Filtru
Întâi cele populare
Descriere:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
Paracetamol comp. 200 mg N10x10 (Balkan) / Парацетамол табл 200 mg N10x10 (Balkan)
DCI-ul substanţei active
Paracetamolum
Compoziţia
1 comprimat conţine:
substanţa activă:
paracetamol 200 mg sau 500 mg
Descrierea medicamentului
Comprimate rotunde de culoare albă, biconvexe,
cu aspect uniform, structura compactă şi omogenă,
inscripţionate cu „BP” pe una din feţe.
Grupa FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Analgezic/antipiretic, N02BE01.
Proprietăţi farmacologice
Proprietăţi farmacodinamice.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică, antipireiică. Mecanismul acţiunii constă în suprimarea sintezei prostaglandinelor datorită inhibiţiei COX şi altor mediatori de durere şi inflamaţic, preponderent în sistemul nervos central, de asemenea de scăderea excitaţiei centrului termoreglator în hipotalamus. În comparaţie cu antiinflamatoarele nesteroidiene, paracetamolul determină mai puţine reacţii adverse gastro-intestinale, deoarece are un efect slab asupra sintezei prostaglandinelor în ţesuturile periferice.
Proprietăţi farmacocinetice.
Componentele se absorb rapid şi practic complet din tractul gastrointestinal, preponderent în porţiunile superioare ale intestinului. Concentraţia plasmatică maximă după administrarea internă se realizează peste 0,5-1 oră. Biodisponibilitatea este de aproximativ 80%.
Se fixează de proteinele plasmatice în raport de 25%. Paracetamolul este distribuit rapid şi relativ uniform în organism. Se metabolizează în ficat prin conjugare cu acidul glucuronic şi conjugare cu sulfiţi. Penetrează bariera hematoencefalică, se cxcretă în laptele matern (sub 1%). Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1-4 ore. Se elimină preponderent pe cale renală în special sub formă de metaboliţi sub 5% se excretă sub formă nemodificată. La vârstnici clearance-ul paracetamolului se reduce, iar timpul de înjumătăţire creşte.
Indicaţii terapeutice
Sindrom algic de intensitate slabă şi moderată: cefalee, migrenă, odontalgie, nevralgie, mialgie, artralgii, algodismenoree, dureri faringiene, durere postvaccinală, sindrom febril în afecţiuni infecţios-inflamatorii.
Doze şi mod de administrare
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani, de regulă, se administrează câte 500 mg de 2-4 ori pe zi, copiilor cu vârsta 6-12 ani-200-500 mg de 2-4 ori pe zi, 1-6 ani-100-200 mg de 2-4 ori pe zi.
La necesitate, copiilor cu vârsta până la 3 ani preparatul poate fi măruniţ şi dizolvat într-o cantitate suficientă de apă.
Doza maxima la o priză pentru adulţi constituie1 g, doza maximă nictemerală -4 g.
Doza maximă nictemerală pentru copii, luând în consideraţie vârsta şi masa corporală constituie: pentru copii cu vârsta până la 3 ani (10-15 kg)-500-750 mg, până la 6 ani (până la22 kg) -1 g, până la 9 ani (până la30 kg) -1,5 g. până la 12 ani (până la40 kg) -2 g.
Durata curei de tratament se stabileşte în mod individual în funcţie de eficienţa şi sensibilitatea faţă de tratament. Pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani constituie 5-7 zile, pentru copii cu vârsta până la 12 ani - până la 3 zile.
Reacţii adverse
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi
Rare (>1/10000 şi
Foarte rare (
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice: rare - anemie, agranulocitoză, trombocitopenie; foarte rare - methemoglobinemie.
Tulburări gastrointestinale: ocazionale - greaţă, vărsături, diaree, foarte rare - icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: rare - erupţii cutanate, prurit, urticarie.
Tulburări renale si ale căilor urinare: rare - colică renală, foarte rare - nefrită interstiţială, piurie aseptică, necroză papilară.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la componentele preparatului, dereglări severe ale funcţiei hepatice şi renale, deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, afecţiuni hematologice. Este contraindicat în sarcină şi perioada de alăptare, copiilor cu vârsta până la 1 an.
Supradozare
Simptome: paliditate, greţuri, vomă, anorexie, dureri abdominale, în caz de supradozaj sever - hepatonecroză. Afectarea ficatului este posibila la administrarea a10 gşi peste (la adulţi), tabloul clinic desfăşurat al afectării hepatice se determină peste 1-6 zile. În cazuri rare tulburările hepatice se dezvolta rapid şi pot fi complicate cu insuficienţă renală (necroza tubulară).
Tratament: sistarea preparatului, lavaj gastric (în primele 1-2 ore după administrare), administrarea intravenoasă a N- acetilcisteinei sau administrarea internă a metioninei, terapie simptomatică.
Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare
Dozele recomandate nu trebuie depăşite. Nu se recomandă asocierea altor medicamente ce conţin paracetamol.
La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice şi/sau renale, cu sindromul Gilbert, la vârstnici doza nictemerală se va reduce şi/sau se va creşte intervalul dintre prize.
Pe durata administrării paracetamolului este necesar examenul hemogramei şi a stării funcţionale a ficatului. Paracetamolul poate altera rezultatele teslelor de laborator la determinarea cantitativă a nivelului de glucozâ şi acidului uric in serul sanguin.
Administrarea în timpul sarcinii sau în perioada de alăptare
Studiile la om şi la animale nu au identificat nici un risc asupra sarcinii sau dezvoltării embrio-fetale. Studiile epidemiologice din timpul sarcinii nu au arătat apariţia efectelor teratogene şi fetotoxice datorate paracetamolului în dozele recomandate. Administrarea paracetamolului în timpul sarcinii se va face după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal. Paracetamolul este excretat în laptele matern în cantităţi nesemnificative clinic. La doze terapeutice paracetamolul poate fi administrat în perioada de alăptare.
Efecte privind capacitatea de a conduce autovehicule şi de a manevra utilaje
Paracetamolul nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
La administrarea concomitentă cu barbituricele, antidepresivele triciclice. rifampicina, de asemenea la consumarea alcoolului creşte considerabil riscul efectelor hepatoloxice.
Paracetamolul creşte riscul toxic al cloramfenicolului şi riscul neutropenic al zidovudinei.
Preparatul creşte efectul anticoagulantelor indirecte (derivaţi de cumarină).
Metoclopramidul creşte, iar colestiramina reduce viteza de absorbţie a paracetamolului.
Administrarea concomitentă cu antiinflamatoare nesteroidiene creşte riscul de insuficienţă renală.
Salicilamida prelungeşte timpul de eliminare al paracetamolului, ceea ce determină acumularea substanţei active şi în consecinţă creşterea formării de metaboliţi toxici.
Paracetamolul poate influenţa valorile uricemiei determinate cu utilizarea acidului fosfotungstic şi ale glicemiei, determinate prin metoda oxidativă.
Administrarea îndelungată a preparatelor anticonvulsive poate reduce eficienţa preparatului şi creşte riscul acţiunii hepatotoxice.
Reduce efectul lisinoprilului.
Prezentare, ambalaj
Comprimate 200 mg sau 500 mg.
Câte 10 comprimate în blister, câte 3 sau 10 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie individuală din carton.
Păstrare
A se păstra la temperaturi sub25 °C.
A nu se congela.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
Termen de valabilitate
3 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
Statutul legal
Comprimate 200 mg
Fără prescripţie medicală.
Comprimate 500 mg
Cu prescripţie medicală.
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. N. Grădescu 4,
mun. Chişinău, Republica Moldova
DCI-ul substanţei active
Paracetamolum
Compoziţia
1 comprimat conţine:
substanţa activă:
paracetamol 200 mg sau 500 mg
Descrierea medicamentului
Comprimate rotunde de culoare albă, biconvexe,
cu aspect uniform, structura compactă şi omogenă,
inscripţionate cu „BP” pe una din feţe.
Grupa FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Analgezic/antipiretic, N02BE01.
Proprietăţi farmacologice
Proprietăţi farmacodinamice.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică, antipireiică. Mecanismul acţiunii constă în suprimarea sintezei prostaglandinelor datorită inhibiţiei COX şi altor mediatori de durere şi inflamaţic, preponderent în sistemul nervos central, de asemenea de scăderea excitaţiei centrului termoreglator în hipotalamus. În comparaţie cu antiinflamatoarele nesteroidiene, paracetamolul determină mai puţine reacţii adverse gastro-intestinale, deoarece are un efect slab asupra sintezei prostaglandinelor în ţesuturile periferice.
Proprietăţi farmacocinetice.
Componentele se absorb rapid şi practic complet din tractul gastrointestinal, preponderent în porţiunile superioare ale intestinului. Concentraţia plasmatică maximă după administrarea internă se realizează peste 0,5-1 oră. Biodisponibilitatea este de aproximativ 80%.
Se fixează de proteinele plasmatice în raport de 25%. Paracetamolul este distribuit rapid şi relativ uniform în organism. Se metabolizează în ficat prin conjugare cu acidul glucuronic şi conjugare cu sulfiţi. Penetrează bariera hematoencefalică, se cxcretă în laptele matern (sub 1%). Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1-4 ore. Se elimină preponderent pe cale renală în special sub formă de metaboliţi sub 5% se excretă sub formă nemodificată. La vârstnici clearance-ul paracetamolului se reduce, iar timpul de înjumătăţire creşte.
Indicaţii terapeutice
Sindrom algic de intensitate slabă şi moderată: cefalee, migrenă, odontalgie, nevralgie, mialgie, artralgii, algodismenoree, dureri faringiene, durere postvaccinală, sindrom febril în afecţiuni infecţios-inflamatorii.
Doze şi mod de administrare
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani, de regulă, se administrează câte 500 mg de 2-4 ori pe zi, copiilor cu vârsta 6-12 ani-200-500 mg de 2-4 ori pe zi, 1-6 ani-100-200 mg de 2-4 ori pe zi.
La necesitate, copiilor cu vârsta până la 3 ani preparatul poate fi măruniţ şi dizolvat într-o cantitate suficientă de apă.
Doza maxima la o priză pentru adulţi constituie1 g, doza maximă nictemerală -4 g.
Doza maximă nictemerală pentru copii, luând în consideraţie vârsta şi masa corporală constituie: pentru copii cu vârsta până la 3 ani (10-15 kg)-500-750 mg, până la 6 ani (până la22 kg) -1 g, până la 9 ani (până la30 kg) -1,5 g. până la 12 ani (până la40 kg) -2 g.
Durata curei de tratament se stabileşte în mod individual în funcţie de eficienţa şi sensibilitatea faţă de tratament. Pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 12 ani constituie 5-7 zile, pentru copii cu vârsta până la 12 ani - până la 3 zile.
Reacţii adverse
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi
Rare (>1/10000 şi
Foarte rare (
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice: rare - anemie, agranulocitoză, trombocitopenie; foarte rare - methemoglobinemie.
Tulburări gastrointestinale: ocazionale - greaţă, vărsături, diaree, foarte rare - icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: rare - erupţii cutanate, prurit, urticarie.
Tulburări renale si ale căilor urinare: rare - colică renală, foarte rare - nefrită interstiţială, piurie aseptică, necroză papilară.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la componentele preparatului, dereglări severe ale funcţiei hepatice şi renale, deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, afecţiuni hematologice. Este contraindicat în sarcină şi perioada de alăptare, copiilor cu vârsta până la 1 an.
Supradozare
Simptome: paliditate, greţuri, vomă, anorexie, dureri abdominale, în caz de supradozaj sever - hepatonecroză. Afectarea ficatului este posibila la administrarea a10 gşi peste (la adulţi), tabloul clinic desfăşurat al afectării hepatice se determină peste 1-6 zile. În cazuri rare tulburările hepatice se dezvolta rapid şi pot fi complicate cu insuficienţă renală (necroza tubulară).
Tratament: sistarea preparatului, lavaj gastric (în primele 1-2 ore după administrare), administrarea intravenoasă a N- acetilcisteinei sau administrarea internă a metioninei, terapie simptomatică.
Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare
Dozele recomandate nu trebuie depăşite. Nu se recomandă asocierea altor medicamente ce conţin paracetamol.
La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice şi/sau renale, cu sindromul Gilbert, la vârstnici doza nictemerală se va reduce şi/sau se va creşte intervalul dintre prize.
Pe durata administrării paracetamolului este necesar examenul hemogramei şi a stării funcţionale a ficatului. Paracetamolul poate altera rezultatele teslelor de laborator la determinarea cantitativă a nivelului de glucozâ şi acidului uric in serul sanguin.
Administrarea în timpul sarcinii sau în perioada de alăptare
Studiile la om şi la animale nu au identificat nici un risc asupra sarcinii sau dezvoltării embrio-fetale. Studiile epidemiologice din timpul sarcinii nu au arătat apariţia efectelor teratogene şi fetotoxice datorate paracetamolului în dozele recomandate. Administrarea paracetamolului în timpul sarcinii se va face după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial fetal. Paracetamolul este excretat în laptele matern în cantităţi nesemnificative clinic. La doze terapeutice paracetamolul poate fi administrat în perioada de alăptare.
Efecte privind capacitatea de a conduce autovehicule şi de a manevra utilaje
Paracetamolul nu afectează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
La administrarea concomitentă cu barbituricele, antidepresivele triciclice. rifampicina, de asemenea la consumarea alcoolului creşte considerabil riscul efectelor hepatoloxice.
Paracetamolul creşte riscul toxic al cloramfenicolului şi riscul neutropenic al zidovudinei.
Preparatul creşte efectul anticoagulantelor indirecte (derivaţi de cumarină).
Metoclopramidul creşte, iar colestiramina reduce viteza de absorbţie a paracetamolului.
Administrarea concomitentă cu antiinflamatoare nesteroidiene creşte riscul de insuficienţă renală.
Salicilamida prelungeşte timpul de eliminare al paracetamolului, ceea ce determină acumularea substanţei active şi în consecinţă creşterea formării de metaboliţi toxici.
Paracetamolul poate influenţa valorile uricemiei determinate cu utilizarea acidului fosfotungstic şi ale glicemiei, determinate prin metoda oxidativă.
Administrarea îndelungată a preparatelor anticonvulsive poate reduce eficienţa preparatului şi creşte riscul acţiunii hepatotoxice.
Reduce efectul lisinoprilului.
Prezentare, ambalaj
Comprimate 200 mg sau 500 mg.
Câte 10 comprimate în blister, câte 3 sau 10 blistere împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie individuală din carton.
Păstrare
A se păstra la temperaturi sub25 °C.
A nu se congela.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
Termen de valabilitate
3 ani.
A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
Statutul legal
Comprimate 200 mg
Fără prescripţie medicală.
Comprimate 500 mg
Cu prescripţie medicală.
NUMELE ŞI ADRESA PRODUCĂTORULUI
SC Balkan Pharmaceuticals SRL,
str. N. Grădescu 4,
mun. Chişinău, Republica Moldova
Substanta activa: Paracetamolum.
Compozitia si forma de prezentare: sirop 120ml in flacon.
Actiunea farmacologica: Analgezic/antipiretic cu actiune antiinflamatoare slaba. Mecanismul actiunii consta in inhibitia sintezei prostaglandinelor atit la periferie, cit si in SNC, predominant in centrul termoreglator hipotalamic.
INDICATII
Algiile slabe si moderate: cefaleea, odontalgiile, mialgiile, nevralgiile, artralgiile, dismenorea primara, starile febrile de diversa provenienta.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti cite 500-1000 mg de 3 ori pe zi, cu 30 min inaintea meselor, copii 3 luni-1 an cite 25-50 mg de 2-4 ori pe zi, 2-5 ani cite 100-150 mg de 2-4 ori pe zi, 5-10 ani pina la 1000 mg/zi, 10-15 ani pina la 1500 mg/zi. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, insuficienta hepatica si/sau renala severa, glaucomul, retentia urinara, bolile singelui, sarcina, lactatia, virsta sub 3 luni.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Insuficienta renala sau hepatica.
Conditii de Pastrare: La temperatura de 15-25 C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Compozitia si forma de prezentare: sirop 120ml in flacon.
Actiunea farmacologica: Analgezic/antipiretic cu actiune antiinflamatoare slaba. Mecanismul actiunii consta in inhibitia sintezei prostaglandinelor atit la periferie, cit si in SNC, predominant in centrul termoreglator hipotalamic.
INDICATII
Algiile slabe si moderate: cefaleea, odontalgiile, mialgiile, nevralgiile, artralgiile, dismenorea primara, starile febrile de diversa provenienta.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti cite 500-1000 mg de 3 ori pe zi, cu 30 min inaintea meselor, copii 3 luni-1 an cite 25-50 mg de 2-4 ori pe zi, 2-5 ani cite 100-150 mg de 2-4 ori pe zi, 5-10 ani pina la 1000 mg/zi, 10-15 ani pina la 1500 mg/zi. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, insuficienta hepatica si/sau renala severa, glaucomul, retentia urinara, bolile singelui, sarcina, lactatia, virsta sub 3 luni.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Insuficienta renala sau hepatica.
Conditii de Pastrare: La temperatura de 15-25 C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Substanta activa: Paracetamolum.
Compozitia si forma de prezentare: sirop 120ml in flacon.
Actiunea farmacologica: Analgezic/antipiretic cu actiune antiinflamatoare slaba. Mecanismul actiunii consta in inhibitia sintezei prostaglandinelor atit la periferie, cit si in SNC, predominant in centrul termoreglator hipotalamic.
INDICATII
Algiile slabe si moderate: cefaleea, odontalgiile, mialgiile, nevralgiile, artralgiile, dismenorea primara, starile febrile de diversa provenienta.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti cite 500-1000 mg de 3 ori pe zi, cu 30 min inaintea meselor, copii 3 luni-1 an cite 25-50 mg de 2-4 ori pe zi, 2-5 ani cite 100-150 mg de 2-4 ori pe zi, 5-10 ani pina la 1000 mg/zi, 10-15 ani pina la 1500 mg/zi. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, insuficienta hepatica si/sau renala severa, glaucomul, retentia urinara, bolile singelui, sarcina, lactatia, virsta sub 3 luni.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Insuficienta renala sau hepatica.
Conditii de Pastrare: La temperatura de 15-25 C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Compozitia si forma de prezentare: sirop 120ml in flacon.
Actiunea farmacologica: Analgezic/antipiretic cu actiune antiinflamatoare slaba. Mecanismul actiunii consta in inhibitia sintezei prostaglandinelor atit la periferie, cit si in SNC, predominant in centrul termoreglator hipotalamic.
INDICATII
Algiile slabe si moderate: cefaleea, odontalgiile, mialgiile, nevralgiile, artralgiile, dismenorea primara, starile febrile de diversa provenienta.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti cite 500-1000 mg de 3 ori pe zi, cu 30 min inaintea meselor, copii 3 luni-1 an cite 25-50 mg de 2-4 ori pe zi, 2-5 ani cite 100-150 mg de 2-4 ori pe zi, 5-10 ani pina la 1000 mg/zi, 10-15 ani pina la 1500 mg/zi. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, insuficienta hepatica si/sau renala severa, glaucomul, retentia urinara, bolile singelui, sarcina, lactatia, virsta sub 3 luni.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Insuficienta renala sau hepatica.
