Sistemul cardio-vascular

Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.

Ce este Ringer, soluţie perfuzabilă şi pentru ce se utilizează
Soluţia Ringer, soluţie perfuzabilă este o sursă de apă şi electroliţi. Ionii de Na+ şi Cl¯, introduse cu soluţia Ringer, soluţie perfuzabilă , posedă aceeaşi farmacocinetică ca şi la aportul lor cu mâncarea.
Ringer, soluţie perfuzabilă este indicat în:

hipovolemie şi deshidratare extracelulară în rezultatul vomei îndelungate, diareii, arsurilor vaste, degerăturilor, peritonitei, maladiilor infecţioase severe, stărilor de şoc, colaps; în timpul intervenţiei chirurgicale şi postoperatorie. Se utilizează pentru diluarea soluţiilor concentrate de electroliţi. Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic. Durata administrгrii medicamentului este determinată prin monitorizarea indicatorilor de laborator ai echilibrului acido-bazic şi hidro-electrolitic. Dacă se detectează dereglarea echilibrului lor (potasiu, calciu, sodiu, clor), medicamentul este anulat.
Copii şi adolescenţi

Preparatul nu se va administra la copii, din cauza lipsei datelor studiilor clinice. Cum să luaţi Ringer, soluţie perfuzabilă

Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Soluţia se administrează intravenos prin perfuzie.
Regimul de dozare se determină de către medic în funcţie de vârstă, masa corporală, starea clinică a pacientului şi indicii de laborator.
Doza uzuală pentru adulţi constituie 1-2 L pe zi; doza maximă depinde de starea echilibrului hidroelectrolitic, sistemului cardiovascular şi rinichi.
Viteza de perfuzie pentru adulţi constituie 60-80 pic/min sau în jet. Indicarea soluţiei trebuie să fie bazată pe necesarul calculat de lichid pentru menţinere sau substituţie individual pentru fiecare pacient.
Înainte de administrare preparatul trebuie inspectat vizual pentru prezenţa particulelor şi modificărilor de culoare.
Copii şi adolescenţi

Nu se administrează.
Dacă luaţi mai mult Ringer, soluţie perfuzabilă decât trebuie

În caz de supradozare sau la administrare rapidă a preparatului este posibilă dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (hipervolemie, hipernatriemie, hipercalciemie, hipercloremie), dereglarea echilibrului acido-bazic. În asemenea cazuri este necesară efectuarea terapiei simptomatice.
Dacă uitaţi să luaţi Ringer, soluţie perfuzabilă

Dacă s-a omis o administrare a soluţiei perfuzabile Ringer, administraţi cât mai curând posibil doza omisă, apoi administraţi preparatul obişnuit. Nu dublaţi doza de Ringer, soluţie perfuzabilă pentru a compensa doza omisă.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ringer, soluţie perfuzabilă

Nu sunt evidenţiate particularităţi la sistarea utilizării preparatului. Dacг aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

Ce este Vasaprostan şi pentru ce se utilizează
Vasaprostan conţine o substanţă activă numită alprostadil, care este similară substanţei naturale din
organismul dumneavoastră, denumită prostaglandina E1. Acesta dilată vasele de sânge, astfel încât sângele
circulă mai uşor în membrele inferioare.
Vasaprostan este utilizat pentru tratarea „arteriopatiei obliterante cronice a membrelor inferioare în stadiul
III şi IV”, care produce dureri la nivelul membrelor inferioare şi dificultăţi de mers.
Nu se recomandă administrarea intravenoasă în arteriopatia obliterantă periferică în stadiul IV.
Cum să utilizaţi Vasaprostan
Vasaprostan se administrează de către personal medical specializat în administrarea acestui tip de
medicament, în unități sanitare special dotate.
Vasaprostan vi se va administra în mod normal printr-o perfuzie, medicamentul curgând continuu dintr-un
recipient, printr-un tub, în venă. Se poate utiliza şi o pompă cu ritm constant de perfuzare, în care
medicamentul este pompat printr-un tub într-o venă, în ritm controlat cu precizie.
Nu trebuie depăşită doza totală zilnică de 80 micrograme alprostadil. Acesta se va administra pe o perioadă
de aproximativ două ore. Vasaprostan vi se va administra o dată sau de două ori pe zi, în funcţie de doza
recomandată. Acest tratament vi se poate administra timp de 3-4 săptămâni sau mai mult. Medicul
dumneavoastră va decide cât de mult Vasaprostan vă este necesar.
3
Vasaprostan vi se poate administra şi în perfuzie într-o arteră. În acest caz, veţi primi o doză mai mică, de 10
sau 20 micrograme alprostadil. Medicul dumneavoastră va decide care este calea cea mai potrivită de
administrare.
Vasaprostan nu se administrează niciodată printr-o simplă injecţie cu ajutorul seringii.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau farmacistului.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea alprostadil:
Frecvente (afectează mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
 durere de cap,
 formarea unei colecții de sânge la locul de injectare,
 înroșirea bruscă și intensă a feței,
 înroșirea pielii,
 acumulare de apă în unele țesuturi moi (edem),
 spasme musculare,
 durere la locul de administrare,
 durere, umflare, vânătăi la nivelul locului de administrare (după administrarea în artere).
Mai puțin frecvente (afectează mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
 sensibilitate crescută,
 sensibilitate scăzută,
 stare aproape de leșin,
 creșterea frecvenței bătăilor inimii,
 durere de inimă,
 bătăi neregulate ale inimii,
 scăderea tensiunii arteriale maximale,
 tulburări ale venelor,
 scăderea valorilor tensiunii arteriale cu amețeli și vertij,
 mărirea dimensiunilor vaselor mici,
 tulburări ale circulației periferice,
 senzație de rău digestiv (greață) sau accentuarea ei,
 stare de rău digestiv (vărsătură) sau agravarea ei,
 uscăciunea mucoasei bucale,
 pierdere de sânge prin urină,
 durere la urinare,
 urinări noaptea iminente,
 sângerare de la nivelul uretrei,
 usturimi la urinare,
 tulburări ale erecției,
 erecție prelungită,
 reacții alergice (erupții cutanate însoțite uneori de febră, dureri articulare, transpirații, febră, frison),
 mâncărimea pielii,
 edem al scrotului,
 transpirații abundente,
 mărirea pupilelor,
 creșterea creatininei serice
4
 durere, înroșire, umflare, amorțire, mâncărime, senzație de căldură la nivelul locului de administrare
(după administrarea în vene).
Rare (afectează mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
 scăderea numărului de globule albe din sânge responsabile de coagularea acestuia (trombocitopenie),
 scăderea numărului de globule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecțiilor
(leucopenie),
 creșterea numărului de globule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecțiilor
(leucocitoză),
 stare de confuzie,
 spasme musculare intense și generalizate (convulsii),
 bătăi neregulate ale inimii (aritmii),
 funcție insuficientă a mușchiului camerelor inferioare ale inimii (insuficiență cardiacă ventriculară),
 acumulare de lichide în plămân (edem pulmonar),
 erupție cutanată bine delimitată, supranivelată însoțită sau nu de mâncărime (urticarie),
 creșterea nivelului unor enzime hepatice în sânge.
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 din 10000 utilizatori):
 reacții alergice severe însoțite de leșin sau stare generală alterată.

