Sistemul cardio-vascular

Indicaţii terapeutice Tratamentul hipercolesterolemiei Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani sau peste, cu hipercolesterolemie primară (tip IIa, inclusiv hipercolesterolemie familială heterozigotă) sau dislipidemie mixtă (tip IIb), în asociere cu dieta, atunci când răspunsul la dietă şi la alte metode non-farmacologice (de exemplu exerciţii fizice, scădere ponderală) este inadecvat. Hipercolesterolemie familială homozigotă, în asociere cu dieta şi alte tratamente hipolipemiante (de exemplu afereza LDL) sau dacă astfel de tratamente nu sunt adecvate. Prevenirea evenimentelor cardiovasculare Prevenirea evenimentelor cardiovasculare majore la pacienţii care sunt consideraţi a avea un risc crescut pentru un prim eveniment cardiovascular (vezi pct. 5.1), ca tratament adjuvant pentru corectarea altor factori de risc. 4.2. Doze şi mod de administrare Doze: Înainte de iniţierea tratamentului, pacientul trebuie să înceapă o dietă hipolipemiantă, care trebuie continuată în timpul tratamentului. Doza trebuie individualizată, în funcţie de obiectivul terapeutic şi de răspunsul pacientului, utilizând ghidurile clinice actuale.
Mod de administrare: Rosuvastatină Atb poate fi administrat în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. 4.3. Contraindicaţii Rosuvastatină Atb este contraindicat: - la pacienţii cu hipersensibilitate la rosuvastatină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.; - la pacienţii cu afecţiuni hepatice active, incluzând pe cei cu creşteri inexplicabile, persistente ale valorilor serice ale transaminazelor şi în cazul oricărei creşteri a valorilor serice ale transaminazelor de peste 3 ori limita superioară a normalului (LSN); - la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină < 30 ml/min); - la pacienţii cu miopatie; - la pacienţii trataţi concomitent cu ciclosporină; - în timpul sarcinii şi alăptării, precum şi la femei aflate la vârsta fertilă, care nu utilizează măsuri adecvate de contracepţie. Administrarea dozei de 40 mg este contraindicată la pacienţii cu factori predispozanţi pentru miopatie/rabdomioliză. Aceşti factori includ: - - insuficienţă renală moderată (clearance creatinină < 60 ml/min) - - hipotiroidie - - antecedente personale sau familiale de afecţiuni musculare ereditare - - antecedente personale de toxicitate musculară la alt inhibitor de HMG-CoA reductază sau fibrat - - consum de alcool etilic în cantitate mare - - situaţii în care poate să apară creşterea volemiei - - pacienţi asiatici - - tratament concomitent cu fibraţi (vezi pct. 4.4, 4.5 şi 5.2).
https://bit.ly/2RwwfeP

Indicaţii terapeutice
Meldonat-LF este indicat în cadrul tratamentului complex în următoarele situații:
- afecțiuni cardio-vasculare: angină pectorală de efort stabilă, insuficienţă cardiacă cronică (clasa
funcțională I-III NYHA), cardiomiopatie, tulburări funcționale ale sistemului cardio-vascular;
- tulburări acute și cronice ale circulaţiei sanguine cerebrale;
- reducerea capacităţii de muncă, suprasolicitare fizică și psiho-emoțională;
- perioada de recuperare după dereglări circulatorii cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale și
encefalită. Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Administrare intravenoasă. Deoarece este posibil efect excitant, se recomandă administrarea
medicamentului în prima jumătate a zilei. Administrarea medicamentului nu necesită o preparare
prealabilă specială.
La adulți se administrează câte 500-1000 mg pe zi intravenos, administrând toată doza odată sau
divizată în 2 prize. Doza zilnică maximă este de 1000 mg.
Luând în considerare posibilitatea de apariție a efectului stimulant, se recomandă administrarea
Meldonat-LF în prima jumătate a zilei.
La pacienții vârstnici nu există recomandări speciale cu privire la administrarea medicamentului.
La pacienții vârstnici cu afecțiuni hepatice și/sau renale este necesară administrarea unor doze mai
mici.
La copii este contraindicată administrarea Meldonat-LF din cauza lipsei datelor privind eficacitatea
și siguranța administrării.
Durata tratamentului este stabilită de către medic.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la meldoniu;
- insuficiență renală și hepatică (nu există date suficiente privind siguranța utilizării);
2
- sarcina și perioada de alăptare;
- copii și adolescenți cu vîrsta sub 18 ani (siguranța utilizării nu a fost confirmată). https://bit.ly/3wPNRB2

Indicaţii terapeutice
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală.  Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
 hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
 insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
 șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
 cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
 pericardită constrictivă;
 tamponadă cardiacă;
 hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
 hipovolemie severă;
 anemie severă;
 în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
 în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.

Ce este TORVACARD şi pentru ce se utilizează TORVACARD aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de statine, care reglează lipidele (grăsimile) din organism. TORVACARD este utilizat pentru scăderea concentraţiei de lipide cunoscute sub numele de colesterol şi trigliceride din sânge, atunci când regimul alimentar şi schimbarea modului de viaţă au eşuat. Dacă aveţi un risc crescut de boală cardiacă, TORVACARD poate fi utilizat pentru a reduce acest risc, chiar dacă valoarea colesterolului dumneavoastră este normală. În timpul tratamentului trebuie continuată o dietă standard de reducere a colesterolului.
Cum să utilizați TORVACARD Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Înainte de începerea tratamentului, medicul vă va recomanda o dietă cu conţinut scăzut în colesterol, pe care trebuie să o menţineţi şi în timpul terapiei cu TORVACARD. Doza uzuală de început pentru TORVACARD este de 10 mg o dată pe zi la adulţi şi copii cu vârsta de 10 ani sau peste. Această doză poate fi crescută de către medicul dumneavoastră dacă este necesar, până când se ajunge la doza care vă este necesară. Medicul dumneavoastră va modifica doza la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă de TORVACARD este de 80 mg o dată pe zi la adulţi şi de 20 mg o dată pe zi la copii. Comprimatele de TORVACARD trebuie înghiţite întregi cu apă şi pot fi luate în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Cu toate acestea, încercaţi să luaţi comprimatele în acelaşi moment al zilei. Durata tratamentului cu TORVACARD este determinată de către medicul dumneavoastră. Vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că efectul TORVACARD este prea puternic sau prea slab. Utilizarea la copii TORVACARD nu este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta sub 10 ani.
https://bit.ly/33ltpMn

DESCRIEREA PRODUSULUI

Inestom 1 g/10 ml soluţie orală

Levocarnitină
1. Ce este Inestom şi pentru ce se utilizează

Inestom conţine levocarnitină, este un constituent natural al celulei care joacă un rol fundamental în producerea şi transportul energiei celulare.
Inestom soluţie orală se utilizează în tratamentul deficienţei primare şi secundare de carnitină la adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Inestom

Nu utilizaţi Inestom:
Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la levocarnitină sau la oricare dintre celelalte componente (vezi pct. 6). Preparatul conţine metilparaben, propilparaben și poate provoca reacţii alergice (pot fi întârziate).
Atenţionări şi precauţii