Conditii de Pastrare: La temperatura de 15-25 C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
1. Ce este ORVIcold şi pentru ce se utilizează
ORVIcold este un medicament combinat ce conține paracetamol - un analgezic care ameliorează
durerea şi scade febra, feniramina - o substanță antialergică care reduce severitatea
manifestărilor locale în cazul infecțiilor, reduce lacrimarea și secrețiile nazale excesive, pruritul
ocular și nazal, fenilefrină - un decongestionant care eliberează căile nazale blocate.
ORVIcold este indicat pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al răcelii și gripei, însoțite
de febră și frisoane, dureri de cap, secreții nazale excesive, nas înfundat, strănut și durere în tot
corpul.
Cum să luaţi ORVIcold
Luaţi întotdeauna ORVIcold exact aşa cum este indicat în acest prospect.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Continutul unui plic se dizolvă într-un pahar cu apă fiartă și fierbinte și se bea fierbinte.
La adulți și copii cu vîrsta peste 12 ani: cîte 1 plic la fiecare 4-6 ore (după cum este necesar
pentru ameliorarea simptomelor), dar nu mai mult de 3 plicuri pe zi.
Doza la o administrare nu trebuie să depășească un plic. Nu este recomandată administrarea
preparatului mai mult de 7 zile.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, ORVIcold poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacții adverse frecvente (pot afecta pînă la 1 din 10 persoane): vertij, anxietate, oboseală,
cefalee, nervozitate, tahicardie, palpitații, dureri cardiace, xerostomie sau uscăciune în gît,
Reacții adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): trombocitopenie, leucopenie,
anemie hemolitică, fluctuații ale glicemiei, impact potențial asupra sistemului endocrin și asupra
altor sisteme de reglare a proceselor metabolice, edeme, creșterea tensiunii arteriale, afectarea
funcției hepatice,
Reacții adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): agranulocitoză, prurit,
erupții cutanate, urticarie, reacții eritematoase și alte tipuri de reacții cutanate, peteșii, edem
angioneurotic, bronhospasm, scădere a tensiunii arteriale, chiar pînă la șoc, anafilaxie, tulburări
vestibulare, confuzie, agitație, tulburări ale somnului, insomnie, comă, modificări de
comportament, midriază, tulburări de vedere și acomodare, creșterea tensiunii intraoculare,
xeroftalmie, tulburări digestive, inclusiv constipație, greață, vărsături, diaree sau meteorism,
durere epigastrică, dischinezie, crampe, tulburări de micțiune.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/1c667c30-7bd7-11e6-80d4-00155d2a071c/28.04.2017%2014_38_34/ORVIcold%20pulb.%20sol.%20orala%20PP%2030.03.2017%20A.pdf
ORVIcold este un medicament combinat ce conține paracetamol - un analgezic care ameliorează
durerea şi scade febra, feniramina - o substanță antialergică care reduce severitatea
manifestărilor locale în cazul infecțiilor, reduce lacrimarea și secrețiile nazale excesive, pruritul
ocular și nazal, fenilefrină - un decongestionant care eliberează căile nazale blocate.
ORVIcold este indicat pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al răcelii și gripei, însoțite
de febră și frisoane, dureri de cap, secreții nazale excesive, nas înfundat, strănut și durere în tot
corpul.
Cum să luaţi ORVIcold
Luaţi întotdeauna ORVIcold exact aşa cum este indicat în acest prospect.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Continutul unui plic se dizolvă într-un pahar cu apă fiartă și fierbinte și se bea fierbinte.
La adulți și copii cu vîrsta peste 12 ani: cîte 1 plic la fiecare 4-6 ore (după cum este necesar
pentru ameliorarea simptomelor), dar nu mai mult de 3 plicuri pe zi.
Doza la o administrare nu trebuie să depășească un plic. Nu este recomandată administrarea
preparatului mai mult de 7 zile.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, ORVIcold poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacții adverse frecvente (pot afecta pînă la 1 din 10 persoane): vertij, anxietate, oboseală,
cefalee, nervozitate, tahicardie, palpitații, dureri cardiace, xerostomie sau uscăciune în gît,
Reacții adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): trombocitopenie, leucopenie,
anemie hemolitică, fluctuații ale glicemiei, impact potențial asupra sistemului endocrin și asupra
altor sisteme de reglare a proceselor metabolice, edeme, creșterea tensiunii arteriale, afectarea
funcției hepatice,
Reacții adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): agranulocitoză, prurit,
erupții cutanate, urticarie, reacții eritematoase și alte tipuri de reacții cutanate, peteșii, edem
angioneurotic, bronhospasm, scădere a tensiunii arteriale, chiar pînă la șoc, anafilaxie, tulburări
vestibulare, confuzie, agitație, tulburări ale somnului, insomnie, comă, modificări de
comportament, midriază, tulburări de vedere și acomodare, creșterea tensiunii intraoculare,
xeroftalmie, tulburări digestive, inclusiv constipație, greață, vărsături, diaree sau meteorism,
durere epigastrică, dischinezie, crampe, tulburări de micțiune.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/1c667c30-7bd7-11e6-80d4-00155d2a071c/28.04.2017%2014_38_34/ORVIcold%20pulb.%20sol.%20orala%20PP%2030.03.2017%20A.pdf
1. Ce este ORVIcold şi pentru ce se utilizează
ORVIcold este un medicament combinat ce conține paracetamol - un analgezic care ameliorează
durerea şi scade febra, feniramina - o substanță antialergică care reduce severitatea
manifestărilor locale în cazul infecțiilor, reduce lacrimarea și secrețiile nazale excesive, pruritul
ocular și nazal, fenilefrină - un decongestionant care eliberează căile nazale blocate.
ORVIcold este indicat pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al răcelii și gripei, însoțite
de febră și frisoane, dureri de cap, secreții nazale excesive, nas înfundat, strănut și durere în tot
corpul.
Cum să luaţi ORVIcold
Luaţi întotdeauna ORVIcold exact aşa cum este indicat în acest prospect.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Continutul unui plic se dizolvă într-un pahar cu apă fiartă și fierbinte și se bea fierbinte.
La adulți și copii cu vîrsta peste 12 ani: cîte 1 plic la fiecare 4-6 ore (după cum este necesar
pentru ameliorarea simptomelor), dar nu mai mult de 3 plicuri pe zi.
Doza la o administrare nu trebuie să depășească un plic. Nu este recomandată administrarea
preparatului mai mult de 7 zile.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, ORVIcold poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacții adverse frecvente (pot afecta pînă la 1 din 10 persoane): vertij, anxietate, oboseală,
cefalee, nervozitate, tahicardie, palpitații, dureri cardiace, xerostomie sau uscăciune în gît,
Reacții adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): trombocitopenie, leucopenie,
anemie hemolitică, fluctuații ale glicemiei, impact potențial asupra sistemului endocrin și asupra
altor sisteme de reglare a proceselor metabolice, edeme, creșterea tensiunii arteriale, afectarea
funcției hepatice,
Reacții adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): agranulocitoză, prurit,
erupții cutanate, urticarie, reacții eritematoase și alte tipuri de reacții cutanate, peteșii, edem
angioneurotic, bronhospasm, scădere a tensiunii arteriale, chiar pînă la șoc, anafilaxie, tulburări
vestibulare, confuzie, agitație, tulburări ale somnului, insomnie, comă, modificări de
comportament, midriază, tulburări de vedere și acomodare, creșterea tensiunii intraoculare,
xeroftalmie, tulburări digestive, inclusiv constipație, greață, vărsături, diaree sau meteorism,
durere epigastrică, dischinezie, crampe, tulburări de micțiune.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/1c667c30-7bd7-11e6-80d4-00155d2a071c/28.04.2017%2014_38_34/ORVIcold%20pulb.%20sol.%20orala%20PP%2030.03.2017%20A.pdf
ORVIcold este un medicament combinat ce conține paracetamol - un analgezic care ameliorează
durerea şi scade febra, feniramina - o substanță antialergică care reduce severitatea
manifestărilor locale în cazul infecțiilor, reduce lacrimarea și secrețiile nazale excesive, pruritul
ocular și nazal, fenilefrină - un decongestionant care eliberează căile nazale blocate.
ORVIcold este indicat pentru tratamentul simptomatic pe termen scurt al răcelii și gripei, însoțite
de febră și frisoane, dureri de cap, secreții nazale excesive, nas înfundat, strănut și durere în tot
corpul.
Cum să luaţi ORVIcold
Luaţi întotdeauna ORVIcold exact aşa cum este indicat în acest prospect.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Continutul unui plic se dizolvă într-un pahar cu apă fiartă și fierbinte și se bea fierbinte.
La adulți și copii cu vîrsta peste 12 ani: cîte 1 plic la fiecare 4-6 ore (după cum este necesar
pentru ameliorarea simptomelor), dar nu mai mult de 3 plicuri pe zi.
Doza la o administrare nu trebuie să depășească un plic. Nu este recomandată administrarea
preparatului mai mult de 7 zile.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, ORVIcold poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Reacții adverse frecvente (pot afecta pînă la 1 din 10 persoane): vertij, anxietate, oboseală,
cefalee, nervozitate, tahicardie, palpitații, dureri cardiace, xerostomie sau uscăciune în gît,
Reacții adverse rare (pot afecta pînă la 1 din 1000 persoane): trombocitopenie, leucopenie,
anemie hemolitică, fluctuații ale glicemiei, impact potențial asupra sistemului endocrin și asupra
altor sisteme de reglare a proceselor metabolice, edeme, creșterea tensiunii arteriale, afectarea
funcției hepatice,
Reacții adverse foarte rare (pot afecta pînă la 1 din 10.000 persoane): agranulocitoză, prurit,
erupții cutanate, urticarie, reacții eritematoase și alte tipuri de reacții cutanate, peteșii, edem
angioneurotic, bronhospasm, scădere a tensiunii arteriale, chiar pînă la șoc, anafilaxie, tulburări
vestibulare, confuzie, agitație, tulburări ale somnului, insomnie, comă, modificări de
comportament, midriază, tulburări de vedere și acomodare, creșterea tensiunii intraoculare,
xeroftalmie, tulburări digestive, inclusiv constipație, greață, vărsături, diaree sau meteorism,
durere epigastrică, dischinezie, crampe, tulburări de micțiune.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/1c667c30-7bd7-11e6-80d4-00155d2a071c/28.04.2017%2014_38_34/ORVIcold%20pulb.%20sol.%20orala%20PP%2030.03.2017%20A.pdf
IDRINK este un medicament combinat, care conţine două substanţe active, destinate să combată
simptomele răcelii şi gripei: paracetamol şi fenilefrină.
Paracetamolul ameliorează durerea şi vă scade temperatura atunci când aveţi febră, iar fenilefrina
este un decongestionant, care vă desfundă nasul, ajutându-vă să respiraţi mai uşor.
IDRINK se utilizează pentru tratamentul simptomatic al infecţiilor respiratorii acute şi gripei,
asociate cu dureri de cap, dureri de muşchi şi articulaţii, dureri în gât, febră, guturai.
Acest medicament se utilizează la copii cu vârsta peste 12 ani.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI IDRINK
Nu utilizaţi IDRINK:
- dacă aveţi alergie (hipersensibilitate) la paracetamol, fenilefrină sau la oricare dintre celelalte
componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
- dacă aveţi tulburări severe ale funcţiei ficatului sau rinichilor;
- dacă aveţi o boală înnăscută, manifestată prin valori crescute ale bilirubinei;
- dacă aveţi un deficit al enzimei numită glucozo-6-fosfat dehidrogenază;
- dacă aveţi intoleranţă la unele zaharuri;
- dacă suferiţi de alcoolism;
- dacă suferiţi de boli de sânge, aveţi un număr redus de globule roşii sau albe;
- dacă aveţi formate cheaguri de sânge în vasele sanguine sau vene inflamate;
- dacă aveţi stări de hiperexcitabilitate;
- dacă aveţi tulburări ale somnului;
- dacă aveţi tensiune arterială foarte mare;
- dacă aveţi probleme cu inima sau vasele de sânge, inclusiv ateroscleroză (prezenţa plăcilor
multiple);
- dacă aveţi tulburări ale ritmului inimii;
- dacă aveţi tensiune crescută la nivelul ochilor (glaucom cu unghi închis);
- dacă aveţi inflamaţie acută a pancreasului;
- dacă aveţi o creştere în volum a prostatei;
- dacă aveţi valori foarte crescute ale zahărului în sânge (forme severe de diabet zaharat);
- dacă aveţi epilepsie;
- dacă aveţi o tiroidă hiperactivă;
- dacă urmaţi tratament cu medicamente administrate în depresie – antidepresive triciclice sau
inhibitori de monoaminooxidază (inclusiv o perioadă de 2 săptămâni de la oprirea tratamentului
cu aceştia) sau dacă urmaţi tratament cu beta-blocante (medicamente utilizate în tratamentul
aritmiilor);
- dacă urmaţi tratament cu medicamente care inhibă sau stimulează pofta de mâncare şi
psihostimulante (de tipul amfetaminei);
- dacă suferiţi de fenilcetonurie (o tulburare metabolică rară);
- dacă sunteţi gravidă;
- dacă alăptaţi;
- la copii cu vârsta sub 12 ani.
Atenţionări şi precauţii
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a utiliza IDRINK, dacă:
- aveţi tendinţă de creştere a tensiunii arteriale;
- aveţi boli de ficat sau rinichi;
- aveţi feocromocitom (o tumoare a glandei suprarenale);
- aveţi dificultăţi de urinare;
- aveţi boala Raynaud (ceea ce se poate manifesta prin apariţia durerilor la nivelul degetelor de
la mâini şi picioare ca răspuns la frig sau stres).
Nu utilizaţi alte medicamente care conţin paracetamol, decongestionante sau medicamente pentru
tratamentul răcelii şi gripei în acelaşi timp cu IDRINK
IDRINK împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să
utilizaţi orice alte medicamente, inclusiv cele eliberate fără prescripţie medicală.
În mod special discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul:
- dacă luaţi antidepresive triciclice (amitriptilina) (medicamente utilizate pentru tratamentul
depresiei);
- dacă luaţi sau aţi luat în ultimele 2 săptămâni medicamente pentru tratamentul depresiei
cunoscute ca inhibitori ai monoaminooxidazei (MAO);
- dacă luaţi beta blocante, utilizate pentru tratarea problemelor cardiace şi a tensiunii arteriale
mari;
- metildopa (utilizată pentru scăderea tensiunii arteriale crescute)
În acest caz nu trebuie să utilizaţi IDRINK.
De asemenea, înainte de a lua IDRINK, adresaţi-vă medicului sau farmacistului dacă utilizaţi
oricare din aceste medicamente:
- remedii calmante (sedative);
- remedii utilizate în tratamentul epilepsiei;
- etanol şi preparate cu conţinut de etanol;
- remedii utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale (antihipertensive);
- remedii somnifere, inclusiv barbiturice, de exemplu fenobarbital (utilizate în tulburări de somn);
- rifampicină (utilizat în tratamentul tuberculozei);
- azidotimidina (utilizată în tratamentul infecţiei cu HIV);
- cloramfenicol (utilizat în tratamentul infecţiilor);
- medicamente, utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge (anticoagulante), de
exemplu warfarină;
- metoclopramidă şi domperidonă (utilizate pentru tratamentul senzaţiei de greaţă sau vărsături);
- colestiramina (utilizată pentru reducerea nivelului de colesterol);
- digoxina şi alte glicozide cardiace (utilizate în boli de inimă);
- alte simpatomimetice (medicamente cu administrare la nivelul nasului, urechii externe sau
ochilor).
IDRINK împreună cu alimente, băuturi şi alcool
A nu se utiliza concomitent cu alcoolul sau pe fondalul consumului permanent de băuturi alcoolice.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
A nu se utiliza în timpul sarcini şi perioadei de alăptare.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Pe durata tratamentului nu se recomandă conducerea autovehiculelor şi folosirea utilajelor, deoarece
medicamentul poate provoca somnolenţă.
Informaţii importante privind unele componente ale IDRINK
IDRINK conţine zaharoză, fructoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi
intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest
medicament.
Acest medicament conţine aspartam (E 951). Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru
persoanele cu fenilcetonurie.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI IDRINK
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medical sau cu farmacistul, dacă nu
sunteţi sigur.
Doze recomandate
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: câte 1 plic. La necesitate administrarea poate fi repetată peste
fiecare 4-6 ore.
A nu se administra mai mult de 4 plicuri pe zi.
Cura de tratament nu va depăşi 3-5 zile.
Modul şi calea de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-o cană şi se acoperă cu apă fierbinte. Se amestecă până la
dizolvare completă, la necesitate se poate de îndulcit. A se administra călduţ.
Copii
Medicamentul este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Dacă utilizaţi mai mult IDRINK decât trebuie
Trebuie să vă adresaţi imediat medicului în cazul unei supradoze sau a ingestiei accidentale a
acestui medicament de către un copil, chiar dacă vă simţiţi bine, din cauza riscului afectării severe,
întârziate, a ficatului. În caz de supradozare cu paracetamol este necesar ajutor medical de urgenţă.
Dacă aţi utilizat o doză prea mare, în primele 24 de ore se pot observa: transpiraţie excesivă, agitaţie
psihomotorie sau sedare, dureri de cap, paloarea tegumentelor, ameţeli, insomnie, tulburări ale
ritmului cardiac, tremor, greaţă, vărsături, iritabilitate, nelinişte, pierderea poftei de mâncare şi dureri
abdominale. În cazurile severe pot apărea tulburări de conştienţă, halucinaţii, convulsii şi aritmii.
Dacă uitaţi să utilizaţi IDRINK
Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi următoarea doză imediat ce vă amintiţi. Nu luaţi mai mult de o doză
la fiecare 4 ore. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi IDRINK
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului
simptomele răcelii şi gripei: paracetamol şi fenilefrină.
Paracetamolul ameliorează durerea şi vă scade temperatura atunci când aveţi febră, iar fenilefrina
este un decongestionant, care vă desfundă nasul, ajutându-vă să respiraţi mai uşor.
IDRINK se utilizează pentru tratamentul simptomatic al infecţiilor respiratorii acute şi gripei,
asociate cu dureri de cap, dureri de muşchi şi articulaţii, dureri în gât, febră, guturai.
