Filtru
Întâi cele populare
Întâi cele populare
0
Nu este disponibil
DESCRIEREA PRODUSULUI
SULFAT DE MAGNEZIU 250 mg/ml soluţie injectabilă
1. Ce este SULFAT DE MAGNEZIU şi pentru ce se utilizează
Magneziul participă în majoritatea reacţiilor metabolice, inclusiv cele asociate cu sinteza şi eliberarea energiei, reglează excitabilitatea musculară, manifestă acţiune calmantă, de reducere a durerii, anticonvulsivă, spasmolitică, etc. Medicamentul dilată arterele coronare şi periferice, scade tensiunea arterială, reduce frecvenţa aritmiilor, scade tonusul uterului.
SULFAT DE MAGNEZIU se utilizează în caz de:
- criză hipertensivă;
- tulburări de ritm cardiac;
- sindrom convulsiv;
- eclampsie ;
- reducerea valorii de magneziu în sânge;
- necesitate crescută în magneziu.
- De asemenea se utilizează în terapia complexă a naşterii premature, anginei pectorale (dureri puternice în piept) de efort, intoxicaţii cu săruri ale metalelor grele, intoxicaţii cu tetraetil de plumb, intoxicaţii cu săruri solubile de bariu (antidot).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte de a vi se administra SULFAT DE MAGNEZIU
Nu utilizaţi SULFAT DE MAGNEZIU:
- Dacă aveţi alergie la componentele medicamentului;
- dacă aveţi tensiune arterială joasă;
- dacă aveţi o frecvenţă a contracţiilor cardiace sub 55 bătăi pe minut;
- dacă aveţi tulburări de conducere cardiacă;
- dacă aveţi stări, determinate de deficitul de calciu şi inhibiţia centrului respirator;
- dacă sunteţi caşectic;
- dacă aveţi probleme serioase cu ficatul sau rinichii;
- dacă suferiţi de miastenie;
- dacă aveţi cancer.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Spuneţi medicului dumneavoastră, dacă:
- aveţi probleme cu ficatul;
- aveţi probleme cu rinichii;
- aveţi probleme cu inima;
- aveţi probleme neurologice;
- aveţi boli ale tractului respirator;
- aveţi infecţii urinare.
Înainte de a începe terapia medicul vă va efectua un test de sânge pentru a determina valoarea magneziului. Pe durata tratamentul medicul va indica teste pentru monitorizarea sistemului cardiovascular, reflexelor tendinoase, funcţiei renale şi frecvenţei respiraţiei.
Sulfat de magneziu trebuie administrat intravenos lent. Dacă consideraţi că medicamentul vi se administrează prea repede (apare greaţă, sedare), anunţaţi imediat medicul.
Copii
SULFAT DE MAGNEZIU poate fi utilizată la copii.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a vi se administra acest medicament.
În timpul sarcinii sulfatul de magneziu se va administra doar la recomandarea medicului, când el consideră că beneficiul terapeutic pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt. Întrerupeţi alăptarea pe durata tratamentului.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Trebuie să fiţi prudenţi la folosirea utilajelor potenţial periculoase şi atunci când conduceţi vehicule, deoarece medicamentă posedă efect calmant.
3. Cum vi se va administra SULFAT DE MAGNEZIU
Acest medicament se administrează de către personalul medical. Frecvenţa şi doza, precum şi calea de administrare (injecţie intramusculară, injecţie/perfuzie intravenoasă) se stabilesc individual, în funcţie de indicaţii şi efectul terapeutic scontat. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţivă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la secţia de urgenţă a celui mai apropiat spital.
- umflarea feţei, buzelor, limbii, gâtului, care creează dificultăţi la respiraţie şi înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic (o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie, scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare bruscă).
De asemenea, sunt posibile următoarele reacţii adverse:
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
- reducerea nivelului de calciu, fosfor în sânge, deshidratare;
- confuzie mentală, dispoziţie depresivă;
- dureri de cap, ameţeli, somnolenţă, pierderea conştiinţei, atenuarea reflexelor osteo-tendinoase, nelinişte, tulburări de vorbire, tremor, amorţeală şi furnicături la nivelul membrelor;
- vedere dublă;
- ritm cardiac încetinit, bătăi puternice ale inimii, bradicardie, tulburări de conductibilitate cardiacă, senzaţie de fierbinţeală, alungirea intervalului PQ şi lărgirea complexului QRS pe ECG, tulburări ale ritmului cardiac (aritmii), stop cardiac;
- scăderea tensiunii arteriale;
- dificultăţi de respiraţie, inhibiţia respiraţiei;
- greaţă, vărsături;
- înroşirea pielii , mâncărime, urticarie, transpiraţie abundentă;
- slăbiciune musculară;
- eliminare crescută de urină;
- scăderea tonusului uterin;
- oboseală, creşterea temperaturii corpului, tremurături;
- înroşire, umflare şi durere la locul de administrare.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
SULFAT DE MAGNEZIU 250 mg/ml soluţie injectabilă
1. Ce este SULFAT DE MAGNEZIU şi pentru ce se utilizează
Magneziul participă în majoritatea reacţiilor metabolice, inclusiv cele asociate cu sinteza şi eliberarea energiei, reglează excitabilitatea musculară, manifestă acţiune calmantă, de reducere a durerii, anticonvulsivă, spasmolitică, etc. Medicamentul dilată arterele coronare şi periferice, scade tensiunea arterială, reduce frecvenţa aritmiilor, scade tonusul uterului.
SULFAT DE MAGNEZIU se utilizează în caz de:
- criză hipertensivă;
- tulburări de ritm cardiac;
- sindrom convulsiv;
- eclampsie ;
- reducerea valorii de magneziu în sânge;
- necesitate crescută în magneziu.
- De asemenea se utilizează în terapia complexă a naşterii premature, anginei pectorale (dureri puternice în piept) de efort, intoxicaţii cu săruri ale metalelor grele, intoxicaţii cu tetraetil de plumb, intoxicaţii cu săruri solubile de bariu (antidot).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte de a vi se administra SULFAT DE MAGNEZIU
Nu utilizaţi SULFAT DE MAGNEZIU:
- Dacă aveţi alergie la componentele medicamentului;
- dacă aveţi tensiune arterială joasă;
- dacă aveţi o frecvenţă a contracţiilor cardiace sub 55 bătăi pe minut;
- dacă aveţi tulburări de conducere cardiacă;
- dacă aveţi stări, determinate de deficitul de calciu şi inhibiţia centrului respirator;
- dacă sunteţi caşectic;
- dacă aveţi probleme serioase cu ficatul sau rinichii;
- dacă suferiţi de miastenie;
- dacă aveţi cancer.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Spuneţi medicului dumneavoastră, dacă:
- aveţi probleme cu ficatul;
- aveţi probleme cu rinichii;
- aveţi probleme cu inima;
- aveţi probleme neurologice;
- aveţi boli ale tractului respirator;
- aveţi infecţii urinare.
Înainte de a începe terapia medicul vă va efectua un test de sânge pentru a determina valoarea magneziului. Pe durata tratamentul medicul va indica teste pentru monitorizarea sistemului cardiovascular, reflexelor tendinoase, funcţiei renale şi frecvenţei respiraţiei.
Sulfat de magneziu trebuie administrat intravenos lent. Dacă consideraţi că medicamentul vi se administrează prea repede (apare greaţă, sedare), anunţaţi imediat medicul.
Copii
SULFAT DE MAGNEZIU poate fi utilizată la copii.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a vi se administra acest medicament.
În timpul sarcinii sulfatul de magneziu se va administra doar la recomandarea medicului, când el consideră că beneficiul terapeutic pentru mamă depăşeşte riscul potenţial pentru făt. Întrerupeţi alăptarea pe durata tratamentului.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Trebuie să fiţi prudenţi la folosirea utilajelor potenţial periculoase şi atunci când conduceţi vehicule, deoarece medicamentă posedă efect calmant.
3. Cum vi se va administra SULFAT DE MAGNEZIU
Acest medicament se administrează de către personalul medical. Frecvenţa şi doza, precum şi calea de administrare (injecţie intramusculară, injecţie/perfuzie intravenoasă) se stabilesc individual, în funcţie de indicaţii şi efectul terapeutic scontat. Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţivă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la secţia de urgenţă a celui mai apropiat spital.
- umflarea feţei, buzelor, limbii, gâtului, care creează dificultăţi la respiraţie şi înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic (o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie, scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare bruscă).
De asemenea, sunt posibile următoarele reacţii adverse:
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile):
- reducerea nivelului de calciu, fosfor în sânge, deshidratare;
- confuzie mentală, dispoziţie depresivă;
- dureri de cap, ameţeli, somnolenţă, pierderea conştiinţei, atenuarea reflexelor osteo-tendinoase, nelinişte, tulburări de vorbire, tremor, amorţeală şi furnicături la nivelul membrelor;
- vedere dublă;
- ritm cardiac încetinit, bătăi puternice ale inimii, bradicardie, tulburări de conductibilitate cardiacă, senzaţie de fierbinţeală, alungirea intervalului PQ şi lărgirea complexului QRS pe ECG, tulburări ale ritmului cardiac (aritmii), stop cardiac;
- scăderea tensiunii arteriale;
- dificultăţi de respiraţie, inhibiţia respiraţiei;
- greaţă, vărsături;
- înroşirea pielii , mâncărime, urticarie, transpiraţie abundentă;
- slăbiciune musculară;
- eliminare crescută de urină;
- scăderea tonusului uterin;
- oboseală, creşterea temperaturii corpului, tremurături;
- înroşire, umflare şi durere la locul de administrare.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
0
Nu este disponibil
CE ESTE ACID ASCORBIC ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ. Acidul ascorbic sau vitamina C este o vitamină hidrosolubilă. Participă la reacţiile de oxidoreducere, participă la multiple procese metabolice, în particular în reglarea metabolismului glucidic, metabolismul aminoacizilor aromatici, tiroxinei, la sinteza cateholaminelor, hormonilor steroizi, insulinei.
Este indicat pentru:
- tratamentul deficitului de acid ascorbic,
- scorbut;
- hemoragii (uterine, pulmonare, nazale, hepatice),
- diateze hemoragice,
- hemoragii ca sindrom al bolii actinice,
- intoxicații și maladii infecțioase,
- nefropatii la gravide,
- criza Addison,
- supradozaj cu anticoagulante,
- fracturi osoase,
- plăgi trenante,
- distrofii diverse,
- sarcină și perioada de alăptare. cid ascorbic împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, ați utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizați:
- salicilaţi (ex. acid acetilsalicilic) (utilizate pentru tratamentul inflamației și durerii);
- derivați cumarinici (ex. warfarina), heparină (pentru micșorarea coagulabilității sângelui);
- antibiotice (tetracicline, sulfonamide);
- amfetamină și antidepresante triciclice (pentru unele afecțiuni mentale);
- contraceptive orale;
- barbiturice (sedative);
- etanol;
- medicamente cu reacţie alcalină (inclusiv alcaloizi);
- mexiletină (pentru inimă);
- deferoxamină (pentru tratamentul nivelului crescut de fier);
- izoprenalina (pentru inimă)
- derivaților de fenotiazină
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. CUM SĂ UTILIZAȚI ACID ASCORBIC
Acid ascorbic se administrează intramuscular şi intravenos în bolus sau în perfuzie. În bolus se administrează timp de 1-3 minute. Pentru administrare intravenoasă în perfuzie doza pentru o administrare se dizolvă în 50-100 ml soluție clorură de sodiu 0,9% și se administrează prin perfuzie lentă cu viteza 30-40 picături pe minut. Se administrează intramuscular profund.
Doza se stabilește individual în dependență de caracterul și gravitatea maladiei. Adulților și copiilor cu vârsta mai mare de 12 ani se indică 50 – 150 mg (1-3 ml soluție 5%) pe zi. În intoxicații doza zilnică poate fi crescută până la 500 mg. Doza maximă la o administrare – 200 mg, nictemerală – 1 g.
Copii cu vârsta mai mică de 12 ani se administrează intravenos în doza nictemerală de 5-7 mg/kg sub formă de soluție 5% (0,5-2 ml). Dozele nictemerale obișnuite pentru copii: copii cu vârsta sub 6 luni – 30 mg;
6-12 luni – 35 mg;
1-3 ani – 40 mg;
4-10 ani – 45 mg;
11-12 ani – 50 mg.
Doza nictemerală maximă pentru copiii cu vârsta mai mică de 12 ani – 100 mg. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele Acid ascorbic-Darnița poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Este indicat pentru:
- tratamentul deficitului de acid ascorbic,
- scorbut;
- hemoragii (uterine, pulmonare, nazale, hepatice),
- diateze hemoragice,
- hemoragii ca sindrom al bolii actinice,
- intoxicații și maladii infecțioase,
- nefropatii la gravide,
- criza Addison,
- supradozaj cu anticoagulante,
- fracturi osoase,
- plăgi trenante,
- distrofii diverse,
- sarcină și perioada de alăptare. cid ascorbic împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, ați utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizați:
- salicilaţi (ex. acid acetilsalicilic) (utilizate pentru tratamentul inflamației și durerii);
- derivați cumarinici (ex. warfarina), heparină (pentru micșorarea coagulabilității sângelui);
- antibiotice (tetracicline, sulfonamide);
- amfetamină și antidepresante triciclice (pentru unele afecțiuni mentale);
- contraceptive orale;
- barbiturice (sedative);
- etanol;
- medicamente cu reacţie alcalină (inclusiv alcaloizi);
- mexiletină (pentru inimă);
- deferoxamină (pentru tratamentul nivelului crescut de fier);
- izoprenalina (pentru inimă)
- derivaților de fenotiazină
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. CUM SĂ UTILIZAȚI ACID ASCORBIC
Acid ascorbic se administrează intramuscular şi intravenos în bolus sau în perfuzie. În bolus se administrează timp de 1-3 minute. Pentru administrare intravenoasă în perfuzie doza pentru o administrare se dizolvă în 50-100 ml soluție clorură de sodiu 0,9% și se administrează prin perfuzie lentă cu viteza 30-40 picături pe minut. Se administrează intramuscular profund.
Doza se stabilește individual în dependență de caracterul și gravitatea maladiei. Adulților și copiilor cu vârsta mai mare de 12 ani se indică 50 – 150 mg (1-3 ml soluție 5%) pe zi. În intoxicații doza zilnică poate fi crescută până la 500 mg. Doza maximă la o administrare – 200 mg, nictemerală – 1 g.
Copii cu vârsta mai mică de 12 ani se administrează intravenos în doza nictemerală de 5-7 mg/kg sub formă de soluție 5% (0,5-2 ml). Dozele nictemerale obișnuite pentru copii: copii cu vârsta sub 6 luni – 30 mg;
6-12 luni – 35 mg;
1-3 ani – 40 mg;
4-10 ani – 45 mg;
11-12 ani – 50 mg.
Doza nictemerală maximă pentru copiii cu vârsta mai mică de 12 ani – 100 mg. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele Acid ascorbic-Darnița poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
0
Nu este disponibil
DESCRIEREA PREPARATULUI
Pulbere cristalină albă sau cristale prismatice incolore.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
La administrare internă creşte presiunea osmotică în tractul gastro-intestinal, reţine apa în lumenul intestinal, intensifică peristaltismul, conduce la defecare (peste 4-6 ore). Contribuie la eliberarea colecistokininei, stimulează receptorii situaţi în mucoas duodenului, manifestă efect colecistocinetic.
Proprietăţi farmacocinetice
La administrare internă are o absorbţie redusă (nu mai mult de 20%). Partea absorbită se elimină cu urina, concomitent are loc intensificarea diurezei.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Constipaţii. Pregătirea colonului pentru examene radioscopice şi endoscopice. Colangită. Colecistită. Intoxicaţii cu săruri solubile de bariu (antidot).
