Terapia inimii

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul complex al infarctului de miocard suportat, cardiopatiei ischemice, al
dereglărilor de ritm cardiac, determinate de utilizarea glicozidelor cardiace, pe fondal de
miocardiodistrofie după afecţiuni infecţioase suportate. Maladii hepatice (hepatite, ciroză,
steatoză), uricoproporfirie. Intervenţii chirurgicale pe rinichi izolat (în calitate de remediu de
protecţie farmacologică în caz de circulaţie stopată).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intravenos în jet lent sau prin perfuzie (40-60 picături/min).
Tratamentul se iniţiază cu doza de 200 mg (10 ml soluţie 20 mg/ml) 1 dată pe zi, ulterior, la
o toleranţă bună, doza se majorează până la 400 mg (20 ml soluţie 20 mg/ml) de 1-2 ori/zi.
Durata curei de tratament – 10-15 zile.
Administrarea în jet a preparatului este posibilă în caz de dereglări acute de ritm cardiac în
doza de 200-400 mg (10-20 ml soluţie 20 mg/ml).
Pentru protecţia farmacologică a rinichilor, supuşi ischemiei, riboxina se administrează
intravenos în jet în doza 1,2 g (60 ml soluţie 20 mg/ml) cu 5-15 min. înainte de
comprimarea arterei renale, ulterior încă 0,8 g (40 ml soluţie 20 mg/ml), imediat după
restabilirea fluxului sanguin.
La administrarea prin perfuzie intravenoasă soluţia de 20 mg/ml riboxină se diluează cu
soluţie dextroză (glucoză) sau soluţie izotonică clorură de sodiu (cel mult 250 ml).
Copiilor cu vârsta peste 1 an se indică în doza de 10-20 mg/kg/24 ore, divizate în 1-2 prize.  REACŢII ADVERSE
Tahicardie, reacţii alergice: prurit cutanat, hiperemia tegumentelor (se sistează
administrarea preparatului).
Rar: majorarea concentraţiei acidului uric în sânge, acutizarea gutei (la utilizare
îndelungată).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, gută, hiperuricemie, insuficienţă renală, sarcina, perioada de
alăptare, vârsta sub 1 an.

Acțiune farmacologică
Antiaritmic; vasodilatatoare; hipotensiv;
dilatarea coronariană; metabolic; cerebrovasodilatatoare