Indicaţii terapeutice Tratamentul hipercolesterolemiei Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste, cu hipercolesterolemie primară (tip IIa, inclusiv hipercolesterolemie familială heterozigotă) sau dislipidemie mixtă (tip IIb), în asociere cu dieta, atunci când răspunsul la dietă şi la alte metode non-farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere ponderală) este inadecvat. Hipercolesterolemie familială homozigotă, în asociere cu dieta şi alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau dacă astfel de tratamente nu sunt adecvate. Prevenirea evenimentelor cardiovasculare Prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore la pacienţii care sunt consideraţi a avea un risc crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca tratament adjuvant pentru corectarea altor factori de risc. 4.2. Doze şi mod de administrare Doze: Înainte de iniţierea tratamentului, pacientul trebuie să înceapă o dietă hipolipemiantă, care trebuie continuată în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată, în funcţie de obiectivul terapeutic şi de răspunsul pacientului, utilizând ghidurile clinice actuale.
Mod de administrare: Rosuvastatină Atb poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. 4.3. Contraindicaţii Rosuvastatină Atb este contraindicat: - la pacienţii cu hipersensibilitate la rosuvastatină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.; - la pacienţii cu afecţiuni hepatice active, incluzând pe cei cu creşteri inexplicabile, persistente ale valorilor serice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a valorilor serice ale transaminazelor de peste 3 ori limita superioară a normalului (LSN); - la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 30 ml/min); - la pacienţii cu miopatie; - la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină; - în timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri adecvate de contracepţie. Administrarea dozei de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie/rabdomioliză. Aceşti factori includ: - - insuficienţă renală moderată (clearance creatinină < 60 ml/min) - - hipotiroidie - - antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare - - antecedente personale de toxicitate musculară la alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau fibrat - - consum de alcool etilic în cantitate mare - - situaţii în care poate să apară creşterea volemiei - - pacienţi asiatici - - tratament concomitent cu fibraţi (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.2).
https://bit.ly/2RwwfeP

Indicații Sol.perf Glucoza 5% 500ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.

CE ESTE NICERGOLINĂ LPH ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Nicergolină LPH face parte din grupul de medicamente denumite alcaloizi de ergot.
Medicamentul ameliorează funcţia cerebrală şi acţionează ca antioxidant al celulelor creierului.
Nicergolină LPH este indicat ca adjuvant în:
- tratamentul simptomatic al afecţiunilor caracterizate prin deteriorarea funcţiei cognitive asociată
demenţei vasculare (demenţă multiinfarct), afecţiunilor degenerative asociate demenţei
(demenţă senilă şi presenilă de tip Alzheimer, demenţă Parkinson). Are efecte favorabile şi
asupra tulburărilor de comportament şi dispoziţie. Medicamentul influenţează favorabil
capacitatea de vigilenţă, funcţia de concentrare şi starea emoţională. Prin îmbunătăţirea
activităţii zilnice, pacientul îşi recapătă încrederea în forţele proprii şi se ameliorează
comunicarea sa cu anturajul.
- tulburări vasculare şi metabolice cerebrale apărute în cazul accidentelor vasculare cerebrale
trombotice;
- în terapia de recuperare la pacienţii cu hemiplegie;
- tratamentul tulburărilor cohleo-vestibulare. CUM SĂ LUAŢI NICERGOLINĂ LPH
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Medicamentul este destinat adulţilor. Se administrează pe cale orală.
Doza iniţială recomandată este de 30-60 mg nicergolină (1-2 comprimate filmate Nicergolină LPH)
administrată în una sau mai multe prize.
Doza uzuală zilnică pentru adulţi este de 30 mg. Temporar, doza zilnică poate fi crescută la 60 mg.
În cazul afecţiunilor urechii interne sunt recomandate 15-30 mg/zi.
Se recomandă administrarea comprimatelor dimineaţa şi înaintea unei mese principale. Comprimatele
se administrează întregi, fără a se mesteca, cu o cantitate suficientă de lichid. Dacă se prescrie o doză
unică, este preferabilă administrarea la micul dejun.
La vârstnici: nu este necesară ajustarea dozei.
La copii: nu se recomandă administrarea Nicergolină LPH la copii.
La pacienţii cu afecţiuni renale (creatinina serică > 2 mg/dl): dozele trebuie micşorate.
Este posibil să aveţi nevoie de o doză mai scăzută, care va fi prescrisă de medicul dumneavoastră.
Efectul tratamentului se instalează treptat. Deoarece tratamentul durează, de obicei, perioade lungi de
timp, la intervale adecvate, dar cel puţin o dată la 6 luni, este necesar un control medical periodic,
medicul evaluând oportunitatea continuării tratamentului.
Dacă aveţi impresia că efectul Nicergolină LPH este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Au fost raportate în cazuri rare (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi) reacţii adverse uşoare,
în general legate de acţiunea vasculotropă a medicamentului: hipotensiune, ameţeli, bradicardie,
senzaţie de căldură cu înroşirea bruscă şi temporară a feţei, tulburări gastrointestinale uşoare
(dispepsie, diaree, constipaţie, greaţă), cefalee, stare de confuzie, somnolenţă sau insomnie;
pneumopatii interstiţiale izolate sau asociate cu o atingere pleurală, atingere pleurală izolată,
pneumopatie fibrozantă.
Este posibilă o creştere a concentraţiei de acid uric sanguin, chiar dacă acest fenomen nu pare a fi
asociat nici dozei administrate, nici duratei tratamentului.
Dacă aveţi următoarele semne şi simptome de hipersensibilitate opriţi tratamentul şi contactaţi imediat
medicul:
- erupţie cutanată, prurit;
- umflarea buzelor, a feţei, dificultăţi la înghiţire, de respiraţie (angioedem, bronhospasm).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agravează sau dacă observaţi orice reacţie adversă
nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3inefgG

Indicatii
angină stabilă;
hipertensiune arteriala;

angină angiospastică (angina Prinzmetal, variantă de angină).