Consultaţi medicul dumneavoastră înainte de a lua Inestom dacă:
- aveţi probleme severe ale funcţiei renale (insuficienţă renală, faza terminală a bolii renale care necesită dializă)
- dacă sunteţi diabetici, şi utilizaţi insulină sau hipoglicemiante orale. Medicul dumneavoastră vă va recomanda să verificaţi frecvent nivelului plasmatic al glucozei şi la necesitate el va ajusta tratamentul hipoglicemic
- dacă administrați produse anticoagulante
Copii şi adolescenţi

Nu se utilizeză.
Inestom împreună cu alte medicamente

Pacientii care administrează Inestom concomitent cu preparate cumarinice cu acțiune anticuagulantă a sângelui, trebuie să se verifice coagularea sângelui săptămânal până când acesta devine stabil, iar apoi lunar. La pacienţii diabetici, care administrează insulină sau hipoglicemiante orale, administrarea de Inestom poate conduce la hipoglicemie.
Inestom cu alimente, băuturi şi alcool

Soluţia orală poate fi administrată nediluată sau diluată cu apă sau suc de fructe.
Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, informaţi medicul dumneavoastră sau farmacistul pentru recomandări înainte de a utiliza acest medicament. Luând în considerare consecințele grave pentru o femeie gravidă care are deficit de carnitină sistemică primară, riscul pentru mama de la întreruperea tratamentului pare mai mare decât riscul teoretic asupra fătului dacă se continuă tratamentul. Levocarnitina este o componentă normală a laptelui uman. Utilizarea suplimentară a levocarnitinei la mamele care alăptează nu a fost studiată.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Nu se cunosc efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3. Cum să luaţi Inestom

Luaţi întotdeauna acest preparat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Dacă nu sunteţi sigur trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul. Inestom se administrează pe cale orală. Soluţia orală poate fi administrată nediluată sau diluată cu apă sau suc de fructe.
Adulţii şi copii cu vârsta peste 12 ani: pe parcursul tratamentului se recomandă monitorizarea nivelului carnitinei libere şi acilcarnitinei în plasmă şi urină.
Tratamentul tulburărilor metabolice congenitale

Regimul de dozare depinde de tulburările metabolice congenitale implicate şi gradul de severitate în timpul tratamentului. Cu toate acestea, următoarele recomandaţii pot fi considerate ca un ghid general. Doze de până la 200 mg/kg, divizate în 2-4 prize, se recomandă în tratamentul cronic în unele tulburări metabolice, pe când în altele sunt suficiente doze mai mici. Dacă simptomele clinice şi biochimice nu se ameliorează, dozele pot fi crescute pe scurt timp. În decompensarea metabolică se recomandă doze maxime până la 400 mg/kg/zi pe cale orală sau intravenoasă.
Hemodializă-tratamentul de întreţinere

Dacă beneficiul clinic semnificativ este obţinut la prima cură de administrare intravenoasă de Inestom, atunci tratamentul de întreţinere poate constitui 1 g Inestom administrat oral. În ziua dializei administrarea de Inestom se va efectua la sfârşitul şedinţei de hemodializă.
Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Inestom

A se păstra la temperaturi sub 25°C.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.

Tabletele sub formă de capsule gelatinoase moi sunt sublingual (sub limbă). Dacă puneți pilula în gură, ar trebui să așteptați dizolvarea completă. Dacă este necesar să se obțină un efect terapeutic mai rapid, capsula trebuie zdrobită cu dinți. Doză unică de medicament - o capsulă. În cazul atacurilor repetate de angina pectorală, este permisă reluarea tratamentului. Nu luați mai mult de 6 comprimate pe zi. Durata tratamentului nu trebuie să depășească 7 zile.
Contraindicații și efecte secundare
hipersensibilitate la substanțe în compoziția tabletelor; faza acută de infarct miocardic; hipertensiune arterială; tulburări acute ale circulației cerebrale (accident vascular cerebral); vârsta copiilor până la 6 ani.

1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:

atorvastatină (sub formă de atorvastatină calcică)-10 mg, 20 mg sau 40 mg; excipienţi: carbonat de calciu, crospovidonă, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, talc, celuloză microcristalină, Opadry II roz (talc, polietilenglicol, dioxid de titan (E171), alcool polivinilic, oxid de fier galben (E172), oxid de fier roşu (E172), oxid de fier negru (E172).
INDICAŢII TERAPEUTICE

- Hipercolesterolemie primară (heterozigotă familială şi neereditară), hiperlipidemie combinată (după clasificarea Fredrickson de tip IIa şi IIb), nivelul ridicat al trigliceridelor plasmatice (tip IV), disbetalipoproteinemie (tip III), în cazuri în care dieta nu asigură efectul scontat; hipercolesterolemie homozigotă familială, în cazuri în care dieta şi alte măsuri non-farmacologice nu asigură efectul aşteptat.
- Profilaxia secundară cu scop de reducere a riscului de boală ischemică a cordului/ateroscleroză şi riscul dezvoltării infarctului miocardic, stenocardiei, ictusului.
- Copii cu vîrsta 10-17 ani cu hipercolesterolemie heterozigotă familială-ca remediu adjuvant la dietă, pentru scăderea nivelului de colesterol, LDL-colesterolului şi Apo B.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Înainte de a începe tratamentul cu Lipromak-LF, este necesară o diagnosticare a nivelului de colesterol în sînge, ţinîndu-se cont de dieta cuvenită. Se indică exerciţii fizice şi măsuri ce duc la scăderea masei corporale, tratamentul afecţiunilor de bază. Pe parcursul întregii perioade de tratament, pacientul trebuie să urmeze o dietă hipocolesterolemiantă standard. Preparatul se indică în doze de 10-80 mg 1 dată pe zi, indiferent de ora administrării, ţinîndu-se cont de administrarea comprimatelor - preponderent în aceeaşi parte a zilei, indiferent de mese. Dozele iniţiale şi de susţinere pot fi ajustate corespunzător valorilor iniţiale ale LDL - colesterolului, obiectivului şi eficacităţii terapiei. După 2-4 săptămîni de la începutul tratamentului cu Lipromak-LF, este necesară efectuarea lipidogramei şi ajustarea corespunzătoare a dozelor.
Hipercolesterolemie primară şi hiperlipidemie combinată (mixtă)

În majoritatea cazurilor, este suficientă o doză de 10 mg atorvastatină o dată pe zi. Răspunsul terapeutic este evident în următoarele 2 săptămîni, iar răspunsul terapeutic maxim se obţine de obicei în 4 săptămîni. Modificările pozitive sunt menţinute prin administrarea de lungă durată a preparatului.
Hipercolesterolemie familială homozigotă.

