Filtru
Întâi cele populare
SeptoAqua pentru copii este recomandat la: copii și sugari cu mucoasa nazală uscată, copii și sugari care trăiesc în camere cu aer condiționat sau încălzire centrală, copii și sugari cu mucoasa respiratorie expusă la uscăciune.
Administrare: Copii cu vârste peste 1 an: 1-2 pufuri de spray în fiecare nară, de câteva ori pe zi. Sugari cu vârste sub 1 an: 1 puf de spay în fiecare nară, de câteva ori pe zi. La fiecare pulverizare cu dispozitivul medical SeptoAqua pentru copii se eliberează 45 mg soluție.
Administrare: Copii cu vârste peste 1 an: 1-2 pufuri de spray în fiecare nară, de câteva ori pe zi. Sugari cu vârste sub 1 an: 1 puf de spay în fiecare nară, de câteva ori pe zi. La fiecare pulverizare cu dispozitivul medical SeptoAqua pentru copii se eliberează 45 mg soluție.
CE ESTE SANORIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Sanorin constrictă vasele sanguine dilatate și inflamate de la nivelul mucoasei nazale și, prin
urmare, reduce edemul mucoasei și facilitează evacuarea secrețiilor din nas, sinusurile paranazale
și tubul de conectare a urechii interne cu faringele (trompa Eustachio). Astfel, facilitează respirația
liberă. Acțiunea terapeutică este, de obicei, observată în 5 min. și durează până la 4-6 ore.
Sanorin este utilizat pentru a ameliora congestia nazală în rinita acută, conform indicațiilor
medicului - ca tratament adjuvant al inflamațiilor sinusurilor paranazale și inflamațiilor urechii.
Este, de asemenea, utilizat de către medic pentru a diminua edemul mucoasei nazale în caz de
intervenții diagnostice.
Sanorin poate fi administrat la adolescenți cu vârsta peste 15 ani și adulți. Utilizaţi întotdeauna Sanorin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este recomandat altfel de către medic, instilați câte 1-3 picături de preparat în fiecare nară, de
câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se consideră suficient). Trebuie respectat un interval de cel puțin 4 ore
între dozele individuale. Medicamentul trebuie utilizat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile. Terapia poate fi finisată chiar mai devreme, odată cu eliminarea obstrucției
nazale. Medicamentul poate fi utilizat repetat după o pauză de câteva zile după finisarea curei
anterioare.
Cu scop diagnostic se utilizează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de utilizare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul instilării în nara
stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul instilării în nara dreaptă se
recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, poate fi întrodusă o meșă de tifon îmbibată cu preparat
în nas. https://bit.ly/3z0YX8O
Sanorin constrictă vasele sanguine dilatate și inflamate de la nivelul mucoasei nazale și, prin
urmare, reduce edemul mucoasei și facilitează evacuarea secrețiilor din nas, sinusurile paranazale
și tubul de conectare a urechii interne cu faringele (trompa Eustachio). Astfel, facilitează respirația
liberă. Acțiunea terapeutică este, de obicei, observată în 5 min. și durează până la 4-6 ore.
Sanorin este utilizat pentru a ameliora congestia nazală în rinita acută, conform indicațiilor
medicului - ca tratament adjuvant al inflamațiilor sinusurilor paranazale și inflamațiilor urechii.
Este, de asemenea, utilizat de către medic pentru a diminua edemul mucoasei nazale în caz de
intervenții diagnostice.
Sanorin poate fi administrat la adolescenți cu vârsta peste 15 ani și adulți. Utilizaţi întotdeauna Sanorin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este recomandat altfel de către medic, instilați câte 1-3 picături de preparat în fiecare nară, de
câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se consideră suficient). Trebuie respectat un interval de cel puțin 4 ore
între dozele individuale. Medicamentul trebuie utilizat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile. Terapia poate fi finisată chiar mai devreme, odată cu eliminarea obstrucției
nazale. Medicamentul poate fi utilizat repetat după o pauză de câteva zile după finisarea curei
anterioare.
Cu scop diagnostic se utilizează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de utilizare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul instilării în nara
stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul instilării în nara dreaptă se
recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, poate fi întrodusă o meșă de tifon îmbibată cu preparat
în nas. https://bit.ly/3z0YX8O
CE ESTE SANORIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Sanorin constrictă vasele sanguine dilatate și inflamate de la nivelul mucoasei nazale și, prin
urmare, reduce edemul mucoasei și facilitează evacuarea secrețiilor din nas, sinusurile paranazale
și tubul de conectare a urechii interne cu faringele (trompa Eustachio). Astfel, facilitează respirația
liberă. Acțiunea terapeutică este, de obicei, observată în 5 min. și durează până la 4-6 ore.
Sanorin este utilizat pentru a ameliora congestia nazală în rinita acută, conform indicațiilor
medicului - ca tratament adjuvant al inflamațiilor sinusurilor paranazale și inflamațiilor urechii.
Este, de asemenea, utilizat de către medic pentru a diminua edemul mucoasei nazale în caz de
intervenții diagnostice.
Sanorin poate fi administrat la adolescenți cu vârsta peste 15 ani și adulți. Utilizaţi întotdeauna Sanorin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este recomandat altfel de către medic, instilați câte 1-3 picături de preparat în fiecare nară, de
câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se consideră suficient). Trebuie respectat un interval de cel puțin 4 ore
între dozele individuale. Medicamentul trebuie utilizat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile. Terapia poate fi finisată chiar mai devreme, odată cu eliminarea obstrucției
nazale. Medicamentul poate fi utilizat repetat după o pauză de câteva zile după finisarea curei
anterioare.
Cu scop diagnostic se utilizează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de utilizare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul instilării în nara
stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul instilării în nara dreaptă se
recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, poate fi întrodusă o meșă de tifon îmbibată cu preparat
în nas. https://bit.ly/3z0YX8O
Sanorin constrictă vasele sanguine dilatate și inflamate de la nivelul mucoasei nazale și, prin
urmare, reduce edemul mucoasei și facilitează evacuarea secrețiilor din nas, sinusurile paranazale
și tubul de conectare a urechii interne cu faringele (trompa Eustachio). Astfel, facilitează respirația
liberă. Acțiunea terapeutică este, de obicei, observată în 5 min. și durează până la 4-6 ore.
