Sistemul cardio-vascular

Descriere produs                                                                                                                         Polividonul este un oligopolimer solubil in apa. Are proprietatea de a absoarbi toxinele din singe, impreuna cu care se elimina din organism, manifestind efect detoxifiant. Mareste irigatia sangvina renala, stimuleaza filtratia glomerulara si diureza.
Indicatii :
Arsurile in faza intoxicatiei, infectiile gastrointestinale acute, boala actinica in
faza toxica, intoxicatiile postoperatorii, toxicoza gravidelor, boala hemolitica si
toxemiile nou-nascutilor, septicemiile cu intoxicatie. Pentru administrarea
enterala in infectiile gastrointestinale acute, toxico-infectiile alimentare,
insuficienta hepatica si renala acuta, toxicoza gravidelor si alte intoxicatii.
Utilizare terapeutica :
In perfuzie i.v., adulti 300-500 ml cu viteza 40-80 pic/min. Copii 5-10 ml/kg.
Numarul administrarilor se determina in mod individual. Solutia se incalzeste prealabil (in 100 ml apa fiarta) de 1-3 ori pe zi.
Durata tratamentului se determina in mod individual.
Efecte adverse :
In administrarea intra venos rapida hipotensiune arteriala, tahicardie, dificultati
respiratorii. In administrarea orala greata, varsaturi.                                                                    Precautii                                                                                                                                                        La aparitia tahicardiei sau hipotensiunii arteriale perfuzia trebuie stopata.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile
Ivabradina este indicată pentru tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile la adulţi
cu boală coronariană şi ritm sinusal normal și frecvență cardiacă ≥ 70 bătăi per minut (bpm).
Ivabradina este indicată:
 la adulţi care au intoleranţă sau contraindicaţie la utilizarea de beta-blocante
2
 în asociere cu beta-blocante la pacienţi insuficient controlaţi cu o doză optimă de betablocant.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
Ivabradina este indicată în insuficienţa cardiacă cronică clasa II-IV NYHA cu disfuncţie sistolică, la
pacienţi în ritm sinusal şi a căror frecvenţă cardiacă este ≥ 75 bpm, în asociere cu tratamentul
standard incluzând beta-blocante sau atunci când tratamentul cu beta-blocante este contraindicat sau
nu este tolerat (vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru diferitele doze, sunt disponibile comprimate filmate conţinând ivabradină 5 mg, respectiv 7,5
mg.
Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile
Se recomandă ca decizia de a iniția sau de a modifica tratamentul să se bazeze pe datele disponibile
provenind din măsurări în serie ale frecvenței cardiace, ECG sau monitorizarea ambulatorie timp de
24 ore.
Doza de iniţiere nu trebuie să depășească 5 mg ivabradină de două ori pe zi la pacienții cu vârsta
sub 75 ani. După trei-patru săptămâni de tratament, dacă pacientul este încă simptomatic, în cazul în
care doza inițială este bine tolerată și frecvența cardiacă în repaus se menține peste 60 bpm, doza
poate fi crescută până la următoarea doză mai mare, la pacienții la care se administrează 2,5 mg sau
5 mg de două ori pe zi.
Doza de întreținere nu trebuie să depășească 7,5 mg de două ori pe zi.
Dacă simptomele de angină pectorală nu se ameliorează în decurs de 3 luni după începerea
tratamentului, tratamentul cu ivabradină trebuie întrerupt.
În plus, dacă există doar un răspuns limitat din punct de vedere al simptomelor și nu există o
reducere relevantă clinic a frecvenței cardiace în repaus, în decurs de trei luni, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului.
Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade sub 50 bpm în repaus sau pacientul prezintă
simptome asociate bradicardiei, cum sunt: ameţeli, fatigabilitate sau hipotensiune arterială, doza
trebuie diminuată treptat, până la cea mai mică doză de 2,5 mg de două ori pe zi (o jumătate de
comprimat de 5 mg de două ori pe zi). După reducerea dozei, frecvența cardiacă trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.4). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care persistă scăderea
frecvenţei cardiace sub 50 bpm sau simptomele de bradicardie, cu toate că doza a fost redusă.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
Tratamentul trebuie iniţiat numai la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă. Este recomandat ca
medicul curant să aibă experienţă în tratarea insuficienţei cardiace cronice.
De obicei, doza de iniţiere recomandată este de 5 mg ivabradină de două ori pe zi. După două
săptămâni de tratament, doza poate fi mărită la 7,5 mg ivabradină de două ori pe zi, dacă frecvenţa
cardiacă se menţine peste 60 bpm în repaus, sau diminuată la 2,5 mg ivabradină de două ori pe zi (o
jumătate de comprimat de 5 mg de două ori pe zi), dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bpm
în repaus sau în cazul simptomelor asociate bradicardiei, cum sunt ameţeli, fatigabilitate sau
hipotensiune arterială. Dacă frecvenţa cardiacă este între 50 şi 60 bpm, trebuie păstrată doza de 5
mg de două ori pe zi.
Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade persistent sub 50 bpm în repaus sau dacă
pacientul prezintă simptome asociate bradicardiei, doza trebuie diminuată până la următoarea doză
mai mică la pacienţii care primesc 7,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori pe zi. Dacă
frecvenţa cardiacă creşte persistent peste 60 bpm în repaus, doza poate fi crescută până la
următoarea doză mai mare la pacienţii care primesc 2,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori
pe zi.
3
Tratamentul trebuie întrerupt dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bpm sau dacă persistă
simptomele de bradicardie (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele se administrează oral, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în timpul meselor (vezi
pct. 5.2).
Contraindicaţii
 Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
 Frecvenţa cardiacă în repaus mai mică de 70 bătăi/minut înaintea inițierii tratamentului;
 Şoc cardiogen;
 Infarct miocardic acut;
 Hipotensiune arterială severă (< 90/50 mmHg);
 Insuficienţă hepatică severă;
 Sindromul sinusului bolnav;
 Bloc sino-atrial;
 Insuficienţă cardiacă acută sau instabilă;
 Dependenţă de pacemaker (frecvenţă cardiacă impusă exclusiv de pacemaker);
 Angină pectorală instabilă;
 Bloc AV gradul 3;
 Asociere cu inhibitorii puternici ai citocromului P450 3A4, cum sunt: antifungice de tip azolic
(ketoconazol, itraconazol), antibiotice macrolidice (claritromicină, eritromicină per os,
josamicină, telitromicină), inhibitori ai proteazei HIV (nelfinavir, ritonavir) şi nefazodonă
(vezi pct. 4.5 şi 5.2);
 Asociere cu verapamil sau diltiazem, care sunt inhibitori moderați de CYP3A4 cu proprietăți
4
de reducere a frecvenței cardiace (vezi pct. 4.5);
 Sarcină, alăptare și femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive
adecvate (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3esq442

CE ESTE SOLUŢIE HARTMAN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Soluţia Hartman conţine substanţe active clorură de sodiu, clorură de calciu dihidrat, clorură de potasiu, lactat de sodiu şi face parte din grupul de medicamente soluţii implicate în balanţa hidroelectrolitică; combinaţii.

Indicatii:

Soluția Hartman este utilizată pentru substituție hidroelectrolitică în condițiile unui echilibru acido-bazic nemodificat sau în acidoza usoară (cu excepția acidozei lactice):

- compensarea pierderilor de apă şi electroliţi determinate de vărsături persistente, diaree, arsuri pe suprafeţe extinse, peritonite, infecii severe etc;

- menţinerea unui volum lichidian extracelular satisfăcător şi susţinerea volumului circulator în timpul intervenţiilor chirurgicale sau postoperator, compensând temporar nevoia transfuziei de sânge;

- susţinere volemică iniţială în hemoragie, şoc sau traumatisme. Precauții:

Soluția Hartmann va fi administrată cu prudență în cazuri de insuficiență cardiacă congestivă usoare-moderate, insuficiență circulatorie, tulburări funcționale renale sau hepatice și hipoproteinemie, la studii în cazuri de insuficiență cardiacă congestivă usoare-moderate, insuficiență renală circulatorie, sau hepatice și hipoproteinemie, la studiile în cazuri de insuficiență a ci ... Soluția Hartmann nu poate fi utilizată pentru corectarea deficitelor majore de potasiu și calciu. Se va administra cu precauție la copiii foarte tineri sau vârstnici. CUM SĂ UTILIZAȚI SOLUȚIE HARTMAN

Utilizați acest medicament exact așa cum va spus medicul sau farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.

