Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
DESCRIEREA PRODUSULUI
Lidocain 10% 2ml sol.inj. N10 (Zdorovye)
Structura și componența:
Lidocaină 10%
Alte ingrediente: alcool etilic, propilenglicol, ulei de menta.
PROPRIETĂȚILE FARMACOLOGICE
Acțiunea anestezică și antiaritmică este determinată de stabilizarea membranelor celulare prin blocarea canalelor ionice.
Stoparea influxului ionilor de sodiu și calciu în neuroni se manifestă prin imposibilitatea de a genera și transmite impulsuri nervoase.
Posedă acțiune inotrop negativă slabă.
Se utilizează în tratamentul de urgență a aritmiilor ventriculare asociate cu infarctul miocardic sau intoxicația cu glicozide cardiace.
Eficacitatea în tratamentul aritmiilor supraventriculare este limitată.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Anestezie de infiltrare în apendectomie, herniotomie;
- pentru anestezia tronculară în stomatologie, în traumatologie, pentru anestezia peridurală și rahidiană în intervenții chirurgicale pe organele bazinului mic și extremitățile inferioare ș. a. ;
- pentru anestezia terminală a mucoaselor în urologie, oftalmologie, stomatologie, în bronhoscopie ș. a.
În calitate de remediu antiaritmic lidocaina se utilizează pentru tratamentul și profilaxia aritmiilor ventriculare (extrasistolii, tahicardii, fluter, fibrilație), inclusiv în perioada acută a infarctului miocardic, intoxicația cu glicozide cardiace, narcoză.
DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE
Pentru anestezie locală soluția de lidocaină se administrează parenteral și local. Cantitatea soluției și doza totală depinde de forma anesteziei și de caracterul intervenției chirurgicale: doza medie pentru anestezia plexului brahial și sciatic este de 5 -10 ml soluție de lidocaină 2%; pentru anestezia degetelor - 2 3 ml soluție 2%; pentru anestezia tronculară - 5 10 ml soluție 2%.
La utilizarea soluției de lidocaină de 2% în anestezia locală este posibilă combinarea ei cu adrenalina: se adaugă ex tempore câte 1 picătură soluție de clorhidrat de adrenalină la 10 ml soluție de lidocaină, însă nu mai mult de 5 picături la toată cantitatea. În calitate de remediu antiaritmic soluția de lidocaină se administrează intravenos la început în jet (în decurs de 3-4 min) în doza medie 80 mg (50-100 mg), apoi cu picătura în mediu cîte 2 mg/min. Durata infuziei depinde de starea bolnavului și rezultatele administrării preparatului. Pentru infuzie se diluiază soluția lidocainei de 2% cu soluție izotonică de clorură de sodiu (pentru obținerea soluției ce conține 2 mg/ml de lidocaină, se diluiază 6 ml soluție de lidocaină 2% în 60 ml soluție izotonică de clorură de sodiu). Volumul total de soluție, administrat nictemeral este de 1200 ml.
REACȚII ADVERSE
Reacții adverse sistemice sunt rare, dar pot apărea la concentrații plasmatice înalte determinate de dozajul excesiv, absorbție rapidă sau injectare intravasculară accidentală.
CONTRAINDICAȚII
Slăbirea nodulului sinusal la bolnavii de vîrstă înaintată, bloc atrioventricular, bradicardie marcată, sindromul Wolff - Parkinson White, hipotonie arterială, șoc cardiogen, insuficiență cardiacă congestivă, insuficiență renală sau hepatică, prezența în anamneză a convulsiilor epileptiforme provocate de lidocaină, hipersensibilitate la preparat.
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE DE UTILIZARE
Se administrează cu precauție în sarcină. Nu se asociază cu epinefrina sau norepinefrina în anestezia degetelor. În cazul administrării în țesuturi intens vascularizate se recomandă efectuarea probei de aspirație. Pentru prelungirea acțiunii anestezicului se admite adăugarea unei picături de soluție 0,1% de epinefrină la 5 10 ml de lidocaină. La administrarea intravenoasă a hexenalului sau tiopentalului de sodiu pe fonul acțiunii a lidocainei este posibilă suprimarea respirației.
Lidocain 10% 2ml sol.inj. N10 (Zdorovye)
Structura și componența:
Lidocaină 10%
Alte ingrediente: alcool etilic, propilenglicol, ulei de menta.
PROPRIETĂȚILE FARMACOLOGICE
Acțiunea anestezică și antiaritmică este determinată de stabilizarea membranelor celulare prin blocarea canalelor ionice.
Stoparea influxului ionilor de sodiu și calciu în neuroni se manifestă prin imposibilitatea de a genera și transmite impulsuri nervoase.
Posedă acțiune inotrop negativă slabă.
Se utilizează în tratamentul de urgență a aritmiilor ventriculare asociate cu infarctul miocardic sau intoxicația cu glicozide cardiace.
Eficacitatea în tratamentul aritmiilor supraventriculare este limitată.