Sanorin este utilizat pentru a ameliora congestia nazală în rinita acută, conform indicațiilor
medicului - ca tratament adjuvant al inflamațiilor sinusurilor paranazale și inflamațiilor urechii.
Este, de asemenea, utilizat de către medic pentru a diminua edemul mucoasei nazale în caz de
intervenții diagnostice.
Sanorin poate fi administrat la adolescenți cu vârsta peste 15 ani și adulți. Utilizaţi întotdeauna Sanorin exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este recomandat altfel de către medic, instilați câte 1-3 picături de preparat în fiecare nară, de
câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se consideră suficient). Trebuie respectat un interval de cel puțin 4 ore
între dozele individuale. Medicamentul trebuie utilizat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile. Terapia poate fi finisată chiar mai devreme, odată cu eliminarea obstrucției
nazale. Medicamentul poate fi utilizat repetat după o pauză de câteva zile după finisarea curei
anterioare.
Cu scop diagnostic se utilizează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de utilizare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul instilării în nara
stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul instilării în nara dreaptă se
recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, poate fi întrodusă o meșă de tifon îmbibată cu preparat
în nas. https://bit.ly/3z0YX8O
Substanta activa: Paracetamolum.
Compozitia si forma de prezentare: sirop 120ml in flacon.
Actiunea farmacologica: Analgezic/antipiretic cu actiune antiinflamatoare slaba. Mecanismul actiunii consta in inhibitia sintezei prostaglandinelor atit la periferie, cit si in SNC, predominant in centrul termoreglator hipotalamic.
INDICATII
Algiile slabe si moderate: cefaleea, odontalgiile, mialgiile, nevralgiile, artralgiile, dismenorea primara, starile febrile de diversa provenienta.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti cite 500-1000 mg de 3 ori pe zi, cu 30 min inaintea meselor, copii 3 luni-1 an cite 25-50 mg de 2-4 ori pe zi, 2-5 ani cite 100-150 mg de 2-4 ori pe zi, 5-10 ani pina la 1000 mg/zi, 10-15 ani pina la 1500 mg/zi. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, insuficienta hepatica si/sau renala severa, glaucomul, retentia urinara, bolile singelui, sarcina, lactatia, virsta sub 3 luni.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Insuficienta renala sau hepatica.
Conditii de Pastrare: La temperatura de 15-25 C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
Compozitia si forma de prezentare: sirop 120ml in flacon.
Actiunea farmacologica: Analgezic/antipiretic cu actiune antiinflamatoare slaba. Mecanismul actiunii consta in inhibitia sintezei prostaglandinelor atit la periferie, cit si in SNC, predominant in centrul termoreglator hipotalamic.
INDICATII
Algiile slabe si moderate: cefaleea, odontalgiile, mialgiile, nevralgiile, artralgiile, dismenorea primara, starile febrile de diversa provenienta.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti cite 500-1000 mg de 3 ori pe zi, cu 30 min inaintea meselor, copii 3 luni-1 an cite 25-50 mg de 2-4 ori pe zi, 2-5 ani cite 100-150 mg de 2-4 ori pe zi, 5-10 ani pina la 1000 mg/zi, 10-15 ani pina la 1500 mg/zi. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 10 zile.
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat, insuficienta hepatica si/sau renala severa, glaucomul, retentia urinara, bolile singelui, sarcina, lactatia, virsta sub 3 luni.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
Insuficienta renala sau hepatica.
Conditii de Pastrare: La temperatura de 15-25 C, in ambalajul original.
A nu se lasa la indemana copiilor.
INDICAȚII DE UTILIZARE:
Terapia simptomatică a afecțiunilor acute și cronice ale căilor respiratorii superioare, însoțită de o tuse uscată:
„faringită
” laringită (inclusiv „profesională”
„traheită
„bronșită.
Doze și mod de administrare:
Dr. MOM - adulți și copii peste 14 ani, 1-2 lingurițe de 3 ori pe zi; copii 3-5 ani, 1/2 linguriță de 3 ori pe zi; copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani; ani, 1/2-1 linguriță de 3 ori pe
zi. Contraindicații:
hipersensibilitate la componentele medicamentului.Nu
există experiență de utilizare clinică a medicamentului la copii (sub 18 ani).
Terapia simptomatică a afecțiunilor acute și cronice ale căilor respiratorii superioare, însoțită de o tuse uscată:
„faringită
” laringită (inclusiv „profesională”
„traheită
„bronșită.
Doze și mod de administrare:
Dr. MOM - adulți și copii peste 14 ani, 1-2 lingurițe de 3 ori pe zi; copii 3-5 ani, 1/2 linguriță de 3 ori pe zi; copii cu vârsta cuprinsă între 6 și 14 ani; ani, 1/2-1 linguriță de 3 ori pe
zi. Contraindicații:
hipersensibilitate la componentele medicamentului.Nu
există experiență de utilizare clinică a medicamentului la copii (sub 18 ani).
-3%
45.69 MDL
47.10 MDL
Ce este ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK şi pentru ce se utilizează
ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK are proprietăţi de calmare a durerii, antiinflamatoare, de
reducere a febrei şi a congestiei nazale.
ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK conţine două substanţe active: acid acetilsalicilic şi clorhidrat
de pseudoefedrină.
ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK este indicat în tratamentul simptomatic al congestiei
nazale/sinusale (rinosinuzită), însoțită de durere şi febră, asociate răcelii şi/sau
manifestărilor asemănătoare gripei.
Dacă aveţi doar unul dintre simptomele menţionate mai sus, este mai indicat să luaţi un
medicament care conţine doar una dintre substanţele active.