Volumul total de soluție administrat depinde de necesitatea organismului în lichide și electroliți, starea clinică a pacientului, vărsta, masa corporală. Se recomandă administrarea de maxim 2500 ml Soluție Hartman pe zi, în perfuzie iv cu o rata de 60 picături / min, de exemplu 2.5 ml / kg și oră. În urgenţe, viteza administrării poate fi crescută pâna la 100 picaturi / min. Ca regulă generală, ½ din deficitul de fluide plus necesarul zilnic va fi compensat în primele 24 ore, câte ¼ în următoarele două zile, astfel deficitul să fie complet compensat în 72 ore. Se va tine seama si de lichidele care continua sa se piarda si care vor trebui, de asemenea, compensate.

Incompatibilităţi

Soluția Hartman nu trebuie administrată prin același dispozitiv de perfuzie cu sângele, deoarece există riscul de coagulare, conținutului în calciu. Soluţia Harmann nu trebuie amestecată cu care care conţin carbonaţi sau organici, riscul de soluţionare a precipitaţiilor. În cazul în care Soluția Hartmann trebuie amestecată cu alte medicamente, este obligatoriu să se verifice compatibilitatea, să se asigure sterilitatea și uniformizarea amestecului. După realizarea amestecului, acesta trebuie administrat imediat.

Instrucțiuni privind pregătirea produselor medicamente în vederea administrării și manipularii sa

Înainte de administrare se verifică flacoanele, care trebuie să fie intacte, iar soluția

trebuie să fie limpede. Înainte de utilizare trebuie dezinfectat dupăl de cauciuc. Nu se folosesc flacoanele deteriorate, ale caror dopuri au fost perforate anterior sau din care sa extras lichid. Produsul se imediat după deschiderea ambalajului.

Ce este TORVACARD şi pentru ce se utilizează TORVACARD aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de statine, care reglează lipidele (grăsimile) din organism. TORVACARD este utilizat pentru scăderea concentraţiei de lipide cunoscute sub numele de colesterol şi trigliceride din sânge, atunci când regimul alimentar şi schimbarea modului de viaţă au eşuat. Dacă aveţi un risc crescut de boală cardiacă, TORVACARD poate fi utilizat pentru a reduce acest risc, chiar dacă valoarea colesterolului dumneavoastră este normală. În timpul tratamentului trebuie continuată o dietă standard de reducere a colesterolului.
Cum să utilizați TORVACARD Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Înainte de începerea tratamentului, medicul vă va recomanda o dietă cu conţinut scăzut în colesterol, pe care trebuie să o menţineţi şi în timpul terapiei cu TORVACARD. Doza uzuală de început pentru TORVACARD este de 10 mg o dată pe zi la adulţi şi copii cu vârsta de 10 ani sau peste. Această doză poate fi crescută de către medicul dumneavoastră dacă este necesar, până când se ajunge la doza care vă este necesară. Medicul dumneavoastră va modifica doza la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă de TORVACARD este de 80 mg o dată pe zi la adulţi şi de 20 mg o dată pe zi la copii. Comprimatele de TORVACARD trebuie înghiţite întregi cu apă şi pot fi luate în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Cu toate acestea, încercaţi să luaţi comprimatele în acelaşi moment al zilei. Durata tratamentului cu TORVACARD este determinată de către medicul dumneavoastră. Vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că efectul TORVACARD este prea puternic sau prea slab. Utilizarea la copii TORVACARD nu este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta sub 10 ani.
https://bit.ly/33ltpMn

Acțiune farmacologică
Antiaritmic; vasodilatatoare; hipotensiv;
dilatarea coronariană; metabolic; cerebrovasodilatatoare

Indicații de utilizare
Tahicardie paroxistica supraventriculară (ameliorarea paroxismului). Anterior, medicamentul era utilizat pentru următoarele indicații (în prezent, din cauza eficacității scăzute, sunt excluse următoarele indicații): distrofie și atrofie musculară, poliomielita, scleroză multiplă, insuficiență coronariană, cardiomiodistrofie postinfarct, insuficiență cardiovasculară acută și cronică, boli obliterante. ale arterelor - șchiopătură „intermitentă”, boala Raynaud, tromboangeita obliterantă (boala Buerger), degenerare pigmentară ereditară a retinei, slăbiciune a activității muncii.
Dozaj si administrare
În / m, în / în sau în / a. În primele zile de tratament - în / m, 10 mg (1 ml de soluție 1%) 1 dată pe zi, apoi în aceeași doză de 2 ori pe zi sau 20 mg de 1 dată pe zi. Cursul tratamentului - 30-40 de injecții, curs repetat - după 1-2 luni. Pentru ameliorarea aritmiilor supraventriculare - în / in, 10-20 mg, timp de 5-6 secunde (efectul apare după 30-40 de secunde), dacă este necesar, administrarea repetată este posibilă după 2-3 minute.
Contraindicații
Hipersensibilitate, infarct miocardic acut, hipotensiune arterială, boli inflamatorii ale plămânilor.
Instrucțiuni speciale
Este imposibil să se introducă în doze mari concomitent cu glicozide cardiace.

Ce este Apă pentru injecții și pentru ce se utilizează
Apă pentru injecții este apă pură, sterilă. Este utilizat pentru diluarea
medicamentelor înainte de administrare. De exemplu, medicamente
care sunt administrate prin:
- injectare (cu ajutorul unui ac, de exemplu într-o venă sau mușchi sau
subcutanat),
- perfuzare (injectare lentă) într-o venă, numită şi “picurare”.
Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi
unui medic. Cum să vi se administreze Apă pentru injecții
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
sau farmacistul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul
dacă nu sunteţi sigur.
Apă pentru injecții va fi administrat de un medic sau o asistentă medicală.
Medicul dumneavoastră va hotărî de ce cantitate aveţi nevoie, când şi
cum să vă fie administrată. Aceasta va depinde de medicamentul sau
medicamentele care trebuie să vi se administreze împreună cu Apă
pentru injecții. De asemenea, medicul dumneavoastră va lua în considerare vârsta,
greutatea, starea dumneavoastră şi alte tratamente care vi se administrează.
Nu trebuie să vi se administreze Apă pentru injecții dacă în apă plutesc
particule sau dacă ambalajul este deteriorat în vreun fel.
Orice cantitate neutilizată trebuie aruncată.
Dacă vi se administrează mai mult Apă pentru injecții decât trebuie
Dacă vi se administrează prea mult Apă pentru injecții (perfuzare în
exces), acesta poate duce la hemoliză. Hemoliza este situaţia în care
celulele roşii absorb apă şi se distrug.
Medicamentele amestecate cu Apă pentru injecții pot, de asemenea, să
producă simptome dacă sunt administrate în cantităţi prea mari
(perfuzare în exces). Orice semne sau simptome de supradozaj vor
depinde de medicamentele care vi se administrează în amestec cu Apă
pentru injecții.
Dacă vi se administrează în mod accidental o cantitate în exces,
tratamentul dumneavoastră va fi întrerupt şi vi se va administra
tratament adecvat simptomelor.
Trebuie să citiţi prospectul medicamentelor amestecate cu Apă pentru
injecții, pentru o listă de simptome posibile în caz de supradozaj.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii
adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Puteţi suferi de distrugerea celulelor roşii (hemoliză) dacă:
- utilizaţi Apă pentru injecții ca atare.
- Apă pentru injecții este utilizat pentru prepararea unor soluţii pentru
injectare sau perfuzare care nu au aceeaşi consistenţă cu sângele
dumneavoastră (izotone).
Dacă a fost adăugat un medicament la Apă pentru injecții, medicamentul adăugat poate provoca, de asemenea, reacţii adverse. Aceste reacţii
adverse vor depinde de natura medicamentului care a fost adăugat.
Trebuie să citiţi prospectul medicamentului adăugat pentru o listă de
simptome posibile.
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse
nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile
adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale
cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau
e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii
suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală.  Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
 hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
 insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
 șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
 cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
 pericardită constrictivă;
 tamponadă cardiacă;
 hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
 hipovolemie severă;
 anemie severă;
 în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
 în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.

