Filtru
Întâi cele populare
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
Compoziţie:
Apă de mare hypertonică sterilă 2,5%, complet de microelemente ale apei de mare (Na, Mg, K, Ca, ş.a.) Produs 100% natural, fară coloranţi, conservanţi şi gaze propulsoare.
Acțiunile de bază:
Apă de mare hipertonică scade edemul mucoasei nazale şi contribuie la înlăturarea excesului de lichid si mucus datorită diferenţei de presiune osmotică. Microelemente naturale activeaza recuperarea naturală a forţelor de protecţie a mucoasei nazale.
Indicații:
Congestie nazală la răceală sau IRVA, gripă şi alergii.
Inflamaţii acute şi cronice a cavităţii nazale (sinuzită), sunusite paranazale şi nazofaringiene,
Rinite alergice, vasomotorii, hypertrofice.
Rinite la însărcinate,
Frontite, gaimorite.
Athomer Hypertonic 2.5% înlătură edemul mucoasei nazale, nu usucă, nu cauzează dependență, nu lezează mucoasa nazală. Sigur la administrare la însărcinate și în perioada de alaptare.
Proprietățile de bază:
Nu provoacă dependență.
Nu conține gaze propulsoare, conservanți și coloranți.
Se eliberează sub formă sterilă.
Mod de administrare:
Se recomandă cîte 1-3 pulverizări în fiecare nară pînă la 3 ori pe zi timp de 7-10 zile pentru adulți și copii de la 6 ani.
Athomer Hypertonic dispune de sistem de pulverizare microdispers astfel contribuie la o curăţare nazală profunda şi moale
Dozele se dozeaza automat
Dispersorul se dezinfecteaza.
Capul rotativ protejează membrana mucoasă împotriva deteriorării
Atenționări și precauții speciale de utilizare Preparatul este predestinat doar pentru utilizare externă. Folosirea capului dispersorului de către mai multe persoane mărește riscul transmiterii infecției. Nu este recomandat copiilor sub vîrsta de 6 an.
Apă de mare hypertonică sterilă 2,5%, complet de microelemente ale apei de mare (Na, Mg, K, Ca, ş.a.) Produs 100% natural, fară coloranţi, conservanţi şi gaze propulsoare.
Acțiunile de bază:
Apă de mare hipertonică scade edemul mucoasei nazale şi contribuie la înlăturarea excesului de lichid si mucus datorită diferenţei de presiune osmotică. Microelemente naturale activeaza recuperarea naturală a forţelor de protecţie a mucoasei nazale.
Indicații:
Congestie nazală la răceală sau IRVA, gripă şi alergii.
Inflamaţii acute şi cronice a cavităţii nazale (sinuzită), sunusite paranazale şi nazofaringiene,
Rinite alergice, vasomotorii, hypertrofice.
Rinite la însărcinate,
Frontite, gaimorite.
Athomer Hypertonic 2.5% înlătură edemul mucoasei nazale, nu usucă, nu cauzează dependență, nu lezează mucoasa nazală. Sigur la administrare la însărcinate și în perioada de alaptare.
Proprietățile de bază:
Nu provoacă dependență.
Nu conține gaze propulsoare, conservanți și coloranți.
Se eliberează sub formă sterilă.
Mod de administrare:
Se recomandă cîte 1-3 pulverizări în fiecare nară pînă la 3 ori pe zi timp de 7-10 zile pentru adulți și copii de la 6 ani.
Athomer Hypertonic dispune de sistem de pulverizare microdispers astfel contribuie la o curăţare nazală profunda şi moale
Dozele se dozeaza automat
Dispersorul se dezinfecteaza.
Capul rotativ protejează membrana mucoasă împotriva deteriorării
Atenționări și precauții speciale de utilizare Preparatul este predestinat doar pentru utilizare externă. Folosirea capului dispersorului de către mai multe persoane mărește riscul transmiterii infecției. Nu este recomandat copiilor sub vîrsta de 6 an.
-3%
173.87 MDL
179.25 MDL
Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul pe termen scurt al durerilor uşoare până la moderate, cum sunt cefalee, dureri
menstruale, dureri de dinţi, precum şi a febrei şi durerii asociate cu răceala comună.
Nurofen Express este recomandat spre utilizare adulț ilor, adolescenț ilor ș i copiilor cu greutatea peste
20 kg (cu vârsta de aproximativ 6 ani)
4.2 Doze şi mod de administrare
Doar pentru administrare orală şi pe termen scurt. Capsulele nu trebuie mestecate.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesare pentru a
controla simptomele, pentru cea mai scurtă durată posibilă (vezi pct.4.4).
Indicat pentru adulţi, adolescenț i şi copii cu greutatea peste 20 kg (cu vârsta de aproximativ 6 ani).
Adulţi şi adolescenţi ≥ 40 kg:
Doza iniţială este de 200 mg sau 400 mg ibuprofen. Dacă este necesar, pot fi utilizate doze suplimentare
de 1 sau 2 capsule (200 - 400 mg ibuprofen). Intervalul dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în
funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică recomandată maximă. Acest interval nu trebuie să fie
mai mic de 6 ore pentru doza de 400 mg şi de 4 ore pentru doza de 200 mg. Este recomandat să nu se
depăşească o doză totală de 1200 mg ibuprofen, într-un interval de 24 de ore.
4.3 Contraindicaţii
3
Hipersensibilitate la ibuprofen, Ponceau 4R (E124) sau la oricare dintre excipienţii enumeraț i la
pct. 6.1
Pacienţi care au prezentat anterior reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm
bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic (ASA),
ibuprofen sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Ulcer peptic recurent activ sau în antecedente sau hemoragie (două sau mai multe episoade
distincte, diagnosticate, de ulcer sau sângerări)
Antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau perforaț ie, determinate de terapia anterioară cu
AINS
Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau
insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA IV) (vezi şi pct. 4.4)
Copii cu greutatea corporală sub 20 de kg
Pacienţi cu hemoragie cerebrovasculară sau alte hemoragii active
Pacienţi cu tulburări de formare a celulelor sanguine de etiologie neprecizată
Pacienţi cu deshidratare severă (provocată de vărsături, diaree sau aport lichidian insuficient)
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/79ae02ca-3719-11e7-80dd-00155d2a071c/02.05.2018%2015_37_57/Nurofen%20Express%20200%20mg%20cps%20moi%20RCP%2019.03.2018%20M.pdf
Pentru tratamentul pe termen scurt al durerilor uşoare până la moderate, cum sunt cefalee, dureri
menstruale, dureri de dinţi, precum şi a febrei şi durerii asociate cu răceala comună.
Nurofen Express este recomandat spre utilizare adulț ilor, adolescenț ilor ș i copiilor cu greutatea peste
20 kg (cu vârsta de aproximativ 6 ani)
4.2 Doze şi mod de administrare
Doar pentru administrare orală şi pe termen scurt. Capsulele nu trebuie mestecate.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace necesare pentru a
controla simptomele, pentru cea mai scurtă durată posibilă (vezi pct.4.4).
Indicat pentru adulţi, adolescenț i şi copii cu greutatea peste 20 kg (cu vârsta de aproximativ 6 ani).
Adulţi şi adolescenţi ≥ 40 kg:
Doza iniţială este de 200 mg sau 400 mg ibuprofen. Dacă este necesar, pot fi utilizate doze suplimentare
de 1 sau 2 capsule (200 - 400 mg ibuprofen). Intervalul dintre administrarea dozelor trebuie stabilit în
funcţie de simptomele observate şi de doza zilnică recomandată maximă. Acest interval nu trebuie să fie
mai mic de 6 ore pentru doza de 400 mg şi de 4 ore pentru doza de 200 mg. Este recomandat să nu se
depăşească o doză totală de 1200 mg ibuprofen, într-un interval de 24 de ore.
4.3 Contraindicaţii
3
Hipersensibilitate la ibuprofen, Ponceau 4R (E124) sau la oricare dintre excipienţii enumeraț i la
pct. 6.1
Pacienţi care au prezentat anterior reacţii de hipersensibilitate (de exemplu, bronhospasm, astm
bronşic, rinită, angioedem sau urticarie) asociate cu administrarea acidului acetilsalicilic (ASA),
ibuprofen sau a altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS)
Ulcer peptic recurent activ sau în antecedente sau hemoragie (două sau mai multe episoade
distincte, diagnosticate, de ulcer sau sângerări)
Antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau perforaț ie, determinate de terapia anterioară cu
AINS
Pacienţi cu insuficienţă hepatică severă, insuficienţă renală severă, boală coronariană sau
insuficienţă cardiacă severă (clasa NYHA IV) (vezi şi pct. 4.4)
Copii cu greutatea corporală sub 20 de kg
Pacienţi cu hemoragie cerebrovasculară sau alte hemoragii active
Pacienţi cu tulburări de formare a celulelor sanguine de etiologie neprecizată
Pacienţi cu deshidratare severă (provocată de vărsături, diaree sau aport lichidian insuficient)
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/79ae02ca-3719-11e7-80dd-00155d2a071c/02.05.2018%2015_37_57/Nurofen%20Express%20200%20mg%20cps%20moi%20RCP%2019.03.2018%20M.pdf
-3%
59.32 MDL
61.15 MDL
INDICAȚII DE UTILIZARE:
Tratamentul simptomatic al infecțiilor căilor respiratorii superioare, care sunt însoțite de congestie nazală, febră și cefalee, dureri musculare.
Dozare si administrare:
Adultilor si copiilor peste 12 ani li se prescrie cate 1 comprimat de 3-4 ori pe zi, dar nu mai mult de 4 comprimate pe zi. Cursul tratamentului nu trebuie să depășească 3 zile.
Contraindicatii:
Sarcina si alaptarea. Vârsta de până la 12 ani. Hipersensibilitate la componentele medicamentului. Funcție hepatică și renală afectată.
Tratamentul simptomatic al infecțiilor căilor respiratorii superioare, care sunt însoțite de congestie nazală, febră și cefalee, dureri musculare.
Dozare si administrare:
Adultilor si copiilor peste 12 ani li se prescrie cate 1 comprimat de 3-4 ori pe zi, dar nu mai mult de 4 comprimate pe zi. Cursul tratamentului nu trebuie să depășească 3 zile.
Contraindicatii:
Sarcina si alaptarea. Vârsta de până la 12 ani. Hipersensibilitate la componentele medicamentului. Funcție hepatică și renală afectată.
Descriere:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
-3%
48.60 MDL
50.10 MDL
AQUA MARIS Strong
Dispozitiv medical
Spray nazal 100% natural
Apă de mare hipertonică din marea Adriatică, decongestionează mucoasa nazală în mod natural în caz de răceli, alergii sau gripă. Este ideal pentru adulți și copii de peste 3 ani. Poate fi utilizat și în timpul sarcinii.
Respirația normală depinde de starea mucoasei nazale. Răcelile, alergiile, gripă și o serie de alte condiții cresc secreția de mucozități și determină inflamarea mucoasei nazale. Când acest lucru se întâmplă, respirația este afectată, fapt ce poate provoca disconfort la copii și adulți.
Când și cum se folosește spray-ul nazal Aqua Maris Strong?
Aqua Maris Strong este un decongestionant nazal puternic și natural. Cu o concentrație ridicată de săruri minerale, soluția hipertonică "extrage" surplusul de fluid din mucoasa nazală prin osmoză, reducând inflamația mucoasei nazale și îmbunătățind respirația.
