Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
DENUMIREA COMERCIALA:
Soluţie Ringer Helvetica, soluţie perfuzabilă
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin 0,30 g clorură de potasiu, 0,33 g clorură de calciu dihidrat, 8,60 g clorură de sodiu.
Sodiu: 154 mmol/l
Potasiu : 4 mmol/1
Calciu: 2,3 mmol/1
Clorură: 155,5 mmol/1
pH: 5,0-7,0
Osmolaritate teoretică: 309 mOsm/l
Pentru lista tuturor excipienţilor.
Forma farmaceutica:
Soluţie limpede, incoloră
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
- corectarea tulburărilor homeostaziei hidroelectrolitice;
- înlocuirea lichidului intravascular pe termen scurt;
- vehicul şi solvent pentru medicamente compatibile şi electroliţi.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Doza recomandată se stabileşte în funcţie de necesităţile hidroelectrolitice ale pacientului.
Viteza maximă de perfuzare:
Viteza maximă de perfuzare depinde de starea clinică a pacientului.
Doza zilnică maximă recomandată:
Doza zilnică maximă recomandată depinde de necesităţile hidroelectrolitice ale pacientului.
Se recomandă un aport maxim de lichide de 40 ml/kg şi zi.
Se recomandă administrarea în perfuzie venoasă periferică.
CONTRAINDICATII
- hiperhidratare;
- hiperpotasemie;
- hipernatremie;
- hipercloremie;
- hipercalcemie;
- situaţii fiziologice în care se impune restricţionarea aportului de sodiu (de exemplu insuficienţă cardiacă, edeme generalizate, edem pulmonar, hipertensiune arterială, eclampsie, insuficienţă renală gravă).
Se va acorda o atenţie deosebită pacienţilor cu insuficienţă renală şi în special pacienţilor cu hiperkaliemie.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Echilibrul hidroelectrolitic trebuie strict monitorizat.
În tratamentul deshidratării hipertone trebuie evitată o viteză mare de perfuzare, deoarece cresc osmolaritatea şi natremia.
Soluţia Ringer nu se administrează concomitent cu transfuzia sanguină, deoarece, datorită conţinutului de calciu, există risc de coagulare.
Deoarece conţine calciu, soluţia Ringer nu trebuie amestecată cu soluţii care conţin carbonaţi, oxalaţi sau fosfaţi.
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate datorită prezenţei calciului
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu medicamentele digitalice, datorită tulburărilor de ritm cardiac, uneori cu potenţial letal.
Asocieri care necesită precauţii datorită prezenţei calciului
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice, datorită riscului de hipercalcemie, determinată de excreţia redusă de calciu, mai ales în cazul insuficienţei renale cronice.
Asocieri contraindicate datorită prezenţei potasiului
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu diureticele care economisesc potasiul, cum sunt amilorid, spironolactonă, triamteren, datorită riscului de hiperpotasemie, uneori cu potenţial letal şi al insuficienţei renale care apare ca efect al hiperpotasemiei.
Asocieri care necesită precauţii datorită prezenţei potasiului
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu medicamentele inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei, medicamentele antagoniste de angiotensină II, ciclosporină şi tacrolimus, datorită riscului de hiperpotasemie, uneori cu potenţial letal şi al insuficienţei renale care apare ca efect al hiperpotasemiei.
Soluţia Ringer este incompatibilă fizico-chimic cu clortetraciclina, amfotericina B şi oxitetraciclina.
Sarcina şi alăptarea
Nu se cunosc restricţii de utilizare în timpul sarcinii sau alăptării.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este cazul.
REACTII ADVERSE
În caz de perfuzare rapidă, cu debit crescut, pot să apară reacţii adverse cum sunt frison, greaţă, vărsături.
Dacă se respectă recomandările de administrare nu apar astfel de reacţii adverse.
Există risc de edem, prin supraîncărcare hidro-sodată.
SUPRADOZAJ
Supradozajul poate provoca hiperhidratare, tulburări electrolitice, hiperosmolaritate, inducerea acidozei metabolice.
În aceste cazuri, perfuzia trebuie oprită şi se instituie măsuri adecvate, pentru creşterea eliminării renale şi realizarea unei balanţe hidro-electrolitice negative, corespunzătoare.
PROPRIETATI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Soluţia Ringer este o soluţie de electroliţi cu o compoziţie adaptată concentraţiei plasmatice a cationilor esenţiali.
Soluţia Ringer se administrează pentru corectarea tulburărilor homeostaziei hidroelectrolitice. Administrarea electroliţilor este indicată pentru menţinerea sau restabilirea condiţiilor fiziologice la nivelul spaţiului extracelular şi a spaţiului intracelular.
Datorită unui conţinut ridicat de clor, soluţia Ringer are efect acidozic uşor.
Proprietăţi farmacocinetice
Primul spaţiu reechilibrat după administrarea soluţiei Ringer este cel interstiţial. Aproximativ 2/3 din doza administrată se distribuie în spaţiul extracelular. Aproximativ 1/3 din lichidul administrat rămâne în spaţiul intravascular. Astfel, soluţia determină un efect hemodinamic de scurtă durată.
Date preclinice de siguranţă
Nu este cazul.
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Lista excipienţilor
Apă pentru preparate injectabile
Incompatibilităţi
Deoarece conţine calciu, soluţia Ringer nu trebuie amestecată cu soluţii care conţin carbonaţi, oxalaţi sau fosfaţi.
Dacă se adaugă alte medicamente, trebuie acordă o atenţie deosebită condiţiilor igienice, amestecării complete şi compatibilităţii.
Se utilizează doar soluţii limpezi, fără depuneri.
Se utilizează doar soluţii din ambalaje originale, nedeteriorate.
Soluţia Ringer nu se păstrează după adăugarea altor medicamente.
Soluţie Ringer Helvetica, soluţie perfuzabilă
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1000 ml soluţie perfuzabilă conţin 0,30 g clorură de potasiu, 0,33 g clorură de calciu dihidrat, 8,60 g clorură de sodiu.
Sodiu: 154 mmol/l
Potasiu : 4 mmol/1
Calciu: 2,3 mmol/1
Clorură: 155,5 mmol/1
pH: 5,0-7,0
Osmolaritate teoretică: 309 mOsm/l
Pentru lista tuturor excipienţilor.
Forma farmaceutica:
Soluţie limpede, incoloră
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
- corectarea tulburărilor homeostaziei hidroelectrolitice;
- înlocuirea lichidului intravascular pe termen scurt;
- vehicul şi solvent pentru medicamente compatibile şi electroliţi.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Doza recomandată se stabileşte în funcţie de necesităţile hidroelectrolitice ale pacientului.
Viteza maximă de perfuzare:
Viteza maximă de perfuzare depinde de starea clinică a pacientului.
Doza zilnică maximă recomandată:
Doza zilnică maximă recomandată depinde de necesităţile hidroelectrolitice ale pacientului.
Se recomandă un aport maxim de lichide de 40 ml/kg şi zi.
Se recomandă administrarea în perfuzie venoasă periferică.
CONTRAINDICATII
- hiperhidratare;
- hiperpotasemie;
- hipernatremie;
- hipercloremie;
- hipercalcemie;
- situaţii fiziologice în care se impune restricţionarea aportului de sodiu (de exemplu insuficienţă cardiacă, edeme generalizate, edem pulmonar, hipertensiune arterială, eclampsie, insuficienţă renală gravă).
Se va acorda o atenţie deosebită pacienţilor cu insuficienţă renală şi în special pacienţilor cu hiperkaliemie.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Echilibrul hidroelectrolitic trebuie strict monitorizat.
În tratamentul deshidratării hipertone trebuie evitată o viteză mare de perfuzare, deoarece cresc osmolaritatea şi natremia.
Soluţia Ringer nu se administrează concomitent cu transfuzia sanguină, deoarece, datorită conţinutului de calciu, există risc de coagulare.
Deoarece conţine calciu, soluţia Ringer nu trebuie amestecată cu soluţii care conţin carbonaţi, oxalaţi sau fosfaţi.
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate datorită prezenţei calciului
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu medicamentele digitalice, datorită tulburărilor de ritm cardiac, uneori cu potenţial letal.
Asocieri care necesită precauţii datorită prezenţei calciului
Se recomandă precauţie la administrarea concomitentă cu diureticele tiazidice, datorită riscului de hipercalcemie, determinată de excreţia redusă de calciu, mai ales în cazul insuficienţei renale cronice.
Asocieri contraindicate datorită prezenţei potasiului
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu diureticele care economisesc potasiul, cum sunt amilorid, spironolactonă, triamteren, datorită riscului de hiperpotasemie, uneori cu potenţial letal şi al insuficienţei renale care apare ca efect al hiperpotasemiei.
Asocieri care necesită precauţii datorită prezenţei potasiului
Nu se recomandă administrarea concomitentă cu medicamentele inhibitoare ale enzimei de conversie a angiotensinei, medicamentele antagoniste de angiotensină II, ciclosporină şi tacrolimus, datorită riscului de hiperpotasemie, uneori cu potenţial letal şi al insuficienţei renale care apare ca efect al hiperpotasemiei.
Soluţia Ringer este incompatibilă fizico-chimic cu clortetraciclina, amfotericina B şi oxitetraciclina.
Sarcina şi alăptarea
Nu se cunosc restricţii de utilizare în timpul sarcinii sau alăptării.
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu este cazul.
REACTII ADVERSE
În caz de perfuzare rapidă, cu debit crescut, pot să apară reacţii adverse cum sunt frison, greaţă, vărsături.
Dacă se respectă recomandările de administrare nu apar astfel de reacţii adverse.
Există risc de edem, prin supraîncărcare hidro-sodată.
SUPRADOZAJ
Supradozajul poate provoca hiperhidratare, tulburări electrolitice, hiperosmolaritate, inducerea acidozei metabolice.
În aceste cazuri, perfuzia trebuie oprită şi se instituie măsuri adecvate, pentru creşterea eliminării renale şi realizarea unei balanţe hidro-electrolitice negative, corespunzătoare.
PROPRIETATI FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Soluţia Ringer este o soluţie de electroliţi cu o compoziţie adaptată concentraţiei plasmatice a cationilor esenţiali.
Soluţia Ringer se administrează pentru corectarea tulburărilor homeostaziei hidroelectrolitice. Administrarea electroliţilor este indicată pentru menţinerea sau restabilirea condiţiilor fiziologice la nivelul spaţiului extracelular şi a spaţiului intracelular.
Datorită unui conţinut ridicat de clor, soluţia Ringer are efect acidozic uşor.
Proprietăţi farmacocinetice
Primul spaţiu reechilibrat după administrarea soluţiei Ringer este cel interstiţial. Aproximativ 2/3 din doza administrată se distribuie în spaţiul extracelular. Aproximativ 1/3 din lichidul administrat rămâne în spaţiul intravascular. Astfel, soluţia determină un efect hemodinamic de scurtă durată.
Date preclinice de siguranţă
Nu este cazul.
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
Lista excipienţilor
Apă pentru preparate injectabile
Incompatibilităţi
Deoarece conţine calciu, soluţia Ringer nu trebuie amestecată cu soluţii care conţin carbonaţi, oxalaţi sau fosfaţi.
Dacă se adaugă alte medicamente, trebuie acordă o atenţie deosebită condiţiilor igienice, amestecării complete şi compatibilităţii.
Se utilizează doar soluţii limpezi, fără depuneri.
Se utilizează doar soluţii din ambalaje originale, nedeteriorate.
Soluţia Ringer nu se păstrează după adăugarea altor medicamente.
-3%
23.38 MDL
24.10 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Preparatul se utilizează în afecţiuni cardio-vasculare funcţionale, angionevroze (distonie neurocirculatorie), hipertensiune arterială, aritmii cardiace, angină pectorală (în forme uşoare ca adjuvant în terapia complexă); nevroză climacterică, ateroscleroză vasculară.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Câte 100-300 mg de 3 ori pe zi. Durata tratamentului este de câteva luni.
REACŢII ADVERSE
Reacţii alergice: în rare cazuri urticarie, prurit.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului, copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Preparatul se utilizează în afecţiuni cardio-vasculare funcţionale, angionevroze (distonie neurocirculatorie), hipertensiune arterială, aritmii cardiace, angină pectorală (în forme uşoare ca adjuvant în terapia complexă); nevroză climacterică, ateroscleroză vasculară.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Câte 100-300 mg de 3 ori pe zi. Durata tratamentului este de câteva luni.