INDICAȚII TERAPEUTICE
Anestezie de infiltrare în apendectomie, herniotomie;
- pentru anestezia tronculară în stomatologie, în traumatologie, pentru anestezia peridurală și rahidiană în intervenții chirurgicale pe organele bazinului mic și extremitățile inferioare ș. a. ;
- pentru anestezia terminală a mucoaselor în urologie, oftalmologie, stomatologie, în bronhoscopie ș. a.
În calitate de remediu antiaritmic lidocaina se utilizează pentru tratamentul și profilaxia aritmiilor ventriculare (extrasistolii, tahicardii, fluter, fibrilație), inclusiv în perioada acută a infarctului miocardic, intoxicația cu glicozide cardiace, narcoză.
DOZE ȘI MOD DE ADMINISTRARE
Pentru anestezie locală soluția de lidocaină se administrează parenteral și local. Cantitatea soluției și doza totală depinde de forma anesteziei și de caracterul intervenției chirurgicale: doza medie pentru anestezia plexului brahial și sciatic este de 5 -10 ml soluție de lidocaină 2%; pentru anestezia degetelor - 2 3 ml soluție 2%; pentru anestezia tronculară - 5 10 ml soluție 2%.
La utilizarea soluției de lidocaină de 2% în anestezia locală este posibilă combinarea ei cu adrenalina: se adaugă ex tempore câte 1 picătură soluție de clorhidrat de adrenalină la 10 ml soluție de lidocaină, însă nu mai mult de 5 picături la toată cantitatea. În calitate de remediu antiaritmic soluția de lidocaină se administrează intravenos la început în jet (în decurs de 3-4 min) în doza medie 80 mg (50-100 mg), apoi cu picătura în mediu cîte 2 mg/min. Durata infuziei depinde de starea bolnavului și rezultatele administrării preparatului. Pentru infuzie se diluiază soluția lidocainei de 2% cu soluție izotonică de clorură de sodiu (pentru obținerea soluției ce conține 2 mg/ml de lidocaină, se diluiază 6 ml soluție de lidocaină 2% în 60 ml soluție izotonică de clorură de sodiu). Volumul total de soluție, administrat nictemeral este de 1200 ml.
REACȚII ADVERSE
Reacții adverse sistemice sunt rare, dar pot apărea la concentrații plasmatice înalte determinate de dozajul excesiv, absorbție rapidă sau injectare intravasculară accidentală.
CONTRAINDICAȚII
Slăbirea nodulului sinusal la bolnavii de vîrstă înaintată, bloc atrioventricular, bradicardie marcată, sindromul Wolff - Parkinson White, hipotonie arterială, șoc cardiogen, insuficiență cardiacă congestivă, insuficiență renală sau hepatică, prezența în anamneză a convulsiilor epileptiforme provocate de lidocaină, hipersensibilitate la preparat.
ATENȚIONĂRI ȘI PRECAUȚII SPECIALE DE UTILIZARE
Se administrează cu precauție în sarcină. Nu se asociază cu epinefrina sau norepinefrina în anestezia degetelor. În cazul administrării în țesuturi intens vascularizate se recomandă efectuarea probei de aspirație. Pentru prelungirea acțiunii anestezicului se admite adăugarea unei picături de soluție 0,1% de epinefrină la 5 10 ml de lidocaină. La administrarea intravenoasă a hexenalului sau tiopentalului de sodiu pe fonul acțiunii a lidocainei este posibilă suprimarea respirației.
-3%
34 MDL
35.05 MDL
Felogel 10 mg/g gel
Diclofenac sodium
Citiți cu atenție și în întregime acest prospect înainte de a începe să luați acest medicament,
deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră.
Utilizați întotdeauna acest medicament conform indicaţiilor din acest prospect sau indicaţiilor
medicului dumneavoastră sau farmacistul.
- Păstrați acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiți.
- Întrebăți farmacistului dacă aveți nevoie de mai multe informații sau recomandări.
- Dacă manifestați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacții adverse nemenționate în acest
prospect.Vezi pct. 4.
- Dacă după 7 zile nu vă simțiți mai bine sau vă simțiți mai rău, trebuie să vă adresați unui
medic.
Ce găsiți în acest prospect:
1. Ce este Felogel și pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să știți înainte să utilizați Felogel
3. Cum să utilizați Felogel
4. Reacții adverse posibile
5. Cum se păstrează Felogel
6. Conținutul ambalajului și alte informații
1. Ce este Felogel și pentru ce se utilizează
Felogel 10 mg/g gel conține substanță activă diclofenac sodic și face parte din grupul
antiinflamatoarelor nesteroidiene. Diclofenacul ameliorează simptomele inflamației – durere și
edem. Gelul a fost dezvoltat în special pentru absorbția rapidă a diclofenacului prin tegumente și
pentru ameliorarea rapidă a durerii.