Este recomandat persoanelor care au mucoasa nazală congestionată și dificultăți de respirație datorită alergiilor, răcelii sau gripei. Poate fi folosit ca atare sau în combinație cu alte terapii.
Administrați 1-2 picături în fiecare nară ori de câte ori este necesar. Utilizați produsul pentru decongestionarea cailor, după care mențineți igiena nazală cu spray-ul nazal Aqua Maris Classic (apă de mare izotonică).
Cine poate folosi Aqua Maris Strong?
Aqua Maris Strong spray nazal sprijină starea fiziologică a mucoasei nazale și nu are efecte sistemice. Prin urmare, este potrivit pentru adulți și copii de peste 3 ani.
Aqua Maris Strong este soluția perfectă pentru o mucoasă nazală congestionată în timpul sarcinii, atunci când alte medicamente nu pot fi utilizate de către femeile însărcinate și mamele care alăptează.
Înainte de prima utilizare, scoateți capacul și apăsați pompa de 2-3 ori pentru a elibera aerul din pompă.
Ingrediente:
100% apă din marea Adriatică, bogată în săruri minerale și oligoelemente. Oligoelementele din soluție joacă un rol important în menținerea funcției mucoasei nazale îmbunătățind funcționarea tractului respirator superior.
Fără conservanți .
Dispozitiv medical
Spray nazal 100% natural
Apă de mare hipertonică din marea Adriatică, decongestionează mucoasa nazală în mod natural în caz de răceli, alergii sau gripă. Este ideal pentru adulți și copii de peste 3 ani. Poate fi utilizat și în timpul sarcinii.
Respirația normală depinde de starea mucoasei nazale. Răcelile, alergiile, gripă și o serie de alte condiții cresc secreția de mucozități și determină inflamarea mucoasei nazale. Când acest lucru se întâmplă, respirația este afectată, fapt ce poate provoca disconfort la copii și adulți.
Când și cum se folosește spray-ul nazal Aqua Maris Strong?
Aqua Maris Strong este un decongestionant nazal puternic și natural. Cu o concentrație ridicată de săruri minerale, soluția hipertonică "extrage" surplusul de fluid din mucoasa nazală prin osmoză, reducând inflamația mucoasei nazale și îmbunătățind respirația.
Este recomandat persoanelor care au mucoasa nazală congestionată și dificultăți de respirație datorită alergiilor, răcelii sau gripei. Poate fi folosit ca atare sau în combinație cu alte terapii.
Administrați 1-2 picături în fiecare nară ori de câte ori este necesar. Utilizați produsul pentru decongestionarea cailor, după care mențineți igiena nazală cu spray-ul nazal Aqua Maris Classic (apă de mare izotonică).
Cine poate folosi Aqua Maris Strong?
Aqua Maris Strong spray nazal sprijină starea fiziologică a mucoasei nazale și nu are efecte sistemice. Prin urmare, este potrivit pentru adulți și copii de peste 3 ani.
Aqua Maris Strong este soluția perfectă pentru o mucoasă nazală congestionată în timpul sarcinii, atunci când alte medicamente nu pot fi utilizate de către femeile însărcinate și mamele care alăptează.
Înainte de prima utilizare, scoateți capacul și apăsați pompa de 2-3 ori pentru a elibera aerul din pompă.
Ingrediente:
100% apă din marea Adriatică, bogată în săruri minerale și oligoelemente. Oligoelementele din soluție joacă un rol important în menținerea funcției mucoasei nazale îmbunătățind funcționarea tractului respirator superior.
Fără conservanți .
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Substanțele active sunt: paracetamol (acetaminofen), clorhidrat de fenilefrină,
maleat de feniramină, acid ascorbic.
Un plic conţine paracetamol (acetaminofen) 500 mg, clorhidrat de fenilefrină 10
mg, maleat de feniramină 20 mg, acid ascorbic 50 mg.
Excipienţi: zahăr, zaharoză.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluție orală.
Pulbere granulată friabilă, ce conține un amestec de granule de culoare albă,
galben-deschisă și/sau oranj, cu gust și aromă de lămâie. Este posibilă
aglomerarea granulelor în conglomerate mai mari.
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al infecțiilor respiratorii virale acute și a gripei:
- febră;
- cefalee;
- congestie nazală;
- rinită;
- mialgie.
Doze şi mod de administrare
Conținutul unui plic se va dizolva într-un pahar de apă caldă (nu clocotită) și se
va bea. Administrarea medicamentului poate fi repetată la fiecare 3-4 ore, dar
nu mai mult de 3 plicuri pe zi. Durata maximă a tratamentului fără consultarea
unui medic - 3 zile, administrarea ulterioară – conform recomandării medicului.
Copii și adolescenți
Este contraindicat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 14 ani.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanțele active sau la excipienții medicamentului
enumerați la pct. 6.1;
- tulburări severe ale funcției renale și/sau hepatice;
- hiperbilirubinemie congenitală;
- deficit de glucoză-6-fosfatdehidrogenază;
- alcoolism;
- maladii ale sângelui;
- leucopenie;
- anemie;
- aritmie severă,
- hipertensiune arterială,
- ateroscleroză,
- boală cardiacă coronariană;
- hipertiroidism;
- pancreatită acută;
- hipertrofie de prostată cu retenție urinară;
- obstrucție a colului vezicii urinare;
- obstrucție pilorică;
- astm bronșic;
- glaucom cu unghi închis;
- tromboză;
- tromboflebită;
- diabet zaharat;
- epilepsie;
- stare de hiperexcitație;
- tratament concomitent ci inhibitori MAO sau în decurs de 2 săptămâni de la
utilizarea acestora.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
A nu se depăși doza recomandată.
Medicamentul nu trebuie administrat concomitent cu alte medicamente
destinate tratamentului răcelii și rinitei (vasoconstrictoare, medicamente care
conțin paracetamol).
Se recomandă administrarea cu precauție a medicamentului pacienților cu boala
Raynaud, hipertensiune arteriala, maladii cardiace, aritmie, bradicardie, maladii
tiroidiene, maladii hepatice și renale, glaucom, afecțiuni pulmonare cronice,
hipertrofie de prostată, feocromocitom, persoanelor vârstnice.
Riscul de hepatotoxicitate este crescut la pacienții cu boală hepatică alcoolică și
care fac abuz de alcool.
Înainte de a utiliza produsul este necesară consultarea medicului dacă pacientul
administrează warfarină sau medicamente similare cu efect anticoagulant.
Medicamentul poate afecta rezultatele testelor de laborator de determinare a
glucozei și a acidului uric în sânge.
Pacienții care administrează analgezice în fiecare zi în forme ușoare de artrita
trebuie să consulte medicul.
Produsul conține fenilefrină, care poate provoca accese de angină pectorala.
Conține zahăr și zaharoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a
zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu 300 mg per doză, adică practic nu conține
sodiu.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/9b5df4a3-86d4-11e6-80d4-00155d2a071c/12.12.2016%2011_25_06/Pharmacitron%20pulb%20pu%20susp%20oral%20%20RCP%2021%2011%202016%20R.pdf
Substanțele active sunt: paracetamol (acetaminofen), clorhidrat de fenilefrină,
maleat de feniramină, acid ascorbic.
Un plic conţine paracetamol (acetaminofen) 500 mg, clorhidrat de fenilefrină 10
mg, maleat de feniramină 20 mg, acid ascorbic 50 mg.
Excipienţi: zahăr, zaharoză.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluție orală.
Pulbere granulată friabilă, ce conține un amestec de granule de culoare albă,
galben-deschisă și/sau oranj, cu gust și aromă de lămâie. Este posibilă
aglomerarea granulelor în conglomerate mai mari.
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al infecțiilor respiratorii virale acute și a gripei:
- febră;
- cefalee;
- congestie nazală;
- rinită;
- mialgie.
Doze şi mod de administrare
Conținutul unui plic se va dizolva într-un pahar de apă caldă (nu clocotită) și se
va bea. Administrarea medicamentului poate fi repetată la fiecare 3-4 ore, dar
nu mai mult de 3 plicuri pe zi. Durata maximă a tratamentului fără consultarea
unui medic - 3 zile, administrarea ulterioară – conform recomandării medicului.
Copii și adolescenți
Este contraindicat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 14 ani.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanțele active sau la excipienții medicamentului
enumerați la pct. 6.1;
- tulburări severe ale funcției renale și/sau hepatice;
- hiperbilirubinemie congenitală;
- deficit de glucoză-6-fosfatdehidrogenază;
- alcoolism;
- maladii ale sângelui;
- leucopenie;
- anemie;
- aritmie severă,
- hipertensiune arterială,
- ateroscleroză,
- boală cardiacă coronariană;
- hipertiroidism;
- pancreatită acută;
- hipertrofie de prostată cu retenție urinară;
- obstrucție a colului vezicii urinare;
- obstrucție pilorică;
- astm bronșic;
- glaucom cu unghi închis;
- tromboză;
- tromboflebită;
- diabet zaharat;
- epilepsie;
- stare de hiperexcitație;
- tratament concomitent ci inhibitori MAO sau în decurs de 2 săptămâni de la
utilizarea acestora.
Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
A nu se depăși doza recomandată.
Medicamentul nu trebuie administrat concomitent cu alte medicamente
destinate tratamentului răcelii și rinitei (vasoconstrictoare, medicamente care
conțin paracetamol).
Se recomandă administrarea cu precauție a medicamentului pacienților cu boala
Raynaud, hipertensiune arteriala, maladii cardiace, aritmie, bradicardie, maladii
tiroidiene, maladii hepatice și renale, glaucom, afecțiuni pulmonare cronice,
hipertrofie de prostată, feocromocitom, persoanelor vârstnice.
Riscul de hepatotoxicitate este crescut la pacienții cu boală hepatică alcoolică și
care fac abuz de alcool.
Înainte de a utiliza produsul este necesară consultarea medicului dacă pacientul
administrează warfarină sau medicamente similare cu efect anticoagulant.
Medicamentul poate afecta rezultatele testelor de laborator de determinare a
glucozei și a acidului uric în sânge.
Pacienții care administrează analgezice în fiecare zi în forme ușoare de artrita
trebuie să consulte medicul.
Produsul conține fenilefrină, care poate provoca accese de angină pectorala.
Conține zahăr și zaharoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a
zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Acest medicament conţine sodiu 300 mg per doză, adică practic nu conține
sodiu.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/9b5df4a3-86d4-11e6-80d4-00155d2a071c/12.12.2016%2011_25_06/Pharmacitron%20pulb%20pu%20susp%20oral%20%20RCP%2021%2011%202016%20R.pdf
-3%
128.82 MDL
132.80 MDL
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
1 plic (5 g) conţine:
substanţe active:
Paracetamol................................. 750 mg
Cafeină......................................... 30 mg
Clorhidrat de fenilefrină...............10 mg
Maleat de feniramină.................... 20 mg
4.1. Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, gripei, infecţiilor respiratorii virale acute (sindrom febril,
sindrom algic, rinoree).
4.2. Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Conţinutul unui plic se toarnă într-un pahar, se acoperă cu apă fierbinte, se amestecă până la
dizolvare completă şi se bea (la dorinţă se poate de adăugat zahăr sau miere).
Medicamentul se administrează cu o cantitate mare de lichid, peste 1-2 ore după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: se administrează câte 1 plic de 3-4 ori pe zi, cu interval
de 4-6 ore.