REACŢII ADVERSE
Reacţii alergice: în rare cazuri urticarie, prurit.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului, copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice. Doze şi mod de administrare
Administrare orală. Hipertensiune arterială esenţială
Carvedilolul poate fi utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în monoterapie sau
în asociere cu alte antihipertensive, în special cu diuretice tiazidice. Se recomandă o
doză zilnică unică, cu toate acestea doza maximă recomandată pentru o administrare
este 25 mg, iar doza maximă zilnică este 50 mg.
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 22020 din 10.11.2015
nr. 22018 din 10.11.2015
nr. 22019 din 10.11.2015
Anexa 1
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg o dată pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi
crescută în continuare treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni.
Vârstnici
Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale este 12,5 mg o dată
pe zi, care de asemenea poate fi suficientă pentru continuarea tratamentului.
Cu toate acestea, dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat la această doză, ulterior
doza poate fi crescută treptat la intervale de cel puţin două săptămâni.
Angină pectorală cronică stabilă
Se recomandă o schemă de tratament cu două administrări pe zi.
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza
poate fi crescută în continuare, treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni, până
la doza maximă recomandată de 100 mg pe zi, fracţionată în două administrări (de
două ori pe zi).
Vârstnici
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile.
Ulterior, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg de două ori pe zi, care este doza
zilnică maximă recomandată.
Insuficienţă cardiacă cronică
Carvedilolul se administrează în tratamentul insuficienţei cardiace moderate până la
severe în asociere cu terapia convenţională standard cu diuretice, inhibitori ai enyimei
de onversie a angiotensinei, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul trebuie să fie
stabil clinic (fără modificări în clasele NYHA, fără spitalizare din cauza insuficienţei
cardiace) şi terapia standard trebuie să fi fost stabilă cel puţin 4 săptămâni înainte de
iniţierea tratamentului. Adiţional, pacientul trebuie să aibă o fracţie de ejecţie a
ventriculului stâng redusă, frecvenţa cardiacă trebuie să fie mai mare de 50 bătăi pe
minut şi tensiunea arterială sistolică mai mare de 85 mm Hg (vezi pct. 4.3).
Doza iniţială este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de două săptămâni. Dacă
această doză este tolerată, doza de carvedilol poate fi crescută încet la intervale de cel
puţin două săptămâni până la 6,25 mg de două ori pe zi, apoi la 12,5 mg de două ori
pe zi şi în final până la 25 mg de două ori pe zi.
Doza trebuie crescută până la doza maximă tolerată de pacient.
Doza maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea
corporală mai mică de 85 kg şi 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cu greutatea
corporală mai mare de 85 kg, dacă s- a dovedit că insuficienţa cardiacă nu este
severă. Creşterea dozei până la 50 mg de două ori pe zi trebuie realizată cu atenţie,
sub supravegherea medicală strictă a pacientului.
La începutul tratamentului sau din cauza creşterii dozei, poate să apară o agravare
tranzitorie a simptomelor insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă severă şi/sau trataţi cu doze mari de diuretice. În mod obişnuit aceasta nu
impune întreruperea tratamentului, dar doza nu mai trebuie crescută. Timp de două
ore de la începerea tratamentului cu carvedilol sau după creşterea dozei, pacientul
trebuie monitorizat de un medic/cardiolog. Înaintea fiecărei creşteri a dozei, trebuie
efectuată o examinare pentru posibilele simptome de agravare a insuficienţei cardiace
sau pentru simptome de vasodilataţie excesivă (de exemplu funcţia renală, greutatea
corporală, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi ritmul cardiac). Agravarea
insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide se tratează prin creşterea dozei de
diuretic, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până când pacientul nu este
stabilizat. Dacă apare bradicardie sau în cazul prelungirii timpului de conducere AV,
trebuie în primul rând monitorizată concentraţia de digoxină. Ocazional poate fi
necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului.
Chiar în aceste cazuri, creşterea treptată a dozelor de carvedilol poate fi continuată cu
succes.
Pe durata regimului de creştere a dozelor de carvedilol vor fi monitorizate funcţia
renală, numărul de trombocite şi glicemia (în caz dediabet zaharat noninsulinodependent DZ tip II şi/sau diabet zaharat insulinodependent- DZ tip I). Cu
toate acestea, după creşterea dozelor, frecvenţa monitorizării poate fi redusă.
Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai mare de două
săptămâni, aceasta va trebui reiniţiată cu doza de 3,125 mg de două ori pe zi şi
crescută gradat, în concordanţă cu recomandările anterioare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA cu retenţie marcată de fluide sau supraîncărcare
lichidiană care necesită terapie intravenoasă inotropă.
Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.
Antecedente de bronhospasm sau astm bronşic.
Bloc atrioventricular grad doi sau trei, în lipsa unui pacemaker.
Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut).
Şoc cardiogen.
Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mm Hg).
Acidoză metabolică.
Tratamentul hipertensiunii arteriale esenţiale.
Tratamentul anginei pectorale cronice stabile.
Tratamentul insuficienţei cardiace cronice. Doze şi mod de administrare
Administrare orală. Hipertensiune arterială esenţială
Carvedilolul poate fi utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale, în monoterapie sau
în asociere cu alte antihipertensive, în special cu diuretice tiazidice. Se recomandă o
doză zilnică unică, cu toate acestea doza maximă recomandată pentru o administrare
este 25 mg, iar doza maximă zilnică este 50 mg.
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 22020 din 10.11.2015
nr. 22018 din 10.11.2015
nr. 22019 din 10.11.2015
Anexa 1
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg o dată pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi
crescută în continuare treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni.
Vârstnici
Doza iniţială recomandată în tratamentul hipertensiunii arteriale este 12,5 mg o dată
pe zi, care de asemenea poate fi suficientă pentru continuarea tratamentului.
Cu toate acestea, dacă răspunsul terapeutic nu este adecvat la această doză, ulterior
doza poate fi crescută treptat la intervale de cel puţin două săptămâni.
Angină pectorală cronică stabilă
Se recomandă o schemă de tratament cu două administrări pe zi.
Adulţi
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile. Apoi,
tratamentul se continuă cu doze de 25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, doza
poate fi crescută în continuare, treptat, la intervale de cel puţin două săptămâni, până
la doza maximă recomandată de 100 mg pe zi, fracţionată în două administrări (de
două ori pe zi).
Vârstnici
Doza iniţială recomandată este 12,5 mg de două ori pe zi, în primele două zile.
Ulterior, tratamentul se continuă cu doza de 25 mg de două ori pe zi, care este doza
zilnică maximă recomandată.
Insuficienţă cardiacă cronică
Carvedilolul se administrează în tratamentul insuficienţei cardiace moderate până la
severe în asociere cu terapia convenţională standard cu diuretice, inhibitori ai enyimei
de onversie a angiotensinei, digitalice şi/sau vasodilatatoare. Pacientul trebuie să fie
stabil clinic (fără modificări în clasele NYHA, fără spitalizare din cauza insuficienţei
cardiace) şi terapia standard trebuie să fi fost stabilă cel puţin 4 săptămâni înainte de
iniţierea tratamentului. Adiţional, pacientul trebuie să aibă o fracţie de ejecţie a
ventriculului stâng redusă, frecvenţa cardiacă trebuie să fie mai mare de 50 bătăi pe
minut şi tensiunea arterială sistolică mai mare de 85 mm Hg (vezi pct. 4.3).
Doza iniţială este de 3,125 mg de două ori pe zi, timp de două săptămâni. Dacă
această doză este tolerată, doza de carvedilol poate fi crescută încet la intervale de cel
puţin două săptămâni până la 6,25 mg de două ori pe zi, apoi la 12,5 mg de două ori
pe zi şi în final până la 25 mg de două ori pe zi.
Doza trebuie crescută până la doza maximă tolerată de pacient.
Doza maximă recomandată este de 25 mg de două ori pe zi, la pacienţii cu greutatea
corporală mai mică de 85 kg şi 50 mg de două ori pe zi la pacienţii cu greutatea
corporală mai mare de 85 kg, dacă s- a dovedit că insuficienţa cardiacă nu este
severă. Creşterea dozei până la 50 mg de două ori pe zi trebuie realizată cu atenţie,
sub supravegherea medicală strictă a pacientului.
La începutul tratamentului sau din cauza creşterii dozei, poate să apară o agravare
tranzitorie a simptomelor insuficienţei cardiace, în special la pacienţii cu insuficienţă
cardiacă severă şi/sau trataţi cu doze mari de diuretice. În mod obişnuit aceasta nu
impune întreruperea tratamentului, dar doza nu mai trebuie crescută. Timp de două
ore de la începerea tratamentului cu carvedilol sau după creşterea dozei, pacientul
trebuie monitorizat de un medic/cardiolog. Înaintea fiecărei creşteri a dozei, trebuie
efectuată o examinare pentru posibilele simptome de agravare a insuficienţei cardiace
sau pentru simptome de vasodilataţie excesivă (de exemplu funcţia renală, greutatea
corporală, tensiunea arterială, frecvenţa cardiacă şi ritmul cardiac). Agravarea
insuficienţei cardiace sau retenţia de lichide se tratează prin creşterea dozei de
diuretic, iar doza de carvedilol nu trebuie crescută până când pacientul nu este
stabilizat. Dacă apare bradicardie sau în cazul prelungirii timpului de conducere AV,
trebuie în primul rând monitorizată concentraţia de digoxină. Ocazional poate fi
necesară reducerea dozei de carvedilol sau întreruperea temporară a tratamentului.
Chiar în aceste cazuri, creşterea treptată a dozelor de carvedilol poate fi continuată cu
succes.
Pe durata regimului de creştere a dozelor de carvedilol vor fi monitorizate funcţia
renală, numărul de trombocite şi glicemia (în caz dediabet zaharat noninsulinodependent DZ tip II şi/sau diabet zaharat insulinodependent- DZ tip I). Cu
toate acestea, după creşterea dozelor, frecvenţa monitorizării poate fi redusă.
Dacă terapia cu carvedilol este întreruptă pentru o perioadă mai mare de două
săptămâni, aceasta va trebui reiniţiată cu doza de 3,125 mg de două ori pe zi şi
crescută gradat, în concordanţă cu recomandările anterioare.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la carvedilol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Insuficienţă cardiacă clasa IV NYHA cu retenţie marcată de fluide sau supraîncărcare
lichidiană care necesită terapie intravenoasă inotropă.
Disfuncţie hepatică semnificativă clinic.
Antecedente de bronhospasm sau astm bronşic.
Bloc atrioventricular grad doi sau trei, în lipsa unui pacemaker.
Bradicardie severă (<50 bătăi pe minut).
Şoc cardiogen.
Sindromul sinusului bolnav (inclusiv bloc sino-atrial).
Hipotensiune arterială severă (tensiune arterială sistolică <85 mm Hg).
Acidoză metabolică.
Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
-3%
19.40 MDL
20 MDL
Ce este Gladycor şi pentru ce se utilizează
Gladycor aparţine grupului de medicamente numite beta-blocante, care acţionează prin relaxarea şi
lărgirea vaselor de sânge. În acest fel este mai uşor pentru inima dumneavoastră să pompeze sânge în
corp şi, de asemenea, se reduce tensiunea arterială şi efortul inimii.
Gladycor este utilizat în:
Tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială)
Tratamentul durerii în piept care apare atunci când arterele ce alimentează inima cu sânge oxigenat
sunt îngustate, astfel încât la muşchiul inimii ajunge mai puţin oxigen (angină pectorală).
Tratamentul împotriva slăbirii muşchiului inimii (insuficienţă cardiacă), în acelaşi timp cu alte
medicamente. Cum să utilizaţi Gladycor
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Tensiune arterială crescută
Doza uzuală este de un comprimat Gladycor 12,5 mg (corespunzând la 12,5 mg carvedilol) în primele
două zile şi ulterior două comprimate Gladycor 12,5 mg sau un comprimat Gladycor de 25 mg
(corespunzând la 25 mg carvedilol) o dată pe zi.
Angină pectorală
- Doza uzuală iniţială este de un comprimat Gladycor 12,5 mg de două ori pe zi.
- Medicul dumneavoastră poate creşte dozele treptat, până la doza maximă recomandată, de 1
comprimat de 25 mg, de două ori pe zi.
Insuficienţă cardiacă cronică
- Doza uzuală iniţială este foarte mică, de 1 comprimat de 3,125 mg de două ori pe zi.
- Medicul dumneavoastră poate creşte dozele treptat, în funcţie de necesităţile dumneavoastră.
- Doza maximă recomandată este de 1 comprimat de 25 mg de două ori pe zi. Dacă greutatea
dumneavoastră corporală este de peste 85 kg, puteţi lua maxim 2 comprimate de 25 mg, de două
ori pe zi.