Acest medicament se utilizează la copii cu vârsta peste 12 ani.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI IDRINK
Nu utilizaţi IDRINK:
- dacă aveţi alergie (hipersensibilitate) la paracetamol, fenilefrină sau la oricare dintre celelalte
componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6);
- dacă aveţi tulburări severe ale funcţiei ficatului sau rinichilor;
- dacă aveţi o boală înnăscută, manifestată prin valori crescute ale bilirubinei;
- dacă aveţi un deficit al enzimei numită glucozo-6-fosfat dehidrogenază;
- dacă aveţi intoleranţă la unele zaharuri;
- dacă suferiţi de alcoolism;
- dacă suferiţi de boli de sânge, aveţi un număr redus de globule roşii sau albe;
- dacă aveţi formate cheaguri de sânge în vasele sanguine sau vene inflamate;
- dacă aveţi stări de hiperexcitabilitate;
- dacă aveţi tulburări ale somnului;
- dacă aveţi tensiune arterială foarte mare;
- dacă aveţi probleme cu inima sau vasele de sânge, inclusiv ateroscleroză (prezenţa plăcilor
multiple);
- dacă aveţi tulburări ale ritmului inimii;
- dacă aveţi tensiune crescută la nivelul ochilor (glaucom cu unghi închis);
- dacă aveţi inflamaţie acută a pancreasului;
- dacă aveţi o creştere în volum a prostatei;
- dacă aveţi valori foarte crescute ale zahărului în sânge (forme severe de diabet zaharat);
- dacă aveţi epilepsie;
- dacă aveţi o tiroidă hiperactivă;
- dacă urmaţi tratament cu medicamente administrate în depresie – antidepresive triciclice sau
inhibitori de monoaminooxidază (inclusiv o perioadă de 2 săptămâni de la oprirea tratamentului
cu aceştia) sau dacă urmaţi tratament cu beta-blocante (medicamente utilizate în tratamentul
aritmiilor);
- dacă urmaţi tratament cu medicamente care inhibă sau stimulează pofta de mâncare şi
psihostimulante (de tipul amfetaminei);
- dacă suferiţi de fenilcetonurie (o tulburare metabolică rară);
- dacă sunteţi gravidă;
- dacă alăptaţi;
- la copii cu vârsta sub 12 ani.
Atenţionări şi precauţii
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a utiliza IDRINK, dacă:
- aveţi tendinţă de creştere a tensiunii arteriale;
- aveţi boli de ficat sau rinichi;
- aveţi feocromocitom (o tumoare a glandei suprarenale);
- aveţi dificultăţi de urinare;
- aveţi boala Raynaud (ceea ce se poate manifesta prin apariţia durerilor la nivelul degetelor de
la mâini şi picioare ca răspuns la frig sau stres).
Nu utilizaţi alte medicamente care conţin paracetamol, decongestionante sau medicamente pentru
tratamentul răcelii şi gripei în acelaşi timp cu IDRINK
IDRINK împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să
utilizaţi orice alte medicamente, inclusiv cele eliberate fără prescripţie medicală.
În mod special discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul:
- dacă luaţi antidepresive triciclice (amitriptilina) (medicamente utilizate pentru tratamentul
depresiei);
- dacă luaţi sau aţi luat în ultimele 2 săptămâni medicamente pentru tratamentul depresiei
cunoscute ca inhibitori ai monoaminooxidazei (MAO);
- dacă luaţi beta blocante, utilizate pentru tratarea problemelor cardiace şi a tensiunii arteriale
mari;
- metildopa (utilizată pentru scăderea tensiunii arteriale crescute)
În acest caz nu trebuie să utilizaţi IDRINK.
De asemenea, înainte de a lua IDRINK, adresaţi-vă medicului sau farmacistului dacă utilizaţi
oricare din aceste medicamente:
- remedii calmante (sedative);
- remedii utilizate în tratamentul epilepsiei;
- etanol şi preparate cu conţinut de etanol;
- remedii utilizate pentru scăderea tensiunii arteriale (antihipertensive);
- remedii somnifere, inclusiv barbiturice, de exemplu fenobarbital (utilizate în tulburări de somn);
- rifampicină (utilizat în tratamentul tuberculozei);
- azidotimidina (utilizată în tratamentul infecţiei cu HIV);
- cloramfenicol (utilizat în tratamentul infecţiilor);
- medicamente, utilizate pentru prevenirea formării cheagurilor de sânge (anticoagulante), de
exemplu warfarină;
- metoclopramidă şi domperidonă (utilizate pentru tratamentul senzaţiei de greaţă sau vărsături);
- colestiramina (utilizată pentru reducerea nivelului de colesterol);
- digoxina şi alte glicozide cardiace (utilizate în boli de inimă);
- alte simpatomimetice (medicamente cu administrare la nivelul nasului, urechii externe sau
ochilor).
IDRINK împreună cu alimente, băuturi şi alcool
A nu se utiliza concomitent cu alcoolul sau pe fondalul consumului permanent de băuturi alcoolice.
Sarcina şi alăptarea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
A nu se utiliza în timpul sarcini şi perioadei de alăptare.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Pe durata tratamentului nu se recomandă conducerea autovehiculelor şi folosirea utilajelor, deoarece
medicamentul poate provoca somnolenţă.
Informaţii importante privind unele componente ale IDRINK
IDRINK conţine zaharoză, fructoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi
intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a utiliza acest
medicament.
Acest medicament conţine aspartam (E 951). Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru
persoanele cu fenilcetonurie.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI IDRINK
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medical sau cu farmacistul, dacă nu
sunteţi sigur.
Doze recomandate
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: câte 1 plic. La necesitate administrarea poate fi repetată peste
fiecare 4-6 ore.
A nu se administra mai mult de 4 plicuri pe zi.
Cura de tratament nu va depăşi 3-5 zile.
Modul şi calea de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-o cană şi se acoperă cu apă fierbinte. Se amestecă până la
dizolvare completă, la necesitate se poate de îndulcit. A se administra călduţ.
Copii
Medicamentul este contraindicat copiilor cu vârsta sub 12 ani.
Dacă utilizaţi mai mult IDRINK decât trebuie
Trebuie să vă adresaţi imediat medicului în cazul unei supradoze sau a ingestiei accidentale a
acestui medicament de către un copil, chiar dacă vă simţiţi bine, din cauza riscului afectării severe,
întârziate, a ficatului. În caz de supradozare cu paracetamol este necesar ajutor medical de urgenţă.
Dacă aţi utilizat o doză prea mare, în primele 24 de ore se pot observa: transpiraţie excesivă, agitaţie
psihomotorie sau sedare, dureri de cap, paloarea tegumentelor, ameţeli, insomnie, tulburări ale
ritmului cardiac, tremor, greaţă, vărsături, iritabilitate, nelinişte, pierderea poftei de mâncare şi dureri
abdominale. În cazurile severe pot apărea tulburări de conştienţă, halucinaţii, convulsii şi aritmii.
Dacă uitaţi să utilizaţi IDRINK
Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi următoarea doză imediat ce vă amintiţi. Nu luaţi mai mult de o doză
la fiecare 4 ore. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi IDRINK
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
Subs.: ibuprofenum 200mg
Indicatii : Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, M01AE01.
Poliartrita reumatoidă (inclusiv artrita reumatoidă juvenilă şi maladia Still), spondilita anchilozantă, osteoartrite şi alte artropatii non-reumatoide (seronegative). Periartrita humeroscapulară (capsulita), bursite, tendinite, tenosinovite şi dureri moderate de spate; entorse şi luxaţii. Tratamentul durerilor uşoare până la moderate în dismenoree, durerilor de dinţi, durerilor postoperatorii, tratamentul simptomatic al cefaleei, inclusiv migrenelor.
Administrare : Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Se administrează intern. A se administra împreună cu alimentele sau după masă cu un pahar de apă. Bruss, comprimate filmate trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul gurii şi iritaţia de la nivelul faringelui. Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 1200-1800 mg divizată în câteva prize. Unor pacienţi poate fi suficient 600 – 1200 mg pe zi. În stări acute sau severe doza poate fi crescută până la ameliorarea simptomelor. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen este de 20 mg/kg corp divizată în câteva prize. În artrita reumatoidă juvenilă – poate fi administrat până la 40 mg/kg corp/zi divizată în câteva prize. Nu se recomandă administrarea copiilor cu greutatea mai mică de 7 kg.
Vârstnici
La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un antiinflamator nesteroidian, pacientul trebuie monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
Reactii adverse : Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecţii şi infestări: rinită, meningită aseptică (în special la pacienţii cu tulburări autoimune existente ca lupus eritematos sau maladii ale ţesutului conjunctiv asociate).) cu simptome de rigiditatea muşchilor occipitali, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă. Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie; astmă, agravarea astmei, bronhospasm sau dispnee; erupţii cutanate, prurit, urticarie, purpura, angioedem; foarte rar – dermatoză buloasă şi exfoliativă (inclusiv sindromul Stevens- Johnson, necroliză toxică epidermică şi eritem multiform).
Tulburări psihice: insomnie, anxietate, depresie, confuzie, halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos: neurită optică, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă.
Tulburări oculare: tulburări de vedere, neuropatie optică toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz, tinitus, vertij.
Tulburări cardiace: edem, insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare: hipertensiune arterială.
Administrarea ibuprofenului în doze mari (2400 mg/zi) în tratament de lungă durată este asociată cu risc uşor crescut de apariţie a accidentelor trombembilice ca infarctul miocardic sau ictusul.
Tulburări gastrointestinale: ulcere peptice, perforaţie a tractului gastrointestinal, hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, în particular la vârstnici. Greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, constipaţii, dispepsii, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi maladiei Crohn. Mai puţin frecvent – gastrită. Rare – perforaţii ale tractului gastrointestinal. Foarte rare – pancreatită. Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, insuficienţă hepatică, hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare – erupţii buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică; reacţii de fotosensibilitate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: afectarea funcţiei renale şi nefropatie toxică, inclusiv nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău, fatigabilitate.
Contraindicatii : Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Bruss nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene. Hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare nesteroidiene. Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastrointestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite). Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie. Insuficienţă severă cardiacă, hepatică sau renală. Al treilea trimestru de sarcină.
Pastrare : A se păstra la temperatura sub 25 oC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Indicatii : Antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic, M01AE01.
Poliartrita reumatoidă (inclusiv artrita reumatoidă juvenilă şi maladia Still), spondilita anchilozantă, osteoartrite şi alte artropatii non-reumatoide (seronegative). Periartrita humeroscapulară (capsulita), bursite, tendinite, tenosinovite şi dureri moderate de spate; entorse şi luxaţii. Tratamentul durerilor uşoare până la moderate în dismenoree, durerilor de dinţi, durerilor postoperatorii, tratamentul simptomatic al cefaleei, inclusiv migrenelor.
Administrare : Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor. Se administrează intern. A se administra împreună cu alimentele sau după masă cu un pahar de apă. Bruss, comprimate filmate trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, sparte, sfărâmate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul gurii şi iritaţia de la nivelul faringelui. Adulţi
Doza zilnică recomandată este de 1200-1800 mg divizată în câteva prize. Unor pacienţi poate fi suficient 600 – 1200 mg pe zi. În stări acute sau severe doza poate fi crescută până la ameliorarea simptomelor. Doza maximă zilnică este de 2400 mg.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen este de 20 mg/kg corp divizată în câteva prize. În artrita reumatoidă juvenilă – poate fi administrat până la 40 mg/kg corp/zi divizată în câteva prize. Nu se recomandă administrarea copiilor cu greutatea mai mică de 7 kg.
Vârstnici
La vârstnici, există un risc crescut de apariţie a consecinţelor grave ale reacţiilor adverse. Dacă este necesară administrarea unui antiinflamator nesteroidian, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cel mai scurt timp posibil. În timpul tratamentului cu un antiinflamator nesteroidian, pacientul trebuie monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Dacă funcţia renală sau hepatică este afectată, doza trebuie stabilită individual.
Reactii adverse : Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Infecţii şi infestări: rinită, meningită aseptică (în special la pacienţii cu tulburări autoimune existente ca lupus eritematos sau maladii ale ţesutului conjunctiv asociate).) cu simptome de rigiditatea muşchilor occipitali, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă. Tulburări hematologice şi limfatice: leucopenie, trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, anemie aplastică sau anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie; astmă, agravarea astmei, bronhospasm sau dispnee; erupţii cutanate, prurit, urticarie, purpura, angioedem; foarte rar – dermatoză buloasă şi exfoliativă (inclusiv sindromul Stevens- Johnson, necroliză toxică epidermică şi eritem multiform).
Tulburări psihice: insomnie, anxietate, depresie, confuzie, halucinaţii.
Tulburări ale sistemului nervos: neurită optică, cefalee, parestezii, vertij, somnolenţă.
Tulburări oculare: tulburări de vedere, neuropatie optică toxică.
Tulburări acustice şi vestibulare: tulburări de auz, tinitus, vertij.
Tulburări cardiace: edem, insuficienţă cardiacă.
Tulburări vasculare: hipertensiune arterială.
Administrarea ibuprofenului în doze mari (2400 mg/zi) în tratament de lungă durată este asociată cu risc uşor crescut de apariţie a accidentelor trombembilice ca infarctul miocardic sau ictusul.
Tulburări gastrointestinale: ulcere peptice, perforaţie a tractului gastrointestinal, hemoragii gastrointestinale, uneori fatale, în particular la vârstnici. Greaţă, vomă, diaree, flatulenţă, constipaţii, dispepsii, dureri abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulcerativă, exacerbarea colitei şi maladiei Crohn. Mai puţin frecvent – gastrită. Rare – perforaţii ale tractului gastrointestinal. Foarte rare – pancreatită. Tulburări hepatobiliare: creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice, insuficienţă hepatică, hepatită, icter.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: foarte rare – erupţii buloase, inclusiv sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică; reacţii de fotosensibilitate.
Tulburări renale şi ale căilor urinare: afectarea funcţiei renale şi nefropatie toxică, inclusiv nefrită interstiţială, sindrom nefrotic şi insuficienţă renală.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: stare generală de rău, fatigabilitate.
Contraindicatii : Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi. Bruss nu trebuie administrat pacienţilor care au avut simptome de astm bronşic, rinită sau urticarie după utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene. Hemoragii sau perforaţii gastro-intestinale legate de terapia anterioară cu antiinflamatoare nesteroidiene. Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastrointestinale recurente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţii sau hemoragii dovedite). Afecţiuni care determină o tendinţă crescută de hemoragie. Insuficienţă severă cardiacă, hepatică sau renală. Al treilea trimestru de sarcină.
Pastrare : A se păstra la temperatura sub 25 oC.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare plic conţine: paracetamol 160 mg, acid ascorbic 50 mg, maleat de clorfenamină 1 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: sorbitol (E420), lactoză monohidrat, tartrazină (E102).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală.
Amestec de granule şi pulbere de culoare galbenă şi albă cu aromă de fructe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Se administrează la copii cu vârsta de la 2 până la 12 ani în gripă, infecţii respiratorii virale acute şi
răceală pentru a reduce febra, înlătura cefaleea, durerile articulare şi musculare, rinoreea, strănutul,
lăcrimarea şi alte simptome ale inflamaţiei căilor respiratorii superioare şi sinusurilor paranazale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Se administrează pe cale orală, indiferent de luarea mesei, dizolvând în prealabil conţinutul plicului
într-un pahar de apă caldă (nu fierbinte). Cantitatea recomandată de apă pentru dizolvarea pulberii,
de regulă, este un volum, pe care copilul poată să-l ia la o priză (100-200 ml).
Doza la o priză pentru copiii cu vârsta de 2-5 ani constituie conţinutul unui plic, pentru copii cu
vârsta de 6-12 ani – conţinutul a 2 plicuri.
La necesitate medicamentul se administrează la fiecare 4-6 ore, dar nu mai mult de 4 plicuri timp de
24 ore. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 3 zile. Folosirea ulterioară a medicamentului
este posibilă numai după consultaţia medicului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului sau la alte remedii
antihistaminice;
- dereglări severe ale funcţiei hepatice şi/sau renale, alcoolism;
- deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (ceea ce atestă anemia hemolitică);
- tulburări severe de conductibilitate cardiacă;
- insuficienţă cardiacă decompensată;
- hipertiroidism;
- obstrucţia colului vezicii urinare;
- stenoză piloro-duodenală;
- intoleranţa fructozei;
- sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, insuficienţă de lactază sau zaharază-izomaltază;
tromboză;
- tromboflebită;
- predispoziţie la tromboză;
- hiperbilirubinemie congenitală;
- glaucom cu unghi închis;
- alcoolism;
- tulburări de hematopoieză;
- maladii hematologice;
- leucopenie severă;
- anemie;
- ulcer gastric şi duodenal în faza de acutizare;
- copii cu vârsta sub 2 ani.
Medicamentul nu se va administra concomitent cu inhibitorii de monoaminoxidază (MAO) şi timp
de 2 săptămâni după sistarea administrării inhibitorilor MAO.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă evitarea administrării concomitent cu alte medicamente destinate pentru tratamentul
simptomatic al răcelii şi gripei şi cu medicamentele, care conţin paracetamol.
A nu se depăși doza și durata recomandată a curei de tratament.
Acest medicament nu se recomandă de administrat concomitent cu remedii sedative sau hipnotice,
alcool.
Medicamentul se va indica de către medic numai după evaluarea raportului risc/beneficiu în
următoarele cazuri:
- hipertensiune arterială;
- epilepsie;
- oxalurie;
- tulburări de urinare.
Dacă conform recomandaţiilor medicului medicamentul se administrează timp îndelungat, se
recomandă controlul funcţiei hepatice şi tabloului sângelui periferic.
Foarte rar raportate cazuri de reacții cutanate severe. Dacă pielea devine roșie, erupții cutanate,
vezicule sau peeling, opriți utilizarea paracetamolului și solicitați imediat ajutor medical.
Acest medicament conține 1,2578 mmol (sau 28,9279 mg) de sodiu per doză (1 ambalaj). Trebuie
să fiți atenți atunci când utilizați pacienții care utilizează o dietă controlată de sodiu.
Se recomandă de utilizat cu precauție la pacienții cu afecțiuni renale în antecedente.
Acidul ascorbic ca reducător poate influența rezultatele testelor de laborator la determinarea în
sânge a glucozei, acidului uric, bilirubinei, activității transaminazelor, lactatdehidrogenazei.
Riscul de supradozare apare la pacienții cu afecțiune hepatică alcoolică non-cirotică.
Administrarea îndelungată poate duce la afecțiuni de ficat și rinichi, un număr mare de
medicamente utilizate concomitent, alcoolism, boli hepatice alcoolice, sepsis sau diabet poate crește
riscul de hepatotoxicitate la doze terapeutice de paracetamol. Este necesară consultarea medicului
privind posibilitatea administrării medicamentului în caz de tulburări ușoare și moderate ale funcţiei
renale şi hepatice.
Înaintea administrării medicamentului este necesar de consultat medicul, dacă pacientul utilizează
warfarină sau medicamente similare cu efect anticoagulant.
Paracetamolul poate afecta rezultatele testelor de laborator ale glucozei din sânge și a acidului uric.
Administrarea concomitentă a medicamentului cu băuturi alcaline reduce absorbţia acidului
ascorbic, de aceea nu se recomandă administrarea medicamentului cu apă minerală alcalină. De
asemenea absorbţia acidului ascorbic poate să se afecteze în dischinezii intestinale, enterite şi
achilie.