DESCRIEREA PRODUSULUI

Inestom 1 g/10 ml soluţie orală

Levocarnitină
1. Ce este Inestom şi pentru ce se utilizează

Inestom conţine levocarnitină, este un constituent natural al celulei care joacă un rol fundamental în producerea şi transportul energiei celulare.
Inestom soluţie orală se utilizează în tratamentul deficienţei primare şi secundare de carnitină la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Inestom

Nu utilizaţi Inestom:
Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la levocarnitină sau la oricare dintre celelalte componente (vezi pct. 6). Preparatul conţine metilparaben, propilparaben și poate provoca reacţii alergice (pot fi întârziate).
Atenţionări şi precauţii

Consultaţi medicul dumneavoastră înainte de a lua Inestom dacă:
- aveţi probleme severe ale funcţiei renale (insuficienţă renală, faza terminală a bolii renale care necesită dializă)
- dacă sunteţi diabetici, şi utilizaţi insulină sau hipoglicemiante orale. Medicul dumneavoastră vă va recomanda să verificaţi frecvent nivelului plasmatic al glucozei şi la necesitate el va ajusta tratamentul hipoglicemic
- dacă administrați produse anticoagulante
Copii şi adolescenţi

Nu se utilizeză.
Inestom împreună cu alte medicamente

Pacientii care administrează Inestom concomitent cu preparate cumarinice cu acțiune anticuagulantă a sângelui, trebuie să se verifice coagularea sângelui săptămânal până când acesta devine stabil, iar apoi lunar. La pacienţii diabetici, care administrează insulină sau hipoglicemiante orale, administrarea de Inestom poate conduce la hipoglicemie.
Inestom cu alimente, băuturi şi alcool

Soluţia orală poate fi administrată nediluată sau diluată cu apă sau suc de fructe.
Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul pentru recomandări înainte de a utiliza acest medicament. Luând în considerare consecințele grave pentru o femeie gravidă care are deficit de carnitină sistemică primară, riscul pentru mama de la întreruperea tratamentului pare mai mare decât riscul teoretic asupra fătului dacă se continuă tratamentul. Levocarnitina este o componentă normală a laptelui uman. Utilizarea suplimentară a levocarnitinei la mamele care alăptează nu a fost studiată.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu se cunosc efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Inestom

Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul. Inestom se administrează pe cale orală. Soluţia orală poate fi administrată nediluată sau diluată cu apă sau suc de fructe.
Adulţii şi copii cu vârsta peste 12 ani: pe parcursul tratamentului se recomandă monitorizarea nivelului carnitinei libere şi acilcarnitinei în plasmă şi urină.
Tratamentul tulburărilor metabolice congenitale

Regimul de dozare depinde de tulburările metabolice congenitale implicate şi gradul de severitate în timpul tratamentului. Cu toate acestea, următoarele recomandaţii pot fi considerate ca un ghid general. Doze de până la 200 mg/kg, divizate în 2-4 prize, se recomandă în tratamentul cronic în unele tulburări metabolice, pe când în altele sunt suficiente doze mai mici. Dacă simptomele clinice şi biochimice nu se ameliorează, dozele pot fi crescute pe scurt timp. În decompensarea metabolică se recomandă doze maxime până la 400 mg/kg/zi pe cale orală sau intravenoasă.
Hemodializă-tratamentul de întreţinere

Dacă beneficiul clinic semnificativ este obţinut la prima cură de administrare intravenoasă de Inestom, atunci tratamentul de întreţinere poate constitui 1 g Inestom administrat oral. În ziua dializei administrarea de Inestom se va efectua la sfârşitul şedinţei de hemodializă.
Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Inestom

A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.

IVAKARD® este un medicament pentru afecţiuni cardiace, utilizat în tratarea:
- anginei pectorale stabile simptomatice (boală care determină durere în piept), la pacienți adulți a căror frecvență cardiacă este mai mare sau egală cu 70 bătăi pe minut. Este utilizat la pacienţii adulţi cu intoleranță sau contraindicații la utilizarea medicamentelor cardiace, numite beta-blocante. Este utilizat, de asemenea, în combinaţie cu beta-blocantele la pacienţii adulţi a căror afecţiune nu este controlată în întregime cu un beta-blocant.
- insuficienţă cardiacă cronică la pacienţii adulţi a căror frecvenţă cardiacă este mai mare sau egală cu 75 bătăi pe minut. Este utilizat în asociere cu terapia standard, inclusiv tratamentul cu beta-blocante, sau atunci când beta-blocantele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.

Indicaţii terapeutice
Insuficienţă cardiacă congestivă, fibrilaţie şi flutter atrial (pentru reglarea frecvenţei contracţiilor
cardiace), tahicardie paroxistică supraventriculară. Doze şi mod de administrare
Digoxin se administrează intravenos.
Adulţilor se administrează în doză câte 0,25-0,5 mg (1-2 ml soluţie 0,25 mg/ml). Se administrează
lent în 10 ml soluţie glucoză 50 mg/ml sau soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml. În primele zile ale
tratamentului se administrează de 1-2 ori pe zi, în următoarele 4-5 zile – 1 dată pe zi, ulterior se
trece la administrarea orală în doze de întreţinere. Pentru administrarea intravenoasă în perfuzie 1-2
ml soluţie 0,25 mg/ml se dizolvă în 100 ml glucoză 50 mg/ml sau soluţie clorură de sodiu 9 mg/ml
(se administrează intravenos cu viteza de 20-40 picături pe minut).
La copii dozele depind de vârstă (mg/kg): prematuri – 0,02-0,03; nou-născuţi la termen – 0,03-0,04;
cu vârsta de la 1 lună până la 2 ani – 0,04-0,06; cu vârsta de 2-10 ani – 0,03-0,04; cu vârsta peste 10
ani – 0,03.
Din cauza posibilei prelungiri a timpului de înjumătăţire la pacienţii vârstnici şi dezvoltarea
efectului cumulativ, se recomandă determinarea clearance-ului creatininei. În caz de reducere a
clearance-ului creatininei până la 50 ml/minut este necesară scăderea dozei de întreţinere a
digoxinei cu 30-50%. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alte glicozide cardiace sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Endocardite, miocardită, pericardită constrictivă, sindromul Adams-Stokes-Morgagni, intoxicaţie cu
glicozide cardiace, utilizate anterior, tahicardie ventriculară, bloc atrioventricular gradul II-III,
bradicardie severă, hipercalciemie, hipokaliemie, stenoză mitrală izolată, cardiomiopatie
hipertrofică obstructivă, sindromul sinusului carotidian, anevrism al aortei toracice, sindromul
WPW, perioada acută al infarctului miocardic, aritmii ca consecință a intoxicaţiei cu glicozide
cardiace în antecedente, prezenţa căilor atrioventriculare accesorii, stenoză subaortică hipertrofică,
angină pectorală instabilă, tamponada cordului, fibrilaţie ventriculară. Pacienții aflați la dializă. https://bit.ly/3z3VZiT

Ce este Concor şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă din componenţa Concor este bisoprololul. Acesta aparţine unui grup
de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin
modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri
nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor
inimii dumneavoastră şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către
inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi oxigen al
inimii.
Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală,
insuficienţa cardiacă cronică stabilă. Cum să luaţi Concor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă. Tratamentul trebuie început treptat, cu doze mici
care sunt crescute lent. În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie,
mai ales, de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Pentru toate indicaţii terapeutice, doza recomandată este de 5 mg bisoprolol, o dată pe
zi.
Dacă este necesar, în cazul insuficienţei cardiace cronice, doza poate fi crescută la 10
mg bisoprolol, o dată pe zi.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală, doza maximă recomandată
este de 20 mg bisoprolol, o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare sau
moderate ale funcţiei hepatice sau renale. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei
hepatice nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg bisoprolol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa bisoprololului nu au fost investigate la copii şi adolescenţi. De
aceea, Concor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Concor se ia în priză unică, dimineața, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie
înghițit cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie zdrobit sau mestecat.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea bisoprolol:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap. Aceste reacţii adverse apar mai ales la
începutul tratamentului. Sunt în general uşoare şi în general, dispar în 1 – 2
săptămâni.
- senzaţie de furnicături sau răcire la nivelul mâinilor sau picioarelor
5
- tensiune arterială scăzută
- probleme gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie)
- agravarea insuficienţei cardiace
- senzaţie de slăbiciune
- tulburări de somn
- depresie
- tulburări ale ritmului cardiac
- probleme respiratorii (bronhospasm) la pacienţii cu astm bronşic sau afecţiuni
cronice ale căilor respiratorii
- oboseală musculară şi crampe musculare
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane10000):
- creşterea valorii grăsimilor din sânge
- scăderea secreţiei lacrimale
- tulburări de auz
- rinită alergică
- creşterea valorii anumitor enzime (ALAT, ASAT), inflamaţia ficatului (hepatită)
- reacţii de tip alergic cum sunt: mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului
- tulburări de erecţie
- coşmaruri, halucinaţii
- leşin
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- iritaţii şi înroşiri ale ochilor (conjunctivită)
- apariţia sau agravarea unor erupţii pe piele cu descuamare (tip psoriazis),
erupţii pe piele de tip psoriazis
- căderea părului.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Trimetazidina este indicată la adulţi ca terapie adăugată la tratamentul simptomatic al
pacienţilor cu angină pectorală stabilă insuficient controlaţi terapeutic sau care prezintă
intoleranţă la tratamentele antianginoase de primă linie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi. Trimecor® MR se indică câte 1 comprimat de 2 ori pe zi în timpul meselor
dimineaţa şi seara.
Durata tratamentului se stabileşte în mod individual.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min),
doza recomandată este 1 comprimat a 35 mg dimineaţa, la micul dejun.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici pot prezenta o expunere crescută la trimetazidină, din cauza
scăderii funcţiei renale in corelaţie cu vârsta. La pacienţii cu insuficienţă renală
moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), doza recomandată este 1
comprimat a 35 mg dimineaţa, la micul dejun.
Creşterea dozelor la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu precauţie. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Boala Parkinson, simptome parkinsoniene, tremor, sindromul picioarelor neliniştite şi
alte tulburări de mişcare.
Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min).
Sarcina şi perioada de şi alăptare.
https://bit.ly/3hPhD4Z

