rigid itate musculară, spasme musculare, mişcări involuntare), sindromul de sevraj, confuzie mintală, delir, convulsii.
Tulburări oculare
Depuneri corneene şi pe cristalin, modificarea ale retinei (retinopatia pigmentară)
Tulburări cardiace
Semne tulburărilor de conducere cardiacă pe ECG, aritmie cardiaca, creşterea frecvenţei cardiace, în unele cazuri - moartea subită.
Tulburări vasculare
Cel mai frecvent şi esenţial efect advers este hipotensiunea arterială ortostatică (însoţită de slăbiciuni, vertij, lipotimie). Formarea de cheaguri de sânge în vene, în special la nivelul membrelor inferioare (cu următoarele simptome posibile:umflarea, sensibilitate şi roşeaţă a membrelor inferioare), care pot fi transportate cu sânge la plămâni, cauzand dureri în piept şi dificultăţi de respiraţie.
Insolaţia în condiţii climaterice umede, temperaturi ridicate.
Dacă aţi dezvoltat oricare dintre simptomele de mai sus, adresaţi-vă imediat la medic pentru ajutor! Tulburări gastrointestinale
Greaţă, vomă, constipaţie severă până la ileus paralitic, disconfort abdominal, gură uscată, inflamaţie severă a intestinului cu sfârşit letal.
Tulburări hepatobiliare
Afectare hepatică (icter, stază biliară).
Inflamaţie severă a pielii cu cu descuamarea pielii, urticarie, eritem, fotosensibilitate, pigmentare crescută a pielii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare Modificări a culorii urinei, dereglări de micţiune.
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală Sindrom de sevraj la nou-născut.
Tulburări ale organele de reproducere şi sânului
Galactoree(scurgere spontană de lapte), tulburari ale ciclului menstrual, în unele cazuri - contracţii uterine, priapism (erecţii dureroase prelungite anormale).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Sindrom neuroleptic malign (o reacţie severă, însoţită de febră ridicată, rigiditate musculară, confuzie mintală, transpiraţie crescută, tulburări ale funcţiei cardiace), creşterea temperaturii corpului (febră de origine necunoscută), astenie.
A fost raportată o uşoară creştere a mortalităţii la pacienţii vârstnici cu demenţă, trataţi cu medicamente antipsihotice, în comparatie cu cei care nu au primit un astfel de tratament. Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi
raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5.    Cum se păstrează Tisercin soluţie injectabilă
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 25°C.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor!
Nu utilizaţi Tisercin soluţie injectabilă în caz de semne vizibile de deteriorare a calităţii lor (de exemplu, modifcarea culorii soluţiei).
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6.    Conţinutul ambalajului şi alte informaţii Ce conţine Tisercin soluţie injectabilă
Fiecarae fiolă de 1 ml soluţie injectabilă conţine: substanţa activă: levomepromazină 25 mg. Celelalte componente sunt: acid citric anhidru, monotioglicerol, clorură de sodiu, apă pentru preparate injectabile.
Cum arată Tisercin soluţie injectabilă şi conţinutul ambalajului:
Soluţie injectabilă
Lichid incolor sau aproape incolor, transparent cu miros specific.
Ambalai:
Soluţie injectabilă în fiole de sticlă incoloră cu volum de 1 ml în fiole. Câte 5 fiole în blister, câte 2 blistere împreună cu prospectul în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria

Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1165 Budapesta, Bökényföldi út 118-120.
Ungaria