Indicații de utilizare
Tahicardie paroxistica supraventriculară (ameliorarea paroxismului). Anterior, medicamentul era utilizat pentru următoarele indicații (în prezent, din cauza eficacității scăzute, sunt excluse următoarele indicații): distrofie și atrofie musculară, poliomielita, scleroză multiplă, insuficiență coronariană, cardiomiodistrofie postinfarct, insuficiență cardiovasculară acută și cronică, boli obliterante. ale arterelor - șchiopătură „intermitentă”, boala Raynaud, tromboangeita obliterantă (boala Buerger), degenerare pigmentară ereditară a retinei, slăbiciune a activității muncii.
Dozaj si administrare
În / m, în / în sau în / a. În primele zile de tratament - în / m, 10 mg (1 ml de soluție 1%) 1 dată pe zi, apoi în aceeași doză de 2 ori pe zi sau 20 mg de 1 dată pe zi. Cursul tratamentului - 30-40 de injecții, curs repetat - după 1-2 luni. Pentru ameliorarea aritmiilor supraventriculare - în / in, 10-20 mg, timp de 5-6 secunde (efectul apare după 30-40 de secunde), dacă este necesar, administrarea repetată este posibilă după 2-3 minute.
Contraindicații
Hipersensibilitate, infarct miocardic acut, hipotensiune arterială, boli inflamatorii ale plămânilor.
Instrucțiuni speciale
Este imposibil să se introducă în doze mari concomitent cu glicozide cardiace.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile
Ivabradina este indicată pentru tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile la adulţi
cu boală coronariană şi ritm sinusal normal și frecvență cardiacă ≥ 70 bătăi per minut (bpm).
Ivabradina este indicată:
 la adulţi care au intoleranţă sau contraindicaţie la utilizarea de beta-blocante
2
 în asociere cu beta-blocante la pacienţi insuficient controlaţi cu o doză optimă de betablocant.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
Ivabradina este indicată în insuficienţa cardiacă cronică clasa II-IV NYHA cu disfuncţie sistolică, la
pacienţi în ritm sinusal şi a căror frecvenţă cardiacă este ≥ 75 bpm, în asociere cu tratamentul
standard incluzând beta-blocante sau atunci când tratamentul cu beta-blocante este contraindicat sau
nu este tolerat (vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru diferitele doze, sunt disponibile comprimate filmate conţinând ivabradină 5 mg, respectiv 7,5
mg.
Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile
Se recomandă ca decizia de a iniția sau de a modifica tratamentul să se bazeze pe datele disponibile
provenind din măsurări în serie ale frecvenței cardiace, ECG sau monitorizarea ambulatorie timp de
24 ore.
Doza de iniţiere nu trebuie să depășească 5 mg ivabradină de două ori pe zi la pacienții cu vârsta
sub 75 ani. După trei-patru săptămâni de tratament, dacă pacientul este încă simptomatic, în cazul în
care doza inițială este bine tolerată și frecvența cardiacă în repaus se menține peste 60 bpm, doza
poate fi crescută până la următoarea doză mai mare, la pacienții la care se administrează 2,5 mg sau
5 mg de două ori pe zi.
Doza de întreținere nu trebuie să depășească 7,5 mg de două ori pe zi.
Dacă simptomele de angină pectorală nu se ameliorează în decurs de 3 luni după începerea
tratamentului, tratamentul cu ivabradină trebuie întrerupt.
În plus, dacă există doar un răspuns limitat din punct de vedere al simptomelor și nu există o
reducere relevantă clinic a frecvenței cardiace în repaus, în decurs de trei luni, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului.
Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade sub 50 bpm în repaus sau pacientul prezintă
simptome asociate bradicardiei, cum sunt: ameţeli, fatigabilitate sau hipotensiune arterială, doza
trebuie diminuată treptat, până la cea mai mică doză de 2,5 mg de două ori pe zi (o jumătate de
comprimat de 5 mg de două ori pe zi). După reducerea dozei, frecvența cardiacă trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.4). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care persistă scăderea
frecvenţei cardiace sub 50 bpm sau simptomele de bradicardie, cu toate că doza a fost redusă.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
Tratamentul trebuie iniţiat numai la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă. Este recomandat ca
medicul curant să aibă experienţă în tratarea insuficienţei cardiace cronice.
De obicei, doza de iniţiere recomandată este de 5 mg ivabradină de două ori pe zi. După două
săptămâni de tratament, doza poate fi mărită la 7,5 mg ivabradină de două ori pe zi, dacă frecvenţa
cardiacă se menţine peste 60 bpm în repaus, sau diminuată la 2,5 mg ivabradină de două ori pe zi (o
jumătate de comprimat de 5 mg de două ori pe zi), dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bpm
în repaus sau în cazul simptomelor asociate bradicardiei, cum sunt ameţeli, fatigabilitate sau
hipotensiune arterială. Dacă frecvenţa cardiacă este între 50 şi 60 bpm, trebuie păstrată doza de 5
mg de două ori pe zi.
Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade persistent sub 50 bpm în repaus sau dacă
pacientul prezintă simptome asociate bradicardiei, doza trebuie diminuată până la următoarea doză
mai mică la pacienţii care primesc 7,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori pe zi. Dacă
frecvenţa cardiacă creşte persistent peste 60 bpm în repaus, doza poate fi crescută până la
următoarea doză mai mare la pacienţii care primesc 2,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori
pe zi.
3
Tratamentul trebuie întrerupt dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bpm sau dacă persistă
simptomele de bradicardie (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele se administrează oral, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în timpul meselor (vezi
pct. 5.2).
Contraindicaţii
 Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
 Frecvenţa cardiacă în repaus mai mică de 70 bătăi/minut înaintea inițierii tratamentului;
 Şoc cardiogen;
 Infarct miocardic acut;
 Hipotensiune arterială severă (< 90/50 mmHg);
 Insuficienţă hepatică severă;
 Sindromul sinusului bolnav;
 Bloc sino-atrial;
 Insuficienţă cardiacă acută sau instabilă;
 Dependenţă de pacemaker (frecvenţă cardiacă impusă exclusiv de pacemaker);
 Angină pectorală instabilă;
 Bloc AV gradul 3;
 Asociere cu inhibitorii puternici ai citocromului P450 3A4, cum sunt: antifungice de tip azolic
(ketoconazol, itraconazol), antibiotice macrolidice (claritromicină, eritromicină per os,
josamicină, telitromicină), inhibitori ai proteazei HIV (nelfinavir, ritonavir) şi nefazodonă
(vezi pct. 4.5 şi 5.2);
 Asociere cu verapamil sau diltiazem, care sunt inhibitori moderați de CYP3A4 cu proprietăți
4
de reducere a frecvenței cardiace (vezi pct. 4.5);
 Sarcină, alăptare și femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive
adecvate (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3esq442

Indicaţii terapeutice
Insuficienţă cardiacă congestivă, fibrilaţie şi flutter atrial (pentru reglarea frecvenţei contracţiilor
cardiace), tahicardie paroxistică supraventriculară. Doze şi mod de administrare
Digoxin se administrează intravenos.
Adulţilor se administrează în doză câte 0,25-0,5 mg (1-2 ml soluţie 0,25 mg/ml). Se administrează
lent în 10 ml soluţie glucoză 50 mg/ml sau soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml. În primele zile ale
tratamentului se administrează de 1-2 ori pe zi, în următoarele 4-5 zile – 1 dată pe zi, ulterior se
trece la administrarea orală în doze de întreţinere. Pentru administrarea intravenoasă în perfuzie 1-2
ml soluţie 0,25 mg/ml se dizolvă în 100 ml glucoză 50 mg/ml sau soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml
(se administrează intravenos cu viteza de 20-40 picături pe minut).
La copii dozele depind de vârstă (mg/kg): prematuri – 0,02-0,03; nou-născuţi la termen – 0,03-0,04;
cu vârsta de la 1 lună până la 2 ani – 0,04-0,06; cu vârsta de 2-10 ani – 0,03-0,04; cu vârsta peste 10
ani – 0,03.
Din cauza posibilei prelungiri a timpului de înjumătăţire la pacienţii vârstnici şi dezvoltarea
efectului cumulativ, se recomandă determinarea clearance-ului creatininei. În caz de reducere a
clearance-ului creatininei până la 50 ml/minut este necesară scăderea dozei de întreţinere a
digoxinei cu 30-50%. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alte glicozide cardiace sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Endocardite, miocardită, pericardită constrictivă, sindromul Adams-Stokes-Morgagni, intoxicaţie cu
glicozide cardiace, utilizate anterior, tahicardie ventriculară, bloc atrioventricular gradul II-III,
bradicardie severă, hipercalciemie, hipokaliemie, stenoză mitrală izolată, cardiomiopatie
hipertrofică obstructivă, sindromul sinusului carotidian, anevrism al aortei toracice, sindromul
WPW, perioada acută al infarctului miocardic, aritmii ca consecință a intoxicaţiei cu glicozide
cardiace în antecedente, prezenţa căilor atrioventriculare accesorii, stenoză subaortică hipertrofică,
angină pectorală instabilă, tamponada cordului, fibrilaţie ventriculară. Pacienții aflați la dializă. https://bit.ly/3z3VZiT