- Gladycor este utilizat, în general, ca tratament adjuvant al insuficienţei cardiace împreună cu
alte medicamente. Dacă vă simţiţi rău după oricare dintre dozele administrate (de exemplu, dacă
vă simţiţi mai obosit sau respiraţi cu dificultate), adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi insuficienţă cardiacă sau utilizaţi în acelaşi timp şi alte medicamente, medicul
dumneavoastră vă poate recomanda o doză mai mică de Gladycor.
Mod de administrare
Luaţi comprimatele întregi, cu o cantitatea suficientă de lichid. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă
comprimatele trebuie administrate cu alimente, pentru ca absorbţia medicamentului să fie mai lentă şi
să se reducă riscul apariţiei hipotensiunii arteriale ortostatice.
Copii şi adolescenţi
Gladycor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Dacă utilizaţi mai mult Gladycor decât trebuie
Dacă aţi luat o doză prea mare pot apărea hipotensiune arterială, bradicardie, insuficienţă cardiacă şi
chiar şoc cardiac.
În cazuri severe poate apărea stop cardiac.
De asemenea, pot să apară probleme respiratorii (bronhospasm), vărsături, tulburări ale stării de
conştienţă şi convulsii generalizate (contracţii musculare involuntare).
Pacientul trebuie aşezat întins pe spate şi se va apela serviciul medical de urgenţă.
Dacă suspectaţi supradozajul, consultaţi medicul imediat.
Dacă uitaţi să utilizaţi Gladycor
Dacă aţi uitat să luaţi Gladycor, luaţi medicamentul imediat când vă aduceţi aminte. Nu luaţi o doză
dublă dacă sunteţi aproape de momentul să luaţi următoarea doză, dar continuaţi să luaţi medicaţia aşa
cum a fost prescrisă.
Dacă încetaţi să utilizaţi Gladycor
Nu întrerupeţi brusc tratamentul cu Gladycor, înainte de a vorbi cu medicul despre aceasta. Medicul vă
va informa despre modul cum trebuie să reduceţi dozele de Gladycor, înainte de a opri total medicaţia.
5
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă apare vreuna dintre următoarele reacţii
adverse:
- Reacţii alergice severe; semnele pot include umflarea bruscă a gâtului, feţei, buzelor şi gurii.
Acestea pot determina dificultăţi în respiraţie sau înghiţire.
- Dureri în piept însoţite de scurtarea respiraţiei, transpiraţii şi stare de rău.
- Eliminare mai rară a urinei, cu umflarea picioarelor, ceea ce indica probleme la rinichi.
- Scăderea valorilor zahărului din sânge (hipoglicemie) care poate determina crize convulsive
sau pierderea conştienţei.
Reacţiile adverse foarte frecvente
- Ameţeli.
- Dureri de cap.
- Slăbiciune şi oboseală.
- Probleme cu inima. Semnele includ dureri în piept, oboseală, scurtarea respiraţiei şi umflarea
mâinilor şi picioarelor.
- Scăderea tensiunii arteriale. Semnele include ameţeli şi confuzie.
Ameţelile, durerea de cap şi slăbiciunea sunt uşoare şi apar, în general, la începutul
tratamentului.
Reacţiile adverse frecvente
- Infecţii ale căilor aeriene respiratorii (bronşită), plămânilor (pneumonie), nasului şi gâtului
(infecţie a tractului respirator superior). Semnele includ respiraţie şuierătoare, scurtarea
respiraţiei, durere în piept şi în gât.
- Infecţii ale tractului urinar, care pot determina dificultăţi în eliminarea urinei.
- Scăderea numărului de globule roşii din sânge (anemie). Semnele includ oboseală, paloarea
pielii, senzaţie de percepere a bătăilor inimii (palpitaţii) şi scurtarea respiraţiei.
- Creşterea greutăţii corporale.
- Creşterea valorilor serice ale colesterolului (determinată prin teste de laborator).
- Pierderea controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat.
- Depresie.
- Probleme cu vederea, durere şi uscăciune a ochilor, datorită cantităţii mai mici de lacrimi.
- Bătăi rare ale inimii.
- Ameţeli sau confuzie la ridicarea în picioare.
- Acumulare de lichide în organism. Semnele includ umflarea generalizată a corpului, umflarea
anumitor zone ale corpului, de exemplu mâinile, picioarele, genunchii şi creşterea cantităţii de
sânge din organism.
- Probleme cu circulaţia la nivelul mâinilor şi picioarelor. Semnele includ răcirea mâinilor şi
picioarelor, paloare, dureri şi înţepături la nivelul degetelor şi dureri la nivelul picioarelor, care
se accentuează la mers.
- Probleme cu respiraţia.
- Senzaţie sau stare de rău.
- Diaree.
- Greaţă.
- Vărsături.
- Dureri abdominale, dispepsie.
- Durere, posibil la nivelul mâinilor şi picioarelor.
- Probleme la nivelul rinichilor, incluzând modificări în frecvenţa eliminărilor de urină.
6
Reacţiile adverse mai puţin frecvente
- Tulburări ale somnului.
- Leşin.
- Confuzie.
- Amorţeli şi înţepături la nivelul mâinilor şi picioarelor.
- Bloc atrioventricular, angină pectorală.
- Probleme ale pielii, incluzând erupţie trecătoare pe piele, care poate fi generalizată, urticarie,
mâncărimi. Pot apărea leziuni cutanate psoriazice sau se pot agrava cele deja existente.
- Căderea părului.
- Impotenţă (disfuncţie erectilă).
- Constipaţie.
Reacţiile adverse rare
- Scăderea numărului de plachete sanguine. Semnele includ apariţia cu uşurinţă a vânătăilor şi
sângerări nazale.
- Nas înfundat.
- Gură uscată.
Gladycor aparţine grupului de medicamente numite beta-blocante, care acţionează prin relaxarea şi
lărgirea vaselor de sânge. În acest fel este mai uşor pentru inima dumneavoastră să pompeze sânge în
corp şi, de asemenea, se reduce tensiunea arterială şi efortul inimii.
Gladycor este utilizat în:
Tratamentul tensiunii arteriale mari (hipertensiune arterială)
Tratamentul durerii în piept care apare atunci când arterele ce alimentează inima cu sânge oxigenat
sunt îngustate, astfel încât la muşchiul inimii ajunge mai puţin oxigen (angină pectorală).
Tratamentul împotriva slăbirii muşchiului inimii (insuficienţă cardiacă), în acelaşi timp cu alte
medicamente. Cum să utilizaţi Gladycor
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doze
Tensiune arterială crescută
Doza uzuală este de un comprimat Gladycor 12,5 mg (corespunzând la 12,5 mg carvedilol) în primele
două zile şi ulterior două comprimate Gladycor 12,5 mg sau un comprimat Gladycor de 25 mg
(corespunzând la 25 mg carvedilol) o dată pe zi.
Angină pectorală
- Doza uzuală iniţială este de un comprimat Gladycor 12,5 mg de două ori pe zi.
- Medicul dumneavoastră poate creşte dozele treptat, până la doza maximă recomandată, de 1
comprimat de 25 mg, de două ori pe zi.
Insuficienţă cardiacă cronică
- Doza uzuală iniţială este foarte mică, de 1 comprimat de 3,125 mg de două ori pe zi.
- Medicul dumneavoastră poate creşte dozele treptat, în funcţie de necesităţile dumneavoastră.
- Doza maximă recomandată este de 1 comprimat de 25 mg de două ori pe zi. Dacă greutatea
dumneavoastră corporală este de peste 85 kg, puteţi lua maxim 2 comprimate de 25 mg, de două
ori pe zi.
- Gladycor este utilizat, în general, ca tratament adjuvant al insuficienţei cardiace împreună cu
alte medicamente. Dacă vă simţiţi rău după oricare dintre dozele administrate (de exemplu, dacă
vă simţiţi mai obosit sau respiraţi cu dificultate), adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi insuficienţă cardiacă sau utilizaţi în acelaşi timp şi alte medicamente, medicul
dumneavoastră vă poate recomanda o doză mai mică de Gladycor.
Mod de administrare
Luaţi comprimatele întregi, cu o cantitatea suficientă de lichid. La pacienţii cu insuficienţă cardiacă
comprimatele trebuie administrate cu alimente, pentru ca absorbţia medicamentului să fie mai lentă şi
să se reducă riscul apariţiei hipotensiunii arteriale ortostatice.
Copii şi adolescenţi
Gladycor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani.
Dacă utilizaţi mai mult Gladycor decât trebuie
Dacă aţi luat o doză prea mare pot apărea hipotensiune arterială, bradicardie, insuficienţă cardiacă şi
chiar şoc cardiac.
În cazuri severe poate apărea stop cardiac.
De asemenea, pot să apară probleme respiratorii (bronhospasm), vărsături, tulburări ale stării de
conştienţă şi convulsii generalizate (contracţii musculare involuntare).
Pacientul trebuie aşezat întins pe spate şi se va apela serviciul medical de urgenţă.
Dacă suspectaţi supradozajul, consultaţi medicul imediat.
Dacă uitaţi să utilizaţi Gladycor
Dacă aţi uitat să luaţi Gladycor, luaţi medicamentul imediat când vă aduceţi aminte. Nu luaţi o doză
dublă dacă sunteţi aproape de momentul să luaţi următoarea doză, dar continuaţi să luaţi medicaţia aşa
cum a fost prescrisă.
Dacă încetaţi să utilizaţi Gladycor
Nu întrerupeţi brusc tratamentul cu Gladycor, înainte de a vorbi cu medicul despre aceasta. Medicul vă
va informa despre modul cum trebuie să reduceţi dozele de Gladycor, înainte de a opri total medicaţia.
5
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră dacă apare vreuna dintre următoarele reacţii
adverse:
- Reacţii alergice severe; semnele pot include umflarea bruscă a gâtului, feţei, buzelor şi gurii.
Acestea pot determina dificultăţi în respiraţie sau înghiţire.
- Dureri în piept însoţite de scurtarea respiraţiei, transpiraţii şi stare de rău.
- Eliminare mai rară a urinei, cu umflarea picioarelor, ceea ce indica probleme la rinichi.
- Scăderea valorilor zahărului din sânge (hipoglicemie) care poate determina crize convulsive
sau pierderea conştienţei.
Reacţiile adverse foarte frecvente
- Ameţeli.
- Dureri de cap.
- Slăbiciune şi oboseală.
- Probleme cu inima. Semnele includ dureri în piept, oboseală, scurtarea respiraţiei şi umflarea
mâinilor şi picioarelor.
- Scăderea tensiunii arteriale. Semnele include ameţeli şi confuzie.
Ameţelile, durerea de cap şi slăbiciunea sunt uşoare şi apar, în general, la începutul
tratamentului.
Reacţiile adverse frecvente
- Infecţii ale căilor aeriene respiratorii (bronşită), plămânilor (pneumonie), nasului şi gâtului
(infecţie a tractului respirator superior). Semnele includ respiraţie şuierătoare, scurtarea
respiraţiei, durere în piept şi în gât.
- Infecţii ale tractului urinar, care pot determina dificultăţi în eliminarea urinei.
- Scăderea numărului de globule roşii din sânge (anemie). Semnele includ oboseală, paloarea
pielii, senzaţie de percepere a bătăilor inimii (palpitaţii) şi scurtarea respiraţiei.
- Creşterea greutăţii corporale.
- Creşterea valorilor serice ale colesterolului (determinată prin teste de laborator).
- Pierderea controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat.
- Depresie.
- Probleme cu vederea, durere şi uscăciune a ochilor, datorită cantităţii mai mici de lacrimi.
- Bătăi rare ale inimii.
- Ameţeli sau confuzie la ridicarea în picioare.
- Acumulare de lichide în organism. Semnele includ umflarea generalizată a corpului, umflarea
anumitor zone ale corpului, de exemplu mâinile, picioarele, genunchii şi creşterea cantităţii de
sânge din organism.
- Probleme cu circulaţia la nivelul mâinilor şi picioarelor. Semnele includ răcirea mâinilor şi
picioarelor, paloare, dureri şi înţepături la nivelul degetelor şi dureri la nivelul picioarelor, care
se accentuează la mers.
- Probleme cu respiraţia.
- Senzaţie sau stare de rău.
- Diaree.
- Greaţă.
- Vărsături.
- Dureri abdominale, dispepsie.
- Durere, posibil la nivelul mâinilor şi picioarelor.
- Probleme la nivelul rinichilor, incluzând modificări în frecvenţa eliminărilor de urină.
6
Reacţiile adverse mai puţin frecvente
- Tulburări ale somnului.
- Leşin.
- Confuzie.
- Amorţeli şi înţepături la nivelul mâinilor şi picioarelor.