Preparatul se indică în doze de 10-80 mg atorvastatină o dată pe zi, la orice oră, indiferent de mese. Doza iniţială şi doza de susţinere sunt stabilite individual. La majoritatea pacienţilor cu hipercolesterolemie familială homozigotă rezultatul pozitiv este obţinut prin administrarea dozei de 80 mg atorvastatină pe zi.
Hipercolesterolemie familială heterozigotă în practica pediatrică (copii 10-17 ani)

Tratamentul trebuie iniţiat cu Lipromak-LF în doză de 10 mg pe zi/ zilnic, maximum 20 mg o dată pe zi (dozele mai mari de 20 mg nu au fost studiate la acestă categorie de vîrstă). Dozele se stabilesc individual în funcţie de scopul terapiei, şi pot fi ajustate la interval de 4 săptămîni şi mai mult.
Administrarea la pacienţi cu insuficienţă renală

Afecţiunile renale nu influenţează concentraţia plasmatică a atorvastatinei şi nici scăderea LDL-colesterolului plasmatic, de aceea, nu este necesară ajustarea dozelor.
Administrarea la pacienţii vîrstnici

Eficacitatea şi siguranţa la pacienţii cu vîrsta mai mare de 60 de ani, care utilizează dozele recomandate, este similară cu cea întîlnită la alte grupe de vîrstă.
Administrarea la pacienţii cu dereglări hepatice

Lipromak-LF se administrează cu precauţie la pacienţii cu dereglări hepatice, din cauza eliminării lente din organism. Este recomandată monitorizarea indicilor clinici şi de laborator şi, odată cu depistarea unor modificări patologice, dozele trebuie micşorate sau tratamentul întrerupt.
Dacă se administrează concomitent Lipromak-LF şi inhibitorii CYP3A4, atunci este necesar:

- tratamentul trebuie iniţiat cu o doză minimă (10 mg), controlul obligator al lipidelor plasmatice pînă la ajustarea treptată a dozei.
- este admisă o pauză în administrarea de Lipromak-LF, dacă se administreză inhibitori CYP3A4 într-o cură de tratament de scurtă durată (de exemplu, administrarea de scurtă durată a preparatelor antibacterine cum ar fi claritromicina).
Recomandări la administrarea dozelor maxime de Lipromak-LF concomitent cu:

- ciclosporina-doza maximă nu trebuie să depăşească 10 mg;
- claritromicina-doza maximă nu trebuie să depăşească 20 mg;
- itraconazol-doza maximă nu trebuie să depăşească 40 mg.
https://bit.ly/2PXOXeJ

Descriere produs                                                                                                                         Polividonul este un oligopolimer solubil in apa. Are proprietatea de a absoarbi toxinele din singe, impreuna cu care se elimina din organism, manifestind efect detoxifiant. Mareste irigatia sangvina renala, stimuleaza filtratia glomerulara si diureza.
Indicatii :
Arsurile in faza intoxicatiei, infectiile gastrointestinale acute, boala actinica in
faza toxica, intoxicatiile postoperatorii, toxicoza gravidelor, boala hemolitica si
toxemiile nou-nascutilor, septicemiile cu intoxicatie. Pentru administrarea
enterala in infectiile gastrointestinale acute, toxico-infectiile alimentare,
insuficienta hepatica si renala acuta, toxicoza gravidelor si alte intoxicatii.
Utilizare terapeutica :
In perfuzie i.v., adulti 300-500 ml cu viteza 40-80 pic/min. Copii 5-10 ml/kg.
Numarul administrarilor se determina in mod individual. Solutia se incalzeste prealabil (in 100 ml apa fiarta) de 1-3 ori pe zi.
Durata tratamentului se determina in mod individual.
Efecte adverse :
In administrarea intra venos rapida hipotensiune arteriala, tahicardie, dificultati
respiratorii. In administrarea orala greata, varsaturi.                                                                    Precautii                                                                                                                                                        La aparitia tahicardiei sau hipotensiunii arteriale perfuzia trebuie stopata.

Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile
Ivabradina este indicată pentru tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile la adulţi
cu boală coronariană şi ritm sinusal normal și frecvență cardiacă ≥ 70 bătăi per minut (bpm).
Ivabradina este indicată:
 la adulţi care au intoleranţă sau contraindicaţie la utilizarea de beta-blocante
2
 în asociere cu beta-blocante la pacienţi insuficient controlaţi cu o doză optimă de betablocant.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
Ivabradina este indicată în insuficienţa cardiacă cronică clasa II-IV NYHA cu disfuncţie sistolică, la
pacienţi în ritm sinusal şi a căror frecvenţă cardiacă este ≥ 75 bpm, în asociere cu tratamentul
standard incluzând beta-blocante sau atunci când tratamentul cu beta-blocante este contraindicat sau
nu este tolerat (vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Doze
Pentru diferitele doze, sunt disponibile comprimate filmate conţinând ivabradină 5 mg, respectiv 7,5
mg.
Tratamentul simptomatic al anginei pectorale cronice stabile
Se recomandă ca decizia de a iniția sau de a modifica tratamentul să se bazeze pe datele disponibile
provenind din măsurări în serie ale frecvenței cardiace, ECG sau monitorizarea ambulatorie timp de
24 ore.
Doza de iniţiere nu trebuie să depășească 5 mg ivabradină de două ori pe zi la pacienții cu vârsta
sub 75 ani. După trei-patru săptămâni de tratament, dacă pacientul este încă simptomatic, în cazul în
care doza inițială este bine tolerată și frecvența cardiacă în repaus se menține peste 60 bpm, doza
poate fi crescută până la următoarea doză mai mare, la pacienții la care se administrează 2,5 mg sau
5 mg de două ori pe zi.
Doza de întreținere nu trebuie să depășească 7,5 mg de două ori pe zi.
Dacă simptomele de angină pectorală nu se ameliorează în decurs de 3 luni după începerea
tratamentului, tratamentul cu ivabradină trebuie întrerupt.
În plus, dacă există doar un răspuns limitat din punct de vedere al simptomelor și nu există o
reducere relevantă clinic a frecvenței cardiace în repaus, în decurs de trei luni, trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului.
Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade sub 50 bpm în repaus sau pacientul prezintă
simptome asociate bradicardiei, cum sunt: ameţeli, fatigabilitate sau hipotensiune arterială, doza
trebuie diminuată treptat, până la cea mai mică doză de 2,5 mg de două ori pe zi (o jumătate de
comprimat de 5 mg de două ori pe zi). După reducerea dozei, frecvența cardiacă trebuie
monitorizată (vezi pct. 4.4). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul în care persistă scăderea
frecvenţei cardiace sub 50 bpm sau simptomele de bradicardie, cu toate că doza a fost redusă.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
Tratamentul trebuie iniţiat numai la pacienţii cu insuficienţă cardiacă stabilă. Este recomandat ca
medicul curant să aibă experienţă în tratarea insuficienţei cardiace cronice.
De obicei, doza de iniţiere recomandată este de 5 mg ivabradină de două ori pe zi. După două
săptămâni de tratament, doza poate fi mărită la 7,5 mg ivabradină de două ori pe zi, dacă frecvenţa
cardiacă se menţine peste 60 bpm în repaus, sau diminuată la 2,5 mg ivabradină de două ori pe zi (o
jumătate de comprimat de 5 mg de două ori pe zi), dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bpm
în repaus sau în cazul simptomelor asociate bradicardiei, cum sunt ameţeli, fatigabilitate sau
hipotensiune arterială. Dacă frecvenţa cardiacă este între 50 şi 60 bpm, trebuie păstrată doza de 5
mg de două ori pe zi.
Dacă, în timpul tratamentului, frecvenţa cardiacă scade persistent sub 50 bpm în repaus sau dacă
pacientul prezintă simptome asociate bradicardiei, doza trebuie diminuată până la următoarea doză
mai mică la pacienţii care primesc 7,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori pe zi. Dacă
frecvenţa cardiacă creşte persistent peste 60 bpm în repaus, doza poate fi crescută până la
următoarea doză mai mare la pacienţii care primesc 2,5 mg de două ori pe zi sau 5 mg de două ori
pe zi.
3
Tratamentul trebuie întrerupt dacă frecvenţa cardiacă se menţine sub 50 bpm sau dacă persistă
simptomele de bradicardie (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele se administrează oral, de două ori pe zi, dimineaţa şi seara, în timpul meselor (vezi
pct. 5.2).
Contraindicaţii
 Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
 Frecvenţa cardiacă în repaus mai mică de 70 bătăi/minut înaintea inițierii tratamentului;
 Şoc cardiogen;
 Infarct miocardic acut;
 Hipotensiune arterială severă (< 90/50 mmHg);
 Insuficienţă hepatică severă;
 Sindromul sinusului bolnav;
 Bloc sino-atrial;
 Insuficienţă cardiacă acută sau instabilă;
 Dependenţă de pacemaker (frecvenţă cardiacă impusă exclusiv de pacemaker);
 Angină pectorală instabilă;
 Bloc AV gradul 3;
 Asociere cu inhibitorii puternici ai citocromului P450 3A4, cum sunt: antifungice de tip azolic
(ketoconazol, itraconazol), antibiotice macrolidice (claritromicină, eritromicină per os,
josamicină, telitromicină), inhibitori ai proteazei HIV (nelfinavir, ritonavir) şi nefazodonă
(vezi pct. 4.5 şi 5.2);
 Asociere cu verapamil sau diltiazem, care sunt inhibitori moderați de CYP3A4 cu proprietăți
4
de reducere a frecvenței cardiace (vezi pct. 4.5);
 Sarcină, alăptare și femei aflate la vârsta fertilă care nu utilizează măsuri contraceptive
adecvate (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3esq442

