Oncologie

Indicatii: Metotrexat prezinta o specificitate deosebit de ridicata fata de corioepiteliom, in care asigura un procent ridicat de vindecari, chiar in stadii avansate. Mai este indicat in limfosarcoame (in special la copii), in unele tumori inoperabile ale capului si gatului, de asemenea, in mycosis fungoides.
Poate fi folosit ca paleativ in leucemia acuta si subacuta, cu efecte dintre cele mai favorabile in leucemia limfoblastica acuta, in particular in meningitele leucemice, in special la copii (administrat intratecal).
Dupa administrare orala, in doze mici, metotrexat este rapid absorbit din tractul gastrointestinal. Dozele mai mari sunt mai putin bine absorbite. Prin administrare parenterala este complet si rapid absorbit. Substanta se elimina la nivel renal, in proportie de aprox. 80% in 24 de ore. Administrarea repetata a preparatului mareste remanenta sanguina a acestuia, ca urmare a unei acumulari in tesuturi. Metotrexat nu traverseaza, practic, bariera hematoencefalica, dar prin administrare intrarahidiana, se pot realiza concentratii ridicate in lichidul cefalo-rahidian.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.


Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.

Efecte secundare: Reactii ale pielii (rash eritematos, prurit, urticarie, fotodermatoza, depigmentare, alopecie, acnee), ale sangelui (deprimarea maduvei hematogene, leucopenie, trombopenie, anemie, hipogamaglobulinemie, sangerari cu sediu variabil, septicemie), ale aparatului digestiv (gingivite, faringite, stomatite, anorexie, varsaturi, diaree, hematemeza, melena, ulceratii gastrointestinale sangerande, enterite, modificari toxice ale ficatului), ale aparatului uro-genital (insuficienta renala, azotemie, cistita, hematurie; ovogeneza si spermatogeneza imperfecta, oligospermie tranzitorie, dismenoree, sterilitate, nefropatii grave) si ale sistemului nervos central (cefalee, ameteli, tulburari vizuale, afazie, hemipareza, convulsii dupa administrarea intrarahidiana. De remarcat este faptul ca fenomenele toxice ale produsului debuteaza mai ales prin stomatita, gingivite si diaree. Ca antidot se administreaza per os sau intravenos leucovorina.

Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.

Indicatii: Metotrexat prezinta o specificitate deosebit de ridicata fata de corioepiteliom, in care asigura un procent ridicat de vindecari, chiar in stadii avansate. Mai este indicat in limfosarcoame (in special la copii), in unele tumori inoperabile ale capului si gatului, de asemenea, in mycosis fungoides.
Poate fi folosit ca paleativ in leucemia acuta si subacuta, cu efecte dintre cele mai favorabile in leucemia limfoblastica acuta, in particular in meningitele leucemice, in special la copii (administrat intratecal).
Dupa administrare orala, in doze mici, metotrexat este rapid absorbit din tractul gastrointestinal. Dozele mai mari sunt mai putin bine absorbite. Prin administrare parenterala este complet si rapid absorbit. Substanta se elimina la nivel renal, in proportie de aprox. 80% in 24 de ore. Administrarea repetata a preparatului mareste remanenta sanguina a acestuia, ca urmare a unei acumulari in tesuturi. Metotrexat nu traverseaza, practic, bariera hematoencefalica, dar prin administrare intrarahidiana, se pot realiza concentratii ridicate in lichidul cefalo-rahidian.
Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.
Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.


Contraindicatii: Femei gravide, deoarece poate genera anomalii congenitale; tulburari functionale hepatice sau renale, precum si in cazurile de afectare a maduvei hematogene.

Efecte secundare: Reactii ale pielii (rash eritematos, prurit, urticarie, fotodermatoza, depigmentare, alopecie, acnee), ale sangelui (deprimarea maduvei hematogene, leucopenie, trombopenie, anemie, hipogamaglobulinemie, sangerari cu sediu variabil, septicemie), ale aparatului digestiv (gingivite, faringite, stomatite, anorexie, varsaturi, diaree, hematemeza, melena, ulceratii gastrointestinale sangerande, enterite, modificari toxice ale ficatului), ale aparatului uro-genital (insuficienta renala, azotemie, cistita, hematurie; ovogeneza si spermatogeneza imperfecta, oligospermie tranzitorie, dismenoree, sterilitate, nefropatii grave) si ale sistemului nervos central (cefalee, ameteli, tulburari vizuale, afazie, hemipareza, convulsii dupa administrarea intrarahidiana. De remarcat este faptul ca fenomenele toxice ale produsului debuteaza mai ales prin stomatita, gingivite si diaree. Ca antidot se administreaza per os sau intravenos leucovorina.