- Bloc atrioventricular, angină pectorală.
- Probleme ale pielii, incluzând erupţie trecătoare pe piele, care poate fi generalizată, urticarie,
mâncărimi. Pot apărea leziuni cutanate psoriazice sau se pot agrava cele deja existente.
- Căderea părului.
- Impotenţă (disfuncţie erectilă).
- Constipaţie.
Reacţiile adverse rare
- Scăderea numărului de plachete sanguine. Semnele includ apariţia cu uşurinţă a vânătăilor şi
sângerări nazale.
- Nas înfundat.
- Gură uscată.
-3%
44.18 MDL
45.55 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
Descriere
Natriu clorid sol. 0.9% 100ml (Kelun)
Substanta activa:1 ml de solutie contine clorura de sodiu - 0.009 g.
Ingrediente inactive: apa pentru injectare.
Actiunea farmacologica: Clorura de sodiu 0,9%, normalizeaza echilibrul de apa si sare. Rapid eliminat din sistemul vascular. De droguri este retinut in timp foarte scurt si fluxul sanguin devine rapid sectorul interstitiala si in celule. Dupa 1 ora in vasele este de numai aproximativ jumatate din solutie injectata.
INDICATII
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenterala. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenteral. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului
CONTRAINDICATII
Nu sunt.
Conditii de Pastrare:Intr-un loc uscat ferit de copii, la temperatura de la 18 C la +25°C. Perioada de valabilitate - 5 ani.
Natriu clorid sol. 0.9% 100ml (Kelun)
Substanta activa:1 ml de solutie contine clorura de sodiu - 0.009 g.
Ingrediente inactive: apa pentru injectare.
Actiunea farmacologica: Clorura de sodiu 0,9%, normalizeaza echilibrul de apa si sare. Rapid eliminat din sistemul vascular. De droguri este retinut in timp foarte scurt si fluxul sanguin devine rapid sectorul interstitiala si in celule. Dupa 1 ora in vasele este de numai aproximativ jumatate din solutie injectata.
INDICATII
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenterala. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenteral. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului
CONTRAINDICATII
Nu sunt.
Conditii de Pastrare:Intr-un loc uscat ferit de copii, la temperatura de la 18 C la +25°C. Perioada de valabilitate - 5 ani.
-3%
12.51 MDL
12.90 MDL
-3%
2.76 MDL
2.85 MDL
Rețetă medicală
Descriere
Natriu clorid sol. 0.9% 500ml (Qidu) INDICAȚII DE UTILIZARE
Este folosit pentru combaterea deshidratării și intoxicației organismului în diferite boli (dizenterie acută, toxiintoxicare alimentară etc.), inclusiv în holera El Tor. În tulburări circulatorii acute (tulburări circulatorii), însoțite de deshidratare (deshidratare), cu arsuri, hemoragice (cauzate de pierderi de sânge), șoc chirurgical și postoperator, peritonită (inflamația peritoneului), diaree (diaree) de diverse origini.
DOZARE SI APLICARE
Soluția izotonică de clorură de sodiu se administrează intravenos, subcutanat și în clisme. Mai des se administrează intravenos prin metoda prin picurare, și cu pierderi mari de lichide și intoxicații (dispepsie toxică/tulburări digestive cauzate de substanțe nocive pentru organism/, holera, stare postoperatorie etc.) - în cantități mari (până la 3 litri). pe zi).
A nu se perfuza soluție izotonică de clorură de sodiu în caz de hipernatremie (conținut crescut de ioni de sodiu în sânge), tulburări circulatorii care amenință edem cerebral și pulmonar, tratament cu doze mari de corticosteroizi. Cantități mari de soluție trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu insuficiență a funcției excretorii renale.
CONTRAINDICAȚII
Soluția izotonică de clorură de sodiu nu trebuie administrată în caz de încălcări ale echilibrului apă-sodiu asociate cu hipernatremie, cu suprahidratare extracelulară, deshidratare intracelulară, tulburări circulatorii care amenință edem cerebral și pulmonar, în timpul tratamentului cu doze masive de corticosteroizi.
Cantități mari de soluție izotonică de clorură de sodiu sunt utilizate cu precauție la pacienții cu insuficiență excretorie renală și/sau insuficiență cardiacă, la copii și vârstnici.
INSTRUCȚIUNI SPECIALE
CONDIȚII DE PĂSTRARE ”
Pulbere și tablete - într-un recipient bine închis.
Natriu clorid sol. 0.9% 500ml (Qidu) INDICAȚII DE UTILIZARE
Este folosit pentru combaterea deshidratării și intoxicației organismului în diferite boli (dizenterie acută, toxiintoxicare alimentară etc.), inclusiv în holera El Tor. În tulburări circulatorii acute (tulburări circulatorii), însoțite de deshidratare (deshidratare), cu arsuri, hemoragice (cauzate de pierderi de sânge), șoc chirurgical și postoperator, peritonită (inflamația peritoneului), diaree (diaree) de diverse origini.
DOZARE SI APLICARE
Soluția izotonică de clorură de sodiu se administrează intravenos, subcutanat și în clisme. Mai des se administrează intravenos prin metoda prin picurare, și cu pierderi mari de lichide și intoxicații (dispepsie toxică/tulburări digestive cauzate de substanțe nocive pentru organism/, holera, stare postoperatorie etc.) - în cantități mari (până la 3 litri). pe zi).
A nu se perfuza soluție izotonică de clorură de sodiu în caz de hipernatremie (conținut crescut de ioni de sodiu în sânge), tulburări circulatorii care amenință edem cerebral și pulmonar, tratament cu doze mari de corticosteroizi. Cantități mari de soluție trebuie utilizate cu precauție la pacienții cu insuficiență a funcției excretorii renale.
CONTRAINDICAȚII
Soluția izotonică de clorură de sodiu nu trebuie administrată în caz de încălcări ale echilibrului apă-sodiu asociate cu hipernatremie, cu suprahidratare extracelulară, deshidratare intracelulară, tulburări circulatorii care amenință edem cerebral și pulmonar, în timpul tratamentului cu doze masive de corticosteroizi.
Cantități mari de soluție izotonică de clorură de sodiu sunt utilizate cu precauție la pacienții cu insuficiență excretorie renală și/sau insuficiență cardiacă, la copii și vârstnici.
INSTRUCȚIUNI SPECIALE
CONDIȚII DE PĂSTRARE ”
Pulbere și tablete - într-un recipient bine închis.
-3%
25.56 MDL
26.35 MDL
IVAKARD® este un medicament pentru afecţiuni cardiace, utilizat în tratarea:
- anginei pectorale stabile simptomatice (boală care determină durere în piept), la pacienți adulți a căror frecvență cardiacă este mai mare sau egală cu 70 bătăi pe minut. Este utilizat la pacienţii adulţi cu intoleranță sau contraindicații la utilizarea medicamentelor cardiace, numite beta-blocante. Este utilizat, de asemenea, în combinaţie cu beta-blocantele la pacienţii adulţi a căror afecţiune nu este controlată în întregime cu un beta-blocant.
- insuficienţă cardiacă cronică la pacienţii adulţi a căror frecvenţă cardiacă este mai mare sau egală cu 75 bătăi pe minut. Este utilizat în asociere cu terapia standard, inclusiv tratamentul cu beta-blocante, sau atunci când beta-blocantele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.
- anginei pectorale stabile simptomatice (boală care determină durere în piept), la pacienți adulți a căror frecvență cardiacă este mai mare sau egală cu 70 bătăi pe minut. Este utilizat la pacienţii adulţi cu intoleranță sau contraindicații la utilizarea medicamentelor cardiace, numite beta-blocante. Este utilizat, de asemenea, în combinaţie cu beta-blocantele la pacienţii adulţi a căror afecţiune nu este controlată în întregime cu un beta-blocant.
- insuficienţă cardiacă cronică la pacienţii adulţi a căror frecvenţă cardiacă este mai mare sau egală cu 75 bătăi pe minut. Este utilizat în asociere cu terapia standard, inclusiv tratamentul cu beta-blocante, sau atunci când beta-blocantele sunt contraindicate sau nu sunt tolerate.
-3%
342.07 MDL
352.65 MDL
-3%
102.24 MDL
105.40 MDL
DESCRIEREA MEDICAMENT
Natriu clorid inj. 0. 9% 10ml N10
Ingrediente inactive: apa pentru injectare.
Compozitia si forma de prezentare:10 ml fiole № 10 in ampules
Actiunea farmacologica: Clorura de sodiu 0,9%, normalizeaza echilibrul de apa si sare. Rapid eliminat din sistemul vascular. De droguri este retinut in timp foarte scurt si fluxul sanguin devine rapid sectorul interstitiala si in celule. Dupa 1 ora in vasele este de numai aproximativ jumatate din solutie injectata.
INDICATII
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenterala. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenteral. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului
CONTRAINDICATII
Nu sunt.
Conditii de Pastrare:Intr-un loc uscat ferit de copii, la temperatura de la 18 C la +25°C. Perioada de valabilitate - 5 ani.
Natriu clorid inj. 0. 9% 10ml N10
Ingrediente inactive: apa pentru injectare.
Compozitia si forma de prezentare:10 ml fiole № 10 in ampules
Actiunea farmacologica: Clorura de sodiu 0,9%, normalizeaza echilibrul de apa si sare. Rapid eliminat din sistemul vascular. De droguri este retinut in timp foarte scurt si fluxul sanguin devine rapid sectorul interstitiala si in celule. Dupa 1 ora in vasele este de numai aproximativ jumatate din solutie injectata.
INDICATII
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenterala. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Prepararea solutiilor de medicamente pentru uz topic si parenteral. Acesta poate fi aplicat local, pentru ranile de spalat, ochii, membranele mucoase ale nasului
CONTRAINDICATII
Nu sunt.
Conditii de Pastrare:Intr-un loc uscat ferit de copii, la temperatura de la 18 C la +25°C. Perioada de valabilitate - 5 ani.
-3%
16.05 MDL
16.55 MDL
-3%
29.10 MDL
30 MDL
Ce este Atsat şi pentru ce se utilizează Atsat comprimate filmate este un medicament ce conține ca substanță activă atorvastatina calcică – care acţionează prin reglarea nivelului lipidelor (grăsimilor) din organism. Atsat este utilizat pentru scăderea concentraţiei de colesterol şi trigliceride din sânge, atunci când regimul alimentar şi schimbarea modului de viaţă au eşuat. Dacă aveţi un risc crescut de boală cardiacă, Atsat poate fi utilizat pentru a reduce acest risc, chiar dacă valoarea colesterolului dumneavoastră este normală. În timpul tratamentului trebuie continuat un regim alimentar standard de reducere a colesterolului.
Cum să luaţi Atsat Luaţi întotdeauna Atsat comprimate filmate exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Comprimatele filmate Atsat trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de apă şi pot fi administrate în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Cu toate acestea, încercaţi să luaţi comprimatul la acelaşi moment al zilei, în fiecare zi.
https://bit.ly/2SnVnof
Cum să luaţi Atsat Luaţi întotdeauna Atsat comprimate filmate exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Comprimatele filmate Atsat trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de apă şi pot fi administrate în orice moment al zilei, cu sau fără alimente. Cu toate acestea, încercaţi să luaţi comprimatul la acelaşi moment al zilei, în fiecare zi.
https://bit.ly/2SnVnof
Ce este Tri-zidin M şi pentru ce se utilizează
Tri-zidin M este un medicament ce conține ca substanță activă trimetazidina și este
destinat utilizării, în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul anginei
pectorale (durere în piept cauzată de boala coronariană).
Cum să luaţi Tri-zidin M
Luaţi întotdeauna Tri-zidin M exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Adulţi
Doza recomandată de Tri-zidin M este 1 comprimat luat de două ori pe zi, în timpul
meselor, dimineaţa şi seara.
Comprimatele trebuie luate dimineaţa şi seara, în timpul meselor, cu un pahar de apă.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Tri-zidin M nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vîrsta sub 18
ani.
Dacă aveţi probleme cu rinichii sau dacă aveţi vîrsta peste 75 de ani, medicul
dumneavoastră vă poate modifica doza recomandată.
-
Reacții adverse frecvente: ameţeli, durere de cap, dureri abdominale, diaree,
indigestie, greaţă, vărsături, erupţii trecătoare pe piele, mîncărimi, urticarie şi
senzaţie de slăbiciune.
Reacții adverse rare: bătăi rapide sau neregulate ale inimii (numite şi palpitaţii),
bătăi suplimentare ale inimii, bătăi accelerate ale inimii, scădere bruscă a tensiunii
arteriale la ridicarea în picioare care poate produce ameţeli, senzaţie de confuzie sau
leşin, stare generală de rău, ameţeli, căderi, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi
gîtului.
