Filtru
Întâi cele populare
Antigestagenic, contraceptiv. Contracepție de urgență (postcoitală) în termen de 72 de ore de la actul sexual. Pentru 1 masă. Cu 2 ore înainte sau 2 ore după masă (în următoarele 72 de ore după actul contraceptiv neprotejat), indiferent de faza ciclului menstrual. Medicamentul se administrează oral într-o singură doză de 10 mg (1 tab.) Timp de 72 de ore după actul sexual neprotejat.
Pentru a menține efectul contraceptiv, trebuie să se abțină de la a mânca cu 2 ore înainte de a utiliza medicamentul și în termen de 2 ore după administrare.
Ginepriston ® poate fi utilizat în orice fază a ciclului menstrual. Efecte secundare
Din sistemul digestiv: greață, vărsături.
Din partea sistemului nervos central: amețeli, cefalee.
Din sistemul de reproducere: spotting din tractul genital, nereguli menstruale.
Reacții alergice: urticarie.
Altele: senzație de disconfort la nivelul abdomenului inferior, slăbiciune, hipertermie.
Contraindicații
- insuficiență suprarenală;
- utilizarea prelungită a corticosteroizilor;
- insuficiență renală acută sau cronică;
- insuficiență hepatică acută sau cronică;
- prezența unei patologii extragenitale severe;
- Hipersensibilitate la mifepristonă (istoric).
Cu precauție , medicamentul trebuie prescris pentru tulburări hemostatice (inclusiv tratament anterior cu anticoagulante), boli pulmonare obstructive cronice (inclusiv astm bronșic), hipertensiune arterială severă, aritmii cardiace, insuficiență cardiacă cronică.
Pentru a menține efectul contraceptiv, trebuie să se abțină de la a mânca cu 2 ore înainte de a utiliza medicamentul și în termen de 2 ore după administrare.
Ginepriston ® poate fi utilizat în orice fază a ciclului menstrual. Efecte secundare
Din sistemul digestiv: greață, vărsături.
Din partea sistemului nervos central: amețeli, cefalee.
Din sistemul de reproducere: spotting din tractul genital, nereguli menstruale.
Reacții alergice: urticarie.
Altele: senzație de disconfort la nivelul abdomenului inferior, slăbiciune, hipertermie.
Contraindicații
- insuficiență suprarenală;
- utilizarea prelungită a corticosteroizilor;
- insuficiență renală acută sau cronică;
- insuficiență hepatică acută sau cronică;
- prezența unei patologii extragenitale severe;
- Hipersensibilitate la mifepristonă (istoric).
Cu precauție , medicamentul trebuie prescris pentru tulburări hemostatice (inclusiv tratament anterior cu anticoagulante), boli pulmonare obstructive cronice (inclusiv astm bronșic), hipertensiune arterială severă, aritmii cardiace, insuficiență cardiacă cronică.
-3%
82.30 MDL
84.85 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Contracepţie locală pentru orice femeie de vîrstă reproductivă (inclusiv la prezenţa
contraindicaţiilor pentru utilizarea contraceptivelor orale sau a dispozitivului intrauterin
(sterilet); după naştere şi în perioada de alăptare; după avort; în perioada de
premenopauză; la necesitatea contracepţiei episodice; la utilizarea sistematică а
contraceptivelor orale în cazul că s-a uitat sau s-a întîrziat administrarea unui
comprimat).
Ca modalitate de asociere în cazul contracepţiei locale prin obturator vaginal (diafragmă)
sau sterilet.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
A se administra intravaginal.
În poziţie culcată pe spate se introduce ovulul cît mai adînc în vagin, cu cel puţin 5 min.
înaintea actului sexual. Durata acţiunii preparatului – 4 ore.
ATENȚIE! Un ovul este indicat pentru un raport sexual. În cazul actului sexual repetat
se introduce obligatoriu un alt ovul.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (>1/1000 şi
<1/100); rare (>1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Reacţii locale: rare - reacţii alergice, dermatită de contact, prurit şi senzaţia de arsură în
vagin şi/sau a penisului, micţiune dureroasă.