Mod de administrare: Parenteral: intramuscular, intravenos, intraarterial si intratumoral. Tratamentul initial se aplica numai la bolnavi spitalizati, sub control zilnic riguros al tabloului sanguin. In corioepiteliom (si in tumorile trofoblastice inrudite) se utilizeaza serii de tratament de cate 5 zile, administrandu-se zilnic cate 5-10 mg (doza totala 25-50 mg) in injectii intramusculare. Curele se repeta, la nevoie, la interval de 7-12 zile. In leucemii, doza unica la copiii mici este de 1,25-2,5 mg: la copii mai mari 2,5-5 mg iar la adulti 5-10 mg; aceste doze se administreaza de 3-6 ori pe saptamana in functie de toleranta individuala si de gravitatea bolii. Metotrexat poate fi injectat intravenos, in special la copiii care au prezentat rezistenta la terapia orala cu metotrexat. In meningitele leucemice se administreaza intratecal, 0,2-0,4 mg/kg corp, o singura data sau de mai multe ori, la interval de 2-7 zile, pana la normalizarea citologiei lichidiene. Posologia este limitata de raspunsul la dozele preliminare si de fenomele nervoase ce pot sa apara. Dozele mari pot provoca convulsii. In limfoamele maligne ne-Hodgkiniene se administreaza 3 g/m2 la intervale de o luna. Tratamentul va fi asociat cu o hiperhidratare alcalina si administrare de acid folinic: 15-50 mg la 6 ore timp de 3 zile in cure bilunare sau lunare. Alte tumori solide: 40-50 mg/m2 la o saptamana sau o luna. Doze de 300 mg - 10 g/m2 sunt uneori utilizate, dar numai cu administrare concomitenta de acid folinic si asigurarea unei hiperdiureze alcaline (in servicii foarte specializate). Dozarea metotrexatului sanguin poate fi util in conduita tratamentului. In cazul tratamentelor intraarteriale, se pot administra 25-50 mg de metotrexat in 24 ore diluat in 1000 ml sau 1500 ml ser fiziologic sau solutie de glucoza 5% la interval de 3 zile, numarul administrarilor fiind in functie de toleranta. In cazul administrarii unor doze mai mari de metotrexat, se foloseste ca antidot leucovorina, care se injecteaza concomitent intramuscular, in doze echivalente cu 1/3-1/2 din doza de Metotrexat administrata. Se recomanda ca prima administrare a leucovorinei sa se faca la maximum 4 ore dupa administrarea solutiei de metotrexat. Prepararea solutiei: solutia injectabila se prepara introducand in flaconul de metotrexat 5 ml apa distilata sterila (pentru injectii), iar in flaconul de 50 mg metotrexat se adauga 5 ml apa distilata. Daca apare un precipitat, solutia nu se mai foloseste. Oral: in coriocarcinoame, se efectueaza in mod uzual o cura de 2,5-10 mg/zi (1-4 comprimate), timp de 5 zile. In leucemii, doza pentru copii mici este de 2,5 mg/zi, pentru copii mai mari de 2,5-5 mg/zi si pentru adulti de 5-10 mg/zi, repetata de 3-6 ori pe saptamana, dupa toleranta individuala si gravitatea bolii.

Indicații Tamoxifen, comprimate filmate:
Carcinom mamar metastazat; terapia carcinomului mamar. Contraindicații:
Este contraindicat sa se administreze Tamoxifen 10 Hexal in timpul sarcinii. Mai jos se descriu situatiile cand, in anumite conditii si numai cu deosebita atentie se poate administra Tamoxifen 10 Hexal. De aceea trebuie sa consultati medicul dvs. Acest lucru este valabil chiar si in cazul in care, anterior, ati utilizat acest medicament. La o reducere masiva a trombocitelor (trombocitopenie) si a leucocitelor (leucopenie) cat si cazul cresterii nivelului calciului seric se va administra Tamoxifen 10 Hexal numai sub rezerva evaluarii relatiei beneficiu/risc. Daca se prescrie Tamoxifen 10 Hexal in aceste conditii, este necesar o supraveghere medicala deosebita. Administrare Tamoxifen 10 mg, comprimate filmate:
Urmatoarele indicatii vor fi respectate, daca medicul dvs. nu va recomanda altfel. Va rugam sa respectati informatiile de utilizare, pentru ca actiunea medicamentului Tamoxifen 10 Hexal sa fie cea scontata. In general doza se situeaza intre 2-4 comprimate filmate pe zi (20-40 mg tamoxifen). In terapia de durata se recomanda cate 3 comprimate filmate zilnic (30 mg tamoxifen) ca doza uzuala. Comprimatele filmate se vor lua nemestecate cu putin lichid dimineata si seara in timpul mesei. Tratamentul cu Tamoxifen 10 Hexal este de lunga durata. Durata acestuia o decide medicul curant.