Dacă după 3 zile nu vă simțiți mai bine sau vă simțiți mai rău, trebuie să vă adresați unui medic. Cum să luaţi ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK
Luaţi întotdeauna acest medicament exact așa cum este descris în acest prospect sau așa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este prescris altfel, dozele sunt cele precizate în tabelul următor:
Vârsta Doza recomandată Doza zilnică totală
Adulţi şi adolescenţi (cu
vârsta peste 16 ani)
1-2 plicuri (echivalent cu 500-1000
mg acid acetilsalicilic/30-60 mg
clorhidrat de pseudoefedrină)
Până la 6 plicuri (echivalent cu
3000 mg acid acetilsalicilic/180 mg
clorhidrat de pseudoefedrină)
Dacă este necesar, doza recomandată se poate repeta la interval de 4 ore. Doza maximă zilnică
totală nu trebuie să depăşească 6 plicuri (echivalent cu 3000 mg acid acetilsalicilic/180 mg
clorhidrat de pseudoefedrină).
Administrare orală.
Se toarnă conţinutul a unu sau două plicuri de ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK într-un pahar cu
apă fierbinte, dar nu clocotită, şi se amestecă bine. Suspensia orală se lasă să se răcească la o
temperatură corespunzătoare înainte de administrare. Beți întregul conținut din pahar imediat.
Atenție: granulele nu se dizolvă complet.
Nu luaţi acest medicament mai mult de 3 zile fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Acest medicament nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani
fără recomandarea medicului. Din cauza experienţei limitate de utilizare, dozele
recomandate la adolescenţi nu pot fi precizate.
Dacă utilizaţi mai mult ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK decât trebuie
În caz de supradozaj pot apărea: dureri de cap, ameţeli, convulsii, vărsături, zgomote în urechi,
bătăi rapide ale inimii (tahicardie), dureri în piept, agitaţie sau dificultăţi la respiraţie.
Dacă suspectaţi un supradozaj cu acest medicament, adresaţi-vă imediat unui medic.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK are proprietăţi de calmare a durerii, antiinflamatoare, de
reducere a febrei şi a congestiei nazale.
ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK conţine două substanţe active: acid acetilsalicilic şi clorhidrat
de pseudoefedrină.
ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK este indicat în tratamentul simptomatic al congestiei
nazale/sinusale (rinosinuzită), însoțită de durere şi febră, asociate răcelii şi/sau
manifestărilor asemănătoare gripei.
Dacă aveţi doar unul dintre simptomele menţionate mai sus, este mai indicat să luaţi un
medicament care conţine doar una dintre substanţele active.
Dacă după 3 zile nu vă simțiți mai bine sau vă simțiți mai rău, trebuie să vă adresați unui medic. Cum să luaţi ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK
Luaţi întotdeauna acest medicament exact așa cum este descris în acest prospect sau așa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Dacă nu este prescris altfel, dozele sunt cele precizate în tabelul următor:
Vârsta Doza recomandată Doza zilnică totală
Adulţi şi adolescenţi (cu
vârsta peste 16 ani)
1-2 plicuri (echivalent cu 500-1000
mg acid acetilsalicilic/30-60 mg
clorhidrat de pseudoefedrină)
Până la 6 plicuri (echivalent cu
3000 mg acid acetilsalicilic/180 mg
clorhidrat de pseudoefedrină)
Dacă este necesar, doza recomandată se poate repeta la interval de 4 ore. Doza maximă zilnică
totală nu trebuie să depăşească 6 plicuri (echivalent cu 3000 mg acid acetilsalicilic/180 mg
clorhidrat de pseudoefedrină).
Administrare orală.
Se toarnă conţinutul a unu sau două plicuri de ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK într-un pahar cu
apă fierbinte, dar nu clocotită, şi se amestecă bine. Suspensia orală se lasă să se răcească la o
temperatură corespunzătoare înainte de administrare. Beți întregul conținut din pahar imediat.
Atenție: granulele nu se dizolvă complet.
Nu luaţi acest medicament mai mult de 3 zile fără să discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Acest medicament nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 16 ani
fără recomandarea medicului. Din cauza experienţei limitate de utilizare, dozele
recomandate la adolescenţi nu pot fi precizate.
Dacă utilizaţi mai mult ASPIRIN COMPLEX HOT DRINK decât trebuie
În caz de supradozaj pot apărea: dureri de cap, ameţeli, convulsii, vărsături, zgomote în urechi,
bătăi rapide ale inimii (tahicardie), dureri în piept, agitaţie sau dificultăţi la respiraţie.
Dacă suspectaţi un supradozaj cu acest medicament, adresaţi-vă imediat unui medic.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-3%
100.39 MDL
103.50 MDL
DESCRIEREA PRODUSULUI
Eslotin, 2,5 mg/ 5ml sirop
1. Ce este Eslotin şi pentru ce se utilizează
Eslotin conţine desloratadină care este un antihistaminic.
Eslotin este un medicament antialergic care nu vă produce somnolenţă. Vă ajută să controlaţi reacţia alergică şi simptomele acesteia.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Eslotin
NU luaţi Eslotin
- dacă sunteţi alergic la desloratadină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament sau la loratadină.
Atenţionări şi precauţii
Adresativa medicului dumneavoastra său Farmacistulu înainte de a lua Eslotin.
- dacă aveţi insuficienţă renală severă.
- dacă aveţi antecedente medicale sau familiale de crize convulsive.
Copii şi adolescenţi
Nu administraţi acest medicament copiilor cu vârsta sub 1 an.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Nu este recomandată utilizarea Eslotin dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
La doza recomandată, nu este de aşteptat ca acest medicament să vă afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau folosi utilaje.
Acest medicament conţine zaharoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament. Acest lucru trebuie avut în vedere ia pacienţii cu diabet zaharat.
Acest medicament conţine metil parahidroxibenzoat de sodiu, propil parahidroxibenzoat de sodiu. Poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate)
Acest medicament conţine sunset galben, care poate provoca reacţii alergice. .
3. Cum să luaţi Eslotin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Copii
Copii cu vârsta de 1 până ia 5 ani:
Doza recomandată este de 2,5 ml sirop, o dată pe zi.