DOZE Şl MOD DE ADMINISTRARE
În calitate de laxativ se indică intern (pe noapte sau pe nemâncate cu o jumătate de oră înainte de mâncare) pentru adulţi câte 10,0-30,0 grame, dizolvat în 100 ml apă, pentru copii-reieşind din calculul 1,0 g pentru fiecare an de viaţa, dizolvat în 100 ml apă. În calitate de colagog se indică intern câte l lingură de masă soluţie de 20-25% de 3 ori pe zi. Pentru efectuarea sondajului orb, pe nemâncate, în poziţie culcată pe partea dreaptă se administrează timp de 30 min cu înghiţituri mici 200 ml soluţie caldă 10% sulfat de magneziu (la lipsa efectului până la 25%). După aceasta se aplică în regiunea dată un termofor pe 1,5-2 ore. Sondajul orb se efectuează o dată la 5-7 zile, iar pentru profilaxia acutizării-o dată în 2-3 săptămâni. Pentru efectuarea sondajului duodenal (prin sondă) se introduce soluţie caldă de sulfat de magneziu (50 ml soluţie 25% sau 100 ml soluţie 10%).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, afecţiuni acute inflamatorii ale tractului gastrointestinal, colecistită calculoasă, insuficienţă renală, bradicardie severă, bloc atrio-ventricular sau afecţiuni ale miocardului, miastenie, sarcina, vârsta până la 1 an.
SUPRADOZAJ
Simptome: dispariţia reflexului rotulian (simptom clinic clasic al debutului intoxicaţiei), greaţă, vomă, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, bradicardie, deprimarea respiraţiei şi a sistemului nervos central.
Tratament: în calitate de antidot se administrează intravenos lent preparate de calciu (clorura de calciu sau gluconatul de calciu), ventilare pulmonară artificială, dializă peritoneală sau hemodializă, terapie simptomatică (corecţia funcţiilor sistemului nervos central şi cardio-vascular).
ATENŢIONĂRI Şl PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Nu se administrează timp îndelungat. Cu precauţie la bătrâni şi copii până la 3 ani.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Deoarece nu există studii controlate la om, administrarea de sulfat de magneziu în perioada sarcinii şi alăptării impune prudenţă şi se va face numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
La administrare concomitentă cu miorelexantele periferice potenţează inhibiţia transmiterii neuro-musculare. Creşte efectele deprimante ale anestezicelor generale, hipnoticelor şi altor deprimante ale sistemului nervos central. Ionii de calciu antagonizează efectele ionilor de magneziu. Micşorează absorbţia medicamentelor, administrate concomitent intern.
Pulbere cristalină albă sau cristale prismatice incolore.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
La administrare internă creşte presiunea osmotică în tractul gastro-intestinal, reţine apa în lumenul intestinal, intensifică peristaltismul, conduce la defecare (peste 4-6 ore). Contribuie la eliberarea colecistokininei, stimulează receptorii situaţi în mucoas duodenului, manifestă efect colecistocinetic.
Proprietăţi farmacocinetice
La administrare internă are o absorbţie redusă (nu mai mult de 20%). Partea absorbită se elimină cu urina, concomitent are loc intensificarea diurezei.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Constipaţii. Pregătirea colonului pentru examene radioscopice şi endoscopice. Colangită. Colecistită. Intoxicaţii cu săruri solubile de bariu (antidot).
DOZE Şl MOD DE ADMINISTRARE
În calitate de laxativ se indică intern (pe noapte sau pe nemâncate cu o jumătate de oră înainte de mâncare) pentru adulţi câte 10,0-30,0 grame, dizolvat în 100 ml apă, pentru copii-reieşind din calculul 1,0 g pentru fiecare an de viaţa, dizolvat în 100 ml apă. În calitate de colagog se indică intern câte l lingură de masă soluţie de 20-25% de 3 ori pe zi. Pentru efectuarea sondajului orb, pe nemâncate, în poziţie culcată pe partea dreaptă se administrează timp de 30 min cu înghiţituri mici 200 ml soluţie caldă 10% sulfat de magneziu (la lipsa efectului până la 25%). După aceasta se aplică în regiunea dată un termofor pe 1,5-2 ore. Sondajul orb se efectuează o dată la 5-7 zile, iar pentru profilaxia acutizării-o dată în 2-3 săptămâni. Pentru efectuarea sondajului duodenal (prin sondă) se introduce soluţie caldă de sulfat de magneziu (50 ml soluţie 25% sau 100 ml soluţie 10%).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, afecţiuni acute inflamatorii ale tractului gastrointestinal, colecistită calculoasă, insuficienţă renală, bradicardie severă, bloc atrio-ventricular sau afecţiuni ale miocardului, miastenie, sarcina, vârsta până la 1 an.
SUPRADOZAJ
Simptome: dispariţia reflexului rotulian (simptom clinic clasic al debutului intoxicaţiei), greaţă, vomă, scăderea bruscă a tensiunii arteriale, bradicardie, deprimarea respiraţiei şi a sistemului nervos central.
Tratament: în calitate de antidot se administrează intravenos lent preparate de calciu (clorura de calciu sau gluconatul de calciu), ventilare pulmonară artificială, dializă peritoneală sau hemodializă, terapie simptomatică (corecţia funcţiilor sistemului nervos central şi cardio-vascular).
ATENŢIONĂRI Şl PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Nu se administrează timp îndelungat. Cu precauţie la bătrâni şi copii până la 3 ani.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Deoarece nu există studii controlate la om, administrarea de sulfat de magneziu în perioada sarcinii şi alăptării impune prudenţă şi se va face numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu are efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
La administrare concomitentă cu miorelexantele periferice potenţează inhibiţia transmiterii neuro-musculare. Creşte efectele deprimante ale anestezicelor generale, hipnoticelor şi altor deprimante ale sistemului nervos central. Ionii de calciu antagonizează efectele ionilor de magneziu. Micşorează absorbţia medicamentelor, administrate concomitent intern.
0
Nu este disponibil
Indicaţii terapeutice
Arginina – Sorbitol este indicată în:
- stări grave de hiperamoniemie asociate suferinţei hepatice, asigurând o cale alternativă de epurare
a amoniacului;
- comă hepatică sau encefalopatie hepatică;
- stări de alcaloză metabolică ca acidifiant;
- deficit de creştere la copii - ca supliment în nutriţia parenterală, precum şi în alte stări de
denutriţie.
Contraindicaţii
Arginina – Sorbitol este contraindicată în:
- stări de acidoză metabolică;
- diselectrolitemii, în special hipercloremie;
- intoleranţă la fructoză;
- obstrucţie a căilor biliare. Doze şi mod de administrare
Doza de soluţie perfuzabilă se calculează în funcţie de arginină.
Ca supliment în nutriţia parenterală a copiilor cu deficit de creştere, doza maximă zilnică recomandată
este de 500 mg clorhidrat de L-arginină/kg şi zi.
În alcalozele metabolice severe, doza de soluţie perfuzabilă Arginină-Sorbitol se calculează în funcţie de
concentraţia plasmatică a bicarbonatului. Doza recomandată este de 10 g clorhidrat de L-arginină
administrată intravenos timp de 30 minute.
În hiperamoniemii severe sau encefalopatii hepatice se administrează 200-800 mg clorhidrat de Larginină/kg ca doză de încărcare, timp de 4 ore, urmată de administrarea în perfuzie continuă a 200 – 800
mg clorhidrat de L-arginină/kg şi zi.
Incompatibilităţi
Nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente.
2
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa.
Se vor utiliza numai soluţii limpezi, în ambalaje intacte.
Se va administra numai cu truse de perfuzie prevăzute cu filtru.
Soluţia neutilizată rămasă în flacon se aruncă.
Reacţii adverse
Administrarea de Arginina – Sorbitol poate determina următoarele reacţii adverse: greaţă, vărsături, rash,
cefalee, parestezii, iritaţie venoasă locală, creşterea concentraţiei plasmatice de potasiu, acidoză lactică,
hiperuricemie, hipotensiune arterială.
Arginina – Sorbitol este indicată în:
- stări grave de hiperamoniemie asociate suferinţei hepatice, asigurând o cale alternativă de epurare
a amoniacului;
- comă hepatică sau encefalopatie hepatică;
- stări de alcaloză metabolică ca acidifiant;
- deficit de creştere la copii - ca supliment în nutriţia parenterală, precum şi în alte stări de
denutriţie.
Contraindicaţii
Arginina – Sorbitol este contraindicată în:
- stări de acidoză metabolică;
- diselectrolitemii, în special hipercloremie;
- intoleranţă la fructoză;
- obstrucţie a căilor biliare. Doze şi mod de administrare
Doza de soluţie perfuzabilă se calculează în funcţie de arginină.
Ca supliment în nutriţia parenterală a copiilor cu deficit de creştere, doza maximă zilnică recomandată
este de 500 mg clorhidrat de L-arginină/kg şi zi.
În alcalozele metabolice severe, doza de soluţie perfuzabilă Arginină-Sorbitol se calculează în funcţie de
concentraţia plasmatică a bicarbonatului. Doza recomandată este de 10 g clorhidrat de L-arginină
administrată intravenos timp de 30 minute.
În hiperamoniemii severe sau encefalopatii hepatice se administrează 200-800 mg clorhidrat de Larginină/kg ca doză de încărcare, timp de 4 ore, urmată de administrarea în perfuzie continuă a 200 – 800
mg clorhidrat de L-arginină/kg şi zi.
Incompatibilităţi
Nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente.
2
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa.
Se vor utiliza numai soluţii limpezi, în ambalaje intacte.
Se va administra numai cu truse de perfuzie prevăzute cu filtru.
Soluţia neutilizată rămasă în flacon se aruncă.
Reacţii adverse
Administrarea de Arginina – Sorbitol poate determina următoarele reacţii adverse: greaţă, vărsături, rash,
cefalee, parestezii, iritaţie venoasă locală, creşterea concentraţiei plasmatice de potasiu, acidoză lactică,
hiperuricemie, hipotensiune arterială.
0
Nu este disponibil
Compozitie
Fiecare drajeu contine 200 mg hemoderivat deproteinizat din sange de vitel.
Manitol sol. perf. 20% 250 ml N1
1. CE ESTE MANITOL HF ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Numele medicamentului dumneavoastră este MANITOL . Substanţa activă este manitolul. Manitolul este un diuretic utilizat pentru eliminarea excesului de apă din organism.
Manitolul este indicat:
- dacă urinaţi foarte puţin şi rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal sau dacă există riscul producerii blocajului renal
- pentru tratamentul edemului cerebral (acumulare de lichide în ţesuturile de la nivelul creierului), prin scăderea tensiunii crescute din creier
- în caz de tensiune crescută în interiorul ochiului în cadrul crizei de glaucom acut sau înaintea unei operaţii la nivelul ochiului
- pentru creşterea eliminării prin urină a substanţelor toxice în caz de intoxicaţie.
2. &ÎNAINTE DE A VI SE ADMINISTRA MANITOL
Nu vi se va administra MANITOL
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la MANITOL sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului
- dacă suferiţi de afectarea severă a inimii
- dacă aveţi blocaj renal (anurie)
- în caz de hiperosmolaritate plasmatică preexistentă
- dacă sunteţi foarte deshidratat (aţi pierdut multe lichide prin vărsături, diaree sau nu aţi băut lichide)
- în caz de congestie pulmonară sau edem pulmonar acut
- dacă aveţi anumite leziuni la nivelul creierului
- dacă aveţi sângerare la nivelul creierului, cu excepţia situaţiilor determinate de necesitatea deschiderii craniului în cadrul unei operaţii.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi MANITOL
- dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este grav afectată
- dacă aveţi o afecţiune a rinichilor sau dacă sunteţi tratat cu medicamente toxice pentru rinichi
- dacă aveţi o concentraţie scăzută de sodiu în sânge. &În acest caz, tratamentul cu MANITOL vă poate agrava afecţiunea
- dacă sunteţi deshidratat
- dacă volumul de urină eliminată scade în cursul tratamentului. Dacă reducerea volumului de urină este în legătură cu deteriorarea funcţiei rinichiului, administrarea de MANITOL trebuie întreruptă.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre acestea este sau a fost valabilă în cazul dumneavoastră.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Anumite medicamente pot modifica efectul MANITOL sau acesta din urmă poate modifica efectele altor medicamente, dacă sunt administrate concomitent.
Următoarele medicamente interacţionează cu manitolul, dacă sunt administrate concomitent:
- alte diuretice. Acestea pot creşte efectele manitolului, fiind necesară modificarea dozei.
- ciclosporină (medicament utilizat pentru scăderea riscului respingerii de către organism a organului transplantat)
- litiu (utilizat în unele afecţiuni psihice)
- antibiotice aminoglicozidice
- blocante neuromusculate depolarizante (utilizate în timpul anesteziei pentru paralizarea muşchilor)
- anticoagulante orale (utilizate pentru a subţia sângele)
- digoxina (utilizată în diferite afecţiuni ale inimii).
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Efectul utilizării MANITOL la gravide nu este cunoscut. Ca urmare, nu trebuie să utilizaţi MANITOL în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, credeţi că sunteţi gravidă sau vreţi să rămâneţi gravidă.
Nu se cunoaşte dacă MANITOL trece în lapte. Ca urmare. nu utilizaţi acest medicament dacă alăptaţi sau întrerupeţi alăptarea pe durata tratamentului.
3. CUM SE ADMINISTREAZĂ MANITOL
Medicul dumneavoastră vă va administra MANITOL HF în funcţie de vârsta, greutatea şi starea dumneavoastră de sănătate (rezultatele analizelor de sânge, alte boli asociate). De asemenea, doza care vă va fi administrată depinde şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală zilnică este 250 până la 1000 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 200 g MANITOL ). &Într-o sesiune poate fi adminstrată o doză maximă de 250 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 g MANITOL ). &În majoritatea cazurilor, răspunsul la tratament se obţine după administrarea unei doze zilnice de 250 până la 500 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 100 g MANITOL pe zi).
La pacienţi cu oligurie severă sau în caz de suspiciune a disfuncţiei renale, trebuie iniţial administrată o doză test de aproximativ 1 ml/kg soluţie MANITOL 200 mg/ml (200 mg MANITOL ) timp de 3 până la 5 minute. Medicul va supraveghea volumul de urină produs ca urmare a administrării dozei test. Dacă răspunsul nu este adecvat, vi se poate administra o a doua doză test. Dacă răspunsul este în continuare nesatisfăcător, tratamentul cu MANITOL , nu va fi continuat.
Scăderea presiunii intracraniene, edemului cerebral şi a presiunii intraoculare
Doza uzuală este de 7,5 până la 10 ml/kg, perfuzată pe durata a 30 până la 60 de minute. Dacă vi se va efectua o operaţie la nivelul ochilor, pentru obţinerea unui efect maxim al tratamentului, doza trebuie administrată cu 60 până la 90 de minute înaintea intervenţiei chirurgicale.
Forţarea eliminării urinei în cadrul tratamentului intoxicaţiilor grave cu medicamente
Dozele de MANITOL trebuie modificate pentru a se menţine un debit urinar de minim 100 ml pe oră şi o diureză de 1 până la 2 litri. Iniţial, poate fi administrată o doză de încărcare de aproximativ 125 ml.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Doza este cuprinsă între 2,5 şi 7,5 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml şi kg şi poate fi repetată, dacă este necesar, de 1-2 ori la interval de 4 până la 8 ore.
Pentru tratamentul edemului cerebral sau scăderea presiunii la nivelul ochiului, doza poate fi administrată pe durata a 30 până la 60 de minute, similar ca la adulţi.
Vârstnici
Dozele sunt similare celor administrate la adulţi.
Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din MANITOL
Deoarece acest medicament este administrat de către un cadru medical este foarte puţin probabil să vi se administreze prea mult sau prea puţin.
Nu există antidot specific pentru supradozajul cu MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă. &În caz de supradozaj puteţi avea reacţii adverse mai intense. Pot să apară durere de cap, greaţă, tremurături, confuzie, somnolenţă, convulsii, comă. Medicul dumneavoastră vă va administra tratamentul adecvat pentru aceste reacţii adverse.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoatră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, MANITOL poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (care au apărut la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din 1000 de pacienţi):
- valori anormale ale concentraţiilor de ioni în sânge însoţită de deshidratare (dezechilibre hidroelectrolitice)
- scăderea tensiunii arteriale, inflamaţie însoţită de obstrucţie cu cheaguri de sânge la nivelul venelor.