În caz de apariţie a reacţiilor adverse se va întrerupe utilizarea ovulelor Primatex.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la сlorură de benzalconiu sau alte componente ale preparatului, colpită,
ulceraţii sau iritarea mucoasei vaginului şi a uterului.
https://bit.ly/2T0yQib
Contracepţie locală pentru orice femeie de vîrstă reproductivă (inclusiv la prezenţa
contraindicaţiilor pentru utilizarea contraceptivelor orale sau a dispozitivului intrauterin
(sterilet); după naştere şi în perioada de alăptare; după avort; în perioada de
premenopauză; la necesitatea contracepţiei episodice; la utilizarea sistematică а
contraceptivelor orale în cazul că s-a uitat sau s-a întîrziat administrarea unui
comprimat).
Ca modalitate de asociere în cazul contracepţiei locale prin obturator vaginal (diafragmă)
sau sterilet.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
A se administra intravaginal.
În poziţie culcată pe spate se introduce ovulul cît mai adînc în vagin, cu cel puţin 5 min.
înaintea actului sexual. Durata acţiunii preparatului – 4 ore.
ATENȚIE! Un ovul este indicat pentru un raport sexual. În cazul actului sexual repetat
se introduce obligatoriu un alt ovul.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10); frecvente (>1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (>1/1000 şi
<1/100); rare (>1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Reacţii locale: rare - reacţii alergice, dermatită de contact, prurit şi senzaţia de arsură în
vagin şi/sau a penisului, micţiune dureroasă.
În caz de apariţie a reacţiilor adverse se va întrerupe utilizarea ovulelor Primatex.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la сlorură de benzalconiu sau alte componente ale preparatului, colpită,
ulceraţii sau iritarea mucoasei vaginului şi a uterului.
https://bit.ly/2T0yQib
-3%
49.08 MDL
50.60 MDL
-3%
112.76 MDL
116.25 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Inducerea şi stimularea travaliului.
În perioada antepartum.
Inducerea travaliului în termenele tardive ale sarcinii este argumentată numai în caz
de prezenţă a hipertensiunii arteriale (cardiovasculare sau renale), preeclampsiei şi
eclampsiei, eritroblastozei fetale, diabetului zaharat sau gestaţional la gravidă,
hemoragiilor în perioada antepartum, ruperea precoce a pungii amniotice cu
imposibilitatea naşterii naturale. În caz de sarcină supramaturată (peste 42
săptămâni), moartea intrauterină a fătului, retardul dezvoltării intrauterine a fătului.
Pentru intensificarea contracţiilor uterine insuficiente în perioada I sau II a naşterii.
În perioada postpartum
În caz de hipotonie uterină, pentru oprirea hemoragiei postpartum.
Alte: în calitate de adjuvant pentru tratamentul avortului incomplet.
În scop diagnostic: pentru determinarea capacităţii respiratorii a unităţii fetoplacentare (proba cu oxitocină).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza se stabileşte în funcţie de sensibilitatea individuală a gravidei şi a fătului.
Inducerea şi stimularea travaliului. Oxitocina se administrează exclusiv prin perfuzie
intravenoasă. Se recomandă respectarea obligatorie a schemei prescrise a perfuziei.
Pentru asigurarea inofensivităţii perfuziei se recomandă administrarea cu ajutorul
pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar, monitorizarea contracţiilor uterine
şi bătăilor cordului fetal. În caz de intensificare excesivă a contracţiilor uterine se va
sista imediat perfuzia preparatului, care duce la o reducere rapidă a activităţii
contractile a miometrului.
1. Se va iniţia tratamentul prin perfuzia soluţiei de clorură de sodiu 0,9%.
2. Pentru pregătirea soluţiei perfuzabile standard de oxitocină în 1000 ml soluţie
nehidratantă se dizolvă 1 ml (5 UI) oxitocină şi se agită. 1 ml soluţie pregătită conţine
5 mU oxitocină. Pentru dozarea exactă a soluţiei se recomandă administrarea cu
ajutorul pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar.