Vestibo este un medicament indicat pentru tratamentul simptomelor sindromului Meniere, cum sunt ameteli, tiuituri in urechi, pierdere a auzului si greata.
Nu utilizati Vestibo:
» daca sunteti alergic (hipersensibil) la betahistina sau la oricare dintre celelalte componente ale comprimatului (vezi de asemenea pct. 6 "Informatii suplimentare")
» daca aveti feocromocitom, o tumora rara a glandei suprarenale
» daca aveti virsta sub 18 ani
» daca alaptati (vezi de asemenea pct. "Sarcina si alaptarea").
Aveti grija deosebita cind luati Vestibo:
» daca aveti sau ati avut ulcer la stomac (ulcer peptic)
» daca aveti astm bronsic
» daca aveti urticarie, eruptie trecatoare pe piele sau rinita cauzata de o alergie, deoarece exista posibilitatea agravarii acestor simptome
» daca aveti o valoare mica a tensiunii arteriale.
Daca oricare dintre cele prezentate mai sus sunt valabile in cazul dumneavoastra, adresati-va medicului dumneavoastra pentru a stabili daca puteti lua betahistina.
Aceste grupe de pacienti trebuie monitorizate de un medic pe durata tratamentului.
Utilizarea altor medicamente Interactiunea semnifica faptul ca medicamentele sau substantele isi pot influenta reciproc modul in care actioneaza sau reactiile adverse, atunci cind sunt administrate in acelasi timp.
Pina in prezent, nu au fost observate interactiuni ale betahistinei cu alte medicamente.
Este posibil ca betahistina sa influenteze efectul antihistaminicelor. Antihistaminicele sunt medicamente utilizate in special pentru tratamentul alergiilor, cum este febra finului si pentru tratamentul raului de miscare. Cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului daca utilizati simultan medicamente antihistaminice (medicamente contra alergiei).
Va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului daca utilizati (sau ati utilizat recent) alte medicamente. Aceasta se aplica inclusiv pentru medicamentele eliberate fara prescriptie medicala.
Sarcina si alaptarea:
Nu se cunoaste daca utilizarea betahistinei pe durata sarcinii poate fi facuta in siguranta. Betahistina se excreta in laptele matern- prin urmare, utilizarea betahistinei trebuie evitata la femeile care alapteaza.
Adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor Betahistina poate cauza somnolenta. Daca obervati acesta reactie adversa, trebuie sa evitati activi tatile care necesita atentie, cum sunt conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor. in cazul in care nu sunteti sigur daca betahistina are un efect negativ asupra abilitatii dumneavoastra de a conduce vehicule, discutati cu medicul dumneavoastra.
Informatii importante privind unele componente ale Vestibo Daca medicul dumneavoastra v-a atentionat ca aveti intoleranta la unele categorii de glucide, va rugam sa-l intrebati inainte de a lua acest medicament.
Luati intotdeauna Vestibo exact asa cum v-a spus medicul dumneavoastra. Trebuie sa discutati cu medicul dumneavoastra sau cu farmacistul daca nu sunteti sigur. Doza uzuala este:
Adulti O jumatate de comprimat sau un comprimat, de doua ori pe zi.
Poate sa dureze citeva saptamini pina sa observati o ameliorare.
Mod de administrare:
Este preferabil sa luati comprimatele impreuna cu alimente.
Daca ati luat mai mult Vestibo decit trebuie Daca ati luat mai multe comprimate de Vestibo decit doza prescrisa, adresati-va medicului dumneavoastra.
Simptomele supradozajului cu betahistina sunt greata, varsaturi, tulburari digestive, tulburari de coordonare a miscarilor si, la doze mai mari, convulsii.
Daca ati uitat sa luati Vestibo Asteptati pina cind trebuie sa luati doza urmatoare. Nu luati o doza dubla pentru a compensa doza uitata. Daca aveti orice intrebari suplimentare cu privire la acest medicament, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Reactii adverse posibile:
Ca toate medicamentele, Vestibo poate provoca reactii adverse, cu toate ca nu apar la toate persoanele.
Pot sa apara umatoarele urmatoarele