A se administra cu precauție la pacienții cu diabet zaharat.
Preparatul conţine sorbitol (E420). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Preparatul conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Preparatul conţine tartrazină (E102). Poate provoca reacţii alergice.
Dacă la administrarea medicamentului simptomele (febră, semne de suprainfecție) nu dispar timp
de 3 zile, e necesar de adresat la medic.
Nu luați medicamentul împreună cu alte produse care conțin paracetamol. Dacă simptomele
persistă, consultați un medic. Dacă durerea de cap devine permanentă, trebuie să vă adresați
medicului dumneavoastră.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/141bdc2f-065a-11e8-80f4-00155d2a071c/29.09.2018%209_46_18/Gripocitron%20kids%20lemon%20pulb%20sol%20orala%20RCP%2013%2009%202018%20R.pdf
Fiecare plic conţine: paracetamol 160 mg, acid ascorbic 50 mg, maleat de clorfenamină 1 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: sorbitol (E420), lactoză monohidrat, tartrazină (E102).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală.
Amestec de granule şi pulbere de culoare galbenă şi albă cu aromă de fructe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Se administrează la copii cu vârsta de la 2 până la 12 ani în gripă, infecţii respiratorii virale acute şi
răceală pentru a reduce febra, înlătura cefaleea, durerile articulare şi musculare, rinoreea, strănutul,
lăcrimarea şi alte simptome ale inflamaţiei căilor respiratorii superioare şi sinusurilor paranazale.
4.2 Doze şi mod de administrare
Se administrează pe cale orală, indiferent de luarea mesei, dizolvând în prealabil conţinutul plicului
într-un pahar de apă caldă (nu fierbinte). Cantitatea recomandată de apă pentru dizolvarea pulberii,
de regulă, este un volum, pe care copilul poată să-l ia la o priză (100-200 ml).
Doza la o priză pentru copiii cu vârsta de 2-5 ani constituie conţinutul unui plic, pentru copii cu
vârsta de 6-12 ani – conţinutul a 2 plicuri.
La necesitate medicamentul se administrează la fiecare 4-6 ore, dar nu mai mult de 4 plicuri timp de
24 ore. Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 3 zile. Folosirea ulterioară a medicamentului
este posibilă numai după consultaţia medicului.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului sau la alte remedii
antihistaminice;
- dereglări severe ale funcţiei hepatice şi/sau renale, alcoolism;
- deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (ceea ce atestă anemia hemolitică);
- tulburări severe de conductibilitate cardiacă;
- insuficienţă cardiacă decompensată;
- hipertiroidism;
- obstrucţia colului vezicii urinare;
- stenoză piloro-duodenală;
- intoleranţa fructozei;
- sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, insuficienţă de lactază sau zaharază-izomaltază;
tromboză;
- tromboflebită;
- predispoziţie la tromboză;
- hiperbilirubinemie congenitală;
- glaucom cu unghi închis;
- alcoolism;
- tulburări de hematopoieză;
- maladii hematologice;
- leucopenie severă;
- anemie;
- ulcer gastric şi duodenal în faza de acutizare;
- copii cu vârsta sub 2 ani.
Medicamentul nu se va administra concomitent cu inhibitorii de monoaminoxidază (MAO) şi timp
de 2 săptămâni după sistarea administrării inhibitorilor MAO.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se recomandă evitarea administrării concomitent cu alte medicamente destinate pentru tratamentul
simptomatic al răcelii şi gripei şi cu medicamentele, care conţin paracetamol.
A nu se depăși doza și durata recomandată a curei de tratament.
Acest medicament nu se recomandă de administrat concomitent cu remedii sedative sau hipnotice,
alcool.
Medicamentul se va indica de către medic numai după evaluarea raportului risc/beneficiu în
următoarele cazuri:
- hipertensiune arterială;
- epilepsie;
- oxalurie;
- tulburări de urinare.
Dacă conform recomandaţiilor medicului medicamentul se administrează timp îndelungat, se
recomandă controlul funcţiei hepatice şi tabloului sângelui periferic.
Foarte rar raportate cazuri de reacții cutanate severe. Dacă pielea devine roșie, erupții cutanate,
vezicule sau peeling, opriți utilizarea paracetamolului și solicitați imediat ajutor medical.
Acest medicament conține 1,2578 mmol (sau 28,9279 mg) de sodiu per doză (1 ambalaj). Trebuie
să fiți atenți atunci când utilizați pacienții care utilizează o dietă controlată de sodiu.
Se recomandă de utilizat cu precauție la pacienții cu afecțiuni renale în antecedente.
Acidul ascorbic ca reducător poate influența rezultatele testelor de laborator la determinarea în
sânge a glucozei, acidului uric, bilirubinei, activității transaminazelor, lactatdehidrogenazei.
Riscul de supradozare apare la pacienții cu afecțiune hepatică alcoolică non-cirotică.
Administrarea îndelungată poate duce la afecțiuni de ficat și rinichi, un număr mare de
medicamente utilizate concomitent, alcoolism, boli hepatice alcoolice, sepsis sau diabet poate crește
riscul de hepatotoxicitate la doze terapeutice de paracetamol. Este necesară consultarea medicului
privind posibilitatea administrării medicamentului în caz de tulburări ușoare și moderate ale funcţiei
renale şi hepatice.
Înaintea administrării medicamentului este necesar de consultat medicul, dacă pacientul utilizează
warfarină sau medicamente similare cu efect anticoagulant.
Paracetamolul poate afecta rezultatele testelor de laborator ale glucozei din sânge și a acidului uric.
Administrarea concomitentă a medicamentului cu băuturi alcaline reduce absorbţia acidului
ascorbic, de aceea nu se recomandă administrarea medicamentului cu apă minerală alcalină. De
asemenea absorbţia acidului ascorbic poate să se afecteze în dischinezii intestinale, enterite şi
achilie.
A se administra cu precauție la pacienții cu diabet zaharat.
Preparatul conţine sorbitol (E420). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
Preparatul conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Preparatul conţine tartrazină (E102). Poate provoca reacţii alergice.
Dacă la administrarea medicamentului simptomele (febră, semne de suprainfecție) nu dispar timp
de 3 zile, e necesar de adresat la medic.
Nu luați medicamentul împreună cu alte produse care conțin paracetamol. Dacă simptomele
persistă, consultați un medic. Dacă durerea de cap devine permanentă, trebuie să vă adresați
medicului dumneavoastră.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/141bdc2f-065a-11e8-80f4-00155d2a071c/29.09.2018%209_46_18/Gripocitron%20kids%20lemon%20pulb%20sol%20orala%20RCP%2013%2009%202018%20R.pdf
Tratamentul simptomatic al simptomelor caracteristice răcelii comune, care apar
concomitent, cum ar fi cefalee și dureri la nivelul membrelor, congestiei nazale și tuse
uscată. Grippostad® C reduce febra, dacă aceasta apare concomitent şi cu creșterea
temperaturii corpului.
Deoarece Grippostad® C este o combinaţie fixă de substanţe active, doza nu se va
ajusta în mod individual pentru fiecare afecţiune, privind predominant unul dintre
simptomele menționate. În aceste cazuri se va administra medicamentul cu altă
formulă.Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţia
plasmatică maximă este realizată în 30-60 de minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este slabă.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de
metabolizare sunt glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de
metabolizare este rapid saturabilă la administrarea de doze mai mari decât cele
terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de citocromul P450, conduce la
formarea unui produs intermediar (N-acetyl-p-benzoquinona imina (NAPQI)) care, la
dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în urină după
conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea
acestui metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Eliminarea este, în principal, urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în
decurs de 24 ore. Mai puţin de 5% din doză se excretă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore. La pacienții cu
insuficiență hepatică și renală, după supradozaj precum și la nou-născuți timpul de
înjumătăţire se prelungește. Efectul maxim și durata medie de acțiune (4-6 ore) se
corelează aproximativ cu concentrația plasmatică.
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub
10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
Maleat de clorfenamină
Concentraţia plasmatică maximă este realizată timp de 1-2 ore după administrare.
Durata acţiunii constituie 3-6 ore.
Metaboloizarea are loc în principal în ficat prin hidroxilare și conjugare, dar și prin
demetilare și formarea de N-și S-oxizi.
Biodisponibilitatea după administrare orală este de 25-50%, în rezultatului efectului
primului pasaj crescut, care este redus în insuficiență hepatică. Se leagă de proteinele
plasmatice în raport de 69-72%. Volumul de distribuţie constituie 3-7 L/kg şi este
relativ mare. Timpul de înjumătăţire plasmatic la adulţi constituie 15-36 ore, la copii
10-13 ore. În insuficienţă renală trebuie așteptată prelungirea timpului de înjumătățire
a metaboliților. În urină 0-34% în funcție de nivelul de pH (alcalin la acid) din doza
administrată este eliminată sub formă nemodificată de clorfenamină. După
administrare prelungită poate cumula.
Cafeina
După administrarea internă cafeina se absoarbe rapid şi aproape complet (t1/2 = 2-13
minute) şi este practic complet metabolizată. După administrarea de 5 mg/kg Cmax se
realizează timp de 30-40 minute. Se leagă de proteinele plasmatice în raport de 30-
40%. Volumul de distribuţie constituie 0,52-1,06 L/kg. Cafeina este distribuită în toate
compartimentele și rapid traversează bariera hemato-encefalică și placentară și se
excretă în laptele matern. Timpul de înjumătăţire plasmatic constituie 4,1-5,7 ore,
datorită variabilităţii intra- şi inter-individuale a condus la valori de până la 9 sau 10
ore.
Cafeina şi metaboliţii ei se excretă preponderent prin urină. În urină, colectată timp de
48 ore, au fost detectate 86% din doza administrată, dintre care doar maxim 1,8% a
fost sub formă nemodificată de cafeină. Principalii metaboliți sunt acidul 1-metil uric
(12-38%), 1 metilxantină (8-19%) și 5-acetilamino-6-amino-3-metil-uracil (15%). În
masele fecale au fost detectate numai 2-5% din doza administrată. 1,7-dimetil acid
uric a fost identificat ca fiind principalul metabolit, constituind 44% din cantitatea
totală.
Acid ascorbic
Acidul ascorbic este absorbit din intestinul proximal în funcţie de concentraţie. Odată
cu creșterea dozei unice biodisponibilitatea scade la 60-75% după 1 g, la aprox. 40%
după 3 g pentru a scade până la 16% după 12 g. Partea neabsorbită este disociată de
mucoasa colonului, în principal în CO2 și acid organic.
La adulții sănătoși cifra maximă metabolică constituie 40-50 mg/zi, cu concentrații
plasmatice de 0,8-1,0 mg/dl. Turnover-ul zilnic total constituie aproximativ 1 mg/kg.
După administrarea dozelor foarte mari pe o perioadă scurtă de timp concentraţiile
plasmatice de 4,2 mg/dl se realizează peste 3 ore.
În aceste condiții 80% de acid ascorbic nemodificat se elimină prin urină. Timpul de
înjumătăţire mediu constituie 2,9 ore. eliminarea renală se efectuează prin filtraţie
glomerulară, urmată de reabsorbţia în tubii proximali.
Concentrațiile la limita superioară de acid ascorbic / dl plasmă la adulți sănătoși sunt
1,34 ± 0,21 mg la bărbați și 1,46 ± 0,22 mg la femei. Clearance-ul total după
administrarea sistematică constituie 180 mg/zi la o doză de 1,5 g. Cumulează în
hipofiză, glanda suprarenală, lentile optice și leucocite.
concomitent, cum ar fi cefalee și dureri la nivelul membrelor, congestiei nazale și tuse
uscată. Grippostad® C reduce febra, dacă aceasta apare concomitent şi cu creșterea
temperaturii corpului.
Deoarece Grippostad® C este o combinaţie fixă de substanţe active, doza nu se va
ajusta în mod individual pentru fiecare afecţiune, privind predominant unul dintre
simptomele menționate. În aceste cazuri se va administra medicamentul cu altă
formulă.Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbţie
Absorbţia paracetamolului pe cale orală este rapidă şi completă. Concentraţia
plasmatică maximă este realizată în 30-60 de minute după ingestie.
Distribuţie
Paracetamolul se distribuie rapid în toate ţesuturile. Concentraţiile în sânge, salivă şi
plasmă sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este slabă.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat, în principal, în ficat. Cele două căi principale de
metabolizare sunt glucuronoconjugarea şi sulfoconjugarea. Ultima cale de
metabolizare este rapid saturabilă la administrarea de doze mai mari decât cele
terapeutice. O cale metabolică minoră, catalizată de citocromul P450, conduce la
formarea unui produs intermediar (N-acetyl-p-benzoquinona imina (NAPQI)) care, la
dozele uzuale, este rapid detoxifiat de către glutationul redus şi eliminat în urină după
conjugarea cu cisteină şi acid mercaptopurinic. Totuşi, în supradozajul sever, formarea
acestui metabolit toxic este crescută.
Eliminare
Eliminarea este, în principal, urinară. 90% din doza ingerată este eliminată renal în
decurs de 24 ore. Mai puţin de 5% din doză se excretă nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 2 ore. La pacienții cu
insuficiență hepatică și renală, după supradozaj precum și la nou-născuți timpul de
înjumătăţire se prelungește. Efectul maxim și durata medie de acțiune (4-6 ore) se
corelează aproximativ cu concentrația plasmatică.
Insuficienţă renală: în caz de insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei sub
10 ml/min), eliminarea paracetamolului şi a metaboliţilor este întârziată.
Vârstnici: capacitatea de conjugare hepatică nu este modificată.
Maleat de clorfenamină
Concentraţia plasmatică maximă este realizată timp de 1-2 ore după administrare.
Durata acţiunii constituie 3-6 ore.
Metaboloizarea are loc în principal în ficat prin hidroxilare și conjugare, dar și prin
demetilare și formarea de N-și S-oxizi.
Biodisponibilitatea după administrare orală este de 25-50%, în rezultatului efectului
primului pasaj crescut, care este redus în insuficiență hepatică. Se leagă de proteinele
plasmatice în raport de 69-72%. Volumul de distribuţie constituie 3-7 L/kg şi este
relativ mare. Timpul de înjumătăţire plasmatic la adulţi constituie 15-36 ore, la copii
10-13 ore. În insuficienţă renală trebuie așteptată prelungirea timpului de înjumătățire
a metaboliților. În urină 0-34% în funcție de nivelul de pH (alcalin la acid) din doza
administrată este eliminată sub formă nemodificată de clorfenamină. După
administrare prelungită poate cumula.
Cafeina
După administrarea internă cafeina se absoarbe rapid şi aproape complet (t1/2 = 2-13
minute) şi este practic complet metabolizată. După administrarea de 5 mg/kg Cmax se
realizează timp de 30-40 minute. Se leagă de proteinele plasmatice în raport de 30-
40%. Volumul de distribuţie constituie 0,52-1,06 L/kg. Cafeina este distribuită în toate
compartimentele și rapid traversează bariera hemato-encefalică și placentară și se
excretă în laptele matern. Timpul de înjumătăţire plasmatic constituie 4,1-5,7 ore,
datorită variabilităţii intra- şi inter-individuale a condus la valori de până la 9 sau 10
ore.
Cafeina şi metaboliţii ei se excretă preponderent prin urină. În urină, colectată timp de
48 ore, au fost detectate 86% din doza administrată, dintre care doar maxim 1,8% a
fost sub formă nemodificată de cafeină. Principalii metaboliți sunt acidul 1-metil uric
(12-38%), 1 metilxantină (8-19%) și 5-acetilamino-6-amino-3-metil-uracil (15%). În
masele fecale au fost detectate numai 2-5% din doza administrată. 1,7-dimetil acid
uric a fost identificat ca fiind principalul metabolit, constituind 44% din cantitatea
totală.
Acid ascorbic
Acidul ascorbic este absorbit din intestinul proximal în funcţie de concentraţie. Odată
cu creșterea dozei unice biodisponibilitatea scade la 60-75% după 1 g, la aprox. 40%
după 3 g pentru a scade până la 16% după 12 g. Partea neabsorbită este disociată de
mucoasa colonului, în principal în CO2 și acid organic.
La adulții sănătoși cifra maximă metabolică constituie 40-50 mg/zi, cu concentrații
plasmatice de 0,8-1,0 mg/dl. Turnover-ul zilnic total constituie aproximativ 1 mg/kg.
După administrarea dozelor foarte mari pe o perioadă scurtă de timp concentraţiile
plasmatice de 4,2 mg/dl se realizează peste 3 ore.
În aceste condiții 80% de acid ascorbic nemodificat se elimină prin urină. Timpul de
înjumătăţire mediu constituie 2,9 ore. eliminarea renală se efectuează prin filtraţie
glomerulară, urmată de reabsorbţia în tubii proximali.
Concentrațiile la limita superioară de acid ascorbic / dl plasmă la adulți sănătoși sunt
1,34 ± 0,21 mg la bărbați și 1,46 ± 0,22 mg la femei. Clearance-ul total după
administrarea sistematică constituie 180 mg/zi la o doză de 1,5 g. Cumulează în
hipofiză, glanda suprarenală, lentile optice și leucocite.
Terapia simptomatica a tusei cu sputa viscoasa in bolile respiratorii acute (faringita, laringita, traheita, bronsita), pneumonia, stadiile incipiente ale tusei convulsive, bolile cronice ale organelor respiratorii, inclusiv astmul bronsic, ‘bronsita fumatorilor’, laringita ‘oratorilor’, iritatia mecanica sau chimica a cailor respiratorii superioare. Mod de administrare
1 plic de 3 ori pe zi,dizolvat intr-un pahar 200 ml cu apa calda,fiarta.
Efecte
Reduce febra Reduce durerile de cap Reduce primele simptome de gripa si raceala.
1 plic de 3 ori pe zi,dizolvat intr-un pahar 200 ml cu apa calda,fiarta.
Efecte
Reduce febra Reduce durerile de cap Reduce primele simptome de gripa si raceala.
Indicaţii terapeutice
Ibalgin Rapid este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerii acute de intensitate uşoară până la
moderată din cauze diverse, cum sunt cefaleea (incluzând cefaleea cu senzaţie de tensiune şi migrena),
durerile de dinţi, durerea după extracţie dentară (incluzând îndepărtarea chirurgicală a dinţilor
impactaţi), durerile musculare şi dismenoreea.
De asemenea, Ibalgin Rapid este utilizat pentru tratamentul simptomatic al febrei.
Medicamentul este indicat la adulţii şi adolescenţii cu greutatea peste 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi
peste).
4.2. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare pe cale orală
Adulţi şi adolescenţi cu greutatea peste 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste)
Doza iniţială este 400 mg de ibuprofen (un comprimat de Ibalgin Rapid, echivalent cu lizinat de
ibuprofen 683,246 mg). Dacă este necesar, ulterior pot fi administrate 400 mg ibuprofen (1 comprimat
Ibalgin Rapid) la fiecare 6 ore, la nevoie.
Intervalul dintre două doze trebuie să fie de cel puţin 6 ore.