Doza zilnică maximă – 4 plicuri.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile.
4.3. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
- ateroscleroză coronariană pronunţată;
- hipertensiune portală;
- administrarea concomitentă a altor medicamente, care conţin substanţe active similare
componentelor RINZASIP;
- administrarea concomitentă a antidepresivelor triciclice, inhibitorilor MAO şi
întreruperea lor în mai puţin de 2 săptămâni, beta-adrenoblocantelor;
- sarcina, perioada de alăptare;
- vârsta sub 15 ani;
- alcoolism.
4.4. Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Medicamentul se administrează cu precauţie în caz de afecţiuni cardiace, hipertensiune
arterială, hipertireoză, feocromocitom, diabet zaharat, astm bronşic, boala pulmonară
obstructivă cronică, emfizem pulmonar, bronşită cronică, deficit de glucozo-6-
fosfatdehidrogenază, afecţiuni sanguine, hiperbilirubinemii congenitale (sindromul Gilbert,
Dubin-Johnson şi Rotor), insuficienţă hepatică şi/sau renală, glaucom cu unghi închis,
hiperplazie de prostată.
Pe durata tratamentului se va evita consumul băuturilor alcoolice, a remediilor hipnotice şi
anxiolitice (tranchilizante). Nu se va administra concomitent cu alte medicamente, care
conţin paracetamol.
Medicamentul poate provoca somnolenţă.
A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. În caz de ingerare accidentală de către copil e
necesar de solicitat imediat asistenţă medicală.
RINZASIP conţine zaharoză, ceea ce trebuie avut în vedere la pacienţii cu diabet zaharat, de
asemenea persoanelor, care urmează o dietă hipocalorică. Conţine de la 2760 până la 2974
mg zaharoză/doză, echivalent cu 0,23-0,25 unităţi de pâine. Pacienţii cu afecţiuni ereditare
rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă
a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament.
RINZASIP cu aromă de portocală conţine Sunset Yellow (E110). RINZASIP cu aromă de
coacăză neagră şi RINZASIP cu aromă de răchiţele conţin azorubină (E122). Pot provoca
reacţii alergice.
4.5. Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamentul potenţează efectele inhibitorilor MAO, remediilor sedative, etanolului.
La administrarea concomitentă cu digoxina sau alte glicozide cardiace poate creşte riscul
dezvoltării aritmiilor şi a infarctului miocardic.
Remediile antidepresive, antiparkinsoniene, antipsihotice, derivaţii de fenotiazină sporesc
riscul dezvoltării retenţiei urinare, xerostomiei, constipaţiilor. Glucocorticoizii cresc riscul
apariţiei glaucomului.
Antidepresivele triciclice intensifică acţiunea adrenomimetică a fenilefrinei, utilizarea
concomitentă a halotanului creşte riscul dezvoltării aritmiei ventriculare. Scade acţiunea
hipotensivă a guanetidinei care, la rândul său, potenţează acţiunea alfa-adrenomimetică a
fenilefrinei.
Deorece farmacocinetica medicamentului RINZASIP, pulbere pentru soluţie orală, este
compusă din farmacocinetica componentelor sale, ea de asemenea se poate modifica sub
influenţa interacţiunilor individuale ale acestor substanţe cu alte medicamente.
Metabolismul cafeinei, ca o substanţă supusă metabolismului extensiv în ficat de citocromul
P450, este determinat în mare măsură de acţiunea altor medicamente. Astfel, remediul
antiaritmic milexetina reduce eliminarea cafeinei cu 30-50%. Sub influenţa
simpatomimeticului fenilpropanolamina creşte concentraţia plasmatică a cafeinei. S-a
demonstrat că timpul de înjumătăţire al cafeinei creşte sub influenţa a aşa remedii
antibacteriene, cum ar fi ciprofloxacina, enoxacina şi acidul pipemidinic, iar remediul
digestiv cimetidina încetineşte clearance-ul sistemic al medicamentului. Remediul
antiepileptic fenitoina şi remediul antifungic terbinafina cresc clearance-ul cafeinei şi reduc
timpul ei de înjumătăţire. Alopurinolul inhibă conversia metilxantinei-1 în acid 1-
metiluridinic.
Administrarea unică a unei doze mari de cafeină contribuie la creşterea excreţiei renale a
litiului. Întreruperea bruscă a administrării cafeinei poate duce la creşterea concentraţiei
litiului în serul sanguin.
Paracetamolul reduce eficienţa medicamentelor diuretice. Utilizarea dozelor mari de
paracetamol intensifică activitatea anticoagulantelor, ca rezultat se încetineşte sinteza
factorilor procoagulante în ficat. Inductorii oxidării microzomale în ficat (fenitoina, etanolul,
barbituricele, rifampicina, fenilbutazona, antidepresivele triciclice), etanolul şi medicamente
hepatotoxice cresc producerea metaboliţilor activi hidroxilaţi de paracetamol, ca rezultat
chiar şi în caz de o supradozare minoră se dezvoltă o intoxicaţie severă. La administrarea
concomitentă a RINZASIP cu barbiturice, fenitoina, carbamazepina, rifampicina şi alţi
inductori ai enzimelor microzomale hepatice creşte riscul dezvoltării acţiunii hepatotoxice a
paracetamolului. Administrarea îndelungată a barbituricelor reduce eficienţa
paracetamolului. Etanolul contribuie la dezvoltarea pancreatitei acute. Inhibitorii oxidării
microzomale (de exemplu, cimetidina) reduc riscul acţiunii hepatotoxice. Metoclopramida şi
domperidonul intensifică, iar colestiramina reduce viteza absorbţiei paracetamolului.
Administrarea concomitentă îndelungată a paracetamolului şi altor medicamente
antiinflamatorii nesteroidiene creşte riscul dezvoltării nefropatiei “analgezice” şi necrozei
papilare renale, de asemenea trecerea insuficienţei renale în faza terminală. Administrarea
îndelungată concomitentă a dozelor înalte de paracetamol şi salicilaţi creşte riscul de
dezvoltare a cancerului renal sau vezicii urinare. Diflunisalul creşte concentraţia plasmatică a
paracetamolului cu 50%, ceea ce creşte riscul acţiunii toxice asupra ficatului. Medicamentele
mielotoxice cresc efectele toxice ale paracetamolului asupra sistemului circulator.
La majoritatea pacienţilor, care administrează timp îndelungat warfarină, utilizarea rară a
paracetamolului, de obicei, puţin sau practic nu influenţează indicele INR. Însă la utilizarea
prelungită sistematică paracetamolul intensifică efectul anticoagulantelor indirecte
(warfarinei şi altor derivaţi cumarinici), ceea ce creşte risul hemoragiilor.
Administrarea concomitentă a albuterolului şi simpatomimeticului fenilefrină poate fi un
factor agravant pentru evenimentele adverse cardiovasculare. Antidepresive triciclice
intensifică efectul adrenomimetic al fenilefrinei, indicarea concomitentă a halotanului creşte
riscul de aritmii ventriculare. Fenilefrina reduce efectul hipotensiv al guanetidinei, care, la
rândul său, creşte activitatea alfa-adrenostimulantă a fenilefrinei. Remediul antidepresiv
amitriptilina poate reduce răspunsul presor, reducând eficacitatea fenilefrinei. Fenotiazinele
pot inhiba efectele centrale ale fenilefrină, blocând captarea neurotransmiţătorilor de către
neuronii adrenergici. Administrarea concomitentă a fenilefrinei cu inhibitorii MAO
(clorgilină, debrizochină, guantenidină) poate provoca dezvoltarea hipertensiunii severe
datorită eliberării crescute de noradrenalină. De asemenea inhibitorii MAO (tranilcipromina)
inhiba metabolizarea fenilefrinei la administrarea orală, ceea ce creşte biodisponibilitatea
sistemică a medicamentului şi într-o măsură şi mai mare contribuie la acţiunea sa
hipertensivă. Administrarea concomitentă cu imipramina determină o creştere semnificativă
a răspunsului presor. Hipertensiunea arterială poate fi indusă de asemenea de către
propranolol şi protriptilină. Fenilefrina reduce eficacitatea acţiunii beta-blocantelor şi a
remediilor antihipertensive.
Administrarea concomitentă a feniraminei şi inhibitorilor MAO poate duce la prelungirea şi
intensificarea activităţii anticolinergice a medicamentului şi acţiunii depresoare a feniraminei
asupra sistemului nervos central. La administrarea concomitentă a feniraminei şi etanolului
are loc intensificarea acţiunii depresoare a medicamentului asupra sistemului nervos central.
4.6. Sarcina şi alăptarea
Deoarece lipsesc datele clinice, siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii şi
perioadei de alăptare nu este determinată, astfel este contraindicată administrarea
medicamentului la această categorie de pacienţi.
4.7. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
RINZASIP poate prova somnolenţă. Pe durata tratamentului se recomandă de evitat
conducerea autovehiculelor şi efectuarea altor activităţi potenţial periculoase, care necesită
concentrare sporită a atenţiei şi reacţii psihomotorii rapide.
4.8. Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate conform următoarei convenţii: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi
<1/1000), foarte rare (<1/10000) sau cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Analgezic-antipiretic, codul ATC: N02BE71.
Paracetamolul manifestă acţiune analgezică şi antipiretică, preponderent prin inhibarea
sintezei prostaglandinelor în SNC, precum şi prin acţiunea asupra centrilor de durere şi
termoreglare. Principala verigă a acţiunii antipiretice a paracetamolului este influenţa lui
asupra endoteliului cerebral, care se rezumă la inhibarea selectivă a COX-2 datorită reducerii
formelor sale oxidate până la starea catalitic inactivă. Medicamentul nu influenţează sinteza
prostaglandinelor în ţesuturile periferice, ceea ce determină lipsa acţiunii negative asupra
echilibrului hidro-electrolitic (nu produce retenţia de sodiu şi apă) şi mucoasei
gastrointestinale. În focarul de inflamaţie peroxidazele celulare şi alţi oxidanţi neutralizează
efectul de reducere a paracetamolului asupra ciclooxigenazei, ceea ce explică absenţa
aproape totală a efectului său antiinflamator.
Cafeina este o metilxantină, care inhibă activitatea enzimei fosfodiesteraza şi este un
antagonist al receptorilor adenozinici centrali. Ea posedă acţiune stimulantă asupra
sistemului nervos central, în special asupra centrilor de activitate mentală, ceea ce duce la
scăderea oboselii şi somnolenţei, creşterea capacităţii de muncă intelectuală. Cafeina
acţionează asupra centrului respirator, ca rezultat creşte frecvenţa şi profunzimea respiraţiei.
Stimulează activitatea musculară, determinând creşterea performanţei fizice. De asemenea
cafeina posedă un efect bronhodilatator slab şi acţiune diuretică.
Fenilefrina este un remediu simpatomimetic, similar după efect cu efedrina. Ea este un
agonist selectiv al receptorilor α1, iar receptorii β îi stimulează doar la concentraţii foarte
mari. Medicamentul este activ sub forma de L-izomer. Nu are efect central şi manifestă doar
un efect slab asupra debitului cardiac şi forţei contractile miocardice, care, totuşi, este
însoţită de o creştere a reactivităţii miocardului. Datorită activării baroreceptorilor poate
apărea bradicardie, iar acţiunea vasoconstrictoare – duce la creşterea tensiunii arteriale. Însă,
la utilizarea în concentraţiile date clorhidratul de fenilefrină manifestă acţiune
vasoconstrictoare moderată – reduce edemul şi congestia mucoaselor tractului respirator
superior şi a sinusurilor.