Copii cu vârsta de 6 până la 11 ani:
Doza recomandată este de 5 ml sirop, o dată pe zi.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste:
Doza recomandată este de 10 ml sirop, o dată pe zi.
Acest medicament se administrează pe cale orală, înghiţiţi doza de sirop şi apoi beţi puţină apă. Puteţi să luaţi acest medicament cu sau fără alimente.
Referitor la durata tratamentului, medicul dumneavoastră va determina tipul de rinită alergică de care suferiţi şi va stabili cât timp trebuie să luaţi Eslotin.
Dacă uitaţi să luaţi Eslotin
Dacă uitaţi să luaţi doza de medicament ia timp, lyaţi-o cât mai curând posibil şi apoi reveniţi la schema de tratament obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Eslotin
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.
Eslotin, 2,5 mg/ 5ml sirop
1. Ce este Eslotin şi pentru ce se utilizează
Eslotin conţine desloratadină care este un antihistaminic.
Eslotin este un medicament antialergic care nu vă produce somnolenţă. Vă ajută să controlaţi reacţia alergică şi simptomele acesteia.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Eslotin
NU luaţi Eslotin
- dacă sunteţi alergic la desloratadină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament sau la loratadină.
Atenţionări şi precauţii
Adresativa medicului dumneavoastra său Farmacistulu înainte de a lua Eslotin.
- dacă aveţi insuficienţă renală severă.
- dacă aveţi antecedente medicale sau familiale de crize convulsive.
Copii şi adolescenţi
Nu administraţi acest medicament copiilor cu vârsta sub 1 an.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Nu este recomandată utilizarea Eslotin dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
La doza recomandată, nu este de aşteptat ca acest medicament să vă afecteze capacitatea de a conduce vehicule sau folosi utilaje.
Acest medicament conţine zaharoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament. Acest lucru trebuie avut în vedere ia pacienţii cu diabet zaharat.
Acest medicament conţine metil parahidroxibenzoat de sodiu, propil parahidroxibenzoat de sodiu. Poate provoca reacţii alergice (chiar întârziate)
Acest medicament conţine sunset galben, care poate provoca reacţii alergice. .
3. Cum să luaţi Eslotin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Copii
Copii cu vârsta de 1 până ia 5 ani:
Doza recomandată este de 2,5 ml sirop, o dată pe zi.
Copii cu vârsta de 6 până la 11 ani:
Doza recomandată este de 5 ml sirop, o dată pe zi.
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste:
Doza recomandată este de 10 ml sirop, o dată pe zi.
Acest medicament se administrează pe cale orală, înghiţiţi doza de sirop şi apoi beţi puţină apă. Puteţi să luaţi acest medicament cu sau fără alimente.
Referitor la durata tratamentului, medicul dumneavoastră va determina tipul de rinită alergică de care suferiţi şi va stabili cât timp trebuie să luaţi Eslotin.
Dacă uitaţi să luaţi Eslotin
Dacă uitaţi să luaţi doza de medicament ia timp, lyaţi-o cât mai curând posibil şi apoi reveniţi la schema de tratament obişnuită. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Eslotin
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.
-3%
31.14 MDL
32.10 MDL
DESCRIEREA PRODUSULUI
MARIMER Răceală Rinofaringită este un spray cu apă de mare 100% naturală, bogată în săruri minerale şi oligoelemente marine.Desfundă nasul prin efect osmotic şi facilitează eliminarea secreţiilor nazale datorită concentraţiei sale hipertonice.
Indicaţii: Spray-ul MARIMER Răceală Rinofaringită este recomandat adulţilor, copiilor şi sugarilor de la naştere (cu excepţia celor prematuri) în caz de răceală, rinofaringită, rinită şi rinosinuzită: Desfundă nasul rapid şi îmbunătăţeşte respiraţia nazală ziua şi noaptea. Curăţă mucoasa nazală şi elimină virusurile, bacteriile şi aiergenii din secreţii. Fluidizează, diminuează vâscozitatea mucozităţilor dense şi facilitează eliminarea lor. În caz de infecţii ORL, reduce utilizarea medicamentelor precum antîhistaminicele, decongestio-nantelor, antibioticele, corticosteroîzii. Poate fi folosit în completarea tratamentelor pentru infecţiile ORL şi le îmbunătăţeşte eficacitatea.
Condiţii de păstrare: A nu se folosi după data de expirare indicată pe cutie.
MARIMER Răceală Rinofaringită este un spray cu apă de mare 100% naturală, bogată în săruri minerale şi oligoelemente marine.Desfundă nasul prin efect osmotic şi facilitează eliminarea secreţiilor nazale datorită concentraţiei sale hipertonice.
Indicaţii: Spray-ul MARIMER Răceală Rinofaringită este recomandat adulţilor, copiilor şi sugarilor de la naştere (cu excepţia celor prematuri) în caz de răceală, rinofaringită, rinită şi rinosinuzită: Desfundă nasul rapid şi îmbunătăţeşte respiraţia nazală ziua şi noaptea. Curăţă mucoasa nazală şi elimină virusurile, bacteriile şi aiergenii din secreţii. Fluidizează, diminuează vâscozitatea mucozităţilor dense şi facilitează eliminarea lor. În caz de infecţii ORL, reduce utilizarea medicamentelor precum antîhistaminicele, decongestio-nantelor, antibioticele, corticosteroîzii. Poate fi folosit în completarea tratamentelor pentru infecţiile ORL şi le îmbunătăţeşte eficacitatea.
Condiţii de păstrare: A nu se folosi după data de expirare indicată pe cutie.
-5%
194.75 MDL
205 MDL
Efidex conţine substanţa activă bromhidrat de dextrometorfan şi care este un antitusiv. https://bit.ly/3cmM1Ay
Efidex este indicat în tratamentul tusei neproductive provocate de răceală sau
inhalarea de substanţe iritante. Utilizaţi întotdeauna Edidex exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Medicamentul se administrează pe cale orală, cu ajutorul linguriței dozatoare.