Reacţii adverse rare (care apar la mai puţin de 1 din 1000, dar la mai mult de 1 din 10000 de pacienţi):
- alergii, şoc anafilactic (alergie gravă însoţită de scăderea tensiunii arteriale, senzaţie de sufocare care poate pune în pericol viaţa)
- deshidratare, edeme (acumularea de lichide în diferite organe ale corpului)
- durere de cap, convulsii, ameţeli, tensiune crescută la nivelul creierului
- vedere înceţoşată
- bătăi neregulate ale inimii
- tensiune arterială mare
- acumularea bruscă de lichide la nivelul plămânilor care poate fi însoţită de dificultăţi la respiraţie (respiraţii scurte şi rapide) şi care obligă bolnavul să stea în şezut
- inflamaţia mucoasei de la nivelul nasului
- uscăciune a gurii, senzaţie de sete, greaţă, vărsături
- necroză la nivelul pielii , urticarie
- crampe musculare
- urinare frecventă şi în cantitate mai mare, afectare a rinichilor (nefropatie), senzaţie de vezică urinară plină cu imposibilitate de a urina (retenţie urinară acută)
- frisoane, dureri toracice (asemănătoare durerilor în piept din cadrul anginei pectorale), febră.
Reacţii adverse foarte rare (care apar la mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi):
- afectare a inimii (insuficienţă cardiacă congestivă)
- blocaj renal (insuficienţă renală acută).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ MANITOL
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi peste 22˚C, în ambalajul original.
Expunerea la temperaturi scăzute poate determina depunerea de cristale, care trebuie dizolvate prin încălzire înainte de utilizare.
După deschidere: medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia cazului în care metoda de deschidere elimină riscul de contaminare microbiană.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj după "EXP:". Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
&Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă
- Substanţa activă este manitolul. Fiecare mililitru soluţie perfuzabilă conţine MANITOL 200 mg. Flacoanele a câte 250 ml soluţie perfuzabilă conţin MANITOL 50 g.
- Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) şi apă pentru preparate injectabile.
Fiecare drajeu contine 200 mg hemoderivat deproteinizat din sange de vitel.
Manitol sol. perf. 20% 250 ml N1
1. CE ESTE MANITOL HF ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Numele medicamentului dumneavoastră este MANITOL . Substanţa activă este manitolul. Manitolul este un diuretic utilizat pentru eliminarea excesului de apă din organism.
Manitolul este indicat:
- dacă urinaţi foarte puţin şi rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal sau dacă există riscul producerii blocajului renal
- pentru tratamentul edemului cerebral (acumulare de lichide în ţesuturile de la nivelul creierului), prin scăderea tensiunii crescute din creier
- în caz de tensiune crescută în interiorul ochiului în cadrul crizei de glaucom acut sau înaintea unei operaţii la nivelul ochiului
- pentru creşterea eliminării prin urină a substanţelor toxice în caz de intoxicaţie.
2. &ÎNAINTE DE A VI SE ADMINISTRA MANITOL
Nu vi se va administra MANITOL
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la MANITOL sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului
- dacă suferiţi de afectarea severă a inimii
- dacă aveţi blocaj renal (anurie)
- în caz de hiperosmolaritate plasmatică preexistentă
- dacă sunteţi foarte deshidratat (aţi pierdut multe lichide prin vărsături, diaree sau nu aţi băut lichide)
- în caz de congestie pulmonară sau edem pulmonar acut
- dacă aveţi anumite leziuni la nivelul creierului
- dacă aveţi sângerare la nivelul creierului, cu excepţia situaţiilor determinate de necesitatea deschiderii craniului în cadrul unei operaţii.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi MANITOL
- dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este grav afectată
- dacă aveţi o afecţiune a rinichilor sau dacă sunteţi tratat cu medicamente toxice pentru rinichi
- dacă aveţi o concentraţie scăzută de sodiu în sânge. &În acest caz, tratamentul cu MANITOL vă poate agrava afecţiunea
- dacă sunteţi deshidratat
- dacă volumul de urină eliminată scade în cursul tratamentului. Dacă reducerea volumului de urină este în legătură cu deteriorarea funcţiei rinichiului, administrarea de MANITOL trebuie întreruptă.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre acestea este sau a fost valabilă în cazul dumneavoastră.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Anumite medicamente pot modifica efectul MANITOL sau acesta din urmă poate modifica efectele altor medicamente, dacă sunt administrate concomitent.
Următoarele medicamente interacţionează cu manitolul, dacă sunt administrate concomitent:
- alte diuretice. Acestea pot creşte efectele manitolului, fiind necesară modificarea dozei.
- ciclosporină (medicament utilizat pentru scăderea riscului respingerii de către organism a organului transplantat)
- litiu (utilizat în unele afecţiuni psihice)
- antibiotice aminoglicozidice
- blocante neuromusculate depolarizante (utilizate în timpul anesteziei pentru paralizarea muşchilor)
- anticoagulante orale (utilizate pentru a subţia sângele)
- digoxina (utilizată în diferite afecţiuni ale inimii).
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Efectul utilizării MANITOL la gravide nu este cunoscut. Ca urmare, nu trebuie să utilizaţi MANITOL în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, credeţi că sunteţi gravidă sau vreţi să rămâneţi gravidă.
Nu se cunoaşte dacă MANITOL trece în lapte. Ca urmare. nu utilizaţi acest medicament dacă alăptaţi sau întrerupeţi alăptarea pe durata tratamentului.
3. CUM SE ADMINISTREAZĂ MANITOL
Medicul dumneavoastră vă va administra MANITOL HF în funcţie de vârsta, greutatea şi starea dumneavoastră de sănătate (rezultatele analizelor de sânge, alte boli asociate). De asemenea, doza care vă va fi administrată depinde şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală zilnică este 250 până la 1000 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 200 g MANITOL ). &Într-o sesiune poate fi adminstrată o doză maximă de 250 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 g MANITOL ). &În majoritatea cazurilor, răspunsul la tratament se obţine după administrarea unei doze zilnice de 250 până la 500 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 100 g MANITOL pe zi).
La pacienţi cu oligurie severă sau în caz de suspiciune a disfuncţiei renale, trebuie iniţial administrată o doză test de aproximativ 1 ml/kg soluţie MANITOL 200 mg/ml (200 mg MANITOL ) timp de 3 până la 5 minute. Medicul va supraveghea volumul de urină produs ca urmare a administrării dozei test. Dacă răspunsul nu este adecvat, vi se poate administra o a doua doză test. Dacă răspunsul este în continuare nesatisfăcător, tratamentul cu MANITOL , nu va fi continuat.
Scăderea presiunii intracraniene, edemului cerebral şi a presiunii intraoculare
Doza uzuală este de 7,5 până la 10 ml/kg, perfuzată pe durata a 30 până la 60 de minute. Dacă vi se va efectua o operaţie la nivelul ochilor, pentru obţinerea unui efect maxim al tratamentului, doza trebuie administrată cu 60 până la 90 de minute înaintea intervenţiei chirurgicale.
Forţarea eliminării urinei în cadrul tratamentului intoxicaţiilor grave cu medicamente
Dozele de MANITOL trebuie modificate pentru a se menţine un debit urinar de minim 100 ml pe oră şi o diureză de 1 până la 2 litri. Iniţial, poate fi administrată o doză de încărcare de aproximativ 125 ml.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Doza este cuprinsă între 2,5 şi 7,5 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml şi kg şi poate fi repetată, dacă este necesar, de 1-2 ori la interval de 4 până la 8 ore.
Pentru tratamentul edemului cerebral sau scăderea presiunii la nivelul ochiului, doza poate fi administrată pe durata a 30 până la 60 de minute, similar ca la adulţi.
Vârstnici
Dozele sunt similare celor administrate la adulţi.
Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din MANITOL
Deoarece acest medicament este administrat de către un cadru medical este foarte puţin probabil să vi se administreze prea mult sau prea puţin.
Nu există antidot specific pentru supradozajul cu MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă. &În caz de supradozaj puteţi avea reacţii adverse mai intense. Pot să apară durere de cap, greaţă, tremurături, confuzie, somnolenţă, convulsii, comă. Medicul dumneavoastră vă va administra tratamentul adecvat pentru aceste reacţii adverse.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoatră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, MANITOL poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (care au apărut la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din 1000 de pacienţi):
- valori anormale ale concentraţiilor de ioni în sânge însoţită de deshidratare (dezechilibre hidroelectrolitice)
- scăderea tensiunii arteriale, inflamaţie însoţită de obstrucţie cu cheaguri de sânge la nivelul venelor.
Reacţii adverse rare (care apar la mai puţin de 1 din 1000, dar la mai mult de 1 din 10000 de pacienţi):
- alergii, şoc anafilactic (alergie gravă însoţită de scăderea tensiunii arteriale, senzaţie de sufocare care poate pune în pericol viaţa)
- deshidratare, edeme (acumularea de lichide în diferite organe ale corpului)
- durere de cap, convulsii, ameţeli, tensiune crescută la nivelul creierului
- vedere înceţoşată
- bătăi neregulate ale inimii
- tensiune arterială mare
- acumularea bruscă de lichide la nivelul plămânilor care poate fi însoţită de dificultăţi la respiraţie (respiraţii scurte şi rapide) şi care obligă bolnavul să stea în şezut
- inflamaţia mucoasei de la nivelul nasului
- uscăciune a gurii, senzaţie de sete, greaţă, vărsături
- necroză la nivelul pielii , urticarie
- crampe musculare
- urinare frecventă şi în cantitate mai mare, afectare a rinichilor (nefropatie), senzaţie de vezică urinară plină cu imposibilitate de a urina (retenţie urinară acută)
- frisoane, dureri toracice (asemănătoare durerilor în piept din cadrul anginei pectorale), febră.
Reacţii adverse foarte rare (care apar la mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi):
- afectare a inimii (insuficienţă cardiacă congestivă)
- blocaj renal (insuficienţă renală acută).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ MANITOL
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi peste 22˚C, în ambalajul original.
Expunerea la temperaturi scăzute poate determina depunerea de cristale, care trebuie dizolvate prin încălzire înainte de utilizare.
După deschidere: medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia cazului în care metoda de deschidere elimină riscul de contaminare microbiană.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj după "EXP:". Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
&Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă
- Substanţa activă este manitolul. Fiecare mililitru soluţie perfuzabilă conţine MANITOL 200 mg. Flacoanele a câte 250 ml soluţie perfuzabilă conţin MANITOL 50 g.
- Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) şi apă pentru preparate injectabile.
0
Nu este disponibil
Indicaţii terapeutice
Arginina – Sorbitol este indicată în:
- stări grave de hiperamoniemie asociate suferinţei hepatice, asigurând o cale alternativă de epurare
a amoniacului;
- comă hepatică sau encefalopatie hepatică;
- stări de alcaloză metabolică ca acidifiant;
- deficit de creştere la copii - ca supliment în nutriţia parenterală, precum şi în alte stări de
denutriţie.
Contraindicaţii
Arginina – Sorbitol este contraindicată în:
- stări de acidoză metabolică;
- diselectrolitemii, în special hipercloremie;
- intoleranţă la fructoză;
- obstrucţie a căilor biliare. Doze şi mod de administrare
Doza de soluţie perfuzabilă se calculează în funcţie de arginină.
Ca supliment în nutriţia parenterală a copiilor cu deficit de creştere, doza maximă zilnică recomandată
este de 500 mg clorhidrat de L-arginină/kg şi zi.
În alcalozele metabolice severe, doza de soluţie perfuzabilă Arginină-Sorbitol se calculează în funcţie de
concentraţia plasmatică a bicarbonatului. Doza recomandată este de 10 g clorhidrat de L-arginină
administrată intravenos timp de 30 minute.
În hiperamoniemii severe sau encefalopatii hepatice se administrează 200-800 mg clorhidrat de Larginină/kg ca doză de încărcare, timp de 4 ore, urmată de administrarea în perfuzie continuă a 200 – 800
mg clorhidrat de L-arginină/kg şi zi.
Incompatibilităţi
Nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente.
2
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa.
Se vor utiliza numai soluţii limpezi, în ambalaje intacte.
Se va administra numai cu truse de perfuzie prevăzute cu filtru.
Soluţia neutilizată rămasă în flacon se aruncă.
Reacţii adverse
Administrarea de Arginina – Sorbitol poate determina următoarele reacţii adverse: greaţă, vărsături, rash,
cefalee, parestezii, iritaţie venoasă locală, creşterea concentraţiei plasmatice de potasiu, acidoză lactică,
hiperuricemie, hipotensiune arterială.
Arginina – Sorbitol este indicată în:
- stări grave de hiperamoniemie asociate suferinţei hepatice, asigurând o cale alternativă de epurare
a amoniacului;
- comă hepatică sau encefalopatie hepatică;
- stări de alcaloză metabolică ca acidifiant;
- deficit de creştere la copii - ca supliment în nutriţia parenterală, precum şi în alte stări de
denutriţie.
Contraindicaţii
Arginina – Sorbitol este contraindicată în:
- stări de acidoză metabolică;
- diselectrolitemii, în special hipercloremie;
- intoleranţă la fructoză;
- obstrucţie a căilor biliare. Doze şi mod de administrare
Doza de soluţie perfuzabilă se calculează în funcţie de arginină.
Ca supliment în nutriţia parenterală a copiilor cu deficit de creştere, doza maximă zilnică recomandată
este de 500 mg clorhidrat de L-arginină/kg şi zi.
În alcalozele metabolice severe, doza de soluţie perfuzabilă Arginină-Sorbitol se calculează în funcţie de
concentraţia plasmatică a bicarbonatului. Doza recomandată este de 10 g clorhidrat de L-arginină
administrată intravenos timp de 30 minute.
În hiperamoniemii severe sau encefalopatii hepatice se administrează 200-800 mg clorhidrat de Larginină/kg ca doză de încărcare, timp de 4 ore, urmată de administrarea în perfuzie continuă a 200 – 800
mg clorhidrat de L-arginină/kg şi zi.
Incompatibilităţi
Nu se cunosc interacţiuni cu alte medicamente.
2
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa.
Se vor utiliza numai soluţii limpezi, în ambalaje intacte.
Se va administra numai cu truse de perfuzie prevăzute cu filtru.
Soluţia neutilizată rămasă în flacon se aruncă.
Reacţii adverse
Administrarea de Arginina – Sorbitol poate determina următoarele reacţii adverse: greaţă, vărsături, rash,
cefalee, parestezii, iritaţie venoasă locală, creşterea concentraţiei plasmatice de potasiu, acidoză lactică,
hiperuricemie, hipotensiune arterială.
0
Nu este disponibil
DESCRIEREA PREPARATULUI
Glucoza 40% 20ml sol.inj. N10
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Glucoza asigură completarea pierderilor energetice. După administrarea intravenoasă a soluţiilor hipertonice creşte presiunea osmotică intravasculară, se intensifică fluxul de lichide din ţesuturi în sânge, procesele metabolice, se ameliorează funcţia antitoxică a ficatului, are loc stimularea activi tăţii contractile a miocardului, creşte diureza. La administrarea soluţiei hipertonice de glucoză se intensifică procesele de oxido¬reducere şi depunerea glicogenului în ficat.
Proprietăţi farmacocinetice După administrarea intravenoasă glucoza cu fluxul sanguin pătrunde în organe şi ţesuturi, unde se include în procesele metabolice. Glucoza se depozitează în celulele multor ţesuturi sub formă de glicogen. În procesul de glicoliză glucoza se metabolizează până la piruvat şi lactat,iar în condiţii anaerobe piruvatul se metabolizează complet până la bioxid de carbon şi apă, cu formarea energiei sub formă de ATP. Produsele finale ale oxidării glucozei se elimină prin plămâni (bioxidul de carbon) şi pe cale renală (apa).