Feniramina manifestă activitate antialergică. Ea înlătură pruritul ochilor, nasului şi gâtului,
edemul şi congestia mucoaselor cavităţii nazale, nazofaringelui şi sinusurilor paranazale,
reduce manifestările exsudative. Feniramină prezintă un remediu antihistaminic alchilaminic,
utilizat, în principal, în cadrul medicamentelor combinate, destinate pentru tratamentul
răcelii şi afecţiunilor alergice. Similar tuturor derivaţilor alchilaminici, ea este un antagonist
puternic a receptorilor H1. Acţiunea feniraminei e deteerminată de inhibiţia competitivă
reversibilă a interacţiunii histaminei cu receptorii H1 pe suprafaţa celulelor, prevenind astfel
acţiunea histaminei asupra organelor ţintă. În studiile pe animale s-a demonstrat că
feniramina inhibă componentul inflamator al răspunsului la injectarea intradermică a
histaminei. Similar altor antagonişti ai receptorilor H1 ea blochează activitatea
vasoconstrictoare a histaminei şi puţin mai repede – vasodilataţia, mediată de receptorii H1 ai
celulelor endoteliale; însă, pentru un efect suprimarea completă a efectului vasodilatator este
necesară indicarea concomitentă a antagoniştilor H2. Pe modelul animalelor feniramina
bloca funcţia bronhoconstrictoare a histaminei la nivelul fibrelor musculare netede ale cailor
respiratorii. De asemenea manifestă acţiunea protectoare în caz de bronhospasm anafilactic.
Feniramină se leagă eficient de receptorii H1 din SNC şi chiar la doze terapeutice manifestă
efect sedativ. Comparativ cu alţi H1-antagonişti activitatea antihistaminică a feniraminei şi
altor remedii anchilaminice o depăşesc pe cea a etanolaminelor şi etilendiaminelor şi este
similar cu activitatea prometazinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica substanţelor active ale medicamentului – ale paracetamolului, cafeinei,
clorhidratului de fenilefrină şi feniraminei nu se modifică la utilizare combinată.
Paracetamolul se absoarbe rapid în tractul gastrointestinal şi se distribuie în majoritatea
ţesuturilor şi organelor. Concentraţia plasmatică maximă se realizează peste 15 minute şi
constituie 15-30 µg/ml. Volumul de distribuţie al paracetamolului este de 1 litru/kg.
Penetrează bariera hemato-encefalică şi se leagă slab de proteinele plasmatice.
Paracetamolul este supus biotransformării în ficat cu formarea glucuronidelor şi sulfaţilor;
totodată o cantitate mică (aproximativ 4%) se metabolizează de izoenzimele citocromului
P450 cu formarea unui metabolit intermediar (N-acetilbenzochinonimină), care în condiţii
normale se inactivează rapid de către glutationul redus şi se elimină cu urină după legarea cu
cisteină şi acidul mercaptopurinic. Însă la o intoxicare masivă cantitatea acestui metabolit
toxic creşte. Timpul de înjumătăţire a paracetamolului constituie 1,25 până la 3 ore, iar
clearance-ul total – 18 l/oră. Paracetamolul se elimină preponderent cu urina; 90% din doza
administrată se elimină prin rinichi timp de 24 ore, preponderant sub formă de glucuronide
(60-80%) şi sulfaţi (20-30%), mai puţin de 5% este excretat nemodificat.
Cafeina se absoarbe rapid la administrare orală şi se distribuie în întreg organismul. Cafeina
trece nemijlocit în sistemul nervos central şi în cantităţi semnificative se regăseşte în salivă.
Cafeina penetrează bariera hemato-placentară şi trece în laptele matern. Pentru cafeină este
caracteristic o metabolizare dependentă de doză şi saturabilă. În organismul adult cafeina
este metabolizată aproape complet în ficat prin oxidare, demetilare şi acetilare şi se elimină
cu urina sub formă de metaboliţi, proporţia cărora variază la diferite specii de animale: acid
1-metilenic, 1-metilxantină, 7-metilxantină, paraxantină, AFMU etc. Proporţia
medicamentului nemodificat nu depăşeşte 1%. Timpul de înjumătăţire este de 3-7 ore şi
poate varia de cinci ori la persoanele sănătoase. Scade sub influenţa fumatului ş efortului
fizic, creşte în afecţiuni hepatice şi nu depinde de vârstă.
Clorhidratul de fenilefrină este caracterizat printr-o biodisponibilitate orală scăzută (38%) ca
urmare a unei a scindării semnificative în tractul gastrointestinal. ASC corespunde unui
model bicompartimental deschis. Volumul de distribuţie la starea de echilibru depăşeşte de
multe ori greutatea corporală, indicând acumularea substanţei în anumite organe. Este
cunoscut că volumul de distribuţie centrală al fenilefrinei la om este de aproximativ 40 litri.
La administrare orală fenilefrina este supus metabolizării primare în ficat cu formarea
conjugaţilor fenolici. 86% din substanţă se elimină cu urina circa peste 48 ore după
administrarea dozei, din ea 2,6% este sub formă de amine libere.
Feniramina la administrare orală se absoarbe rapid, iar concentraţiile plasmatice maxime se
determină peste 2 ore după ingestie. Timpul de înjumătăţire (16-19 ore) este comparativ cu
cel characteristic pentru clorfenamină. Volumul de distribuţie al feniraminei atinge 150 litri.
Medicamentul este metabolizat în ficat până la N-desmetilfeniramină şi Ndidesmetilfeniramină. Până la 80% din doza administrată oral este excretată în urină (până la
40% sub formă nemodificată).
-3%
51.41 MDL
53 MDL
Ce este Algis şi pentru ce se utilizează
Algis conţine desloratadină, care este un antihistaminic.
Algis ameliorează simptomele asociate rinitei alergice (inflamaţia mucoasei foselor nazale provocată de
alergie, de exemplu febra fânului sau alergia la praf). Aceste simptome includ strănutul, secreţia
abundentă sau senzaţia de mâncărime nazală, senzaţia de mâncărime la nivelul palatului, precum şi
senzaţia de mâncărime, înroşire sau lăcrimarea ochilor.
Algis este utilizat şi pentru ameliorarea simptomelor asociate urticariei (o afecţiune a pielii provocată de
alergie). Aceste simptome includ senzaţia de mâncărime şi papule urticariene.
Ameliorarea acestor simptome durează o zi întreagă şi vă permite să vă reluaţi activităţile zilnice
normale şi somnul.
Algis este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi mai mari.
Cum să utilizaţi Algis
Luaţi întotdeauna acest medicament conform indicaţiilor din acest prospect sau indicaţiilor medicului
dumneavoastră sau farmacistului sau asistentei medicale. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată pentru adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) cîte 1 comprimat zilnic.
Algis se administrează pe cale orală. Înghiţiţi comprimatul întreg, cu apă, cu sau fără alimente.
În ceea ce privește durata tratamentului, medicul dumneavoastră va determina tipul de rinită alergică de
care suferiți și va determina cât timp trebuie să luați Algis.
Dacă rinita dumneavoastră alergică este intermitentă (prezenţa simptomelor timp de mai puţin de 4 zile
pe săptămână sau mai puţin de 4 săptămâni), medicul dumneavoastră vă va recomanda o schemă de
tratament care va depinde de evaluarea istoricului bolii dumneavoastră.
Dacă rinita dumneavoastră alergică este persistentă (prezenţa simptomelor timp de 4 zile sau mai mult pe
săptămână şi mai mult de 4 săptămâni), medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament pe o
durată mai lungă.
Pentru urticarie, durata tratamentului poate varia de la pacient la pacient şi de aceea trebuie să urmați
recomandările medicului dumneavoastră.
Algis conţine desloratadină, care este un antihistaminic.
Algis ameliorează simptomele asociate rinitei alergice (inflamaţia mucoasei foselor nazale provocată de
alergie, de exemplu febra fânului sau alergia la praf). Aceste simptome includ strănutul, secreţia
abundentă sau senzaţia de mâncărime nazală, senzaţia de mâncărime la nivelul palatului, precum şi
senzaţia de mâncărime, înroşire sau lăcrimarea ochilor.
Algis este utilizat şi pentru ameliorarea simptomelor asociate urticariei (o afecţiune a pielii provocată de
alergie). Aceste simptome includ senzaţia de mâncărime şi papule urticariene.
Ameliorarea acestor simptome durează o zi întreagă şi vă permite să vă reluaţi activităţile zilnice
normale şi somnul.
Algis este indicat la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi mai mari.
Cum să utilizaţi Algis
Luaţi întotdeauna acest medicament conform indicaţiilor din acest prospect sau indicaţiilor medicului
dumneavoastră sau farmacistului sau asistentei medicale. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu
farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată pentru adulţi şi adolescenţi (cu vârsta de 12 ani şi peste) cîte 1 comprimat zilnic.
Algis se administrează pe cale orală. Înghiţiţi comprimatul întreg, cu apă, cu sau fără alimente.
În ceea ce privește durata tratamentului, medicul dumneavoastră va determina tipul de rinită alergică de
care suferiți și va determina cât timp trebuie să luați Algis.
Dacă rinita dumneavoastră alergică este intermitentă (prezenţa simptomelor timp de mai puţin de 4 zile
pe săptămână sau mai puţin de 4 săptămâni), medicul dumneavoastră vă va recomanda o schemă de
tratament care va depinde de evaluarea istoricului bolii dumneavoastră.
Dacă rinita dumneavoastră alergică este persistentă (prezenţa simptomelor timp de 4 zile sau mai mult pe
săptămână şi mai mult de 4 săptămâni), medicul dumneavoastră vă poate recomanda un tratament pe o
durată mai lungă.
Pentru urticarie, durata tratamentului poate varia de la pacient la pacient şi de aceea trebuie să urmați
recomandările medicului dumneavoastră.
-3%
33.51 MDL
34.55 MDL
INDICAȚII DE UTILIZARE:
Terapie simptomatică afecțiunilor acute și cronice ale căilor respiratorii superioare, însoțite de o tuse uscată:
faringită - laringită (inclusiv laringită "profesională") - traheită - bronșită.
Dozaj si administrare:
Adulților li se prescrie 1 pastilă la fiecare 2 ore, pastilele trebuie absorbite lent în gură. Doza zilnică maximă este de 10 pastile. Cursul tratamentului este de 2-3 săptămâni.
Contraindicații:
hipersensibilitate la componentele medicamentului.
Nu există experiență privind utilizarea clinică a medicamentului la copii (sub 18 ani).
Terapie simptomatică afecțiunilor acute și cronice ale căilor respiratorii superioare, însoțite de o tuse uscată:
faringită - laringită (inclusiv laringită "profesională") - traheită - bronșită.
Dozaj si administrare:
Adulților li se prescrie 1 pastilă la fiecare 2 ore, pastilele trebuie absorbite lent în gură. Doza zilnică maximă este de 10 pastile. Cursul tratamentului este de 2-3 săptămâni.
Contraindicații:
hipersensibilitate la componentele medicamentului.
Nu există experiență privind utilizarea clinică a medicamentului la copii (sub 18 ani).