INDICAŢII TERAPEUTICE
Trimetazidina este indicată la adulţi ca terapie adăugată la tratamentul simptomatic al
pacienţilor cu angină pectorală stabilă insuficient controlaţi terapeutic sau care prezintă
intoleranţă la tratamentele antianginoase de primă linie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi. Trimecor® MR se indică câte 1 comprimat de 2 ori pe zi în timpul meselor
dimineaţa şi seara.
Durata tratamentului se stabileşte în mod individual.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min),
doza recomandată este 1 comprimat a 35 mg dimineaţa, la micul dejun.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici pot prezenta o expunere crescută la trimetazidină, din cauza
scăderii funcţiei renale in corelaţie cu vârsta. La pacienţii cu insuficienţă renală
moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), doza recomandată este 1
comprimat a 35 mg dimineaţa, la micul dejun.
Creşterea dozelor la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu precauţie. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Boala Parkinson, simptome parkinsoniene, tremor, sindromul picioarelor neliniştite şi
alte tulburări de mişcare.
Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min).
Sarcina şi perioada de şi alăptare.
https://bit.ly/3hPhD4Z

Indicaţii terapeutice
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală.  Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
 hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
 insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
 șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
 cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
 pericardită constrictivă;
 tamponadă cardiacă;
 hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
 hipovolemie severă;
 anemie severă;
 în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
 în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.

DESCRIEREA PRODUSULUI

Inestom 1 g/10 ml soluţie orală

Levocarnitină
1. Ce este Inestom şi pentru ce se utilizează

Inestom conţine levocarnitină, este un constituent natural al celulei care joacă un rol fundamental în producerea şi transportul energiei celulare.
Inestom soluţie orală se utilizează în tratamentul deficienţei primare şi secundare de carnitină la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Inestom

Nu utilizaţi Inestom:
Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la levocarnitină sau la oricare dintre celelalte componente (vezi pct. 6). Preparatul conţine metilparaben, propilparaben și poate provoca reacţii alergice (pot fi întârziate).
Atenţionări şi precauţii

Consultaţi medicul dumneavoastră înainte de a lua Inestom dacă:
- aveţi probleme severe ale funcţiei renale (insuficienţă renală, faza terminală a bolii renale care necesită dializă)
- dacă sunteţi diabetici, şi utilizaţi insulină sau hipoglicemiante orale. Medicul dumneavoastră vă va recomanda să verificaţi frecvent nivelului plasmatic al glucozei şi la necesitate el va ajusta tratamentul hipoglicemic
- dacă administrați produse anticoagulante
Copii şi adolescenţi

Nu se utilizeză.
Inestom împreună cu alte medicamente

Pacientii care administrează Inestom concomitent cu preparate cumarinice cu acțiune anticuagulantă a sângelui, trebuie să se verifice coagularea sângelui săptămânal până când acesta devine stabil, iar apoi lunar. La pacienţii diabetici, care administrează insulină sau hipoglicemiante orale, administrarea de Inestom poate conduce la hipoglicemie.
Inestom cu alimente, băuturi şi alcool

Soluţia orală poate fi administrată nediluată sau diluată cu apă sau suc de fructe.
Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul pentru recomandări înainte de a utiliza acest medicament. Luând în considerare consecințele grave pentru o femeie gravidă care are deficit de carnitină sistemică primară, riscul pentru mama de la întreruperea tratamentului pare mai mare decât riscul teoretic asupra fătului dacă se continuă tratamentul. Levocarnitina este o componentă normală a laptelui uman. Utilizarea suplimentară a levocarnitinei la mamele care alăptează nu a fost studiată.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu se cunosc efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Inestom

Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul. Inestom se administrează pe cale orală. Soluţia orală poate fi administrată nediluată sau diluată cu apă sau suc de fructe.
Adulţii şi copii cu vârsta peste 12 ani: pe parcursul tratamentului se recomandă monitorizarea nivelului carnitinei libere şi acilcarnitinei în plasmă şi urină.
Tratamentul tulburărilor metabolice congenitale

Regimul de dozare depinde de tulburările metabolice congenitale implicate şi gradul de severitate în timpul tratamentului. Cu toate acestea, următoarele recomandaţii pot fi considerate ca un ghid general. Doze de până la 200 mg/kg, divizate în 2-4 prize, se recomandă în tratamentul cronic în unele tulburări metabolice, pe când în altele sunt suficiente doze mai mici. Dacă simptomele clinice şi biochimice nu se ameliorează, dozele pot fi crescute pe scurt timp. În decompensarea metabolică se recomandă doze maxime până la 400 mg/kg/zi pe cale orală sau intravenoasă.
Hemodializă-tratamentul de întreţinere

Dacă beneficiul clinic semnificativ este obţinut la prima cură de administrare intravenoasă de Inestom, atunci tratamentul de întreţinere poate constitui 1 g Inestom administrat oral. În ziua dializei administrarea de Inestom se va efectua la sfârşitul şedinţei de hemodializă.
Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Inestom

A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.