Indicații terapeutice
- Antireumatic: artrita reumatoidă activă la pacienții adulți

- Antipsoriatic: psoriazis invalidant recalcitrant sever, care nu răspunde în mod adecvat la alte forme de terapie, cum ar fi fototerapia, PUVA și retinoizii, și artrita psoriazică severă la pacienții adulți

- Citostatic : Terapie de întreținere în leucemia limfoblastică acută. Doze și mod de administrare
Metotrexatul trebuie prescris numai de către medici cu experiență în utilizarea metotrexatului și cu o înțelegere deplină a riscurilor terapiei cu metotrexat.Medicul trebuie să se asigure că pacienții sau îngrijitorii acestora vor putea respecta regimul o dată pe săptămână.

Trebuie subliniat în mod explicit pacientului că pentru terapia bolilor reumatice, psoriazisul sau artrita psoriazică severă se administrează metotrexat doar o dată pe săptămână.

Medicul de prescripție medicală trebuie să specifice ziua de administrare pe rețetă.

Eliminarea metotrexatului este redusă la pacienții cu un al treilea spațiu de distribuție (ascită, revărsături pleurale). Acești pacienți necesită o monitorizare deosebit de atentă a toxicității și necesită reducerea dozei sau, în unele cazuri, întreruperea administrării metotrexatului (vezi pct. 5.2 și 4.4).

Artrita reumatoida

Doza uzuală este de 7,5 - 15 mg o dată pe săptămână. Programul poate fi ajustat treptat pentru a obține un răspuns optim, dar nu trebuie să depășească o doză săptămânală totală de 25 mg. După aceea, doza trebuie redusă la cea mai mică doză eficientă posibilă, care în majoritatea cazurilor se realizează în decurs de 6 săptămâni.

Psoriazis

Înainte de a începe tratamentul, este recomandabil să se administreze pacientului o doză de test de 2,5-5,0 mg pentru a exclude efectele toxice neașteptate. Dacă, o săptămână mai târziu, testele de laborator adecvate sunt normale, tratamentul poate fi inițiat. Doza uzuală este de 7,5-15 mg administrată o dată pe săptămână. După caz, doza săptămânală totală poate fi crescută până la 25 mg. După aceea, doza trebuie redusă la cea mai mică doză eficientă, în funcție de răspunsul terapeutic, care, în majoritatea cazurilor, se realizează în decurs de 4 până la 8 săptămâni.

Pacientul trebuie să fie pe deplin informat cu privire la riscurile implicate și medicul trebuie să acorde o atenție deosebită apariției toxicității hepatice prin efectuarea testelor funcției hepatice înainte de începerea tratamentului cu metotrexat și repetarea acestora la intervale de 2 până la 4 luni în timpul tratamentului. Scopul terapiei ar trebui să fie reducerea dozei la cel mai scăzut nivel posibil, cu cea mai lungă perioadă de odihnă posibilă. Utilizarea metotrexatului poate permite revenirea la terapia topică convențională care ar trebui încurajată.

Citostatic

Doze în leucemia limfoblastică acută

Doza mică de metotrexat este utilizată în tratamentul de întreținere a LLA la copii cu vârsta de 3 ani și peste, adolescenți și adulți în cadrul unor protocoale complexe în combinație cu alte medicamente citostatice. Tratamentul trebuie să respecte protocoalele actuale ale terapiei.

Frecvente acceptate doze unice se află în intervalul de 20-40 mg / m 2 suprafață corporală și se administrează de obicei o dată pe săptămână.

Dacă metotrexatul se administrează în asociere cu schemele de chimioterapie, doza trebuie să ia în considerare orice toxicitate suprapusă a celorlalte componente ale medicamentului.

Dozele mai mari trebuie administrate parenteral.

Populația pediatrică

Metotrexatul trebuie utilizat cu precauție la copii și adolescenți. Tratamentul trebuie să respecte protocoalele de terapie valabile în prezent pentru copii.

Dozele se bazează de obicei pe suprafața corpului pacientului, iar tratamentul de întreținere reprezintă un tratament pe termen lung.

Utilizarea la copii cu vârsta sub 3 ani nu este recomandată deoarece sunt disponibile date insuficiente despre eficacitate și siguranță pentru această populație. Contraindicații
- Hipersensibilitate la metotrexat sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

- Funcția hepatică afectată semnificativ

- Alcoolism

- Insuficiență renală semnificativă

- Discrazii sanguine preexistente, cum ar fi hipoplazia măduvei osoase, leucopenia, trombocitopenia sau anemia semnificativă

- Infecții acute sau cronice severe și sindroame de imunodeficiență

- Stomatită, ulcere ale cavității bucale și boală cunoscută a ulcerului gastrointestinal activ

- Alăptarea (vezi pct. 4.6)

- În timpul terapiei cu metotrexat nu trebuie efectuată vaccinarea concomitentă cu vaccinuri vii.