Regimul de dozare

Setați individual în funcție de severitatea bolii. În tratamentul anginei pectorale stabile și angiospastice și al hipertensiunii arteriale, medicamentul este prescris 10 mg (1 tab.) de 2-3 ori pe zi.

Cu o severitate insuficientă a efectului clinic, este posibilă o creștere treptată a dozei la 20-40 mg (2-4 comprimate) de 2 ori pe zi. Doza zilnică maximă este de 80 mg. Intervalul dintre administrarea a două doze unice de 20 mg (2 comprimate) nu trebuie să fie mai mic de 4 ore.

Cu o prescripție dublă a medicamentului pe zi, comprimatele trebuie luate după aproximativ 12 ore (dimineața și seara). Medicamentul trebuie luat după mese, fără a mesteca și a bea multe lichide.

Ce este Sermion și pentru ce se utilizează
Sermion face parte din grupul de medicamente denumite alcaloizi de ergot.
Medicamentul ameliorează funcţia cerebrală şi acţionează ca antioxidant al celulelor creierului.
Sermion este indicat ca adjuvant în:
- tratamentul simptomatic al afecţiunilor caracterizate prin deteriorarea funcţiei cognitive asociată
demenţei vasculare (demenţă multiinfarct), afecţiunilor degenerative asociate demenţei (demenţă senilă
şi presenilă de tip Alzheimer, demenţă Parkinson). Are efecte favorabile şi asupra tulburărilor de
comportament şi dispoziţie. Medicamentul influenţează favorabil capacitatea de vigilenţă, funcţia de
concentrare şi starea emoţională. Prin îmbunătăţirea activităţii zilnice, pacientul îşi recapătă încrederea
în forţele proprii şi se ameliorează comunicarea sa cu anturajul.
- tulburări vasculare şi metabolice cerebrale apărute în cazul accidentelor vasculare cerebrale
trombotice;
- în terapia de recuperare la pacienţii cu hemiplegie;
- tratamentul tulburărilor cohleo-vestibulare. Cum să utilizați Sermion
Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Doza zilnică recomandată este de 30-60 mg nicergolină (1 comprimat filmat Sermion o dată sau de
două ori pe zi).
Comprimatele trebuie administrate dimineaţa şi înaintea unei mese principale, cu o cantitate suficientă
de lichid şi fără a le mesteca. Dacă se prescrie doză unică pe zi, este recomandată administrarea la
micul dejun.
Utilizarea la vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei de Sermion la pacienţii vârstnici.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Nu se recomandă administrarea Sermion la copii.
Utilizarea în insuficienţă renală
Doza trebuie redusă în cazul insuficienţei renale (creatinina serică > 2 %).
Medicul dumneavoastră vă va prescrie o doză mai scăzută, dacă este necesar.
Efectul tratamentului se instalează treptat. Deoarece tratamentul durează, de obicei, perioade lungi de
timp, la intervale adecvate, dar cel puţin o dată la 6 luni, este necesar un control medical periodic,
medicul evaluând oportunitatea continuării tratamentului.
Dacă aveţi impresia că efectul Sermion este prea slab sau prea puternic, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.  Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea Sermion.
Frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi):
- Disconfort la nivel abdominal
Mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi):
- Agitaţie
- Confuzie
- Tulburări de somn
- Somnolenţă
- Ameţeli
- Dureri de cap
- Tensiune arterială scăzută
- Înroşire a feţei
- Diaree
- Greaţă
- Constipaţie
- Mâncărime
- Concentraţii crescute de acid uric în sânge
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi):
- Senzaţie de căldură
- Erupţie trecătoare la nivelul pielii
- Fibroză
În plus, următoarele reacţii adverse au fost raportate la administrarea unor derivaţi de ergot:
- Pneumopatie interstiţială izolată sau cu implicare pleurală, implicare pleurală izolată (formă
de afecţiune a plămânilor caracterizată de cicatrizarea plămânilor sau a membranei care îi
înconjoară), fibroză pulmonară (afecţiune cauzată de formarea excesivă de ţesut conjunctiv
care poate să deterioreze diferite organe sau părţi ale corpului).

Ce este Romazic şi pentru ce se utilizează
Romazic aparţine unui grup de medicamente numite statine.

Vi s-a prescris Romazic deoarece:

•                aveţi concentraţie mare de colesterol în sânge. Aceasta înseamnă că prezentaţi risc pentru atac de cord sau accident vascular cerebral. Aţi fost sfătuit să utilizaţi o statină, deoarece schimbarea dietei dumneavoastră şi efectuarea de mai multe exerciţii fizice nu au fost măsuri suficiente pentru a vă corecta concentraţia de colesterol din sânge. Trebuie să continuaţi utilizarea dietei pentru reducerea colesterolului dumneavoastră şi exerciţiile fizice în perioada în care luaţi Romazic.

sau

•                aveţi alţi factori care vă cresc riscul de a avea atac de cord sau cerebrovascular sau probleme de sănătate înrudite.

Atacul de cord sau cerebrovascular sau problemele de sănătate înrudite pot fi determinate de o afecţiune numită ateroscleroză.

Ateroscleroza se datorează depunerilor de depozite de grăsimi în arterele dumneavoastră. Cum să utilizaţi Romazic
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza corespunzătoare şi durata tratamentului vor fi estimate de către medicul dumneavoastră.

Doze uzuale la adulţi

Dacă utilizaţi Romazic pentru valori mari ale colesterolului

Doza de început

Tratamentul dumneavoastră cu Romazic trebuie să înceapă cu doze de 5 mg sau 10 mg, chiar dacă aţi utilizat anterior doze mai mari din alte statine. Alegerea dozei pentru începerea tratamentului va depinde de:

•          concentraţia de colesterol din sângele dumneavoastră

•         gradul dumneavoastră de risc pe care-l aveţi de a suferi un accident cardiac sau accident vascular cerebral

•          dacă aveţi un factor care vă poate face mai sensibil la posibilele reacţii adverse.

Vă rugăm să verificaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul care este pentru dumneavoastră doza cea mai bună de început din Romazic .

Medicul dumneavoastră poate decide să vă dea doza cea mai mică (5 mg) dacă:

•         dacă sunteţi de origine asiatică (japonez, chinez, filipinez, vietnamez, coreean şi indian).

•         dacă aveţi vârsta peste 70 ani

•         dacă aveţi probleme moderate cu rinichii

•         aveţi risc de dureri musculare (miopatii). Utilizarea comprimatelor dumneavoastră

•         înghiţiţi fiecare comprimat întreg cu un pahar de apă.