IVAKARD® este un medicament pentru afecţiuni cardiace, utilizat în tratarea:
- anginei pectorale stabile simptomatice (boală care determină durere în piept), la pacienți adulți a căror frecvență cardiacă este mai mare sau egală cu 70 bătăi pe minut. Este utilizat la pacienţii adulţi cu intoleranță sau contraindicații la utilizarea medicamentelor cardiace, numite beta-blocante. Este utilizat, de asemenea, în combinaţie cu beta-blocantele la pacienţii adulţi a căror afecţiune nu este controlată în întregime cu un beta-blocant.
- insuficienţă cardiacă cronică la pacienţii adulţi a căror frecvenţă cardiacă este mai mare sau egală cu 75 bătăi pe minut. Este utilizat în asociere cu terapia standard, inclusiv tratamentul cu beta-blocante, sau atunci când beta-blocantele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.

Tabletele sub formă de capsule gelatinoase moi sunt sublingual (sub limbă). Dacă puneți pilula în gură, ar trebui să așteptați dizolvarea completă. Dacă este necesar să se obțină un efect terapeutic mai rapid, capsula trebuie zdrobită cu dinți. Doză unică de medicament - o capsulă. În cazul atacurilor repetate de angina pectorală, este permisă reluarea tratamentului. Nu luați mai mult de 6 comprimate pe zi. Durata tratamentului nu trebuie să depășească 7 zile.
Contraindicații și efecte secundare
hipersensibilitate la substanțe în compoziția tabletelor; faza acută de infarct miocardic; hipertensiune arterială; tulburări acute ale circulației cerebrale (accident vascular cerebral); vârsta copiilor până la 6 ani.

Ce este Cordarone şi pentru ce se utilizează
Cordarone conţine substanţa activă numită clorhidrat de amiodaronă. Acest medicament aparţine unei
clase de medicamente numite antiaritmice, care vă ajută inima să bată regulat.
Acest medicament este indicat pentru prevenirea şi tratamentul anumitor tulburări de ritm cardiac. Cum să utilizaţi Cordarone
Comprimatele Cordarone sunt divizibile, adică se pot rupe în jumătăţi. Comprimatele sunt
inscripţionate pe una din feţe cu un simbol „în formă de inimă” de o parte a liniei de diviziune şi cu
numărul „200” de cealaltă parte. Jumătăţile de comprimat pot fi identificate după aceste simboluri (nu
există risc de confuzie).
Cât să utilizaţi din Cordarone
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată
Doza uzuală diferă foarte mult de la o persoană la alta. De obicei, dozele recomandate sunt:
- doza de încărcare: 3 comprimate Cordarone (600 mg clorhidrat de amiodaronă) pe zi, timp de
8 – 10 zile;
- doza de întreţinere: ½ comprimat până la 2 comprimate Cordarone (100 – 400 mg clorhidrat de
amiodaronă) pe zi.
Când şi cât de des trebuie utilizat Cordarone
În toate cazurile, trebuie să respectaţi cu stricteţe recomandările medicului şi să nu modificaţi dozele
fără sfatul medicului dumneavoastră.
Comprimatele se administrează înainte de masă, în timpul mesei sau după masă. Proprietăţile
comprimatelor nu sunt afectate dacă le sfărâmaţi.
Utilizarea la vârstnici
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică de Cordarone. De asemenea, medicul
trebuie să vă verifice periodic tensiunea arterială şi funcţia tiroidiană.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Există doar date limitate privind eficacitatea şi siguranţa la copii şi adolescenţi. Medicul
dumneavoastră va decide care este doza adecvată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
- tulburări de vedere, cum sunt senzaţie de vedere înceţoşată sau percepere de halouri colorate în
lumină orbitoare (provocate de microdepozite la nivelul corneei – un înveliş al ochiului). La
întreruperea tratamentului, aceste microdepozite dispar.
- tulburări gastro-intestinale benigne (greaţă, vărsături, tulburări ale gustului), care apar, de
obicei, la dozele de atac şi dispar cu scăderea dozei
- creşterea moderată (de 1,5-3 ori valorile normale) a concentraţiilor sanguine ale anumitor
enzime din ficat (transaminaze) la începutul tratamentului; după reducerea dozei sau chiar
spontan, aceste concentraţii scad.
- pielea dumneavoastră devine mai sensibilă la soare (fotosensibilitate)
Reacţiile adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- încetinirea bătăilor inimii
- modificări ale hormonilor tiroidieni, fără semne clinice de boală tiroidiană
- hipertiroidie (manifestată prin pierdere în greutate, modificări ale ritmului în care bate inima
dumneavoastră (aritmii), dureri în piept (angină pectorală), senzaţie de lipsă de aer la efort,
asociată sau nu cu edeme (insuficienţă cardiacă congestivă)), care poate evolua până la deces
- hipotiroidie (manifestată prin creştere în greutate, intoleranţă la frig, lentoare în activitate, bătăi
rare ale inimii, apatie, somnolenţă)
- constipaţie
- tulburări hepatice acute, inclusiv insuficienţă hepatică, uneori cu evoluţie până la deces.
Semnele includ îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (icter) şi valori mari ale concentraţiilor
plasmatice ale transaminazelor.
- tremurături, tulburări de somn, de exemplu coşmaruri
- tulburări respiratorii (care se manifestă prin respiraţie îngreunată, senzaţie de sufocare, tuse
seacă, oboseală, febră, scădere în greutate), care uneori pot evolua până la deces. Acestea sunt
determinate de o afecţiune inflamatorie la nivelul plămânilor (pneumonie, bronşiolită, pleurită,
inclusiv apariţia fibrozei), care poate fi foarte periculoasă şi, uneori, poate evolua până la deces.
- coloraţie albăstruie sau gri-ardezie a pielii, în cazul tratamentului de lungă durată cu doze
zilnice mari; după întreruperea tratamentului, această coloraţie dispare lent (10-24 luni)
- erupţie pe piele de culoare roşie, însoţită de mâncărime (eczemă).
Reacţiile adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):
- tulburări ale conducerii cardiace caracterizate prin încetinirea bătăilor inimii (bloc sinoatrial,
bloc atrio-ventricular de diferite grade)
- instalarea sau agravarea aritmiei, urmată uneori de stop cardiac
- uscăciune a gurii
- senzaţie de amorţeală sau furnicături la nivelul pielii, senzaţie de slăbiciune sau dureri
musculare (neuropatie senzitivă, motorie sau mixtă şi miopatie)
Reacţiile adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane):
- scădere a numărului de celule roşii din sânge (anemie hemolitică, anemie aplastică), scădere a
numărului de trombocite din sânge
- încetinire marcată a ritmului cardiac, la pacienţi cu o afecţiune numită „disfuncţie de nod
sinusal” şi/sau la vârstnici. Ritmul cardiac poate deveni foarte lent sau se poate opri. Această
situaţie reprezintă o urgenţă medicală şi trebuie să ajungeţi imediat la spital.
- sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
- înceţoşare a vederii şi scăderea acuităţii vizuale mai mult sau mai puţin severă, până la orbire.
Dacă observaţi apariţia unor tulburări de vedere, trebuie să vă adresaţi imediat medicului, care
va decide dacă tratamentul trebuie întrerupt.
- afectare cronică a ficatului (hepatită pseudoalcoolică, ciroză), care poate evolua uneori până la
deces
- creştere a concentraţiilor creatininei în sânge
- dureri de cap (dacă aveţi dureri de cap, adresaţi-vă medicului), lipsa coordonării mişcărilor
- epididimită (inflamaţie la nivelul testiculelor), impotenţă
- senzaţie de lipsă de aer (bronhospasm) la pacienţii cu insuficienţă respiratorie severă, în special
la astmatici
- probleme respiratorii grave, uneori letale, în general imediat după intervenţii chirurgicale
- înroşire a pielii în timpul radioterapiei
- erupţii nespecifice la nivelul pielii
- apariţie de zone roşii la nivelul pielii, cu coji (dermatită exfoliativă)
- căderea părului
- inflamaţie a vaselor de sânge (vasculită)
- afectarea rinichilor.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală.  Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
 hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
 insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
 șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
 cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
 pericardită constrictivă;
 tamponadă cardiacă;
 hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
 hipovolemie severă;
 anemie severă;
 în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
 în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Jugularea şi profilaxia de scurtă durată a acceselor de angină pectorală.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se recomandă de administra conform indicaţiilor medicului.
Nitroglicerina se recomandă de administrat imediat la dezvoltarea primelor simptome
accesului de angină pectorală: 1 comprimat de nitroglicerină se plasează sublingual şi
se va ţine până la dizolvarea completă, nu se înghite. Doza uzuală constituie 1
comprimat.
Dacă timp de 5 min., accesul de angină pectorală nu a fost jugulat, se recomandă
administrarea încă a 1 comprimat.
În lipsa efectului terapeutic la administrarea a 2 comprimate se recomandă de adresat
imediat la medic.
În caz de accese frecvente de angină pectorală se recomandă administrarea formelor
farmaceutice cu acţiune prelungită de nitroglicerină. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la nitraţii, şoc, colaps, administrarea concomitentă a inhibitorilor de
5-fosfodiesterază (sildenafil, tadalafil, vardenafil şi etc.), copii cu vârsta până la 18 ani
(eficacitatea şi inofensivitatea nu sunt determinate pentru copii cu vârsta până la 18
ani).