Tabletele sub formă de capsule gelatinoase moi sunt sublingual (sub limbă). Dacă puneți pilula în gură, ar trebui să așteptați dizolvarea completă. Dacă este necesar să se obțină un efect terapeutic mai rapid, capsula trebuie zdrobită cu dinți. Doză unică de medicament - o capsulă. În cazul atacurilor repetate de angina pectorală, este permisă reluarea tratamentului. Nu luați mai mult de 6 comprimate pe zi. Durata tratamentului nu trebuie să depășească 7 zile.
Contraindicații și efecte secundare
hipersensibilitate la substanțe în compoziția tabletelor; faza acută de infarct miocardic; hipertensiune arterială; tulburări acute ale circulației cerebrale (accident vascular cerebral); vârsta copiilor până la 6 ani.

BICARD-LF
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Bikard-LF
DCI-ul substanței active
Bisoprololum

COMPOZIȚIA

Comprimate filmate 2,5 mg

1 comprimat filmat conține:

substanța activă: fumarat de bisoprolol - 2,5 mg;

excipienți: stearat de magneziu, aerosil, crospovidonă, amidon de porumb, celuloză microcristalină, Opadry II alb (talc, polietilenglicol, dioxid de titan, alcool polivinilic).
Comprimate filmate 5 mg și 10 mg

1 comprimat filmat conține:

substanța activă: fumarat de bisoprolol - 5 mg sau 10 mg;

excipienți: stearat de magneziu, aerosil, crospovidonă, amidon de porumb, celuloză microcristalină, Opadry II galben (talc, polietilenglicol, dioxid de titan, alcool

polivinilic, oxid galben de fier, galben de chinolină (E 104), colorant galben-oranj (E

110)).
FORMA FARMACEUTICă

Comprimate filmate

DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate 2,5 mg

Comprimate filmate acoperite cu film de culoare albă, biconvexe.
Comprimate filmate 5 mg și 10 mg

Comprimat filmate acoperite cu film de culoare galbenă, biconvexe

GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ și codul ATC

β1-adrenoblocante selective, C07AB07.
PROPRIETĂȚILE FARMACOLOGICE

Proprietăți farmacodinamice

Bisoprololul este un β1-adrenoblocant selectiv fără activi tate simpatomimetică proprie; are efect hipotensiv, antiaritmic și antianginos. Blocînd în doze mici receptorii β1-adrenergici inimii, reduce formarea AMPc din ATP stimulată de către catecolamine, reduce fluxul intracelular a Ca2+, are un efect crono-, drono-, batmo- și inotrop negativ (incetinește ritmul cardiac, inhibă conductibilitatea, excitabilitatea și contractilitatea miocardului). Cu creșterea dozelor are efect β2-adrenoblocant. Rezistența periferică totală (RTP), la începutul administrării beta-blocantelor, în primele 24 de ore crește (ca rezultat al creșterii reciproce a activi tății alfa- adrenoreceptorilor și înlăturarea stimulării β2-adrenoreceptorilor), care după 1-3 zile revine la valoarea inițială, iar la administrara îndelungată se micșorează.
Efectul hipotensiv este asociat cu o scădere a debitului cardiac pe minut, stimularea simpatică vasculară periferică, scăderea activi tății sistemului renină-angiotenzină- aldosteron (SRAA) (are o semnificație mai mare pentru pacientii cu hipersecreție bazală de renină), restabilirea sensibilității baroreceptorilor arcului aortic (nu are loc mărirea activi tății ca răspuns la scăderea a tensiunii arteriale) și influiența asupra sistemului nervos central (SNC). În cazul hipertensiunii arteriale efectul efectul apare după 2-5 zile, acțiune stabilă - după 1-2 luni.
Efect antianginos se datorează scăderi necesității de oxigen a miocardului ca urmare a

a reducerii numărului contracțiilor cardiace și scăderea contractilității, prelungirea diastolei, îmbunătățirea perfuziei miocardice. Datorită creșterii presiunii diastolice în ventricolul stîng și creșterea tensiunea din fibrele musculare ventriculare poate crește necesitatea de oxigen, în special la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică (ICC). Efectul antiaritmic se datorează eliminării factorilor aritmogeni (tahicardia, activi tata crescută a sistemului nervos simpatic, creșterea concentrației de AMPc, hipertensiunea arterială), scăderea vitezei de excitație spontană și ectopică a conductorilor de ritm și încetinirea conductibilității atrioventricular (AV) (în special în direcția anterogradă și într-o măsură mai mică în direcția retrogradă prin nodulul AV) și pe căile suplimentare.
Spre deosebire β-adrenoblocantele neselective, atunci cînd se administrează în doze terapeutice medii are un efect mai puțin pronunțat asupra organelor care conțin β2- adrenoreceptori (pancreas, mușchii scheletici, musculatura netedă a arterelor periferice, bronhii și uter) și asupra metabolismului glucidic, nu determină reținerea Na+ în organism, severitatea acțiunei aterogenice nu se diferențiază de efectul propranololului. La administrarea în doze mari, manifestă acțiune blocantă pe ambele subtipuri de β-adrenoreceptori.
Proprietăți farmacocinetice

Absorbție

Absorbție se realizează în proporție de 80-90% din doza administrată, aportul de alimente nu afectează absorbția. Concentrația plasmatică maximă este atinsă peste

2-4 ore.
Distribuție

Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 30%. Permeabilitatea prin bariera hematoencefalică și placentară este mică, eliminarea în laptele matern - redusă.
Metabolizare

În organism nu au fost identificați metaboliți activi .
Excreție

Timpul de înjumătățire plasmatică egal cu 9-12 ore asigură eficiența timp de 24 de

ore la administrarea o dată pe zi. Aproximativ 95% din doza administrată se elimină prin rinichi, jumătate din aceasta sub formă nemodificată, mai puțin de 2% se elimină prin bilă.