3. Viteza perfuziei dozei iniţiale nu va depăşi 0,5-4 mU. La fiecare 20-40 min viteza de
perfuzie poate fi mărită până la atingerea gradului scontat de activitate contractilă a
uterului. La atingerea unui grad de contracţii uterine, ce corespunde travaliului
natural, la o deschidere a colului uterin de 4-6 cm şi în lipsa semnelor distresului fetal
viteza perfuziei poate fi redusă în acelaşi ritm, ca şi la majorarea ei. În perioada finală
a sarcinii oxitocina poate fi administrată mai rapid, însă se recomandă respectarea
precauţiei, deoarece doar în unele cazuri poate fi necesară o viteza de perfuzie de 8-9
mU/min. În caz de naştere prematură poate fi necesară o viteza de perfuzie rapidă, ce
poate uneori depăşi 20 mU/min.
4. Se vor monitoriza bătăile cordului fetal, tonusul uterin în repaos, frecvenţa, durata
şi puterea contracţiilor uterine.
5. În caz de contracţii uterine exagerate sau în caz de distress fetal se va sista imediat
administrarea preparatului, se va administra parturientei oxigen, se va sigura
monitorizarea medicală a parturientei şi a fătului.
Hemoragie uterină postpartum:
1. Perfuzie intravenoasă: în 1000 ml soluţie nehidratată se dizolvă 10-40 UI oxitocină
şi se agită. Pentru profilaxia atoniei uterine sunt necesare 20-40 mU/min oxitocină.
2. Intramuscular: 1 ml (5UI) oxitocină după decolarea placentei. Avort incomplet
10 UI oxitocină în 500 ml soluţie clorură de sodiu 0,9% sau amestec dextroză 5% cu
soluţie fiziologică. Viteza de perfuzie – 20-40 pic/min.
Diagnosticul insuficienţei feto-placentare (proba cu oxitocină):
Perfuzia intravenoasă se iniţiază cu viteza 0,5 mU/min şi la fiecare 20 min se va dubla
viteza de perfuzie până la atingerea dozei eficiente, ce constituie de obicei 5-6
mU/min, maximum 20 mU/min. După apariţia timp de 10 min. a 3 contracţii uterine
de intensitate moderată cu durata 40-60 s fiecare, se va sista administrarea oxitocinei
şi se va monitoriza modificarea (scăderea) frecvenţei contracţiilor cordului fetal. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la oxitocinăsau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Distocii uterine.
Fragilitate sau distensie uterinăexcesivă.
Hipertonie uterinăsau suferinţăfetalăatunci când naşterea nu este iminentă.
Tulburări cardiovasculare şi toxemie de sarcinăseveră.
Predispoziţie la embolie cu lichid amniotic (moarte fetalăîn uter, hematom
retroplacentar).
Placenta praevia.
Dezlipire prematurăa placentei.
Rupturăiminentăde uter. https://bit.ly/3kcTCGs
Inducerea şi stimularea travaliului.
În perioada antepartum.
Inducerea travaliului în termenele tardive ale sarcinii este argumentată numai în caz
de prezenţă a hipertensiunii arteriale (cardiovasculare sau renale), preeclampsiei şi
eclampsiei, eritroblastozei fetale, diabetului zaharat sau gestaţional la gravidă,
hemoragiilor în perioada antepartum, ruperea precoce a pungii amniotice cu
imposibilitatea naşterii naturale. În caz de sarcină supramaturată (peste 42
săptămâni), moartea intrauterină a fătului, retardul dezvoltării intrauterine a fătului.
Pentru intensificarea contracţiilor uterine insuficiente în perioada I sau II a naşterii.
În perioada postpartum
În caz de hipotonie uterină, pentru oprirea hemoragiei postpartum.
Alte: în calitate de adjuvant pentru tratamentul avortului incomplet.
În scop diagnostic: pentru determinarea capacităţii respiratorii a unităţii fetoplacentare (proba cu oxitocină).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza se stabileşte în funcţie de sensibilitatea individuală a gravidei şi a fătului.
Inducerea şi stimularea travaliului. Oxitocina se administrează exclusiv prin perfuzie
intravenoasă. Se recomandă respectarea obligatorie a schemei prescrise a perfuziei.
Pentru asigurarea inofensivităţii perfuziei se recomandă administrarea cu ajutorul
pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar, monitorizarea contracţiilor uterine
şi bătăilor cordului fetal. În caz de intensificare excesivă a contracţiilor uterine se va
sista imediat perfuzia preparatului, care duce la o reducere rapidă a activităţii
contractile a miometrului.