Indicaţii terapeutice
Tratamentul de durată şi profilaxia crizelor de angină pectorală.  Doze şi mod de administrare
Doze
Dacă medicul nu a prescris altfel:
Adulţi:
Kardiket 20 mg: câte 1 comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid
dinitrat de 2 ori pe zi). La pacienţii care necesită doze mai mari de isosorbid dinitrat
doza poate fi mărită până la 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Kardiket 40 mg: câte 1 comprimat pe zi (corespunzător la 40 mg isosorbid dinitrat)
sau câte ½ comprimat de 2 ori pe zi (corespunzător la 20 mg isosorbid dinitrat de 2
ori pe zi). În cayuri excepționale doza poate fi mărită până la 1 comprimat Kardiket
40 mg de 2 ori pe zi (corespunzător la 80 mg isosorbid dinitrat). Pentru a obține
efectul total al medicamentului, în cazul administrării de 2 ori pe zi a doua/următoarea
doză trebuie administrată peste 6-8 ore după prima doză.
Vârstnici:
Nu există dovezi care ar sugera despre necesitatea ajustării dozei la pacienţii
vârstnici.
Copii:
Siguranţa şi eficacitatea nu a fost încă stabilită la copii.
Mod de administrare
Kardiket se administrează pe cale orală.
Comprimatele se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de lichid
(ex. 1 pahar de apă).
Tratamentul trebuie inițiat cu doze mici care pot fi crescute lent până la nivelul
necesar. Contraindicaţii
Kardiket este contraindicat în:
 hipersensibilitate la substanța activă, la alţi nitraţi organici sau la alți excipienți
enumerați la pct 6.1;
 insuficienţa circulatorie acută (şoc, colaps circulator);
 șoc cardiogen (cu excepţia cazurilor când se iau măsuri de menţinere a presiunii
diastolice adecvate);
 cardiomiopatie hipertrofică obstructivă;
 pericardită constrictivă;
 tamponadă cardiacă;
 hipotensiune arterială marcată (tensiunea sistolică sub 90 mm Hg);
 hipovolemie severă;
 anemie severă;
 în perioada terapiei cu nitrați, inhibitorii fosfodiesterazei tip 5 (ex. sildenafil,
vardenafil, tadalafil) nu trebuie administrați;
 în perioada terapiei cu nitrați, riociguat, un stimulator al guanilat ciclazei solubile
nu trebuie administrați.

Indicaţii
Dereglările ritmului cardiac legate de efectul toxic al digitalei, extrasistolia recentă, paroxismele de fluter atrial. Insuficienţa cardiacă cronică, angina pectorală, stările de şoc de diversă geneză.

Utilizare terapeutică

Câte 10-20 ml în perfuzie i/v de 1-2 ori pe zi. Soluţia injectabilă se diluează în 100 sau respectiv 200 ml apă injectabilă sau soluţie 5% de glucoză şi se administrează cu rata de 25 picături/min. Poate fi administrat în jet diluând soluţia injectabilă într-un volum egal de apă injectabilă sau soluţie 5% de glucoză. Viteza perfuziei este de 5 ml/min.

Efecte adverse

Sunt posibile ameţeli care dispar la micşorarea dozei.

Contraindicaţii

Blocul atrio-ventricular de gradul II sau III, îndeosebi asociat cu alte dereglări de ritm. Insuficienţa renală acută sau cronică, hiperkaliemia.

Compozitie
Fiecare drajeu contine 200 mg hemoderivat deproteinizat din sange de vitel.