Felogel 10 mg/g gel este utilizat pentru tratamentul simptomatic local al durerii, inflamației și
edemului în:
- inflamații posttraumatice ale aparatului locomotor (tendoane, mușchi, articulații);
- forme localizate de reumatism periarticular, de ex., tendovaginită, bursită, sindrom umăr-braț
și periartropatie;
- forme localizate de maladii articulare degenerative, de ex., osteoartrite ale articulațiilor
periferice și ale coloanei vertebrale.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Felogel
Nu utilizați Felogel:
- dacă aveţi alergie (sunteți hipersensibil) la substanţa activă sau la oricare dintre excipienții
produsului (enumerați în secțiunea 6);
- dacă sunteți hipersensibil la acid acetilsalicilic (aspirină) sau alte medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene, cu manifestări clinice sub formă de crize de astm, urticarie sau
rinită alergică;
- în timpul ultimului trimestru de sarcină;
- dacă aveți vârsta sub 14 ani.
Atenționări și precauții
Unii pacienți trebuie să fie deosebit de atenți atunci când utilizează acest medicament. Discutați cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a utiliza Felogel 10 mg/g gel:
2
- dacă aveţi ulcer stomacal sau duodenal, insuficiență cardiovasculară (o boală de inimă, ce
poate duce la oboseală ușoară, dificultăți de respirație, umflarea gleznelor etc.), probleme
renale;
- gelul ar trebui aplicat doar pe pielea intactă (fără răni deschise și leziuni);
- acesta nu trebuie aplicat pe ochi sau mucoase;
- gelul nu trebuie aplicat sub pansament, nici administrat pe cale orală;
- suprafața de piele tratată nu trebuie expusă la lumina solară directă;
- în caz de apariția iritațiilor pe piele sau alte semne de hipersensibilitate, tratamentul ar trebui
întrerupt.
Felogel împreună cu alte medicamente
Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului, dacă folosiți sau ați folosit recent orice alte
medicamente. Interacțiunile cu alte medicamente sunt puțin probabile la aplicarea de gel diclofenac
pe piele.
Sarcina și alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresati-va farmacistulului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu se recomandă utilizarea de Felogel în timpul sarcinii sau în perioada de alăptare.
Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor
Felogel 10 mg/g gel este un medicament de uz local cu aplicare cutanată și nu influențează asupra
abilității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Felogel conține propilenglicol, poate provoca iritaţie cutanată..
Felogel conține benzoat de sodium, uşor iritant al pielii, ochilor și mucoaselor.
3. Cum să utilizați Felogel
Utilizați acest medicament conform indicațiilor din acest prospect sau indicațiilor medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu
sunteți sigur.
Felogel 10 mg/g gel este un medicament de uz topic cutanat.
De obicei se aplică în felul următor:
Adulți și adolescenți cu vârsta peste 14 ani: gelul se aplică pe suprafaţa afectată de 3-4 ori pe zi şi se
masează uşor până la absorbţie completă. Cantitatea necesară de gel depinde de mărimea zonei
afectate. De ex., 2 g gel (aproximativ 6 cm) sunt suficiente pentru a trata o suprafață de aproximativ
20 cm x 20 cm (400 cm
2
). După fiecare aplicare, este obligatorie spălarea mâinilor, cu excepția
cazului în care acestea reprezintă zona ce trebuie tratată.
Durata tratamentului: durata tratamentului depinde de simptome și de răspunsul clinic:
• în caz de traumatism al țesuturilor moi sau reumatism, gelul nu trebuie utilizat mai mult de 14 zile
fără recomandarea medicului;
• în cazul durerilor din artrite (adulți cu vârsta peste 18 ani), durata tratamentului este de până la
21 de zile, dacă nu este altfel recomandat de către medic.
Atunci când Felogel 10 mg/g gel este folosit fără prescripție medicală pentru oricare dintre
indicațiile de mai sus, pacienții trebuie să consulte medicul dacă după 7 zile de tratament nu se
observă ameliorarea simptomelor sau acestea se agravează.
3
Copii și adolescenți cu vârsta sub 14 ani
A nu se administra Felogel 10 mg/g gel la copii și adolescenți sub 14 ani.
Dacă utilizați mai mult Felogel decât trebuie
Dat fiind că medicamentul este prevăzut pentru uz topic, supradozajul este puțin probabil. Dacă ați
înghițit accidental o doză mare, dacă produsul intră în contact cu ochii, mucoasele sau răni deschise,
consultați medicul dumneavoastră sau adresați-vă la cel mai apropiat centru medical.
Dacă uitați să utilizați Felogel
Dacă ați omis o doză și este timpul să aplicați următoarea doză, faceți-o ca de obicei. Nu luaţi o
doză dublă pentru a compensa doza omisă.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacții adverse posibile
Ca și toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
După aplicare locală sunt posibile următoarele reacţii adverse:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): eritem, erupții cutanate, prurit, eczeme, uscarea și
descuamarea pielii.
Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): la locul aplicării poate fi observată
umflarea și formarea bulelor pe piele.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 persoane): o erupție pe piele cu vezicule pline cu puroi;
reacții alergice manifestate prin umflarea feței, buzelor, gurii, limbii sau gâtului, adesea însoțite de
erupții cutanate și prurit, ce pot rezulta în dificultate la înghițire; respiraţie şuierătoare sau dificultăți
de respirație (simptome de astm); sensibilitate crescută a pielii la soare.