1. Se va iniţia tratamentul prin perfuzia soluţiei de clorură de sodiu 0,9%.
2. Pentru pregătirea soluţiei perfuzabile standard de oxitocină în 1000 ml soluţie
nehidratantă se dizolvă 1 ml (5 UI) oxitocină şi se agită. 1 ml soluţie pregătită conţine
5 mU oxitocină. Pentru dozarea exactă a soluţiei se recomandă administrarea cu
ajutorul pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar.
3. Viteza perfuziei dozei iniţiale nu va depăşi 0,5-4 mU. La fiecare 20-40 min viteza de
perfuzie poate fi mărită până la atingerea gradului scontat de activitate contractilă a
uterului. La atingerea unui grad de contracţii uterine, ce corespunde travaliului
natural, la o deschidere a colului uterin de 4-6 cm şi în lipsa semnelor distresului fetal
viteza perfuziei poate fi redusă în acelaşi ritm, ca şi la majorarea ei. În perioada finală
a sarcinii oxitocina poate fi administrată mai rapid, însă se recomandă respectarea
precauţiei, deoarece doar în unele cazuri poate fi necesară o viteza de perfuzie de 8-9
mU/min. În caz de naştere prematură poate fi necesară o viteza de perfuzie rapidă, ce
poate uneori depăşi 20 mU/min.
4. Se vor monitoriza bătăile cordului fetal, tonusul uterin în repaos, frecvenţa, durata
şi puterea contracţiilor uterine.
5. În caz de contracţii uterine exagerate sau în caz de distress fetal se va sista imediat
administrarea preparatului, se va administra parturientei oxigen, se va sigura
monitorizarea medicală a parturientei şi a fătului.
Hemoragie uterină postpartum:
1. Perfuzie intravenoasă: în 1000 ml soluţie nehidratată se dizolvă 10-40 UI oxitocină
şi se agită. Pentru profilaxia atoniei uterine sunt necesare 20-40 mU/min oxitocină.
2. Intramuscular: 1 ml (5UI) oxitocină după decolarea placentei. Avort incomplet
10 UI oxitocină în 500 ml soluţie clorură de sodiu 0,9% sau amestec dextroză 5% cu
soluţie fiziologică. Viteza de perfuzie – 20-40 pic/min.
Diagnosticul insuficienţei feto-placentare (proba cu oxitocină):
Perfuzia intravenoasă se iniţiază cu viteza 0,5 mU/min şi la fiecare 20 min se va dubla
viteza de perfuzie până la atingerea dozei eficiente, ce constituie de obicei 5-6
mU/min, maximum 20 mU/min. După apariţia timp de 10 min. a 3 contracţii uterine
de intensitate moderată cu durata 40-60 s fiecare, se va sista administrarea oxitocinei
şi se va monitoriza modificarea (scăderea) frecvenţei contracţiilor cordului fetal. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la oxitocinăsau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Distocii uterine.
Fragilitate sau distensie uterinăexcesivă.
Hipertonie uterinăsau suferinţăfetalăatunci când naşterea nu este iminentă.
Tulburări cardiovasculare şi toxemie de sarcinăseveră.
Predispoziţie la embolie cu lichid amniotic (moarte fetalăîn uter, hematom
retroplacentar).
Placenta praevia.
Dezlipire prematurăa placentei.
Rupturăiminentăde uter. https://bit.ly/3kcTCGs
-3%
36.52 MDL
37.65 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
La bărbaţi – deficitul androgenic după castraţie, eunucoidismul,
hipopituitarismul, impotenţa de provenienţă hormonală, simptomele de climax
masculin (scăderea libido-ului şi activităţii fizice şi intelectuale), unele forme de
sterilitate cu afectarea spermatogenezei, osteoporoza provocată de insuficienţa
androgenică; la femei – hiperestrogenemie, miom uterin, endometrioză, cancer
mamar, osteoporoza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intramuscular profund. Doza se stabileşte individual în dependenţă de indicaţii
şi reactivitatea pacientului.
De obicei, la adulţi se administrează intramuscular 1 ml soluţie peste 14 zile; la
obţinerea efectului terapeutic – 1 ml intramuscular peste 28 zile. Durata
tratamentului se stabileşte individual.