-3%
45.59 MDL
47 MDL
Proprietatile farmacodinamice:
Xilometazolina este un decongestant topic cu actiune a-adrenomimetica, derivat de imidazolina. Preparatul, aplicat pe mucoasa nazala, constricta vasele sanguine, astfel inlaturind congestia si edemul mucoasei rinofaringiene. Faciliteaza respiratia nazala in rinite.
Actiunea se realizeaza in citeva minute si dureaza citeva ore.
Proprietatile farmacocinetice:
La aplicare topica practic nu se absoarbe.
INDICATII TERAPEUTICE
Rinita in infectii respiratorii acute, rinita alergica acuta, polinoze, sinuzita, otita medie (pentru decongestionarea mucoasei rino-faringiene).
Pregatirea pacientului pentru procedurile diagnostice in meaturile nazale.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Intranazal.
Spray nazal 0,05%:
Flaconul trebuie tinut in asa mod, incit virful aplicator sa fie indreptat in sus. Se agita flaconul. Introducindu-l in meatul nazal, se preseaza rapid si puternic o singura data pe mecanismul de injectare, dupa care imediat se extrage.
Copii de la 2 ani pina la 12 ani: cite 1 pulverizare in fiecare meat nazal- nu mai mult de 2 ori pe zi.
Copii mai mari de 12 ani: cite 1-2 pulverizari in fiecare meat nazal de 3-4 ori pe zi- nu mai mult de 6 ori pe zi.
Spray nazal 0,1%:
Se administreaza numai adultilor si copiilor peste 7 ani: cite 1 pulverizare in fiece meat nazal, de 2-3 ori pe zi- dar nu mai mult de 4 pulverizari pe zi.
Durata tratamentului - nu mai mult de 5 zile.
Reactii adverse:
La administrare frecventa sau prelungita - iritare si/sau uscaciunea mucoasei rino-faringiene, senzatie de usturime, la copii - palpitatii. Rar - greata si cefalee.
CONTRAINDICATII:
Hipersensibilitate la preparat- rinita atrofica- glaucom cu unghi inchis- administrarea timp indelungat a preparatului- administrarea concomitenta cu inhibitorii MAO.
Xilometazolina este un decongestant topic cu actiune a-adrenomimetica, derivat de imidazolina. Preparatul, aplicat pe mucoasa nazala, constricta vasele sanguine, astfel inlaturind congestia si edemul mucoasei rinofaringiene. Faciliteaza respiratia nazala in rinite.
Actiunea se realizeaza in citeva minute si dureaza citeva ore.
Proprietatile farmacocinetice:
La aplicare topica practic nu se absoarbe.
INDICATII TERAPEUTICE
Rinita in infectii respiratorii acute, rinita alergica acuta, polinoze, sinuzita, otita medie (pentru decongestionarea mucoasei rino-faringiene).
Pregatirea pacientului pentru procedurile diagnostice in meaturile nazale.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Intranazal.
Spray nazal 0,05%:
Flaconul trebuie tinut in asa mod, incit virful aplicator sa fie indreptat in sus. Se agita flaconul. Introducindu-l in meatul nazal, se preseaza rapid si puternic o singura data pe mecanismul de injectare, dupa care imediat se extrage.
Copii de la 2 ani pina la 12 ani: cite 1 pulverizare in fiecare meat nazal- nu mai mult de 2 ori pe zi.
Copii mai mari de 12 ani: cite 1-2 pulverizari in fiecare meat nazal de 3-4 ori pe zi- nu mai mult de 6 ori pe zi.
Spray nazal 0,1%:
Se administreaza numai adultilor si copiilor peste 7 ani: cite 1 pulverizare in fiece meat nazal, de 2-3 ori pe zi- dar nu mai mult de 4 pulverizari pe zi.
Durata tratamentului - nu mai mult de 5 zile.
Reactii adverse:
La administrare frecventa sau prelungita - iritare si/sau uscaciunea mucoasei rino-faringiene, senzatie de usturime, la copii - palpitatii. Rar - greata si cefalee.
CONTRAINDICATII:
Hipersensibilitate la preparat- rinita atrofica- glaucom cu unghi inchis- administrarea timp indelungat a preparatului- administrarea concomitenta cu inhibitorii MAO.
-3%
91.18 MDL
94 MDL
Ce este Allergodil şi pentru ce se utilizează
Allergodil conține clorhidrat de azelastină care aparține unui grup de medicamente numite antihistamine.
Antihistaminele funcționează prin prevenirea efectelor histaminelor pe care le produce organismul ca
parte a reacției alergice.
Allergodil este folosit la tratarea rinitei alergice la adulți, adolescenți și copii peste 6 ani. Aceasta
reprezintă o reacție alergică la substanțe cum ar fi, de exemplu, polenul, acarienii din praf sau la părul de
animale.
De obicei te afectează cauzându-ți curgerea nasului, stănutul, mâncărimea sau înfundarea nasului.
Allergodil trebuie să ajute la controlul acestor simptome. Cum să utilizaţi Allergodil
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Allergodil este
destinat administrării nazale.
Important:
Dacă nu sunteţi sigur care este dozajul corect sau cum să folosiți acest medicament, discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și mai mari
• Doza recomandată este de unul sau două pufuri în fiecare nară de două ori pe zi, sau două pufuri
în fiecare nară, o dată pe zi, în funcție de severitatea simptomelor.
• Doza zilnică maximă este de două pufuri în fiecare nară de două ori pe zi.
Copii cu vârstă între 6 și 11 ani:
• Doza recomandată este de o pulverizare în fiecare nară o dată sau de două ori pe zi.
Nu se recomandă utilizarea Allergodil la copiii cu vârsta sub 6 ani, datorită lipsei datelor privind siguranța
și/sau eficacitatea.
Dacă este posibil , ar trebui să folosiți Allergodil în mod regulat până când simptomele dumneavoatră au
dispărut. Dacă întrerupeți utilizarea Allergodil este posibil să vă reapară simptomele.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Aceste efecte includ:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- Un gust neplăcut în gura (mai ales dacă înclinați capul pe spate, atunci când sunt utilizați
spray-ul nazal).
Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):
- Iritație ușoară a interiorului nasului (usturime, mâncărime), strănut și sângerare nazală.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane):
- Gustul neplăcut v-ar putea face să vă simțiți rău. Oboseală (fatigabilitate, epuizare), amețeală,
slăbiciune sau o senzație de somnolență pot apărea, care pot fi, de asemenea, cauzate de boala în
sine.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- O reacție alergică, reacție alergică gravă, erupții cutanate, mâncărime sau urticarie.
4
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Allergodil conține clorhidrat de azelastină care aparține unui grup de medicamente numite antihistamine.
Antihistaminele funcționează prin prevenirea efectelor histaminelor pe care le produce organismul ca
parte a reacției alergice.
Allergodil este folosit la tratarea rinitei alergice la adulți, adolescenți și copii peste 6 ani. Aceasta
reprezintă o reacție alergică la substanțe cum ar fi, de exemplu, polenul, acarienii din praf sau la părul de
animale.
De obicei te afectează cauzându-ți curgerea nasului, stănutul, mâncărimea sau înfundarea nasului.
Allergodil trebuie să ajute la controlul acestor simptome. Cum să utilizaţi Allergodil
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Allergodil este
destinat administrării nazale.
Important:
Dacă nu sunteţi sigur care este dozajul corect sau cum să folosiți acest medicament, discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Adulți și adolescenți cu vârsta de 12 ani și mai mari
• Doza recomandată este de unul sau două pufuri în fiecare nară de două ori pe zi, sau două pufuri
în fiecare nară, o dată pe zi, în funcție de severitatea simptomelor.
• Doza zilnică maximă este de două pufuri în fiecare nară de două ori pe zi.
Copii cu vârstă între 6 și 11 ani:
• Doza recomandată este de o pulverizare în fiecare nară o dată sau de două ori pe zi.
Nu se recomandă utilizarea Allergodil la copiii cu vârsta sub 6 ani, datorită lipsei datelor privind siguranța
și/sau eficacitatea.
Dacă este posibil , ar trebui să folosiți Allergodil în mod regulat până când simptomele dumneavoatră au
dispărut. Dacă întrerupeți utilizarea Allergodil este posibil să vă reapară simptomele.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Aceste efecte includ:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- Un gust neplăcut în gura (mai ales dacă înclinați capul pe spate, atunci când sunt utilizați
spray-ul nazal).
Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 de persoane):
- Iritație ușoară a interiorului nasului (usturime, mâncărime), strănut și sângerare nazală.
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 de persoane):
- Gustul neplăcut v-ar putea face să vă simțiți rău. Oboseală (fatigabilitate, epuizare), amețeală,
slăbiciune sau o senzație de somnolență pot apărea, care pot fi, de asemenea, cauzate de boala în
sine.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
- O reacție alergică, reacție alergică gravă, erupții cutanate, mâncărime sau urticarie.
4
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
-3%
184.74 MDL
190.45 MDL
CE ESTE ACETILCISTEINA ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Acetilcisteina aparţine unei clase de medicamente denumite mucolitice şi este utilizată la fluidizarea
secreţiilor bronşice excesive sau vâscoase din afecţiunile bronşice şi pulmonare acute (bronşită acută,
bronşiectazii, în acutizările bronhopneumopatiei cronice şi în mucoviscidoză). CUM SĂ UTILIZAŢI ACETILCISTEINĂ
Afecţiuni bronşice acute însoţite de tulburări ale secreţiei bronşice
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 7 ani: doza uzuală este de 600 mg acetilcisteină pe zi, în
trei prize a 200 mg la fiecare 8 ore.
Copii cu vârsta între 2 şi 7 ani: doza uzuală este de 400 mg acetilcisteină pe zi, în două prize a 200 mg
la fiecare 12 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani: doza uzuală este de 200 mg acetilcisteină pe zi, în două prize a
100 mg la fiecare 12 ore.
Complicaţii pulmonare ale mucoviscidozei:
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 7 ani: doza uzuală este de 200 - 400 mg acetilcisteină la
fiecare 8 ore.
Copii cu vârsta între 2 şi 7 ani: doza uzuală este 200 mg acetilcisteină la fiecare 8 ore.
Copii cu vârsta sub 2 ani: doza uzuală este 100 - 200 mg acetilcisteină la fiecare 12 ore.
La copii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani, tratamentul se va face sub supravegherea medicală.
Nu luaţi Acetilcisteina mai mult de 5 zile fără recomandarea medicului.
Dacă după 5 zile de tratament starea dumneavoastră sau a copilului dumneavoastră nu s-a ameliorat
sau s-a înrăutăţit, trebuie să vă prezentaţi la medic.
Mod de administrare
Conţinutul unui plic se dizolvă într-un pahar cu apă.
3
Dacă aveţi impresia că efectul Acetilcisteină pulbere pentru soluţie orală este prea puternic sau
prea slab, anunţaţi medicul sau farmacistul. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Acetilcisteină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Foarte rar, au fost raportate reacţii gastro-intestinale (dureri în capul pieptului, vărsături şi diaree).
Acetilcisteina aparţine unei clase de medicamente denumite mucolitice şi este utilizată la fluidizarea
secreţiilor bronşice excesive sau vâscoase din afecţiunile bronşice şi pulmonare acute (bronşită acută,
bronşiectazii, în acutizările bronhopneumopatiei cronice şi în mucoviscidoză). CUM SĂ UTILIZAŢI ACETILCISTEINĂ
Afecţiuni bronşice acute însoţite de tulburări ale secreţiei bronşice
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 7 ani: doza uzuală este de 600 mg acetilcisteină pe zi, în
trei prize a 200 mg la fiecare 8 ore.