Doza recomandată este:
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani:
Câte 10-20 mg bromhidrat de dextrometorfan (8-15 ml sirop) la fiecare 4 ore sau 30
mg bromhidrat de dextrometorfan (23 ml sirop) la fiecare 6-8 ore. Doza maximă este
de 120 mg bromhidrat de dextrometorfan (18 linguriţe dozatoare) pe zi.
Copii cu vârsta între 6 şi 15 ani:
Câte 5-10 mg bromhidrat de dextrometorfan (4-8 ml) la fiecare 4 ore sau 15 mg
bromhidrat de dextrometorfan (11 ml) la fiecare 6-8 ore. Doza maximă este de 60 mg
bromhidrat de dextrometorfan (9 lingurițe dozatoare) pe zi.
Copii cu vârsta între 2 și 6 ani:
Câte 2,5-5 mg bromhidrat de dextrometorfan (2-4 ml) la fiecare 4 ore sau 7,5 mg
bromhidrat de dextrometorfan (5,5 ml) la fiecare 6-8 ore. Doza maximă este de 30 mg
bromhidrat de dextrometorfan (4,5 lingurițe dozatoare) pe zi.
Vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă hepatică
Iniţial, doza poate fi redusă la jumătate, apoi poate fi crescută în funcţie de toleranță şi
de necesităţi.
A nu se depăşi dozele recomandate.
Utilizarea la copii
Nu se utilizează la copii cu vârsta sub 2 ani. Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa reacţiilor adverse este determinată în următorul mod:
• Foarte frecvente: care apar la mai mult de 1 din 10 pacienţi;
• Frecvente: care apar la mai mult de 1 din 100, dar la mai puţin de 1 din 10
pacienţi;
• Mai puţin frecvente: care apar la mai mult de 1 din 1000, dar la mai puţin de
1 din 100 pacienţi;
• Rare: care apar la mai mult de 1 din 10000, dar la mai puţin de 1 din 1000
pacienţi;
• Foarte rare: care apar la mai puţin de 1 din 10000 pacienţi;
• Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Cu frecvență necunoscută: reacţii alergice (erupții pruriginoase, mâncărime, edem
Quinсke și, în mod excepțional, bronhospasm), somnolență, amețeli, greață, vomă.
Efidex este indicat în tratamentul tusei neproductive provocate de răceală sau
inhalarea de substanţe iritante. Utilizaţi întotdeauna Edidex exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Medicamentul se administrează pe cale orală, cu ajutorul linguriței dozatoare.
Doza recomandată este:
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta peste 15 ani:
Câte 10-20 mg bromhidrat de dextrometorfan (8-15 ml sirop) la fiecare 4 ore sau 30
mg bromhidrat de dextrometorfan (23 ml sirop) la fiecare 6-8 ore. Doza maximă este
de 120 mg bromhidrat de dextrometorfan (18 linguriţe dozatoare) pe zi.
Copii cu vârsta între 6 şi 15 ani:
Câte 5-10 mg bromhidrat de dextrometorfan (4-8 ml) la fiecare 4 ore sau 15 mg
bromhidrat de dextrometorfan (11 ml) la fiecare 6-8 ore. Doza maximă este de 60 mg
bromhidrat de dextrometorfan (9 lingurițe dozatoare) pe zi.
Copii cu vârsta între 2 și 6 ani:
Câte 2,5-5 mg bromhidrat de dextrometorfan (2-4 ml) la fiecare 4 ore sau 7,5 mg
bromhidrat de dextrometorfan (5,5 ml) la fiecare 6-8 ore. Doza maximă este de 30 mg
bromhidrat de dextrometorfan (4,5 lingurițe dozatoare) pe zi.
Vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă hepatică
Iniţial, doza poate fi redusă la jumătate, apoi poate fi crescută în funcţie de toleranță şi
de necesităţi.
A nu se depăşi dozele recomandate.
Utilizarea la copii
Nu se utilizează la copii cu vârsta sub 2 ani. Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Frecvenţa reacţiilor adverse este determinată în următorul mod:
• Foarte frecvente: care apar la mai mult de 1 din 10 pacienţi;
• Frecvente: care apar la mai mult de 1 din 100, dar la mai puţin de 1 din 10
pacienţi;
• Mai puţin frecvente: care apar la mai mult de 1 din 1000, dar la mai puţin de
1 din 100 pacienţi;
• Rare: care apar la mai mult de 1 din 10000, dar la mai puţin de 1 din 1000
pacienţi;
• Foarte rare: care apar la mai puţin de 1 din 10000 pacienţi;
• Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Cu frecvență necunoscută: reacţii alergice (erupții pruriginoase, mâncărime, edem
Quinсke și, în mod excepțional, bronhospasm), somnolență, amețeli, greață, vomă.
Rețetă medicală
Ce este Loratadină și pentru ce se utilizează
Loratadină aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub numele de antihistaminice.
Antihistaminicele ajută la reducerea simptomelor alergiei, împiedicând efectele unei substanţe numită
histamină, care este produsă în corpul nostru.
Loratadină ameliorează simptomatologia asociată rinitelor alergice (de exemplu: febra
fânului), cum ar fi: strănut, secreţie nazală abundentă sau mâncărime la nivelul nasului, usturimi sau
mâncărime la nivelul ochilor.
Loratadină poate fi, de asemenea, utilizat pentru reducerea simptomelor de urticarie
(mâncărime, roşeaţă, precum şi numărul şi dimensiunile erupţiilor apărute pe piele).
Ameliorarea acestor manifestări se menţine pentru întreaga perioadă a zilei şi vă ajută să vă reluaţi
activităţile zilnice obişnuite şi să dormiţi. Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Comprimatele se iau cu un pahar de apă, indiferent de momentul meselor. Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: luaţi 1 comprimat Loratadină o dată pe zi.
La copiii cu vârsta cuprinsă între 2-12 ani: dozarea se face în funcţie de greutatea corporală:
- greutate corporală peste 30 kg: 1 comprimat Loratadină o dată pe zi.
3
- greutate corporală mai mică de 30 kg: comprimatele Loratadină 10 mg nu sunt
recomandate.
Copii cu vârsta sub 2 ani:
Loratadina, substanţa activă din acest medicament, nu este recomandată copiilor sub 2 ani.