În sterilitate la bărbaţi (azospermie, oligospermie): câte 2 ml 1 dată în 2
săptămâni (la apariţia erecţiei dureroase tratamentul se întrerupe).
În cancerul mamar la femei: câte 1-2 ml fiecare 1-2 săptămâni, tratament
îndelungat.
Preparatul nu se administrează intravenos! CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea individuală la preparat, carcinomul de prostată sau mamar,
hiperplazia de prostată cu simptome de dereglare a micţiunii, nefroza sau faza
nefrotică a nefritei, edeme, hipercalciemie, dereglări ale funcţiei hepatice,
diabetul zaharat, insuficienţă cardiacă sau coronariană, infarct miocardic în
antecedente, ateroscleroza la bărbaţi vârstnici, sarcina, perioada de alăptare.
La bărbaţi – deficitul androgenic după castraţie, eunucoidismul,
hipopituitarismul, impotenţa de provenienţă hormonală, simptomele de climax
masculin (scăderea libido-ului şi activităţii fizice şi intelectuale), unele forme de
sterilitate cu afectarea spermatogenezei, osteoporoza provocată de insuficienţa
androgenică; la femei – hiperestrogenemie, miom uterin, endometrioză, cancer
mamar, osteoporoza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intramuscular profund. Doza se stabileşte individual în dependenţă de indicaţii
şi reactivitatea pacientului.
De obicei, la adulţi se administrează intramuscular 1 ml soluţie peste 14 zile; la
obţinerea efectului terapeutic – 1 ml intramuscular peste 28 zile. Durata
tratamentului se stabileşte individual.
În sterilitate la bărbaţi (azospermie, oligospermie): câte 2 ml 1 dată în 2
săptămâni (la apariţia erecţiei dureroase tratamentul se întrerupe).
În cancerul mamar la femei: câte 1-2 ml fiecare 1-2 săptămâni, tratament
îndelungat.
Preparatul nu se administrează intravenos! CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea individuală la preparat, carcinomul de prostată sau mamar,
hiperplazia de prostată cu simptome de dereglare a micţiunii, nefroza sau faza
nefrotică a nefritei, edeme, hipercalciemie, dereglări ale funcţiei hepatice,
diabetul zaharat, insuficienţă cardiacă sau coronariană, infarct miocardic în
antecedente, ateroscleroza la bărbaţi vârstnici, sarcina, perioada de alăptare.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Inducerea şi stimularea travaliului.
În perioada antepartum.
Inducerea travaliului în termenele tardive ale sarcinii este argumentată numai în caz
de prezenţă a hipertensiunii arteriale (cardiovasculare sau renale), preeclampsiei şi
eclampsiei, eritroblastozei fetale, diabetului zaharat sau gestaţional la gravidă,
hemoragiilor în perioada antepartum, ruperea precoce a pungii amniotice cu
imposibilitatea naşterii naturale. În caz de sarcină supramaturată (peste 42
săptămâni), moartea intrauterină a fătului, retardul dezvoltării intrauterine a fătului.
Pentru intensificarea contracţiilor uterine insuficiente în perioada I sau II a naşterii.
În perioada postpartum
În caz de hipotonie uterină, pentru oprirea hemoragiei postpartum.
Alte: în calitate de adjuvant pentru tratamentul avortului incomplet.
În scop diagnostic: pentru determinarea capacităţii respiratorii a unităţii fetoplacentare (proba cu oxitocină).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza se stabileşte în funcţie de sensibilitatea individuală a gravidei şi a fătului.
Inducerea şi stimularea travaliului. Oxitocina se administrează exclusiv prin perfuzie
intravenoasă. Se recomandă respectarea obligatorie a schemei prescrise a perfuziei.
Pentru asigurarea inofensivităţii perfuziei se recomandă administrarea cu ajutorul
pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar, monitorizarea contracţiilor uterine
şi bătăilor cordului fetal. În caz de intensificare excesivă a contracţiilor uterine se va
sista imediat perfuzia preparatului, care duce la o reducere rapidă a activităţii
contractile a miometrului.