INDICAŢII TERAPEUTICE
Insuficienţă cardiacă congestivă;
fibrilaţie şi flutter atrial (pentru reglarea frecvenţei contracţiilor cardiace);
tahicardie paroxistică supraventriculară.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern. Comprimatele se vor înghiţi întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă
de lichid. Se recomandă de administrat între mese.
Dozele medicamentului sunt stabilite în mod individual de către medic.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani pentru digitalizare rapidă se administrează câte 0,5-
1 mg (2-4 comprimate) pe zi, apoi câte 0,25-0,75 mg la fiecare 6 ore timp de 2-3 zile.
După atingerea efectului terapeutic se administrează în doza de întreţinere 0,125 -0,5
mg în 1-2 prize pe zi.
Pentru digitalizare lentă tratamentul se iniţiază în doza de întreţinere 0,125 - 0,5 mg în
1-2 prize pe zi. Saturarea survine după circa 1 săptămână de la iniţierea tratamentului.
Doza maximă nictemerală pentru adulţi constituie 1,5 mg (6 comprimate).
Copii cu vârsta peste 2 ani: pentru digitalizare rapidă digoxina se administrează în doza
de 0,03–0,06 mg/kg masă corporală. Pentru digitalizare lentă se administrează în doza,
egală cu ¼ din doza pentru digitalizare rapidă.
Doza maximă nictemerală pentru saturare constituie 0,75-1,5 mg, pentru întreţinere –
0,125-0,5 mg.
La copii doza de saturare se va administra în câteva prize: aproximativ jumătate din
doza totală se administrează ca prima doză şi apoi – părţi ale dozei sumare cu interval
de 4-8 ore, cu evaluarea răspunsului clinic înainte de fiecare doză următoare. Dacă
răspunsul clinic a pacientului necesită modificarea dozei calculate în prealabil, atunci
doza de întreţinere se calculează, pe baza dozei de încărcare reală.
La necesitatea administrării digoxinei în doză de 0,125 mg medicamentul se va
administra în formă de dozare respectivă.
La pacienţii cu tulburarea funcţiei renale dozele de digoxină se vor reduce, deoarece
calea principală de eliminare sunt rinichii.
La pacienţii vârstnici, având în vedere reducerea funcţiei renale în funcţie de vârstă şi
masă musculară joasă, dozele trebuie ajustate minuţios, pentru a preîntâmpina
dezvoltarea reacţiilor toxice şi a supradozajului.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la digoxină, alţi glicozizi cardiaci sau la alte componente ale
medicamentului;
intoxicaţie digitalică, cu medicamente administrate anterior;
aritmii, cauzate de intoxicaţia cu glicozizi în anamneză;
bradicardie sinusală severă, bloc atrioventricular de grad II – III, sindromul
Adams-Stokes-Morgagni;
sindromul sinusului carotidian;
cardiomiopatie obstructivă hipertrofică;
aritmii supraventriculare, asociate cu fascicule accesorii atrioventriculare, cum ar
fi sindromul Wolff-Parkinson-White;
tahicardie paroxisitică ventriculară / fibrilaţie ventriculară;
anevrismul aortei toracice;
stenoză subaortică hipertrofică;
stenoză mitrală izolată;
endocardită, miocardită, angină pectorală instabilă, infarct miocardic acut,
pericardita constrictivă, tamponadă cardiacă;
hipercalcemie, hipokaliemie.