Pacienţi cu afecţiuni hepatice severe:
Adulţi şi copii cu greutate corporală mai mare de 30 kg:
Luaţi un comprimat o dată la fiecare două zile cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente. Totuși, trebuie
să vorbiți cu medicul dumneavoastră, cu farmacistul sau cu asistenta medicală înainte de a lua acest
medicament.
Pacienţii vârstnici sau cei cu afectarea funcţiei renale nu necesită reducerea dozei.
Loratadină aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub numele de antihistaminice.
Antihistaminicele ajută la reducerea simptomelor alergiei, împiedicând efectele unei substanţe numită
histamină, care este produsă în corpul nostru.
Loratadină ameliorează simptomatologia asociată rinitelor alergice (de exemplu: febra
fânului), cum ar fi: strănut, secreţie nazală abundentă sau mâncărime la nivelul nasului, usturimi sau
mâncărime la nivelul ochilor.
Loratadină poate fi, de asemenea, utilizat pentru reducerea simptomelor de urticarie
(mâncărime, roşeaţă, precum şi numărul şi dimensiunile erupţiilor apărute pe piele).
Ameliorarea acestor manifestări se menţine pentru întreaga perioadă a zilei şi vă ajută să vă reluaţi
activităţile zilnice obişnuite şi să dormiţi. Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Comprimatele se iau cu un pahar de apă, indiferent de momentul meselor. Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: luaţi 1 comprimat Loratadină o dată pe zi.
La copiii cu vârsta cuprinsă între 2-12 ani: dozarea se face în funcţie de greutatea corporală:
- greutate corporală peste 30 kg: 1 comprimat Loratadină o dată pe zi.
3
- greutate corporală mai mică de 30 kg: comprimatele Loratadină 10 mg nu sunt
recomandate.
Copii cu vârsta sub 2 ani:
Loratadina, substanţa activă din acest medicament, nu este recomandată copiilor sub 2 ani.
Pacienţi cu afecţiuni hepatice severe:
Adulţi şi copii cu greutate corporală mai mare de 30 kg:
Luaţi un comprimat o dată la fiecare două zile cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente. Totuși, trebuie
să vorbiți cu medicul dumneavoastră, cu farmacistul sau cu asistenta medicală înainte de a lua acest
medicament.
Pacienţii vârstnici sau cei cu afectarea funcţiei renale nu necesită reducerea dozei.
-3%
65.96 MDL
68 MDL
-3%
197.88 MDL
204 MDL
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
Supozitoare de formă cilindro-conică de culoare albă sau aproape albă. Pe axa supozitorului se admite prezenţa unei cavităţi de aer, a unei porozităţi şi a unei depresiuni în formă de pîlnie.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Analgetice, antipiretice. Anilide. Paracetamol, N02BE01.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Manifestă acţiune analgezică, antipiretică şi minimă antiinflamatoare. Paracetamolul inhibă COG-1 şi COG-2 preponderent în SNC, acţionînd asupra centrului termoreglator şi de durere. În ţesuturile inflamate peroxidazele celulare neutralizează acţiunea paracetamolului asupra COG, ceea ce determină efectul antiinflamator slab pronunţat.
Influenţa minimă asupra sintezei prostaglandinelor în ţesuturile periferice determină lipsa acţiunii asupra metabolismului hidro-salin şi asupra mucoasei tractului digestiv.
Se absoarbe bine din tractul gastrointestinal. Se metabolizează în ficat. Se excretă pe cale renală.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia este rapidă şi completă. Concentraţia maximală după administrarea rectală se stabileşte în timp de aproximativ 0,5-2 ore.
Pătrunde în ţesuturi şi lichide biologice. Trece bariera placentară, pătrunde în laptele matern.
Se conjugă cu proteinele plasmatice în proporţie 10-15%. Se metabolizează preponderent la nivel hepatic pîna la glucurono și sulfuronoconjugați inactivi și netoxici. Mai puțin de 5% se metabolizează sub acțiunea citocromului P450 la N-acetilpara-benzochinonimină (NAPCI), un intermediar foarte reactiv și toxic (aceasta biotransformare se realizează la nivel hepatic și renal); în mod normal NAPCI este redusă de glutation la un conjugat netoxic. Se elimină în formă de metaboliţi prin urină, în forma neschimbată se elimină aproximativ 5%. Perioada de înjumătăţire constituie aproximativ 1-4 ore.
La pacienţii vârstnici clearenceul preparatului scade şi creşte perioada de înjumătăţire.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Analgetice, antipiretice. Anilide. Paracetamol, N02BE01.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Manifestă acţiune analgezică, antipiretică şi minimă antiinflamatoare. Paracetamolul inhibă COG-1 şi COG-2 preponderent în SNC, acţionînd asupra centrului termoreglator şi de durere. În ţesuturile inflamate peroxidazele celulare neutralizează acţiunea paracetamolului asupra COG, ceea ce determină efectul antiinflamator slab pronunţat.
Influenţa minimă asupra sintezei prostaglandinelor în ţesuturile periferice determină lipsa acţiunii asupra metabolismului hidro-salin şi asupra mucoasei tractului digestiv.
Se absoarbe bine din tractul gastrointestinal. Se metabolizează în ficat. Se excretă pe cale renală.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia este rapidă şi completă. Concentraţia maximală după administrarea rectală se stabileşte în timp de aproximativ 0,5-2 ore.
Pătrunde în ţesuturi şi lichide biologice. Trece bariera placentară, pătrunde în laptele matern.
Se conjugă cu proteinele plasmatice în proporţie 10-15%. Se metabolizează preponderent la nivel hepatic pîna la glucurono și sulfuronoconjugați inactivi și netoxici. Mai puțin de 5% se metabolizează sub acțiunea citocromului P450 la N-acetilpara-benzochinonimină (NAPCI), un intermediar foarte reactiv și toxic (aceasta biotransformare se realizează la nivel hepatic și renal); în mod normal NAPCI este redusă de glutation la un conjugat netoxic. Se elimină în formă de metaboliţi prin urină, în forma neschimbată se elimină aproximativ 5%. Perioada de înjumătăţire constituie aproximativ 1-4 ore.