Manitol sol. perf. 20% 250 ml N1

1. CE ESTE MANITOL HF ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Numele medicamentului dumneavoastră este MANITOL . Substanţa activă este manitolul. Manitolul este un diuretic utilizat pentru eliminarea excesului de apă din organism.
Manitolul este indicat:
- dacă urinaţi foarte puţin şi rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal sau dacă există riscul producerii blocajului renal
- pentru tratamentul edemului cerebral (acumulare de lichide în ţesuturile de la nivelul creierului), prin scăderea tensiunii crescute din creier
- în caz de tensiune crescută în interiorul ochiului în cadrul crizei de glaucom acut sau înaintea unei operaţii la nivelul ochiului
- pentru creşterea eliminării prin urină a substanţelor toxice în caz de intoxicaţie.
2. &ÎNAINTE DE A VI SE ADMINISTRA MANITOL
Nu vi se va administra MANITOL
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la MANITOL sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului
- dacă suferiţi de afectarea severă a inimii
- dacă aveţi blocaj renal (anurie)
- în caz de hiperosmolaritate plasmatică preexistentă
- dacă sunteţi foarte deshidratat (aţi pierdut multe lichide prin vărsături, diaree sau nu aţi băut lichide)
- în caz de congestie pulmonară sau edem pulmonar acut
- dacă aveţi anumite leziuni la nivelul creierului
- dacă aveţi sângerare la nivelul creierului, cu excepţia situaţiilor determinate de necesitatea deschiderii craniului în cadrul unei operaţii.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi MANITOL
- dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este grav afectată
- dacă aveţi o afecţiune a rinichilor sau dacă sunteţi tratat cu medicamente toxice pentru rinichi
- dacă aveţi o concentraţie scăzută de sodiu în sânge. &În acest caz, tratamentul cu MANITOL vă poate agrava afecţiunea
- dacă sunteţi deshidratat
- dacă volumul de urină eliminată scade în cursul tratamentului. Dacă reducerea volumului de urină este în legătură cu deteriorarea funcţiei rinichiului, administrarea de MANITOL trebuie întreruptă.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre acestea este sau a fost valabilă în cazul dumneavoastră.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Anumite medicamente pot modifica efectul MANITOL sau acesta din urmă poate modifica efectele altor medicamente, dacă sunt administrate concomitent.
Următoarele medicamente interacţionează cu manitolul, dacă sunt administrate concomitent:
- alte diuretice. Acestea pot creşte efectele manitolului, fiind necesară modificarea dozei.
- ciclosporină (medicament utilizat pentru scăderea riscului respingerii de către organism a organului transplantat)
- litiu (utilizat în unele afecţiuni psihice)
- antibiotice aminoglicozidice
- blocante neuromusculate depolarizante (utilizate în timpul anesteziei pentru paralizarea muşchilor)
- anticoagulante orale (utilizate pentru a subţia sângele)
- digoxina (utilizată în diferite afecţiuni ale inimii).
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Efectul utilizării MANITOL la gravide nu este cunoscut. Ca urmare, nu trebuie să utilizaţi MANITOL în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, credeţi că sunteţi gravidă sau vreţi să rămâneţi gravidă.
Nu se cunoaşte dacă MANITOL trece în lapte. Ca urmare. nu utilizaţi acest medicament dacă alăptaţi sau întrerupeţi alăptarea pe durata tratamentului.
3. CUM SE ADMINISTREAZĂ MANITOL
Medicul dumneavoastră vă va administra MANITOL HF în funcţie de vârsta, greutatea şi starea dumneavoastră de sănătate (rezultatele analizelor de sânge, alte boli asociate). De asemenea, doza care vă va fi administrată depinde şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală zilnică este 250 până la 1000 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 200 g MANITOL ). &Într-o sesiune poate fi adminstrată o doză maximă de 250 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 g MANITOL ). &În majoritatea cazurilor, răspunsul la tratament se obţine după administrarea unei doze zilnice de 250 până la 500 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 100 g MANITOL pe zi).
La pacienţi cu oligurie severă sau în caz de suspiciune a disfuncţiei renale, trebuie iniţial administrată o doză test de aproximativ 1 ml/kg soluţie MANITOL 200 mg/ml (200 mg MANITOL ) timp de 3 până la 5 minute. Medicul va supraveghea volumul de urină produs ca urmare a administrării dozei test. Dacă răspunsul nu este adecvat, vi se poate administra o a doua doză test. Dacă răspunsul este în continuare nesatisfăcător, tratamentul cu MANITOL , nu va fi continuat.
Scăderea presiunii intracraniene, edemului cerebral şi a presiunii intraoculare
Doza uzuală este de 7,5 până la 10 ml/kg, perfuzată pe durata a 30 până la 60 de minute. Dacă vi se va efectua o operaţie la nivelul ochilor, pentru obţinerea unui efect maxim al tratamentului, doza trebuie administrată cu 60 până la 90 de minute înaintea intervenţiei chirurgicale.
Forţarea eliminării urinei în cadrul tratamentului intoxicaţiilor grave cu medicamente
Dozele de MANITOL trebuie modificate pentru a se menţine un debit urinar de minim 100 ml pe oră şi o diureză de 1 până la 2 litri. Iniţial, poate fi administrată o doză de încărcare de aproximativ 125 ml.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Doza este cuprinsă între 2,5 şi 7,5 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml şi kg şi poate fi repetată, dacă este necesar, de 1-2 ori la interval de 4 până la 8 ore.
Pentru tratamentul edemului cerebral sau scăderea presiunii la nivelul ochiului, doza poate fi administrată pe durata a 30 până la 60 de minute, similar ca la adulţi.
Vârstnici
Dozele sunt similare celor administrate la adulţi.
Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din MANITOL
Deoarece acest medicament este administrat de către un cadru medical este foarte puţin probabil să vi se administreze prea mult sau prea puţin.
Nu există antidot specific pentru supradozajul cu MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă. &În caz de supradozaj puteţi avea reacţii adverse mai intense. Pot să apară durere de cap, greaţă, tremurături, confuzie, somnolenţă, convulsii, comă. Medicul dumneavoastră vă va administra tratamentul adecvat pentru aceste reacţii adverse.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoatră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, MANITOL poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (care au apărut la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din 1000 de pacienţi):
- valori anormale ale concentraţiilor de ioni în sânge însoţită de deshidratare (dezechilibre hidroelectrolitice)
- scăderea tensiunii arteriale, inflamaţie însoţită de obstrucţie cu cheaguri de sânge la nivelul venelor.
Reacţii adverse rare (care apar la mai puţin de 1 din 1000, dar la mai mult de 1 din 10000 de pacienţi):
- alergii, şoc anafilactic (alergie gravă însoţită de scăderea tensiunii arteriale, senzaţie de sufocare care poate pune în pericol viaţa)
- deshidratare, edeme (acumularea de lichide în diferite organe ale corpului)
- durere de cap, convulsii, ameţeli, tensiune crescută la nivelul creierului
- vedere înceţoşată
- bătăi neregulate ale inimii
- tensiune arterială mare
- acumularea bruscă de lichide la nivelul plămânilor care poate fi însoţită de dificultăţi la respiraţie (respiraţii scurte şi rapide) şi care obligă bolnavul să stea în şezut
- inflamaţia mucoasei de la nivelul nasului
- uscăciune a gurii, senzaţie de sete, greaţă, vărsături
- necroză la nivelul pielii , urticarie
- crampe musculare
- urinare frecventă şi în cantitate mai mare, afectare a rinichilor (nefropatie), senzaţie de vezică urinară plină cu imposibilitate de a urina (retenţie urinară acută)
- frisoane, dureri toracice (asemănătoare durerilor în piept din cadrul anginei pectorale), febră.
Reacţii adverse foarte rare (care apar la mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi):
- afectare a inimii (insuficienţă cardiacă congestivă)
- blocaj renal (insuficienţă renală acută).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ MANITOL
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi peste 22˚C, în ambalajul original.
Expunerea la temperaturi scăzute poate determina depunerea de cristale, care trebuie dizolvate prin încălzire înainte de utilizare.
După deschidere: medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia cazului în care metoda de deschidere elimină riscul de contaminare microbiană.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj după "EXP:". Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
&Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă
- Substanţa activă este manitolul. Fiecare mililitru soluţie perfuzabilă conţine MANITOL 200 mg. Flacoanele a câte 250 ml soluţie perfuzabilă conţin MANITOL 50 g.
- Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) şi apă pentru preparate injectabile.