•         Utilizaţi Romazic o dată pe zi. Puteţi să-l utilizaţi în orice moment al zilei.

•         încercaţi să utilizaţi comprimatul la acelaşi moment al zilei pentru a vă ajuta să vă reamintiţi de el. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă apar reacţii adverse, aveţi nevoie de consult medical.

Opriţi utilizarea de Romazic şi solicitaţi ajutor medical imediat dacă manifestaţi una din următoarele reacţii alergice:

•         dificultate în respiraţie însoţită sau nu de umflarea feţei, buzelor şi/sau gâtului.

•         umflarea feţei, a buzelor şi/sau a gâtului care pot determina dificultăţi la înghiţire.

•         mâncărimi severe la nivelul pielii (cu apariţia de umflături).

De asemenea, opriţi utilizarea de Romazic şi discutaţi imediat cu medicul dumneavoastră dacă aveţi orice fel de dureri neobişnuite în muşchii dumneavoastră, care durează mai mult decât v-aţi aştepta. Ca şi în cazul altor statine, un număr foarte mic de persoane au manifestat efecte neplăcute la nivelul muşchilor şi rar acestea au evoluat către începutul unei afectări musculare care pune viaţa în pericol, cunoscută ca rabdomioliză.

Indicații Sol.perf Glucoza 10% 250ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.

Indicaţii
Hipertensiunea arterială esenţială, angina pectorală cronică stabilă, angina vasospastică (Prinzmetal), infarctul de miocard asociat cu hipertensiune arterială, insuficienţa cardiacă congestivă, sindromul Raynaud.

Utilizare terapeutică

Câte 10-20 mg de 2-3 ori pe zi. La necesitate 120 mg/zi. În urgenţe se administrează sublingual (comprimatele). După administrarea preparatului se recomandă poziţie orizontală timp de 30-60 min. La atingerea efectului terapeutic doza se micşorează la 10 mg de 3 ori pe zi. Cura de tratament este de 1-2 luni. În cazul bolnavilor cu angină pectorală asociată cu hipotensiune arterială doza este de 10 mg de 3 ori pe zi cu controlul regulat al tensiunii arteriale. Comprimatele rapid-retard se administrează câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (la necesitate câte 2 comprimate de 2 ori pe zi). Dacă în 2 săptămâni de tratament starea pacientului nu se ameliorează se trece la formele rapide. Aceste comprimate trebuie înghiţite întregi. Administrarea intra-coronariană se face în bolus cu controlul riguros al tensiunii arteriale şi frecvenţei cardiace. Soluţia perfuzabilă se administrează i.v. în puseurile hipertensive sau spasmele coronariene spontane cu viteza 0,0208-0,0104 mg/min (5 mg în 4-8 ore).

Supradozare

Hipotensiune arterială severă şi prelungită, disfuncţia nodului sinusal şi atrioventricular, hiperglicemie. Tratament: Lichide, săruri de calciu şi dopamină i.v. În cazurile grave se recomandă hemoforeză. Hemodializa este ineficientă.

Efecte adverse

Cefalee, ameţeli, confuzie, depresie psihică, parestezii, astenie, tahicardie, hipotensiune arterială, edeme maleolare. Reacţii alergice cutane (prurit, urticarie, eritem ş.a.), înroşirea pielii. Greaţă, senzaţie de greutate, uneori diaree, afecţiuni hepatice. Creşterea diurezei, afecţiuni renale temporare.
Contraindicaţii
Hipotensiunea arterială, infarctul acut de miocard asociat cu şoc sau colaps vascular, şocul cardiogen, sarcina, lactaţia, hipersensibilitatea la preparat.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice. Doze şi mod de administrare
Administrare orală. Hipertensiune arterială esenţială
Carvedilolul poate fi utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în monoterapie sau
în asociere cu alte antihipertensive, în special cu diuretice tiazidice. Se recomandă o
doză zilnică unică, cu toate acestea doza maximă recomandată pentru o administrare
este 25 mg, iar doza maximă zilnică este 50 mg.
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 22020 din 10.11.2015
nr. 22018 din 10.11.2015
nr. 22019 din 10.11.2015
Anexa 1
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg o dată pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi
crescută în continuare treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni.
Vârstnici
Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale este 12,5 mg o dată
pe zi, care de asemenea poate fi suficientă pentru continuarea tratamentului.
Cu toate acestea, dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat la această doză, ulterior
doza poate fi crescută treptat la intervale de cel puţin două săptămâni.
Angină pectorală cronică stabilă
Se recomandă o schemă de tratament cu două administrări pe zi.
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza
poate fi crescută în continuare, treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni, până
la doza maximă recomandată de 100 mg pe zi, fracţionată în două administrări (de
două ori pe zi).
Vârstnici
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile.
Ulterior, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg de două ori pe zi, care este doza
zilnică maximă recomandată.
Insuficienţă cardiacă cronică
Carvedilolul se administrează în tratamentul insuficienţei cardiace moderate până la
severe în asociere cu terapia convenţională standard cu diuretice, inhibitori ai enyimei
de onversie a angiotensinei, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul trebuie să fie
stabil clinic (fără modificări în clasele NYHA, fără spitalizare din cauza insuficienţei
cardiace) şi terapia standard trebuie să fi fost stabilă cel puţin 4 săptămâni înainte de
iniţierea tratamentului. Adiţional, pacientul trebuie să aibă o fracţie de ejecţie a
ventriculului stâng redusă, frecvenţa cardiacă trebuie să fie mai mare de 50 bătăi pe
minut şi tensiunea arterială sistolică mai mare de 85 mm Hg (vezi pct. 4.3).
Doza iniţială este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de două săptămâni. Dacă
această doză este tolerată, doza de carvedilol poate fi crescută încet la intervale de cel
puţin două săptămâni până la 6,25 mg de două ori pe zi, apoi la 12,5 mg de două ori
pe zi şi în final până la 25 mg de două ori pe zi.
Doza trebuie crescută până la doza maximă tolerată de pacient.
Doza maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea
corporală mai mică de 85 kg şi 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cu greutatea
corporală mai mare de 85 kg, dacă s- a dovedit că insuficienţa cardiacă nu este
severă. Creşterea dozei până la 50 mg de două ori pe zi trebuie realizată cu atenţie,
sub supravegherea medicală strictă a pacientului.
La începutul tratamentului sau din cauza creşterii dozei, poate să apară o agravare
tranzitorie a simptomelor insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă severă şi/sau trataţi cu doze mari de diuretice. În mod obişnuit aceasta nu
impune întreruperea tratamentului, dar doza nu mai trebuie crescută. Timp de două
ore de la începerea tratamentului cu carvedilol sau după creşterea dozei, pacientul
trebuie monitorizat de un medic/cardiolog. Înaintea fiecărei creşteri a dozei, trebuie
efectuată o examinare pentru posibilele simptome de agravare a insuficienţei cardiace
sau pentru simptome de vasodilataţie excesivă (de exemplu funcţia renală, greutatea
corporală, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi ritmul cardiac). Agravarea
insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide se tratează prin creşterea dozei de
diuretic, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până când pacientul nu este
stabilizat. Dacă apare bradicardie sau în cazul prelungirii timpului de conducere AV,
trebuie în primul rând monitorizată concentraţia de digoxină. Ocazional poate fi
necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului.
Chiar în aceste cazuri, creşterea treptată a dozelor de carvedilol poate fi continuată cu
succes.
Pe durata regimului de creştere a dozelor de carvedilol vor fi monitorizate funcţia
renală, numărul de trombocite şi glicemia (în caz dediabet zaharat noninsulinodependent DZ tip II şi/sau diabet zaharat insulinodependent- DZ tip I). Cu
toate acestea, după creşterea dozelor, frecvenţa monitorizării poate fi redusă.
Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai mare de două
săptămâni, aceasta va trebui reiniţiată cu doza de 3,125 mg de două ori pe zi şi
crescută gradat, în concordanţă cu recomandările anterioare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA cu retenţie marcată de fluide sau supraîncărcare
lichidiană care necesită terapie intravenoasă inotropă.
Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.
Antecedente de bronhospasm sau astm bronşic.
Bloc atrioventricular grad doi sau trei, în lipsa unui pacemaker.
Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut).
Şoc cardiogen.
Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mm Hg).
Acidoză metabolică.