Reactii adverse:
Piele Foarte rare (mai putin de 1 din 10000 de pacienti): eruptii trecatoare pe piele, mincarimi.
Tract gastro-intestinal Rare (mai putin de 1 din 1000, dar mai mult de 1 din 10000 de pacienti): tulburari gastro-intestinale usoare, greata, probleme digestive.
Sistem nervos Durere de cap, somnolenta (nu se cunoaste cit de des apar aceste reactii adverse).
Daca vreuna dintre reactiile adverse devine grava sau daca observati orice reactie adversa nementionata in acest prospect, va rugam sa spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Pastrare:VESTIBO A nu se lasa la indemina si vederea copiilor.
Nu utilizati Vestibo dupa data de expirare inscrisa pe ambalaj dupa "EXP".
A se pastra la temperaturi sub 25°C, in ambalajul original.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. intrebati farmacistul cum sa eliminati medicamentele care nu va mai sunt necesare. Aceste masuri vor ajuta la protejarea mediului.
Informatii:
Ce contine Vestibo Substanta activa din Vestibo este diclorhidratul de betahistina.
Un comprimat contine diclorhidrat de betahistina 24 mg.
Excipienti: povidona, celuloza microcristalina, lactoza monohidrat, dioxid de siliciu coloidal anhidru, crospovidona, acid stearic.
Cum arata Vestibo si continutul ambalajului Comprimat rotund, biconvex, de culoare alba pina la aproape alba, prevazut cu o linie mediana pe una dintre fete.
Comprimatul poate fi divizat in doua parti egale.
Disponibil in cutii care contin 20, 30, 40, 50, 60 sau 100 comprimate ambalate in blistere.

1. Ce este Alventa și pentru ce se folosește
Alventa conține substanța activă venlaxină.

Alventa este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (INRS). Aceast grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia și alte afecțiuni, cum sunt tulburările anxioase. Se cunoaște că persoane care suferă depresie și/sau anxietate au concentrații mai mici de serotonă și noradrenalină în creier. Modul de acțiune al antidepresivelor nu este pe deplin înțeles, însă ele pot fi benefice prin creșterea concentrațiilor de serotonină și noradrenală din creier.

Alventa este un tratament destinat adulţilor cu depresie. De asemenea, Alventa este și un tratament destinat adulților cu următoarele tulburări anxioase: tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială (echipă față de situațiile sociale sau evitarea acestora) și tulburare de panic.

Tratamentul comun al depresiei sau al tulburărilor anxioase este important pentru a vă ajuta să vă simțiți mai bine. Dacă aceste afecțiuni nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă și mai greu de tratat.

2. Ce trebuie să știți înainte să luați Alventa

Nu luati Alventa daca

- sunteți alergic la venlafaxină (substanța activă a medicamentului) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)

- luați sau ați luat, de asemenea, în ultimele 14 zile, oricare dintre medicamentele denumite inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili, care sunt folosite pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Utilizarea IMAO ireversibili concomitent cu Alventa poate determina reacții adverse grave sau chiar poate pune viața în pericol. De asemenea, trebuie să așteptați cel puțin 7 zile după ce încetați să mai luați Alventa înainte de a lua orice IMAO (vezi și pct.

Atentionări şi precaţii

Înainte să luați Alventa, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului

- dacă utilizați alte medicamente care, luate împreună cu Alventa, pot crește riscul de apariție a sindromului serotoninergic (vezi punctul "Alventa împreună cu alte medicamente").

- dacă aveți probleme ale ochilor, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).

- dacă aţi avut tensiune arterială crescută.

- dacă aţi avut probleme cu inima.

- dacă vi sa spus că aveți un ritm anormal al bătăilor inimii.

- dacă aţi avut convulsii (acces convulsive).

- dacă aţi avut valori scăzute ale sodiului în sânge (hiponatremie).

- dacă aveți tendința de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (historic de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot crește riscul de sângerare, de exempuilu, warreagarină (utilizat copreină)

- dacă valorile colesterolului dumneavoastră cresc.

- dacă aţi avut în trecut sau cineva din familia dumneavoastră a avut manie sau tulburare bipolară

(stare de supraexcitare sau euforie).

- dacă aţi avut în trecut comportament agresiv.

- dacă ai diabet zaharat.

În primele săptămâni de tratament, Alventa poate determina o senzație de neliniște sau incapacitate de a rămâne așezat sau nemișcat. Dacă vi se întâmplă acest lucru, trebuie să spuneți medicului dumneavoastră.

Gânduri de sinucidere și înrăutățirea depresiei sau a tulburării anxioase

Dacă suferiți de depresie și/sau tulburare anxioasă, acestea vă pot provoca idei de autovătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acțiunea tuturor acestor medicamente se produc în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni și câteodată și mai multe.