Indicatie:
- stări de nelinişte ° isterie
- rău de mişcare (ameliorarea senzaţiilor neplăcute apărute la utilizarea mijloacelor de transport)
- greaţă cu caracter nevrotic
- suplinirea tratamentului complex al anginei pectorale
Administrare:
Adulţi
Câte 1 comprimat de 2 ori pe zi. Comprimatul se lasă sub limbă până la dizolvare completă.

REACŢII ADVERSE

In caz de hipersensibilitate la ingredientele produsului sunt posibile reacţii alergice (erupţii cutanate, prurit, urticarie), ameţeli, somnolenţă.
La depistarea reacţiilor adverse menţionate mai sus, cât şi la depistarea altor reacţii adverse, administrarea produsului se întrerupe şi se va consulta medicul sau farmacistul.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele produsului, hipotensiune arterială severă, diabet zaharat.

Copii, perioada de sarcină şi de alăptare.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile
Ivabradina este indicată pentru tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile la adulţi
cu boală coronariană şi ritm sinusal normal și frecvență cardiacă ≥ 70 bătăi per minut (bpm).
Ivabradina este indicată:
 la adulţi care au intoleranţă sau contraindicaţie la utilizarea de beta-blocante
2
 în asociere cu beta-blocante la pacienţi insuficient controlaţi cu o doză optimă de betablocant.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
Ivabradina este indicată în insuficienţa cardiacă cronică clasa II-IV NYHA cu disfuncţie sistolică, la
pacienţi în ritm sinusal şi a căror frecvenţă cardiacă este ≥ 75 bpm, în asociere cu tratamentul
standard incluzând beta-blocante sau atunci când tratamentul cu beta-blocante este contraindicat sau
nu este tolerat (vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru diferitele doze, sunt disponibile comprimate filmate conţinând ivabradină 5 mg, respectiv 7,5
mg.
Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile
Se recomandă ca decizia de a iniția sau de a modifica tratamentul să se bazeze pe datele disponibile
provenind din măsurări în serie ale frecvenței cardiace, ECG sau monitorizarea ambulatorie timp de
24 ore.
Doza de iniţiere nu trebuie să depășească 5 mg ivabradină de două ori pe zi la pacienții cu vârsta
sub 75 ani. După trei-patru săptămâni de tratament, dacă pacientul este încă simptomatic, în cazul în
care doza inițială este bine tolerată și frecvența cardiacă în repaus se menține peste 60 bpm, doza
poate fi crescută până la următoarea doză mai mare, la pacienții la care se administrează 2,5 mg sau
5 mg de două ori pe zi.
Doza de întreținere nu trebuie să depășească 7,5 mg de două ori pe zi.
Dacă simptomele de angină pectorală nu se ameliorează în decurs de 3 luni după începerea
tratamentului, tratamentul cu ivabradină trebuie întrerupt.
În plus, dacă există doar un răspuns limitat din punct de vedere al simptomelor și nu există o
reducere relevantă clinic a frecvenței cardiace în repaus, în decurs de trei luni, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului.
Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade sub 50 bpm în repaus sau pacientul prezintă
simptome asociate bradicardiei, cum sunt: ameţeli, fatigabilitate sau hipotensiune arterială, doza
trebuie diminuată treptat, până la cea mai mică doză de 2,5 mg de două ori pe zi (o jumătate de
comprimat de 5 mg de două ori pe zi). După reducerea dozei, frecvența cardiacă trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.4). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care persistă scăderea
frecvenţei cardiace sub 50 bpm sau simptomele de bradicardie, cu toate că doza a fost redusă.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
Tratamentul trebuie iniţiat numai la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă. Este recomandat ca
medicul curant să aibă experienţă în tratarea insuficienţei cardiace cronice.
De obicei, doza de iniţiere recomandată este de 5 mg ivabradină de două ori pe zi. După două
săptămâni de tratament, doza poate fi mărită la 7,5 mg ivabradină de două ori pe zi, dacă frecvenţa
cardiacă se menţine peste 60 bpm în repaus, sau diminuată la 2,5 mg ivabradină de două ori pe zi (o
jumătate de comprimat de 5 mg de două ori pe zi), dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bpm
în repaus sau în cazul simptomelor asociate bradicardiei, cum sunt ameţeli, fatigabilitate sau
hipotensiune arterială. Dacă frecvenţa cardiacă este între 50 şi 60 bpm, trebuie păstrată doza de 5
mg de două ori pe zi.
Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade persistent sub 50 bpm în repaus sau dacă
pacientul prezintă simptome asociate bradicardiei, doza trebuie diminuată până la următoarea doză
mai mică la pacienţii care primesc 7,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori pe zi. Dacă
frecvenţa cardiacă creşte persistent peste 60 bpm în repaus, doza poate fi crescută până la
următoarea doză mai mare la pacienţii care primesc 2,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori
pe zi.
3
Tratamentul trebuie întrerupt dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bpm sau dacă persistă
simptomele de bradicardie (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele se administrează oral, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în timpul meselor (vezi
pct. 5.2).
Contraindicaţii
 Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
 Frecvenţa cardiacă în repaus mai mică de 70 bătăi/minut înaintea inițierii tratamentului;
 Şoc cardiogen;
 Infarct miocardic acut;
 Hipotensiune arterială severă (< 90/50 mmHg);
 Insuficienţă hepatică severă;
 Sindromul sinusului bolnav;
 Bloc sino-atrial;
 Insuficienţă cardiacă acută sau instabilă;
 Dependenţă de pacemaker (frecvenţă cardiacă impusă exclusiv de pacemaker);
 Angină pectorală instabilă;
 Bloc AV gradul 3;
 Asociere cu inhibitorii puternici ai citocromului P450 3A4, cum sunt: antifungice de tip azolic
(ketoconazol, itraconazol), antibiotice macrolidice (claritromicină, eritromicină per os,
josamicină, telitromicină), inhibitori ai proteazei HIV (nelfinavir, ritonavir) şi nefazodonă
(vezi pct. 4.5 şi 5.2);
 Asociere cu verapamil sau diltiazem, care sunt inhibitori moderați de CYP3A4 cu proprietăți
4
de reducere a frecvenței cardiace (vezi pct. 4.5);
 Sarcină, alăptare și femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive
adecvate (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3esq442