La pacienţii vârstnici clearenceul preparatului scade şi creşte perioada de înjumătăţire.
Comprimate pentru gât. Pentru calmarea imediată a durerilor de gât.
Conține colostrum (primul lapte bovin) produs de vaci în prima perioadă după fătare și albuș de ou. Colostrul conține imunoglobuline active (anticorpi). Albușul de ou conține enzima lizozim. Această combinație este efectivă împotriva bacteriilor și virușilor.
Mod de administrare:
1-2 comprimate pe oră (sau la necesitate). Doza zilnică maxim recomandată este de 20 cpr (a nu fi depășită). Suplimentele alimentare nu substituie o dietă echilibrată și un mod de viata sanatos. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Conține colostrum (primul lapte bovin) produs de vaci în prima perioadă după fătare și albuș de ou. Colostrul conține imunoglobuline active (anticorpi). Albușul de ou conține enzima lizozim. Această combinație este efectivă împotriva bacteriilor și virușilor.
Mod de administrare:
1-2 comprimate pe oră (sau la necesitate). Doza zilnică maxim recomandată este de 20 cpr (a nu fi depășită). Suplimentele alimentare nu substituie o dietă echilibrată și un mod de viata sanatos. A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Descriere: Nafazolina este un alfa-simpatomimetic pentru uz topic. Constricta vasele sanguine, reduce edemul si congestia, faciliteaza respiratia nazala.
Indicatii: Rinitele, highmoreitele, conjunctivitele alergice.
Mod de administrare: Intranazal cate 1-2 picaturi la fiecare 12 ore sau in fiecare sac conjunctival de 2-4 ori pe zi.
Contraindicatii: Bolile cardiace si coronariene, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, glaucomul cu unghi inchis, hipertiroidismul, sensibilitatea la preparat.
Conditii de pastrare: 3 ani. Conditii de conservare: Lista B. Ferit de lumina. Statutul legal: Fara prescriptie medicala.
Indicatii: Rinitele, highmoreitele, conjunctivitele alergice.
Mod de administrare: Intranazal cate 1-2 picaturi la fiecare 12 ore sau in fiecare sac conjunctival de 2-4 ori pe zi.
Contraindicatii: Bolile cardiace si coronariene, hipertensiunea arteriala, diabetul zaharat, glaucomul cu unghi inchis, hipertiroidismul, sensibilitatea la preparat.
Conditii de pastrare: 3 ani. Conditii de conservare: Lista B. Ferit de lumina. Statutul legal: Fara prescriptie medicala.
-3%
6.40 MDL
6.60 MDL
"Indicaţii terapeutice
Tratamentul rinitei acute, tratamentul adjuvant al sinuzitei și otitei medii.
Decongestionarea mucoasei nazale în caz de intervenții diagnostice.
Sanorin 1 mg/ml picături nazale, emulsie se utilizează la adolescenți cu vârsta peste 15
ani și adulți.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze:
Se administrează câte 1-3 picături în fiecare nară de câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se
consideră suficient). Intervalul între administrării trebuie să constituie cel puțin 4 ore.
Preparatul trebuie administrat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Acesta nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile la adulți. Tratamentul poate fi sistat chiar mai devreme, dacă a
fost înlăturată congestia nazală. Administrarea medicamentului poate fi reluată doar după
ce tratamentul a fost întrerupt timp de câteva zile.
Cu scop diagnostic se instilează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de administrare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul
instilării în nara stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul
instilării în nara dreaptă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, este posibilă întroducerea unei meșe de tifon
îmbibată cu preparat în nas.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la nafazolină sau la oricare dintre excipienţii numerați la pct. 6.1.
Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
Rhinitis sicca.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul trebuie administrat cu precauție deosebită la pacienții care suferă de tulburări
ale sistemului cardiovascular (hipertensiune arteriala, boală cardiacă ischemică), tulburări
metabolice (diabet zaharat, hipertireoidism) și feocromocitom sau în caz de tratament
concomitent cu inhibitori MAO sau alte preparate potențial hipertensive.
O atenție deosebită se recomandă, de asemenea, în timpul anesteziei generale indusă de
anestezice, care cresc sensibilitatea miocardului față de simpatomimetice (de exemplu,
halotan) și la pacienții cu astm bronșic; în timpul sarcinii și alăptării.
Este necesar să se evite utilizarea pe termen lung și supradozajul, în special la copii.
Utilizarea pe termen lung a medicamentelor descongestionante ale mucoasei nazale poate
conduce la edemațierea și atrofia ulterioară a mucoasei nazale.
Pacienții care utilizează doze mari de preparat trebuie să fie monitorizați îndeaproape în ceea
ce privește posibila apariție a efectelor adverse cardiovasculare și neurologice (palpitatii,
hipertensiune arterială, aritmie, cefalee, vertij, somnolență sau insomnie).
Acest medicament conține para-hidroxibenzoat de metil, care poate provoca reacții alergice
(chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu inhibitori MAO sau cu antidepresive triciclice și
maprotilină poate duce la creșterea tensiunii arteriale (chiar și peste câteva zile după
administrarea acestora).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există suficiente informații disponibile cu privire la capacitatea nafazolinei de a
penetra bariera placentară și de a se elimina în laptele matern. Prin urmare, se vor lua în
considerare potențialele riscuri și beneficii ale tratamentului înainte de administrarea
preparatului femeilor gravide sau mamelor care alăptează, iar medicamentul se va indica
numai dacă acest lucru este absolut necesar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul nu are nici un efect sau are un efect neglijabil asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Medicamentul, de obicei, este bine tolerat, la respectarea regimului de dozare
recomandat. La pacienții hipertensivi uneori este posibilă apariția unor efecte adverse
ușoare, cum ar fi uscăciunea mucoasei nazale și senzație de arsură. În cazuri foarte rare,
poate apărea congestie nazală intensă după terminarea efectului preparatului.