În plus pentru indicații non-oncologice

- Sarcina (vezi pct. 4.6).

Ce este Ciclofosfan şi pentru ce se utilizează
Ciclofosfan aparţine clasei de medicamente anticanceroase numite agenţi alchilanţi. Denumirea
comună internaţională a substanţei active este ciclofosfamida.
Ciclofosfamida acţionează asupra celulelor canceroase care cresc în mod activ încetinindu-le
creşterea şi răspândirea în organism.
Ciclofosfan poate fi utilizat singur sau în asociere cu alte medicamente.
Ciclofosfan este utilizat pentru a trata anumite tipuri de cancer (leucemii, limfoame maligne, cancer
ovarian, testicular, mamar, pulmonar etc).
De asemenea, Ciclofosfan este utilizat pentru a trata unele boli în care sistemul imunitar
reacţionează împotriva propriului organism (boli autoimune).
Ciclofosfan poate fi utilizat ca tratament imunosupresor pentru a împiedica organismul
dumneavoastră să respingă organul transplantat. Cum să utilizaţi Ciclofosfan
Similar altor medicamente antineoplazice, Ciclofosfan trebuie administrat numai sub supravegherea
medicilor specialişti, cu experienţă în chimioterapia antineoplazică. Tratamentul se efectuează în
mod obişnuit în spital.
Înainte de administrare, pulberea de Ciclofosfan se reconstituie prin dizolvare în cantitatea adecvată
de solvent (ser fiziologic). Ciclofosfan se administrează preferabil în perfuzie intravenoasă. Durata
perfuziei poate varia între 30 minute şi 2 ore.
Doza este stabilită de către medicul curant în funcţie de tipul de cancer tratat, suprafața
dumneavoastră corporală (calculată bazat pe înălțime și greutate), vârstă, alte boli asociate şi
valorile testelor biologice (sânge, ficat, rinichi).
Medicul dumneavoastră poate modifica doza şi frecvenţa administrărilor, în funcţie de rezultatele
analizelor de sânge, starea dumneavoastră de sănătate, dacă aveţi insuficienţă hepatică sau renală,
dacă sunteţi un pacient vârstnic, dacă aţi primit tratament anterior sau sunteţi în tratament cu alte
medicamente anticanceroase cu toxicitate similară.
Pentru a evita iritarea vezicii urinare, în timpul şi după tratamentul cu Ciclofosfan, beţi cantităţi
mari de lichide şi goliţi periodic vezica urinară. De asemenea, medicul dumneavoastră vă poate
prescrie mesna (Uromitexan) pentru a preveni efectele toxice asupra vezicii urinare. În acest caz
golirea periodică a vezicii urinare trebuie evitată.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă utilizaţi mai mult Ciclofosfan decât trebuie
Având în vedere că acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, este puţin
probabil să vi se administreze prea puţin sau prea mult, cu toate acestea adresaţi-vă medicului
dumneavoastră dacă sunteţi îngrijorat.
Dacă uitaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Este puţin probabil, deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi în spital, totuşi
nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ciclofosfan
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Uneori, reacţiile adverse pot apărea după terminarea tratamentului. Următoarele reacţii adverse pot
apărea la utilizarea acestui medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră cât mai curând posibil dacă observaţi o reacţie alergică
manifestată prin:
 scurtarea respiraţiei;
 dificultăţi în respiraţie;
 umflarea buzelor, feţei sau limbii;
 erupţii trecătoare pe piele;
 febră;
 senzaţie de răceală;
 bufeuri de căldură;
 scăderea tensiunii arteriale;
 bătăi cardiace rapide ale inimii.
Reacţiile adverse prezentate mai jos sunt clasificate în funcţie de frecvenţa estimativă cu care apar.
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 utilizatori):
 greaţă/vărsături;
 semne de infecţie (febră, frisoane, alterarea stării generale, simptome locale de infecţie precum
inflamaţia gâtului), determinată de scăderea numărului de globule albe care poate reduce rezistenţa
dumneavoastră la infecţii;
 inflamaţii ale vezicii urinare (cistită);
 căderea părului (alopecie);
 prezenţa de sânge în urină.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 utilizatori):
 un sindrom asemănător gripei;