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipoglicemie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Soluţia de glucoza 40% se administrează intravenos (foarte lent), adulţilor-câte 20¬40¬50 ml la o administrare. La necesitate se administrează în perfuzie intravenoasă, cu viteza până la 30
picături/minut (1,5 ml/kg/oră). Doza pentru adulţi la administrare prin perfuzie intravenoasă- până la 300 ml pe zi. Doza nictemerală maximă pentru adulţi-15 ml/kg, dar nu mai mult de 1000 ml în 24 ore.
REACŢII ADVERSE
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice, creşterea temperaturii corpului, erupţii cutanate,edem angioneurotic, soc.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: hiperglicemie, hipopotasemie, hipofosfatemie, hipomagnezemie,acidoză, hipervolemie.
Tulburări gastrointestinale: polidipsie, greaţă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: poliurie, glucozurie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: durere în locul administrării, iritarea venelor, flebită, tromboză venoasă.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului; ictus hemoragic cerebral şi spinal, cu excepţia cazurilor de hipoglicemie. Deshidratare puternică, delir alcoolic, anurie, diabet zaharat şi alte stări însoţite de hiperglicemie, sindrom de malabsorbţie glucoză¬galactoză. Medicamentul nu se administrează concomitent cu preparatele de sânge.
SUPRADOZAJ
Simptome: hiperglicemie, glucozurie, creşterea presiunii osmotice a sângelui (până la dezvoltarea comei hiperosmotice hiperglicemice), hiperhidratarea şi dereglarea echilibrului electrolitic. Tratament: se sistează administrarea preparatului şi se indică insulină, reieşind din calculul 1 UA la fiecare 0,45¬0,9 mmol glucoză în sânge până la obţinerea nivelului glicemiei de 9 mmol/l. Nivelul glucozei în sânge se scade treptat. Concomitent cu administrarea insulinei se infuzează soluţii saline echilibrate. La necesitate se indică tratament simptomatic.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Se recomandă administrarea preparatului sub monitorizarea concentraţiei plasmatice a glucozei şi electroliţilor. Nu se recomandă administrarea soluţiei de glucoză în perioada acută a traumei cranio¬cerebrale grave, în dereglarea acută a circulaţiei cerebrale, deoarece preparatul poate agrava evoluţia maladiei (cu excepţia corecţiei hipoglicemiei). Administrarea soluţiei de glucoză în hipokaliemie e necesar de asociat cu corecţia deficitului de potasiu (riscul creşterii hipokaliemiei). Pentru o asimilare mai bună a glucozei în stările normoglicemice administrarea preparatului se recomandă de asociat cu indicarea (subcutanat) a insulinei de scurtă durată, reieşind din calculul 1 UA la 4¬5 g glucoză (substanţă anhidră). Soluţia nu trebuie administrată subcutanat şi intramuscular. Conţinutul flaconului poate fi administrat numai unei persoane, soluţia rămasă trebuie aruncată. Medicamentul este destinat utilizării în condiții de staționar.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare Perfuzia glucozei la femeile însărcinate cu normoglicemie poate conduce la hiperglicemia fătului şi să provoace la el acidoză metabolică. Ultima e important de luat în considerare îndeosebi când detresa fătului sau hipoxia deja sunt determinate de alţi factori perinatali.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu sunt date.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Diureticele tiazidice şi furosemidul scad toleranţa la glucoză la administrarea concomitentă.
Insulina contribuie la pătrunderea glucozei în ţesuturile periferice,stimulează sintetiza glicogenului, sinteza proteinelor şi acizilor graşi. Soluţia de glucoză micşorează acţiunea hepatotoxică a pirazinamidei asupra ficatului. Administrarea unul volum mare de soluţie de glucoză produce hipokaliemie, aceasta creşte toxicitatea preparatelor digitalice.
Incompatibilităţi Deoarece glucoza este un oxidant destul de puternic, nu se va administra în aceiaşi seringă cu hexametilentetramina. Nu se recomandă amestecarea soluţiei de glucoză intr¬o seringă cu soluţiile alcaline: anestezice generale şi hipnotice (scade activi tatea lor), soluţii alcaloide; inactivează streptomicina, micşorează eficacitatea nistatinei.
PREZENTARE, AMBALAJ Soluţie injectabilă 40%, câte 10 ml sau 20 ml în fiole. Câte 5 sau 10 fiole împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE 5 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
Glucoza 40% 20ml sol.inj. N10
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Glucoza asigură completarea pierderilor energetice. După administrarea intravenoasă a soluţiilor hipertonice creşte presiunea osmotică intravasculară, se intensifică fluxul de lichide din ţesuturi în sânge, procesele metabolice, se ameliorează funcţia antitoxică a ficatului, are loc stimularea activi tăţii contractile a miocardului, creşte diureza. La administrarea soluţiei hipertonice de glucoză se intensifică procesele de oxido¬reducere şi depunerea glicogenului în ficat.
Proprietăţi farmacocinetice După administrarea intravenoasă glucoza cu fluxul sanguin pătrunde în organe şi ţesuturi, unde se include în procesele metabolice. Glucoza se depozitează în celulele multor ţesuturi sub formă de glicogen. În procesul de glicoliză glucoza se metabolizează până la piruvat şi lactat,iar în condiţii anaerobe piruvatul se metabolizează complet până la bioxid de carbon şi apă, cu formarea energiei sub formă de ATP. Produsele finale ale oxidării glucozei se elimină prin plămâni (bioxidul de carbon) şi pe cale renală (apa).
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipoglicemie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Soluţia de glucoza 40% se administrează intravenos (foarte lent), adulţilor-câte 20¬40¬50 ml la o administrare. La necesitate se administrează în perfuzie intravenoasă, cu viteza până la 30
picături/minut (1,5 ml/kg/oră). Doza pentru adulţi la administrare prin perfuzie intravenoasă- până la 300 ml pe zi. Doza nictemerală maximă pentru adulţi-15 ml/kg, dar nu mai mult de 1000 ml în 24 ore.
REACŢII ADVERSE
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice, creşterea temperaturii corpului, erupţii cutanate,edem angioneurotic, soc.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: hiperglicemie, hipopotasemie, hipofosfatemie, hipomagnezemie,acidoză, hipervolemie.
Tulburări gastrointestinale: polidipsie, greaţă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: poliurie, glucozurie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: durere în locul administrării, iritarea venelor, flebită, tromboză venoasă.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului; ictus hemoragic cerebral şi spinal, cu excepţia cazurilor de hipoglicemie. Deshidratare puternică, delir alcoolic, anurie, diabet zaharat şi alte stări însoţite de hiperglicemie, sindrom de malabsorbţie glucoză¬galactoză. Medicamentul nu se administrează concomitent cu preparatele de sânge.
SUPRADOZAJ
Simptome: hiperglicemie, glucozurie, creşterea presiunii osmotice a sângelui (până la dezvoltarea comei hiperosmotice hiperglicemice), hiperhidratarea şi dereglarea echilibrului electrolitic. Tratament: se sistează administrarea preparatului şi se indică insulină, reieşind din calculul 1 UA la fiecare 0,45¬0,9 mmol glucoză în sânge până la obţinerea nivelului glicemiei de 9 mmol/l. Nivelul glucozei în sânge se scade treptat. Concomitent cu administrarea insulinei se infuzează soluţii saline echilibrate. La necesitate se indică tratament simptomatic.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Se recomandă administrarea preparatului sub monitorizarea concentraţiei plasmatice a glucozei şi electroliţilor. Nu se recomandă administrarea soluţiei de glucoză în perioada acută a traumei cranio¬cerebrale grave, în dereglarea acută a circulaţiei cerebrale, deoarece preparatul poate agrava evoluţia maladiei (cu excepţia corecţiei hipoglicemiei). Administrarea soluţiei de glucoză în hipokaliemie e necesar de asociat cu corecţia deficitului de potasiu (riscul creşterii hipokaliemiei). Pentru o asimilare mai bună a glucozei în stările normoglicemice administrarea preparatului se recomandă de asociat cu indicarea (subcutanat) a insulinei de scurtă durată, reieşind din calculul 1 UA la 4¬5 g glucoză (substanţă anhidră). Soluţia nu trebuie administrată subcutanat şi intramuscular. Conţinutul flaconului poate fi administrat numai unei persoane, soluţia rămasă trebuie aruncată. Medicamentul este destinat utilizării în condiții de staționar.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare Perfuzia glucozei la femeile însărcinate cu normoglicemie poate conduce la hiperglicemia fătului şi să provoace la el acidoză metabolică. Ultima e important de luat în considerare îndeosebi când detresa fătului sau hipoxia deja sunt determinate de alţi factori perinatali.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu sunt date.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Diureticele tiazidice şi furosemidul scad toleranţa la glucoză la administrarea concomitentă.
Insulina contribuie la pătrunderea glucozei în ţesuturile periferice,stimulează sintetiza glicogenului, sinteza proteinelor şi acizilor graşi. Soluţia de glucoză micşorează acţiunea hepatotoxică a pirazinamidei asupra ficatului. Administrarea unul volum mare de soluţie de glucoză produce hipokaliemie, aceasta creşte toxicitatea preparatelor digitalice.
Incompatibilităţi Deoarece glucoza este un oxidant destul de puternic, nu se va administra în aceiaşi seringă cu hexametilentetramina. Nu se recomandă amestecarea soluţiei de glucoză intr¬o seringă cu soluţiile alcaline: anestezice generale şi hipnotice (scade activi tatea lor), soluţii alcaloide; inactivează streptomicina, micşorează eficacitatea nistatinei.
PREZENTARE, AMBALAJ Soluţie injectabilă 40%, câte 10 ml sau 20 ml în fiole. Câte 5 sau 10 fiole împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE 5 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
0
Nu este disponibil
DESCRIEREA PRODUSULUI
Lidaza 64UN N10
Lidaza este un agent enzimatic cu activitate proteolitică izolată din testiculele bovinelor, care are un efect keloidolitic, care mărește permeabilitatea capilară, care dizolvă țesutul cicatrician.
Indicații pentru utilizare
Poliartrita reumatoidă (ca parte a terapiei complexe);
Cicatrici postoperatorii, traumatice și arde;
Contracția lui Dupuytren;
Ulcerații ulceroase pentru o perioadă lungă de timp (inclusiv ulcere de radiații);
Spondilita anchilozantă, osteoartrita, boala discului lombar sever, rigiditatea și contracția articulațiilor după leziuni sau procese inflamatorii;
Hematomul țesuturilor moi de localizare superficială, sclerodermia (manifestări ale pielii), tendovaginita cronică;
Pregătire pentru chirurgie plastic-piele pentru contracții cicatrice;
Rinita alergică (ca parte a terapiei complexe);
hidrocefalie;
Infarctul miocardic;
Procesele inflamatorii în bronhii sau în tractul respirator superior cu simptome de obstrucție, tuberculoză pulmonară complicată de leziunile nespecifice ale bronhiilor;
Arahnoidita (ca parte a terapiei complexe);
Leziunile traumatice ale plexului nervos și ale nervilor periferici (nevrită, plexită);
Hemophthalmus, hyphema, retinopatie de diverse etiologii.
Lidaza poate fi, de asemenea, utilizat pentru a îmbunătăți absorbția medicamentelor administrate intramuscular sau subcutanat.
Contraindicații
Hemoragie vitroasă proaspătă;
Hemoragii recente;
Boli infecțioase și inflamatorii acute;
Utilizarea concomitentă de estrogen;
Hipersensibilitate la componente.
Contraindicatii suplimentare pentru utilizarea inhalatorie a Lidaza sunt:
Hemoptizie;
Hemoragie hemoragică;
Boli intermediare acute;
Tuberculoza pulmonară cu insuficiență respiratorie severă;
Maladii neoplazice.
Cu prudență, medicamentul trebuie utilizat în timpul sarcinii și alăptării.
Dozare și administrare
În funcție de indicații. Lidaza se utilizează subcutanat, intramuscular, extern, prin inhalare, prin electroforeză în țesut modificat cu cicatrici sau în apropierea locului de leziune, precum și subconjunctivală și parabulbarno.
În leziunile traumatice ale nervilor periferici și ale plexurilor nervoase, medicamentul este injectat subcutanat în zona nervului afectat în 64 UI (1 ml de soluție) în fiecare zi. Cursul de tratament constă în 12-15 injecții. Dacă este necesar, repetați cursul.
Pentru leziunile cicatrice, medicamentul este injectat în a / m în apropierea locului leziunii sau sub țesuturile modificate ale țesutului cicatrician de 64 UI zilnic sau zilnic. Cursul de tratament este de 10-20 de injecții.În oftalmologie, Lidasa se administrează parabulbar în cantitate de 0,5 ml soluție sau subconjunctival în cantitate de 0,3 ml, precum și prin electroforeză.
În tuberculoza pulmonară, însoțită de natura productivă a inflamației, medicamentul este prescris ca parte a terapiei complexe pentru a crește concentrația agenților antibacterieni în leziuni. Se utilizează sub formă de injecții și / sau inhalări. Inhalarea se efectuează o dată pe zi, folosind 5 ml de soluție (320 UI). Cursul general de tratament este de 20-25 de inhalări. Dacă este necesar, la intervale de 1,5-2 luni, cursurile se repetă.
Când se aplică prin electroforeză, medicamentul este administrat de la anod la zona afectată timp de 20-30 minute. Pentru aceasta, 300 UI dizolvat în 60 ml apă distilată și se adaugă 2-3 picături de soluție 0,1% de acid clorhidric. Cursul de tratament constă în 15-20 sesiuni. Soluția preparată este adecvată pentru utilizare în decurs de 24 de ore.
În exterior, Lidasa este folosit ca dressing. Pentru a prepara o soluție, la fiecare 64 UI de liofilizat se dizolvă în 10 ml soluție de clorură de sodiu 0,9% sau apă fiartă, se răcește la temperatura camerei. Această soluție este umezită cu pansamente sterile pliate în 4-5 straturi, puse pe zonele afectate, acoperite cu hârtie de ceară deasupra și apoi fixate cu un bandaj moale. O singură doză de medicament depinde de suprafața leziunii, fiind necesară o medie de 300 UI pe dressing. Bandajul se aplică timp de 15-18 ore zilnic. Durata tratamentului este de 15-60 de zile. Cu utilizare pe termen lung la fiecare 2 săptămâni trebuie să se facă pauze de 3-4 zile.
Dacă este necesar, aplicarea lui Lidaza poate fi alternată cu electroforeza.
Instrucțiuni speciale
Înainte de tratament, se recomandă efectuarea unui test cu administrare intracutanată de 20 μl de hialuronidază.
Soluția injectabilă se prepară utilizând soluție de clorură de sodiu 0,9% sau soluție de procaină 0,5%, apă distilată pentru electroforeză și 0,9% soluție de clorură de sodiu pentru inhalare.
Medicamentul nu poate fi administrat prin cateter, prin care s-au injectat soluții anterior, care includ cationi.
Nu injectați în tumoare și în zonele cu inflamație infecțioasă.
Interacțiune medicamentoasă
Hialuronidaza îmbunătățește acțiunea anestezicelor locale, îmbunătățește absorbția medicamentelor administrate intramuscular sau subcutanat.
Termeni și condiții de depozitare
Depozitați la o temperatură care nu depășește 15 ° C într-un loc întunecat.
Lidaza 64UN N10
Lidaza este un agent enzimatic cu activitate proteolitică izolată din testiculele bovinelor, care are un efect keloidolitic, care mărește permeabilitatea capilară, care dizolvă țesutul cicatrician.
Indicații pentru utilizare
Poliartrita reumatoidă (ca parte a terapiei complexe);
Cicatrici postoperatorii, traumatice și arde;
Contracția lui Dupuytren;
Ulcerații ulceroase pentru o perioadă lungă de timp (inclusiv ulcere de radiații);
Spondilita anchilozantă, osteoartrita, boala discului lombar sever, rigiditatea și contracția articulațiilor după leziuni sau procese inflamatorii;
Hematomul țesuturilor moi de localizare superficială, sclerodermia (manifestări ale pielii), tendovaginita cronică;
Pregătire pentru chirurgie plastic-piele pentru contracții cicatrice;
Rinita alergică (ca parte a terapiei complexe);
hidrocefalie;
Infarctul miocardic;
Procesele inflamatorii în bronhii sau în tractul respirator superior cu simptome de obstrucție, tuberculoză pulmonară complicată de leziunile nespecifice ale bronhiilor;
Arahnoidita (ca parte a terapiei complexe);
Leziunile traumatice ale plexului nervos și ale nervilor periferici (nevrită, plexită);
Hemophthalmus, hyphema, retinopatie de diverse etiologii.