INDICAȚII TERAPEUTICE

- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace cronice

DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, dimineața, pe stomacul gol, cu o

cantitate mică de lichid.
Tratamentul hipertensiunii arteriale și a anginei pectorale

La toți pacienții, doza se selectează individual, în dependență de frecvența contracțiilor cardiace și starea pacientului.
Adulți

De obicei, doza inițială este de 5 mg 1 dată pe zi. La necesitate doza poate fi mărită

pînă la 10 mg 1 dată/zi. Doza zilnică maximă este de 10 mg, 1 dată/zi.
La pacienții cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/min) și la pacienții cu insuficiență hepatică severă doza zilnică maximă nu trebuie să depășească

10 mg pe zi.
Vîrstnici

De obicei reducerea dozei nu este necesară, doza de 5 mg pe zi poate fi suficientă pentru unii pacienți și poate fi redusă în cazuri de afecțiuni hepatice sau renale grave. Tratamentul insuficienței cardiace cronice

La începutul tratamentului cu Bikard-LF în cazul insuficienței cardiace cronice, este obligatorie faza de titrare și controlul medical cu regularitate.
Tratamentul începe conform schemei de mai jos. Acest lucru poate necesita ajustarea

individuală, în funcție de cît de bine pacientul tolerează doza prescrisă.
Săptămîna de tratament

Dozele și regimul de administrare

Săptămîna 1

1,25 mg 1 dată pe zi

Săptămîna 2

2,5 mg 1 dată pe zi

Săptămîna 3

3,75 mg 1 dată pe zi

Săptămîna 4-8

5 mg 1 dată pe zi

Săptămîna 9-12

7,5 mg 1 dată pe zi

În continuare

10 mg 1 dată pe zi

REACȚII ADVERSE

În continuare, frecvența reacțiilor adverse a fost determinată utilizînd următoarea clasificare: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 și <1/10), mai puțin

frecvente (>1/1000 și <1/100), rare (>1/10000 și <1/1000), foarte rare

(<1/10000), cu frecvență necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări endocrine: hiperglicemie (la pacienții cu diabet zaharat insulino-dependent), hipoglicemie (la pacienții tratați cu insulină).
Tulburări ale sistemului nervos: frecvente: oboseală, amețeli, cefalee, senzație de amorteală și frig la nivelul extremităților; mai puțin frecvente: insomnie, depresie, oboseală, rare: somnolență, halucinații, xerostomie.
Tulburări oculare: rare - tulburări de vedere, reducerea secreției de lichid lacrimal,

uscăciune și durere a ochilor, foarte rar - conjunctivită.
Tulburări acustice și vestibulare: rare - tulburări auditive.
Tulburări cardiace: foarte frecvente - bradicardie sinusală, frecvente - micșorarea

tensiunii arteriale, angiospasm (accentuarea tulburărilor circulației periferice,

extremități inferioare reci, parestezii), mai puțin frecvente - tulburări ale conductibilității atrioventriculare, hipotensiune ortostatică, insuficiență cardiacă cronică decompensată, edeme periferice.
Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale: mai puțin frecvente - dificultăți de respirație la administrarea dozelor mari (pierderea selectivității) și/sau la pacienții cu

predispoziție de laringo- și bronhospasm, rar - congestie nazală.
Tulburări gastrointestinale: frecvente"xerostomie, greață, vomă, diaree, constipatie,

rar - hepatită.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: rar - prurit, erupții cutanate, urticarie, transpirație abundentă, eritem foarte rar - afecțiuni la nivelul pielii asemănătoare psoriazisului, exacerbarea simptomelor psoriazisului, alopecie.
Tulburări musculo-scheletice și ale țesutului conjunctiv: mai puțin frecvente -

slăbiciune musculară, crampe la nivelul gambelor, artralgie.
Tulburări ale aparatului genital și sânului: rare - dereglarea funcției erectile.
Investigații diagnostice: rar - nivel crescut al activi tății transaminazelor hepatice, creșterea nivelului trigliceridelor, în unele cazuri - trombocitopenie, agranulocitoză. Altele: tulburări de potență, sindromul de sevraj (intensificarea atacurilor anginoase, creșterea tensiunii arteriale).
CONTRAINDICAȚII

Hipersensibilitate, insuficiență cardiac acută sau insuficiență cardiacă cronică decompensată, șoc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II-III, bloc sinoatrial,

disfuncția nodului sinusal, bradicardie (frecvența contracțiilor cardiace mai puțin de 60

bătăi/min, în cazul tratamentului insuficienței cardiace cronice;mai puțin de 50

bătăi/min. în alte situații clinice), cardiomegalie (fără semne de insuficiență cardiacă), hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică mai mică de 100 mmHg - în cazul tratamentului insuficientei cardiace cornice și 90 mmHg - în alte situații clinice), boli obstructive cronice pulmonare (BPOC) (inclusiv astm bronțic), tulburări severe ale circulației periferice (inclusiv pacienții cu sindrom Raynaud), sarcina, perioada de alăptare, administrarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminoxidază (MAO) (cu excepția IMAO-B), acidoză metabolică, copii cu vîrsta sub 18 ani (siguranța și eficacitatea nu au fost determinate).
Hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului.
SUPRADOZAJ

Simptome: aritmie, extrasistolie ventriculară, bradicardie, bloc atrioventricular, scăderea tensiunii arteriale, insuficiență cardiac cronică, cianoza unghiilor sau

palmelor, dispnee, bronhospasm, amețeli, sincopă, convulsii.
Tratament: lavaj gastric și administrarea medicamentelor adsorbante, tratament simptomatic: la apariția blocului atrioventricular - administrarea intravenoasă a 1-2

mg atropină, epinefrină sau inserția unui pacemaker temporar; în caz de extrasistolie

ventriculară - lidocaină (medicamentele din clasa 1a nu se administrează). În caz de

scădere a tensiunii arteriale - pacientul trebuie să se afle în poziția Trendelenburg; dacă nu există semne de edem pulmonar - perfuzii intravenoase cu substituienți plasmatici, în caz de neeficiență - administrarea epinefrinei, dopaminei, dobutamină (pentru menținerea efectului cronotrop și inotrop și evitarea scăderii semnificative a tensiunii arteriale); în caz de insuficiență cardiacă - glicozide cardiace, diuretice, glucagon; în caz de convulsii - intravenos diazepam; în caz de bronhospasm - β2- adrenomimetice inhalator.
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE DE UTILIZARE

Tratamentul nu trebuie înterupt brusc și doza recomandată nu trebuie modificată fără a consulta în prealabil medicul, deoarece aceasta poate duce la o afectare temporară a activi tății cardiace. Tratamentul nu se va sista brusc, mai ales la pacienții cu boală ischemică a cordului. Dacă întreruperea tratamentului este necesară, doza trebuie redusă treptat.
Monitorizarea pacienților care administrează Bikard-LF trebuie să includă monitorizarea frecvenței contracțiilor cardiace și a tensiunii arteriale (la începutul tratamentului - în fiecare zi, apoi o dată la 3-4 luni), ECG, glicemiei la pacienții cu diabet zaharat (1 dată la

4-5 luni). La pacienții vîrstnici, se recomandă monitorizarea funcției renale (1 dată la 4-5

luni). După inițierea tratamentului pacienților cu insuficiență cardiacă cronică cu doza de

1,25 mg, aceștia trebuie să fie examinați timp de 4 ore (frecvența contracțiilor cardiace,

tensiunea arterială, ECG).
Pacientul trebuie să învețe metodele de calcul a frecvenței contracțiilor cardiace și trebuie instruiți să se adreseze medicului în cazul când frecvența i contracțiilor cardiac

este mai mică de 50 bătăi/min.
Medicamentul se va administra cu precauție în următoarele cazuri:

- diabet zaharat cu fluctuații semnificative ale concentrației glucozei în sînge, simptomele

de reducere semnificativă a concentrației glucozei (hipoglicemie), cum ar fi tahicardia, palpitațiile, transpirația excesivă pot fi mascate;

- dietă strictă;

- efectuarea tratamentului de desensibilizare;

- bloc atrioventricular de gradul I;

- angina Prinzmetal;

-tulburări ale circulației arteriale periferice de gravitate ușoară pînă la moderată (la începutul tratamentului pot apărea simptome intense);

- psoriazis (inclusiv în anamneză).
Sistemul respirator: în caz de astm bronșic sau BPOC se recomandă administrarea

concomitentă a medicamentelor bronhodilatatoare. La pacienții cu astm bronșic este posibilă creșterea rezistenței căilor respiratorii, ceea ce determină necesitatea unei doze mai mari de β-adrenomimetice.
Reacții alergice: β-adrenoblocantele, inclusiv Bikard-LF pot crește sensibilitatea la alergeni și severitatea reacțiilor anafilactice din cauza slăbirii sistemului de reglare

compensatorie adrenergică sub influența β-adrenoblocantelor. Tratamentul cu epinefrină

nu asigură întotdeauna efectul terapeutic așteptat.
Anestezia generală: în caz de anestezie generală, trebuie luat în considerare riscul de

blocare a β-adrenoreceptorilor. Dacă este necesară întreruperea tratamentului cu Bikard-LF înaintea unei intervenții chirurgicale, aceasta se va efectua treptat și se va sista cu 48 ore înainte de anestezia generală. Medicul anestezist trebuie avertizat despre faptul că pacientul administrează Bikard-LF.
Feocromocitom: la pacienții cu tumori suprarenale (feocromocitom) Bikard-LF poate fi administrat numai în timpul tratamentului cu α-adrenoblocante.
Hipertiroidism: în timpul tratamentului cu Bikard-LF simptomele hiperfuncției glandei

tiroide (hipertiroidie) pot fi mascate.
La pacienții cu insuficiență cardiacă, în cazul prezenței uneia dintre situații clinice enumerate, bisoprololul trebuie administrat cu precauție în absența unei experiențe

terapeutice: diabet zaharat insulino-dependent (tip I), insuficiență renală severă,

insuficiență hepatică severă, cardiomiopatie restrictivă, boli cardiace congenitale,

valvulopatii cu dereglarea hemodinamicii, infarct miocardic în ultimele 3 luni.
Administrarea în sarcină și perioada de alăptare