Cu frecvență necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile): senzație de arsură la locul de
aplicare.
Dacă manifestați orice reacţii adverse, inclusiv ce nu sunt menționate în acest prospect, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile
adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:
[email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
5. Cum se păstrează Felogel
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
Nu necesită condiții speciale de păstrare.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Nu utilizați Felogel 10 mg/g gel după data de expirare înscrisă pe cutie sau pe tub. Data de expirare
se referă la ultima zi a lunii respective.
4
După prima deschidere a tubului, gelul trebuie utilizat în decurs de 6 luni.
Nu aruncați nici un medicament pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebați
farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
6. Conținutul ambalajului și alte informații
Ce conține Felogel
Substanţa activă este: diclofenac sodic.
1 g gel conține diclofenac sodic 10 mg.
Celelalte componente sunt: carbomer, macrogol 400, propilenglicol, dietanolamină, alcool
izopropilic, benzoat de sodiu, apă purificată.
Cum arată Felogel și conținutul ambalajului
Desrcierea medicamentului
Gel este masă transparentă, incoloră, asemănătoare cu gelul, cu textură uniformă și cu miros
specific de alcool izopropilic.
Conţinutul ambalajului
Câte 60 g sau 120 g în tub de aluminiu cu membrană, acoperit cu capac din polipropilenă. Câte
1 tub împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deținătorul certificatului de înregistrare și fabricantul
Deținătorul certificatului de înregistrare
SOPHARMA AD
16 Iliensko Shosse Str., Sofia 1220, Bulgaria.
Fabricantul
SOPHARMA AD
16 Iliensko Shosse Str., Sofia 1220, Bulgaria.
Acest prospect a fost revizuit în Noiembrie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului
şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md
Diclofenac sodium
Citiți cu atenție și în întregime acest prospect înainte de a începe să luați acest medicament,
deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră.
Utilizați întotdeauna acest medicament conform indicaţiilor din acest prospect sau indicaţiilor
medicului dumneavoastră sau farmacistul.
- Păstrați acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiți.
- Întrebăți farmacistului dacă aveți nevoie de mai multe informații sau recomandări.
- Dacă manifestați orice reacții adverse, adresați-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacții adverse nemenționate în acest
prospect.Vezi pct. 4.
- Dacă după 7 zile nu vă simțiți mai bine sau vă simțiți mai rău, trebuie să vă adresați unui
medic.
Ce găsiți în acest prospect:
1. Ce este Felogel și pentru ce se utilizează
2. Ce trebuie să știți înainte să utilizați Felogel
3. Cum să utilizați Felogel
4. Reacții adverse posibile
5. Cum se păstrează Felogel
6. Conținutul ambalajului și alte informații
1. Ce este Felogel și pentru ce se utilizează
Felogel 10 mg/g gel conține substanță activă diclofenac sodic și face parte din grupul
antiinflamatoarelor nesteroidiene. Diclofenacul ameliorează simptomele inflamației – durere și
edem. Gelul a fost dezvoltat în special pentru absorbția rapidă a diclofenacului prin tegumente și
pentru ameliorarea rapidă a durerii.
Felogel 10 mg/g gel este utilizat pentru tratamentul simptomatic local al durerii, inflamației și
edemului în:
- inflamații posttraumatice ale aparatului locomotor (tendoane, mușchi, articulații);
- forme localizate de reumatism periarticular, de ex., tendovaginită, bursită, sindrom umăr-braț
și periartropatie;
- forme localizate de maladii articulare degenerative, de ex., osteoartrite ale articulațiilor
periferice și ale coloanei vertebrale.
2. Ce trebuie să știți înainte să luați Felogel
Nu utilizați Felogel:
- dacă aveţi alergie (sunteți hipersensibil) la substanţa activă sau la oricare dintre excipienții
produsului (enumerați în secțiunea 6);
- dacă sunteți hipersensibil la acid acetilsalicilic (aspirină) sau alte medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene, cu manifestări clinice sub formă de crize de astm, urticarie sau
rinită alergică;
- în timpul ultimului trimestru de sarcină;
- dacă aveți vârsta sub 14 ani.
Atenționări și precauții
Unii pacienți trebuie să fie deosebit de atenți atunci când utilizează acest medicament. Discutați cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a utiliza Felogel 10 mg/g gel:
2
- dacă aveţi ulcer stomacal sau duodenal, insuficiență cardiovasculară (o boală de inimă, ce
poate duce la oboseală ușoară, dificultăți de respirație, umflarea gleznelor etc.), probleme
renale;
- gelul ar trebui aplicat doar pe pielea intactă (fără răni deschise și leziuni);
- acesta nu trebuie aplicat pe ochi sau mucoase;
- gelul nu trebuie aplicat sub pansament, nici administrat pe cale orală;
- suprafața de piele tratată nu trebuie expusă la lumina solară directă;
- în caz de apariția iritațiilor pe piele sau alte semne de hipersensibilitate, tratamentul ar trebui
întrerupt.