Lidaza poate fi, de asemenea, utilizat pentru a îmbunătăți absorbția medicamentelor administrate intramuscular sau subcutanat.
Contraindicații
Hemoragie vitroasă proaspătă;
Hemoragii recente;
Boli infecțioase și inflamatorii acute;
Utilizarea concomitentă de estrogen;
Hipersensibilitate la componente.
Contraindicatii suplimentare pentru utilizarea inhalatorie a Lidaza sunt:
Hemoptizie;
Hemoragie hemoragică;
Boli intermediare acute;
Tuberculoza pulmonară cu insuficiență respiratorie severă;
Maladii neoplazice.
Cu prudență, medicamentul trebuie utilizat în timpul sarcinii și alăptării.
Dozare și administrare
În funcție de indicații. Lidaza se utilizează subcutanat, intramuscular, extern, prin inhalare, prin electroforeză în țesut modificat cu cicatrici sau în apropierea locului de leziune, precum și subconjunctivală și parabulbarno.
În leziunile traumatice ale nervilor periferici și ale plexurilor nervoase, medicamentul este injectat subcutanat în zona nervului afectat în 64 UI (1 ml de soluție) în fiecare zi. Cursul de tratament constă în 12-15 injecții. Dacă este necesar, repetați cursul.
Pentru leziunile cicatrice, medicamentul este injectat în a / m în apropierea locului leziunii sau sub țesuturile modificate ale țesutului cicatrician de 64 UI zilnic sau zilnic. Cursul de tratament este de 10-20 de injecții.În oftalmologie, Lidasa se administrează parabulbar în cantitate de 0,5 ml soluție sau subconjunctival în cantitate de 0,3 ml, precum și prin electroforeză.
În tuberculoza pulmonară, însoțită de natura productivă a inflamației, medicamentul este prescris ca parte a terapiei complexe pentru a crește concentrația agenților antibacterieni în leziuni. Se utilizează sub formă de injecții și / sau inhalări. Inhalarea se efectuează o dată pe zi, folosind 5 ml de soluție (320 UI). Cursul general de tratament este de 20-25 de inhalări. Dacă este necesar, la intervale de 1,5-2 luni, cursurile se repetă.
Când se aplică prin electroforeză, medicamentul este administrat de la anod la zona afectată timp de 20-30 minute. Pentru aceasta, 300 UI dizolvat în 60 ml apă distilată și se adaugă 2-3 picături de soluție 0,1% de acid clorhidric. Cursul de tratament constă în 15-20 sesiuni. Soluția preparată este adecvată pentru utilizare în decurs de 24 de ore.
În exterior, Lidasa este folosit ca dressing. Pentru a prepara o soluție, la fiecare 64 UI de liofilizat se dizolvă în 10 ml soluție de clorură de sodiu 0,9% sau apă fiartă, se răcește la temperatura camerei. Această soluție este umezită cu pansamente sterile pliate în 4-5 straturi, puse pe zonele afectate, acoperite cu hârtie de ceară deasupra și apoi fixate cu un bandaj moale. O singură doză de medicament depinde de suprafața leziunii, fiind necesară o medie de 300 UI pe dressing. Bandajul se aplică timp de 15-18 ore zilnic. Durata tratamentului este de 15-60 de zile. Cu utilizare pe termen lung la fiecare 2 săptămâni trebuie să se facă pauze de 3-4 zile.
Dacă este necesar, aplicarea lui Lidaza poate fi alternată cu electroforeza.
Instrucțiuni speciale
Înainte de tratament, se recomandă efectuarea unui test cu administrare intracutanată de 20 μl de hialuronidază.
Soluția injectabilă se prepară utilizând soluție de clorură de sodiu 0,9% sau soluție de procaină 0,5%, apă distilată pentru electroforeză și 0,9% soluție de clorură de sodiu pentru inhalare.
Medicamentul nu poate fi administrat prin cateter, prin care s-au injectat soluții anterior, care includ cationi.
Nu injectați în tumoare și în zonele cu inflamație infecțioasă.
Interacțiune medicamentoasă
Hialuronidaza îmbunătățește acțiunea anestezicelor locale, îmbunătățește absorbția medicamentelor administrate intramuscular sau subcutanat.
Termeni și condiții de depozitare
Depozitați la o temperatură care nu depășește 15 ° C într-un loc întunecat.
0
Nu este disponibil
INDICAŢII TERAPEUTICE
Reamberin® se administrează copiilor cu vârsta mai mare de 1 an şi adulţilor în
calitate de remediu antihipoxic şi dezintoxicant în intoxicaţii acute endo- şi exogene
de diversă geneză.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Reamberin® se administrează intravenos în perfuzie:
adulţi: câte 400-800 mg/zi, cu viteza cel mult 90 pic/min (1-4,5 ml/min). Viteza de
administrare a preparatului şi doza se determină în corespundere cu starea
bolnavului.
copii: se administrează 1 dată pe zi câte 6-10 ml/kg masă corporală, cu viteza de
3-4 ml/min, nu mai mult de 400 ml timp de 24 ore.
Cura de tratament constituie cel mult 11 zile. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la substanța activă sau alte componente ale preparatului;
Perioada după traumatism cranio-cerebral, însoţit de edem cerebral;
Afecţiuni renale severe;
Sarcina și perioada de alăptare.
Reamberin® se administrează copiilor cu vârsta mai mare de 1 an şi adulţilor în
calitate de remediu antihipoxic şi dezintoxicant în intoxicaţii acute endo- şi exogene
de diversă geneză.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Reamberin® se administrează intravenos în perfuzie:
adulţi: câte 400-800 mg/zi, cu viteza cel mult 90 pic/min (1-4,5 ml/min). Viteza de
administrare a preparatului şi doza se determină în corespundere cu starea
bolnavului.
copii: se administrează 1 dată pe zi câte 6-10 ml/kg masă corporală, cu viteza de
3-4 ml/min, nu mai mult de 400 ml timp de 24 ore.
Cura de tratament constituie cel mult 11 zile. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la substanța activă sau alte componente ale preparatului;
Perioada după traumatism cranio-cerebral, însoţit de edem cerebral;
Afecţiuni renale severe;
Sarcina și perioada de alăptare.
0
Nu este disponibil
Descriere produs Polividonul este un oligopolimer solubil in apa. Are proprietatea de a absoarbi toxinele din singe, impreuna cu care se elimina din organism, manifestind efect detoxifiant. Mareste irigatia sangvina renala, stimuleaza filtratia glomerulara si diureza.
Indicatii :
Arsurile in faza intoxicatiei, infectiile gastrointestinale acute, boala actinica in
faza toxica, intoxicatiile postoperatorii, toxicoza gravidelor, boala hemolitica si
toxemiile nou-nascutilor, septicemiile cu intoxicatie. Pentru administrarea
enterala in infectiile gastrointestinale acute, toxico-infectiile alimentare,
insuficienta hepatica si renala acuta, toxicoza gravidelor si alte intoxicatii.
Utilizare terapeutica :
In perfuzie i.v., adulti 300-500 ml cu viteza 40-80 pic/min. Copii 5-10 ml/kg.
Numarul administrarilor se determina in mod individual. Solutia se incalzeste prealabil (in 100 ml apa fiarta) de 1-3 ori pe zi.
Durata tratamentului se determina in mod individual.
Efecte adverse :
In administrarea intra venos rapida hipotensiune arteriala, tahicardie, dificultati
respiratorii. In administrarea orala greata, varsaturi. Precautii La aparitia tahicardiei sau hipotensiunii arteriale perfuzia trebuie stopata.
Indicatii :
Arsurile in faza intoxicatiei, infectiile gastrointestinale acute, boala actinica in
faza toxica, intoxicatiile postoperatorii, toxicoza gravidelor, boala hemolitica si
toxemiile nou-nascutilor, septicemiile cu intoxicatie. Pentru administrarea
enterala in infectiile gastrointestinale acute, toxico-infectiile alimentare,
insuficienta hepatica si renala acuta, toxicoza gravidelor si alte intoxicatii.
Utilizare terapeutica :
In perfuzie i.v., adulti 300-500 ml cu viteza 40-80 pic/min. Copii 5-10 ml/kg.
Numarul administrarilor se determina in mod individual. Solutia se incalzeste prealabil (in 100 ml apa fiarta) de 1-3 ori pe zi.
Durata tratamentului se determina in mod individual.
Efecte adverse :
In administrarea intra venos rapida hipotensiune arteriala, tahicardie, dificultati
respiratorii. In administrarea orala greata, varsaturi. Precautii La aparitia tahicardiei sau hipotensiunii arteriale perfuzia trebuie stopata.
0
Nu este disponibil
CE ESTE SOLUŢIE HARTMAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Soluţia Hartman conţine substanţe active clorură de sodiu, clorură de calciu dihidrat, clorură de potasiu, lactat de sodiu şi face parte din grupul de medicamente soluţii implicate în balanţa hidroelectrolitică; combinaţii.
Indicatii:
Soluția Hartman este utilizată pentru substituție hidroelectrolitică în condițiile unui echilibru acido-bazic nemodificat sau în acidoza usoară (cu excepția acidozei lactice):
- compensarea pierderilor de apă şi electroliţi determinate de vărsături persistente, diaree, arsuri pe suprafeţe extinse, peritonite, infecii severe etc;
- menţinerea unui volum lichidian extracelular satisfăcător şi susţinerea volumului circulator în timpul intervenţiilor chirurgicale sau postoperator, compensând temporar nevoia transfuziei de sânge;
- susţinere volemică iniţială în hemoragie, şoc sau traumatisme. Precauții:
Soluția Hartmann va fi administrată cu prudență în cazuri de insuficiență cardiacă congestivă usoare-moderate, insuficiență circulatorie, tulburări funcționale renale sau hepatice și hipoproteinemie, la studii în cazuri de insuficiență cardiacă congestivă usoare-moderate, insuficiență renală circulatorie, sau hepatice și hipoproteinemie, la studiile în cazuri de insuficiență a ci ... Soluția Hartmann nu poate fi utilizată pentru corectarea deficitelor majore de potasiu și calciu. Se va administra cu precauție la copiii foarte tineri sau vârstnici. CUM SĂ UTILIZAȚI SOLUȚIE HARTMAN
Utilizați acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Volumul total de soluție administrat depinde de necesitatea organismului în lichide și electroliți, starea clinică a pacientului, vărsta, masa corporală. Se recomandă administrarea de maxim 2500 ml Soluție Hartman pe zi, în perfuzie iv cu o rata de 60 picături / min, de exemplu 2.5 ml / kg și oră. În urgenţe, viteza administrării poate fi crescută pâna la 100 picaturi / min. Ca regulă generală, ½ din deficitul de fluide plus necesarul zilnic va fi compensat în primele 24 ore, câte ¼ în următoarele două zile, astfel deficitul să fie complet compensat în 72 ore. Se va tine seama si de lichidele care continua sa se piarda si care vor trebui, de asemenea, compensate.
Incompatibilităţi
Soluția Hartman nu trebuie administrată prin același dispozitiv de perfuzie cu sângele, deoarece există riscul de coagulare, conținutului în calciu. Soluţia Harmann nu trebuie amestecată cu care care conţin carbonaţi sau organici, riscul de soluţionare a precipitaţiilor. În cazul în care Soluția Hartmann trebuie amestecată cu alte medicamente, este obligatoriu să se verifice compatibilitatea, să se asigure sterilitatea și uniformizarea amestecului. După realizarea amestecului, acesta trebuie administrat imediat.
Instrucțiuni privind pregătirea produselor medicamente în vederea administrării și manipularii sa
Înainte de administrare se verifică flacoanele, care trebuie să fie intacte, iar soluția
trebuie să fie limpede. Înainte de utilizare trebuie dezinfectat dupăl de cauciuc. Nu se folosesc flacoanele deteriorate, ale caror dopuri au fost perforate anterior sau din care sa extras lichid. Produsul se imediat după deschiderea ambalajului.
Soluţia Hartman conţine substanţe active clorură de sodiu, clorură de calciu dihidrat, clorură de potasiu, lactat de sodiu şi face parte din grupul de medicamente soluţii implicate în balanţa hidroelectrolitică; combinaţii.
Indicatii:
Soluția Hartman este utilizată pentru substituție hidroelectrolitică în condițiile unui echilibru acido-bazic nemodificat sau în acidoza usoară (cu excepția acidozei lactice):
- compensarea pierderilor de apă şi electroliţi determinate de vărsături persistente, diaree, arsuri pe suprafeţe extinse, peritonite, infecii severe etc;
- menţinerea unui volum lichidian extracelular satisfăcător şi susţinerea volumului circulator în timpul intervenţiilor chirurgicale sau postoperator, compensând temporar nevoia transfuziei de sânge;
- susţinere volemică iniţială în hemoragie, şoc sau traumatisme. Precauții:
Soluția Hartmann va fi administrată cu prudență în cazuri de insuficiență cardiacă congestivă usoare-moderate, insuficiență circulatorie, tulburări funcționale renale sau hepatice și hipoproteinemie, la studii în cazuri de insuficiență cardiacă congestivă usoare-moderate, insuficiență renală circulatorie, sau hepatice și hipoproteinemie, la studiile în cazuri de insuficiență a ci ... Soluția Hartmann nu poate fi utilizată pentru corectarea deficitelor majore de potasiu și calciu. Se va administra cu precauție la copiii foarte tineri sau vârstnici. CUM SĂ UTILIZAȚI SOLUȚIE HARTMAN
Utilizați acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Volumul total de soluție administrat depinde de necesitatea organismului în lichide și electroliți, starea clinică a pacientului, vărsta, masa corporală. Se recomandă administrarea de maxim 2500 ml Soluție Hartman pe zi, în perfuzie iv cu o rata de 60 picături / min, de exemplu 2.5 ml / kg și oră. În urgenţe, viteza administrării poate fi crescută pâna la 100 picaturi / min. Ca regulă generală, ½ din deficitul de fluide plus necesarul zilnic va fi compensat în primele 24 ore, câte ¼ în următoarele două zile, astfel deficitul să fie complet compensat în 72 ore. Se va tine seama si de lichidele care continua sa se piarda si care vor trebui, de asemenea, compensate.
Incompatibilităţi
Soluția Hartman nu trebuie administrată prin același dispozitiv de perfuzie cu sângele, deoarece există riscul de coagulare, conținutului în calciu. Soluţia Harmann nu trebuie amestecată cu care care conţin carbonaţi sau organici, riscul de soluţionare a precipitaţiilor. În cazul în care Soluția Hartmann trebuie amestecată cu alte medicamente, este obligatoriu să se verifice compatibilitatea, să se asigure sterilitatea și uniformizarea amestecului. După realizarea amestecului, acesta trebuie administrat imediat.
Instrucțiuni privind pregătirea produselor medicamente în vederea administrării și manipularii sa
Înainte de administrare se verifică flacoanele, care trebuie să fie intacte, iar soluția
trebuie să fie limpede. Înainte de utilizare trebuie dezinfectat dupăl de cauciuc. Nu se folosesc flacoanele deteriorate, ale caror dopuri au fost perforate anterior sau din care sa extras lichid. Produsul se imediat după deschiderea ambalajului.
0
Nu este disponibil
Indicații Sol.perf Glucoza 5% 500ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
0
Nu este disponibil
DESCRIEREA PREPARATULUI
Glucoza 40% 10ml sol.inj. N10
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Glucoza asigură completarea pierderilor energetice. După administrarea intravenoasă a soluţiilor hipertonice creşte presiunea osmotică intravasculară, se intensifică fluxul de lichide din ţesuturi în sânge, procesele metabolice, se ameliorează funcţia antitoxică a ficatului, are loc stimularea activi tăţii contractile a miocardului, creşte diureza. La administrarea soluţiei hipertonice de glucoză se intensifică procesele de oxido¬reducere şi depunerea glicogenului în ficat.