Doza zilnică maximă pentru eliberare fără prescripţie medicală este de 1200 mg ibuprofen
(3 comprimate Ibalgin Rapid) în decurs de 24 ore.
Dacă administrarea acestui medicament la adulţi este necesară pentru mai mult de 3 zile, în caz de
migrenă sau febră, sau pentru mai mult de 4 zile, în cazul tratamentului durerii, sau dacă simptomele
se agravează, se recomandă ca pacientul să se adreseze unui medic.
Dacă administrarea acestui medicament la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) este necesară
pentru mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, trebuie cerut sfatul unui medic.
Vârstnici
2/12
La pacienţii vârstnici, doza este aceeaşi ca la adulţi, dar este necesară precauţie sporită (vezi pct. 4.4).
Copii cu greutatea sub 40 kg (cu vârsta sub 12 ani)
Medicamentul Ibalgin Rapid este contraindicat pentru utilizare la copiii cu greutatea sub 40 kg (cu
vârsta sub 12 ani), din cauza dozei dintr-un comprimat, vezi pct. 4.3.
Insuficienţă hepatică sau renală
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară până la
moderată; cu toate acestea, este necesară precauţie sporită (vezi pct. 4.4).
Comprimatul poate fi administrat cu sau fără alimente. Dacă este utilizat cu alimente sau imediat după
masă, debutul acţiunii poate fi întârziat. Cu toate acestea, administrarea împreună cu alimente
îmbunătăţeşte tolerabilitatea medicamentului şi reduce probabilitatea de apariţie a tulburărilor
gastro-intestinale.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS.
Ulcer peptic activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente
(două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmate).
Pacienţi cu sângerări cerebrovasculare sau cu altă sângerare activă.
Tulburări de coagulare şi hematopoieză.
Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA).
Insuficienţă hepatică sau renală severă.
Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Copii cu greutatea sub 40 kg (cu vârsta sub 12 ani).
Al treilea trimestru de sarcină.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară pentru controlarea simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi
gastro-intestinale, prezentate mai jos).
Efecte gastro-intestinale (GI)
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a Ibalgin Rapid cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei 2.
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi
perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.8).
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinale
În cazul tuturor AINS s-au raportat hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală care pot fi
letale, apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
reacţii adverse gastro-intestinale grave.
3/12
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastro-intestinală (de
exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi,
precum şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau
alte substanţe active care pot creşte riscul de evenimente adverse gastrointestinale (vezi, mai jos,
precum şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală, cum sunt corticosteroizi administraţi oral sau
anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamente
antiagregante plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apare hemoragia sau ulceraţia GI la pacienţii trataţi cu Ibalgin Rapid, trebuie întrerupt
tratamentul.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală
(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot exacerba (vezi pct. 4.8).
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/8bd03efe-8543-11e6-80d4-00155d2a071c/09.07.2018%209_03_26/Ibalgin%20Rapid%20RCP%2031.05.2018%20M.pdf
Ibalgin Rapid este indicat pentru tratamentul simptomatic al durerii acute de intensitate uşoară până la
moderată din cauze diverse, cum sunt cefaleea (incluzând cefaleea cu senzaţie de tensiune şi migrena),
durerile de dinţi, durerea după extracţie dentară (incluzând îndepărtarea chirurgicală a dinţilor
impactaţi), durerile musculare şi dismenoreea.
De asemenea, Ibalgin Rapid este utilizat pentru tratamentul simptomatic al febrei.
Medicamentul este indicat la adulţii şi adolescenţii cu greutatea peste 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi
peste).
4.2. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare pe cale orală
Adulţi şi adolescenţi cu greutatea peste 40 kg (cu vârsta de 12 ani şi peste)
Doza iniţială este 400 mg de ibuprofen (un comprimat de Ibalgin Rapid, echivalent cu lizinat de
ibuprofen 683,246 mg). Dacă este necesar, ulterior pot fi administrate 400 mg ibuprofen (1 comprimat
Ibalgin Rapid) la fiecare 6 ore, la nevoie.
Intervalul dintre două doze trebuie să fie de cel puţin 6 ore.
Doza zilnică maximă pentru eliberare fără prescripţie medicală este de 1200 mg ibuprofen
(3 comprimate Ibalgin Rapid) în decurs de 24 ore.
Dacă administrarea acestui medicament la adulţi este necesară pentru mai mult de 3 zile, în caz de
migrenă sau febră, sau pentru mai mult de 4 zile, în cazul tratamentului durerii, sau dacă simptomele
se agravează, se recomandă ca pacientul să se adreseze unui medic.
Dacă administrarea acestui medicament la adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) este necesară
pentru mai mult de 3 zile sau dacă simptomele se agravează, trebuie cerut sfatul unui medic.
Vârstnici
2/12
La pacienţii vârstnici, doza este aceeaşi ca la adulţi, dar este necesară precauţie sporită (vezi pct. 4.4).
Copii cu greutatea sub 40 kg (cu vârsta sub 12 ani)
Medicamentul Ibalgin Rapid este contraindicat pentru utilizare la copiii cu greutatea sub 40 kg (cu
vârsta sub 12 ani), din cauza dozei dintr-un comprimat, vezi pct. 4.3.
Insuficienţă hepatică sau renală
Nu este necesară reducerea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică uşoară până la
moderată; cu toate acestea, este necesară precauţie sporită (vezi pct. 4.4).
Comprimatul poate fi administrat cu sau fără alimente. Dacă este utilizat cu alimente sau imediat după
masă, debutul acţiunii poate fi întârziat. Cu toate acestea, administrarea împreună cu alimente
îmbunătăţeşte tolerabilitatea medicamentului şi reduce probabilitatea de apariţie a tulburărilor
gastro-intestinale.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă
durată necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu bronhospasm, astm bronşic,
rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte
medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS).
Antecedente de hemoragie sau perforaţie gastro-intestinală, legate de tratamentul anterior cu
AINS.
Ulcer peptic activ/hemoragii active sau antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragii recurente
(două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie confirmate).
Pacienţi cu sângerări cerebrovasculare sau cu altă sângerare activă.
Tulburări de coagulare şi hematopoieză.
Insuficienţă cardiacă severă (Clasa IV clasificarea NYHA).
Insuficienţă hepatică sau renală severă.
Deshidratare severă (produsă prin vărsături, diaree sau aport insuficient de lichide).
Copii cu greutatea sub 40 kg (cu vârsta sub 12 ani).
Al treilea trimestru de sarcină.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai
scurtă perioadă necesară pentru controlarea simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile cardiovasculare şi
gastro-intestinale, prezentate mai jos).
Efecte gastro-intestinale (GI)
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a Ibalgin Rapid cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei 2.
Vârstnici
Vârstnicii prezintă o frecvenţă crescută a reacţiilor adverse la AINS, în special a hemoragiei şi
perforaţiei gastro-intestinale, care pot fi letale (vezi pct. 4.8).
Hemoragie, ulceraţie şi perforaţie gastro-intestinale
În cazul tuturor AINS s-au raportat hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală care pot fi
letale, apărute oricând în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de
reacţii adverse gastro-intestinale grave.
3/12
Riscul de hemoragie, ulceraţie sau perforaţie gastro-intestinală este mai mare cu creşterea dozelor de
AINS, la pacienţii cu antecedente de ulcer, mai ales dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie
(vezi pct. 4.3) şi la vârstnici. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea mai mică doză
disponibilă. Tratamentul asociat cu medicamente care protejează mucoasa gastro-intestinală (de
exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut în vedere la aceşti pacienţi,
precum şi la pacienţii care necesită administrarea concomitentă de doze mici de acid acetilsalicilic sau
alte substanţe active care pot creşte riscul de evenimente adverse gastrointestinale (vezi, mai jos,
precum şi pct. 4.5).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate GI, mai ales vârstnicii, trebuie să raporteze orice simptome
abdominale neobişnuite (în special hemoragie GI), mai ales în fazele iniţiale ale tratamentului.
Este recomandată precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care pot creşte riscul de
ulceraţie sau hemoragie gastro-intestinală, cum sunt corticosteroizi administraţi oral sau
anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) sau medicamente
antiagregante plachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Atunci când apare hemoragia sau ulceraţia GI la pacienţii trataţi cu Ibalgin Rapid, trebuie întrerupt
tratamentul.
AINS trebuie administrate cu precauţie la pacienţii cu antecedente de boală gastro-intestinală
(rectocolită ulcerohemoragică, boală Crohn), deoarece aceste afecţiuni se pot exacerba (vezi pct. 4.8).
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/8bd03efe-8543-11e6-80d4-00155d2a071c/09.07.2018%209_03_26/Ibalgin%20Rapid%20RCP%2031.05.2018%20M.pdf
COMPOZIŢIA
5 ml sirop conţin:
substanţa activă: ibuprofen – 100 mg;
excipienţi: metil parahidroxibenzoat, propil parahidroxibenzoat, glicerol, clorură de
benzalconiu, sorbitol lichid 70% (care nu cristalizează), zaharinat de sodiu,
propilenglicol, acid citric, citrat de sodiu, polisorbat 60, celuloză microcristalină și
carboximetilceluloză de sodiu, gumă xantan, colorant galben amurg E 110, aromă de
portocale 2808 N/A, etanol 96%, apă purificată.
FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Suspensie vâscoasă, fină, de culoare oranj, cu aromă caracteristică de portocală şi
gust dulce - amar.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene. Derivaţi ai acidului
propionic, M01AE01.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Ibuprofen este un derivat al acidului propionic, cu acţiune analgezică, antiinflamatoare
şi antipiretică. Efectele terapeutice ale ibuprofenului, în calitate de preparat
antiinflamator nesteroidian, rezultă ca urmare a efectului inhibitor asupra enzimei
ciclooxigenaza, care determină reducerea marcată a sintezei prostaglandinelor.
Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul unei dozei
reduse de acid acetilsalicilic asupra agregării trombocitare în contextul administrării
concomitente. În cadrul unui studiu, în urma administrării unei doze unice de
ibuprofen de 400 mg cu 8 ore înainte sau în decurs de 30 de minute după
administrarea acidului acetilsalicilic (81 mg, eliberare imediată), a intervenit un efect
scăzut al AAS asupra formării de tromboxan sau asupra agregării trombocitare. Cu
toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinea privitore la extrapolarea datelor
ex vivo la situaţiile clinice, sugerează faptul că nu putem trage concluzii privind
utilizarea regulată de ibuprofen şi nu se anticipează nici un efect relevant din punct de
vedere clinic în cazul utilizării ocazionale de ibuprofen.
Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal, realizând concentraţia
plasmatică maximă după 1-2 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare constituie
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 20784 din 25.06.2014
Anexa 1
aproximativ 2 ore. Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic în doi metaboliţi
inactivi, şi împreună cu ibuprofenul nemodificat se elimină prin rinichi fie ca atare sau
sub formă de conjugați. Ibuprofenul se leagă în mod extensiv de proteinele
plasmatice.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Datorită efectelor sale analgezic şi antiinflamator, ibuprofenul este indicat în
tratamentul artritei reumatoide (poliartritei reumatoide juvenile sau a bolii Still),
spondilitei anchilozante, osteoartritei şi a altor artropatii nereumatoide (seronegative).
Tratamentul afecţiunilor reumatice nearticulare, inclusiv a afecţiunilor periarticulare
precum periartrita humero-scapulară (capsulita), bursita, tendinita, tendosinovita şi a
durerilor de spate.
Ibuprofenul poate fi de asemenea indicat în leziuni ale țesuturilor moi pentru
tratamentul luxaţiilor şi entorselor.
Datorită efectului analgezic ibuprofenul este indicat pentru atenuarea durerilor uşoare
şi moderate, inclusiv ale durerilor produse de dismenoree, ale durerilor dentare sau
postoperatorii şi pentru atenuarea simptomatică a cefaleei, inclusiv a migrenelor.
Ibuprofenul este indicat în utilizarea pe termen scurt pentru tratamentul febrei la copii
cu vârsta peste un an.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru
cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Adulţi
Doza recomandată de ibuprofen constituie 1200-1800 mg pe zi în doze divizate. Unii
pacienţi pot fi menţinuţi pe doza de 600-1200 mg pe zi. Doza maximă nictemerală nu
trebuie să depăşească 2400 mg.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen constituie 20 mg/kg în doze divizate. Acest lucru poate fi
realizat după cum urmează:
- copii cu vârsta 1-2 ani: câte 1 linguriţă 2,5 ml (50 mg) de 3-4 ori pe
zi;(dozatoare?)
- copii cu vârsta de 3-7 ani: câte 1 linguriţă 5 ml (100 mg) de 3-4 ori pe zi;
- copii cu vârsta de 8-12 ani: câte 2 linguriţe 5 ml (200 mg) de 3-4 ori pe zi.
Nu se recomandă de administrat la copii cu masa corporală sub 7 kg.
La pacienţii cu poliartrita reumatoidă juvenilă poate fi administrată doza până la 40
mg/kg în doze divizate.
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale
reacţiilor adverse. Dacă se consideră că administrarea unui AINS este necesară,
trebuie să se utilizeze cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de
timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în legătură cu hemoragiile
gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă funcţia
renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.
Mod de administrare
Se administrează intern, preferabil în timpul mesei sau după mese.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/d5d7ed08-362a-11e3-a76b-0015178d59a7/07.08.2014%2015_34_11/MAC-Profen%20sirop%20instr%2025.06.2014%20A.pdf
5 ml sirop conţin:
substanţa activă: ibuprofen – 100 mg;
excipienţi: metil parahidroxibenzoat, propil parahidroxibenzoat, glicerol, clorură de
benzalconiu, sorbitol lichid 70% (care nu cristalizează), zaharinat de sodiu,
propilenglicol, acid citric, citrat de sodiu, polisorbat 60, celuloză microcristalină și
carboximetilceluloză de sodiu, gumă xantan, colorant galben amurg E 110, aromă de
portocale 2808 N/A, etanol 96%, apă purificată.
FORMA FARMACEUTICĂ
Sirop
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Suspensie vâscoasă, fină, de culoare oranj, cu aromă caracteristică de portocală şi
gust dulce - amar.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Medicamente antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene. Derivaţi ai acidului
propionic, M01AE01.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Ibuprofen este un derivat al acidului propionic, cu acţiune analgezică, antiinflamatoare
şi antipiretică. Efectele terapeutice ale ibuprofenului, în calitate de preparat
antiinflamator nesteroidian, rezultă ca urmare a efectului inhibitor asupra enzimei
ciclooxigenaza, care determină reducerea marcată a sintezei prostaglandinelor.
Datele experimentale sugerează faptul că ibuprofenul poate inhiba efectul unei dozei
reduse de acid acetilsalicilic asupra agregării trombocitare în contextul administrării
concomitente. În cadrul unui studiu, în urma administrării unei doze unice de
ibuprofen de 400 mg cu 8 ore înainte sau în decurs de 30 de minute după
administrarea acidului acetilsalicilic (81 mg, eliberare imediată), a intervenit un efect
scăzut al AAS asupra formării de tromboxan sau asupra agregării trombocitare. Cu
toate acestea, limitările acestor date şi incertitudinea privitore la extrapolarea datelor
ex vivo la situaţiile clinice, sugerează faptul că nu putem trage concluzii privind
utilizarea regulată de ibuprofen şi nu se anticipează nici un efect relevant din punct de
vedere clinic în cazul utilizării ocazionale de ibuprofen.
Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul se absoarbe rapid din tractul gastrointestinal, realizând concentraţia
plasmatică maximă după 1-2 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare constituie
Certificat de înregistrare al medicamentului nr. 20784 din 25.06.2014
Anexa 1
aproximativ 2 ore. Ibuprofenul este metabolizat la nivel hepatic în doi metaboliţi
inactivi, şi împreună cu ibuprofenul nemodificat se elimină prin rinichi fie ca atare sau
sub formă de conjugați. Ibuprofenul se leagă în mod extensiv de proteinele
plasmatice.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Datorită efectelor sale analgezic şi antiinflamator, ibuprofenul este indicat în
tratamentul artritei reumatoide (poliartritei reumatoide juvenile sau a bolii Still),
spondilitei anchilozante, osteoartritei şi a altor artropatii nereumatoide (seronegative).
Tratamentul afecţiunilor reumatice nearticulare, inclusiv a afecţiunilor periarticulare
precum periartrita humero-scapulară (capsulita), bursita, tendinita, tendosinovita şi a
durerilor de spate.
Ibuprofenul poate fi de asemenea indicat în leziuni ale țesuturilor moi pentru
tratamentul luxaţiilor şi entorselor.
Datorită efectului analgezic ibuprofenul este indicat pentru atenuarea durerilor uşoare
şi moderate, inclusiv ale durerilor produse de dismenoree, ale durerilor dentare sau
postoperatorii şi pentru atenuarea simptomatică a cefaleei, inclusiv a migrenelor.
Ibuprofenul este indicat în utilizarea pe termen scurt pentru tratamentul febrei la copii
cu vârsta peste un an.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Reacţiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru
cea mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor.
Adulţi
Doza recomandată de ibuprofen constituie 1200-1800 mg pe zi în doze divizate. Unii
pacienţi pot fi menţinuţi pe doza de 600-1200 mg pe zi. Doza maximă nictemerală nu
trebuie să depăşească 2400 mg.
Copii
Doza zilnică de ibuprofen constituie 20 mg/kg în doze divizate. Acest lucru poate fi
realizat după cum urmează:
- copii cu vârsta 1-2 ani: câte 1 linguriţă 2,5 ml (50 mg) de 3-4 ori pe
zi;(dozatoare?)
- copii cu vârsta de 3-7 ani: câte 1 linguriţă 5 ml (100 mg) de 3-4 ori pe zi;
- copii cu vârsta de 8-12 ani: câte 2 linguriţe 5 ml (200 mg) de 3-4 ori pe zi.
Nu se recomandă de administrat la copii cu masa corporală sub 7 kg.
La pacienţii cu poliartrita reumatoidă juvenilă poate fi administrată doza până la 40
mg/kg în doze divizate.
Vârstnici
Pacienţii vârstnici sunt expuşi unui risc crescut datorită consecinţelor grave ale
reacţiilor adverse. Dacă se consideră că administrarea unui AINS este necesară,
trebuie să se utilizeze cea mai mică doză eficientă pentru cea mai scurtă perioadă de
timp. Pacientul trebuie monitorizat în mod regulat în legătură cu hemoragiile
gastrointestinale ce pot să apară pe parcursul tratamentului cu AINS. Dacă funcţia
renală sau cea hepatică este afectată, doza trebuie ajustată individual.
Mod de administrare
Se administrează intern, preferabil în timpul mesei sau după mese.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/d5d7ed08-362a-11e3-a76b-0015178d59a7/07.08.2014%2015_34_11/MAC-Profen%20sirop%20instr%2025.06.2014%20A.pdf
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic conţine:
Paracetamol 500 mg
Maleat de clorfeniramină 2 mg
Acid ascorbic (vitamina C) 30 mg
Excipienţi cu efect cunoscut: zaharoză, aspartam (E951).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3.
FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală.
Pulbere de culoare gălbuie cu miros şi gust specific.
4.
DATE CLINICE
4.1
Indicaţii terapeutice
TaiCold este indicat adulților adolescenților vârsta peste pentru tratamentul
simptomelor răcelii, rinitei, rinofaringitei şi stărilor gripale, însoțite de: eliminări nazale transparente și lacrimație;
strănut;
cefalee și/sau febră.
4.2
Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul plicului se dizolvă cu o cantitate suficientă de apă fierbinte sau rece.
Doze
Această formă farmaceutică este destinată pentru adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani.
Doza recomandată constituie 1 plic de 2-3 ori pe zi.
Intervalul între administrări trebuie să fie nu mai mic de 4 ore.
Pentru tratamentul stărilor gripale este de preferat de dizolvat pulberea în apă fierbinte și de
administrat seara.
Durata tratamentului
Durata maximă a tratamentului constituie 5 zile.
În caz de insuficiență hepatică severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min) intervalul între două
administrări trebuie să constituie cel puțin 8 ore.
4.3
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
insuficiență hepatocelulară;
risc de glaucom cu unghi închis;
risc de retenție de urină din cauza tulburărilor funcției prostatei;
fenilcetonurie, datorită conţinutului de aspartam;
copii cu vârsta sub 15 ani.
4.4
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este necesară reevaluarea tratamentului în caz de febră înaltă sau de lungă durată, semne de
superinfecție sau dacă simptomele bolii persistă mai mult de 5 zile.
Riscul dependenței psihice poate interveni doar în dozele ce depășesc cele recomandate și în
tratament de lungă durată.
Pentru a evita supradozajul este necesar de verificat dacă alte medicamente pe care le administrează
pacientul, nu conțin paracetamol.
Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 4 g pentru adulții cu masa corporală peste 50 kg
(vezi pct. 4.9).
Consumul de alcool sau administrarea sedativelor (în special, a barbituricelor) potențează efectul
sedativ al antihistaminicelor și de aceea este necesar de evitat utilizarea lor pe durata tratamentului.
Acest medicament conţine zaharoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine aspartam (E951). Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru
persoanele cu fenilcetonurie.
4.5
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nedorite
Alcool (din cauza conținutului de clorfeniramină)
Alcoolul potențează efectul sedativ al H
-antihistaminicilor. Scăderea atenției poate prezenta pericol
la conducerea autovehiculelor sau manevrarea utilajului.
A se evita consumul băuturilor alcoolice și a medicamentelor cu conținut de alcool.
Asocieri care necesită precauție
Anticoagulante orale
Risc
creștere
efectului
antiocoagulant
oral
risc
hemoragie
administrarea
paracetamolului în doze maxime (4 g/zi) timp de cel puțin 4 zile.
Asocieri, care trebuie luate în considerație
Alte
remedii
sedative
(din
cauza
conținutului
de
clorfeniramină):
derivații
morfină
(analgezice,
antitusive
medicamente
substituție),
neurolepticele,
barbituricele,
benzodiazepinele
alte
anxiolitice,
care
parte
benzodiazepine
exemplu,
meprobamat),
hipnoticele,
antidepresivele
sedative
(amitriptilină,
doxepină,
mianserină,
mirtazapină, trimipramin), H
-antihistaminicele sedative, antihipertensivele cu acțiune centrală,
baclofenul și talidomidul.
Manifestă acțiune deprimantă asupra SNC. Scăderea atenției poate prezenta pericol la conducerea
autovehiculelor sau manevrarea utilajului.
Alte medicamente cu efect atropinic (din cauza conținutului de clorfeniramină): antidepresive
imipraminice,
majoritatea
blocantelor
receptorilor
acțiune
atropinică,
antiparkinsoniene
anticolinergice, antispastice atropinice, dizopiramida, neurolepticele fenotiazidice și closapina.
Cresc riscul dezvoltării a așa reacții adverse, cum ar fi retenția de urină, constipațiile și xerostomia.
Interacțiuni cu teste de laborator
Paracetamolul poate influența rezultatele determinării glicemiei prin metoda glucozo-oxidazei în
cazul unor concentrații anormal de ridicate, precum și determinarea acidului uric din sânge prin
metoda cu acid fosfowolframic.
4.6
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Din cauza lipsei studiilor la animale și a datelor clinice suficiente privind siguranța utilizării la om,
riscul este necunoscut, astfel nu se recomandă utilizarea medicamentului în sarcină şi perioada de
alăptare.
4.7
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este necesară precauție la utilizarea acestui medicament la conducerea vehiculelor şi folosirea
utilajului din cauza riscului de apariție a somnolenței, în special la debutul tratamentului.
Acest efect se intensifică la consumul băuturilor alcoolice, medicamentelor cu conținut de alcool
sau a remediilor sedative.
4.8
Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100
şi <1/10);
mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare
(≥1/100000
<1/10000);
frecvenţă
necunoscută
(care
poate
estimată
datele
disponibile).
Reacțiile adverse prezentate au o frecvenţă necunoscută.
Determinate de clorfeniramină
Caracteristicile farmacologice ale moleculei sunt cauza dezvoltării reacțiilor adverse de diversă
intensitate și pot fi dependente sau nu de doză (vezi pct. 5.1):
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: leucocitopenie, neutropenie, trombocitopenie, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: edem angioneurotic, șoc anafilactic.
Tulburări psihice
Rare: reacții de hiperexcitabilitate: agitație, nervozitate, insomnie.
Cu frecvenţă necunoscută: confuzie, halucinații.
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvenţă necunoscută: sedare sau somnolență, mai pronunțate la începutul tratamentului;
tulburări ale echilibrului, amețeli, tulburări de memorie sau concentrație a atenției, mai frecvente
la vârstnici; tulburări de coordonare a mișcărilor, tremor.
Tulburări oculare
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări de acomodație, midriază.
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: palpitații.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută: hipotensiune ortostatică.
Tulburări gastrointestinale
Cu frecvenţă necunoscută: constipații, xerostomie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: eritem, prurit, eczemă, purpură, urticarie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: risc de retenție urinară.
Determinate de paracetamol
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucocitopenie și neutropenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: edem angioneurotic, șoc anafilactic.
Rare: reacții de hipersensibilitate, manifestate prin șoc anafilactic, edem angioneurotic, eritem,
urticarie și erupție cutanată. Apariția lor necesită sistarea imediată a utilizării acestui medicament și
a remediilor cu compoziție asemănătoare.
Raportarea reacţiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta
permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul
sănătăţii
sunt
rugaţi
raporteze
orice
reacţii
adverse
suspectate,
prin
intermediul
sistemului
naţional
raportare
disponibil
site-ul
oficial
Agenţiei
Medicamentului
Dispozitivelor
Medicale
următoarea
adresă
web:
www.amed.md
e-mail:
[email protected].
4.9
Supradozaj
Determinat de clorfeniramină
Supradozajul determinat de clorfeniramină poate provoca convulsii (în special la copii), tulburări de
conștiență, comă.
Determinat de paracetamol
Există risc de intoxicație la vârstnici și în special la copii mici (supradozaj terapeutic sau intoxicație
accidentală), care poate pune viața în pericol.
Simptome
Greață, vărsături, anorexie, paloare, dureri abdominale, care apar de obicei în prima zi.
Supradozajul cu peste 10 g paracetamol în administrare unică la adulți și 150 mg/kg greutate
corporală în administrare unică la copii poate provoca necroza hepatocitelor, ducând la necroză
completă și
ireversibilă, care se
manifestă sub
formă de
insuficiență
hepatocelulară, acidoză
metabolică, encefalopatie, ceea ce poate duce la comă și deces.
Peste 12-48 ore după supradozare se poate determina creșterea nivelurilor transaminazelor hepatice,
a lactatdehidrogenazei și bilirubinei, precum și reducerea nivelurilor de protrombină.
Măsuri de urgență
Se recomandă spitalizarea imediată.
Efectuarea unui test de sânge pentru a determina nivelul de paracetamol în plasmă.
Lavaj gastric.
Tratamentul
simptomelor
supradozare
necesită
administrarea
imediată
antidotului
acetilcisteina intravenos sau oral, timp de 10 ore după utilizarea medicamentului.
Tratament simptomatic.
5.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1
Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Paracetamol combinaţii, excluzand psiholeptice, codul ATC: N02BE51.
Medicament combinat.
Paracetamolul
manifestă
acţiune
analgezică
puternic,
antipiretică
antiinflamatoare
slabă.
Mecanismul de acţiune este determinat de supresia sintezei prostaglandinelor, preponderent în
centrul de termoreglare din hipotalamus.
Maleatul
de
clorfeniramină
este
blocant
-receptorilor
histaminici,
manifestă
acţiune
antialergică,
reduce
permeabilitatea
vaselor
mucoasei
tractului
respirator
superior,
înlătură
lăcrimarea, pruritul ocular şi nazal.
Acidul ascorbic (vitamina C), restituie necesarul crescut de vitamina C în gripă şi alte infecţii
respiratorii virale acute, creşte rezistenta organismului la infecţii.
5.2
Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbția
Absorbția orală a paracetamolului este completă și rapidă. Concentrațiile plasmatice maxime sunt
atinse după 30-60 de minute după ingestie.
Distribuție
Paracetamolul se distribuie rapid în toate țesuturile. Concentrațiile sanguine, plasmatice și salivare
sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este redusă.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat predominant la nivel hepatic, în principal pe două căi: conjugarea cu
acid glucuronic și cu acid sulfuric. La doze mai mari decât cele terapeutice, cea de a doua cale este
rapid saturată. Într-o mică măsură, metabolizarea are loc și prin intermediul citocromului P450,
ducând la formarea metabolitului iminic N-acetil-p-benzochinonă, care, în mod normal, este rapid
detoxifiat de către glutation și legat de cisteină și de acidul mercaturic. În cazurile de intoxicații
masive, cantitatea de metabolit toxic crește.
Eliminare
Paracetamolul este eliminat în principal prin urină. 90% din cantitatea absorbită este excretată pe
cale renală în primele 24 de ore, în special sub formă de glucuronoconjugați (60-80%) și de
sulfoconjugați (20-30%). Mai puțin de 5% din cantitate este eliminată sub formă nemodificată.
Timpul de înjumătățire prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
Insuficiență renală
Eliminarea paracetamolului și a metaboliților săi este întârziată la pacienții cu insuficiență renală
severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min).
Vârstnici
Capacitatea de conjugare nu este modificată.
Malenatul de clorfeniramină este bine absorbit în tractul digestiv. Metabolizarea se realizează în
special în ficat, prin hidroxilare și conjugare, dar și prin demetilare și formare de N- și S-oxizi.
Timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 15-36 ore. Este eliminat preponderent pe cale
renală.
Vitamina C: absorbția digestivă este bună. În cazul depășirii dozelor admisibile, excesul este
eliminat pe cale renală.
5.3
Date preclinice de siguranţă
Nu este cazul.
6.
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1
Lista excipienţilor
TaiCold cu aromă de lămâie
Acid citric anhidru
Zaharoză
Citrat de sodiu
Aspartam (E951)
Aromă de lămâie
TaiCold cu aromă de zmeură
Acid citric anhidru
Zaharoză
Citrat de sodiu
Aspartam (E951)
Colorant „Food red 7”
Aromă de zmeură
6.2
Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3
Perioada de valabilitate
36 luni.
6.4
Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la loc uscat, la temperaturi sub 25 °C.
1 plic conţine:
Paracetamol 500 mg
Maleat de clorfeniramină 2 mg
Acid ascorbic (vitamina C) 30 mg
Excipienţi cu efect cunoscut: zaharoză, aspartam (E951).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3.
FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie orală.
Pulbere de culoare gălbuie cu miros şi gust specific.
4.
DATE CLINICE
4.1
Indicaţii terapeutice
TaiCold este indicat adulților adolescenților vârsta peste pentru tratamentul
simptomelor răcelii, rinitei, rinofaringitei şi stărilor gripale, însoțite de: eliminări nazale transparente și lacrimație;
strănut;
cefalee și/sau febră.
4.2
Doze şi mod de administrare
Mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul plicului se dizolvă cu o cantitate suficientă de apă fierbinte sau rece.
Doze
Această formă farmaceutică este destinată pentru adulți și adolescenți cu vârsta peste 15 ani.
Doza recomandată constituie 1 plic de 2-3 ori pe zi.
Intervalul între administrări trebuie să fie nu mai mic de 4 ore.
Pentru tratamentul stărilor gripale este de preferat de dizolvat pulberea în apă fierbinte și de
administrat seara.
Durata tratamentului
Durata maximă a tratamentului constituie 5 zile.
În caz de insuficiență hepatică severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min) intervalul între două
administrări trebuie să constituie cel puțin 8 ore.
4.3
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
insuficiență hepatocelulară;
risc de glaucom cu unghi închis;
risc de retenție de urină din cauza tulburărilor funcției prostatei;
fenilcetonurie, datorită conţinutului de aspartam;
copii cu vârsta sub 15 ani.
4.4
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Este necesară reevaluarea tratamentului în caz de febră înaltă sau de lungă durată, semne de
superinfecție sau dacă simptomele bolii persistă mai mult de 5 zile.
Riscul dependenței psihice poate interveni doar în dozele ce depășesc cele recomandate și în
tratament de lungă durată.
Pentru a evita supradozajul este necesar de verificat dacă alte medicamente pe care le administrează
pacientul, nu conțin paracetamol.
Doza zilnică maximă nu trebuie să depășească 4 g pentru adulții cu masa corporală peste 50 kg
(vezi pct. 4.9).
Consumul de alcool sau administrarea sedativelor (în special, a barbituricelor) potențează efectul
sedativ al antihistaminicelor și de aceea este necesar de evitat utilizarea lor pe durata tratamentului.
Acest medicament conţine zaharoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză,
sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine aspartam (E951). Este sursă de fenilalanină. Poate fi dăunător pentru
persoanele cu fenilcetonurie.
4.5
Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nedorite
Alcool (din cauza conținutului de clorfeniramină)
Alcoolul potențează efectul sedativ al H
-antihistaminicilor. Scăderea atenției poate prezenta pericol
la conducerea autovehiculelor sau manevrarea utilajului.
A se evita consumul băuturilor alcoolice și a medicamentelor cu conținut de alcool.
Asocieri care necesită precauție
Anticoagulante orale
Risc
creștere
efectului
antiocoagulant
oral
risc
hemoragie
administrarea
paracetamolului în doze maxime (4 g/zi) timp de cel puțin 4 zile.
Asocieri, care trebuie luate în considerație
Alte
remedii
sedative
(din
cauza
conținutului
de
clorfeniramină):
derivații
morfină
(analgezice,
antitusive
medicamente
substituție),
neurolepticele,
barbituricele,
benzodiazepinele
alte
anxiolitice,
care
parte
benzodiazepine
exemplu,
meprobamat),
hipnoticele,
antidepresivele
sedative
(amitriptilină,
doxepină,
mianserină,
mirtazapină, trimipramin), H
-antihistaminicele sedative, antihipertensivele cu acțiune centrală,
baclofenul și talidomidul.
Manifestă acțiune deprimantă asupra SNC. Scăderea atenției poate prezenta pericol la conducerea
autovehiculelor sau manevrarea utilajului.
Alte medicamente cu efect atropinic (din cauza conținutului de clorfeniramină): antidepresive
imipraminice,
majoritatea
blocantelor
receptorilor
acțiune
atropinică,
antiparkinsoniene
anticolinergice, antispastice atropinice, dizopiramida, neurolepticele fenotiazidice și closapina.
Cresc riscul dezvoltării a așa reacții adverse, cum ar fi retenția de urină, constipațiile și xerostomia.
Interacțiuni cu teste de laborator
Paracetamolul poate influența rezultatele determinării glicemiei prin metoda glucozo-oxidazei în
cazul unor concentrații anormal de ridicate, precum și determinarea acidului uric din sânge prin
metoda cu acid fosfowolframic.
4.6
Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Din cauza lipsei studiilor la animale și a datelor clinice suficiente privind siguranța utilizării la om,
riscul este necunoscut, astfel nu se recomandă utilizarea medicamentului în sarcină şi perioada de
alăptare.
4.7
Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Este necesară precauție la utilizarea acestui medicament la conducerea vehiculelor şi folosirea
utilajului din cauza riscului de apariție a somnolenței, în special la debutul tratamentului.
Acest efect se intensifică la consumul băuturilor alcoolice, medicamentelor cu conținut de alcool
sau a remediilor sedative.
4.8
Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100
şi <1/10);
mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare
(≥1/100000
<1/10000);
frecvenţă
necunoscută
(care
poate
estimată
datele
disponibile).
Reacțiile adverse prezentate au o frecvenţă necunoscută.
Determinate de clorfeniramină
Caracteristicile farmacologice ale moleculei sunt cauza dezvoltării reacțiilor adverse de diversă
intensitate și pot fi dependente sau nu de doză (vezi pct. 5.1):
Tulburări hematologice şi limfatice
Cu frecvenţă necunoscută: leucocitopenie, neutropenie, trombocitopenie, anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: edem angioneurotic, șoc anafilactic.
Tulburări psihice
Rare: reacții de hiperexcitabilitate: agitație, nervozitate, insomnie.
Cu frecvenţă necunoscută: confuzie, halucinații.
Tulburări ale sistemului nervos
Cu frecvenţă necunoscută: sedare sau somnolență, mai pronunțate la începutul tratamentului;
tulburări ale echilibrului, amețeli, tulburări de memorie sau concentrație a atenției, mai frecvente
la vârstnici; tulburări de coordonare a mișcărilor, tremor.
Tulburări oculare
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări de acomodație, midriază.
Tulburări cardiace
Cu frecvenţă necunoscută: palpitații.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută: hipotensiune ortostatică.
Tulburări gastrointestinale
Cu frecvenţă necunoscută: constipații, xerostomie.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: eritem, prurit, eczemă, purpură, urticarie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută: risc de retenție urinară.
Determinate de paracetamol
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: trombocitopenie, leucocitopenie și neutropenie.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: edem angioneurotic, șoc anafilactic.
Rare: reacții de hipersensibilitate, manifestate prin șoc anafilactic, edem angioneurotic, eritem,
urticarie și erupție cutanată. Apariția lor necesită sistarea imediată a utilizării acestui medicament și
a remediilor cu compoziție asemănătoare.
Raportarea reacţiilor adverse
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta
permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul
sănătăţii
sunt
rugaţi
raporteze
orice
reacţii
adverse
suspectate,
prin
intermediul
sistemului
naţional
raportare
disponibil
site-ul
oficial
Agenţiei
Medicamentului
Dispozitivelor
Medicale
următoarea
adresă
web:
www.amed.md
e-mail:
[email protected].
4.9
Supradozaj
Determinat de clorfeniramină
Supradozajul determinat de clorfeniramină poate provoca convulsii (în special la copii), tulburări de
conștiență, comă.