Reacții adverse cu frecvenţă necunoscută: simptome extrapiramidale (mişcări
neobişnuite, inclusiv tremurături şi scuturare a mîinilor şi degetelor, mişcări de
răsucire a corpului, mers tîrşîit, înţepenire a mîinilor şi picioarelor), de obicei
reversibile după întreruperea tratamentului. Tulburări ale somnului (dificultăţi de
adormire, somnolenţă), constipaţie, erupţii generalizate grave pe piele (pielea devine
roşie şi apar vezicule), umflare a feţei, buzelor, gurii, limbii sau gîtului care poate
provoca dificultăţi la înghiţire sau la respiraţie.
Scădere severă a numărului de celule albe din sînge, care face mai posibile infecţiile,
reducere a trombocitelor din sînge, fapt care determină creşterea riscului de
sîngerare sau învineţire.
O boală a ficatului (greaţă, vărsături, pierdere a poftei de mîncare, senzaţie generală
de rău, febră, mîncărimi, îngălbenire a pielii şi a albului ochilor, materii fecale
deschise la culoare, urină închisă la culoare).
Tri-zidin M este un medicament ce conține ca substanță activă trimetazidina și este
destinat utilizării, în asociere cu alte medicamente pentru tratamentul anginei
pectorale (durere în piept cauzată de boala coronariană).
Cum să luaţi Tri-zidin M
Luaţi întotdeauna Tri-zidin M exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Adulţi
Doza recomandată de Tri-zidin M este 1 comprimat luat de două ori pe zi, în timpul
meselor, dimineaţa şi seara.
Comprimatele trebuie luate dimineaţa şi seara, în timpul meselor, cu un pahar de apă.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Tri-zidin M nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vîrsta sub 18
ani.
Dacă aveţi probleme cu rinichii sau dacă aveţi vîrsta peste 75 de ani, medicul
dumneavoastră vă poate modifica doza recomandată.
-
Reacții adverse frecvente: ameţeli, durere de cap, dureri abdominale, diaree,
indigestie, greaţă, vărsături, erupţii trecătoare pe piele, mîncărimi, urticarie şi
senzaţie de slăbiciune.
Reacții adverse rare: bătăi rapide sau neregulate ale inimii (numite şi palpitaţii),
bătăi suplimentare ale inimii, bătăi accelerate ale inimii, scădere bruscă a tensiunii
arteriale la ridicarea în picioare care poate produce ameţeli, senzaţie de confuzie sau
leşin, stare generală de rău, ameţeli, căderi, înroşire trecătoare la nivelul feţei şi
gîtului.
Reacții adverse cu frecvenţă necunoscută: simptome extrapiramidale (mişcări
neobişnuite, inclusiv tremurături şi scuturare a mîinilor şi degetelor, mişcări de
răsucire a corpului, mers tîrşîit, înţepenire a mîinilor şi picioarelor), de obicei
reversibile după întreruperea tratamentului. Tulburări ale somnului (dificultăţi de
adormire, somnolenţă), constipaţie, erupţii generalizate grave pe piele (pielea devine
roşie şi apar vezicule), umflare a feţei, buzelor, gurii, limbii sau gîtului care poate
provoca dificultăţi la înghiţire sau la respiraţie.
Scădere severă a numărului de celule albe din sînge, care face mai posibile infecţiile,
reducere a trombocitelor din sînge, fapt care determină creşterea riscului de
sîngerare sau învineţire.
O boală a ficatului (greaţă, vărsături, pierdere a poftei de mîncare, senzaţie generală
de rău, febră, mîncărimi, îngălbenire a pielii şi a albului ochilor, materii fecale
deschise la culoare, urină închisă la culoare).
-3%
110.48 MDL
113.90 MDL
Ce este Concor şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă din componenţa Concor este bisoprololul. Acesta aparţine unui grup
de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin
modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri
nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor
inimii dumneavoastră şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către
inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi oxigen al
inimii.
Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală,
insuficienţa cardiacă cronică stabilă. Cum să luaţi Concor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă. Tratamentul trebuie început treptat, cu doze mici
care sunt crescute lent. În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie,
mai ales, de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Pentru toate indicaţii terapeutice, doza recomandată este de 5 mg bisoprolol, o dată pe
zi.
Dacă este necesar, în cazul insuficienţei cardiace cronice, doza poate fi crescută la 10
mg bisoprolol, o dată pe zi.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală, doza maximă recomandată
este de 20 mg bisoprolol, o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare sau
moderate ale funcţiei hepatice sau renale. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei
hepatice nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg bisoprolol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa bisoprololului nu au fost investigate la copii şi adolescenţi. De
aceea, Concor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Concor se ia în priză unică, dimineața, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie
înghițit cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie zdrobit sau mestecat.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea bisoprolol:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap. Aceste reacţii adverse apar mai ales la
începutul tratamentului. Sunt în general uşoare şi în general, dispar în 1 – 2
săptămâni.
- senzaţie de furnicături sau răcire la nivelul mâinilor sau picioarelor
5
- tensiune arterială scăzută
- probleme gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie)
- agravarea insuficienţei cardiace
- senzaţie de slăbiciune
- tulburări de somn
- depresie
- tulburări ale ritmului cardiac
- probleme respiratorii (bronhospasm) la pacienţii cu astm bronşic sau afecţiuni
cronice ale căilor respiratorii
- oboseală musculară şi crampe musculare
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane10000):
- creşterea valorii grăsimilor din sânge
- scăderea secreţiei lacrimale
- tulburări de auz
- rinită alergică
- creşterea valorii anumitor enzime (ALAT, ASAT), inflamaţia ficatului (hepatită)
- reacţii de tip alergic cum sunt: mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului
- tulburări de erecţie
- coşmaruri, halucinaţii
- leşin
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- iritaţii şi înroşiri ale ochilor (conjunctivită)
- apariţia sau agravarea unor erupţii pe piele cu descuamare (tip psoriazis),
erupţii pe piele de tip psoriazis
- căderea părului.
Substanţa activă din componenţa Concor este bisoprololul. Acesta aparţine unui grup
de medicamente numite beta-blocante. Aceste medicamente acţionează prin
modificarea felului în care organismul dumneavoastră răspunde la unele impulsuri
nervoase, mai ales la nivelul inimii. Ca rezultat, bisoprololul scade frecvenţa bătăilor
inimii dumneavoastră şi prin aceasta creşte eficacitatea pompării sângelui de către
inima dumneavoastră. În acelaşi timp este scăzut necesarul de sânge şi oxigen al
inimii.
Concor este utilizat pentru a trata hipertensiunea arterială, angina pectorală,
insuficienţa cardiacă cronică stabilă. Cum să luaţi Concor
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă. Tratamentul trebuie început treptat, cu doze mici
care sunt crescute lent. În toate cazurile, doza trebuie ajustată individual, în funcţie,
mai ales, de frecvenţa cardiacă şi succesul terapeutic.
Pentru toate indicaţii terapeutice, doza recomandată este de 5 mg bisoprolol, o dată pe
zi.
Dacă este necesar, în cazul insuficienţei cardiace cronice, doza poate fi crescută la 10
mg bisoprolol, o dată pe zi.
4
La pacienţii cu hipertensiune arterială sau angină pectorală, doza maximă recomandată
este de 20 mg bisoprolol, o dată pe zi.
Durata tratamentului
Tratamentul cu bisoprolol este, în general, de lungă durată.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi/sau renală
În general, nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu tulburări uşoare sau
moderate ale funcţiei hepatice sau renale. La pacienţii cu insuficienţă renală severă
(clearance-ul creatininei < 20 ml/min) şi la pacienţii cu tulburări severe ale funcţiei
hepatice nu trebuie depăşită doza zilnică de 10 mg bisoprolol.
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozei.
Copii şi adolescenţi
Eficacitatea şi siguranţa bisoprololului nu au fost investigate la copii şi adolescenţi. De
aceea, Concor nu trebuie utilizat la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Concor se ia în priză unică, dimineața, cu sau fără alimente. Comprimatul trebuie
înghițit cu o cantitate suficientă de apă și nu trebuie zdrobit sau mestecat.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fost raportate la administrarea bisoprolol:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- oboseală, ameţeli, dureri de cap. Aceste reacţii adverse apar mai ales la
începutul tratamentului. Sunt în general uşoare şi în general, dispar în 1 – 2
săptămâni.
- senzaţie de furnicături sau răcire la nivelul mâinilor sau picioarelor
5
- tensiune arterială scăzută
- probleme gastro-intestinale: greaţă, vărsături, diaree, constipaţie.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- scăderea frecvenţei cardiace (bradicardie)
- agravarea insuficienţei cardiace
- senzaţie de slăbiciune
- tulburări de somn
- depresie
- tulburări ale ritmului cardiac
- probleme respiratorii (bronhospasm) la pacienţii cu astm bronşic sau afecţiuni
cronice ale căilor respiratorii
- oboseală musculară şi crampe musculare
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane10000):
- creşterea valorii grăsimilor din sânge
- scăderea secreţiei lacrimale
- tulburări de auz
- rinită alergică
- creşterea valorii anumitor enzime (ALAT, ASAT), inflamaţia ficatului (hepatită)
- reacţii de tip alergic cum sunt: mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, înroşirea
trecătoare a feţei şi gâtului
- tulburări de erecţie
- coşmaruri, halucinaţii
- leşin
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- iritaţii şi înroşiri ale ochilor (conjunctivită)
- apariţia sau agravarea unor erupţii pe piele cu descuamare (tip psoriazis),
erupţii pe piele de tip psoriazis
- căderea părului.
-3%
64.17 MDL
66.15 MDL
Sotagamma 80 mg comprimate
Sotagamma 160 mg comprimate
clorhidrat de sotalol
1. CE ESTE SOTAGAMMA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Sotagamma aparţine grupei de medicamente cunoscută sub denumirea de antiaritmice din clasa III,
hidrofilic, cu acţiune importantă de blocare beta-adrenergică.
Sotagamma este utilizat pentru:
- tratamentul tahiaritmiilor ventriculare simptomatice severe (bătăi ale inimii cu frecvenţa peste
valoarea normală induse de la nivelul ventriculilor);
- în profilaxia tahiaritmiilor supraventriculare simptomatice (tulburări ale ritmului cardiac
manifestate prin bătăi ale inimii cu frecvenţa peste valoarea normală, iniţiate din ţesutul cardiac de
deasupra ventriculilor), care necesită intervenţie terapeutică, de exemplu:
- fibrilaţia atrială cronică (tulburare cronică a ritmului cardiac datorată excitabilităţii crescute a
atriilor) după cardioversie;
- fibrilaţia atrială paroxistică (tulburare acută a ritmului cardiac datorată excitabilităţii crescute a
atriilor).