Copii cu vârsta între 2 şi 7 ani: doza uzuală este de 400 mg acetilcisteină pe zi, în două prize a 200 mg
la fiecare 12 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani: doza uzuală este de 200 mg acetilcisteină pe zi, în două prize a
100 mg la fiecare 12 ore.
Complicaţii pulmonare ale mucoviscidozei:
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 7 ani: doza uzuală este de 200 - 400 mg acetilcisteină la
fiecare 8 ore.
Copii cu vârsta între 2 şi 7 ani: doza uzuală este 200 mg acetilcisteină la fiecare 8 ore.
Copii cu vârsta sub 2 ani: doza uzuală este 100 - 200 mg acetilcisteină la fiecare 12 ore.
La copii cu vârsta între 1 lună şi 2 ani, tratamentul se va face sub supravegherea medicală.
Nu luaţi Acetilcisteina mai mult de 5 zile fără recomandarea medicului.
Dacă după 5 zile de tratament starea dumneavoastră sau a copilului dumneavoastră nu s-a ameliorat
sau s-a înrăutăţit, trebuie să vă prezentaţi la medic.
Mod de administrare
Conţinutul unui plic se dizolvă într-un pahar cu apă.
3
Dacă aveţi impresia că efectul Acetilcisteină pulbere pentru soluţie orală este prea puternic sau
prea slab, anunţaţi medicul sau farmacistul. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Acetilcisteină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Foarte rar, au fost raportate reacţii gastro-intestinale (dureri în capul pieptului, vărsături şi diaree).
În cadrul tratamentului complex al maladiilor inflamatorii a căilor respiratorii. Doze şi mod de administrare
Preparatul se administrează pe cale orală, după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani: câte 15 ml de 3-4 ori pe zi.
Copii cu vârsta de 4 şi 10 ani: câte 5 ml sirop de 3 ori pe zi.
Siropul este contraindicat copiilor cu vârsta sub 4 ani.
Durata tratamentului: 5-7 zile.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Cardiopatie ischemică.
- Hipertensiune arterială.
- Maladii organice grave ale cordului în faza de decompensare.
- Ateroscleroză.
- Tireotoxicoză.
- Feocromocitom.
- Glaucom.
- Hipertrofia prostatei cu retenţia urinei.
- Insomnie.
- Tratamentul cu inhibitorii MAO (vezi pct. 4.5).
- Copii cu vârsta sub 4 ani.
- Trimestrul I de sarcină (vezi pct. 4.6).
- Perioada de alăptare (vezi pct. 4.6).
https://bit.ly/3fSIdsV
Preparatul se administrează pe cale orală, după mese.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 10 ani: câte 15 ml de 3-4 ori pe zi.
Copii cu vârsta de 4 şi 10 ani: câte 5 ml sirop de 3 ori pe zi.
Siropul este contraindicat copiilor cu vârsta sub 4 ani.
Durata tratamentului: 5-7 zile.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- Cardiopatie ischemică.
- Hipertensiune arterială.
- Maladii organice grave ale cordului în faza de decompensare.
- Ateroscleroză.
- Tireotoxicoză.
- Feocromocitom.
- Glaucom.
- Hipertrofia prostatei cu retenţia urinei.
- Insomnie.
- Tratamentul cu inhibitorii MAO (vezi pct. 4.5).
- Copii cu vârsta sub 4 ani.
- Trimestrul I de sarcină (vezi pct. 4.6).
- Perioada de alăptare (vezi pct. 4.6).
https://bit.ly/3fSIdsV
-3%
50.29 MDL
51.85 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al răcelii, IRVA, inclusiv a gripei (sindrom febril, sindrom algic, rinoree). Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: câte 1 comprimat de 3-4 ori pe zi.
Doza zilnică maximă – 4 comprimate.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
ateroscleroză coronariană pronunţată;
hipertensiune arterială;
diabet zaharat;
administrarea
concomitentă
altor
medicamente
care
conţin
substanţe
active
similare
componentelor RINZA;
administrarea
concomitentă
antidepresivelor
triciclice,
inhibitorilor
monoaminooxidazei
(MAO), beta-adrenoblocantelor;
sarcină, perioada de alăptare;
vârsta sub 15 ani;
alcoolism.
Tratamentul simptomatic al răcelii, IRVA, inclusiv a gripei (sindrom febril, sindrom algic, rinoree). Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Adulţi şi copii cu vârsta peste 15 ani: câte 1 comprimat de 3-4 ori pe zi.
Doza zilnică maximă – 4 comprimate.
Durata tratamentului nu va depăşi 5 zile. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la paracetamol sau oricare dintre componentele medicamentului;
ateroscleroză coronariană pronunţată;
hipertensiune arterială;
diabet zaharat;
administrarea
concomitentă
altor
medicamente
care
conţin
substanţe
active
similare
componentelor RINZA;
administrarea
concomitentă
antidepresivelor
triciclice,
inhibitorilor
monoaminooxidazei
(MAO), beta-adrenoblocantelor;
sarcină, perioada de alăptare;
vârsta sub 15 ani;
alcoolism.
-3%
34.39 MDL
35.45 MDL
Ce este Loratadină și pentru ce se utilizează
Loratadină aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub numele de antihistaminice.
Antihistaminicele ajută la reducerea simptomelor alergiei, împiedicând efectele unei substanţe numită
histamină, care este produsă în corpul nostru.
Loratadină ameliorează simptomatologia asociată rinitelor alergice (de exemplu: febra
fânului), cum ar fi: strănut, secreţie nazală abundentă sau mâncărime la nivelul nasului, usturimi sau
mâncărime la nivelul ochilor.
Loratadină poate fi, de asemenea, utilizat pentru reducerea simptomelor de urticarie
(mâncărime, roşeaţă, precum şi numărul şi dimensiunile erupţiilor apărute pe piele).
Ameliorarea acestor manifestări se menţine pentru întreaga perioadă a zilei şi vă ajută să vă reluaţi
activităţile zilnice obişnuite şi să dormiţi. Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Comprimatele se iau cu un pahar de apă, indiferent de momentul meselor. Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: luaţi 1 comprimat Loratadină o dată pe zi.
La copiii cu vârsta cuprinsă între 2-12 ani: dozarea se face în funcţie de greutatea corporală:
- greutate corporală peste 30 kg: 1 comprimat Loratadină o dată pe zi.
3
- greutate corporală mai mică de 30 kg: comprimatele Loratadină 10 mg nu sunt
recomandate.
Copii cu vârsta sub 2 ani:
Loratadina, substanţa activă din acest medicament, nu este recomandată copiilor sub 2 ani.
Pacienţi cu afecţiuni hepatice severe:
Adulţi şi copii cu greutate corporală mai mare de 30 kg:
Luaţi un comprimat o dată la fiecare două zile cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente. Totuși, trebuie
să vorbiți cu medicul dumneavoastră, cu farmacistul sau cu asistenta medicală înainte de a lua acest
medicament.
Pacienţii vârstnici sau cei cu afectarea funcţiei renale nu necesită reducerea dozei.
Loratadină aparţine unei clase de medicamente cunoscute sub numele de antihistaminice.
Antihistaminicele ajută la reducerea simptomelor alergiei, împiedicând efectele unei substanţe numită
histamină, care este produsă în corpul nostru.
Loratadină ameliorează simptomatologia asociată rinitelor alergice (de exemplu: febra
fânului), cum ar fi: strănut, secreţie nazală abundentă sau mâncărime la nivelul nasului, usturimi sau
mâncărime la nivelul ochilor.
Loratadină poate fi, de asemenea, utilizat pentru reducerea simptomelor de urticarie
(mâncărime, roşeaţă, precum şi numărul şi dimensiunile erupţiilor apărute pe piele).
Ameliorarea acestor manifestări se menţine pentru întreaga perioadă a zilei şi vă ajută să vă reluaţi
activităţile zilnice obişnuite şi să dormiţi. Utilizați întotdeauna acest medicament exact așa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteți sigur.
Comprimatele se iau cu un pahar de apă, indiferent de momentul meselor. Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: luaţi 1 comprimat Loratadină o dată pe zi.
La copiii cu vârsta cuprinsă între 2-12 ani: dozarea se face în funcţie de greutatea corporală:
- greutate corporală peste 30 kg: 1 comprimat Loratadină o dată pe zi.
3
- greutate corporală mai mică de 30 kg: comprimatele Loratadină 10 mg nu sunt
recomandate.
Copii cu vârsta sub 2 ani:
Loratadina, substanţa activă din acest medicament, nu este recomandată copiilor sub 2 ani.
Pacienţi cu afecţiuni hepatice severe:
Adulţi şi copii cu greutate corporală mai mare de 30 kg:
Luaţi un comprimat o dată la fiecare două zile cu un pahar cu apă, cu sau fără alimente. Totuși, trebuie
să vorbiți cu medicul dumneavoastră, cu farmacistul sau cu asistenta medicală înainte de a lua acest
medicament.
Pacienţii vârstnici sau cei cu afectarea funcţiei renale nu necesită reducerea dozei.
Ce este Bronolac şi pentru ce se utilizează
Ambroxolul,
substanţa
activă
Bronolac,
măreşte
secreţia
mucus
căile
respiratorii,
facilitează expectoraţia şi uşurează tusea.
Bronolac este indicat ca secretolitic în tratamentul afecţiunilor bronşice acute şi episoadelor de
acutizare ale bronhopneumopatiei sau ale altor afecţiuni bronhopulmonare cronice asociate cu
secreţie anormală de mucus şi afectare a transportului mucusului. Cum să luați Bronolac
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este:
Copii: se recomandă următoarele doze în funcţie de gravitatea afecţiunii:
Copii între 6 – 12 ani: 5 ml sirop Bronolac de 2 –3 ori pe zi.
Copii între 2 – 6 ani: 2,5 ml sirop Bronolac de 3 ori pe zi.
Copii între 1 – 2 ani: 2,5 ml sirop Bronolac de 2 ori pe zi.
Adulţi şi adolescenţi (copii peste 12 ani): doza recomandată este de 10 ml sirop Bronolac de 3 ori
pe zi.
Pentru adulţi este disponibil şi se recomandă utilizarea Bronolac 30 mg/ml, sirop.
Dacă simptomele dumneavoastră nu s-au ameliorat după tratamentul cu Bronolac pentru afecţiuni
respiratorii acute, trebuie să vă consultaţi medicul.
Bronolac poate fi administrat cu sau fără alimente.
Bronolac nu trebuie utilizat mai mult de 4 - 5 zile fără recomandarea medicului.
Utilizarea la copii
Bronolac sirop se va administra la copii cu vârsta sub 2 ani numai sub supravegherea unui medic.
Dacă luați mai mult Bronolac decât trebuie
Dacă
luați
mult
decât
trebuie
Bronolac,
cereţi
sfatul
medicului
dumneavoastră
farmacistului. Până în prezent nu au fost descrise efecte datorate supradozajului la om. Pe baza
raportărilor unor cazuri de supradozaj accidental sau/şi din greşeli de administrare, simptomele
observate sunt similare cu reacţiile adverse cunoscute ale Bronolac la doze recomandate şi dacă
apar, se va administra tratament simptomatic.