Proprietăţi farmacocinetice După administrarea intravenoasă glucoza cu fluxul sanguin pătrunde în organe şi ţesuturi, unde se include în procesele metabolice. Glucoza se depozitează în celulele multor ţesuturi sub formă de glicogen. În procesul de glicoliză glucoza se metabolizează până la piruvat şi lactat,iar în condiţii anaerobe piruvatul se metabolizează complet până la bioxid de carbon şi apă, cu formarea energiei sub formă de ATP. Produsele finale ale oxidării glucozei se elimină prin plămâni (bioxidul de carbon) şi pe cale renală (apa).
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipoglicemie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Soluţia de glucoza 40% se administrează intravenos (foarte lent), adulţilor-câte 20¬40¬50 ml la o administrare. La necesitate se administrează în perfuzie intravenoasă, cu viteza până la 30
picături/minut (1,5 ml/kg/oră). Doza pentru adulţi la administrare prin perfuzie intravenoasă- până la 300 ml pe zi. Doza nictemerală maximă pentru adulţi-15 ml/kg, dar nu mai mult de 1000 ml în 24 ore.
REACŢII ADVERSE
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice, creşterea temperaturii corpului, erupţii cutanate,edem angioneurotic, soc.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: hiperglicemie, hipopotasemie, hipofosfatemie, hipomagnezemie,acidoză, hipervolemie.
Tulburări gastrointestinale: polidipsie, greaţă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: poliurie, glucozurie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: durere în locul administrării, iritarea venelor, flebită, tromboză venoasă.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului; ictus hemoragic cerebral şi spinal, cu excepţia cazurilor de hipoglicemie. Deshidratare puternică, delir alcoolic, anurie, diabet zaharat şi alte stări însoţite de hiperglicemie, sindrom de malabsorbţie glucoză¬galactoză. Medicamentul nu se administrează concomitent cu preparatele de sânge.
SUPRADOZAJ
Simptome: hiperglicemie, glucozurie, creşterea presiunii osmotice a sângelui (până la dezvoltarea comei hiperosmotice hiperglicemice), hiperhidratarea şi dereglarea echilibrului electrolitic. Tratament: se sistează administrarea preparatului şi se indică insulină, reieşind din calculul 1 UA la fiecare 0,45¬0,9 mmol glucoză în sânge până la obţinerea nivelului glicemiei de 9 mmol/l. Nivelul glucozei în sânge se scade treptat. Concomitent cu administrarea insulinei se infuzează soluţii saline echilibrate. La necesitate se indică tratament simptomatic.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Se recomandă administrarea preparatului sub monitorizarea concentraţiei plasmatice a glucozei şi electroliţilor. Nu se recomandă administrarea soluţiei de glucoză în perioada acută a traumei cranio¬cerebrale grave, în dereglarea acută a circulaţiei cerebrale, deoarece preparatul poate agrava evoluţia maladiei (cu excepţia corecţiei hipoglicemiei). Administrarea soluţiei de glucoză în hipokaliemie e necesar de asociat cu corecţia deficitului de potasiu (riscul creşterii hipokaliemiei). Pentru o asimilare mai bună a glucozei în stările normoglicemice administrarea preparatului se recomandă de asociat cu indicarea (subcutanat) a insulinei de scurtă durată, reieşind din calculul 1 UA la 4¬5 g glucoză (substanţă anhidră). Soluţia nu trebuie administrată subcutanat şi intramuscular. Conţinutul flaconului poate fi administrat numai unei persoane, soluţia rămasă trebuie aruncată. Medicamentul este destinat utilizării în condiții de staționar.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare Perfuzia glucozei la femeile însărcinate cu normoglicemie poate conduce la hiperglicemia fătului şi să provoace la el acidoză metabolică. Ultima e important de luat în considerare îndeosebi când detresa fătului sau hipoxia deja sunt determinate de alţi factori perinatali.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu sunt date.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Diureticele tiazidice şi furosemidul scad toleranţa la glucoză la administrarea concomitentă.
Insulina contribuie la pătrunderea glucozei în ţesuturile periferice,stimulează sintetiza glicogenului, sinteza proteinelor şi acizilor graşi. Soluţia de glucoză micşorează acţiunea hepatotoxică a pirazinamidei asupra ficatului. Administrarea unul volum mare de soluţie de glucoză produce hipokaliemie, aceasta creşte toxicitatea preparatelor digitalice.
Incompatibilităţi Deoarece glucoza este un oxidant destul de puternic, nu se va administra în aceiaşi seringă cu hexametilentetramina. Nu se recomandă amestecarea soluţiei de glucoză intr¬o seringă cu soluţiile alcaline: anestezice generale şi hipnotice (scade activi tatea lor), soluţii alcaloide; inactivează streptomicina, micşorează eficacitatea nistatinei.
PREZENTARE, AMBALAJ Soluţie injectabilă 40%, câte 10 ml sau 20 ml în fiole. Câte 5 sau 10 fiole împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE 5 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
Glucoza 40% 10ml sol.inj. N10
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Glucoza asigură completarea pierderilor energetice. După administrarea intravenoasă a soluţiilor hipertonice creşte presiunea osmotică intravasculară, se intensifică fluxul de lichide din ţesuturi în sânge, procesele metabolice, se ameliorează funcţia antitoxică a ficatului, are loc stimularea activi tăţii contractile a miocardului, creşte diureza. La administrarea soluţiei hipertonice de glucoză se intensifică procesele de oxido¬reducere şi depunerea glicogenului în ficat.
Proprietăţi farmacocinetice După administrarea intravenoasă glucoza cu fluxul sanguin pătrunde în organe şi ţesuturi, unde se include în procesele metabolice. Glucoza se depozitează în celulele multor ţesuturi sub formă de glicogen. În procesul de glicoliză glucoza se metabolizează până la piruvat şi lactat,iar în condiţii anaerobe piruvatul se metabolizează complet până la bioxid de carbon şi apă, cu formarea energiei sub formă de ATP. Produsele finale ale oxidării glucozei se elimină prin plămâni (bioxidul de carbon) şi pe cale renală (apa).
INDICAŢII TERAPEUTICE
Hipoglicemie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Soluţia de glucoza 40% se administrează intravenos (foarte lent), adulţilor-câte 20¬40¬50 ml la o administrare. La necesitate se administrează în perfuzie intravenoasă, cu viteza până la 30
picături/minut (1,5 ml/kg/oră). Doza pentru adulţi la administrare prin perfuzie intravenoasă- până la 300 ml pe zi. Doza nictemerală maximă pentru adulţi-15 ml/kg, dar nu mai mult de 1000 ml în 24 ore.
REACŢII ADVERSE
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice, creşterea temperaturii corpului, erupţii cutanate,edem angioneurotic, soc.
Tulburări metabolice şi de nutriţie: hiperglicemie, hipopotasemie, hipofosfatemie, hipomagnezemie,acidoză, hipervolemie.
Tulburări gastrointestinale: polidipsie, greaţă.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: poliurie, glucozurie.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: durere în locul administrării, iritarea venelor, flebită, tromboză venoasă.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului; ictus hemoragic cerebral şi spinal, cu excepţia cazurilor de hipoglicemie. Deshidratare puternică, delir alcoolic, anurie, diabet zaharat şi alte stări însoţite de hiperglicemie, sindrom de malabsorbţie glucoză¬galactoză. Medicamentul nu se administrează concomitent cu preparatele de sânge.
SUPRADOZAJ
Simptome: hiperglicemie, glucozurie, creşterea presiunii osmotice a sângelui (până la dezvoltarea comei hiperosmotice hiperglicemice), hiperhidratarea şi dereglarea echilibrului electrolitic. Tratament: se sistează administrarea preparatului şi se indică insulină, reieşind din calculul 1 UA la fiecare 0,45¬0,9 mmol glucoză în sânge până la obţinerea nivelului glicemiei de 9 mmol/l. Nivelul glucozei în sânge se scade treptat. Concomitent cu administrarea insulinei se infuzează soluţii saline echilibrate. La necesitate se indică tratament simptomatic.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Se recomandă administrarea preparatului sub monitorizarea concentraţiei plasmatice a glucozei şi electroliţilor. Nu se recomandă administrarea soluţiei de glucoză în perioada acută a traumei cranio¬cerebrale grave, în dereglarea acută a circulaţiei cerebrale, deoarece preparatul poate agrava evoluţia maladiei (cu excepţia corecţiei hipoglicemiei). Administrarea soluţiei de glucoză în hipokaliemie e necesar de asociat cu corecţia deficitului de potasiu (riscul creşterii hipokaliemiei). Pentru o asimilare mai bună a glucozei în stările normoglicemice administrarea preparatului se recomandă de asociat cu indicarea (subcutanat) a insulinei de scurtă durată, reieşind din calculul 1 UA la 4¬5 g glucoză (substanţă anhidră). Soluţia nu trebuie administrată subcutanat şi intramuscular. Conţinutul flaconului poate fi administrat numai unei persoane, soluţia rămasă trebuie aruncată. Medicamentul este destinat utilizării în condiții de staționar.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare Perfuzia glucozei la femeile însărcinate cu normoglicemie poate conduce la hiperglicemia fătului şi să provoace la el acidoză metabolică. Ultima e important de luat în considerare îndeosebi când detresa fătului sau hipoxia deja sunt determinate de alţi factori perinatali.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu sunt date.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Diureticele tiazidice şi furosemidul scad toleranţa la glucoză la administrarea concomitentă.
Insulina contribuie la pătrunderea glucozei în ţesuturile periferice,stimulează sintetiza glicogenului, sinteza proteinelor şi acizilor graşi. Soluţia de glucoză micşorează acţiunea hepatotoxică a pirazinamidei asupra ficatului. Administrarea unul volum mare de soluţie de glucoză produce hipokaliemie, aceasta creşte toxicitatea preparatelor digitalice.
Incompatibilităţi Deoarece glucoza este un oxidant destul de puternic, nu se va administra în aceiaşi seringă cu hexametilentetramina. Nu se recomandă amestecarea soluţiei de glucoză intr¬o seringă cu soluţiile alcaline: anestezice generale şi hipnotice (scade activi tatea lor), soluţii alcaloide; inactivează streptomicina, micşorează eficacitatea nistatinei.
PREZENTARE, AMBALAJ Soluţie injectabilă 40%, câte 10 ml sau 20 ml în fiole. Câte 5 sau 10 fiole împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie.
PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25 °C.
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
TERMEN DE VALABILITATE 5 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
0
Nu este disponibil
Ce este Apă pentru injecții și pentru ce se utilizează
Apă pentru injecții este apă pură, sterilă. Este utilizat pentru diluarea
medicamentelor înainte de administrare. De exemplu, medicamente
care sunt administrate prin:
- injectare (cu ajutorul unui ac, de exemplu într-o venă sau mușchi sau
subcutanat),
- perfuzare (injectare lentă) într-o venă, numită şi “picurare”.
Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi
unui medic. Cum să vi se administreze Apă pentru injecții
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
sau farmacistul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul
dacă nu sunteţi sigur.
Apă pentru injecții va fi administrat de un medic sau o asistentă medicală.
Medicul dumneavoastră va hotărî de ce cantitate aveţi nevoie, când şi
cum să vă fie administrată. Aceasta va depinde de medicamentul sau
medicamentele care trebuie să vi se administreze împreună cu Apă
pentru injecții. De asemenea, medicul dumneavoastră va lua în considerare vârsta,
greutatea, starea dumneavoastră şi alte tratamente care vi se administrează.
Nu trebuie să vi se administreze Apă pentru injecții dacă în apă plutesc
particule sau dacă ambalajul este deteriorat în vreun fel.
Orice cantitate neutilizată trebuie aruncată.
Dacă vi se administrează mai mult Apă pentru injecții decât trebuie
Dacă vi se administrează prea mult Apă pentru injecții (perfuzare în
exces), acesta poate duce la hemoliză. Hemoliza este situaţia în care
celulele roşii absorb apă şi se distrug.
Medicamentele amestecate cu Apă pentru injecții pot, de asemenea, să
producă simptome dacă sunt administrate în cantităţi prea mari
(perfuzare în exces). Orice semne sau simptome de supradozaj vor
depinde de medicamentele care vi se administrează în amestec cu Apă
pentru injecții.
Dacă vi se administrează în mod accidental o cantitate în exces,
tratamentul dumneavoastră va fi întrerupt şi vi se va administra
tratament adecvat simptomelor.
Trebuie să citiţi prospectul medicamentelor amestecate cu Apă pentru
injecții, pentru o listă de simptome posibile în caz de supradozaj.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii
adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Puteţi suferi de distrugerea celulelor roşii (hemoliză) dacă:
- utilizaţi Apă pentru injecții ca atare.
- Apă pentru injecții este utilizat pentru prepararea unor soluţii pentru
injectare sau perfuzare care nu au aceeaşi consistenţă cu sângele
dumneavoastră (izotone).
Dacă a fost adăugat un medicament la Apă pentru injecții, medicamentul adăugat poate provoca, de asemenea, reacţii adverse. Aceste reacţii
adverse vor depinde de natura medicamentului care a fost adăugat.
Trebuie să citiţi prospectul medicamentului adăugat pentru o listă de
simptome posibile.
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse
nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile
adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale
cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau
e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii
suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
Apă pentru injecții este apă pură, sterilă. Este utilizat pentru diluarea
medicamentelor înainte de administrare. De exemplu, medicamente
care sunt administrate prin:
- injectare (cu ajutorul unui ac, de exemplu într-o venă sau mușchi sau
subcutanat),
- perfuzare (injectare lentă) într-o venă, numită şi “picurare”.
Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi
unui medic. Cum să vi se administreze Apă pentru injecții
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
sau farmacistul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul
dacă nu sunteţi sigur.
Apă pentru injecții va fi administrat de un medic sau o asistentă medicală.
Medicul dumneavoastră va hotărî de ce cantitate aveţi nevoie, când şi
cum să vă fie administrată. Aceasta va depinde de medicamentul sau
medicamentele care trebuie să vi se administreze împreună cu Apă
pentru injecții. De asemenea, medicul dumneavoastră va lua în considerare vârsta,
greutatea, starea dumneavoastră şi alte tratamente care vi se administrează.
Nu trebuie să vi se administreze Apă pentru injecții dacă în apă plutesc
particule sau dacă ambalajul este deteriorat în vreun fel.
Orice cantitate neutilizată trebuie aruncată.
Dacă vi se administrează mai mult Apă pentru injecții decât trebuie
Dacă vi se administrează prea mult Apă pentru injecții (perfuzare în
exces), acesta poate duce la hemoliză. Hemoliza este situaţia în care
celulele roşii absorb apă şi se distrug.
Medicamentele amestecate cu Apă pentru injecții pot, de asemenea, să
producă simptome dacă sunt administrate în cantităţi prea mari
(perfuzare în exces). Orice semne sau simptome de supradozaj vor
depinde de medicamentele care vi se administrează în amestec cu Apă
pentru injecții.
Dacă vi se administrează în mod accidental o cantitate în exces,
tratamentul dumneavoastră va fi întrerupt şi vi se va administra
tratament adecvat simptomelor.
Trebuie să citiţi prospectul medicamentelor amestecate cu Apă pentru
injecții, pentru o listă de simptome posibile în caz de supradozaj.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii
adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Puteţi suferi de distrugerea celulelor roşii (hemoliză) dacă:
- utilizaţi Apă pentru injecții ca atare.
- Apă pentru injecții este utilizat pentru prepararea unor soluţii pentru
injectare sau perfuzare care nu au aceeaşi consistenţă cu sângele
dumneavoastră (izotone).
Dacă a fost adăugat un medicament la Apă pentru injecții, medicamentul adăugat poate provoca, de asemenea, reacţii adverse. Aceste reacţii
adverse vor depinde de natura medicamentului care a fost adăugat.