2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI SOTAGAMMA
Nu luaţi Sotagamma şi spuneţi medicului dumneavoastră
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidrat de sotalol, la sulfonamide sau la oricare dintre
celelalte componente ale Sotagamma, (vezi pct. 6 “Informaţii suplimentare” pentru lista
componentelor);
- dacă suferiţi de slăbiciune accentuată a muşchiului cardiac (clasa III-IV de insuficienţă cardiacă în
clasificarea NYHA);
- dacă aţi suferit infarct miocardic acut;
- dacă aţi suferit şoc cardiogen;
- dacă suferiţi de grad înalt de tulburare a conducerii impulsului între atrii şi ventricule (bloc atrioventricular
de gradul II sau III);
- dacă suferiţi de bloc sinoatrial (bloc de conducere manifestat între nodul sinoatrial şi atrii);
- dacă aveţi boală de nod sinusal;
- dacă aveţi torsada vârfurilor;
- dacă frecvenţa cardiacă este mai mică de 50 bătăi/minut înainte de începerea tratamentului
(bradicardie <50 bătăi/minut);
- dacă aveţi interval QT alungit pre-existent;
- dacă aveţi concentraţii sub valoarea normală a potasiului în sânge (hipokaliemie);
- dacă aveţi valori ale tensiunii arteriale sub valoarea normală (hipotensiune arterială);
- dacă suferiţi de stadii avansate ale tulburărilor circulaţiei periferice;
- dacă aveţi acumulare de acizi în sânge, legată de tulburări metabolice (acidoză metabolică);
- dacă suferiţi de afecţiuni respiratorii obstructive severe.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Sotagamma şi spuneţi medicului dumneavoastră
- dacă aveţi angină pectorală, tratamentul concomitent cu sotalol nu trebuie întrerupt brusc;administrarea medicamentului nu este recomandată la pacienţii cu angină Prinzmetal;
- dacă sunteţi în perioada post-infarct miocardic şi aveţi performanţe cardiace micşorate
semnificativ trebuie să fiţi supravegheaţi cu deosebită atenţie, îndeosebi în perioada de stabilire a dozei de antiaritmic (de exemplu monitorizare ECG continuă), deoarece prezintă risc crescut de agravare a aritmiilor (efect pro-aritmogen);
- dacă aveţi afecţiuni coronariene şi/sau aritmii sau aţi primit tratament de lungă durată cu antiaritmice, întreruperea administrării trebuie făcută treptat, pentru a se evita agravarea manifestărilor;
- dacă aveţi tumori ale medularei suprarenale care secretă hormoni (feocromocitom) şi aveţi nevoie de tratament concomitent cu blocante alfa-adrenergice; nu se recomandă administrarea sotalolului la pacienţii cu feocromocitom netratat;
- dacă aveţi antecedente personale sau familiale de psoriazis, medicamentele cu proprietăţi blocante beta-adrenergice, cum este Sotagamma trebuie utilizate numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc potential;
- dacă aveţi antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate sau primiţi tratament care induce
atenuarea sau abolirea reactivităţii alergice (terapie de desensibilizare), sotalolul trebuie utilizat numai dacă este absolut necesar, datorită riscului de exagerare a reacţiilor anafilactice. Ca urmare, la această categorie de pacienţi se recomandă o evaluare atentă a indicaţiilor;
- dacă aveţi tireotoxicoză, sotalolul poate masca semnele cardiovasculare ale acesteia;
- dacă aveţi diabet cu variaţii mari ale glicemiei sau în caz de regim dietetic strict, se recomandă supraveghere medicală atentă deoarece sotalolul maschează simptomele hipoglicemiei;
-dacă utilizaţi lentile de contact, în timpul tratamentului cu sotalol se poate produce reducerea secreţiei lacrimale;
-dacă sunteţi trataţi concomitent cu diuretice care elimină potasiu, este necesară monitorizarea atentă a potasemiei;
-dacă sunteţi sportiv trebuie să ştiţi că sotalolul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping;
-dacă aveţi funcţia renală afectată.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Dacă luaţi anumite medicamente blocante ale canalelor calciului de tipul verapamilului şi diltiazemului se poate produce scăderea accentuată a tensiunii arteriale. De asemenea, datorită efectului aditiv asupra nodului sinoatrial şi a celui atrioventricular se pot produce tulburări de ritm de tip bradicardic şi tulburări de conducere atrioventriculară de grad înalt.
Este contraindicată administrarea intravenoasă a blocantelor canalelor calciului de tipul diltiazemului şi verapamilului la pacienţii trataţi cu sotalol, cu excepţia cazurilor de terapie intensivă.
În cazul asocierii cu antiaritmice de clasa I (mai ales medicamente de tip chinidinic) sau cu alte aritmice de clasa III există pericolul prelungirii intervalului QT cu risc crescut de aritmii ventriculare.
Utilizarea concomitentă a sotalolului şi a medicamentelor care prelungesc intervalul QT cum sunt antidepresive tri– şi tetraciclice (imipramină, maprotilină), antihistaminice (astemizol, terfenadină),
antibiotice macrolidice (eritromicină), probucol, haloperidol, halofantrină şi terodilină, prezintă risc crescut de aritmii (torsada vârfurilor).
Administrarea concomitentă a blocantelor canalelor calciului de tipul nifedipinei poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale; de asemenea, trebuie luată în considerare accentuarea deprimării nodului sinoatrial.
În cazul utilizării concomitente a sotalolului şi noradrenalinei sau a inhibitorilor monoaminooxidazei(IMAO), precum şi după întreruperea bruscă a administrării asociate de clonidină se poate produce creşterea accentuată a tensiunii arteriale.
Administrarea concomitentă a sotalolului şi antidepresivelor triciclice, barbituricelor, fenotiazinelor,opioidelor, precum şi a antihipertensivelor, diureticelor şi vasodilatatoarelor, poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale.
Efectul sotalolului de reducere a contractilităţii miocardice (inotrop negativ) se poate suma cu cel al opioidelor, respectiv cu cel al antiaritmicelor.
Efectele sotalolului de reducere a frecvenţei cardiace şi a conductibilităţii (cronotrop şi dromotrope negative) pot fi accentuate în cazul administrării concomitente de rezerpină, clonidină, alfa-metildopa, guanfacină şi glicozide cardiace.
Blocada neuromusculară indusă de tubocurarină poate fi accentuată de inhibarea receptorilor betaadrenergici.
În cazul administrării concomitente de sotalol şi insulină sau antidiabetice orale, mai ales în condiţii de efort fizic, se poate produce hipoglicemie, cu mascarea simptomelor acesteia.
Reţineţi că aceste interacţiuni pot avea loc şi în cazul utilizării recente a medicamentelor menţionate mai sus.
Folosirea Sotagamma cu alimente şi băuturi
Se recomandă evitarea asocierii consumului de alcool cu administrarea de sotalol, datorită riscului de aritmii ventriculare.
Sotagamma nu se utilizează împreună cu lapte şi produse lactate.
Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Deoarece siguranţa administrării sotalolului în timpul sarcinii nu a fost încă stabilită, acest medicament trebuie utilizat la femeile gravide, în special în primele trei luni de sarcină, numai dacă este absolut necesar şi după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potential fetal.
Administrarea sotalolului trebuie întreruptă cu 48-72 ore înainte de data probabilă a naşterii, datorită
riscului de bradicardie şi hipotensiune arterială la nou-născuţi; în caz contrar, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie timp de 48-72 ore după naştere.
Alăptarea
Clorhidratul de sotalol se excretă în laptele matern; se recomandă evitarea administrării
medicamentului în perioada de alăptare. Dacă tratamentul este absolut necesar, sugarii trebuie monitorizaţi pentru depistarea posibilelor reacţii adverse.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Chiar dacă este administrat conform recomandărilor medicale, acest medicament poate afecta reactivitatea, alterând capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a lucra fără o bază largă de susţinere. Aceste manifestări apar mai ales la începutul tratamentului, la creşterea dozei, la schimbarea medicaţiei sau când se consumă concomitent alcool.
Dacă observaţi apariţia acestora, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ LUAŢI SOTAGAMMA
Acest medicament este disponibil în 2 concentraţii: 80 mg şi 160 mg.
Luaţi întotdeauna Sotagamma exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Pacienţi cu tahiaritmii ventriculare simptomatice severe
Dacă aveţi tahiaritmii ventriculare severe, pentru stabilirea dozei medicul dumneavoastră vă va monitoriza cardiologic atent. În timpul tratamentului va efectua examene regulate (de exemplu la intervale de o lună se va efectua un ECG standard, la intervale de 3 luni un ECG cu traseu lung şi, dacă este necesar, un ECG de efort). În cazul modificării unui parametru ECG, de exemplu lărgirea complexului QRS, alungirea intervalului QT cu peste 25%, alungirea intervalului PQ cu peste 50 %,
alungirea intervalului QT cu peste 500 ms sau al creşterii frecvenţei şi agravării aritmiilor cardiace, se va reconsiderarea schema terapeutică.
Doza iniţială este de 80 mg clorhidrat de sotalol de 2 ori pe zi. În lipsa unui răspuns terapeutic adecvat,doza poate fi crescută la 80 mg clorhidrat de sotalol de 3 ori pe zi sau până la 160 mg clorhidrat de sotalol de 2 ori pe zi.
În cazul aritmiilor cu potenţial letal, dacă răspunsul este inadecvat, doza poate fi crescută la 480 mg clorhidrat de sotalol pe zi, administrată fracţionat în 2-3 prize. În aceste cazuri, dozele trebuie crescute numai dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscul crescut de reacţii adverse severe (în special efectul pro-aritmogen).
Pacienţi cu fibrilaţie atrială
În fibrilaţia atrială paroxistică nu trebuie depăşită doza de un comprimat 80 mg clorhidrat de sotalol de 3 ori pe zi.
La pacienţii cu fibrilaţie atrială cronică, în lipsa unui răspuns terapeutic adecvat şi dacă medicamentul este bine tolerat, doza poate fi crescută până la cel mult un comprimat 160 mg clorhidrat de sotalol de 2 ori pe zi.
Dacă este necesară creşterea dozei, aceasta se va face la intervale de 2-3 zile.
Pacienţii cu disfuncţii renale
Deoarece la pacienţii cu disfuncţie renală există risc de acumulare după administrarea de doze repetate, doza trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul renal, având în vedere frecvenţa cardiacă
(aceasta nu trebuie să scadă sub 50 bătăi/minut) şi răspunsul clinic. În cazul în care clearance-ul creatininei este cuprins între 10-30 ml/min (creatininemia cuprinsă între 2-5 mg/dl), se recomandă
reducerea dozei de sotalol la jumătate din doza uzuală. La pacienţii cu clearance-ul creatininei <10
ml/min (creatininemia >5 mg/dl), doza de sotalol trebuie micşorată la un sfert din doza uzuală.
Pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie trataţi cu sotalol numai în condiţiile monitorizării
frecvente a ECG şi determinării periodice a concentraţiei plasmatice a antiaritmicului.
Pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 75 ani)
Ajustarea dozelor se va face având în vedere posibilitatea afectării funcţiei renale.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Sotagamma nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi datorită insuficienţei datelor privind siguranţa şi/sau eficacitatea.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, cu ½ oră înainte de sau cu 2 ore după mese.
Sotalolul nu trebuie administrat în timpul mesei, deoarece absorbţia medicamentului poate fi micşorată în prezenţa alimentelor (în special lapte şi produse lactate).
Durata tratamentului
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul dumneavoastră.
Tratamentul oral prelungit cu Sotagamma nu trebuie întrerupt brusc, ci redus treptat.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Sotagamma
Dacă aţi luat din greşeală un număr prea mare de comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau celui mai apropriat spital. Simptomele de supradozaj sunt cardiovasculare şi manifestări nervos centrale, incluzând oboseală, pierderi ale conştienţei, mărirea pupilelor şi,ocazional, crize generalizate, hipotensiune arterială, bradicardie până la asistolie (ECG poate arăta frecvent un ritm de scăpare); uneori pacienţii pot prezenta tahicardii ventriculare atipice (torsade vârfurilor) şi simptome de şoc cardiovascular.
Dacă uitaţi să luaţi Sotagamma
Dacă aţi uitat, din greşeală, să luaţi doza zilnică, luaţi doza următoare ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Sotagamma
Nu încetaţi să luaţi Sotagamma şi nu modificaţi dozele fără să dicutaţi înainte cu medical dumneavoastră.
La pacienţii cu afecţiuni coronariene sau după un tratament prelungit cu acest medicament, dozele de Sotagamma trebuie micşorate progresiv, întreruperea bruscă a administrării putând agrava
manifestările clinice.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Sotagamma poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa reacţiilor adverse menţionate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:
foarte frecvente: afectează mai mult de 1 utilizator din 10
frecvente: afectează 1 din 10 utilizatori din 100
mai puţin frecvente: afectează 1 din 10 utilizatori din 1000
rare: afectează 1 din 10 utilizatori din 10000
foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
necunoscute: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile
Reacţiile adverse posibile sunt:
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare:
- tahicardia, ca manifestare a hipoglicemiei. Aceste fenomene trebuie avute în vedere îndeosebi la
diabeticii cu instabilitate marcată a glicemiei şi la persoanele cu dietă restrictivă.
- tulburări ale metabolismului lipidic (creşteri ale colesterolului total, trigliceridelor şi scăderea HDLcolesterolului).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: anxietate, stări confuzionale, dispoziţie fluctuantă, halucinaţii, visare accentuată, stări
depresive, oboseală, ameţeli, obnubilare (stare de apatie, cu tulburarea stării de conştienţă), dureri de
cap, confuzie, halucinaţii, creşterea perioadelor de somn cu vise, parestezii şi senzaţie de extremităţi
reci.
Tulburări oftalmologice
Frecvente: tulburări vizuale.
Rare: conjunctivită.
Foarte rare: cheratoconjunctivită, reducerea secreţiei lacrimare (în cazul folosirii lentilelor de
contact.
Tulburări cardiace şi ale aparatului circulator
Frecvente: angine pectorale, scăderea nedorită a tensiunii arteriale, accentuarea insuficienţei
cardiace congestive, frecvenţa cardiacă redusă (bradicardie), palpitaţii, iregularităţi ECG, tulburări
de conducere AV, episoade scurte de inconştienţă (sincopă) sau stări care sunt foarte aproape de
starea de inconştienţă (stări pre-sincopale), acumularea apei în ţesuturi (edeme).