Ce este Cordarone şi pentru ce se utilizează
Cordarone conţine substanţa activă numită clorhidrat de amiodaronă. Acest medicament aparţine unei
clase de medicamente numite antiaritmice, care vă ajută inima să bată regulat.
Acest medicament este indicat pentru prevenirea şi tratamentul anumitor tulburări de ritm cardiac. Cum să utilizaţi Cordarone
Comprimatele Cordarone sunt divizibile, adică se pot rupe în jumătăţi. Comprimatele sunt
inscripţionate pe una din feţe cu un simbol „în formă de inimă” de o parte a liniei de diviziune şi cu
numărul „200” de cealaltă parte. Jumătăţile de comprimat pot fi identificate după aceste simboluri (nu
există risc de confuzie).
Cât să utilizaţi din Cordarone
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată
Doza uzuală diferă foarte mult de la o persoană la alta. De obicei, dozele recomandate sunt:
- doza de încărcare: 3 comprimate Cordarone (600 mg clorhidrat de amiodaronă) pe zi, timp de
8 – 10 zile;
- doza de întreţinere: ½ comprimat până la 2 comprimate Cordarone (100 – 400 mg clorhidrat de
amiodaronă) pe zi.
Când şi cât de des trebuie utilizat Cordarone
În toate cazurile, trebuie să respectaţi cu stricteţe recomandările medicului şi să nu modificaţi dozele
fără sfatul medicului dumneavoastră.
Comprimatele se administrează înainte de masă, în timpul mesei sau după masă. Proprietăţile
comprimatelor nu sunt afectate dacă le sfărâmaţi.
Utilizarea la vârstnici
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică de Cordarone. De asemenea, medicul
trebuie să vă verifice periodic tensiunea arterială şi funcţia tiroidiană.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Există doar date limitate privind eficacitatea şi siguranţa la copii şi adolescenţi. Medicul
dumneavoastră va decide care este doza adecvată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacţiile adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
- tulburări de vedere, cum sunt senzaţie de vedere înceţoşată sau percepere de halouri colorate în
lumină orbitoare (provocate de microdepozite la nivelul corneei – un înveliş al ochiului). La
întreruperea tratamentului, aceste microdepozite dispar.
- tulburări gastro-intestinale benigne (greaţă, vărsături, tulburări ale gustului), care apar, de
obicei, la dozele de atac şi dispar cu scăderea dozei
- creşterea moderată (de 1,5-3 ori valorile normale) a concentraţiilor sanguine ale anumitor
enzime din ficat (transaminaze) la începutul tratamentului; după reducerea dozei sau chiar
spontan, aceste concentraţii scad.
- pielea dumneavoastră devine mai sensibilă la soare (fotosensibilitate)
Reacţiile adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- încetinirea bătăilor inimii
- modificări ale hormonilor tiroidieni, fără semne clinice de boală tiroidiană
- hipertiroidie (manifestată prin pierdere în greutate, modificări ale ritmului în care bate inima
dumneavoastră (aritmii), dureri în piept (angină pectorală), senzaţie de lipsă de aer la efort,
asociată sau nu cu edeme (insuficienţă cardiacă congestivă)), care poate evolua până la deces
- hipotiroidie (manifestată prin creştere în greutate, intoleranţă la frig, lentoare în activitate, bătăi
rare ale inimii, apatie, somnolenţă)
- constipaţie
- tulburări hepatice acute, inclusiv insuficienţă hepatică, uneori cu evoluţie până la deces.
Semnele includ îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (icter) şi valori mari ale concentraţiilor
plasmatice ale transaminazelor.
- tremurături, tulburări de somn, de exemplu coşmaruri
- tulburări respiratorii (care se manifestă prin respiraţie îngreunată, senzaţie de sufocare, tuse
seacă, oboseală, febră, scădere în greutate), care uneori pot evolua până la deces. Acestea sunt
determinate de o afecţiune inflamatorie la nivelul plămânilor (pneumonie, bronşiolită, pleurită,
inclusiv apariţia fibrozei), care poate fi foarte periculoasă şi, uneori, poate evolua până la deces.
- coloraţie albăstruie sau gri-ardezie a pielii, în cazul tratamentului de lungă durată cu doze
zilnice mari; după întreruperea tratamentului, această coloraţie dispare lent (10-24 luni)
- erupţie pe piele de culoare roşie, însoţită de mâncărime (eczemă).
Reacţiile adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):
- tulburări ale conducerii cardiace caracterizate prin încetinirea bătăilor inimii (bloc sinoatrial,
bloc atrio-ventricular de diferite grade)
- instalarea sau agravarea aritmiei, urmată uneori de stop cardiac
- uscăciune a gurii
- senzaţie de amorţeală sau furnicături la nivelul pielii, senzaţie de slăbiciune sau dureri
musculare (neuropatie senzitivă, motorie sau mixtă şi miopatie)
Reacţiile adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 de persoane):
- scădere a numărului de celule roşii din sânge (anemie hemolitică, anemie aplastică), scădere a
numărului de trombocite din sânge
- încetinire marcată a ritmului cardiac, la pacienţi cu o afecţiune numită „disfuncţie de nod
sinusal” şi/sau la vârstnici. Ritmul cardiac poate deveni foarte lent sau se poate opri. Această
situaţie reprezintă o urgenţă medicală şi trebuie să ajungeţi imediat la spital.
- sindrom de secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
- înceţoşare a vederii şi scăderea acuităţii vizuale mai mult sau mai puţin severă, până la orbire.
Dacă observaţi apariţia unor tulburări de vedere, trebuie să vă adresaţi imediat medicului, care
va decide dacă tratamentul trebuie întrerupt.
- afectare cronică a ficatului (hepatită pseudoalcoolică, ciroză), care poate evolua uneori până la
deces
- creştere a concentraţiilor creatininei în sânge
- dureri de cap (dacă aveţi dureri de cap, adresaţi-vă medicului), lipsa coordonării mişcărilor
- epididimită (inflamaţie la nivelul testiculelor), impotenţă
- senzaţie de lipsă de aer (bronhospasm) la pacienţii cu insuficienţă respiratorie severă, în special
la astmatici
- probleme respiratorii grave, uneori letale, în general imediat după intervenţii chirurgicale
- înroşire a pielii în timpul radioterapiei
- erupţii nespecifice la nivelul pielii
- apariţie de zone roşii la nivelul pielii, cu coji (dermatită exfoliativă)
- căderea părului
- inflamaţie a vaselor de sânge (vasculită)
- afectarea rinichilor.

Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală.  Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
 hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
 insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
 șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
 cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
 pericardită constrictivă;
 tamponadă cardiacă;
 hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
 hipovolemie severă;
 anemie severă;
 în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
 în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.

Indicații Sol.perf Glucoza 500ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.

Instrucțiuni de aplicare Nimotop soluție pentru inf. 0,2mg/ml 50ml.
Scurta descriere
Nimotop are un efect vasodilatator, neuroprotector.
Indicatii
- prevenirea și tratamentul tulburărilor neurologice ischemice cauzate de spasmul vaselor cerebrale pe fondul hemoragiei subarahnoidiene din cauza rupturii anevrismului.
Contraindicatii
- varsta pana la 18 ani;
- hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului. Cu grijămedicamentul trebuie prescris pentru bradicardie severă, hipotensiune arterială (presiune sistolica mai mică de 100 ml Hg), ischemie miocardică, insuficiență cardiacă severă, creșterea presiunii intracraniene, edem cerebral generalizat, insuficiență hepatică și renală. La pacienții cu angină instabilă sau în primele 4 săptămâni după un infarct miocardic acut, este necesară o evaluare a raportului dintre riscul potențial (scăderea perfuziei arterei coronare și ischemiei miocardice) și beneficii (îmbunătățirea perfuziei cerebrale). Medicamentul conține 23,7% vol. etanol, acest lucru trebuie luat în considerare la prescrierea celor care suferă de alcoolism cu o deteriorare a metabolismului alcoolului, femeilor însărcinate și care alăptează și pacienților cu boli hepatice, epilepsie.
Instrucțiuni Speciale
Numirea nimodipinei la pacienții vârstnici cu comorbidități, insuficiență renală severă (rata de filtrare glomerulară mai mică de 20 ml / min) și boli cardiovasculare severe trebuie justificată cu atenție. În timpul terapiei și după finalizarea acesteia, astfel de pacienți au nevoie de supraveghere medicală regulată.
La pacienții cu insuficiență hepatică, din cauza scăderii intensității metabolismului primar și a încetinirii inactivării metabolice, biodisponibilitatea nimodipinei poate crește. Ca urmare, efectele principale și secundare, în special, efectul său hipotensiv, pot fi îmbunătățite. În astfel de cazuri, doza de medicament trebuie redusă în funcție de gradul de scădere a tensiunii arteriale și, dacă este necesar, nimodipina trebuie întreruptă. În timpul tratamentului, trebuie avut în vedere că soluția pentru perfuzie IV conține 23,7% vol. etanol (200 mg etanol per 1 ml soluție) și 17% polietilen glicol 400.
Fertilitatea
În unele cazuri, în timpul fertilizării in vitro pe fundal de utilizarea blocanților lenți ai canalelor de calciu, modificări chimice reversibile în capul spermatozoizilor, care pot duce la afectarea funcției spermatozoizilor.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule și a mecanismelor de control
Datorită posibilei dezvoltări a amețelii, utilizarea nimodipinei poate afecta capacitatea de a conduce vehicule și mecanisme. Când utilizați soluția perfuzabilă de Nimotop®, acest factor de obicei nu contează.
efect farmacologic
Blocant al canalelor de calciu. Nimodipina are un efect antispastic foarte selectiv asupra vaselor cerebrale. Nimodipina previne sau elimină vasoconstricția cauzată de diferite substanțe vasoactive (de exemplu, serotonina, prostaglandine).
La pacienții cu tulburări acute ale circulației cerebrale, nimodipina dilată vasele cerebrale și îmbunătățește fluxul sanguin cerebral. Creșterea perfuziei tinde să fie mai pronunțată în zonele creierului care au primit aport insuficient de sânge decât în ​​țesuturile intacte. Nimodipina reduce semnificativ incidența leziunilor cerebrale ischemice și mortalitatea la pacienții cu hemoragie subarahnoidiană. Nimodipina, acționând asupra receptorilor vaselor de sânge ale creierului asociați cu canalele de calciu, are un efect protector asupra celulelor nervoase, stabilizează funcția acestora, îmbunătățește alimentarea cu sânge a creierului, îmbunătățește toleranța la ischemie de către celulele nervoase, în timp ce „sindromul de furt”. ” nu se dezvoltă. Nimodipina are un efect benefic asupra tulburărilor de memorie și de concentrare la pacienții cu funcții cerebrale afectate. În același timp, reacțiile personale, comportamentale și rezultatele testelor funcționale psihometrice sunt îmbunătățite.
Mod de aplicare și dozare
Se recomandă respectarea următorului regim de dozare:
perfuzie IV
La începutul terapiei, se administrează 1 mg nimodipină pe oră (5 ml soluție perfuzabilă Nimotop®) timp de 2 ore, aproximativ 15 μg/kg/h. Cu o toleranță bună (în primul rând în absența unei scăderi vizibile a tensiunii arteriale), după 2 ore, doza este crescută la 2 mg nimodipină pe oră (aproximativ 30 mcg / kg / h). Doza inițială pentru pacienții care cântăresc mai puțin de 70 kg sau tensiune arterială labilă trebuie să fie de 0,5 mg nimodipină pe oră. Soluția perfuzabilă este utilizată pentru perfuzia IV continuă printr-un cateter central folosind o pompă de perfuzie și un robinet cu trei căi simultan cu una dintre următoarele soluții: dextroză 5%, clorură de sodiu 0,9%, soluție Ringer, soluție Ringer cu magneziu, soluție de dextran 40 sau 6% hidroxietil amidon într-un raport de aproximativ 1:4 (Nimotop®/altă soluție). Manitolul, albumina umană sau sângele pot fi, de asemenea, utilizate ca perfuzie concomitentă. Soluția Nimotop® nu trebuie adăugată într-un vas de perfuzie sau amestecată cu alte medicamente. Se recomandă continuarea administrării nimodipinei în timpul anesteziei, intervențiilor chirurgicale și angiografiei. Trebuie folosit un robinet cu trei căi pentru a conecta tubul de polietilenă (prin care curge soluția Nimotop®), canalul concomitent de alimentare cu soluție și cateterul central.
Utilizare preventivă. În/în terapia cu nimodipină trebuie să înceapă nu mai târziu de 4 zile după hemoragie și să continue pe toată perioada de risc maxim de vasospasm, adică până la 10-14 zile după hemoragia subarahnoidiană. După terminarea terapiei cu perfuzie, se recomandă administrarea orală a unui comprimat de nimodipină în doză de 60 mg de 6 ori/zi cu un interval de 4 ore pentru următoarele 7