 stare de slăbiciune;
 oboseală;
 stare generală alterată;
 inflamaţii ale mucoaselor.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (afectează mai puţin de 1 din 100 utilizatori):
 complicaţii infecţioase (pneumonie, septicemie);
 sângerări neobişnuite sau apariţia inexplicabilă a unor vânătăi, determinate de o scădere temporară
a numărului de plachete sanguine (celule responsabile de coagularea sângelui);
 semne de anemie (paloarea feţei, oboseală şi stare de slăbiciune inexplicabilă);
 reacţii alergice;
 pierderea apetitului (lipsa poftei de mâncare);
 probleme ale inimii;
 bătăi rapide ale inimii;
 căderea totală a părului (chelire);
 menstruaţii neregulate sau lipsa menstruaţiilor;
 înroșirea pielii.
Reacţii adverse rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
 ameţeli;
 înceţoşarea vederii;
 senzaţia de sete intensă (poate fi un semn de deshidratare);
 bătăi cardiace anormal de rapide ale inimii;
 sângerări;
 diaree;
 constipaţie;
 durere abdominală;
 îngălbenire a pielii şi a albului ochilor (leziuni severe ale celulelor hepatice, icter);
 erupţii trecătoare pe piele;
 inflamaţii la nivelul pielii;
 ulceraţii la nivelul gurii;
 un număr mai mic sau lipsa spermatozoizilor;
 durere în piept.
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 utilizatori), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată pe baza datelor disponibile):
 dificultăţi în respiraţie sau scurtarea respiraţiei;
 tuse;
 afecţiuni ale plămânilor;
 acumularea de lichid în cavitatea abdominală (ascită);
 diaree cu sânge;
 o afecţiune numită boala veno-oclusivă caracterizată prin creştere ponderală bruscă, acumulare de
lichid în cavitatea abdominală, ficat mărit şi dureros;
 reacţii severe cu vezicule pe piele şi pe membranele mucoase (sindromul Stevens Johnson),
necroliză epidermică toxică;
 decolorarea palmelor, unghiilor, tălpilor;
 eritem în zona iradiată;
 dureri musculare inexplicabile, slăbiciune musculară, crampe musculare;
 probleme ale rinichilor;
 durere de cap;
 dureri de oase;
 iritaţii apărute în jurul locului de injectare – tumefierea, înroşirea şi sensibilitatea pielii;
 creştere în greutate;
 scăderi ale concentrației sodiului în sânge;
 scăderi sau creșteri ale concentrației zahărului în sânge;
 toxicitate neuronală;
 creșterea secreției lacrimale;
 formarea de lichid în jurul inimii;
 șoc cardiogenic;
 inflamația vaselor de sânge;
 formarea de cheaguri în vene;
 formarea de cheaguri de sânge în plămâni;
 înfundarea venelor din plămâni;
 tuse;
 nas înfundat;
 secreție nazală abundentă;
 durere în gât și la nivelul urechilor;
 sângerare de la nivel digestiv;
 inflamația mucoasei intestinului subțire și gros;
 inflamația glandelor parotide;
 infecție a intestinului;
 acumulare de bilă în ficat;
 acumulare de lichid în cavitatea abdominală;
 înroșirea și amorțeală/furnicături la nivelul palmelor și tălpilor;
 reactivarea inflamației pielii care a fost iradiată anterior;
 înroșirea pielii însoțită sau nu de mâncărime;
 formarea de vezicule pe piele;
 umflarea feței;
 transpirații excesive;
 spasme musculare;
 fibroză a pielii, dureri ale mușchilor și articulațiilor;
 afectare toxică a rinichilor;
 distrugerea unor părți ale rinichilor;
 inflamația și sângerarea ureterelor;
 inflamația și sângerarea vezicii urinare;
 contracția intensă a vezicii urinare;
 diabet insipid produs de disfuncția rinichilor;
 creșterea concentrației de azot din sânge;
 apariția de celule anormale de la nivelul peretelui vezicii urinare;
 apariția precoce a travaliului;
 infertilitate;
 activitate insuficientă a ovarelor;
 scăderea intensității și frecvenței ciclului menstrual;
 diminuarea în dimensiuni și activitate a testiculelor;
 nivele crescute ale hormonilor care stimulează funcția organelor genitale;
 moarte intrauterină a fătului;
 anomalii ale fătului;
 întârziere în dezvoltarea fătului;
 toxicitate a fătului (scăderea activității măduvei care produce celulele din sânge și toxicitate);
 boală asemănătoare gripei;
 acumularea de apă în țesuturi;
 stare generală alterată. https://bit.ly/3j8ojur