Trebuie să citiţi prospectul medicamentului adăugat pentru o listă de
simptome posibile.
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse
nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile
adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale
cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau
e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii
suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
0
Nu este disponibil
Indicații Sol.perf Glucoza 5% 400ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
0
Nu este disponibil
Ce este Albumina umana si pentru ce se utilizeaza
Indicatii
Albumina umana contine o proteina denumita albumina, care se gaseste in componenta lichida
a sangelui (in plasma) si apartine grupului de medicamente denumite “substituenti de plasma si fractiuni proteice plasmatice”. Este obtinut din sange uman recoltat de la donatori de sange.
Albumina umana se utilizeaza pentru refacerea si mentinerea volumului plasmatic la pacientii care au pierdut sange sau lichide in cazul unor anumite conditii medicale. Alegerea albuminei, in locul altui inlocuitor artificial, precum si a dozei necesare va depinde de starea clinica a fiecarui pacient in parte.
Mod de administrare
Albumina umana este un medicament pentru uz spitalicesc. Prin urmare, medicamentul se va administra intr-un spital de catre personal medical calificat. In functie de specificul starii dumneavoastra de sanatate, medicul dumneavoastra va stabili cantitatea de medicament care va fi utilizata, frecventa administrarii dozelor si durata tratamentului. In cursul administrarii albuminei umane, medicul dumneavoastra va va supraveghea starea de sanatate, masurandu-va tensiunea arteriala si frecventa batailor inimii si va va efectua teste de sange, pentru a se asigura ca nu vi se administreaza prea multa albumina umana. Daca prezentati dureri de cap, dificultati la respiratie sau cresteri ale tensiunii arteriale,va rugam sa il informati pe medicul dumneavoastra.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Nu trebuie sa vi se administreze Albumina umana
- daca sunteti alergic la albumina umana sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.
Precautii
Inainte sa vi se administreze Albumina umana, adresati-va medicului dumneavoastra, farmacistului sau asistentei medicale.
- daca credeti ca aveti o reactie alergica in timpul tratamentului, insotita de dificultati la respiratie, senzatie de lesin sau alte simptome. Daca se intampla acest lucru, adresati-va imediat medicului dumneavoastra sau asistentei medicale, deoarece perfuzia trebuie oprita si poate fi necesara inceperea tratamentului pentru soc.
Daca aveti:
- insuficienta cardiaca decompensata
- tensiune arteriala mare
- varice esofagiene (umflare a venelor de la nivelul esofagului)
- edem pulmonar (lichid in plamani)
- tendinta la sangerare spontana
- anemie severa (deficit de celule rosii in sange)
- absenta a formarii urinei.
Interactiuni medicamentoase
Spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului daca luati,ati luat recent sau s-ar putea sa luati orice alte medicamente.
Nu se cunosc complicatii specifice in cazul administrarii de albumina umana concomitent cu alte medicamente.
Sarcina si alaptarea
Daca sunteti gravida sau alaptati, credeti ca ati putea fi gravida sau intentionati sa ramaneti gravida,
adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a utiliza acest medicament. Medicul dumneavoastra va decide daca puteti utiliza Albumina umana in timpul sarcinii si alaptarii.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu au fost observate efecte asupra abilitatii de aconduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reactii adverse, cu toate ca acestea nu apar
la toate persoanele. Daca manifestati oricare dintrereactiile adverse mentionate mai jos, perfuzia trebuie oprita imediat si trebuie initiat tratamentul corespunzator:
- Soc anafilactic (foarte rare: poate sa apara la mai putin de 1 din 1000 de persoane)
- Reactii de hipersensibilitate/alergice (cu frecventa necunoscuta: frecventa nu poate fi estimata din datele disponobile)
Urmatoarele reactii adverse aufost de asemenea raportate:
Rare: apar la mai putin de 1 din 1000 de persoane
- greata (senzatie de rau);
- inrosirea fetei;
- eruptie trecatoare pe piele;
- febra.
Cu frecventa necunoscuta: frecventa nu poate fi estimata din datele disponibile
- dureri de cap;
- alterarea gustului;
- batai neregulate ale inimii;
- batai rapide ale inimii;
- tensiune arteriala anormal de mica;
- acumularea de lichid in plamani;
- senzatie de sufocare sau dificultati la respiratie;
- varsaturi;
- urticarie;
- mancarimi;
- frisoane;
Daca manifestati orice reactii adverse, adresati-va medicului dumneavoastra, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reactii adverse nementionate in acest prospect.
Cum se pastreaza Albumina umana
Nu lasati acest medicament la vederea si indemana copiilor.
Nu utilizati acest medicament dupa data de expirare inscrisa peeticheta. Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.
A nu se pastra la temperaturi peste 25 grade Celsius.
A nu se congela.
A se tine flaconul din sticla in ambalajul original pentru a fi protejat de lumina.
Odata ce flaconul a fost deschis, continutul trebuie utilizat imediat.
Nu utilizati Albumina umana daca solutia este tulbure sau prezinta particule.
Indicatii
Albumina umana contine o proteina denumita albumina, care se gaseste in componenta lichida
a sangelui (in plasma) si apartine grupului de medicamente denumite “substituenti de plasma si fractiuni proteice plasmatice”. Este obtinut din sange uman recoltat de la donatori de sange.
Albumina umana se utilizeaza pentru refacerea si mentinerea volumului plasmatic la pacientii care au pierdut sange sau lichide in cazul unor anumite conditii medicale. Alegerea albuminei, in locul altui inlocuitor artificial, precum si a dozei necesare va depinde de starea clinica a fiecarui pacient in parte.
Mod de administrare
Albumina umana este un medicament pentru uz spitalicesc. Prin urmare, medicamentul se va administra intr-un spital de catre personal medical calificat. In functie de specificul starii dumneavoastra de sanatate, medicul dumneavoastra va stabili cantitatea de medicament care va fi utilizata, frecventa administrarii dozelor si durata tratamentului. In cursul administrarii albuminei umane, medicul dumneavoastra va va supraveghea starea de sanatate, masurandu-va tensiunea arteriala si frecventa batailor inimii si va va efectua teste de sange, pentru a se asigura ca nu vi se administreaza prea multa albumina umana. Daca prezentati dureri de cap, dificultati la respiratie sau cresteri ale tensiunii arteriale,va rugam sa il informati pe medicul dumneavoastra.
Atentionari si precautii
Contraindicatii
Nu trebuie sa vi se administreze Albumina umana
- daca sunteti alergic la albumina umana sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.
Precautii
Inainte sa vi se administreze Albumina umana, adresati-va medicului dumneavoastra, farmacistului sau asistentei medicale.
- daca credeti ca aveti o reactie alergica in timpul tratamentului, insotita de dificultati la respiratie, senzatie de lesin sau alte simptome. Daca se intampla acest lucru, adresati-va imediat medicului dumneavoastra sau asistentei medicale, deoarece perfuzia trebuie oprita si poate fi necesara inceperea tratamentului pentru soc.
Daca aveti:
- insuficienta cardiaca decompensata
- tensiune arteriala mare
- varice esofagiene (umflare a venelor de la nivelul esofagului)
- edem pulmonar (lichid in plamani)
- tendinta la sangerare spontana
- anemie severa (deficit de celule rosii in sange)
- absenta a formarii urinei.
Interactiuni medicamentoase
Spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului daca luati,ati luat recent sau s-ar putea sa luati orice alte medicamente.
Nu se cunosc complicatii specifice in cazul administrarii de albumina umana concomitent cu alte medicamente.
Sarcina si alaptarea
Daca sunteti gravida sau alaptati, credeti ca ati putea fi gravida sau intentionati sa ramaneti gravida,
adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a utiliza acest medicament. Medicul dumneavoastra va decide daca puteti utiliza Albumina umana in timpul sarcinii si alaptarii.
Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu au fost observate efecte asupra abilitatii de aconduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reactii adverse, cu toate ca acestea nu apar
la toate persoanele. Daca manifestati oricare dintrereactiile adverse mentionate mai jos, perfuzia trebuie oprita imediat si trebuie initiat tratamentul corespunzator:
- Soc anafilactic (foarte rare: poate sa apara la mai putin de 1 din 1000 de persoane)
- Reactii de hipersensibilitate/alergice (cu frecventa necunoscuta: frecventa nu poate fi estimata din datele disponobile)
Urmatoarele reactii adverse aufost de asemenea raportate:
Rare: apar la mai putin de 1 din 1000 de persoane
- greata (senzatie de rau);
- inrosirea fetei;
- eruptie trecatoare pe piele;
- febra.
Cu frecventa necunoscuta: frecventa nu poate fi estimata din datele disponibile
- dureri de cap;
- alterarea gustului;
- batai neregulate ale inimii;
- batai rapide ale inimii;
- tensiune arteriala anormal de mica;
- acumularea de lichid in plamani;
- senzatie de sufocare sau dificultati la respiratie;
- varsaturi;
- urticarie;
- mancarimi;
- frisoane;
Daca manifestati orice reactii adverse, adresati-va medicului dumneavoastra, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reactii adverse nementionate in acest prospect.
Cum se pastreaza Albumina umana
Nu lasati acest medicament la vederea si indemana copiilor.
Nu utilizati acest medicament dupa data de expirare inscrisa peeticheta. Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.
A nu se pastra la temperaturi peste 25 grade Celsius.
A nu se congela.
A se tine flaconul din sticla in ambalajul original pentru a fi protejat de lumina.
Odata ce flaconul a fost deschis, continutul trebuie utilizat imediat.
Nu utilizati Albumina umana daca solutia este tulbure sau prezinta particule.
0
Nu este disponibil
Compozitie
Fiecare drajeu contine 200 mg hemoderivat deproteinizat din sange de vitel.
Manitol sol. perf. 20% 250 ml N1
1. CE ESTE MANITOL HF ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Numele medicamentului dumneavoastră este MANITOL . Substanţa activă este manitolul. Manitolul este un diuretic utilizat pentru eliminarea excesului de apă din organism.
Manitolul este indicat:
- dacă urinaţi foarte puţin şi rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal sau dacă există riscul producerii blocajului renal
- pentru tratamentul edemului cerebral (acumulare de lichide în ţesuturile de la nivelul creierului), prin scăderea tensiunii crescute din creier
- în caz de tensiune crescută în interiorul ochiului în cadrul crizei de glaucom acut sau înaintea unei operaţii la nivelul ochiului
- pentru creşterea eliminării prin urină a substanţelor toxice în caz de intoxicaţie.
2. &ÎNAINTE DE A VI SE ADMINISTRA MANITOL
Nu vi se va administra MANITOL
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la MANITOL sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului
- dacă suferiţi de afectarea severă a inimii
- dacă aveţi blocaj renal (anurie)
- în caz de hiperosmolaritate plasmatică preexistentă
- dacă sunteţi foarte deshidratat (aţi pierdut multe lichide prin vărsături, diaree sau nu aţi băut lichide)
- în caz de congestie pulmonară sau edem pulmonar acut
- dacă aveţi anumite leziuni la nivelul creierului
- dacă aveţi sângerare la nivelul creierului, cu excepţia situaţiilor determinate de necesitatea deschiderii craniului în cadrul unei operaţii.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi MANITOL
- dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este grav afectată
- dacă aveţi o afecţiune a rinichilor sau dacă sunteţi tratat cu medicamente toxice pentru rinichi
- dacă aveţi o concentraţie scăzută de sodiu în sânge. &În acest caz, tratamentul cu MANITOL vă poate agrava afecţiunea
- dacă sunteţi deshidratat
- dacă volumul de urină eliminată scade în cursul tratamentului. Dacă reducerea volumului de urină este în legătură cu deteriorarea funcţiei rinichiului, administrarea de MANITOL trebuie întreruptă.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre acestea este sau a fost valabilă în cazul dumneavoastră.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Anumite medicamente pot modifica efectul MANITOL sau acesta din urmă poate modifica efectele altor medicamente, dacă sunt administrate concomitent.
Următoarele medicamente interacţionează cu manitolul, dacă sunt administrate concomitent:
- alte diuretice. Acestea pot creşte efectele manitolului, fiind necesară modificarea dozei.
- ciclosporină (medicament utilizat pentru scăderea riscului respingerii de către organism a organului transplantat)
- litiu (utilizat în unele afecţiuni psihice)
- antibiotice aminoglicozidice
- blocante neuromusculate depolarizante (utilizate în timpul anesteziei pentru paralizarea muşchilor)
- anticoagulante orale (utilizate pentru a subţia sângele)
- digoxina (utilizată în diferite afecţiuni ale inimii).
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Efectul utilizării MANITOL la gravide nu este cunoscut. Ca urmare, nu trebuie să utilizaţi MANITOL în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, credeţi că sunteţi gravidă sau vreţi să rămâneţi gravidă.
Nu se cunoaşte dacă MANITOL trece în lapte. Ca urmare. nu utilizaţi acest medicament dacă alăptaţi sau întrerupeţi alăptarea pe durata tratamentului.
3. CUM SE ADMINISTREAZĂ MANITOL
Medicul dumneavoastră vă va administra MANITOL HF în funcţie de vârsta, greutatea şi starea dumneavoastră de sănătate (rezultatele analizelor de sânge, alte boli asociate). De asemenea, doza care vă va fi administrată depinde şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală zilnică este 250 până la 1000 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 200 g MANITOL ). &Într-o sesiune poate fi adminstrată o doză maximă de 250 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 g MANITOL ). &În majoritatea cazurilor, răspunsul la tratament se obţine după administrarea unei doze zilnice de 250 până la 500 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 100 g MANITOL pe zi).
La pacienţi cu oligurie severă sau în caz de suspiciune a disfuncţiei renale, trebuie iniţial administrată o doză test de aproximativ 1 ml/kg soluţie MANITOL 200 mg/ml (200 mg MANITOL ) timp de 3 până la 5 minute. Medicul va supraveghea volumul de urină produs ca urmare a administrării dozei test. Dacă răspunsul nu este adecvat, vi se poate administra o a doua doză test. Dacă răspunsul este în continuare nesatisfăcător, tratamentul cu MANITOL , nu va fi continuat.
Scăderea presiunii intracraniene, edemului cerebral şi a presiunii intraoculare
Doza uzuală este de 7,5 până la 10 ml/kg, perfuzată pe durata a 30 până la 60 de minute. Dacă vi se va efectua o operaţie la nivelul ochilor, pentru obţinerea unui efect maxim al tratamentului, doza trebuie administrată cu 60 până la 90 de minute înaintea intervenţiei chirurgicale.
Forţarea eliminării urinei în cadrul tratamentului intoxicaţiilor grave cu medicamente
Dozele de MANITOL trebuie modificate pentru a se menţine un debit urinar de minim 100 ml pe oră şi o diureză de 1 până la 2 litri. Iniţial, poate fi administrată o doză de încărcare de aproximativ 125 ml.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Doza este cuprinsă între 2,5 şi 7,5 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml şi kg şi poate fi repetată, dacă este necesar, de 1-2 ori la interval de 4 până la 8 ore.
Pentru tratamentul edemului cerebral sau scăderea presiunii la nivelul ochiului, doza poate fi administrată pe durata a 30 până la 60 de minute, similar ca la adulţi.
Vârstnici
Dozele sunt similare celor administrate la adulţi.
Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din MANITOL
Deoarece acest medicament este administrat de către un cadru medical este foarte puţin probabil să vi se administreze prea mult sau prea puţin.
Nu există antidot specific pentru supradozajul cu MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă. &În caz de supradozaj puteţi avea reacţii adverse mai intense. Pot să apară durere de cap, greaţă, tremurături, confuzie, somnolenţă, convulsii, comă. Medicul dumneavoastră vă va administra tratamentul adecvat pentru aceste reacţii adverse.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoatră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, MANITOL poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (care au apărut la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din 1000 de pacienţi):
- valori anormale ale concentraţiilor de ioni în sânge însoţită de deshidratare (dezechilibre hidroelectrolitice)
- scăderea tensiunii arteriale, inflamaţie însoţită de obstrucţie cu cheaguri de sânge la nivelul venelor.