Sunteți mai înclinat spre astfel de idei:

- Dacă ați mai avut gânduri anterior de sinucidere sau auto-vătămare.

- Dacă sunteți de vârstă adultă tânără. Informația rezultată din studiile clinice arată existența unui risc de comportament suicidar la adulții în vârstă de mai puțin de 25 de ani, care suferă de afecțiune psihică și au urmat un tratament cu un antidepresiv.

În orice moment, dacă aveți idei de auto-vătămare sau sinucidere, contactați imediat medical dumneavoastră sau mergeți imediat la spital.

S-ar putea să vă fie de ajutor dacă spuneți unui prieten apropiat sau unei rude că sunteți deprimat sau că suferiți de o tulburare anxioasă și să le cereți să citească acest prospect. să le cereți să vă spună dacă cred că depresia sau anxietatea dumneavoastră se agravează dacă sunt îngrijorați de schimbările apărute în comporportamentul dumneavoastră.

Uscăciune a gurii

Au fost înregistrate cazuri de uscăciune a gurii la 10% dintre copiii tratați cu venlafaxină. Aceasta poate creste riscul aparitiei afecțiunilor dentare (carii dentare). Prin urmare, trebuie să acordați o importanță deosebită igienei dentare.

Boala de diabet

Nivelurile de glucoză din sânge pot fi modificate în urma tratamentului cu Alventa. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat.

Copii si adolescenti

Alventa nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor și adolescenților cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să știți că copiii cu vârsta sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacții adverse, cum sunt tentative de sinucidere, gândurile de sinucidere și comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opozițional și mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. . Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie acest medicament la vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră vă prescrie acest medicament pentru un pacient cu vârsta sub 18 ani și doriți să discutați despre acest lucru, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.

De asemenea, în acest grup de vârstă nu a fost încă demonstrată siguranța pe termen lung a acestui medicament privind creșterea, maturizarea și dezvoltarea cognitivă și comportamentală.  Cum sa luaţi Alventa

Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.

Doza inițială recomandată pentru tratamentul depresiei, al tulburării anxioase generalizate și al tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. 375 mg pe zi pentru depresie. Dacă urmați tratament pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37.5 mg), apoi va crește doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă

socială şi tulburare de panică este de 225 mg pe zi.

Luaţi Alventa aproximativ la zi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara. Capsulele trebuie să înghițiți întregi, cu un lichid, și nu trebuie deschise, zdrobite, mestecate sau dizolvate.

Alventa trebuie luat împreună cu alimente.

Dacă nu aveți probleme cu ficatul sau, discutați cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil să aveți nevoie de o doză diferită din acest medicament.

Nu încetați să luați acest medicament fără să discutați cu medicul dumneavoastră (vezi punctul "Dacă încetați să luați Alventa").

Dacă luați mai mult Alventa decât trebuie

Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați luat o cantitate mai mare din acest medicament decât cea prescrisă de medicul dumneavoastră imediat.

Simptomele unui posibil supradozaj pot include accelerarea bătăilor inimii, modificări ale stării de conștiență (de la somnolență la comă), vedere încețoșată, convulsii sau crize convulsive și vărsături.