Indicaţii terapeutice
Trimetazidina este indicată la adulţi ca terapie adăugată la tratamentul simptomatic al
pacienţilor cu angină pectorală stabilă insuficient controlaţi terapeutic sau care prezintă
intoleranţă la tratamentele antianginoase de primă linie. Doze şi mod de administrare
Adulţi
Doza recomandată este 1 ml (23 de picături) picături orale, soluţie, care conţine
trimetazidină 20 mg de 3 ori pe zi, în timpul meselor.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min) (vezi
punctele 4.4 şi 5.2), doza recomandată este 1 ml (23 picături) picături orale, soluţie de
două ori pe zi, adică 1 ml (23 picături) picături orale, soluţie dimineaţa şi 1 ml (23
picături) picături orale, soluţie seara, în timpul meselor.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici pot prezenta o expunere crescută la trimetazidină, din cauza scăderii
funcţiei renale în corelaţie cu vârsta (vezi punctul 5.2). La pacienţii cu insuficienţă renală
moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), doza recomandată este 1 ml (23
picături) picături orale, soluţie de două ori pe zi, adică 1 ml (23 picături) picături orale,
soluţie dimineaţa şi 1ml (23 picături) picături orale, soluţie seara, în timpul meselor.
Creşterea dozelor la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu precauţie (vezi punctul 4.4).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea trimetazidinei la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani nu au
fost stabilite. Nu sunt disponibile date. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
punctul 6.1.
- Boală Parkinson, simptome parkinsoniene, tremor, sindromul picioarelor neliniştite şi
alte tulburări de mişcare.
- Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min). https://bit.ly/3z3v0nF