Bisoprolol poate avea efect negativ asupra sarcinii și/sau a fătului/nou-născutului. β- adrenoblocantele reduc perfuzia placentară, ceea ce poate duce la reținerea de crestere,

moartea intrauterină a fătului, avort sau naștere prematură. La făt/nou-născut pot

apărea reacții adverse atunci cînd se administrează bisoprolol (de exemplu, hipoglicemie și bradicardie). În cazul administrării de către gravidă a bisoprololului, după naștere nou- născuții trebuie monitorizați pe parcursul a 3 zile, deoarece, este posibilă apariția hipoglicemiei și bradicardiei.
Nu se recomandă administrarea medicamentuluil în timpul alăptării. Eliminarea

bisoprololului în laptele matern nu a fost studiat.
Influența asupra capacității de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Avînd în vedere posibilitatea apariției diferitor reacții individuale manifestate prin scăderea tensiunii arteriale, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată. Studiile au aratat ca β1-adrenoblocantele selective nu manifestă acțiune directă asupra capacității de reacție.
INTERACȚIUNI CU ALTE MEDICAMENTE ȘI ALTE TIPURI DE INTERACȚIUNI

Bisoprololul mărește efectul altor medicamente antihipertensive. Glicozidele cardiace, metildopa, rezerpina și guanfacina, blocantele canalelor lente de calciu (verapamil, diltiazem), amiodarona și alte medicamente antiaritmice măresc riscul de a dezvolta sau de agravare a bradicardiei, blocului atrioventricular, insuficienței cardiace. Nifedipina poate duce la o scădere semnificativă a tensiunii arteriale. Diureticele, clonidina, simpatoliticele, hidralazina și alte medicamente antihipertensive pot duce la scăderea excesivă a tensiunii arteriale. Alergenii utilizați pentru imunoterapie sau extractele de alergeni pentru testele cutanate cresc riscul de reacții alergice sistemice severe sau anafilactice la pacienții care administrează bisoprolol.
Medicamentele de contrast cu conținut de iod, pentru administrare intravenoasă măresc

riscul de reacții anafilactice.
Fenitoina la administrare intravenoasă, medicamentele pentru anestezie generală prin inhalare (derivați de hidrocarburi) intensifică manifestările de acțiune cardiodepresivă și

probabilitatea de reducere a tensiunii arteriale.
Bisoprolol modifică eficacitatea insulinei și a medicamentelor antidiabetice orale,

maschează simptomele hipoglicemiei (tahicardia, creșterea tensiunii arteriale). Bisoprololul reduce clearance-ul lidocainei și xantinelor și crește concentrația lor în plasmă, mai ales la pacienții cu clearance-ul teofilinei inițial crescut sub influența fumatului.
Efectul hipotensiv este reducs de AINS (reținerea Na+ și blocarea sintezei prostaglandinelor în rinichi), glucocorticoizi și estrogeni (retenția Na+).
Bisoprolol prelungește acțiunea miorelaxantelor nedepolarizante și a efectului

anticoagulant al cumarinelor.
Antidepresivele tri- și tetraciclice, medicamentele antipsihotice (neurolepticele), etanolul, sedativele și somniferele acentuează deprimarea SNC.
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu inhibitoriiMAO din cauza unei creșteri semnificative a acțiunii hipotensive, intervalul de timp între tratamentul cu inhibitori

MAO și bisoprolol nu trebuie să fie mai mic de 14 zile.
Alcaloizii de ergot nehidrogenați cresc riscul de apariție a tulburărilor circulației periferice. Ergotamina crește riscul de apariție a circulației periferice. Sulfosalazina

crește concentrația plasmatică a bisoprololului. Rifampicina reduce timpul de

înjumătățire a bisoprololului.
Nu se recomandă administrarea intravenoasă a antagoniștilor de calciu și medicamentelor antiaritmice în timpil tratamentului cu bisoprolol.
PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 5 mg sau 10 mg. Cîte 10 comprimate în blister. Cîte 3, 5 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
Comprimate filmate 2,5 mg. Cîte 10 comprimate în blister. Cîte 3, 5 sau 6 blistere împreună cu instrucțiunea pentru administrare în cutie de carton.
PăSTRARE

1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:

atorvastatină (sub formă de atorvastatină calcică)-10 mg, 20 mg sau 40 mg; excipienţi: carbonat de calciu, crospovidonă, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc, celuloză microcristalină, Opadry II roz (talc, polietilenglicol, dioxid de titan (E171), alcool polivinilic, oxid de fier galben (E172), oxid de fier roşu (E172), oxid de fier negru (E172).
INDICAŢII TERAPEUTICE

- Hipercolesterolemie primară (heterozigotă familială şi neereditară), hiperlipidemie combinată (după clasificarea Fredrickson de tip IIa şi IIb), nivelul ridicat al trigliceridelor plasmatice (tip IV), disbetalipoproteinemie (tip III), în cazuri în care dieta nu asigură efectul scontat; hipercolesterolemie homozigotă familială, în cazuri în care dieta şi alte măsuri non-farmacologice nu asigură efectul aşteptat.
- Profilaxia secundară cu scop de reducere a riscului de boală ischemică a cordului/ateroscleroză şi riscul dezvoltării infarctului miocardic, stenocardiei, ictusului.
- Copii cu vîrsta 10-17 ani cu hipercolesterolemie heterozigotă familială-ca remediu adjuvant la dietă, pentru scăderea nivelului de colesterol, LDL-colesterolului şi Apo B.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Înainte de a începe tratamentul cu Lipromak-LF, este necesară o diagnosticare a nivelului de colesterol în sînge, ţinîndu-se cont de dieta cuvenită. Se indică exerciţii fizice şi măsuri ce duc la scăderea masei corporale, tratamentul afecţiunilor de bază. Pe parcursul întregii perioade de tratament, pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard. Preparatul se indică în doze de 10-80 mg 1 dată pe zi, indiferent de ora administrării, ţinîndu-se cont de administrarea comprimatelor - preponderent în aceeaşi parte a zilei, indiferent de mese. Dozele iniţiale şi de susţinere pot fi ajustate corespunzător valorilor iniţiale ale LDL - colesterolului, obiectivului şi eficacităţii terapiei. După 2-4 săptămîni de la începutul tratamentului cu Lipromak-LF, este necesară efectuarea lipidogramei şi ajustarea corespunzătoare a dozelor.
Hipercolesterolemie primară şi hiperlipidemie combinată (mixtă)

În majoritatea cazurilor, este suficientă o doză de 10 mg atorvastatină o dată pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în următoarele 2 săptămîni, iar răspunsul terapeutic maxim se obţine de obicei în 4 săptămîni. Modificările pozitive sunt menţinute prin administrarea de lungă durată a preparatului.
Hipercolesterolemie familială homozigotă.