Ce este Apă pentru injecții și pentru ce se utilizează
Apă pentru injecții este apă pură, sterilă. Este utilizat pentru diluarea
medicamentelor înainte de administrare. De exemplu, medicamente
care sunt administrate prin:
- injectare (cu ajutorul unui ac, de exemplu într-o venă sau mușchi sau
subcutanat),
- perfuzare (injectare lentă) într-o venă, numită şi “picurare”.
Dacă nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi
unui medic. Cum să vi se administreze Apă pentru injecții
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
sau farmacistul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul
dacă nu sunteţi sigur.
Apă pentru injecții va fi administrat de un medic sau o asistentă medicală.
Medicul dumneavoastră va hotărî de ce cantitate aveţi nevoie, când şi
cum să vă fie administrată. Aceasta va depinde de medicamentul sau
medicamentele care trebuie să vi se administreze împreună cu Apă
pentru injecții. De asemenea, medicul dumneavoastră va lua în considerare vârsta,
greutatea, starea dumneavoastră şi alte tratamente care vi se administrează.
Nu trebuie să vi se administreze Apă pentru injecții dacă în apă plutesc
particule sau dacă ambalajul este deteriorat în vreun fel.
Orice cantitate neutilizată trebuie aruncată.
Dacă vi se administrează mai mult Apă pentru injecții decât trebuie
Dacă vi se administrează prea mult Apă pentru injecții (perfuzare în
exces), acesta poate duce la hemoliză. Hemoliza este situaţia în care
celulele roşii absorb apă şi se distrug.
Medicamentele amestecate cu Apă pentru injecții pot, de asemenea, să
producă simptome dacă sunt administrate în cantităţi prea mari
(perfuzare în exces). Orice semne sau simptome de supradozaj vor
depinde de medicamentele care vi se administrează în amestec cu Apă
pentru injecții.
Dacă vi se administrează în mod accidental o cantitate în exces,
tratamentul dumneavoastră va fi întrerupt şi vi se va administra
tratament adecvat simptomelor.
Trebuie să citiţi prospectul medicamentelor amestecate cu Apă pentru
injecții, pentru o listă de simptome posibile în caz de supradozaj.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament,
adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii
adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Puteţi suferi de distrugerea celulelor roşii (hemoliză) dacă:
- utilizaţi Apă pentru injecții ca atare.
- Apă pentru injecții este utilizat pentru prepararea unor soluţii pentru
injectare sau perfuzare care nu au aceeaşi consistenţă cu sângele
dumneavoastră (izotone).
Dacă a fost adăugat un medicament la Apă pentru injecții, medicamentul adăugat poate provoca, de asemenea, reacţii adverse. Aceste reacţii
adverse vor depinde de natura medicamentului care a fost adăugat.
Trebuie să citiţi prospectul medicamentului adăugat pentru o listă de
simptome posibile.
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse
nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile
adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale
cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau
e-mail: [email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii
suplimentare privind siguranţa acestui medicament.

Ce este Concor şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă din componenţa Concor este bisoprololul. Acesta aparţine unui grup
de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin
modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri
nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor
inimii dumneavoastră şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către
inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi oxigen al
inimii.
Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală,
insuficienţa cardiacă cronică stabilă. Cum să luaţi Concor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă. Tratamentul trebuie început treptat, cu doze mici
care sunt crescute lent. În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie,
mai ales, de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Pentru toate indicaţii terapeutice, doza recomandată este de 5 mg bisoprolol, o dată pe
zi.
Dacă este necesar, în cazul insuficienţei cardiace cronice, doza poate fi crescută la 10
mg bisoprolol, o dată pe zi.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală, doza maximă recomandată
este de 20 mg bisoprolol, o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare sau
moderate ale funcţiei hepatice sau renale. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei
hepatice nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg bisoprolol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa bisoprololului nu au fost investigate la copii şi adolescenţi. De
aceea, Concor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Concor se ia în priză unică, dimineața, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie
înghițit cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie zdrobit sau mestecat.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea bisoprolol:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap. Aceste reacţii adverse apar mai ales la
începutul tratamentului. Sunt în general uşoare şi în general, dispar în 1 – 2
săptămâni.
- senzaţie de furnicături sau răcire la nivelul mâinilor sau picioarelor
5
- tensiune arterială scăzută
- probleme gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie)
- agravarea insuficienţei cardiace
- senzaţie de slăbiciune
- tulburări de somn
- depresie
- tulburări ale ritmului cardiac
- probleme respiratorii (bronhospasm) la pacienţii cu astm bronşic sau afecţiuni
cronice ale căilor respiratorii
- oboseală musculară şi crampe musculare
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane10000):
- creşterea valorii grăsimilor din sânge
- scăderea secreţiei lacrimale
- tulburări de auz
- rinită alergică
- creşterea valorii anumitor enzime (ALAT, ASAT), inflamaţia ficatului (hepatită)
- reacţii de tip alergic cum sunt: mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului
- tulburări de erecţie
- coşmaruri, halucinaţii
- leşin
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- iritaţii şi înroşiri ale ochilor (conjunctivită)
- apariţia sau agravarea unor erupţii pe piele cu descuamare (tip psoriazis),
erupţii pe piele de tip psoriazis
- căderea părului.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Trimetazidina este indicată la adulţi ca terapie adăugată la tratamentul simptomatic al
pacienţilor cu angină pectorală stabilă insuficient controlaţi terapeutic sau care prezintă
intoleranţă la tratamentele antianginoase de primă linie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi. Trimecor® MR se indică câte 1 comprimat de 2 ori pe zi în timpul meselor
dimineaţa şi seara.
Durata tratamentului se stabileşte în mod individual.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min),
doza recomandată este 1 comprimat a 35 mg dimineaţa, la micul dejun.
Pacienţi vârstnici
Pacienţii vârstnici pot prezenta o expunere crescută la trimetazidină, din cauza
scăderii funcţiei renale in corelaţie cu vârsta. La pacienţii cu insuficienţă renală
moderată (clearance-ul creatininei 30-60 ml/min), doza recomandată este 1
comprimat a 35 mg dimineaţa, la micul dejun.
Creşterea dozelor la pacienţii vârstnici trebuie efectuată cu precauţie. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
Boala Parkinson, simptome parkinsoniene, tremor, sindromul picioarelor neliniştite şi
alte tulburări de mişcare.
Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min).
Sarcina şi perioada de şi alăptare.
https://bit.ly/3hPhD4Z

IVAKARD® este un medicament pentru afecţiuni cardiace, utilizat în tratarea:
- anginei pectorale stabile simptomatice (boală care determină durere în piept), la pacienți adulți a căror frecvență cardiacă este mai mare sau egală cu 70 bătăi pe minut. Este utilizat la pacienţii adulţi cu intoleranță sau contraindicații la utilizarea medicamentelor cardiace, numite beta-blocante. Este utilizat, de asemenea, în combinaţie cu beta-blocantele la pacienţii adulţi a căror afecţiune nu este controlată în întregime cu un beta-blocant.
- insuficienţă cardiacă cronică la pacienţii adulţi a căror frecvenţă cardiacă este mai mare sau egală cu 75 bătăi pe minut. Este utilizat în asociere cu terapia standard, inclusiv tratamentul cu beta-blocante, sau atunci când beta-blocantele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.