Indicații terapeutice
- Antireumatic: artrita reumatoidă activă la pacienții adulți

- Antipsoriatic: psoriazis invalidant recalcitrant sever, care nu răspunde în mod adecvat la alte forme de terapie, cum ar fi fototerapia, PUVA și retinoizii, și artrita psoriazică severă la pacienții adulți

- Citostatic : Terapie de întreținere în leucemia limfoblastică acută. Doze și mod de administrare
Metotrexatul trebuie prescris numai de către medici cu experiență în utilizarea metotrexatului și cu o înțelegere deplină a riscurilor terapiei cu metotrexat.Medicul trebuie să se asigure că pacienții sau îngrijitorii acestora vor putea respecta regimul o dată pe săptămână.

Trebuie subliniat în mod explicit pacientului că pentru terapia bolilor reumatice, psoriazisul sau artrita psoriazică severă se administrează metotrexat doar o dată pe săptămână.

Medicul de prescripție medicală trebuie să specifice ziua de administrare pe rețetă.

Eliminarea metotrexatului este redusă la pacienții cu un al treilea spațiu de distribuție (ascită, revărsături pleurale). Acești pacienți necesită o monitorizare deosebit de atentă a toxicității și necesită reducerea dozei sau, în unele cazuri, întreruperea administrării metotrexatului (vezi pct. 5.2 și 4.4).

Artrita reumatoida

Doza uzuală este de 7,5 - 15 mg o dată pe săptămână. Programul poate fi ajustat treptat pentru a obține un răspuns optim, dar nu trebuie să depășească o doză săptămânală totală de 25 mg. După aceea, doza trebuie redusă la cea mai mică doză eficientă posibilă, care în majoritatea cazurilor se realizează în decurs de 6 săptămâni.

Psoriazis

Înainte de a începe tratamentul, este recomandabil să se administreze pacientului o doză de test de 2,5-5,0 mg pentru a exclude efectele toxice neașteptate. Dacă, o săptămână mai târziu, testele de laborator adecvate sunt normale, tratamentul poate fi inițiat. Doza uzuală este de 7,5-15 mg administrată o dată pe săptămână. După caz, doza săptămânală totală poate fi crescută până la 25 mg. După aceea, doza trebuie redusă la cea mai mică doză eficientă, în funcție de răspunsul terapeutic, care, în majoritatea cazurilor, se realizează în decurs de 4 până la 8 săptămâni.

Pacientul trebuie să fie pe deplin informat cu privire la riscurile implicate și medicul trebuie să acorde o atenție deosebită apariției toxicității hepatice prin efectuarea testelor funcției hepatice înainte de începerea tratamentului cu metotrexat și repetarea acestora la intervale de 2 până la 4 luni în timpul tratamentului. Scopul terapiei ar trebui să fie reducerea dozei la cel mai scăzut nivel posibil, cu cea mai lungă perioadă de odihnă posibilă. Utilizarea metotrexatului poate permite revenirea la terapia topică convențională care ar trebui încurajată.

Citostatic

Doze în leucemia limfoblastică acută

Doza mică de metotrexat este utilizată în tratamentul de întreținere a LLA la copii cu vârsta de 3 ani și peste, adolescenți și adulți în cadrul unor protocoale complexe în combinație cu alte medicamente citostatice. Tratamentul trebuie să respecte protocoalele actuale ale terapiei.

Frecvente acceptate doze unice se află în intervalul de 20-40 mg / m 2 suprafață corporală și se administrează de obicei o dată pe săptămână.

Dacă metotrexatul se administrează în asociere cu schemele de chimioterapie, doza trebuie să ia în considerare orice toxicitate suprapusă a celorlalte componente ale medicamentului.

Dozele mai mari trebuie administrate parenteral.

Populația pediatrică

Metotrexatul trebuie utilizat cu precauție la copii și adolescenți. Tratamentul trebuie să respecte protocoalele de terapie valabile în prezent pentru copii.

Dozele se bazează de obicei pe suprafața corpului pacientului, iar tratamentul de întreținere reprezintă un tratament pe termen lung.

Utilizarea la copii cu vârsta sub 3 ani nu este recomandată deoarece sunt disponibile date insuficiente despre eficacitate și siguranță pentru această populație. Contraindicații
- Hipersensibilitate la metotrexat sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1

- Funcția hepatică afectată semnificativ

- Alcoolism

- Insuficiență renală semnificativă

- Discrazii sanguine preexistente, cum ar fi hipoplazia măduvei osoase, leucopenia, trombocitopenia sau anemia semnificativă

- Infecții acute sau cronice severe și sindroame de imunodeficiență

- Stomatită, ulcere ale cavității bucale și boală cunoscută a ulcerului gastrointestinal activ

- Alăptarea (vezi pct. 4.6)

- În timpul terapiei cu metotrexat nu trebuie efectuată vaccinarea concomitentă cu vaccinuri vii.

În plus pentru indicații non-oncologice

- Sarcina (vezi pct. 4.6).