Preparatul se indică în doze de 10-80 mg atorvastatină o dată pe zi, la orice oră, indiferent de mese. Doza iniţială şi doza de susţinere sunt stabilite individual. La majoritatea pacienţilor cu hipercolesterolemie familială homozigotă rezultatul pozitiv este obţinut prin administrarea dozei de 80 mg atorvastatină pe zi.
Hipercolesterolemie familială heterozigotă în practica pediatrică (copii 10-17 ani)

Tratamentul trebuie iniţiat cu Lipromak-LF în doză de 10 mg pe zi/ zilnic, maximum 20 mg o dată pe zi (dozele mai mari de 20 mg nu au fost studiate la acestă categorie de vîrstă). Dozele se stabilesc individual în funcţie de scopul terapiei, şi pot fi ajustate la interval de 4 săptămîni şi mai mult.
Administrarea la pacienţi cu insuficienţă renală

Afecţiunile renale nu influenţează concentraţia plasmatică a atorvastatinei şi nici scăderea LDL-colesterolului plasmatic, de aceea, nu este necesară ajustarea dozelor.
Administrarea la pacienţii vîrstnici

Eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu vîrsta mai mare de 60 de ani, care utilizează dozele recomandate, este similară cu cea întîlnită la alte grupe de vîrstă.
Administrarea la pacienţii cu dereglări hepatice

Lipromak-LF se administrează cu precauţie la pacienţii cu dereglări hepatice, din cauza eliminării lente din organism. Este recomandată monitorizarea indicilor clinici şi de laborator şi, odată cu depistarea unor modificări patologice, dozele trebuie micşorate sau tratamentul întrerupt.
Dacă se administrează concomitent Lipromak-LF şi inhibitorii CYP3A4, atunci este necesar:

- tratamentul trebuie iniţiat cu o doză minimă (10 mg), controlul obligator al lipidelor plasmatice pînă la ajustarea treptată a dozei.
- este admisă o pauză în administrarea de Lipromak-LF, dacă se administreză inhibitori CYP3A4 într-o cură de tratament de scurtă durată (de exemplu, administrarea de scurtă durată a preparatelor antibacterine cum ar fi claritromicina).
Recomandări la administrarea dozelor maxime de Lipromak-LF concomitent cu:

- ciclosporina-doza maximă nu trebuie să depăşească 10 mg;
- claritromicina-doza maximă nu trebuie să depăşească 20 mg;
- itraconazol-doza maximă nu trebuie să depăşească 40 mg.
https://bit.ly/2PXOXeJ

INDICAŢII TERAPEUTICE

- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, dimineaţa, pe stomacul gol, cu o cantitate mică de lichid.
Tratamentul hipertensiunii arteriale şi a anginei pectorale

La toţi pacienţii, doza se selectează individual,în dependență de frecvenţa contracţiilor cardiace şi starea pacientului.
Adulţi

De obicei, doza iniţială este de 5 mg 1 dată pe zi. La necesitate doza poate fi mărită pînă la 10 mg 1 dată/zi. Doza zilnică maximă este de 10 mg, 1 dată/zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/min) şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 10 mg pe zi.
Vîrstnici

De obicei reducerea dozei nu este necesară, doza de 5 mg pe zi poate fi suficientă pentru unii pacienţi şi poate fi redusă în cazuri de afecţiuni hepatice sau renale grave.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice

La începutul tratamentului cu Bikard-LF în cazul insuficienţei cardiace cronice, este obligatorie faza de titrare şi controlul medical cu regularitate. Tratamentul începe conform schemei de mai jos. Acest lucru poate necesita ajustarea individuală, în funcţie de cît de bine pacientul tolerează doza prescrisă.
Săptămîna de tratament Dozele şi regimul de administrare
Săptămîna 1 1,25 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 2 2,5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 3 3,75 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 4-8 5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 9-12 7,5 mg 1 dată pe zi
În continuare 10 mg 1 dată pe zi. CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate, insuficienţă cardiac acută sau insuficienţă cardiacă cronică decompensată, şoc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II-III, bloc sinoatrial, disfuncția nodului sinusal, bradicardie (frecvenţa contracţiilor cardiace mai puţin de 60 bătăi/min, în cazul tratamentului insuficienţei cardiace cronice;mai puţin de 50 bătăi/min. în alte situaţii clinice), cardiomegalie (fără semne de insuficienţă cardiacă), hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică mai mică de 100 mmHg-în cazul tratamentului insuficientei cardiace cornice şi 90 mmHg-în alte situaţii clinice), boli obstructive cronice pulmonare (BPOC) (inclusiv astm bronșic), tulburări severe ale circulaţiei periferice (inclusiv pacienţii cu sindrom Raynaud), sarcina, perioada de alăptare, administrarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminoxidază (MAO) (cu excepţia IMAO-B), acidoză metabolică, copii cu vîrsta sub 18 ani (siguranţa şi eficacitatea nu au fost determinate). Hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului.

Ce este Vasaprostan şi pentru ce se utilizează
Vasaprostan conţine o substanţă activă numită alprostadil, care este similară substanţei naturale din
organismul dumneavoastră, denumită prostaglandina E1. Acesta dilată vasele de sânge, astfel încât sângele
circulă mai uşor în membrele inferioare.
Vasaprostan este utilizat pentru tratarea „arteriopatiei obliterante cronice a membrelor inferioare în stadiul
III şi IV”, care produce dureri la nivelul membrelor inferioare şi dificultăţi de mers.
Nu se recomandă administrarea intravenoasă în arteriopatia obliterantă periferică în stadiul IV.
Cum să utilizaţi Vasaprostan
Vasaprostan se administrează de către personal medical specializat în administrarea acestui tip de
medicament, în unități sanitare special dotate.
Vasaprostan vi se va administra în mod normal printr-o perfuzie, medicamentul curgând continuu dintr-un
recipient, printr-un tub, în venă. Se poate utiliza şi o pompă cu ritm constant de perfuzare, în care
medicamentul este pompat printr-un tub într-o venă, în ritm controlat cu precizie.
Nu trebuie depăşită doza totală zilnică de 80 micrograme alprostadil. Acesta se va administra pe o perioadă
de aproximativ două ore. Vasaprostan vi se va administra o dată sau de două ori pe zi, în funcţie de doza
recomandată. Acest tratament vi se poate administra timp de 3-4 săptămâni sau mai mult. Medicul
dumneavoastră va decide cât de mult Vasaprostan vă este necesar.
3
Vasaprostan vi se poate administra şi în perfuzie într-o arteră. În acest caz, veţi primi o doză mai mică, de 10
sau 20 micrograme alprostadil. Medicul dumneavoastră va decide care este calea cea mai potrivită de
administrare.
Vasaprostan nu se administrează niciodată printr-o simplă injecţie cu ajutorul seringii.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau farmacistului.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea alprostadil:
Frecvente (afectează mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
 durere de cap,
 formarea unei colecții de sânge la locul de injectare,
 înroșirea bruscă și intensă a feței,
 înroșirea pielii,
 acumulare de apă în unele țesuturi moi (edem),
 spasme musculare,
 durere la locul de administrare,
 durere, umflare, vânătăi la nivelul locului de administrare (după administrarea în artere).
Mai puțin frecvente (afectează mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
 sensibilitate crescută,
 sensibilitate scăzută,
 stare aproape de leșin,
 creșterea frecvenței bătăilor inimii,
 durere de inimă,
 bătăi neregulate ale inimii,
 scăderea tensiunii arteriale maximale,
 tulburări ale venelor,
 scăderea valorilor tensiunii arteriale cu amețeli și vertij,
 mărirea dimensiunilor vaselor mici,
 tulburări ale circulației periferice,
 senzație de rău digestiv (greață) sau accentuarea ei,
 stare de rău digestiv (vărsătură) sau agravarea ei,
 uscăciunea mucoasei bucale,
 pierdere de sânge prin urină,
 durere la urinare,
 urinări noaptea iminente,
 sângerare de la nivelul uretrei,
 usturimi la urinare,
 tulburări ale erecției,
 erecție prelungită,
 reacții alergice (erupții cutanate însoțite uneori de febră, dureri articulare, transpirații, febră, frison),
 mâncărimea pielii,
 edem al scrotului,
 transpirații abundente,
 mărirea pupilelor,
 creșterea creatininei serice
4
 durere, înroșire, umflare, amorțire, mâncărime, senzație de căldură la nivelul locului de administrare
(după administrarea în vene).
Rare (afectează mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
 scăderea numărului de globule albe din sânge responsabile de coagularea acestuia (trombocitopenie),
 scăderea numărului de globule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecțiilor
(leucopenie),
 creșterea numărului de globule albe din sânge responsabile de apărarea împotriva infecțiilor
(leucocitoză),
 stare de confuzie,
 spasme musculare intense și generalizate (convulsii),
 bătăi neregulate ale inimii (aritmii),
 funcție insuficientă a mușchiului camerelor inferioare ale inimii (insuficiență cardiacă ventriculară),
 acumulare de lichide în plămân (edem pulmonar),
 erupție cutanată bine delimitată, supranivelată însoțită sau nu de mâncărime (urticarie),
 creșterea nivelului unor enzime hepatice în sânge.
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 din 10000 utilizatori):
 reacții alergice severe însoțite de leșin sau stare generală alterată.