1. Se va iniţia tratamentul prin perfuzia soluţiei de clorură de sodiu 0,9%.
2. Pentru pregătirea soluţiei perfuzabile standard de oxitocină în 1000 ml soluţie
nehidratantă se dizolvă 1 ml (5 UI) oxitocină şi se agită. 1 ml soluţie pregătită conţine
5 mU oxitocină. Pentru dozarea exactă a soluţiei se recomandă administrarea cu
ajutorul pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar.
3. Viteza perfuziei dozei iniţiale nu va depăşi 0,5-4 mU. La fiecare 20-40 min viteza de
perfuzie poate fi mărită până la atingerea gradului scontat de activitate contractilă a
uterului. La atingerea unui grad de contracţii uterine, ce corespunde travaliului
natural, la o deschidere a colului uterin de 4-6 cm şi în lipsa semnelor distresului fetal
viteza perfuziei poate fi redusă în acelaşi ritm, ca şi la majorarea ei. În perioada finală
a sarcinii oxitocina poate fi administrată mai rapid, însă se recomandă respectarea
precauţiei, deoarece doar în unele cazuri poate fi necesară o viteza de perfuzie de 8-9
mU/min. În caz de naştere prematură poate fi necesară o viteza de perfuzie rapidă, ce
poate uneori depăşi 20 mU/min.
4. Se vor monitoriza bătăile cordului fetal, tonusul uterin în repaos, frecvenţa, durata
şi puterea contracţiilor uterine.
5. În caz de contracţii uterine exagerate sau în caz de distress fetal se va sista imediat
administrarea preparatului, se va administra parturientei oxigen, se va sigura
monitorizarea medicală a parturientei şi a fătului.
Hemoragie uterină postpartum:
1. Perfuzie intravenoasă: în 1000 ml soluţie nehidratată se dizolvă 10-40 UI oxitocină
şi se agită. Pentru profilaxia atoniei uterine sunt necesare 20-40 mU/min oxitocină.
2. Intramuscular: 1 ml (5UI) oxitocină după decolarea placentei. Avort incomplet
10 UI oxitocină în 500 ml soluţie clorură de sodiu 0,9% sau amestec dextroză 5% cu
soluţie fiziologică. Viteza de perfuzie – 20-40 pic/min.
Diagnosticul insuficienţei feto-placentare (proba cu oxitocină):
Perfuzia intravenoasă se iniţiază cu viteza 0,5 mU/min şi la fiecare 20 min se va dubla
viteza de perfuzie până la atingerea dozei eficiente, ce constituie de obicei 5-6
mU/min, maximum 20 mU/min. După apariţia timp de 10 min. a 3 contracţii uterine
de intensitate moderată cu durata 40-60 s fiecare, se va sista administrarea oxitocinei
şi se va monitoriza modificarea (scăderea) frecvenţei contracţiilor cordului fetal. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la oxitocinăsau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Distocii uterine.
Fragilitate sau distensie uterinăexcesivă.
Hipertonie uterinăsau suferinţăfetalăatunci când naşterea nu este iminentă.
Tulburări cardiovasculare şi toxemie de sarcinăseveră.
Predispoziţie la embolie cu lichid amniotic (moarte fetalăîn uter, hematom
retroplacentar).
Placenta praevia.
Dezlipire prematurăa placentei.
Rupturăiminentăde uter. https://bit.ly/3kcTCGs
Inducerea şi stimularea travaliului.
În perioada antepartum.
Inducerea travaliului în termenele tardive ale sarcinii este argumentată numai în caz
de prezenţă a hipertensiunii arteriale (cardiovasculare sau renale), preeclampsiei şi
eclampsiei, eritroblastozei fetale, diabetului zaharat sau gestaţional la gravidă,
hemoragiilor în perioada antepartum, ruperea precoce a pungii amniotice cu
imposibilitatea naşterii naturale. În caz de sarcină supramaturată (peste 42
săptămâni), moartea intrauterină a fătului, retardul dezvoltării intrauterine a fătului.
Pentru intensificarea contracţiilor uterine insuficiente în perioada I sau II a naşterii.
În perioada postpartum
În caz de hipotonie uterină, pentru oprirea hemoragiei postpartum.
Alte: în calitate de adjuvant pentru tratamentul avortului incomplet.