Felogel împreună cu alte medicamente
Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului, dacă folosiți sau ați folosit recent orice alte
medicamente. Interacțiunile cu alte medicamente sunt puțin probabile la aplicarea de gel diclofenac
pe piele.
Sarcina și alăptarea
Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă,
adresati-va farmacistulului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu se recomandă utilizarea de Felogel în timpul sarcinii sau în perioada de alăptare.
Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor
Felogel 10 mg/g gel este un medicament de uz local cu aplicare cutanată și nu influențează asupra
abilității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje.
Felogel conține propilenglicol, poate provoca iritaţie cutanată..
Felogel conține benzoat de sodium, uşor iritant al pielii, ochilor și mucoaselor.
3. Cum să utilizați Felogel
Utilizați acest medicament conform indicațiilor din acest prospect sau indicațiilor medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu
sunteți sigur.
Felogel 10 mg/g gel este un medicament de uz topic cutanat.
De obicei se aplică în felul următor:
Adulți și adolescenți cu vârsta peste 14 ani: gelul se aplică pe suprafaţa afectată de 3-4 ori pe zi şi se
masează uşor până la absorbţie completă. Cantitatea necesară de gel depinde de mărimea zonei
afectate. De ex., 2 g gel (aproximativ 6 cm) sunt suficiente pentru a trata o suprafață de aproximativ
20 cm x 20 cm (400 cm
2
). După fiecare aplicare, este obligatorie spălarea mâinilor, cu excepția
cazului în care acestea reprezintă zona ce trebuie tratată.
Durata tratamentului: durata tratamentului depinde de simptome și de răspunsul clinic:
• în caz de traumatism al țesuturilor moi sau reumatism, gelul nu trebuie utilizat mai mult de 14 zile
fără recomandarea medicului;
• în cazul durerilor din artrite (adulți cu vârsta peste 18 ani), durata tratamentului este de până la
21 de zile, dacă nu este altfel recomandat de către medic.
Atunci când Felogel 10 mg/g gel este folosit fără prescripție medicală pentru oricare dintre
indicațiile de mai sus, pacienții trebuie să consulte medicul dacă după 7 zile de tratament nu se
observă ameliorarea simptomelor sau acestea se agravează.
3
Copii și adolescenți cu vârsta sub 14 ani
A nu se administra Felogel 10 mg/g gel la copii și adolescenți sub 14 ani.
Dacă utilizați mai mult Felogel decât trebuie
Dat fiind că medicamentul este prevăzut pentru uz topic, supradozajul este puțin probabil. Dacă ați
înghițit accidental o doză mare, dacă produsul intră în contact cu ochii, mucoasele sau răni deschise,
consultați medicul dumneavoastră sau adresați-vă la cel mai apropiat centru medical.
Dacă uitați să utilizați Felogel
Dacă ați omis o doză și este timpul să aplicați următoarea doză, faceți-o ca de obicei. Nu luaţi o
doză dublă pentru a compensa doza omisă.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacții adverse posibile
Ca și toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
După aplicare locală sunt posibile următoarele reacţii adverse:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): eritem, erupții cutanate, prurit, eczeme, uscarea și
descuamarea pielii.
Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 1000 persoane): la locul aplicării poate fi observată
umflarea și formarea bulelor pe piele.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 persoane): o erupție pe piele cu vezicule pline cu puroi;
reacții alergice manifestate prin umflarea feței, buzelor, gurii, limbii sau gâtului, adesea însoțite de
erupții cutanate și prurit, ce pot rezulta în dificultate la înghițire; respiraţie şuierătoare sau dificultăți
de respirație (simptome de astm); sensibilitate crescută a pielii la soare.
Cu frecvență necunoscută (nu pot fi estimate din datele disponibile): senzație de arsură la locul de
aplicare.
Dacă manifestați orice reacţii adverse, inclusiv ce nu sunt menționate în acest prospect, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile
adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail:
[email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa
acestui medicament.
5. Cum se păstrează Felogel
A nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor.
Nu necesită condiții speciale de păstrare.
A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de lumină.
Nu utilizați Felogel 10 mg/g gel după data de expirare înscrisă pe cutie sau pe tub. Data de expirare
se referă la ultima zi a lunii respective.
4
După prima deschidere a tubului, gelul trebuie utilizat în decurs de 6 luni.
Nu aruncați nici un medicament pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. Întrebați
farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la
protejarea mediului.
6. Conținutul ambalajului și alte informații
Ce conține Felogel
Substanţa activă este: diclofenac sodic.
1 g gel conține diclofenac sodic 10 mg.
Celelalte componente sunt: carbomer, macrogol 400, propilenglicol, dietanolamină, alcool
izopropilic, benzoat de sodiu, apă purificată.
Cum arată Felogel și conținutul ambalajului
Desrcierea medicamentului
Gel este masă transparentă, incoloră, asemănătoare cu gelul, cu textură uniformă și cu miros
specific de alcool izopropilic.