Determinat de paracetamol
Există risc de intoxicație la vârstnici și în special la copii mici (supradozaj terapeutic sau intoxicație
accidentală), care poate pune viața în pericol.
Simptome
Greață, vărsături, anorexie, paloare, dureri abdominale, care apar de obicei în prima zi.
Supradozajul cu peste 10 g paracetamol în administrare unică la adulți și 150 mg/kg greutate
corporală în administrare unică la copii poate provoca necroza hepatocitelor, ducând la necroză
completă și
ireversibilă, care se
manifestă sub
formă de
insuficiență
hepatocelulară, acidoză
metabolică, encefalopatie, ceea ce poate duce la comă și deces.
Peste 12-48 ore după supradozare se poate determina creșterea nivelurilor transaminazelor hepatice,
a lactatdehidrogenazei și bilirubinei, precum și reducerea nivelurilor de protrombină.
Măsuri de urgență
Se recomandă spitalizarea imediată.
Efectuarea unui test de sânge pentru a determina nivelul de paracetamol în plasmă.
Lavaj gastric.
Tratamentul
simptomelor
supradozare
necesită
administrarea
imediată
antidotului
acetilcisteina intravenos sau oral, timp de 10 ore după utilizarea medicamentului.
Tratament simptomatic.
5.
PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1
Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Paracetamol combinaţii, excluzand psiholeptice, codul ATC: N02BE51.
Medicament combinat.
Paracetamolul
manifestă
acţiune
analgezică
puternic,
antipiretică
antiinflamatoare
slabă.
Mecanismul de acţiune este determinat de supresia sintezei prostaglandinelor, preponderent în
centrul de termoreglare din hipotalamus.
Maleatul
de
clorfeniramină
este
blocant
-receptorilor
histaminici,
manifestă
acţiune
antialergică,
reduce
permeabilitatea
vaselor
mucoasei
tractului
respirator
superior,
înlătură
lăcrimarea, pruritul ocular şi nazal.
Acidul ascorbic (vitamina C), restituie necesarul crescut de vitamina C în gripă şi alte infecţii
respiratorii virale acute, creşte rezistenta organismului la infecţii.
5.2
Proprietăţi farmacocinetice
Paracetamol
Absorbția
Absorbția orală a paracetamolului este completă și rapidă. Concentrațiile plasmatice maxime sunt
atinse după 30-60 de minute după ingestie.
Distribuție
Paracetamolul se distribuie rapid în toate țesuturile. Concentrațiile sanguine, plasmatice și salivare
sunt comparabile. Legarea de proteinele plasmatice este redusă.
Metabolizare
Paracetamolul este metabolizat predominant la nivel hepatic, în principal pe două căi: conjugarea cu
acid glucuronic și cu acid sulfuric. La doze mai mari decât cele terapeutice, cea de a doua cale este
rapid saturată. Într-o mică măsură, metabolizarea are loc și prin intermediul citocromului P450,
ducând la formarea metabolitului iminic N-acetil-p-benzochinonă, care, în mod normal, este rapid
detoxifiat de către glutation și legat de cisteină și de acidul mercaturic. În cazurile de intoxicații
masive, cantitatea de metabolit toxic crește.
Eliminare
Paracetamolul este eliminat în principal prin urină. 90% din cantitatea absorbită este excretată pe
cale renală în primele 24 de ore, în special sub formă de glucuronoconjugați (60-80%) și de
sulfoconjugați (20-30%). Mai puțin de 5% din cantitate este eliminată sub formă nemodificată.
Timpul de înjumătățire prin eliminare este de aproximativ 2 ore.
Insuficiență renală
Eliminarea paracetamolului și a metaboliților săi este întârziată la pacienții cu insuficiență renală
severă (clearance-ul creatininei sub 10 ml/min).
Vârstnici
Capacitatea de conjugare nu este modificată.
Malenatul de clorfeniramină este bine absorbit în tractul digestiv. Metabolizarea se realizează în
special în ficat, prin hidroxilare și conjugare, dar și prin demetilare și formare de N- și S-oxizi.
Timpul de înjumătățire plasmatică este de aproximativ 15-36 ore. Este eliminat preponderent pe cale
renală.
Vitamina C: absorbția digestivă este bună. În cazul depășirii dozelor admisibile, excesul este
eliminat pe cale renală.
5.3
Date preclinice de siguranţă
Nu este cazul.
6.
PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1
Lista excipienţilor
TaiCold cu aromă de lămâie
Acid citric anhidru
Zaharoză
Citrat de sodiu
Aspartam (E951)
Aromă de lămâie
TaiCold cu aromă de zmeură
Acid citric anhidru
Zaharoză
Citrat de sodiu
Aspartam (E951)
Colorant „Food red 7”
Aromă de zmeură
6.2
Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3
Perioada de valabilitate
36 luni.
6.4
Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la loc uscat, la temperaturi sub 25 °C.
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare ml suspensie orală conţine ibuprofen 20 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: sorbitol 40 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală.
Suspensie de culoare albă sau aproape albă, omogenă după agitare, cu aromă de
portocale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
În reumatologie - dureri reumatice ușoare până la moderate (osteoartroză/
osteoartrită).
Ca analgezic - dismenoree primara, odontalgie, dureri post-traumatice (luxații,
contuzii, entorse, fracturi), dureri articulare ușoare până la moderate.
Ca antipiretic - febră (mai puțin de 3 zile).
Ca tratament antipiretic la copii cu vârsta mai mare de 3 luni, pentru o perioadă
scurtă de timp.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Modificarea dozei depinde de starea pacientului, vârsta acestuia și situația clinică.
Fiecare 5 ml de soluție conține 100 mg ibuprofen.
Perufen nu conține zahăr, astfel, poate fi administrat pacienților cu diabet zaharat.
Adulți:
Chiar dacă se recurge, de obicei, la alte forme farmaceutice cu conținut de ibuprofen
200 mg, 400 mg sau 600 mg în cazul adulților, în prezența dificultăților de deglutiție
Perufen poate fi administrat în doza de 15 ml (300 mg) de 4 ori pe zi.
Pentru adulți și adolescenți doza maximă recomandată este de 2400 mg/zi. Dacă
tratamentul cu acest medicament la adulți și adolescenți este necesar pentru mai mult
de 3 zile în caz de febră sau mai mult de 4 zile în tratamentul durerii, sau dacă
simptomele se agravează, se recomandă consultarea medicului.
Vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazului de insuficiență renală sau
hepatică, în care este necesară individualizarea dozei.
Insuficiență renală:
Se recomandă prudență în caz de administrare a AINS la pacienții cu insuficiență
renală.
La pacienții cu disfuncție renală ușoară până la moderată doza inițială trebuie redusă.
Pacienților cu insuficiență renală sau hepatică severă ibuprofen nu trebuie administrat
(vezi pct. 4.3).
Reacțiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru
cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct.
4.4).
Durata medie a tratamentului
Durata tratamentului se va ajusta în funcție de starea pacientului și situația clinică.
Copii și adolescenți
Perufen nu este recomandat pentru copii cu vârsta mai mica de 3 luni sau cu o
greutate corporală sub 5 kg, deoarece nu există date suficiente pentru a susține
utilizarea sa la această grupă de vârstă.
Administrarea orală este destinată doar pentru tratamentul pe termen scurt.
Doza zilnică maximă recomandată este de 20-30 mg/kg greutate corporală pe zi,
divizată în 3-4 administrări.
Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puțin 6 ore.
- copii cu vârsta de la 3 până la 6 luni (greutatea > 5 kg): 5 mg/kg de 3 ori pe zi;
- copii cu vârsta de la 6 luni până la 1 an: 2,5 ml (50 mg) de 3 ori pe zi;
- copii cu vârsta de la 1 până la 2 ani: 2,5 ml (50 mg) de 3-4 ori pe zi;
- copii cu vârsta de la 3 până la 7 ani: 5 ml (100 mg) de 3-4 ori pe zi;
- copii cu vârsta de la 8 până la 12 ani: 10 ml (200 mg) de 3-4 ori pe zi.
În tratamentul artritei juvenile idiopatice pot fi necesare doze mai mari, fără a se
depăși doza de ibuprofen 40 mg/kg/zi.
Mod de administrare
Perufen se administrează pe cale orală, preferabil după mese.
Perufen poate provoca o senzație tranzitorie de arsură în cavitatea bucală sau în gât.
A se agita bine flaconul înainte de utilizare.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la
pct. 6.1.
- Astm bronșic, rinită, urticarie, edem angioneurotic sau bronhospasm asociate cu
administrarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS).
- Tulburări de coagulare (cu tendință de sângerare crescândă).
- Hemoragie sau perforare gastrointestinală, asociate cu tratamentul anterior cu AINS.
- Colita ulcerativă, boala Crohn, ulcer peptic sau sângerare gastrointestinală recurentă
(definite ca două sau mai multe episoade distincte de ulcerații sau sângerări
dovedite).
- Pacienți cu insuficiență cardiacă severă.
- Pacienți cu insuficiență hepatică severă.
- Pacienți cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min).
- Al III-lea trimestru de sarcină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacțiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru
cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 și
informații cu privire la riscurile gastrointestinale și cardiovasculare menționate mai
jos).
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare
În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate retenție de lichide și edem,
astfel, încât pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență
cardiacă congestivă ușoară până la moderată trebuie monitorizați și consiliați în mod
corespunzător.
Datele din studiile clinice și epidemiologice sugerează că administrarea de ibuprofen,
in special în doze mari (2400 mg pe zi) și pentru perioade îndelungate de timp poate fi
asociată cu o creștere ușoară a riscului de evenimente trombotice arteriale (de
exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile
epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de ex., 1200 mg pe zi) sunt
asociate cu un risc mai mare de infarct miocardic.
Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă,
boală cardiacă ischemică stabilă, boală arterială periferică și/sau boală
cerebrovasculară trebuie tratați cu ibuprofen numai după o evaluare atentă. Ar trebui
să fie luate aceleași măsuri de precauție înainte de începerea tratamentului pe termen
lung al pacienților cu factori de risc cardiovascular (de ex., hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat și fumat).
Medicamentele cum ar fi Perufen pot fi asociate cu o ușoară creștere a riscului de atac
de cord (infarct miocardic) sau accident vascular cerebral (ictus). Riscul este mai mare
la doze mai mari și în caz de tratament prelungit. Nu trebuie depășită doza sau
durata recomandată a tratamentului.
Trebuie evitată administrarea concomitentă a Perufen cu alte AINS, inclusiv inhibitori
selectivi ai ciclooxigenazei-2.
La pacienții astmatici sau pacienții cu antecedente de astm bronșic trebuie luate
precauții speciale, deoarece ibuprofenul poate declanșa un acces de bronhospasm la
asemenea pacienți.
Se recomandă administrarea cu precauție la pacienții cu insuficiență renală, hepatică
sau insuficiență cardiacă cu predispoziție la retenție hidrosalină, deoarece utilizarea
AINS poate deteriora funcția renală.
La asemenea pacienți doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar funcția renală
trebuie monitorizată.
Vârstnici
Vârstnici au o frecvență mai mare a reacțiilor adverse la administrarea AINS, în
special hemoragii gastrointestinale și perforații, care pot fi fatale.
Ca și alte AINS, ibuprofenul trebuie administrat cu precauție la vârstnicii care
administrează concomitent inhibitori ai ECA sau antagoniști ai angiotensinei II.
Pacienții trebuie hidratați corespunzător și ar trebui luată în considerare necesitatea
monitorizării funcției renale după inițierea terapiei concomitente și periodic după
aceea.
Ca și alte AINS, ibuprofenul poate masca semnele de infecție.
În termenii precoce ai tratamentului ibuprofenul, ca și alte AINS, trebuie administrat
cu precauție la pacienții cu deshidratare considerabilă.
Ca și în cazul altor AINS administrarea îndelungată de ibuprofen conduce la necroză
papilară renală și alte modificări renale patologice. De asemenea, au fost observate
cazuri de toxicitate renală la pacienții la care prostaglandinele au o funcție
compensatorie în menținerea perfuziei renale. La acești pacienți administrarea AINS
poate determina o scădere dependentă de doză a formării prostaglandinelor și,
secundar, a fluxului sanguin renal, care poate conduce la decompensare clară a
funcției renale. Pacienții care prezintă un risc mai mare pentru această reacție sunt cei
cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă și hepatică, care administrează diuretice și
inhibitori ai ECA și vârstnicii. Întreruperea terapiei cu AINS este, de obicei, urmată de
revenirea la starea de pre-tratament.
Funcția hepatică trebuie monitorizată cu atenție la pacienții tratați cu ibuprofen, care
au simptome sugestive de afectare hepatică (anorexie, greață, vărsături, icter) și/sau
care dezvoltă modificări ale funcției hepatice (creșterea transaminazelor, bilirubinei,
fosfatazei alcaline, gamma GT). În prezența valorilor transaminazelor, bilirubinei
conjugate sau fosfatazei alcaline ce depășesc de 2 ori limita superioară a valorilor
normale, medicamentul trebuie sistat imediat, iar tratamentul trebuie reevaluat.
Trebuie evitată reluarea tratamentului cu ibuprofen.
Ibuprofen, ca și alte AINS, poate inhiba agregarea trombocitelor și prelungi timpul de
sângerare.
Ca și alte medicamente care conțin AINS, administrarea concomitentă de ibuprofen cu
acid acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza unei creșteri potențiale a efectelor
adverse.
Reacții cutanate severe, dintre care unele letale, inclusiv dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică au fost raportate foarte rar în
asociere cu administrarea de AINS. Aparent, riscul de apariție a acestor reacții este
mai mare la inițierea tratamentului și, în majoritatea cazurilor, aceste reacții se
manifestă în timpul primei luni de tratament. Perufen trebuie sistat la primele semne
de erupție cutanată, leziuni ale mucoasei sau alte manifestări de hipersensibilitate.
Hemoragii gastrointestinale, ulcerații și perforații: cazuri potențial letale de sângerări
gastrointestinale, ulcerație și perforație au fost raportate cu referire la toate AINS, la
mai multe etape ale tratamentului, asociate sau nu cu simptome de avertizare sau
antecedente de reacții gastrointestinale severe. Riscul de sângerare, ulcerație sau
perforare este mai mare la administrarea dozelor mai mari de AINS, la pacienții cu
antecedente de ulcer peptic, în special asociat cu sângerare sau perforare (vezi pct.
4.3) și la pacienții vârstnici. În aceste situații pacienții trebuie să fie instruiți să
informeze medicul la apariția simptomelor abdominale și sângerărilor
gastrointestinale, în special în etapele precoce ale tratamentului.
La acești pacienți tratamentul trebuie inițiat cu cea mai mică doză eficace. Trebuie
luată în considerare administrarea concomitentă a remediilor de protecție (de ex.,
misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) la acești pacienți, precum și la cei care
necesită administrarea concomitentă a acidului acetilsalicilic în doze mici sau a altor
medicamente asociate cu creșterea riscului de ulcer sau sângerări, cum ar fi
corticosteroizi, anticoagulante (cum ar fi warfarina), inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei sau antiagregante plachetare, cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
În caz de hemoragii gastrointestinale sau ulcerații la pacienții care administrează
Perufen tratamentul trebuie sistat.
Medicul ar trebuie să stabilească dacă dismenoreea este însoțită de alte modificări
neobișnuite.
Pacienții care semnalează tulburări de vedere în timpul tratamentului cu ibuprofen
trebuie să sisteze tratamentul și să fie supuși examenului oftalmologic.
Poate fi mai dificil de a concepe în timpul tratamentului cu Perufen.
Conține sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/4f2775b3-8cf4-11e5-80c5-00155d2a071c/23.05.2016%2010_30_30/Perufen%20susp%20orala%20RCP%2010.05.2016%20A.pdf
Fiecare ml suspensie orală conţine ibuprofen 20 mg.
Excipienți cu efect cunoscut: sorbitol 40 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală.
Suspensie de culoare albă sau aproape albă, omogenă după agitare, cu aromă de
portocale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
În reumatologie - dureri reumatice ușoare până la moderate (osteoartroză/
osteoartrită).
Ca analgezic - dismenoree primara, odontalgie, dureri post-traumatice (luxații,
contuzii, entorse, fracturi), dureri articulare ușoare până la moderate.
Ca antipiretic - febră (mai puțin de 3 zile).
Ca tratament antipiretic la copii cu vârsta mai mare de 3 luni, pentru o perioadă
scurtă de timp.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Modificarea dozei depinde de starea pacientului, vârsta acestuia și situația clinică.
Fiecare 5 ml de soluție conține 100 mg ibuprofen.
Perufen nu conține zahăr, astfel, poate fi administrat pacienților cu diabet zaharat.
Adulți:
Chiar dacă se recurge, de obicei, la alte forme farmaceutice cu conținut de ibuprofen
200 mg, 400 mg sau 600 mg în cazul adulților, în prezența dificultăților de deglutiție
Perufen poate fi administrat în doza de 15 ml (300 mg) de 4 ori pe zi.
Pentru adulți și adolescenți doza maximă recomandată este de 2400 mg/zi. Dacă
tratamentul cu acest medicament la adulți și adolescenți este necesar pentru mai mult
de 3 zile în caz de febră sau mai mult de 4 zile în tratamentul durerii, sau dacă
simptomele se agravează, se recomandă consultarea medicului.
Vârstnici:
Nu este necesară ajustarea dozei, cu excepția cazului de insuficiență renală sau
hepatică, în care este necesară individualizarea dozei.
Insuficiență renală:
Se recomandă prudență în caz de administrare a AINS la pacienții cu insuficiență
renală.
La pacienții cu disfuncție renală ușoară până la moderată doza inițială trebuie redusă.
Pacienților cu insuficiență renală sau hepatică severă ibuprofen nu trebuie administrat
(vezi pct. 4.3).
Reacțiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru
cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru controlul simptomelor (vezi pct.
4.4).
Durata medie a tratamentului
Durata tratamentului se va ajusta în funcție de starea pacientului și situația clinică.
Copii și adolescenți
Perufen nu este recomandat pentru copii cu vârsta mai mica de 3 luni sau cu o
greutate corporală sub 5 kg, deoarece nu există date suficiente pentru a susține
utilizarea sa la această grupă de vârstă.
Administrarea orală este destinată doar pentru tratamentul pe termen scurt.
Doza zilnică maximă recomandată este de 20-30 mg/kg greutate corporală pe zi,
divizată în 3-4 administrări.
Intervalul dintre doze trebuie să fie de cel puțin 6 ore.
- copii cu vârsta de la 3 până la 6 luni (greutatea > 5 kg): 5 mg/kg de 3 ori pe zi;
- copii cu vârsta de la 6 luni până la 1 an: 2,5 ml (50 mg) de 3 ori pe zi;
- copii cu vârsta de la 1 până la 2 ani: 2,5 ml (50 mg) de 3-4 ori pe zi;
- copii cu vârsta de la 3 până la 7 ani: 5 ml (100 mg) de 3-4 ori pe zi;
- copii cu vârsta de la 8 până la 12 ani: 10 ml (200 mg) de 3-4 ori pe zi.