Reacţii adverse rare (care apar la mai puţin de 1 din 1000, dar la mai mult de 1 din 10000 de pacienţi):
- alergii, şoc anafilactic (alergie gravă însoţită de scăderea tensiunii arteriale, senzaţie de sufocare care poate pune în pericol viaţa)
- deshidratare, edeme (acumularea de lichide în diferite organe ale corpului)
- durere de cap, convulsii, ameţeli, tensiune crescută la nivelul creierului
- vedere înceţoşată
- bătăi neregulate ale inimii
- tensiune arterială mare
- acumularea bruscă de lichide la nivelul plămânilor care poate fi însoţită de dificultăţi la respiraţie (respiraţii scurte şi rapide) şi care obligă bolnavul să stea în şezut
- inflamaţia mucoasei de la nivelul nasului
- uscăciune a gurii, senzaţie de sete, greaţă, vărsături
- necroză la nivelul pielii , urticarie
- crampe musculare
- urinare frecventă şi în cantitate mai mare, afectare a rinichilor (nefropatie), senzaţie de vezică urinară plină cu imposibilitate de a urina (retenţie urinară acută)
- frisoane, dureri toracice (asemănătoare durerilor în piept din cadrul anginei pectorale), febră.
Reacţii adverse foarte rare (care apar la mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi):
- afectare a inimii (insuficienţă cardiacă congestivă)
- blocaj renal (insuficienţă renală acută).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ MANITOL
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi peste 22˚C, în ambalajul original.
Expunerea la temperaturi scăzute poate determina depunerea de cristale, care trebuie dizolvate prin încălzire înainte de utilizare.
După deschidere: medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia cazului în care metoda de deschidere elimină riscul de contaminare microbiană.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj după "EXP:". Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
&Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă
- Substanţa activă este manitolul. Fiecare mililitru soluţie perfuzabilă conţine MANITOL 200 mg. Flacoanele a câte 250 ml soluţie perfuzabilă conţin MANITOL 50 g.
- Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) şi apă pentru preparate injectabile.
Fiecare drajeu contine 200 mg hemoderivat deproteinizat din sange de vitel.
Manitol sol. perf. 20% 250 ml N1
1. CE ESTE MANITOL HF ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Numele medicamentului dumneavoastră este MANITOL . Substanţa activă este manitolul. Manitolul este un diuretic utilizat pentru eliminarea excesului de apă din organism.
Manitolul este indicat:
- dacă urinaţi foarte puţin şi rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal sau dacă există riscul producerii blocajului renal
- pentru tratamentul edemului cerebral (acumulare de lichide în ţesuturile de la nivelul creierului), prin scăderea tensiunii crescute din creier
- în caz de tensiune crescută în interiorul ochiului în cadrul crizei de glaucom acut sau înaintea unei operaţii la nivelul ochiului
- pentru creşterea eliminării prin urină a substanţelor toxice în caz de intoxicaţie.
2. &ÎNAINTE DE A VI SE ADMINISTRA MANITOL
Nu vi se va administra MANITOL
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la MANITOL sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului
- dacă suferiţi de afectarea severă a inimii
- dacă aveţi blocaj renal (anurie)
- în caz de hiperosmolaritate plasmatică preexistentă
- dacă sunteţi foarte deshidratat (aţi pierdut multe lichide prin vărsături, diaree sau nu aţi băut lichide)
- în caz de congestie pulmonară sau edem pulmonar acut
- dacă aveţi anumite leziuni la nivelul creierului
- dacă aveţi sângerare la nivelul creierului, cu excepţia situaţiilor determinate de necesitatea deschiderii craniului în cadrul unei operaţii.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi MANITOL
- dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este grav afectată
- dacă aveţi o afecţiune a rinichilor sau dacă sunteţi tratat cu medicamente toxice pentru rinichi
- dacă aveţi o concentraţie scăzută de sodiu în sânge. &În acest caz, tratamentul cu MANITOL vă poate agrava afecţiunea
- dacă sunteţi deshidratat
- dacă volumul de urină eliminată scade în cursul tratamentului. Dacă reducerea volumului de urină este în legătură cu deteriorarea funcţiei rinichiului, administrarea de MANITOL trebuie întreruptă.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre acestea este sau a fost valabilă în cazul dumneavoastră.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Anumite medicamente pot modifica efectul MANITOL sau acesta din urmă poate modifica efectele altor medicamente, dacă sunt administrate concomitent.
Următoarele medicamente interacţionează cu manitolul, dacă sunt administrate concomitent:
- alte diuretice. Acestea pot creşte efectele manitolului, fiind necesară modificarea dozei.
- ciclosporină (medicament utilizat pentru scăderea riscului respingerii de către organism a organului transplantat)
- litiu (utilizat în unele afecţiuni psihice)
- antibiotice aminoglicozidice
- blocante neuromusculate depolarizante (utilizate în timpul anesteziei pentru paralizarea muşchilor)
- anticoagulante orale (utilizate pentru a subţia sângele)
- digoxina (utilizată în diferite afecţiuni ale inimii).
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Efectul utilizării MANITOL la gravide nu este cunoscut. Ca urmare, nu trebuie să utilizaţi MANITOL în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, credeţi că sunteţi gravidă sau vreţi să rămâneţi gravidă.
Nu se cunoaşte dacă MANITOL trece în lapte. Ca urmare. nu utilizaţi acest medicament dacă alăptaţi sau întrerupeţi alăptarea pe durata tratamentului.
3. CUM SE ADMINISTREAZĂ MANITOL
Medicul dumneavoastră vă va administra MANITOL HF în funcţie de vârsta, greutatea şi starea dumneavoastră de sănătate (rezultatele analizelor de sânge, alte boli asociate). De asemenea, doza care vă va fi administrată depinde şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală zilnică este 250 până la 1000 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 200 g MANITOL ). &Într-o sesiune poate fi adminstrată o doză maximă de 250 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 g MANITOL ). &În majoritatea cazurilor, răspunsul la tratament se obţine după administrarea unei doze zilnice de 250 până la 500 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 100 g MANITOL pe zi).
La pacienţi cu oligurie severă sau în caz de suspiciune a disfuncţiei renale, trebuie iniţial administrată o doză test de aproximativ 1 ml/kg soluţie MANITOL 200 mg/ml (200 mg MANITOL ) timp de 3 până la 5 minute. Medicul va supraveghea volumul de urină produs ca urmare a administrării dozei test. Dacă răspunsul nu este adecvat, vi se poate administra o a doua doză test. Dacă răspunsul este în continuare nesatisfăcător, tratamentul cu MANITOL , nu va fi continuat.
Scăderea presiunii intracraniene, edemului cerebral şi a presiunii intraoculare
Doza uzuală este de 7,5 până la 10 ml/kg, perfuzată pe durata a 30 până la 60 de minute. Dacă vi se va efectua o operaţie la nivelul ochilor, pentru obţinerea unui efect maxim al tratamentului, doza trebuie administrată cu 60 până la 90 de minute înaintea intervenţiei chirurgicale.
Forţarea eliminării urinei în cadrul tratamentului intoxicaţiilor grave cu medicamente
Dozele de MANITOL trebuie modificate pentru a se menţine un debit urinar de minim 100 ml pe oră şi o diureză de 1 până la 2 litri. Iniţial, poate fi administrată o doză de încărcare de aproximativ 125 ml.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Doza este cuprinsă între 2,5 şi 7,5 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml şi kg şi poate fi repetată, dacă este necesar, de 1-2 ori la interval de 4 până la 8 ore.
Pentru tratamentul edemului cerebral sau scăderea presiunii la nivelul ochiului, doza poate fi administrată pe durata a 30 până la 60 de minute, similar ca la adulţi.
Vârstnici
Dozele sunt similare celor administrate la adulţi.
Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din MANITOL
Deoarece acest medicament este administrat de către un cadru medical este foarte puţin probabil să vi se administreze prea mult sau prea puţin.
Nu există antidot specific pentru supradozajul cu MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă. &În caz de supradozaj puteţi avea reacţii adverse mai intense. Pot să apară durere de cap, greaţă, tremurături, confuzie, somnolenţă, convulsii, comă. Medicul dumneavoastră vă va administra tratamentul adecvat pentru aceste reacţii adverse.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoatră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, MANITOL poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (care au apărut la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din 1000 de pacienţi):
- valori anormale ale concentraţiilor de ioni în sânge însoţită de deshidratare (dezechilibre hidroelectrolitice)
- scăderea tensiunii arteriale, inflamaţie însoţită de obstrucţie cu cheaguri de sânge la nivelul venelor.
Reacţii adverse rare (care apar la mai puţin de 1 din 1000, dar la mai mult de 1 din 10000 de pacienţi):
- alergii, şoc anafilactic (alergie gravă însoţită de scăderea tensiunii arteriale, senzaţie de sufocare care poate pune în pericol viaţa)
- deshidratare, edeme (acumularea de lichide în diferite organe ale corpului)
- durere de cap, convulsii, ameţeli, tensiune crescută la nivelul creierului
- vedere înceţoşată
- bătăi neregulate ale inimii
- tensiune arterială mare
- acumularea bruscă de lichide la nivelul plămânilor care poate fi însoţită de dificultăţi la respiraţie (respiraţii scurte şi rapide) şi care obligă bolnavul să stea în şezut
- inflamaţia mucoasei de la nivelul nasului
- uscăciune a gurii, senzaţie de sete, greaţă, vărsături
- necroză la nivelul pielii , urticarie
- crampe musculare
- urinare frecventă şi în cantitate mai mare, afectare a rinichilor (nefropatie), senzaţie de vezică urinară plină cu imposibilitate de a urina (retenţie urinară acută)
- frisoane, dureri toracice (asemănătoare durerilor în piept din cadrul anginei pectorale), febră.
Reacţii adverse foarte rare (care apar la mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi):
- afectare a inimii (insuficienţă cardiacă congestivă)
- blocaj renal (insuficienţă renală acută).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ MANITOL
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi peste 22˚C, în ambalajul original.
Expunerea la temperaturi scăzute poate determina depunerea de cristale, care trebuie dizolvate prin încălzire înainte de utilizare.
După deschidere: medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia cazului în care metoda de deschidere elimină riscul de contaminare microbiană.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj după "EXP:". Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
&Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă
- Substanţa activă este manitolul. Fiecare mililitru soluţie perfuzabilă conţine MANITOL 200 mg. Flacoanele a câte 250 ml soluţie perfuzabilă conţin MANITOL 50 g.
- Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) şi apă pentru preparate injectabile.
0
Nu este disponibil
Ce este Ringer, soluţie perfuzabilă şi pentru ce se utilizează
Soluţia Ringer, soluţie perfuzabilă este o sursă de apă şi electroliţi. Ionii de Na+ şi Cl¯, introduse cu soluţia Ringer, soluţie perfuzabilă , posedă aceeaşi farmacocinetică ca şi la aportul lor cu mâncarea.
Ringer, soluţie perfuzabilă este indicat în:
hipovolemie şi deshidratare extracelulară în rezultatul vomei îndelungate, diareii, arsurilor vaste, degerăturilor, peritonitei, maladiilor infecţioase severe, stărilor de şoc, colaps; în timpul intervenţiei chirurgicale şi postoperatorie. Se utilizează pentru diluarea soluţiilor concentrate de electroliţi. Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic. Durata administrгrii medicamentului este determinată prin monitorizarea indicatorilor de laborator ai echilibrului acido-bazic şi hidro-electrolitic. Dacă se detectează dereglarea echilibrului lor (potasiu, calciu, sodiu, clor), medicamentul este anulat.
Copii şi adolescenţi
Preparatul nu se va administra la copii, din cauza lipsei datelor studiilor clinice. Cum să luaţi Ringer, soluţie perfuzabilă
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Soluţia se administrează intravenos prin perfuzie.
Regimul de dozare se determină de către medic în funcţie de vârstă, masa corporală, starea clinică a pacientului şi indicii de laborator.
Doza uzuală pentru adulţi constituie 1-2 L pe zi; doza maximă depinde de starea echilibrului hidroelectrolitic, sistemului cardiovascular şi rinichi.
Viteza de perfuzie pentru adulţi constituie 60-80 pic/min sau în jet. Indicarea soluţiei trebuie să fie bazată pe necesarul calculat de lichid pentru menţinere sau substituţie individual pentru fiecare pacient.
Înainte de administrare preparatul trebuie inspectat vizual pentru prezenţa particulelor şi modificărilor de culoare.
Copii şi adolescenţi
Nu se administrează.
Dacă luaţi mai mult Ringer, soluţie perfuzabilă decât trebuie
În caz de supradozare sau la administrare rapidă a preparatului este posibilă dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (hipervolemie, hipernatriemie, hipercalciemie, hipercloremie), dereglarea echilibrului acido-bazic. În asemenea cazuri este necesară efectuarea terapiei simptomatice.
Dacă uitaţi să luaţi Ringer, soluţie perfuzabilă
Dacă s-a omis o administrare a soluţiei perfuzabile Ringer, administraţi cât mai curând posibil doza omisă, apoi administraţi preparatul obişnuit. Nu dublaţi doza de Ringer, soluţie perfuzabilă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ringer, soluţie perfuzabilă
Nu sunt evidenţiate particularităţi la sistarea utilizării preparatului. Dacг aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Soluţia Ringer, soluţie perfuzabilă este o sursă de apă şi electroliţi. Ionii de Na+ şi Cl¯, introduse cu soluţia Ringer, soluţie perfuzabilă , posedă aceeaşi farmacocinetică ca şi la aportul lor cu mâncarea.
Ringer, soluţie perfuzabilă este indicat în:
hipovolemie şi deshidratare extracelulară în rezultatul vomei îndelungate, diareii, arsurilor vaste, degerăturilor, peritonitei, maladiilor infecţioase severe, stărilor de şoc, colaps; în timpul intervenţiei chirurgicale şi postoperatorie. Se utilizează pentru diluarea soluţiilor concentrate de electroliţi. Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic. Durata administrгrii medicamentului este determinată prin monitorizarea indicatorilor de laborator ai echilibrului acido-bazic şi hidro-electrolitic. Dacă se detectează dereglarea echilibrului lor (potasiu, calciu, sodiu, clor), medicamentul este anulat.
Copii şi adolescenţi
Preparatul nu se va administra la copii, din cauza lipsei datelor studiilor clinice. Cum să luaţi Ringer, soluţie perfuzabilă
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Soluţia se administrează intravenos prin perfuzie.
Regimul de dozare se determină de către medic în funcţie de vârstă, masa corporală, starea clinică a pacientului şi indicii de laborator.
Doza uzuală pentru adulţi constituie 1-2 L pe zi; doza maximă depinde de starea echilibrului hidroelectrolitic, sistemului cardiovascular şi rinichi.
Viteza de perfuzie pentru adulţi constituie 60-80 pic/min sau în jet. Indicarea soluţiei trebuie să fie bazată pe necesarul calculat de lichid pentru menţinere sau substituţie individual pentru fiecare pacient.
Înainte de administrare preparatul trebuie inspectat vizual pentru prezenţa particulelor şi modificărilor de culoare.
Copii şi adolescenţi
Nu se administrează.
Dacă luaţi mai mult Ringer, soluţie perfuzabilă decât trebuie
În caz de supradozare sau la administrare rapidă a preparatului este posibilă dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (hipervolemie, hipernatriemie, hipercalciemie, hipercloremie), dereglarea echilibrului acido-bazic. În asemenea cazuri este necesară efectuarea terapiei simptomatice.
Dacă uitaţi să luaţi Ringer, soluţie perfuzabilă
Dacă s-a omis o administrare a soluţiei perfuzabile Ringer, administraţi cât mai curând posibil doza omisă, apoi administraţi preparatul obişnuit. Nu dublaţi doza de Ringer, soluţie perfuzabilă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ringer, soluţie perfuzabilă
Nu sunt evidenţiate particularităţi la sistarea utilizării preparatului. Dacг aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
0
Nu este disponibil
Indicații Sol.perf Glucoza 5% 500ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
0
Nu este disponibil
Indicații Sol.perf Glucoza 10% 250ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.