Conţinutul ambalajului
Câte 60 g sau 120 g în tub de aluminiu cu membrană, acoperit cu capac din polipropilenă. Câte
1 tub împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deținătorul certificatului de înregistrare și fabricantul
Deținătorul certificatului de înregistrare
SOPHARMA AD
16 Iliensko Shosse Str., Sofia 1220, Bulgaria.
Fabricantul
SOPHARMA AD
16 Iliensko Shosse Str., Sofia 1220, Bulgaria.
Acest prospect a fost revizuit în Noiembrie 2020
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului
şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md
-3%
115.28 MDL
118.85 MDL
-3%
12.27 MDL
12.65 MDL
Rețetă medicală
Ce este Lornoxicam-BP şi pentru ce se utilizează
Lornoxicam-BP este un medicament antiinflamator nesteroidian şi antireumatic din clasa derivaţilor de oxicam. Este destinat tratamentului durerii uşoare sau moderate acute atunci când administrarea orală este improprie. Sarcina şi alăptarea
Lornoxicam-BP nu trebuie luat de către femeile aflate în primele şase luni de sarcină şi de către cele care alăptează, doar dacă în mod explicit vă indică medicul dumneavoastră. Nu trebuie să luaţi Lornoxicam-BP în ultimele trei luni de sarcină.
Utilizarea Lornoxicam-BP poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată la femeile care încearcă să rămână gravide. Femeile care întâmpină dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate trebuie să se consulte cu un medic şi să ia în considerare întreruperea tratamentului cu Lornoxicam-BP. Cum să luaţi Lornoxicam-BP
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.
Adulţi: Doza recomandată este de 8 mg intramuscular sau intravenos. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 16 mg.
Unii pacienţi ar putea necesita administrarea altor 8 mg în prima zi de tratament.
Lornoxicam-BP soluţie injectabilă este destinat injectării intramusculare (i.m.) sau intravenoase (i.v.). Soluţia trebuie administrată lent pe durata a cel puţin 15 secunde în cazul injectării i.v. şi a cel puţin 5 secunde în cazul injectării i.m.
Cu excepţia compatibilităţii dovedite, Lornoxicam-BP 8 mg soluţie injectabilă trebuie întotdeauna administrat separat. Dacă uitaţi să luaţi Lornoxicam-BP
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa pentru doza uitată.
Dacă aveţi orice alte întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.
Lornoxicam-BP este un medicament antiinflamator nesteroidian şi antireumatic din clasa derivaţilor de oxicam. Este destinat tratamentului durerii uşoare sau moderate acute atunci când administrarea orală este improprie. Sarcina şi alăptarea
Lornoxicam-BP nu trebuie luat de către femeile aflate în primele şase luni de sarcină şi de către cele care alăptează, doar dacă în mod explicit vă indică medicul dumneavoastră. Nu trebuie să luaţi Lornoxicam-BP în ultimele trei luni de sarcină.
Utilizarea Lornoxicam-BP poate afecta fertilitatea şi nu este recomandată la femeile care încearcă să rămână gravide. Femeile care întâmpină dificultăţi în a rămâne gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate trebuie să se consulte cu un medic şi să ia în considerare întreruperea tratamentului cu Lornoxicam-BP. Cum să luaţi Lornoxicam-BP
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.
Adulţi: Doza recomandată este de 8 mg intramuscular sau intravenos. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 16 mg.
Unii pacienţi ar putea necesita administrarea altor 8 mg în prima zi de tratament.
Lornoxicam-BP soluţie injectabilă este destinat injectării intramusculare (i.m.) sau intravenoase (i.v.). Soluţia trebuie administrată lent pe durata a cel puţin 15 secunde în cazul injectării i.v. şi a cel puţin 5 secunde în cazul injectării i.m.
Cu excepţia compatibilităţii dovedite, Lornoxicam-BP 8 mg soluţie injectabilă trebuie întotdeauna administrat separat. Dacă uitaţi să luaţi Lornoxicam-BP
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa pentru doza uitată.
Dacă aveţi orice alte întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră, farmacistului sau asistentei medicale.
-3%
38.65 MDL
39.85 MDL
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ 1 g gel conţine 10 mg nimesulid.
FORMA FARMACEUTICĂ Gel Descriere: gel opac, omogen, de culoare galben-deschis.
Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomatic al durerii asociată cu entorse și tendinită traumatică acută.
Doze şi mod de administrare Adulți Nimid gel se aplică în strat subțire pe zona afectată, de 2-3 ori pe zi și se masează până la absorbția completă. Durata tratamentului este de 7-15 zile. Copiii sub 12 ani Nu au fost efectuate studii de utilizare a Nimid gel 10 mg/g la copii. Prin urmare, siguranța și eficacitatea nu au fost stabilite, iar produsul nu trebuie utilizat la copii.
Contraindicaţii - Hipersensibilitate cunoscută la nimesulid sau la oricare dintre excipienții produsului. - Antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu: bronhospasm, rinită, urticarie) la administrarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor. - Leziuni, plăgi sau în prezența unei infecții locale. - Administrarea concomitentă a altor medicamente cu aplicare topică. - Copii cu vârsta sub 12 ani.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/a03012df-46c4-11e3-a76b-0015178d59a7/18.03.2016%2016_38_03/Nimid%20gel%20RCP%2017.02.2016%20M.pdf
FORMA FARMACEUTICĂ Gel Descriere: gel opac, omogen, de culoare galben-deschis.