INDICAŢII TERAPEUTICE

- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienţei cardiace cronice
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Comprimatele trebuie administrate pe cale orală, dimineaţa, pe stomacul gol, cu o cantitate mică de lichid.
Tratamentul hipertensiunii arteriale şi a anginei pectorale

La toţi pacienţii, doza se selectează individual,în dependență de frecvenţa contracţiilor cardiace şi starea pacientului.
Adulţi

De obicei, doza iniţială este de 5 mg 1 dată pe zi. La necesitate doza poate fi mărită pînă la 10 mg 1 dată/zi. Doza zilnică maximă este de 10 mg, 1 dată/zi.
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei <20 ml/min) şi la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 10 mg pe zi.
Vîrstnici

De obicei reducerea dozei nu este necesară, doza de 5 mg pe zi poate fi suficientă pentru unii pacienţi şi poate fi redusă în cazuri de afecţiuni hepatice sau renale grave.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice

La începutul tratamentului cu Bikard-LF în cazul insuficienţei cardiace cronice, este obligatorie faza de titrare şi controlul medical cu regularitate. Tratamentul începe conform schemei de mai jos. Acest lucru poate necesita ajustarea individuală, în funcţie de cît de bine pacientul tolerează doza prescrisă.
Săptămîna de tratament Dozele şi regimul de administrare
Săptămîna 1 1,25 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 2 2,5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 3 3,75 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 4-8 5 mg 1 dată pe zi
Săptămîna 9-12 7,5 mg 1 dată pe zi
În continuare 10 mg 1 dată pe zi. CONTRAINDICAŢII

Hipersensibilitate, insuficienţă cardiac acută sau insuficienţă cardiacă cronică decompensată, şoc cardiogen, bloc atrioventricular de gradul II-III, bloc sinoatrial, disfuncția nodului sinusal, bradicardie (frecvenţa contracţiilor cardiace mai puţin de 60 bătăi/min, în cazul tratamentului insuficienţei cardiace cronice;mai puţin de 50 bătăi/min. în alte situaţii clinice), cardiomegalie (fără semne de insuficienţă cardiacă), hipotensiune arterială (tensiunea arterială sistolică mai mică de 100 mmHg-în cazul tratamentului insuficientei cardiace cornice şi 90 mmHg-în alte situaţii clinice), boli obstructive cronice pulmonare (BPOC) (inclusiv astm bronșic), tulburări severe ale circulaţiei periferice (inclusiv pacienţii cu sindrom Raynaud), sarcina, perioada de alăptare, administrarea concomitentă a inhibitorilor de monoaminoxidază (MAO) (cu excepţia IMAO-B), acidoză metabolică, copii cu vîrsta sub 18 ani (siguranţa şi eficacitatea nu au fost determinate). Hipersensibilitate la oricare dintre componentele preparatului.

Ce este TORVACARD şi pentru ce se utilizează TORVACARD aparţine unui grup de medicamente cunoscute sub denumirea de statine, care reglează lipidele (grăsimile) din organism. TORVACARD este utilizat pentru scăderea concentraţiei de lipide cunoscute sub numele de colesterol şi trigliceride din sânge, atunci când regimul alimentar şi schimbarea modului de viaţă au eşuat. Dacă aveţi un risc crescut de boală cardiacă, TORVACARD poate fi utilizat pentru a reduce acest risc, chiar dacă valoarea colesterolului dumneavoastră este normală. În timpul tratamentului trebuie continuată o dietă standard de reducere a colesterolului.
Cum să utilizați TORVACARD Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Înainte de începerea tratamentului, medicul vă va recomanda o dietă cu conţinut scăzut în colesterol, pe care trebuie să o menţineţi şi în timpul terapiei cu TORVACARD. Doza uzuală de început pentru TORVACARD este de 10 mg o dată pe zi la adulţi şi copii cu vârsta de 10 ani sau peste. Această doză poate fi crescută de către medicul dumneavoastră dacă este necesar, până când se ajunge la doza care vă este necesară. Medicul dumneavoastră va modifica doza la intervale de 4 săptămâni sau mai mult. Doza maximă de TORVACARD este de 80 mg o dată pe zi la adulţi şi de 20 mg o dată pe zi la copii. Comprimatele de TORVACARD trebuie înghiţite întregi cu apă şi pot fi luate în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Cu toate acestea, încercaţi să luaţi comprimatele în acelaşi moment al zilei. Durata tratamentului cu TORVACARD este determinată de către medicul dumneavoastră. Vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră dacă credeţi că efectul TORVACARD este prea puternic sau prea slab. Utilizarea la copii TORVACARD nu este indicat pentru tratamentul pacienţilor cu vârsta sub 10 ani.
https://bit.ly/33ltpMn

Compozitie
Fiecare drajeu contine 200 mg hemoderivat deproteinizat din sange de vitel.