Indicaţii terapeutice Tratamentul hipercolesterolemiei 2 Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani şi peste cu hipercolesterolemie primară (tipul IIa, inclusiv hipercolesterolemia familială heterozigotă) sau dislipidemie mixtă (tipul IIb) ca adjuvant la dietă, atunci când răspunsul la dietă şi la alte tratamente non-farmacologice (de exemplu exerciţiu fizic, scădere ponderală) nu este adecvat. Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani şi peste cu hipercolesterolemie familială homozigotă ca adjuvant la dietă şi la alte tratamente hipolipemiante (de exemplu LDL-afereză) sau în cazul în care astfel de tratamente nu sunt adecvate. Prevenţia evenimentelor cardiovasculare Prevenţia evenimentelor cardiovasculare majore la pacienţii la care se estimează că prezintă risc crescut pentru apariţia unui prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca adjuvant la măsurile corectoare a altor factori de risc. 4.2 Doze şi mod de administrare Înainte de iniţierea tratamentului pacientul trebuie instruit să urmeze o dietă standard de reducere a colesterolemiei care trebuie să continue pe durata tratamentului. Doza trebuie individualizată în funcţie de obiectivul tratamentului şi răspunsul pacientului, utilizând ghidurile curente.
Contraindicaţii Rosuvastatina este contraindicată: la pacienţii cu hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1, la pacienţii cu afecţiuni hepatice active inclusiv valori serice crescute persistente inexplicabile ale transaminazelor şi orice creşteri ale valorilor serice a transaminazelor mai mari de 3 x limita superioară a valorilor normale (LSVN), la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul al creatininei < 30 ml/min), la pacienţii cu miopatie, la pacienţii cărora li se administrează concomitent ciclosporină, în timpul sarcinii şi alăptă

Ce este Albumina umana si pentru ce se utilizeaza
Indicatii

Albumina umana contine o proteina denumita albumina, care se gaseste in componenta lichida
a sangelui (in plasma) si apartine grupului de medicamente denumite “substituenti de plasma si fractiuni proteice plasmatice”. Este obtinut din sange uman recoltat de la donatori de sange.
Albumina umana se utilizeaza pentru refacerea si mentinerea volumului plasmatic la pacientii care au pierdut sange sau lichide in cazul unor anumite conditii medicale. Alegerea albuminei, in locul altui inlocuitor artificial, precum si a dozei necesare va depinde de starea clinica a fiecarui pacient in parte.

Mod de administrare
Albumina umana este un medicament pentru uz spitalicesc. Prin urmare, medicamentul se va administra intr-un spital de catre personal medical calificat. In functie de specificul starii dumneavoastra de sanatate, medicul dumneavoastra va stabili cantitatea de medicament care va fi utilizata, frecventa administrarii dozelor si durata tratamentului. In cursul administrarii albuminei umane, medicul dumneavoastra va va supraveghea starea de sanatate, masurandu-va tensiunea arteriala si frecventa batailor inimii si va va efectua teste de sange, pentru a se asigura ca nu vi se administreaza prea multa albumina umana. Daca prezentati dureri de cap, dificultati la respiratie sau cresteri ale tensiunii arteriale,va rugam sa il informati pe medicul dumneavoastra.

Atentionari si precautii
Contraindicatii

Nu trebuie sa vi se administreze Albumina umana
- daca sunteti alergic la albumina umana sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.

Precautii

Inainte sa vi se administreze Albumina umana, adresati-va medicului dumneavoastra, farmacistului sau asistentei medicale.
- daca credeti ca aveti o reactie alergica in timpul tratamentului, insotita de dificultati la respiratie, senzatie de lesin sau alte simptome. Daca se intampla acest lucru, adresati-va imediat medicului dumneavoastra sau asistentei medicale, deoarece perfuzia trebuie oprita si poate fi necesara inceperea tratamentului pentru soc.
Daca aveti:
- insuficienta cardiaca decompensata
- tensiune arteriala mare
- varice esofagiene (umflare a venelor de la nivelul esofagului)
- edem pulmonar (lichid in plamani)
- tendinta la sangerare spontana
- anemie severa (deficit de celule rosii in sange)
- absenta a formarii urinei.
Interactiuni medicamentoase

Spuneti medicului dumneavoastra sau farmacistului daca luati,ati luat recent sau s-ar putea sa luati orice alte medicamente.
Nu se cunosc complicatii specifice in cazul administrarii de albumina umana concomitent cu alte medicamente.

Sarcina si alaptarea
Daca sunteti gravida sau alaptati, credeti ca ati putea fi gravida sau intentionati sa ramaneti gravida,
adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului pentru recomandari inainte de a utiliza acest medicament. Medicul dumneavoastra va decide daca puteti utiliza Albumina umana in timpul sarcinii si alaptarii.

Conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor
Nu au fost observate efecte asupra abilitatii de aconduce vehicule sau de a folosi utilaje.


Reactii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reactii adverse, cu toate ca acestea nu apar
la toate persoanele. Daca manifestati oricare dintrereactiile adverse mentionate mai jos, perfuzia trebuie oprita imediat si trebuie initiat tratamentul corespunzator:

- Soc anafilactic (foarte rare: poate sa apara la mai putin de 1 din 1000 de persoane)
- Reactii de hipersensibilitate/alergice (cu frecventa necunoscuta: frecventa nu poate fi estimata din datele disponobile)
Urmatoarele reactii adverse aufost de asemenea raportate:

Rare: apar la mai putin de 1 din 1000 de persoane
- greata (senzatie de rau);
- inrosirea fetei;
- eruptie trecatoare pe piele;
- febra.

Cu frecventa necunoscuta: frecventa nu poate fi estimata din datele disponibile
- dureri de cap;
- alterarea gustului;
- batai neregulate ale inimii;
- batai rapide ale inimii;
- tensiune arteriala anormal de mica;
- acumularea de lichid in plamani;
- senzatie de sufocare sau dificultati la respiratie;
- varsaturi;
- urticarie;
- mancarimi;
- frisoane;
Daca manifestati orice reactii adverse, adresati-va medicului dumneavoastra, farmacistului sau asistentei medicale. Acestea includ orice posibile reactii adverse nementionate in acest prospect.

Cum se pastreaza Albumina umana
Nu lasati acest medicament la vederea si indemana copiilor.
Nu utilizati acest medicament dupa data de expirare inscrisa peeticheta. Data de expirare se refera la ultima zi a lunii respective.
A nu se pastra la temperaturi peste 25 grade Celsius.
A nu se congela.
A se tine flaconul din sticla in ambalajul original pentru a fi protejat de lumina.
Odata ce flaconul a fost deschis, continutul trebuie utilizat imediat.
Nu utilizati Albumina umana daca solutia este tulbure sau prezinta particule.

Rosustar 20 mg comprimate filmate Fiecare comprimat filmat conţine rosuvastatină (sub formă de rosuvastatină calcică) 20 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat. Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
INDICAŢII TERAPEUTICE Tratamentul hipercolesterolemiei Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste cu hipercolesterolemie primară (tip IIa, incluzând hipercolesterolemie familială heterozigotă) sau dislipidemie mixtă (tip IIb), în asociere cu dieta, atunci când răspunsul la dietă şi la alte metode non-farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere ponderală) este inadecvat. Hipercolesterolemie familială homozigotă, în asociere cu dieta şi alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau dacă astfel de tratamente nu sunt adecvate. Prevenirea evenimentelor cardiovasculare Prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore la pacienţii care sunt consideraţi a avea un risc crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca tratament adjuvant pentru corectarea altor factori de risc.
Doze şi mod de administrare Înainte de iniţierea tratamentului, pacientul trebuie să înceapă o dietă hipolipemiantă, care trebuie continuată în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată, în funcţie de obiectivul terapeutic şi de răspunsul pacientului, utilizând ghidurile clinice actuale. Rosustar poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente.
Contraindicaţii Rosustar este contraindicat: - la pacienţii cu hipersensibilitate la rosuvastatină sau la oricare dintre excipienţi; - la pacienţii cu afecţiuni hepatice active, incluzând pe cei cu creşteri inexplicabile, persistente ale valorilor serice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a valorilor serice ale transaminazelor de peste 3 ori limita superioară a normalului (LSN); - la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 30 ml/min); - la pacienţii cu miopatie; - la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină; - în timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri adecvate de contracepţie. Administrarea dozei de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie/rabdomioliză. Aceşti factori includ: - insuficienţă renală moderată (clearance creatinină < 60 ml/min); - hipotiroidie; - antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare; - antecedente personale de toxicitate musculară la alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau fibrat; - consum de alcool etilic în cantitate mare; - situaţii în care poate să apară creşterea volemiei; - pacienţi asiatici; - tratament concomitent cu fibraţi (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.2).
https://bit.ly/2QU2yEA