În tratamentul artritei juvenile idiopatice pot fi necesare doze mai mari, fără a se
depăși doza de ibuprofen 40 mg/kg/zi.
Mod de administrare
Perufen se administrează pe cale orală, preferabil după mese.
Perufen poate provoca o senzație tranzitorie de arsură în cavitatea bucală sau în gât.
A se agita bine flaconul înainte de utilizare.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la
pct. 6.1.
- Astm bronșic, rinită, urticarie, edem angioneurotic sau bronhospasm asociate cu
administrarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente antiinflamatoare
nesteroidiene (AINS).
- Tulburări de coagulare (cu tendință de sângerare crescândă).
- Hemoragie sau perforare gastrointestinală, asociate cu tratamentul anterior cu AINS.
- Colita ulcerativă, boala Crohn, ulcer peptic sau sângerare gastrointestinală recurentă
(definite ca două sau mai multe episoade distincte de ulcerații sau sângerări
dovedite).
- Pacienți cu insuficiență cardiacă severă.
- Pacienți cu insuficiență hepatică severă.
- Pacienți cu insuficiență renală severă (clearance-ul creatininei sub 30 ml/min).
- Al III-lea trimestru de sarcină.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacțiile adverse pot fi minimizate prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru
cea mai scurtă perioadă de timp necesară controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 și
informații cu privire la riscurile gastrointestinale și cardiovasculare menționate mai
jos).
Efecte cardiovasculare și cerebrovasculare
În asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate retenție de lichide și edem,
astfel, încât pacienții cu antecedente de hipertensiune arterială și/sau insuficiență
cardiacă congestivă ușoară până la moderată trebuie monitorizați și consiliați în mod
corespunzător.
Datele din studiile clinice și epidemiologice sugerează că administrarea de ibuprofen,
in special în doze mari (2400 mg pe zi) și pentru perioade îndelungate de timp poate fi
asociată cu o creștere ușoară a riscului de evenimente trombotice arteriale (de
exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile
epidemiologice nu sugerează că dozele mici de ibuprofen (de ex., 1200 mg pe zi) sunt
asociate cu un risc mai mare de infarct miocardic.
Pacienții cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficiență cardiacă congestivă,
boală cardiacă ischemică stabilă, boală arterială periferică și/sau boală
cerebrovasculară trebuie tratați cu ibuprofen numai după o evaluare atentă. Ar trebui
să fie luate aceleași măsuri de precauție înainte de începerea tratamentului pe termen
lung al pacienților cu factori de risc cardiovascular (de ex., hipertensiune arterială,
hiperlipidemie, diabet zaharat și fumat).
Medicamentele cum ar fi Perufen pot fi asociate cu o ușoară creștere a riscului de atac
de cord (infarct miocardic) sau accident vascular cerebral (ictus). Riscul este mai mare
la doze mai mari și în caz de tratament prelungit. Nu trebuie depășită doza sau
durata recomandată a tratamentului.
Trebuie evitată administrarea concomitentă a Perufen cu alte AINS, inclusiv inhibitori
selectivi ai ciclooxigenazei-2.
La pacienții astmatici sau pacienții cu antecedente de astm bronșic trebuie luate
precauții speciale, deoarece ibuprofenul poate declanșa un acces de bronhospasm la
asemenea pacienți.
Se recomandă administrarea cu precauție la pacienții cu insuficiență renală, hepatică
sau insuficiență cardiacă cu predispoziție la retenție hidrosalină, deoarece utilizarea
AINS poate deteriora funcția renală.
La asemenea pacienți doza trebuie să fie cât mai mică posibil, iar funcția renală
trebuie monitorizată.
Vârstnici
Vârstnici au o frecvență mai mare a reacțiilor adverse la administrarea AINS, în
special hemoragii gastrointestinale și perforații, care pot fi fatale.
Ca și alte AINS, ibuprofenul trebuie administrat cu precauție la vârstnicii care
administrează concomitent inhibitori ai ECA sau antagoniști ai angiotensinei II.
Pacienții trebuie hidratați corespunzător și ar trebui luată în considerare necesitatea
monitorizării funcției renale după inițierea terapiei concomitente și periodic după
aceea.
Ca și alte AINS, ibuprofenul poate masca semnele de infecție.
În termenii precoce ai tratamentului ibuprofenul, ca și alte AINS, trebuie administrat
cu precauție la pacienții cu deshidratare considerabilă.
Ca și în cazul altor AINS administrarea îndelungată de ibuprofen conduce la necroză
papilară renală și alte modificări renale patologice. De asemenea, au fost observate
cazuri de toxicitate renală la pacienții la care prostaglandinele au o funcție
compensatorie în menținerea perfuziei renale. La acești pacienți administrarea AINS
poate determina o scădere dependentă de doză a formării prostaglandinelor și,
secundar, a fluxului sanguin renal, care poate conduce la decompensare clară a
funcției renale. Pacienții care prezintă un risc mai mare pentru această reacție sunt cei
cu insuficiență renală, insuficiență cardiacă și hepatică, care administrează diuretice și
inhibitori ai ECA și vârstnicii. Întreruperea terapiei cu AINS este, de obicei, urmată de
revenirea la starea de pre-tratament.
Funcția hepatică trebuie monitorizată cu atenție la pacienții tratați cu ibuprofen, care
au simptome sugestive de afectare hepatică (anorexie, greață, vărsături, icter) și/sau
care dezvoltă modificări ale funcției hepatice (creșterea transaminazelor, bilirubinei,
fosfatazei alcaline, gamma GT). În prezența valorilor transaminazelor, bilirubinei
conjugate sau fosfatazei alcaline ce depășesc de 2 ori limita superioară a valorilor
normale, medicamentul trebuie sistat imediat, iar tratamentul trebuie reevaluat.
Trebuie evitată reluarea tratamentului cu ibuprofen.
Ibuprofen, ca și alte AINS, poate inhiba agregarea trombocitelor și prelungi timpul de
sângerare.
Ca și alte medicamente care conțin AINS, administrarea concomitentă de ibuprofen cu
acid acetilsalicilic nu este recomandată, din cauza unei creșteri potențiale a efectelor
adverse.
Reacții cutanate severe, dintre care unele letale, inclusiv dermatită exfoliativă,
sindrom Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică au fost raportate foarte rar în
asociere cu administrarea de AINS. Aparent, riscul de apariție a acestor reacții este
mai mare la inițierea tratamentului și, în majoritatea cazurilor, aceste reacții se
manifestă în timpul primei luni de tratament. Perufen trebuie sistat la primele semne
de erupție cutanată, leziuni ale mucoasei sau alte manifestări de hipersensibilitate.
Hemoragii gastrointestinale, ulcerații și perforații: cazuri potențial letale de sângerări
gastrointestinale, ulcerație și perforație au fost raportate cu referire la toate AINS, la
mai multe etape ale tratamentului, asociate sau nu cu simptome de avertizare sau
antecedente de reacții gastrointestinale severe. Riscul de sângerare, ulcerație sau
perforare este mai mare la administrarea dozelor mai mari de AINS, la pacienții cu
antecedente de ulcer peptic, în special asociat cu sângerare sau perforare (vezi pct.
4.3) și la pacienții vârstnici. În aceste situații pacienții trebuie să fie instruiți să
informeze medicul la apariția simptomelor abdominale și sângerărilor
gastrointestinale, în special în etapele precoce ale tratamentului.
La acești pacienți tratamentul trebuie inițiat cu cea mai mică doză eficace. Trebuie
luată în considerare administrarea concomitentă a remediilor de protecție (de ex.,
misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) la acești pacienți, precum și la cei care
necesită administrarea concomitentă a acidului acetilsalicilic în doze mici sau a altor
medicamente asociate cu creșterea riscului de ulcer sau sângerări, cum ar fi
corticosteroizi, anticoagulante (cum ar fi warfarina), inhibitori selectivi ai recaptării
serotoninei sau antiagregante plachetare, cum ar fi acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
În caz de hemoragii gastrointestinale sau ulcerații la pacienții care administrează
Perufen tratamentul trebuie sistat.
Medicul ar trebuie să stabilească dacă dismenoreea este însoțită de alte modificări
neobișnuite.
Pacienții care semnalează tulburări de vedere în timpul tratamentului cu ibuprofen
trebuie să sisteze tratamentul și să fie supuși examenului oftalmologic.
Poate fi mai dificil de a concepe în timpul tratamentului cu Perufen.
Conține sorbitol. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză nu
trebuie să utilizeze acest medicament.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/4f2775b3-8cf4-11e5-80c5-00155d2a071c/23.05.2016%2010_30_30/Perufen%20susp%20orala%20RCP%2010.05.2016%20A.pdf
Subs. : Paracetamol/clorhidrat
de fenilefrină
Indicatii : Acționează asupra simptomelor de răceală şi gripă: reduce febra, ameliorează durerile de cap, durerile musculare şi articulare, durerile de gât, desfundă nasul înfundat.Acționează asupra simptomelor sinuzitei: ameliorează durerea de cap și desfundă nasul înfundat.
Modafen Hot Drink este utilizat la adulţi (inclusiv vârstnici) şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani.Dacă după 3 zile nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic.
Administrare : Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
sunteţi sigur. Adulţi, inclusiv vârstnici, şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani: se administrează un plic de maxim patru ori
pe zi. Intervalul dintre doze nu trebuie să fie mai mic de patru ore. Utilizarea la copii și adolescenți
Medicamentul nu este destinat utlizării la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani. Pacienți cu deteriorarea funcției ficatului sau rinichilor
Adresați-vă unui medic pentru ajustarea dozei înainte de utilizarea acestui medicament. După evaluarea
stării dumneavoastră de sănătate, medicul poate să vă recomande o doză mai mică sau un interval mai
lung de 4 ore între două doze. Mod de administrare:
Pentru administrare orală.
Conţinutul fiecărui plic trebuie dizolvat într-o cană cu apă fierbinte şi băut cât este cald.
Reactii adverse : Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Întrerupeţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic dacă observaţi
oricare dintre următoarele reacţii adverse grave (frecvența de apariție - foarte rară):
- Febră mare, durere în gât și leziuni în gură apărute brusc - acestea sunt semne ale unei tulburări foarte grave a sângelui (număr scăzut de celule albe în sânge).
- Reacții alergice grave care determină dificultăți de respirație sau amețeli. Reacții grave pe piele, inclusiv înroșire, vezicule și descuamare a pielii (necroliză epidermică toxică
(NET), sindrom Stevens-Johnson (SSJ), pustuloză exantematoasă generalizată acută, erupție cutanată fixă determinată de medicament). Alte reacții adverse care pot apărea sunt enumerate mai jos, grupate conform frecvenței acestora:
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):- Durere de cap, amețeli, insomnie.Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
- Senzație de rău (greață), agitaţie, nervozitate. Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- Modificări ale numărului de celule din sânge, de exemplu, un număr scăzut de celule albe din sange
sau de trombocite. Tulburările sângelui se pot manifesta ca puncte purpurii, rotunde, nedureroase
apărute pe piele, uneori grupate în pete mai mari, sângerare a gingiilor, sângerări nazale sau vânătăi la
lovituri minore, creșterea sensibilității la infecții, oboseală, dureri de cap.
- Reacții de alergie pe piele, inclusiv erupții trecătoare pe piele, apariția bruscă de umflături în țesutul
de sub suprafața pielii.
- Înroşire a pielii, urticarie.
- Tulburări ale ficatului și rinichilor.
- Perceperea bătăilor inimii (palpitaţii), creșterea tensiunii arteriale.
- Stare de rău (vărsături), diaree. Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile):
- Dureri ale ochilor și înțepături, vedere încețoșată, sensibilitate anormală sau intoleranță de lumină,
glaucom acut cu unghi închis (vedere încețoșată cu debut brusc, dureri severe oculare sau faciale,
halouri).
- Modificări ale ritmului în care bate inima (mai rapid sau ritm cardiac neregulat).
- Distrugere a celulelor roșii ale sângelui, la pacienți cu o tulburare metabolică numită deficit de
glucozo-6-fosfat dehidrogenază.
- Scăderea numărului de granulocite din sânge (globule albe granulare) numită agranulocitoză.
- Inflamare de cauză alergică a arterelor coronare, numită sindrom Kounis.
- Inflamația ficatului (pot să apară dureri de stomac, pierdere a poftei de mâncare, senzație sau stare de
rău), care poate duce la insuficiență acută a ficatului. Șoc anafilactic, umflarea buzelor, limbii și gâtului (angioedem).
- Dificultăți de respirație sau respirație șuierătoare.
Contraindicatii : Nu luaţi Modafen Hot Drink
- dacă sunteţi alergic la paracetamol, clorhidrat de fenilefrină sau oricare dintre celelalte componente
ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
- dacă aveţi boli grave ale ficatului sau rinichilor.
- dacă aveţi deficit de enzimă glucozo-6-fosfat dehidrogenază
- dacă aveţi tensiune arterială mare.
- dacă aveţi boli grave ale inimii sau vaselor de sânge.
- dacă aveţi o tiroidă hiperactivă (hipertiroidie).
- dacă aveţi diabet zaharat.
- dacă aveţi glaucom cu unghi închis.
- dacă aveți retenție urinară (nu puteți urina).
- dacă aveți o tumoră vasculară a glandei suprarenale (feocromocitom).
- dacă urmaţi tratament cu:
- medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei (din categoria inhibitorilor de
monoaminooxidază-IMAO) sau dacă ați luat aceste medicamente în ultimele două săptamâni,
- medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei (din categoria antidepresivelor triciclice),
- medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari sau bolilor de inimă (din
categoria beta-blocantelor).
Dacă nu sunteți sigur că oricare din situațiile menționate mai sus se aplică în cazul dumneavoastră,
adresați-vă medicului.
Pastrare : Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
de fenilefrină
Indicatii : Acționează asupra simptomelor de răceală şi gripă: reduce febra, ameliorează durerile de cap, durerile musculare şi articulare, durerile de gât, desfundă nasul înfundat.Acționează asupra simptomelor sinuzitei: ameliorează durerea de cap și desfundă nasul înfundat.
Modafen Hot Drink este utilizat la adulţi (inclusiv vârstnici) şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani.Dacă după 3 zile nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă adresaţi unui medic.
Administrare : Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
sunteţi sigur. Adulţi, inclusiv vârstnici, şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani: se administrează un plic de maxim patru ori
pe zi. Intervalul dintre doze nu trebuie să fie mai mic de patru ore. Utilizarea la copii și adolescenți
Medicamentul nu este destinat utlizării la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 15 ani. Pacienți cu deteriorarea funcției ficatului sau rinichilor
Adresați-vă unui medic pentru ajustarea dozei înainte de utilizarea acestui medicament. După evaluarea
stării dumneavoastră de sănătate, medicul poate să vă recomande o doză mai mică sau un interval mai
lung de 4 ore între două doze. Mod de administrare:
Pentru administrare orală.
Conţinutul fiecărui plic trebuie dizolvat într-o cană cu apă fierbinte şi băut cât este cald.
Reactii adverse : Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Întrerupeţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic dacă observaţi
oricare dintre următoarele reacţii adverse grave (frecvența de apariție - foarte rară):
- Febră mare, durere în gât și leziuni în gură apărute brusc - acestea sunt semne ale unei tulburări foarte grave a sângelui (număr scăzut de celule albe în sânge).
- Reacții alergice grave care determină dificultăți de respirație sau amețeli. Reacții grave pe piele, inclusiv înroșire, vezicule și descuamare a pielii (necroliză epidermică toxică
(NET), sindrom Stevens-Johnson (SSJ), pustuloză exantematoasă generalizată acută, erupție cutanată fixă determinată de medicament). Alte reacții adverse care pot apărea sunt enumerate mai jos, grupate conform frecvenței acestora:
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):- Durere de cap, amețeli, insomnie.Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
- Senzație de rău (greață), agitaţie, nervozitate. Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- Modificări ale numărului de celule din sânge, de exemplu, un număr scăzut de celule albe din sange
sau de trombocite. Tulburările sângelui se pot manifesta ca puncte purpurii, rotunde, nedureroase
apărute pe piele, uneori grupate în pete mai mari, sângerare a gingiilor, sângerări nazale sau vânătăi la
lovituri minore, creșterea sensibilității la infecții, oboseală, dureri de cap.
- Reacții de alergie pe piele, inclusiv erupții trecătoare pe piele, apariția bruscă de umflături în țesutul
de sub suprafața pielii.
- Înroşire a pielii, urticarie.
- Tulburări ale ficatului și rinichilor.
- Perceperea bătăilor inimii (palpitaţii), creșterea tensiunii arteriale.
- Stare de rău (vărsături), diaree. Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile):
- Dureri ale ochilor și înțepături, vedere încețoșată, sensibilitate anormală sau intoleranță de lumină,
glaucom acut cu unghi închis (vedere încețoșată cu debut brusc, dureri severe oculare sau faciale,
halouri).
- Modificări ale ritmului în care bate inima (mai rapid sau ritm cardiac neregulat).
- Distrugere a celulelor roșii ale sângelui, la pacienți cu o tulburare metabolică numită deficit de
glucozo-6-fosfat dehidrogenază.
- Scăderea numărului de granulocite din sânge (globule albe granulare) numită agranulocitoză.
- Inflamare de cauză alergică a arterelor coronare, numită sindrom Kounis.
- Inflamația ficatului (pot să apară dureri de stomac, pierdere a poftei de mâncare, senzație sau stare de
rău), care poate duce la insuficiență acută a ficatului. Șoc anafilactic, umflarea buzelor, limbii și gâtului (angioedem).
- Dificultăți de respirație sau respirație șuierătoare.
Contraindicatii : Nu luaţi Modafen Hot Drink
- dacă sunteţi alergic la paracetamol, clorhidrat de fenilefrină sau oricare dintre celelalte componente
ale acestui medicament (enumerate la punctul 6).
- dacă aveţi boli grave ale ficatului sau rinichilor.
- dacă aveţi deficit de enzimă glucozo-6-fosfat dehidrogenază
- dacă aveţi tensiune arterială mare.
- dacă aveţi boli grave ale inimii sau vaselor de sânge.
- dacă aveţi o tiroidă hiperactivă (hipertiroidie).
- dacă aveţi diabet zaharat.
- dacă aveţi glaucom cu unghi închis.
- dacă aveți retenție urinară (nu puteți urina).
- dacă aveți o tumoră vasculară a glandei suprarenale (feocromocitom).
- dacă urmaţi tratament cu:
- medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei (din categoria inhibitorilor de
monoaminooxidază-IMAO) sau dacă ați luat aceste medicamente în ultimele două săptamâni,
- medicamente utilizate pentru tratamentul depresiei (din categoria antidepresivelor triciclice),
- medicamente utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale mari sau bolilor de inimă (din
categoria beta-blocantelor).
Dacă nu sunteți sigur că oricare din situațiile menționate mai sus se aplică în cazul dumneavoastră,
adresați-vă medicului.
Pastrare : Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.