zile.Utilizare terapeutică.Dacă apar deja tulburări neurologice ischemice datorate vasospasmului din cauza hemoragiei subarahnoidiene, terapia cu fluide trebuie începută cât mai devreme posibil și efectuată timp de cel puțin 5, dar nu mai mult de 14 zile. După terminarea terapiei cu perfuzie, se recomandă administrarea orală a unui comprimat de nimodipină în doză de 60 mg de 6 ori/zi (la fiecare 4 ore) în următoarele 7 zile. Dacă tratamentul chirurgical al hemoragiei este efectuat în timpul utilizării terapeutice sau profilactice a soluției Nimotop®, terapia intravenoasă cu nimodipină trebuie continuată timp de cel puțin 5 zile după intervenție chirurgicală.
Introducere în cisternele creierului
În timpul intervenției chirurgicale, o soluție proaspăt preparată de nimodipină (1 ml soluție perfuzabilă Nimotop și 19 ml soluție Ringer), încălzită la o temperatură medie a corpului, poate fi injectată în cisternele creierului. Soluția trebuie utilizată imediat după preparare. Dacă pacientul dezvoltă reacții adverse la utilizarea medicamentului, fie reduceți doza, fie opriți terapia cu nimodipină. În încălcări severe ale funcției hepatice, în special în cazul cirozei hepatice, biodisponibilitatea nimodipinei poate fi crescută din cauza scăderii intensității metabolismului primar și a încetinirii inactivării metabolice. Acest lucru poate duce la o agravare a efectelor principale și secundare ale medicamentului, în special a efectului său hipotensiv. În astfel de cazuri, doza de medicament ar trebui redusă, în funcție de gradul de scădere a tensiunii arteriale; dacă este necesar, tratamentul trebuie întrerupt. Nimodipina este sensibilă la lumină, așa că trebuie evitată lumina directă a soarelui: trebuie folosite seringi de sticlă și tuburi de legătură în negru, maro, galben sau roșu; in plus, este indicat sa infasurati pompa de perfuzie si tuburile cu hartie opaca. În lumină difuză sau artificială, Nimotop® poate fi utilizat timp de 10 ore fără măsuri speciale de protecție. Nimodipina, substanța activă a soluției perfuzabile Nimotop®, este absorbită de clorură de polivinil, iar pentru administrarea sa parenterală pot fi utilizate numai sisteme cu tuburi de polietilenă. utilizați seringi de sticlă și tuburi de legătură în negru, maro, galben sau roșu; in plus, este indicat sa infasurati pompa de perfuzie si tuburile cu hartie opaca. În lumină difuză sau artificială, Nimotop® poate fi utilizat timp de 10 ore fără măsuri speciale de protecție. Nimodipina, substanța activă a soluției perfuzabile Nimotop®, este absorbită de clorură de polivinil, iar pentru administrarea sa parenterală pot fi utilizate numai sisteme cu tuburi de polietilenă. utilizați seringi de sticlă și tuburi de legătură în negru, maro, galben sau roșu; in plus, este indicat sa infasurati pompa de perfuzie si tuburile cu hartie opaca. În lumină difuză sau artificială, Nimotop® poate fi utilizat timp de 10 ore fără măsuri speciale de protecție. Nimodipina, substanța activă a soluției perfuzabile Nimotop®, este absorbită de clorură de polivinil, iar pentru administrarea sa parenterală pot fi utilizate numai sisteme cu tuburi de polietilenă.
Interacțiunea cu alte medicamente
Nimodipina este metabolizată cu participarea izoenzimei CYP3A4, astfel încât medicamentele care induc sau inhibă activitatea enzimelor hepatice pot afecta concentrația plasmatică a nimodipinei.
Pe baza experienței cu alte blocante lente ale canalelor de calciu, se poate aștepta ca rifampicina, care este un inductor al enzimelor hepatice, este capabilă să accelereze metabolismul nimodipinei. Odată cu utilizarea simultană a rifampicinei și nimodipinei, eficacitatea acesteia din urmă poate fi redusă. Medicamentele antiepileptice care induc izoenzima CYP3A4 (fenobarbital, fenitoină și carbamazepină) reduc semnificativ biodisponibilitatea nimodipinei, astfel încât utilizarea lor combinată este contraindicată. Medicamentele care induc activitatea CYP3A4 pot crește concentrațiile plasmatice ale nimodipinei: macrolide, de exemplu eritromicina (azitromicina înrudită structural nu are aceste proprietăți), inhibitori de protează HIV (de exemplu, ritonavir), antifungice azolice (de exemplu, ketoconazol), antidepresive nefazodonă și fluoxetină, chinopristină/dalfopristină, cimetidină, acid valproic. Odată cu administrarea comună a acestor medicamente, doza de nimodipină trebuie redusă și tensiunea arterială trebuie monitorizată. Utilizarea pe termen lung a nimodipinei cu nortriptilină duce la o scădere ușoară a concentrațiilor plasmatice ale nimodipinei; concentrația de nortriptilină rămâne neschimbată. Utilizarea pe termen lung a nimodipinei cu fluoxetină duce la o creștere a concentrațiilor plasmatice ale nimodipinei cu o medie de 50%. Concentrația de fluoxetină este redusă semnificativ, în timp ce conținutul de metabolit activ al fluoxetinei - norfluoxetină nu se modifică. Nimodipina poate scădea tensiunea arterială atunci când este administrată concomitent cu diuretice, beta-blocante, inhibitori ECA, blocante ale receptorilor AT1, alți antagoniști de calciu, alfa-blocante, metildopa, inhibitori ai fosfodiesterazei. Odată cu utilizarea combinată a nimodipinei cu medicamente din aceste grupuri, este necesară o monitorizare atentă a tensiunii arteriale. La pacienții tratați pe termen lung cu haloperidol, nu au fost găsite interacțiuni medicamentoase ale nimodipinei cu haloperidol. Într-un studiu la maimuță, administrarea concomitentă de zidovudină și administrarea IV în bolus de nimodipină a dus la o scădere a clearance-ului zidovudinei. Preparatele de calciu reduc eficacitatea nimodipinei. Terapia concomitentă cu medicamente potențial nefrotoxice (de exemplu, aminoglicozide, cefalosporine, furosemid) poate determina afectarea funcției renale. În cazul unui astfel de tratament, precum și la pacienții cu insuficiență renală, tratamentul trebuie efectuat sub supraveghere atentă. Dacă se detectează insuficiență renală, tratamentul cu nimodipină trebuie întrerupt. Soluția perfuzabilă Nimotop® conține 23. 7% vol. etanol; este necesar să se țină cont de posibila interacțiune a etanolului cu alte medicamente. Sucul de grapefruit inhibă metabolismul oxidării dihidropiridinei. Combinațiile de suc de grepfrut și nimodipină trebuie evitate ca aceasta poate duce la o creștere a concentrațiilor plasmatice de nimodipină.
Supradozaj
Simptome: o scădere pronunțată a tensiunii arteriale, tahicardie sau bradicardie, vărsături, durere în regiunea epigastrică, simptome de încălcare a sistemului nervos central.
Tratament: în caz de supradozaj, medicamentul trebuie întrerupt imediat. Efectuați terapie simptomatică. Dacă există o scădere semnificativă a tensiunii arteriale, trebuie administrată intravenos dopamină sau norepinefrină. Antidoturile specifice pentru nimodipină sunt necunoscute.