Ce este Imovane şi pentru ce se utilizează
Imovane conţine substanţa activă zopiclonă.
Acest medicament face parte din grupa medicamentelor hipnotice şi sedative şi este înrudit cu
benzodiazepinele.
Imovane este recomandat la adulţi, pentru tratamentul insomniei ocazionale şi trecătoare. Cum să luaţi Imovane
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată
Doza uzuală la adult (sub 65 ani) este de un comprimat filmat Imovane (7,5 mg zopiclonă) pe zi.
Nu depăşiţi doza de un comprimat filmat Imovane (7,5 mg zopiclonă) pe zi.
Mod de administrare
Acest medicament se administrează pe cale orală.
Luaţi Imovane seara, chiar înainte de culcare.
Administrarea medicamentului chiar înainte de culcare scade riscul de apariţie a efectelor nedorite (vezi pct.
2, Atenţionări şi precauţii).
Imovane trebuie luat într-o singură priză, iar administrarea nu trebuie să fie repetată în timpul aceleaşi nopţi.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Dacă sunteţi vârstnic (aveţi peste 65 de ani) sau dacă aveţi insuficienţă hepatică, insuficienţă renală sau
insuficienţă respiratorie cronică se recomandă o doză de 3,75 mg zopiclonă pe zi.
Medicul dumneavoastră va decide doza care trebuie administrată.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Imovane nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani. Siguranţa şi eficacitatea zopiclonei la
copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Opriţi administrarea Imovane şi adresaţi-vă imediat unui medic sau mergeţi imediat la spital dacă:
- aveţi o reacţie alergică. Aceasta poate include simptome cum sunt erupţie pe piele, probleme la înghiţire
sau de respiraţie, umflarea buzelor, feţei, limbii şi a gâtului (angioedem) sau simptome generalizate, care
includ scăderea bruscă a tensiunii arteriale (reacţie anafilactică)
- senzaţie de lipsă de aer (dispnee) (vezi punctul 2, Atenţionări şi precauţii)
Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai repede posibil dacă aveţi oricare din următoarele reacţii
adverse:
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane)
- o tulburare de memorie, manifestată prin incapacitatea de a memoriza informaţii recente (amnezie
anterogradă)
- perceperea, auzirea şi vederea de persoane sau evenimente care nu există în realitate (halucinaţii). https://bit.ly/3hFUDVT

1. Ce este Alventa și pentru ce se folosește
Alventa conține substanța activă venlaxină.

Alventa este un antidepresiv care face parte dintr-un grup de medicamente denumite inhibitori ai recaptării serotoninei și noradrenalinei (INRS). Aceast grup de medicamente este utilizat pentru a trata depresia și alte afecțiuni, cum sunt tulburările anxioase. Se cunoaște că persoane care suferă depresie și/sau anxietate au concentrații mai mici de serotonă și noradrenalină în creier. Modul de acțiune al antidepresivelor nu este pe deplin înțeles, însă ele pot fi benefice prin creșterea concentrațiilor de serotonină și noradrenală din creier.

Alventa este un tratament destinat adulţilor cu depresie. De asemenea, Alventa este și un tratament destinat adulților cu următoarele tulburări anxioase: tulburare anxioasă generalizată, tulburare anxioasă socială (echipă față de situațiile sociale sau evitarea acestora) și tulburare de panic.

Tratamentul comun al depresiei sau al tulburărilor anxioase este important pentru a vă ajuta să vă simțiți mai bine. Dacă aceste afecțiuni nu sunt tratate, starea dumneavoastră ar putea persista, devenind mai gravă și mai greu de tratat.

2. Ce trebuie să știți înainte să luați Alventa

Nu luati Alventa daca

- sunteți alergic la venlafaxină (substanța activă a medicamentului) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6)

- luați sau ați luat, de asemenea, în ultimele 14 zile, oricare dintre medicamentele denumite inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) ireversibili, care sunt folosite pentru tratamentul depresiei sau bolii Parkinson. Utilizarea IMAO ireversibili concomitent cu Alventa poate determina reacții adverse grave sau chiar poate pune viața în pericol. De asemenea, trebuie să așteptați cel puțin 7 zile după ce încetați să mai luați Alventa înainte de a lua orice IMAO (vezi și pct.

Atentionări şi precaţii

Înainte să luați Alventa, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului

- dacă utilizați alte medicamente care, luate împreună cu Alventa, pot crește riscul de apariție a sindromului serotoninergic (vezi punctul "Alventa împreună cu alte medicamente").

- dacă aveți probleme ale ochilor, cum sunt unele tipuri de glaucom (presiune crescută în interiorul ochiului).

- dacă aţi avut tensiune arterială crescută.

- dacă aţi avut probleme cu inima.

- dacă vi sa spus că aveți un ritm anormal al bătăilor inimii.

- dacă aţi avut convulsii (acces convulsive).

- dacă aţi avut valori scăzute ale sodiului în sânge (hiponatremie).