Dacă uitaţi să luați Bronolac
Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi una imediat ce vă aduceţi aminte, dar nu luaţi o doză dublă pentru a
compensa doza uitată. Luaţi apoi următoarea doză ca de obicei.
Dacă încetaţi să luați Bronolac
Bronolac trebuie luat numai atunci când este nevoie si trebuie întrerupt după îmbunătăţirea stării de
sănătate.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Ambroxolul,
substanţa
activă
Bronolac,
măreşte
secreţia
mucus
căile
respiratorii,
facilitează expectoraţia şi uşurează tusea.
Bronolac este indicat ca secretolitic în tratamentul afecţiunilor bronşice acute şi episoadelor de
acutizare ale bronhopneumopatiei sau ale altor afecţiuni bronhopulmonare cronice asociate cu
secreţie anormală de mucus şi afectare a transportului mucusului. Cum să luați Bronolac
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată este:
Copii: se recomandă următoarele doze în funcţie de gravitatea afecţiunii:
Copii între 6 – 12 ani: 5 ml sirop Bronolac de 2 –3 ori pe zi.
Copii între 2 – 6 ani: 2,5 ml sirop Bronolac de 3 ori pe zi.
Copii între 1 – 2 ani: 2,5 ml sirop Bronolac de 2 ori pe zi.
Adulţi şi adolescenţi (copii peste 12 ani): doza recomandată este de 10 ml sirop Bronolac de 3 ori
pe zi.
Pentru adulţi este disponibil şi se recomandă utilizarea Bronolac 30 mg/ml, sirop.
Dacă simptomele dumneavoastră nu s-au ameliorat după tratamentul cu Bronolac pentru afecţiuni
respiratorii acute, trebuie să vă consultaţi medicul.
Bronolac poate fi administrat cu sau fără alimente.
Bronolac nu trebuie utilizat mai mult de 4 - 5 zile fără recomandarea medicului.
Utilizarea la copii
Bronolac sirop se va administra la copii cu vârsta sub 2 ani numai sub supravegherea unui medic.
Dacă luați mai mult Bronolac decât trebuie
Dacă
luați
mult
decât
trebuie
Bronolac,
cereţi
sfatul
medicului
dumneavoastră
farmacistului. Până în prezent nu au fost descrise efecte datorate supradozajului la om. Pe baza
raportărilor unor cazuri de supradozaj accidental sau/şi din greşeli de administrare, simptomele
observate sunt similare cu reacţiile adverse cunoscute ale Bronolac la doze recomandate şi dacă
apar, se va administra tratament simptomatic.
Dacă uitaţi să luați Bronolac
Dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi una imediat ce vă aduceţi aminte, dar nu luaţi o doză dublă pentru a
compensa doza uitată. Luaţi apoi următoarea doză ca de obicei.
Dacă încetaţi să luați Bronolac
Bronolac trebuie luat numai atunci când este nevoie si trebuie întrerupt după îmbunătăţirea stării de
sănătate.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
-3%
35.89 MDL
37 MDL
"Teopek" (300 mg), a cărui instrucțiuni de utilizare sunt prezentate în acest articol, sunt tabletele rotunde albe de formă rotundă, ambalate într-un ambalaj cu blistere.
Principalul ingredient activ al medicamentului este teofilina. Concentrația sa într-o singură tabletă de această formă a medicamentului este de 300 mg.
Cum funcționează acest medicament?
În acțiunea sa farmacologică, teofilina, care este un derivat al purinei, are un efect inhibitor asupra fosfodiesterazei. Ingredientul activ al medicamentului blochează receptorii purinici specifici, stimulează acumularea de cAMP în depozitele de țesut, reduce capacitatea țesutului muscular neted de a reduce, reduce cantitatea de ioni de calciu liber care migrează prin membranele celulare.
Efectul vasodilatator marcat al administrării medicamentului "Teopek" (300 mg). Instrucțiunile de utilizare descriu această proprietate ca efect asupra vaselor de sânge periferice. Teofilina sporește trecerea sângelui prin sistemul renal, ajută la relaxarea mușchilor netezi ai bronhiilor și a vaselor de sânge. De asemenea, efectul acestui ingredient activ este caracterizat ca un diuretic moderat. Teofilina previne eliberarea și eliberarea de substanțe care provoacă un răspuns alergic și, de asemenea, sporește stabilitatea membranelor celulelor mastocite. Dacă pacientul are hipokaliemie, substanța activă intensifică ventilarea plămânilor.
Teofilina ajută la normalizarea funcționării organelor respiratorii, activând centrul corespunzător al creierului, ca urmare a faptului că sângele este mai bine saturat cu oxigen și concentrația de dioxid de carbon scade. Medicamentul "Teopek" are un efect stimulativ asupra diafragmei, determinând reducerea acestuia. De asemenea, crește valoarea indexului de clearance-ul mucociliar, intensifică activitatea mușchilor respiratori și intercostali.
Teofilina normalizează microcirculația sângelui, reduce formarea cheagurilor de sânge, inhibă un factor specific și elimină agregarea celulelor plachetare. De asemenea, medicamentul îmbunătățește calitatea reologică a sângelui, crește rezistența celulelor roșii din sânge la factorii care deformează.
"Teopek" (300 mg) ajută la reducerea presiunii globale în cercul mic de circulație a sângelui și, de asemenea, reduce rezistența vaselor de sânge în sistemul pulmonar. Ca urmare, tonul integrității pielii, rinichilor și creierului scade. Ca urmare a administrării teofilinei, se observă o stimulare a fluxului sanguin coronarian, o activitate cardiacă crescută, o creștere a cererii de oxigen pentru celulele miocardice, creșterea pulsului și creșterea forței contracțiilor inimii.
Farmacocinetica și farmacodinamica medicamentului
După ce pacientul a luat o pilulă cu teofilină, această substanță este complet absorbită din tractul gastro-intestinal. Alimentele consumate afectează rata de absorbție a medicamentului, dar clearance-ul și gradul de absorbție rămân neschimbate. 40% din substanța activă se leagă de proteinele plasmatice. Metabolizarea teofilinei are loc în ficat prin izoenzimele citocromului P450.
Excreția metaboliților sub formă activă se efectuează cu ajutorul rinichilor, cu toate acestea, 10% din medicament este eliminat în forma sa originală. Unii factori au un efect semnificativ asupra metabolismului teofilinei. Fumatul, luând anumite medicamente, caracteristicile dietei, comorbiditățile, vârsta pot face ajustări în schimbul de substanță activă din corpul uman. Reducerea clearance-ului teofilinei este observată la edem pulmonar, patologie hepatică, COPD, precum și la insuficiența cardiacă.
Cui se arată recepția acestui instrument?
Există anumite condiții în care este indicată utilizarea Teopek (300 mg). Instrucțiunile de utilizare solicită următoarele boli:
bronșita obstructivă cronică;
somn apnee;
emfizem;
astm bronșic;
hipertensiune pulmonară;
pulmonar inima.
De asemenea, medicamentul "Teopek", al cărui comentariu este pozitiv, poate fi utilizat în combinație cu alte medicamente în tratamentul edemului renal.
Pacienții observă eficiența ridicată a acestui instrument și acceptabilitatea acestuia pentru tratamentul bolilor sistemului respirator.
Contraindicații
Cu toate acestea, acest medicament nu poate fi folosit de fiecare persoană, datorită faptului că instrumentul are o serie de avertismente. Contraindicațiile "Teopek" au următoarele:
hemoragie;
epilepsie;
sângerare din tractul digestiv din istorie;
ulcere în organele digestive;
tahicardii de severitate ridicată;
hipertensiune sau hipotensiune arterială;
hipersensibilitate;
gastrită, însoțită de aciditate ridicată;
vârsta copiilor până la 12 ani.
Dacă este prezent cel puțin unul dintre aceste sindroame sau condiții, este necesar să refuzați să luați medicamentul cu teofilină.
Efecte secundare
Există un grup destul de extins de efecte secundare de la administrarea medicamentului "Teopek" (300 mg). Instrucțiunile de utilizare le separă prin manifestarea sistemului:
tulburări ale sistemului nervos: dureri de cap și amețeli, tulburări de somn, stare agitată, anxietate crescută și iritabilitate, tremor;
disfuncții ale inimii și vaselor de sânge: tahicardie, aritmie, hipotensiune arterială, atacuri anginoase crescute, cardiogenie;
întreruperea funcționării normale a tractului digestiv: greață, gastralgie, vărsături, arsuri la stomac, reflux, ulcerații agravante, diaree, scăderea poftei de mâncare;
manifestări ale reacțiilor alergice: erupție cutanată, condiții febrile, mâncărime;
printre alte reacții adverse de la administrarea medicamentelor, tahipnee, albuminurie, creșterea diurezei, dureri de stern, hematurie, înroșirea feței, transpirație excesivă, hipoglicemie.
Cum să luați drogul?
Remediile pentru bronșită, cum ar fi Teopek, sunt prescrise numai de medicul curant și doza lor este selectată individual. În medie, noma de teofilină zilnică este de 400 mg. Dacă pacientul tolerează bine medicamentul, după 2-3 zile de la prima doză a medicamentului, volumul este crescut cu 25% și apoi la discreția medicului.
La administrarea medicamentului din bronșita "Teopek" într-o doză zilnică mai mică de 900 mg, nu este necesară monitorizarea conținutului de teofilină în sângele pacientului. Dacă se observă manifestarea intoxicației, este urgent necesar să se stabilească controlul nivelului concentrației principalului ingredient activ în sânge. Cei mai buni indicatori sunt considerați 10-20 mg per ml. Dacă conținutul teofilinei în sângele pacientului este mai mare decât normal, atunci se observă dezvoltarea reacțiilor negative ale corpului. În acest caz, este necesară reducerea dozei de medicament și efectul terapeutic va slăbi.
Se poate produce o supradoză?
Medicamentele bronhodilatatoare, cum ar fi Teopek, pot provoca tulburări grave ale funcțiilor organismului în caz de supradozaj. Cu un aport zilnic ajustat incorect al acestui medicament, pot apărea următoarele manifestări:
apetit scăzut;
insomnie;
diaree;
ventricular aritmii;
tahicardie;
sângerarea sistemului digestiv;
tahipnee;
tremor;
anxietate;
hiperemia pielii;
creșterea excitabilității;
frica de lumină;
vărsături de sânge.
Principalul ingredient activ al medicamentului este teofilina. Concentrația sa într-o singură tabletă de această formă a medicamentului este de 300 mg.
Cum funcționează acest medicament?
În acțiunea sa farmacologică, teofilina, care este un derivat al purinei, are un efect inhibitor asupra fosfodiesterazei. Ingredientul activ al medicamentului blochează receptorii purinici specifici, stimulează acumularea de cAMP în depozitele de țesut, reduce capacitatea țesutului muscular neted de a reduce, reduce cantitatea de ioni de calciu liber care migrează prin membranele celulare.
Efectul vasodilatator marcat al administrării medicamentului "Teopek" (300 mg). Instrucțiunile de utilizare descriu această proprietate ca efect asupra vaselor de sânge periferice. Teofilina sporește trecerea sângelui prin sistemul renal, ajută la relaxarea mușchilor netezi ai bronhiilor și a vaselor de sânge. De asemenea, efectul acestui ingredient activ este caracterizat ca un diuretic moderat. Teofilina previne eliberarea și eliberarea de substanțe care provoacă un răspuns alergic și, de asemenea, sporește stabilitatea membranelor celulelor mastocite. Dacă pacientul are hipokaliemie, substanța activă intensifică ventilarea plămânilor.