Foarte rare: exacerbarea crizelor de angină pectorală şi tulburări ale circulaţiei periferice.
Efectele pro-aritmogene, manifestate prin modificări sau agravări ale aritmiilor, pot să afecteze
semnificativ activitatea cardiacă şi pot duce chiar la stop cardiac. Efectele pro-aritmogene pot să apară
în special la pacienţii cu aritmii grave (cu potenţial letal) şi insuficienţă ventriculară stângă.
Alungind intervalul QT, sotalolul poate produce tahiaritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor)
îndeosebi în caz de supradozaj, ducând astfel la bradicardie marcată.
Tulburări al esistemului respirator
Frecvente: scurtarea respiraţie (dispnee).
Rare: depresie respiratorie la pacienţii cu constricţie respiratorie sau afecţiuni pulmonare (tulburări
de ventilaţie).
Foarte rare: inflamaţie alergică a bronhiilor şi proliferarea patologică a ţesutului conectiv.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: perturbări ale gustului, dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree, tulburări digestive,
gaze, uscăciune a gurii.
Tulburări cutanate
Frecvente: eritem, prurit, exantem.
Rare: căderea părului (alopecie).
Foarte rare: medicamentele cu proprietăţi blocante beta-adrenergice pot precipita apariţia unui
psoriazis, agravarea simptomelor de psoriazis sau erupţii cutanate psoriaziforme.
Tulburări ale sistemului locomotor
Rare: crampe musculare sau astenie musculară.
Tulburări ale sistemului genital
Rare: impotenţă sexuală.
Tulburări generale
Frecvente: febră, oboseală.
Clorhidratul de sotalol poate mări sensibilitatea la alergeni şi gravitatea reacţiilor alergice generale acute (reacţii anafilactice) datorită proprietăţilor de blocare a receptorilor beta. La pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate severe în antecedente şi la cei care urmează un tratament pentru a elimina sau diminua predispoziţia la reacţii alergice (terapie de desensibilizare) există un risc crescut de apariţie a reacţiilor anafilactice.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adverse nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ SOTAGAMMA
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Sotagamma după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister, după EXP. Data de
expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul
cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea
mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Sotagamma
-Substanţa activă este clorhidratul de sotalol. Fiecare comprimat conţine clorhidrat de sotalol 80
mg sau 160 mg
-Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de
magneziu.
Cum arată Sotagamma şi conţinutul ambalajului
Sotagamma 80 mg sunt comprimate rotunde, de culoare albă, cu dimensiunile de aproximativ 8 x 3 mm.
Sotagamma 160 mg sunt comprimate rotunde, de culoare albă, cu dimensiunile de aproximativ 10 x 5 mm.
Sotagamma este disponibil în cutii cu blistere care conţin 20 sau 100 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă și fabricantul
Wörwag Pharma GmbH&Co. KG
Calwer Str. 7, 71034 Böblingen
Germania
Fabricantul
Sotagamma 80 mg
ARTESAN PHARMA GmbH & Co. K.G.
Wendland Str. 1, D-29439 Lüchow
Germania
Sotagamma 160 mg
DRAGENOPHARM APOTHEKER PÜSCHL GmbH
Göllstrasse 1, D-84529 Tittmoning
Germania
Sotagamma 160 mg comprimate
clorhidrat de sotalol
1. CE ESTE SOTAGAMMA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Sotagamma aparţine grupei de medicamente cunoscută sub denumirea de antiaritmice din clasa III,
hidrofilic, cu acţiune importantă de blocare beta-adrenergică.
Sotagamma este utilizat pentru:
- tratamentul tahiaritmiilor ventriculare simptomatice severe (bătăi ale inimii cu frecvenţa peste
valoarea normală induse de la nivelul ventriculilor);
- în profilaxia tahiaritmiilor supraventriculare simptomatice (tulburări ale ritmului cardiac
manifestate prin bătăi ale inimii cu frecvenţa peste valoarea normală, iniţiate din ţesutul cardiac de
deasupra ventriculilor), care necesită intervenţie terapeutică, de exemplu:
- fibrilaţia atrială cronică (tulburare cronică a ritmului cardiac datorată excitabilităţii crescute a
atriilor) după cardioversie;
- fibrilaţia atrială paroxistică (tulburare acută a ritmului cardiac datorată excitabilităţii crescute a
atriilor).
2. ÎNAINTE SĂ LUAŢI SOTAGAMMA
Nu luaţi Sotagamma şi spuneţi medicului dumneavoastră
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidrat de sotalol, la sulfonamide sau la oricare dintre
celelalte componente ale Sotagamma, (vezi pct. 6 “Informaţii suplimentare” pentru lista
componentelor);
- dacă suferiţi de slăbiciune accentuată a muşchiului cardiac (clasa III-IV de insuficienţă cardiacă în
clasificarea NYHA);
- dacă aţi suferit infarct miocardic acut;
- dacă aţi suferit şoc cardiogen;
- dacă suferiţi de grad înalt de tulburare a conducerii impulsului între atrii şi ventricule (bloc atrioventricular
de gradul II sau III);
- dacă suferiţi de bloc sinoatrial (bloc de conducere manifestat între nodul sinoatrial şi atrii);
- dacă aveţi boală de nod sinusal;
- dacă aveţi torsada vârfurilor;
- dacă frecvenţa cardiacă este mai mică de 50 bătăi/minut înainte de începerea tratamentului
(bradicardie <50 bătăi/minut);
- dacă aveţi interval QT alungit pre-existent;
- dacă aveţi concentraţii sub valoarea normală a potasiului în sânge (hipokaliemie);
- dacă aveţi valori ale tensiunii arteriale sub valoarea normală (hipotensiune arterială);
- dacă suferiţi de stadii avansate ale tulburărilor circulaţiei periferice;
- dacă aveţi acumulare de acizi în sânge, legată de tulburări metabolice (acidoză metabolică);
- dacă suferiţi de afecţiuni respiratorii obstructive severe.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Sotagamma şi spuneţi medicului dumneavoastră
- dacă aveţi angină pectorală, tratamentul concomitent cu sotalol nu trebuie întrerupt brusc;administrarea medicamentului nu este recomandată la pacienţii cu angină Prinzmetal;
- dacă sunteţi în perioada post-infarct miocardic şi aveţi performanţe cardiace micşorate
semnificativ trebuie să fiţi supravegheaţi cu deosebită atenţie, îndeosebi în perioada de stabilire a dozei de antiaritmic (de exemplu monitorizare ECG continuă), deoarece prezintă risc crescut de agravare a aritmiilor (efect pro-aritmogen);
- dacă aveţi afecţiuni coronariene şi/sau aritmii sau aţi primit tratament de lungă durată cu antiaritmice, întreruperea administrării trebuie făcută treptat, pentru a se evita agravarea manifestărilor;
- dacă aveţi tumori ale medularei suprarenale care secretă hormoni (feocromocitom) şi aveţi nevoie de tratament concomitent cu blocante alfa-adrenergice; nu se recomandă administrarea sotalolului la pacienţii cu feocromocitom netratat;
- dacă aveţi antecedente personale sau familiale de psoriazis, medicamentele cu proprietăţi blocante beta-adrenergice, cum este Sotagamma trebuie utilizate numai după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic/risc potential;
- dacă aveţi antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate sau primiţi tratament care induce
atenuarea sau abolirea reactivităţii alergice (terapie de desensibilizare), sotalolul trebuie utilizat numai dacă este absolut necesar, datorită riscului de exagerare a reacţiilor anafilactice. Ca urmare, la această categorie de pacienţi se recomandă o evaluare atentă a indicaţiilor;
- dacă aveţi tireotoxicoză, sotalolul poate masca semnele cardiovasculare ale acesteia;
- dacă aveţi diabet cu variaţii mari ale glicemiei sau în caz de regim dietetic strict, se recomandă supraveghere medicală atentă deoarece sotalolul maschează simptomele hipoglicemiei;
-dacă utilizaţi lentile de contact, în timpul tratamentului cu sotalol se poate produce reducerea secreţiei lacrimale;
-dacă sunteţi trataţi concomitent cu diuretice care elimină potasiu, este necesară monitorizarea atentă a potasemiei;
-dacă sunteţi sportiv trebuie să ştiţi că sotalolul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping;
-dacă aveţi funcţia renală afectată.
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Dacă luaţi anumite medicamente blocante ale canalelor calciului de tipul verapamilului şi diltiazemului se poate produce scăderea accentuată a tensiunii arteriale. De asemenea, datorită efectului aditiv asupra nodului sinoatrial şi a celui atrioventricular se pot produce tulburări de ritm de tip bradicardic şi tulburări de conducere atrioventriculară de grad înalt.
Este contraindicată administrarea intravenoasă a blocantelor canalelor calciului de tipul diltiazemului şi verapamilului la pacienţii trataţi cu sotalol, cu excepţia cazurilor de terapie intensivă.
În cazul asocierii cu antiaritmice de clasa I (mai ales medicamente de tip chinidinic) sau cu alte aritmice de clasa III există pericolul prelungirii intervalului QT cu risc crescut de aritmii ventriculare.
Utilizarea concomitentă a sotalolului şi a medicamentelor care prelungesc intervalul QT cum sunt antidepresive tri– şi tetraciclice (imipramină, maprotilină), antihistaminice (astemizol, terfenadină),
antibiotice macrolidice (eritromicină), probucol, haloperidol, halofantrină şi terodilină, prezintă risc crescut de aritmii (torsada vârfurilor).
Administrarea concomitentă a blocantelor canalelor calciului de tipul nifedipinei poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale; de asemenea, trebuie luată în considerare accentuarea deprimării nodului sinoatrial.
În cazul utilizării concomitente a sotalolului şi noradrenalinei sau a inhibitorilor monoaminooxidazei(IMAO), precum şi după întreruperea bruscă a administrării asociate de clonidină se poate produce creşterea accentuată a tensiunii arteriale.
Administrarea concomitentă a sotalolului şi antidepresivelor triciclice, barbituricelor, fenotiazinelor,opioidelor, precum şi a antihipertensivelor, diureticelor şi vasodilatatoarelor, poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale.
Efectul sotalolului de reducere a contractilităţii miocardice (inotrop negativ) se poate suma cu cel al opioidelor, respectiv cu cel al antiaritmicelor.
Efectele sotalolului de reducere a frecvenţei cardiace şi a conductibilităţii (cronotrop şi dromotrope negative) pot fi accentuate în cazul administrării concomitente de rezerpină, clonidină, alfa-metildopa, guanfacină şi glicozide cardiace.
Blocada neuromusculară indusă de tubocurarină poate fi accentuată de inhibarea receptorilor betaadrenergici.
În cazul administrării concomitente de sotalol şi insulină sau antidiabetice orale, mai ales în condiţii de efort fizic, se poate produce hipoglicemie, cu mascarea simptomelor acesteia.
Reţineţi că aceste interacţiuni pot avea loc şi în cazul utilizării recente a medicamentelor menţionate mai sus.
Folosirea Sotagamma cu alimente şi băuturi
Se recomandă evitarea asocierii consumului de alcool cu administrarea de sotalol, datorită riscului de aritmii ventriculare.
Sotagamma nu se utilizează împreună cu lapte şi produse lactate.
Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Deoarece siguranţa administrării sotalolului în timpul sarcinii nu a fost încă stabilită, acest medicament trebuie utilizat la femeile gravide, în special în primele trei luni de sarcină, numai dacă este absolut necesar şi după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potential fetal.
Administrarea sotalolului trebuie întreruptă cu 48-72 ore înainte de data probabilă a naşterii, datorită
riscului de bradicardie şi hipotensiune arterială la nou-născuţi; în caz contrar, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie timp de 48-72 ore după naştere.
Alăptarea
Clorhidratul de sotalol se excretă în laptele matern; se recomandă evitarea administrării
medicamentului în perioada de alăptare. Dacă tratamentul este absolut necesar, sugarii trebuie monitorizaţi pentru depistarea posibilelor reacţii adverse.
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Chiar dacă este administrat conform recomandărilor medicale, acest medicament poate afecta reactivitatea, alterând capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a lucra fără o bază largă de susţinere. Aceste manifestări apar mai ales la începutul tratamentului, la creşterea dozei, la schimbarea medicaţiei sau când se consumă concomitent alcool.
Dacă observaţi apariţia acestora, discutaţi cu medicul dumneavoastră înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ LUAŢI SOTAGAMMA
Acest medicament este disponibil în 2 concentraţii: 80 mg şi 160 mg.