Indicaţii terapeutice
• Reacţii alergice de tip imediat: şoc anafilactic cauzat de administrarea
medicamentelor, serurilor, hemotransfuzii, înţepături de insecte şi alţi alergeni.
• Criză de astm bronşic.
• Hipotensiune arterială de diversă geneză (posthemoragică, toxică, infecţioasă).
• Hipoglicemie în cazul unei supradoze de insulină.
• Hipokaliemie.
• Asistolie, stop cardiac.
• Prelungirea duratei actiunii anestezicelor locale.
• Bloc atrio-ventricular de gradul 3, cu debut acut. Doze şi mod de administrare
Preparatul se administrează intramuscular, subcutanat, uneori – intravenos în
perfuzie, intracardiac (în caz de stop cardiac). La administrarea intramusculară
acţiunea se dezvoltă mai rapid, decât la administrarea subcutanată.
Regimul de dozare se ajustează individual.
Adulţi
Șoc anafilactic: administrare intravenoasă: se diluează 0,5 ml soluţie injectabilă în 20
ml soliție glucoză 40% și se administrează intravenos lent. Ulterior, dacă este
necesar, se continua prin perfuzie intravenoasă cu viteza de 1 mcg/minut. Pentru
prepararea soluţiei perfuzabile 1 ml soluție adrenalină se dizolvă în 400 ml soluţie
clorură de sodiu 0,9% sau soluţie glucoză 5%. Dacă starea pacientului permite, se
administrează preferabil intramuscular sau subcutanat 0,3 – 0,5 ml soluţie injectabilă
nediluată sau diluată.
Astm bronşic: se administrează subcutanat 0,3 – 0,5 ml soluţie injectabilă nediluată
sau diluată. Dacă este necesar, după 20 minute se poate repeta administrarea (pînă la
3 ori). Se admite administrarea prin perfuzie intravenoasă în doza 0,3 – 0,5 ml soluţie
diluată.
În calitate de vasoconstrictor se perfuzează intravenos cu viteza 1 mcg/minut (cu
posibilitatea de a mări doza pînă la 2-10 mcg/minut).
Asistolie: se administrează intracardiac 0,5 ml, diluate în 10 ml soluţie clorură de
sodiu 0,9%. În timpul procedurilor de resuscitare – cîte 1 ml (în stare diluată)
intravenos lent la fiecare 3-5 minute.
Copii
Asistolie la nou-născut: se administrează intravenos cîte 10 – 30 mcg/kg la fiecare 3-
5 minute, lent.
Șoc anafilactic: se administrează subcutanat și intramuscular cîte 10 mcg/kg (doza
maximă – pînă la 0,3 mg). Dacă este necesar, după fiecare 15 minute se poate repeta
administrarea(pînă la 3 ori). Bronhospasm: se administrează subcutanat cîte 10
mcg/kg (doza maximă – pînă la 0,3 mg). Dacă este necesar, la fiecare 15 minute se
poate repeta administrarea (pînă la 3-4 ori) sau la fiecare 4 ore. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la hidrotartrat de epinefrină, excipienţii preparatului.
• Cardiomiopatie hipertrofică obstructivă.
• Stenoză aortică severă.
• Tahiaritmii.
• Fibrilație ventriculară.
• Feocromocitom.
• Glaucom cu unghi închis.
• Șoc (cu excepţia şocului anafilactic).
• Anestezie generală cu utilizarea anestezicelor inhalatorii: ftorotan,
ciclopropan, cloroform.
• Perioada II a travaliului.
• Utilizarea în regiunea degetelor mâinii și degetelor picioarelor, în regiunea
nasului și organelor genitale.
https://bit.ly/3B9dAI1

Lichid transparent, de culoare brună-roşietică, cu miros caracteristic aromat, gust dulciu-amar. Produsul poate forma sediment, care nu influenţează calitatea produsului


RECOMANDĂRI

Tinctură deTalpa-Gâştei, Odolean şi Păducel -MC este un produs natural de origine vegetală, acţiunea farmacologică a căruia este determinată de proprietăţile substanţelor biologic active ale tincturilor din componenţa lui. Tinctură deTalpa-Gâştei-MC este determinată de proprietăţile componentelor sale: glicozide, alcaloizi, flavonoide, saponozide etc. Efectul sedativ evoluează incet, atingând nivelul maxim peste circa 3 săptămâni de administrare. Tinctură de Odolean-MC datorită prezenţei acidului isovalerianic din uleiul volatil, reduce excitabilitatea sistemului nervos central şi manifestă efect sedativ. Facilitează adormirea. Efectul sedativ se instalează lent, dar este stabil şi durabil.

Tinctură de Păducel-MC conţine flavonoide (cvercetina, hiperina, hiperozina, vitexina), acizi organici (citric, oleic, ursolic, crataegus, cafeic, clorogenic), carotinoide, substanţe tanante, uleiuri grase, pectine, glicozide triterpenice şi flavonice, beta-sitosterin, colină şi acetilcolină, hidraţi de carbon. Efectul sedativ.

Tinctură deTalpa-Gâştei, Odolean şi Păducel-MC îmbunătăţeşte:

- calitatea procesului de adormire şi a somnului;

- susţine funcţionarea normală a tractului gastro-intestinal în situaţia de stres intens sau emoţii puternice;

- scoate spasmul musculaturii netede a tractului digestiv;

- reduce excitabilitatea sporită;

- reduce iritabilitatea;

- imbunatatirea stării generale a organismului;

- reducerea disconfortului ce apare la nivel cardiac;

- susţinerea aparatului cardiovascular in perioadele de stress;

- contribuie la reducerea stărilor de nervozitate, iritabilitate, teamă şi nelinişte;

- are efect relaxant asupra muşchilor, la efort fizic prelungit şi încordări psihice;



ADMINISTRARE

Tinctură de Talpa-Gâştei, Odolean şi Păducel-MC se administrează oral, cu 30-minute înainte de masă, cu o cantitate suficientă de apă (aproximativ 150 ml).

Adulţi si adolescenţi peste 12 ani: câte 30-40 picături de 2-3 ori pe zi.


REACŢII ADVERSE

Reacţii de hipersensibilitate individuală la componentele produsului.

CONTRAINDICAŢII
Intoleranţă la oricare dintre componentele produsului. Copiilor pînă la 12 ani, sarcina şi perioada de alăptare.



MENŢIUNI

A se agita înainte de utilizare.

100% de origine vegetală, fără coloranţi, conservanţi şi aromatizanţi. Conţine alcool.

A se citi prospectul înainte de utilizare.



PĂSTRARE

A se păstra la temperatura sub 25°C în ambalajul original.

A nu se lăsa la vederea si îndemâna copiilor.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Preparatul se utilizează în afecţiuni cardio-vasculare funcţionale, angionevroze (distonie neurocirculatorie), hipertensiune arterială, aritmii cardiace, angină pectorală (în forme uşoare ca adjuvant în terapia complexă); nevroză climacterică, ateroscleroză vasculară.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Câte 100-300 mg de 3 ori pe zi. Durata tratamentului este de câteva luni.
REACŢII ADVERSE
Reacţii alergice: în rare cazuri urticarie, prurit.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului, copiilor cu vârsta sub 12 ani.