Ce este Bleomycin şi pentru ce se utilizează
Bleomycin conţine substanţa activă sulfat de bleomicină. Bleomicina face parte dintr-un grup de
medicamente denumite medicamente citostatice. Aceste medicamente, utilizate împotriva
cancerului, mai sunt uneori denumite chimioterapice. Acestea atacă celulele canceroase şi le
împiedică să se dividă.
Bleomycin este folosit, de regulă, împreună cu alte medicamente anticanceroase
sau cu radioterapia.
Bleomycin medac este folosit pentru a trata:
 Cancerele de la nivelul gurii, limbii, nazofaringelui, sinusurilor paranazale, laringelui,
esofagului, organelor genitale externe, colului uterin sau a tegumentelor
 Boala Hodgkin şi alte limfoame maligne (cancerul ganglionilor limfatici).
 Cancerul de testicul
 Acumularea de lichid în plămâni din cauza cancerului.
 Ca indicați secundară în melanomul malign metastatic, carcer tiroidian, pulmonar și al vezicii
urinare.
Cum vi se va administra Bleomycin
Acest medicament va fi administrat de către un medic cu experienţă în utilizarea tratamentului
împotriva cancerului.
Doza uzuală
Doza (totală) depinde de indicaţie, vârstă, funcţia rinichilor şi dacă este administrat împreună cu
alte medicamente împotriva cancerului. Aceasta poate însemna, de exemplu, una sau două injecţii
pe săptămână. Medicul dumneavoastră va stabili doza de bleomicină, durata tratamentului şi
numărul de tratamente. Acestea pot varia de la un pacient la altul.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate grave, în special la pacienţii cu limfom, care pot apărea
imediat sau la un anumit interval de timp după administrare.
Modul de utilizare
Medicul dumneavoastră vă va administra bleomicină prin perfuzie (picurare) sau injecţie în vene
sau artere, prin piele, în spaţiul care înconjoară plămânii (intrapleural), în cavitatea abdominală
(intraperitoneal), în muşchi sau direct în tumoră.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Bleomycin
Este puţin probabil să vi se administreze o cantitate prea mare de Bleomycin. Dacă sunteţi îngrijorat
că vi s-a administrat o cantitate prea mare sau dacă aveţi orice întrebare legată de doza care v-a fost
administrată, trebuie să vă adresaţi medicului care vă administrează medicamentul.
Dacă uitaţi să utilizaţi Bleomycin
Este puţin probabil să se omită administrarea unei doze din medicamentul dumneavoastră, deoarece
medicul dumneavoastră va şti când trebuie administrat medicamentul. Dacă credeţi că s-a omis
administrarea unei doze, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă încetaţi să utilizaţi Bleomycin
Medicul dumneavoastră va decide când să întrerupeţi tratamentul cu Bleomycin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Cum vi se va administra Bleomycin
Acest medicament va fi administrat de către un medic cu experienţă în utilizarea tratamentului
împotriva cancerului.
Doza uzuală
Doza (totală) depinde de indicaţie, vârstă, funcţia rinichilor şi dacă este administrat împreună cu
alte medicamente împotriva cancerului. Aceasta poate însemna, de exemplu, una sau două injecţii
pe săptămână. Medicul dumneavoastră va stabili doza de bleomicină, durata tratamentului şi
numărul de tratamente. Acestea pot varia de la un pacient la altul.
Există un risc de reacţii de hipersensibilitate grave, în special la pacienţii cu limfom, care pot apărea
imediat sau la un anumit interval de timp după administrare.
Modul de utilizare
Medicul dumneavoastră vă va administra bleomicină prin perfuzie (picurare) sau injecţie în vene
sau artere, prin piele, în spaţiul care înconjoară plămânii (intrapleural), în cavitatea abdominală
(intraperitoneal), în muşchi sau direct în tumoră.
Dacă credeţi că vi s-a administrat mai mult decât trebuie din Bleomycin
Este puţin probabil să vi se administreze o cantitate prea mare de Bleomycin. Dacă sunteţi îngrijorat
că vi s-a administrat o cantitate prea mare sau dacă aveţi orice întrebare legată de doza care v-a fost
administrată, trebuie să vă adresaţi medicului care vă administrează medicamentul.
Dacă uitaţi să utilizaţi Bleomycin
Este puţin probabil să se omită administrarea unei doze din medicamentul dumneavoastră, deoarece
medicul dumneavoastră va şti când trebuie administrat medicamentul. Dacă credeţi că s-a omis
administrarea unei doze, vă rugăm să vă adresaţi medicului dumneavoastră.
Dacă încetaţi să utilizaţi Bleomycin
Medicul dumneavoastră va decide când să întrerupeţi tratamentul cu Bleomycin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare privind utilizarea acestui medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă observaţi apariţia oricăreia dintre următoarele reacţii adverse, spuneţi imediat medicului
dumneavoastră:
- reacţii severe de hipersensibilitate – respiraţie şuierătoare, dificultăţi de respiraţie, umflarea
pleoapelor, feţei sau buzelor, erupţie trecătoare pe piele sau mâncărime (în special dacă vă
afectează întregul corp), scăderea tensiunii arteriale, confuzie, febră, frisoane;
- tuse, senzaţie de lipsă de aer, trosnituri sau pocnituri atunci când respiraţi.
Este posbil să fie necesară întreruperea tratamentului.
De asemenea, au mai fost raportate următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente (afectează mai mult decât 1 utilizator din 10)
• Pneumonie (inflamaţie a plămânilor). Aceasta poate cauza afectarea permanentă a plămânilor şi
poate fi letală.
• Greaţă, vărsături, pierdere a poftei de mâncare, scădere a greutăţii corporale.
• Inflamaţie a mucoasei cavităţii bucale (stomatită). Inflamaţia sau ulceraţia mucoasei poate fi
agravată în combinaţie cu radioterapia sau alte medicamente care dăunează mucoaselor.
Inflamaţia mucoasei cavităţii bucale este rareori severă şi, de regulă, dispare după încheierea
tratamentului.
• Erupţie trecătoare pe piele, mâncărimi, îngroşarea şi întărirea pielii.
• Sensibilitate şi tumefierea vârfurilor degetelor, vergeturi, vezicule, modificări la nivelul
unghiilor, tumefierea pielii în punctele sensibile la presiune, de exemplu la nivelul coatelor,
căderea părului, piele roşie şi cu aspect solzos asociată cu febră; problemele cu pielea de pe
mâini şi picioare, cum ar fi roşeaţă şi erupţie pe piele, sunt rareori severe şi, de regulă, dispar
după încheierea tratamentului.
Frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 100)
• Reacţii alergice.
• Febră.
Mai puţin frecvente (afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000)
• Se pot observa modificări ale sângelui manifestate prin sângerări şi/sau învineţiri neaşteptate.
Acestea dispar după încheierea tratamentului.
• Modificări ale numărului de globule albe și trombocite din sânge (acestea pot fi detectate prin
intermediul unei analize efectuate de un medic).
Rare (afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000)
• Infarct miocardic, afectarea vaselor de sânge de la nivelul inimii.
• La doze mai mari decât cele recomandate s-au semnalat reacţii acute cu temperatură corporală
crescută şi reacţii adverse grave la nivelul inimii şi legate de respiraţie.
• Afectarea vaselor de sânge (de exemplu tulburări ale circulaţiei sângelui la nivelul creierului,
inflamaţie a vaselor de sânge din creier şi tulburări severe ale rinichilor şi sângelui (aşa-numitul
sindrom hemolitic şi uremic).
• Fibroză pulmonară.
• După administrarea intracavitară – scăderea tensiunii arteriale, creșterea temperaturii corpului.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
• Iritabilitate, mâncărimi sau furnicături fără nici o cauză (parestezie).
• Tensiune arterială mică, , obstrucţia unui vas de sânge, aport redus de sânge către degetele de la
mâini şi picioare, vârful nasului (fenomenul Raynaud).
• Îngroşarea pereţilor vaselor de sânge.
• Dureri la nivelul muşchilor şi membrelor.
• În timpul şi imediat după chimioterapia cu bleomicină pot apărea spermatozoizi anormali.
• Durere la locul de administrare a injecţiei.
• Inflamaţie a vaselor de sânge (tromboflebită) la locul de administrare a injecţiei.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta
reacţiile adverse prin intermediul sistemului naţional de raportare disponibil pe site-ul oficial al
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amed.md sau
e-mail: [email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3i3Wfcc