Indicaţii terapeutice Tratamentul simptomatic al durerii asociată cu entorse și tendinită traumatică acută.
Doze şi mod de administrare Adulți Nimid gel se aplică în strat subțire pe zona afectată, de 2-3 ori pe zi și se masează până la absorbția completă. Durata tratamentului este de 7-15 zile. Copiii sub 12 ani Nu au fost efectuate studii de utilizare a Nimid gel 10 mg/g la copii. Prin urmare, siguranța și eficacitatea nu au fost stabilite, iar produsul nu trebuie utilizat la copii.
Contraindicaţii - Hipersensibilitate cunoscută la nimesulid sau la oricare dintre excipienții produsului. - Antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de exemplu: bronhospasm, rinită, urticarie) la administrarea acidului acetilsalicilic sau altor medicamente care inhibă sinteza prostaglandinelor. - Leziuni, plăgi sau în prezența unei infecții locale. - Administrarea concomitentă a altor medicamente cu aplicare topică. - Copii cu vârsta sub 12 ani.
http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/a03012df-46c4-11e3-a76b-0015178d59a7/18.03.2016%2016_38_03/Nimid%20gel%20RCP%2017.02.2016%20M.pdf
-3%
42.34 MDL
43.65 MDL
Actiune terapeutica: Vasodilatator si antispastic prin actiune directa asupra musculaturii netede; efectul se mentine circa 2 ore dupa administrare orala, si 40, respectiv 20 de minute dupa injectarea intramusculara sau perfuzia intravenoasa. Injectarea i.v. este urmata de o actiune moderata, dar incontestabila, de crestere a circulatiei cerebrale. Este bronhodilatator musculotrop si coronarodilatator relativ slab; deprima conducerea atrioventriculara, prelungeste perioada refractara a miocardului, scade excitabilitatea.
Indicatii: Tulburari circulatorii cerebrale de natura spastica sau aterosclerotica, retinopatii, migrena, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare post-infarct; tulburari circulatorii ale musculaturii netede digestive si biliare; spasm piloric, constipatie spastica, colici intestinale, diskinezie biliara hipertona, colici biliare, dismenoree.
Contraindicatii si precautii: Hipertensiune intracraniana si bloc atrio-ventricular; prudenta in glaucom si la bolnavii cu hipertrofie de prostata. Alcaloidul precipita din solutie cand pH-ul este mai mare de 6.
https://bit.ly/2PaSJ42
Indicatii: Tulburari circulatorii cerebrale de natura spastica sau aterosclerotica, retinopatii, migrena, sindrom Meniere; sindrom anginos, stare post-infarct; tulburari circulatorii ale musculaturii netede digestive si biliare; spasm piloric, constipatie spastica, colici intestinale, diskinezie biliara hipertona, colici biliare, dismenoree.
Contraindicatii si precautii: Hipertensiune intracraniana si bloc atrio-ventricular; prudenta in glaucom si la bolnavii cu hipertrofie de prostata. Alcaloidul precipita din solutie cand pH-ul este mai mare de 6.
https://bit.ly/2PaSJ42
-3%
21.49 MDL
22.15 MDL
Ce este Solpadeine şi pentru ce se utilizează Solpadeine conţine 3 substanţe active: paracetamol utilizat ca analgezic (calmează durerea) şi antipiretic (scade febra), fosfat de codeină utilizat ca analgezic şi cafeină, pentru calmarea rapidă a durerilor de intensitate moderată până la severă. Acest medicament conţine codeină. Codeina aparţine unei clase de medicamente denumită analgezice opioide, care ameliorează durerea prin acţiunea lor. Poate fi utilizată singură sau în asociere cu alte analgezice, cum este paracetamolul. Codeina poate fi utilizată o perioadă scurtă de timp la adolescenţi cu vârsta peste 12 ani, pentru ameliorarea durerilor moderate, care nu sunt ameliorate de alte analgezice, cum sunt paracetamolul sau ibuprofenul administrate singure. Acţionând asupra organismului dumneavoastră în mod diferit, paracetamolul şi codeina se combină pentru a înlătura durerea, iar cafeina creşte efectul analgezic al paracetamolului. Solpadeine este indicat pentru tratamentul simptomatic de scurtă durată al durerilor de intensitate moderată până la severă, cu diferite localizări: dureri de cap, migrenă, dureri de dinţi, dureri ale muşchilor sau articulaţiilor, nevralgii, dureri din sfera ORL (dureri în gât, dureri ale sinusurilor) sau în caz de menstruaţie dureroasă. De asemenea Solpadeine este indicat în tratamentul simptomatic al febrei din răceală şi gripă.