Indicatie:
- stări de nelinişte ° isterie
- rău de mişcare (ameliorarea senzaţiilor neplăcute apărute la utilizarea mijloacelor de transport)
- greaţă cu caracter nevrotic
- suplinirea tratamentului complex al anginei pectorale
Administrare:
Adulţi
Câte 1 comprimat de 2 ori pe zi. Comprimatul se lasă sub limbă până la dizolvare completă.

REACŢII ADVERSE

In caz de hipersensibilitate la ingredientele produsului sunt posibile reacţii alergice (erupţii cutanate, prurit, urticarie), ameţeli, somnolenţă.
La depistarea reacţiilor adverse menţionate mai sus, cât şi la depistarea altor reacţii adverse, administrarea produsului se întrerupe şi se va consulta medicul sau farmacistul.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele produsului, hipotensiune arterială severă, diabet zaharat.

Copii, perioada de sarcină şi de alăptare.

Descriere

Natriu clorid sol. 0.9% 200ml (Qidu)

Substanta activa:1 ml de solutie contine clorura de sodiu - 0.009 g.
Ingrediente inactive: apa pentru injectare.

Actiunea farmacologica: Clorura de sodiu 0,9%, normalizeaza echilibrul de apa si sare. Rapid eliminat din sistemul vascular. De droguri este retinut in timp foarte scurt si fluxul sanguin devine rapid sectorul interstitiala si in celule. Dupa 1 ora in vasele este de numai aproximativ jumatate din solutie injectata.

INDICATII
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenterala. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului.

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenteral. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului

CONTRAINDICATII
Nu sunt.
Conditii de Pastrare:Intr-un loc uscat ferit de copii, la temperatura de la 18 C la +25°C. Perioada de valabilitate - 5 ani.

Ce este Concor şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă din componenţa Concor este bisoprololul. Acesta aparţine unui grup
de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin
modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri
nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor
inimii dumneavoastră şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către
inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi oxigen al
inimii.
Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală,
insuficienţa cardiacă cronică stabilă. Cum să luaţi Concor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă. Tratamentul trebuie început treptat, cu doze mici
care sunt crescute lent. În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie,
mai ales, de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Pentru toate indicaţii terapeutice, doza recomandată este de 5 mg bisoprolol, o dată pe
zi.
Dacă este necesar, în cazul insuficienţei cardiace cronice, doza poate fi crescută la 10
mg bisoprolol, o dată pe zi.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală, doza maximă recomandată
este de 20 mg bisoprolol, o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare sau
moderate ale funcţiei hepatice sau renale. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei
hepatice nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg bisoprolol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa bisoprololului nu au fost investigate la copii şi adolescenţi. De
aceea, Concor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Concor se ia în priză unică, dimineața, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie
înghițit cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie zdrobit sau mestecat.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea bisoprolol:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap. Aceste reacţii adverse apar mai ales la
începutul tratamentului. Sunt în general uşoare şi în general, dispar în 1 – 2
săptămâni.
- senzaţie de furnicături sau răcire la nivelul mâinilor sau picioarelor
5
- tensiune arterială scăzută
- probleme gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie)
- agravarea insuficienţei cardiace
- senzaţie de slăbiciune
- tulburări de somn
- depresie
- tulburări ale ritmului cardiac
- probleme respiratorii (bronhospasm) la pacienţii cu astm bronşic sau afecţiuni
cronice ale căilor respiratorii
- oboseală musculară şi crampe musculare
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane10000):
- creşterea valorii grăsimilor din sânge
- scăderea secreţiei lacrimale
- tulburări de auz
- rinită alergică
- creşterea valorii anumitor enzime (ALAT, ASAT), inflamaţia ficatului (hepatită)
- reacţii de tip alergic cum sunt: mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului
- tulburări de erecţie
- coşmaruri, halucinaţii
- leşin
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- iritaţii şi înroşiri ale ochilor (conjunctivită)
- apariţia sau agravarea unor erupţii pe piele cu descuamare (tip psoriazis),
erupţii pe piele de tip psoriazis
- căderea părului.