Manitol sol. perf. 20% 250 ml N1

1. CE ESTE MANITOL HF ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Numele medicamentului dumneavoastră este MANITOL . Substanţa activă este manitolul. Manitolul este un diuretic utilizat pentru eliminarea excesului de apă din organism.
Manitolul este indicat:
- dacă urinaţi foarte puţin şi rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal sau dacă există riscul producerii blocajului renal
- pentru tratamentul edemului cerebral (acumulare de lichide în ţesuturile de la nivelul creierului), prin scăderea tensiunii crescute din creier
- în caz de tensiune crescută în interiorul ochiului în cadrul crizei de glaucom acut sau înaintea unei operaţii la nivelul ochiului
- pentru creşterea eliminării prin urină a substanţelor toxice în caz de intoxicaţie.
2. &ÎNAINTE DE A VI SE ADMINISTRA MANITOL
Nu vi se va administra MANITOL
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la MANITOL sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului
- dacă suferiţi de afectarea severă a inimii
- dacă aveţi blocaj renal (anurie)
- în caz de hiperosmolaritate plasmatică preexistentă
- dacă sunteţi foarte deshidratat (aţi pierdut multe lichide prin vărsături, diaree sau nu aţi băut lichide)
- în caz de congestie pulmonară sau edem pulmonar acut
- dacă aveţi anumite leziuni la nivelul creierului
- dacă aveţi sângerare la nivelul creierului, cu excepţia situaţiilor determinate de necesitatea deschiderii craniului în cadrul unei operaţii.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi MANITOL
- dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este grav afectată
- dacă aveţi o afecţiune a rinichilor sau dacă sunteţi tratat cu medicamente toxice pentru rinichi
- dacă aveţi o concentraţie scăzută de sodiu în sânge. &În acest caz, tratamentul cu MANITOL vă poate agrava afecţiunea
- dacă sunteţi deshidratat
- dacă volumul de urină eliminată scade în cursul tratamentului. Dacă reducerea volumului de urină este în legătură cu deteriorarea funcţiei rinichiului, administrarea de MANITOL trebuie întreruptă.
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă oricare dintre acestea este sau a fost valabilă în cazul dumneavoastră.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Anumite medicamente pot modifica efectul MANITOL sau acesta din urmă poate modifica efectele altor medicamente, dacă sunt administrate concomitent.
Următoarele medicamente interacţionează cu manitolul, dacă sunt administrate concomitent:
- alte diuretice. Acestea pot creşte efectele manitolului, fiind necesară modificarea dozei.
- ciclosporină (medicament utilizat pentru scăderea riscului respingerii de către organism a organului transplantat)
- litiu (utilizat în unele afecţiuni psihice)
- antibiotice aminoglicozidice
- blocante neuromusculate depolarizante (utilizate în timpul anesteziei pentru paralizarea muşchilor)
- anticoagulante orale (utilizate pentru a subţia sângele)
- digoxina (utilizată în diferite afecţiuni ale inimii).
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Efectul utilizării MANITOL la gravide nu este cunoscut. Ca urmare, nu trebuie să utilizaţi MANITOL în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru.
Spuneţi-i medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, credeţi că sunteţi gravidă sau vreţi să rămâneţi gravidă.
Nu se cunoaşte dacă MANITOL trece în lapte. Ca urmare. nu utilizaţi acest medicament dacă alăptaţi sau întrerupeţi alăptarea pe durata tratamentului.
3. CUM SE ADMINISTREAZĂ MANITOL
Medicul dumneavoastră vă va administra MANITOL HF în funcţie de vârsta, greutatea şi starea dumneavoastră de sănătate (rezultatele analizelor de sânge, alte boli asociate). De asemenea, doza care vă va fi administrată depinde şi de tratamentul concomitent cu alte medicamente.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală zilnică este 250 până la 1000 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 200 g MANITOL ). &Într-o sesiune poate fi adminstrată o doză maximă de 250 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 g MANITOL ). &În majoritatea cazurilor, răspunsul la tratament se obţine după administrarea unei doze zilnice de 250 până la 500 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml (50 până la 100 g MANITOL pe zi).
La pacienţi cu oligurie severă sau în caz de suspiciune a disfuncţiei renale, trebuie iniţial administrată o doză test de aproximativ 1 ml/kg soluţie MANITOL 200 mg/ml (200 mg MANITOL ) timp de 3 până la 5 minute. Medicul va supraveghea volumul de urină produs ca urmare a administrării dozei test. Dacă răspunsul nu este adecvat, vi se poate administra o a doua doză test. Dacă răspunsul este în continuare nesatisfăcător, tratamentul cu MANITOL , nu va fi continuat.
Scăderea presiunii intracraniene, edemului cerebral şi a presiunii intraoculare
Doza uzuală este de 7,5 până la 10 ml/kg, perfuzată pe durata a 30 până la 60 de minute. Dacă vi se va efectua o operaţie la nivelul ochilor, pentru obţinerea unui efect maxim al tratamentului, doza trebuie administrată cu 60 până la 90 de minute înaintea intervenţiei chirurgicale.
Forţarea eliminării urinei în cadrul tratamentului intoxicaţiilor grave cu medicamente
Dozele de MANITOL trebuie modificate pentru a se menţine un debit urinar de minim 100 ml pe oră şi o diureză de 1 până la 2 litri. Iniţial, poate fi administrată o doză de încărcare de aproximativ 125 ml.
Copii cu vârsta sub 12 ani
Doza este cuprinsă între 2,5 şi 7,5 ml soluţie MANITOL 200 mg/ml şi kg şi poate fi repetată, dacă este necesar, de 1-2 ori la interval de 4 până la 8 ore.
Pentru tratamentul edemului cerebral sau scăderea presiunii la nivelul ochiului, doza poate fi administrată pe durata a 30 până la 60 de minute, similar ca la adulţi.
Vârstnici
Dozele sunt similare celor administrate la adulţi.
Dacă vi se administrează mai mult decât trebuie din MANITOL
Deoarece acest medicament este administrat de către un cadru medical este foarte puţin probabil să vi se administreze prea mult sau prea puţin.
Nu există antidot specific pentru supradozajul cu MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă. &În caz de supradozaj puteţi avea reacţii adverse mai intense. Pot să apară durere de cap, greaţă, tremurături, confuzie, somnolenţă, convulsii, comă. Medicul dumneavoastră vă va administra tratamentul adecvat pentru aceste reacţii adverse.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoatră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, MANITOL poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (care au apărut la mai puţin de 1 din 100, dar la mai mult de 1 din 1000 de pacienţi):
- valori anormale ale concentraţiilor de ioni în sânge însoţită de deshidratare (dezechilibre hidroelectrolitice)
- scăderea tensiunii arteriale, inflamaţie însoţită de obstrucţie cu cheaguri de sânge la nivelul venelor.
Reacţii adverse rare (care apar la mai puţin de 1 din 1000, dar la mai mult de 1 din 10000 de pacienţi):
- alergii, şoc anafilactic (alergie gravă însoţită de scăderea tensiunii arteriale, senzaţie de sufocare care poate pune în pericol viaţa)
- deshidratare, edeme (acumularea de lichide în diferite organe ale corpului)
- durere de cap, convulsii, ameţeli, tensiune crescută la nivelul creierului
- vedere înceţoşată
- bătăi neregulate ale inimii
- tensiune arterială mare
- acumularea bruscă de lichide la nivelul plămânilor care poate fi însoţită de dificultăţi la respiraţie (respiraţii scurte şi rapide) şi care obligă bolnavul să stea în şezut
- inflamaţia mucoasei de la nivelul nasului
- uscăciune a gurii, senzaţie de sete, greaţă, vărsături
- necroză la nivelul pielii , urticarie
- crampe musculare
- urinare frecventă şi în cantitate mai mare, afectare a rinichilor (nefropatie), senzaţie de vezică urinară plină cu imposibilitate de a urina (retenţie urinară acută)
- frisoane, dureri toracice (asemănătoare durerilor în piept din cadrul anginei pectorale), febră.
Reacţii adverse foarte rare (care apar la mai puţin de 1 din 10000 de pacienţi):
- afectare a inimii (insuficienţă cardiacă congestivă)
- blocaj renal (insuficienţă renală acută).
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ MANITOL
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi peste 22˚C, în ambalajul original.
Expunerea la temperaturi scăzute poate determina depunerea de cristale, care trebuie dizolvate prin încălzire înainte de utilizare.
După deschidere: medicamentul trebuie utilizat imediat, cu excepţia cazului în care metoda de deschidere elimină riscul de contaminare microbiană.
A nu se utiliza după data de expirare înscrisă pe ambalaj după "EXP:". Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere.
&Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine MANITOL 200 mg/ml soluţie perfuzabilă
- Substanţa activă este manitolul. Fiecare mililitru soluţie perfuzabilă conţine MANITOL 200 mg. Flacoanele a câte 250 ml soluţie perfuzabilă conţin MANITOL 50 g.
- Celelalte componente sunt: hidroxid de sodiu (pentru ajustarea pH-ului), acid clorhidric (pentru ajustarea pH-ului) şi apă pentru preparate injectabile.

INDICAȚII DE UTILIZARE:
-insuficiență cerebrală (ateroscleroza vaselor cerebrale,
- perioada de recuperare a accidentelor vasculare cerebrale ischemice și hemoragice, după leziuni cerebrale traumatice, encefalopatii de diverse origini)
- intoxicații
- boli ale sistemului nervos central, însoțite de scăderea funcțiilor intelectual-mnestice (deteriorări ale memoriei, atenției, dispoziției)
- psiho-organice sindrom cu predominanța simptomelor de astenie și adinamie
- sindrom astenic
- Labirintopatie
- Sindrom Meniere
- prevenirea cinetozei
- prevenirea migrenei
- întârzierea dezvoltării intelectuale la copii Dozare


și administrare:
Pentru adulți, medicamentul se prescrie 1-2 capsule. De 3 ori/zi timp de 1-3 luni, in functie de severitatea bolii. Cursul tratamentului este de 2-3 ori pe an.
Copiilor peste 5 ani li se prescriu 1-2 capsule. 1-2 ori/zi (nu mai mult de 3 luni).
Contraindicații:
- disfuncție hepatică severă
- disfuncție renală severă
- parkinsonism
- sarcină
- alăptare
- copii sub 5 ani
- hipersensibilitate la componentele medicamentului.
Cu prudență, medicamentul trebuie prescris pentru boala Parkinson.