- dacă aveți tendința de a face vânătăi sau de a sângera cu uşurinţă (historic de tulburări de sângerare) sau dacă luaţi alte medicamente care pot crește riscul de sângerare, de exempuilu, warreagarină (utilizat copreină)

- dacă valorile colesterolului dumneavoastră cresc.

- dacă aţi avut în trecut sau cineva din familia dumneavoastră a avut manie sau tulburare bipolară

(stare de supraexcitare sau euforie).

- dacă aţi avut în trecut comportament agresiv.

- dacă ai diabet zaharat.

În primele săptămâni de tratament, Alventa poate determina o senzație de neliniște sau incapacitate de a rămâne așezat sau nemișcat. Dacă vi se întâmplă acest lucru, trebuie să spuneți medicului dumneavoastră.

Gânduri de sinucidere și înrăutățirea depresiei sau a tulburării anxioase

Dacă suferiți de depresie și/sau tulburare anxioasă, acestea vă pot provoca idei de autovătămare sau sinucidere. Acestea se pot accentua la începerea tratamentului cu medicamente antidepresive, deoarece acțiunea tuturor acestor medicamente se produc în timp, de obicei în aproximativ două săptămâni și câteodată și mai multe.

Sunteți mai înclinat spre astfel de idei:

- Dacă ați mai avut gânduri anterior de sinucidere sau auto-vătămare.

- Dacă sunteți de vârstă adultă tânără. Informația rezultată din studiile clinice arată existența unui risc de comportament suicidar la adulții în vârstă de mai puțin de 25 de ani, care suferă de afecțiune psihică și au urmat un tratament cu un antidepresiv.

În orice moment, dacă aveți idei de auto-vătămare sau sinucidere, contactați imediat medical dumneavoastră sau mergeți imediat la spital.

S-ar putea să vă fie de ajutor dacă spuneți unui prieten apropiat sau unei rude că sunteți deprimat sau că suferiți de o tulburare anxioasă și să le cereți să citească acest prospect. să le cereți să vă spună dacă cred că depresia sau anxietatea dumneavoastră se agravează dacă sunt îngrijorați de schimbările apărute în comporportamentul dumneavoastră.

Uscăciune a gurii

Au fost înregistrate cazuri de uscăciune a gurii la 10% dintre copiii tratați cu venlafaxină. Aceasta poate creste riscul aparitiei afecțiunilor dentare (carii dentare). Prin urmare, trebuie să acordați o importanță deosebită igienei dentare.

Boala de diabet

Nivelurile de glucoză din sânge pot fi modificate în urma tratamentului cu Alventa. Prin urmare, poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente pentru tratamentul diabetului zaharat.

Copii si adolescenti

Alventa nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor și adolescenților cu vârste sub 18 ani. De asemenea, trebuie să știți că copiii cu vârsta sub 18 ani prezintă un risc crescut de reacții adverse, cum sunt tentative de sinucidere, gândurile de sinucidere și comportamentul ostil (în principal agresivitate, comportament opozițional și mânie) atunci când iau medicamente din această clasă. . Cu toate acestea, medicul dumneavoastră ar putea prescrie acest medicament la vârste sub 18 ani dacă decide că este în interesul acestora. Dacă medicul dumneavoastră vă prescrie acest medicament pentru un pacient cu vârsta sub 18 ani și doriți să discutați despre acest lucru, vă rugăm să vă adresați medicului dumneavoastră.

De asemenea, în acest grup de vârstă nu a fost încă demonstrată siguranța pe termen lung a acestui medicament privind creșterea, maturizarea și dezvoltarea cognitivă și comportamentală.  Cum sa luaţi Alventa

Luați întotdeauna acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.

Doza inițială recomandată pentru tratamentul depresiei, al tulburării anxioase generalizate și al tulburării anxioase sociale este de 75 mg pe zi. 375 mg pe zi pentru depresie. Dacă urmați tratament pentru tulburare de panică, medicul dumneavoastră va începe cu o doză mai mică (37.5 mg), apoi va crește doza treptat. Doza maximă pentru tulburarea anxioasă generalizată, tulburarea anxioasă

socială şi tulburare de panică este de 225 mg pe zi.