Doar în cazuri foarte rare este posibilă apariția efectelor sistemice, care apar din cauza
iritației nervilor simpatici, cum ar fi:
Tulburări ale sistemului nervos: foarte rare – nervozitate, cefalee, tremor.
Tulburări cardiace: foarte rare – tahicardie, palpitații.
Tulburări vasculare: foarte rare – hipertensiune arterială.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: foarte rare – transpirație excesivă.
Aceste reacții adverse apar preponderent după un supradozaj.
Administrarea nazală pentru mai mult de 5 zile sau administrarea prea frecventă poate
conduce la dependență (sanorinism), însoțită de tumefierea intensă a mucoasei, care apare
după un timp relativ scurt după administrare. Utilizarea pe termen lung a medicamentului
poate afecta epiteliul mucoasei, inhiba activitatea ciliară și cauza daune reversibile
mucoasei și dezvoltarea rhinitis sicca.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/694c7a3e-5cb3-11e7-80de-00155d2a071c/23.11.2017%2010_50_11/Sanorin%201%20mg%20ml%20pic%20naz%20emulsie%20RCP%2031.10.2017%20R.pdf"
Tratamentul rinitei acute, tratamentul adjuvant al sinuzitei și otitei medii.
Decongestionarea mucoasei nazale în caz de intervenții diagnostice.
Sanorin 1 mg/ml picături nazale, emulsie se utilizează la adolescenți cu vârsta peste 15
ani și adulți.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze:
Se administrează câte 1-3 picături în fiecare nară de câteva ori pe zi (de 3 ori pe zi se
consideră suficient). Intervalul între administrării trebuie să constituie cel puțin 4 ore.
Preparatul trebuie administrat doar pentru o perioadă scurtă de timp. Acesta nu trebuie
utilizat mai mult de 5 zile la adulți. Tratamentul poate fi sistat chiar mai devreme, dacă a
fost înlăturată congestia nazală. Administrarea medicamentului poate fi reluată doar după
ce tratamentul a fost întrerupt timp de câteva zile.
Cu scop diagnostic se instilează câte 3-4 picături în fiecare nară, după curățirea nasului.
Mod de administrare:
Medicamentul este instilat în fiecare nară, ținând capul puțin înclinat pe spate. În timpul
instilării în nara stângă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre stânga. În timpul
instilării în nara dreaptă se recomandă aplecarea ușoară a capului spre dreapta.
În caz de hemoragii din partea frontală a nasului, este posibilă întroducerea unei meșe de tifon
îmbibată cu preparat în nas.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la nafazolină sau la oricare dintre excipienţii numerați la pct. 6.1.
Copii și adolescenți cu vârsta sub 15 ani.
Rhinitis sicca.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul trebuie administrat cu precauție deosebită la pacienții care suferă de tulburări
ale sistemului cardiovascular (hipertensiune arteriala, boală cardiacă ischemică), tulburări
metabolice (diabet zaharat, hipertireoidism) și feocromocitom sau în caz de tratament
concomitent cu inhibitori MAO sau alte preparate potențial hipertensive.
O atenție deosebită se recomandă, de asemenea, în timpul anesteziei generale indusă de
anestezice, care cresc sensibilitatea miocardului față de simpatomimetice (de exemplu,
halotan) și la pacienții cu astm bronșic; în timpul sarcinii și alăptării.
Este necesar să se evite utilizarea pe termen lung și supradozajul, în special la copii.
Utilizarea pe termen lung a medicamentelor descongestionante ale mucoasei nazale poate
conduce la edemațierea și atrofia ulterioară a mucoasei nazale.
Pacienții care utilizează doze mari de preparat trebuie să fie monitorizați îndeaproape în ceea
ce privește posibila apariție a efectelor adverse cardiovasculare și neurologice (palpitatii,
hipertensiune arterială, aritmie, cefalee, vertij, somnolență sau insomnie).
Acest medicament conține para-hidroxibenzoat de metil, care poate provoca reacții alergice
(chiar întârziate).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu inhibitori MAO sau cu antidepresive triciclice și
maprotilină poate duce la creșterea tensiunii arteriale (chiar și peste câteva zile după
administrarea acestora).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există suficiente informații disponibile cu privire la capacitatea nafazolinei de a
penetra bariera placentară și de a se elimina în laptele matern. Prin urmare, se vor lua în
considerare potențialele riscuri și beneficii ale tratamentului înainte de administrarea
preparatului femeilor gravide sau mamelor care alăptează, iar medicamentul se va indica
numai dacă acest lucru este absolut necesar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Medicamentul nu are nici un efect sau are un efect neglijabil asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Medicamentul, de obicei, este bine tolerat, la respectarea regimului de dozare
recomandat. La pacienții hipertensivi uneori este posibilă apariția unor efecte adverse
ușoare, cum ar fi uscăciunea mucoasei nazale și senzație de arsură. În cazuri foarte rare,
poate apărea congestie nazală intensă după terminarea efectului preparatului.
Doar în cazuri foarte rare este posibilă apariția efectelor sistemice, care apar din cauza
iritației nervilor simpatici, cum ar fi:
Tulburări ale sistemului nervos: foarte rare – nervozitate, cefalee, tremor.
Tulburări cardiace: foarte rare – tahicardie, palpitații.
Tulburări vasculare: foarte rare – hipertensiune arterială.
Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat: foarte rare – transpirație excesivă.
Aceste reacții adverse apar preponderent după un supradozaj.
Administrarea nazală pentru mai mult de 5 zile sau administrarea prea frecventă poate
conduce la dependență (sanorinism), însoțită de tumefierea intensă a mucoasei, care apare
după un timp relativ scurt după administrare. Utilizarea pe termen lung a medicamentului
poate afecta epiteliul mucoasei, inhiba activitatea ciliară și cauza daune reversibile
mucoasei și dezvoltarea rhinitis sicca.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/694c7a3e-5cb3-11e7-80de-00155d2a071c/23.11.2017%2010_50_11/Sanorin%201%20mg%20ml%20pic%20naz%20emulsie%20RCP%2031.10.2017%20R.pdf"
-3%
52.28 MDL
53.90 MDL