Teofilina ajută la normalizarea funcționării organelor respiratorii, activând centrul corespunzător al creierului, ca urmare a faptului că sângele este mai bine saturat cu oxigen și concentrația de dioxid de carbon scade. Medicamentul "Teopek" are un efect stimulativ asupra diafragmei, determinând reducerea acestuia. De asemenea, crește valoarea indexului de clearance-ul mucociliar, intensifică activitatea mușchilor respiratori și intercostali.
Teofilina normalizează microcirculația sângelui, reduce formarea cheagurilor de sânge, inhibă un factor specific și elimină agregarea celulelor plachetare. De asemenea, medicamentul îmbunătățește calitatea reologică a sângelui, crește rezistența celulelor roșii din sânge la factorii care deformează.
"Teopek" (300 mg) ajută la reducerea presiunii globale în cercul mic de circulație a sângelui și, de asemenea, reduce rezistența vaselor de sânge în sistemul pulmonar. Ca urmare, tonul integrității pielii, rinichilor și creierului scade. Ca urmare a administrării teofilinei, se observă o stimulare a fluxului sanguin coronarian, o activitate cardiacă crescută, o creștere a cererii de oxigen pentru celulele miocardice, creșterea pulsului și creșterea forței contracțiilor inimii.
Farmacocinetica și farmacodinamica medicamentului
După ce pacientul a luat o pilulă cu teofilină, această substanță este complet absorbită din tractul gastro-intestinal. Alimentele consumate afectează rata de absorbție a medicamentului, dar clearance-ul și gradul de absorbție rămân neschimbate. 40% din substanța activă se leagă de proteinele plasmatice. Metabolizarea teofilinei are loc în ficat prin izoenzimele citocromului P450.
Excreția metaboliților sub formă activă se efectuează cu ajutorul rinichilor, cu toate acestea, 10% din medicament este eliminat în forma sa originală. Unii factori au un efect semnificativ asupra metabolismului teofilinei. Fumatul, luând anumite medicamente, caracteristicile dietei, comorbiditățile, vârsta pot face ajustări în schimbul de substanță activă din corpul uman. Reducerea clearance-ului teofilinei este observată la edem pulmonar, patologie hepatică, COPD, precum și la insuficiența cardiacă.
Cui se arată recepția acestui instrument?
Există anumite condiții în care este indicată utilizarea Teopek (300 mg). Instrucțiunile de utilizare solicită următoarele boli:
bronșita obstructivă cronică;
somn apnee;
emfizem;
astm bronșic;
hipertensiune pulmonară;
pulmonar inima.
De asemenea, medicamentul "Teopek", al cărui comentariu este pozitiv, poate fi utilizat în combinație cu alte medicamente în tratamentul edemului renal.
Pacienții observă eficiența ridicată a acestui instrument și acceptabilitatea acestuia pentru tratamentul bolilor sistemului respirator.
Contraindicații
Cu toate acestea, acest medicament nu poate fi folosit de fiecare persoană, datorită faptului că instrumentul are o serie de avertismente. Contraindicațiile "Teopek" au următoarele:
hemoragie;
epilepsie;
sângerare din tractul digestiv din istorie;
ulcere în organele digestive;
tahicardii de severitate ridicată;
hipertensiune sau hipotensiune arterială;
hipersensibilitate;
gastrită, însoțită de aciditate ridicată;
vârsta copiilor până la 12 ani.
Dacă este prezent cel puțin unul dintre aceste sindroame sau condiții, este necesar să refuzați să luați medicamentul cu teofilină.
Efecte secundare
Există un grup destul de extins de efecte secundare de la administrarea medicamentului "Teopek" (300 mg). Instrucțiunile de utilizare le separă prin manifestarea sistemului:
tulburări ale sistemului nervos: dureri de cap și amețeli, tulburări de somn, stare agitată, anxietate crescută și iritabilitate, tremor;
disfuncții ale inimii și vaselor de sânge: tahicardie, aritmie, hipotensiune arterială, atacuri anginoase crescute, cardiogenie;
întreruperea funcționării normale a tractului digestiv: greață, gastralgie, vărsături, arsuri la stomac, reflux, ulcerații agravante, diaree, scăderea poftei de mâncare;
manifestări ale reacțiilor alergice: erupție cutanată, condiții febrile, mâncărime;
printre alte reacții adverse de la administrarea medicamentelor, tahipnee, albuminurie, creșterea diurezei, dureri de stern, hematurie, înroșirea feței, transpirație excesivă, hipoglicemie.
Cum să luați drogul?
Remediile pentru bronșită, cum ar fi Teopek, sunt prescrise numai de medicul curant și doza lor este selectată individual. În medie, noma de teofilină zilnică este de 400 mg. Dacă pacientul tolerează bine medicamentul, după 2-3 zile de la prima doză a medicamentului, volumul este crescut cu 25% și apoi la discreția medicului.
La administrarea medicamentului din bronșita "Teopek" într-o doză zilnică mai mică de 900 mg, nu este necesară monitorizarea conținutului de teofilină în sângele pacientului. Dacă se observă manifestarea intoxicației, este urgent necesar să se stabilească controlul nivelului concentrației principalului ingredient activ în sânge. Cei mai buni indicatori sunt considerați 10-20 mg per ml. Dacă conținutul teofilinei în sângele pacientului este mai mare decât normal, atunci se observă dezvoltarea reacțiilor negative ale corpului. În acest caz, este necesară reducerea dozei de medicament și efectul terapeutic va slăbi.
Se poate produce o supradoză?
Medicamentele bronhodilatatoare, cum ar fi Teopek, pot provoca tulburări grave ale funcțiilor organismului în caz de supradozaj. Cu un aport zilnic ajustat incorect al acestui medicament, pot apărea următoarele manifestări:
apetit scăzut;
insomnie;
diaree;
ventricular aritmii;
tahicardie;
sângerarea sistemului digestiv;
tahipnee;
tremor;
anxietate;
hiperemia pielii;
creșterea excitabilității;
frica de lumină;
vărsături de sânge.
Athomer Propolis Spray – spray nazal pe bază de apă de mare sterilă, nediluată, izotonică din Marea Egee avînd în componența sa oligoelemente naturale și extract de propolis. Apa de mare curăță delicat nasul, favorizează fluidizarea mucoasei nazale și menținerea unei stări fiziologice normale a acesteia. Propolisul exercită o funcție calmantă și emolientă, facilitează decongestionarea cavității nazale și posedă o acțiune antiseptică moderată.
Forma farmaceutică:
Spray nazal Athomer Propolis Spary 150 ml (1050 doze) cu dispersor și capac de protecție.
Compoziție: apă de mare sterilă izotonică cu propolis, 0,5% soluție apoasă. Apa de mare sterilă conține complexul necesar de oligoelemente, inclusiv: clor, sodiu, calciu, magneziu, potasiu.
INDICAŢII:
În caz de congestie nazală cauzată de boli respiratorii.
Pentru igienizarea și curățarea căilor nazale de mucus, alergeni, impurități și praf, precum și pentru diluarea și eliminarea secrețiilor, ceea ce previne infecțiile otorinolaringologice, bronșita și alte deficiențe ale căilor respiratorii.
Pentru hidratarea mucoasei nazale a persoanelor ce se află timp îndelungat în încăperi cu încălzire sau/și aer condiționat.
Drept soluție cu scop profilactic împotriva infecțiilor care se transmit pe cale aeriană prin picături sau particule.
Acțiunile de bază:
Curăță cavitatea nazală de mucus, alergeni, praf și impurități.
Decongestionează nasul
Hidratează mucoasa nazală
Proprietățile de bază:
Poate fi administrat atît copiilor cu vîrsta de la 1 an, cît și adulților.
Produs absolut natural obținut din Marea Egee a Greciei. 100% apă de mare, fără a fi adăugată apă distilată. Datorită tehnologiei electrodializei are loc obținerea unei soluții izotone fără pierderea microelementelor valoroase a apei de mare și este posibilă păstrarea tuturor proprietăților curative ale cesteia.
Extractul natural de propolis nu provoacă alergii drept urmare a curățirii de ceară și polen a acestuia.
Nu provoacă dependență.
Nu conține gaze propulsoare, conservanți și coloranți.
Mod de administrare:
Se introduce capul distribuitorului în nară și se apasă ușor pe marginea lui. Este recomandată efectuarea a cel puțin 4 apăsari a dispersorului în fiecare nară pînă la 4 ori pe zi; cu scop profilactic- 1-2 dispersări pe zi.
Contraindicații Este contraindicat în caz de hipersensibilitate la componentele preparatului.
Atenționări și precauții speciale de utilizare Preparatul este predestinat doar pentru utilizare externă. Folosirea capului dispersorului de către mai multe persoane mărește riscul transmiterii infecției. Nu este recomandat copiilor sub vîrsta de 1 an.
Forma farmaceutică:
Spray nazal Athomer Propolis Spary 150 ml (1050 doze) cu dispersor și capac de protecție.
Compoziție: apă de mare sterilă izotonică cu propolis, 0,5% soluție apoasă. Apa de mare sterilă conține complexul necesar de oligoelemente, inclusiv: clor, sodiu, calciu, magneziu, potasiu.
INDICAŢII:
În caz de congestie nazală cauzată de boli respiratorii.
Pentru igienizarea și curățarea căilor nazale de mucus, alergeni, impurități și praf, precum și pentru diluarea și eliminarea secrețiilor, ceea ce previne infecțiile otorinolaringologice, bronșita și alte deficiențe ale căilor respiratorii.
Pentru hidratarea mucoasei nazale a persoanelor ce se află timp îndelungat în încăperi cu încălzire sau/și aer condiționat.
Drept soluție cu scop profilactic împotriva infecțiilor care se transmit pe cale aeriană prin picături sau particule.
Acțiunile de bază:
Curăță cavitatea nazală de mucus, alergeni, praf și impurități.
Decongestionează nasul
Hidratează mucoasa nazală
Proprietățile de bază:
Poate fi administrat atît copiilor cu vîrsta de la 1 an, cît și adulților.
Produs absolut natural obținut din Marea Egee a Greciei. 100% apă de mare, fără a fi adăugată apă distilată. Datorită tehnologiei electrodializei are loc obținerea unei soluții izotone fără pierderea microelementelor valoroase a apei de mare și este posibilă păstrarea tuturor proprietăților curative ale cesteia.
Extractul natural de propolis nu provoacă alergii drept urmare a curățirii de ceară și polen a acestuia.
Nu provoacă dependență.
Nu conține gaze propulsoare, conservanți și coloranți.
Mod de administrare:
Se introduce capul distribuitorului în nară și se apasă ușor pe marginea lui. Este recomandată efectuarea a cel puțin 4 apăsari a dispersorului în fiecare nară pînă la 4 ori pe zi; cu scop profilactic- 1-2 dispersări pe zi.
Contraindicații Este contraindicat în caz de hipersensibilitate la componentele preparatului.
Atenționări și precauții speciale de utilizare Preparatul este predestinat doar pentru utilizare externă. Folosirea capului dispersorului de către mai multe persoane mărește riscul transmiterii infecției. Nu este recomandat copiilor sub vîrsta de 1 an.
-3%
182.36 MDL
188 MDL