Luaţi întotdeauna Sotagamma exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Pacienţi cu tahiaritmii ventriculare simptomatice severe
Dacă aveţi tahiaritmii ventriculare severe, pentru stabilirea dozei medicul dumneavoastră vă va monitoriza cardiologic atent. În timpul tratamentului va efectua examene regulate (de exemplu la intervale de o lună se va efectua un ECG standard, la intervale de 3 luni un ECG cu traseu lung şi, dacă este necesar, un ECG de efort). În cazul modificării unui parametru ECG, de exemplu lărgirea complexului QRS, alungirea intervalului QT cu peste 25%, alungirea intervalului PQ cu peste 50 %,
alungirea intervalului QT cu peste 500 ms sau al creşterii frecvenţei şi agravării aritmiilor cardiace, se va reconsiderarea schema terapeutică.
Doza iniţială este de 80 mg clorhidrat de sotalol de 2 ori pe zi. În lipsa unui răspuns terapeutic adecvat,doza poate fi crescută la 80 mg clorhidrat de sotalol de 3 ori pe zi sau până la 160 mg clorhidrat de sotalol de 2 ori pe zi.
În cazul aritmiilor cu potenţial letal, dacă răspunsul este inadecvat, doza poate fi crescută la 480 mg clorhidrat de sotalol pe zi, administrată fracţionat în 2-3 prize. În aceste cazuri, dozele trebuie crescute numai dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscul crescut de reacţii adverse severe (în special efectul pro-aritmogen).
Pacienţi cu fibrilaţie atrială
În fibrilaţia atrială paroxistică nu trebuie depăşită doza de un comprimat 80 mg clorhidrat de sotalol de 3 ori pe zi.
La pacienţii cu fibrilaţie atrială cronică, în lipsa unui răspuns terapeutic adecvat şi dacă medicamentul este bine tolerat, doza poate fi crescută până la cel mult un comprimat 160 mg clorhidrat de sotalol de 2 ori pe zi.
Dacă este necesară creşterea dozei, aceasta se va face la intervale de 2-3 zile.
Pacienţii cu disfuncţii renale
Deoarece la pacienţii cu disfuncţie renală există risc de acumulare după administrarea de doze repetate, doza trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul renal, având în vedere frecvenţa cardiacă
(aceasta nu trebuie să scadă sub 50 bătăi/minut) şi răspunsul clinic. În cazul în care clearance-ul creatininei este cuprins între 10-30 ml/min (creatininemia cuprinsă între 2-5 mg/dl), se recomandă
reducerea dozei de sotalol la jumătate din doza uzuală. La pacienţii cu clearance-ul creatininei <10
ml/min (creatininemia >5 mg/dl), doza de sotalol trebuie micşorată la un sfert din doza uzuală.
Pacienţii cu insuficienţă renală severă trebuie trataţi cu sotalol numai în condiţiile monitorizării
frecvente a ECG şi determinării periodice a concentraţiei plasmatice a antiaritmicului.
Pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 75 ani)
Ajustarea dozelor se va face având în vedere posibilitatea afectării funcţiei renale.
Copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani)
Sotagamma nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi datorită insuficienţei datelor privind siguranţa şi/sau eficacitatea.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, cu ½ oră înainte de sau cu 2 ore după mese.
Sotalolul nu trebuie administrat în timpul mesei, deoarece absorbţia medicamentului poate fi micşorată în prezenţa alimentelor (în special lapte şi produse lactate).
Durata tratamentului
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul dumneavoastră.
Tratamentul oral prelungit cu Sotagamma nu trebuie întrerupt brusc, ci redus treptat.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Sotagamma
Dacă aţi luat din greşeală un număr prea mare de comprimate, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau celui mai apropriat spital. Simptomele de supradozaj sunt cardiovasculare şi manifestări nervos centrale, incluzând oboseală, pierderi ale conştienţei, mărirea pupilelor şi,ocazional, crize generalizate, hipotensiune arterială, bradicardie până la asistolie (ECG poate arăta frecvent un ritm de scăpare); uneori pacienţii pot prezenta tahicardii ventriculare atipice (torsade vârfurilor) şi simptome de şoc cardiovascular.
Dacă uitaţi să luaţi Sotagamma
Dacă aţi uitat, din greşeală, să luaţi doza zilnică, luaţi doza următoare ca de obicei. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Sotagamma
Nu încetaţi să luaţi Sotagamma şi nu modificaţi dozele fără să dicutaţi înainte cu medical dumneavoastră.
La pacienţii cu afecţiuni coronariene sau după un tratament prelungit cu acest medicament, dozele de Sotagamma trebuie micşorate progresiv, întreruperea bruscă a administrării putând agrava
manifestările clinice.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Sotagamma poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa reacţiilor adverse menţionate mai jos este definită utilizând următoarea convenţie:
foarte frecvente: afectează mai mult de 1 utilizator din 10
frecvente: afectează 1 din 10 utilizatori din 100
mai puţin frecvente: afectează 1 din 10 utilizatori din 1000
rare: afectează 1 din 10 utilizatori din 10000
foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
necunoscute: frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile
Reacţiile adverse posibile sunt:
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare:
- tahicardia, ca manifestare a hipoglicemiei. Aceste fenomene trebuie avute în vedere îndeosebi la
diabeticii cu instabilitate marcată a glicemiei şi la persoanele cu dietă restrictivă.
- tulburări ale metabolismului lipidic (creşteri ale colesterolului total, trigliceridelor şi scăderea HDLcolesterolului).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: anxietate, stări confuzionale, dispoziţie fluctuantă, halucinaţii, visare accentuată, stări
depresive, oboseală, ameţeli, obnubilare (stare de apatie, cu tulburarea stării de conştienţă), dureri de
cap, confuzie, halucinaţii, creşterea perioadelor de somn cu vise, parestezii şi senzaţie de extremităţi
reci.
Tulburări oftalmologice
Frecvente: tulburări vizuale.
Rare: conjunctivită.
Foarte rare: cheratoconjunctivită, reducerea secreţiei lacrimare (în cazul folosirii lentilelor de
contact.
Tulburări cardiace şi ale aparatului circulator
Frecvente: angine pectorale, scăderea nedorită a tensiunii arteriale, accentuarea insuficienţei
cardiace congestive, frecvenţa cardiacă redusă (bradicardie), palpitaţii, iregularităţi ECG, tulburări
de conducere AV, episoade scurte de inconştienţă (sincopă) sau stări care sunt foarte aproape de
starea de inconştienţă (stări pre-sincopale), acumularea apei în ţesuturi (edeme).
Foarte rare: exacerbarea crizelor de angină pectorală şi tulburări ale circulaţiei periferice.
Efectele pro-aritmogene, manifestate prin modificări sau agravări ale aritmiilor, pot să afecteze
semnificativ activitatea cardiacă şi pot duce chiar la stop cardiac. Efectele pro-aritmogene pot să apară
în special la pacienţii cu aritmii grave (cu potenţial letal) şi insuficienţă ventriculară stângă.
Alungind intervalul QT, sotalolul poate produce tahiaritmii ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor)
îndeosebi în caz de supradozaj, ducând astfel la bradicardie marcată.
Tulburări al esistemului respirator
Frecvente: scurtarea respiraţie (dispnee).
Rare: depresie respiratorie la pacienţii cu constricţie respiratorie sau afecţiuni pulmonare (tulburări
de ventilaţie).
Foarte rare: inflamaţie alergică a bronhiilor şi proliferarea patologică a ţesutului conectiv.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: perturbări ale gustului, dureri abdominale, greaţă, vărsături, diaree, tulburări digestive,
gaze, uscăciune a gurii.
Tulburări cutanate
Frecvente: eritem, prurit, exantem.
Rare: căderea părului (alopecie).
Foarte rare: medicamentele cu proprietăţi blocante beta-adrenergice pot precipita apariţia unui
psoriazis, agravarea simptomelor de psoriazis sau erupţii cutanate psoriaziforme.
Tulburări ale sistemului locomotor
Rare: crampe musculare sau astenie musculară.
Tulburări ale sistemului genital
Rare: impotenţă sexuală.
Tulburări generale
Frecvente: febră, oboseală.
Clorhidratul de sotalol poate mări sensibilitatea la alergeni şi gravitatea reacţiilor alergice generale acute (reacţii anafilactice) datorită proprietăţilor de blocare a receptorilor beta. La pacienţii cu reacţii de hipersensibilitate severe în antecedente şi la cei care urmează un tratament pentru a elimina sau diminua predispoziţia la reacţii alergice (terapie de desensibilizare) există un risc crescut de apariţie a reacţiilor anafilactice.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adverse nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ SOTAGAMMA
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Sotagamma după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe blister, după EXP. Data de
expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul
cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea
mediului.
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Sotagamma
-Substanţa activă este clorhidratul de sotalol. Fiecare comprimat conţine clorhidrat de sotalol 80
mg sau 160 mg
-Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de
magneziu.
Cum arată Sotagamma şi conţinutul ambalajului
Sotagamma 80 mg sunt comprimate rotunde, de culoare albă, cu dimensiunile de aproximativ 8 x 3 mm.
Sotagamma 160 mg sunt comprimate rotunde, de culoare albă, cu dimensiunile de aproximativ 10 x 5 mm.
Sotagamma este disponibil în cutii cu blistere care conţin 20 sau 100 de comprimate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă și fabricantul
Wörwag Pharma GmbH&Co. KG
Calwer Str. 7, 71034 Böblingen
Germania
Fabricantul
Sotagamma 80 mg
ARTESAN PHARMA GmbH & Co. K.G.
Wendland Str. 1, D-29439 Lüchow
Germania
Sotagamma 160 mg
DRAGENOPHARM APOTHEKER PÜSCHL GmbH
Göllstrasse 1, D-84529 Tittmoning
Germania
-3%
47 MDL
48.45 MDL
Rețetă medicală
Indicații Sol.perf Glucoza 5% 500ml:
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
Stari de denutritie (alimentatie parenterala, deshidratare, hipoglicemii, hepatopatii infectioase carentiale sau toxice, insuficienta cardiaca, tulburari functionale ale miocardului pe fond anoxic, miocardite, diferite boli infectioase) si intoxicatii (cu barbiturice, morfina, salicilati, mercur s.a.) colaps vascular. Solutiile hipertone sunt indicate pentru actiunea lor osmotica in hipertensiunea intracraniana (tumori, traumatisme cranio-cerebrale), accidente cerebrovasculare si edemul cerebral (de asemenea, ca diuretice).
Contraindicații:
Deshidratari mari (solutiile hipertone), insuficienta renala grava. Injectarea rapida si in doze mari prezinta, la cardiaci, pericolul aparitiei edemului pulmonar.
-3%
23.47 MDL
24.20 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.
- Tratamentul anginei pectorale.
- Tratamentul insuficienței cardiace moderate pînă la cronică severă stabilă, cu funcție sistolică
ventriculară redusă (fracția de ejecție: ≤35%, pe baza ecocardiografiei) suplimentar la
tratamentul cu inhibitori ECA, diuretice și, opțional, glicozide cardiace (pentru informații
suplimentare, vezi pct. 5.1).
Doze şi mod de administrare
Hipertensiune arterială/Angină pectorală
Dozajul trebuie determinat individual. Se recomandă ca tratamentul să înceapă cu cea mai mică
doză posibilă. La unii pacienți poate fi adecvată doza de 5 mg pe zi.
2
Doza uzuală este de 10 mg o dată pe zi, iar doza maximă recomandată este de 20 mg pe zi.
Mod de administrare
Bisoprolol comprimate trebuie administrat dimineața și poate fi luat împreună cu alimente.
Comprimatele trebuie înghițite cu puțin lichid și nu trebuie mestecate.
Tratamentul insuficienței cardiace cronice stabile cu bisoprolol este, în general, tratament pe termen
lung.
Nu este recomandată întreruperea bruscă a tratamentului cu bisoprolol, deoarece aceasta ar putea
duce la o agravare tranzitorie a insuficienței cardiace (vezi pct. 4.4). Dacă este necesară întreruperea
tratamentului, doza trebuie scăzută treptat, înjumătățind săptămînal doza. Contraindicaţii
- Insuficiență cardiacă acută sau în timpul episoadelor de decompensare a insuficienței cardiace
care necesită terapie inotropă intravenoasă;
- șoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III,
- sindrom de sinus bolnav;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie simptomatică;
- hipotensiune arterială simptomatică;
- astm bronșic sever sau boală pulmonară obstructivă cronică severă;
- forme severe de boală ocluzivă arterială periferică sau forme severe de sindrom Raynaud;
- feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4);
- acidoză metabolică;
- hipersensibilitate la bisoprolol sau la oricare dintre excipienții medicamentului.
-3%
42.68 MDL
44 MDL