Indicații Tamoxifen 10 mg, comprimate filmate:
Carcinom mamar metastazat; terapia carcinomului mamar. Contraindicații:
Este contraindicat sa se administreze Tamoxifen 10 Hexal in timpul sarcinii. Mai jos se descriu situatiile cand, in anumite conditii si numai cu deosebita atentie se poate administra Tamoxifen 10 Hexal. De aceea trebuie sa consultati medicul dvs. Acest lucru este valabil chiar si in cazul in care, anterior, ati utilizat acest medicament. La o reducere masiva a trombocitelor (trombocitopenie) si a leucocitelor (leucopenie) cat si cazul cresterii nivelului calciului seric se va administra Tamoxifen 10 Hexal numai sub rezerva evaluarii relatiei beneficiu/risc. Daca se prescrie Tamoxifen 10 Hexal in aceste conditii, este necesar o supraveghere medicala deosebita. Administrare Tamoxifen 10 mg, comprimate filmate:
Urmatoarele indicatii vor fi respectate, daca medicul dvs. nu va recomanda altfel. Va rugam sa respectati informatiile de utilizare, pentru ca actiunea medicamentului Tamoxifen 10 Hexal sa fie cea scontata. In general doza se situeaza intre 2-4 comprimate filmate pe zi (20-40 mg tamoxifen). In terapia de durata se recomanda cate 3 comprimate filmate zilnic (30 mg tamoxifen) ca doza uzuala. Comprimatele filmate se vor lua nemestecate cu putin lichid dimineata si seara in timpul mesei. Tratamentul cu Tamoxifen 10 Hexal este de lunga durata. Durata acestuia o decide medicul curant.