Luaţi Alventa aproximativ la zi oră a zilei, fie dimineaţa, fie seara. Capsulele trebuie să înghițiți întregi, cu un lichid, și nu trebuie deschise, zdrobite, mestecate sau dizolvate.

Alventa trebuie luat împreună cu alimente.

Dacă nu aveți probleme cu ficatul sau, discutați cu medicul dumneavoastră, deoarece este posibil să aveți nevoie de o doză diferită din acest medicament.

Nu încetați să luați acest medicament fără să discutați cu medicul dumneavoastră (vezi punctul "Dacă încetați să luați Alventa").

Dacă luați mai mult Alventa decât trebuie

Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă ați luat o cantitate mai mare din acest medicament decât cea prescrisă de medicul dumneavoastră imediat.

Simptomele unui posibil supradozaj pot include accelerarea bătăilor inimii, modificări ale stării de conștiență (de la somnolență la comă), vedere încețoșată, convulsii sau crize convulsive și vărsături.

CE ESTE TEGRETOL ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ce este Tegretol
Tegretol aparţine unui grup de medicamente numite antiepileptice (medicamente pentru
convulsii). Datorită modului său de acţiune poate fi utilizat şi pentru alte boli.
Pentru ce se utilizează Tegretol
Tegretol este utilizat pentru a trata anumite tipuri de convulsii (epilepsie). De asemenea, este utilizat
pentru a trata unele afecţiuni neurologice (cum ar o stare dureroasă a feţei denumită „nevralgie de
trigemen”), precum și în unele stări psihice (cum este mania, epizoade de tulburări bipolare și unele
tipuri de depresie). Nu trebuie utilizat pentru nevralgii sau dureri obişnuite.
Epilepsia este o afecţiune caracterizată prin una sau mai multe convulsii (crize). Convulsiile apar
când mesajele creierului către muşchi nu sunt transmise corect în corp, de-a lungul nervilor.
Tegretol ajută la controlul transmiterii acestor mesaje. De asemenea, Tegretol reglează funcţiile
nervilor în cadrul celorlalte boli menționate anterior. CUM SĂ LUAŢI TEGRETOL
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Nu depăşiţi doza recomandată.
Acest lucru vă va ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate şi să reduceţi posibilitatea reacţiilor
adverse grave. Nu utilizaţi doze suplimentare de Tegretol, nu îl administraţi mai frecvent şi nu îl
utilizaţi pentru o perioadă mai lungă de timp decât v-a spus medicul dumneavoastră.
Nu întrerupeţi brusc administrarea Tegretol, fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră. Medicul
dumneavoastră vă va spune dacă şi când puteţi opri administrarea acestui medicament (vezi pct.
Atenționări și precauții).
Cât de mult Tegretol să luați
În tratamentul epilepsiei se recomandă iniţial o doză de 100-200 mg carbamazepină, o dată sau de
două ori pe zi, la adulți. Doza ulterior se va creşte gradat, până la 800 până la 1200 mg pe zi (la unii
pacienți pot fi necesare 1600 mg sau chiar 2000 mg pe zi), divizate în 2-3 prize.
Tratamentul la copii, de obicei, este inițiat cu doza de 100 până la 200 mg pe zi (10-20 mg/kg
greutate corporală zilnic); doza se menține la 400 până la 600 mg pe zi. Adolescenților se pot
administra 600 până la 1000 mg pe zi.
Pentru nevralgia de trigemen, doza inițială de 200 până la 400 mg pe zi se crește lent până la
dispariția durerii (de obicei, 200 mg de 3-4 ori pe zi). Doza maximă este de 1200 mg pe zi. Pentru
vârstnici se recomandă o doză inițială mai mică, de 100 mg de 2 ori pe zi.
Pentru mania acută și tratamentul de întreținere al afecțiunilor afective bipolare, doza uzuală
este de 400 până la 600 mg pe zi (interval de doze: aproximativ 400 până la 1600 mg pe zi).
Medicul dumneavoastră vă va spune exact câte doze de Tegretol să luați. https://bit.ly/3xFNDOe