În scop diagnostic: pentru determinarea capacităţii respiratorii a unităţii fetoplacentare (proba cu oxitocină).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza se stabileşte în funcţie de sensibilitatea individuală a gravidei şi a fătului.
Inducerea şi stimularea travaliului. Oxitocina se administrează exclusiv prin perfuzie
intravenoasă. Se recomandă respectarea obligatorie a schemei prescrise a perfuziei.
Pentru asigurarea inofensivităţii perfuziei se recomandă administrarea cu ajutorul
pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar, monitorizarea contracţiilor uterine
şi bătăilor cordului fetal. În caz de intensificare excesivă a contracţiilor uterine se va
sista imediat perfuzia preparatului, care duce la o reducere rapidă a activităţii
contractile a miometrului.
1. Se va iniţia tratamentul prin perfuzia soluţiei de clorură de sodiu 0,9%.
2. Pentru pregătirea soluţiei perfuzabile standard de oxitocină în 1000 ml soluţie
nehidratantă se dizolvă 1 ml (5 UI) oxitocină şi se agită. 1 ml soluţie pregătită conţine
5 mU oxitocină. Pentru dozarea exactă a soluţiei se recomandă administrarea cu
ajutorul pompei pentru perfuzie sau altui dispozitiv similar.
3. Viteza perfuziei dozei iniţiale nu va depăşi 0,5-4 mU. La fiecare 20-40 min viteza de
perfuzie poate fi mărită până la atingerea gradului scontat de activitate contractilă a
uterului. La atingerea unui grad de contracţii uterine, ce corespunde travaliului
natural, la o deschidere a colului uterin de 4-6 cm şi în lipsa semnelor distresului fetal
viteza perfuziei poate fi redusă în acelaşi ritm, ca şi la majorarea ei. În perioada finală
a sarcinii oxitocina poate fi administrată mai rapid, însă se recomandă respectarea
precauţiei, deoarece doar în unele cazuri poate fi necesară o viteza de perfuzie de 8-9
mU/min. În caz de naştere prematură poate fi necesară o viteza de perfuzie rapidă, ce
poate uneori depăşi 20 mU/min.
4. Se vor monitoriza bătăile cordului fetal, tonusul uterin în repaos, frecvenţa, durata
şi puterea contracţiilor uterine.
5. În caz de contracţii uterine exagerate sau în caz de distress fetal se va sista imediat
administrarea preparatului, se va administra parturientei oxigen, se va sigura
monitorizarea medicală a parturientei şi a fătului.
Hemoragie uterină postpartum:
1. Perfuzie intravenoasă: în 1000 ml soluţie nehidratată se dizolvă 10-40 UI oxitocină
şi se agită. Pentru profilaxia atoniei uterine sunt necesare 20-40 mU/min oxitocină.
2. Intramuscular: 1 ml (5UI) oxitocină după decolarea placentei. Avort incomplet
10 UI oxitocină în 500 ml soluţie clorură de sodiu 0,9% sau amestec dextroză 5% cu
soluţie fiziologică. Viteza de perfuzie – 20-40 pic/min.
Diagnosticul insuficienţei feto-placentare (proba cu oxitocină):
Perfuzia intravenoasă se iniţiază cu viteza 0,5 mU/min şi la fiecare 20 min se va dubla
viteza de perfuzie până la atingerea dozei eficiente, ce constituie de obicei 5-6
mU/min, maximum 20 mU/min. După apariţia timp de 10 min. a 3 contracţii uterine
de intensitate moderată cu durata 40-60 s fiecare, se va sista administrarea oxitocinei
şi se va monitoriza modificarea (scăderea) frecvenţei contracţiilor cordului fetal. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la oxitocinăsau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Distocii uterine.
Fragilitate sau distensie uterinăexcesivă.
Hipertonie uterinăsau suferinţăfetalăatunci când naşterea nu este iminentă.
Tulburări cardiovasculare şi toxemie de sarcinăseveră.
Predispoziţie la embolie cu lichid amniotic (moarte fetalăîn uter, hematom
retroplacentar).
Placenta praevia.
Dezlipire prematurăa placentei.
Rupturăiminentăde uter. https://bit.ly/3kcTCGs