Cum să utilizați Solpadeine Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Administrare orală. Adulţi, pacienţi vârstnici (cu funcţie hepatică şi renală normală) şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste: Doza uzuală este de 1-2 comprimate efervescente Solpadeine administrate oral, după dizolvarea în apă; dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4 – 6 ore, fără a depăşi 4 doze pe zi (8 comprimate în 24 de ore). Nu se administrează la un interval mai mic de 4 ore. Nu depăşiţi dozele recomandate. Copii: Solpadeine nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de apariţie a problemelor severe cu respiraţia. Durata tratamentului Acest medicament nu trebuie administrat mai mult de 3 zile. Dacă durerea nu se ameliorează după 3 zile, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru a fi sfătuit. Mod de administrare Comprimatele se dizolvă complet în cel puţin jumătate de pahar cu apă.
https://bit.ly/3atfSGo
Cum să utilizați Solpadeine Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Administrare orală. Adulţi, pacienţi vârstnici (cu funcţie hepatică şi renală normală) şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste: Doza uzuală este de 1-2 comprimate efervescente Solpadeine administrate oral, după dizolvarea în apă; dacă este necesar, doza se poate repeta la intervale de 4 – 6 ore, fără a depăşi 4 doze pe zi (8 comprimate în 24 de ore). Nu se administrează la un interval mai mic de 4 ore. Nu depăşiţi dozele recomandate. Copii: Solpadeine nu trebuie administrat la copii cu vârsta sub 12 ani, din cauza riscului de apariţie a problemelor severe cu respiraţia. Durata tratamentului Acest medicament nu trebuie administrat mai mult de 3 zile. Dacă durerea nu se ameliorează după 3 zile, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru a fi sfătuit. Mod de administrare Comprimatele se dizolvă complet în cel puţin jumătate de pahar cu apă.
https://bit.ly/3atfSGo
-3%
47.04 MDL
48.50 MDL
Rețetă medicală
Ce este Ketorolac şi pentru ce se utilizează Ketorolac este un medicament din clasa antiinflamatoarelor şi antireumaticelor nesteroidiene, indicat în tratamentul de scurtă durată al durerilor acute de intensitate moderată până la severă. Acest medicament este indicat la adulţi, vârstnici, copii şi adolescenţi cu vârsta peste 16 ani.
Cum să utilizaţi Ketorolac Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Ketorolac se administrează de personalul medical specializat în injecţie intramuscular sau intravenos în bolus. Bolusul intravenos trebuie administrat în mai mult de 15 secunde. Ketorolac nu poate fi administrat epidural sau intratecal. Medicul dumneavoastră vă va explica cât ketorolac trometamină veţi primi şi pentru cât timp. Aceasta depinde de severitatea durerii şi răspunsul dumneavoastră la acest tratament. Adulţi şi adolescenţi cu vârste peste 16 ani Doza iniţială recomandată este de 10 mg ketorolac trometamină apoi, dacă este necesar, se pot administra doze de 10 - 30 mg, la 4 - 6 ore. Dacă este necesar, în perioada post - operatorie imediată, ketorolac trometamină poate fi administrat la fiecare 2 ore. Se recomandă administrarea dozei minime eficace. Doza zilnică maximă recomandată este de 90 mg (3 ml soluţie injectabilă) ketorolac trometamină pentru adulţi şi de 60 mg (2 ml soluţie injectabilă) ketorolac trometamină pentru vârstnici. Durata maximă de tratament este de 2 zile. Pacienţii care au primit ketorolac trometamină pe cale intravenoasă şi la care s-a făcut trecerea la administrarea orală de ketorolac comprimate, doza zilnică totală a ambelor forme farmaceutice nu trebuie să depăşească 90 mg ketorolac trometamină (3 ml soluţie injectabilă) la adulţi şi 60 mg ketorolac trometamină (2 ml soluţie injectabilă) la vârstnici. De asemenea, dozele administrate oral nu trebuie să depăşească 40 mg ketorolac trometamină în ziua în care s-a făcut trecerea de la administrarea intramusculară sau intravenoasă la administrarea orală. Se recomandă trecerea la administrarea orală cât mai curând posibil. Vârstnici (peste 65 ani) Se recomandă administrarea dozei minime eficace. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 60 mg ketorolac trometamină (2 ml soluţie injectabilă). La pacienţii cu greutate sub 50 kg dozele trebuie reduse. Pacienţi cu insuficienţă renală Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă. Doza zilnică totală este de 60 mg ketorolac trometamină (2 ml soluţie injectabilă). Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită. De aceea, Ketorolac este contraindicat copiilor sub 16 ani.
https://bit.ly/2SMFckH
Cum să utilizaţi Ketorolac Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul. Discutaţi cu medical dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Ketorolac se administrează de personalul medical specializat în injecţie intramuscular sau intravenos în bolus. Bolusul intravenos trebuie administrat în mai mult de 15 secunde. Ketorolac nu poate fi administrat epidural sau intratecal. Medicul dumneavoastră vă va explica cât ketorolac trometamină veţi primi şi pentru cât timp. Aceasta depinde de severitatea durerii şi răspunsul dumneavoastră la acest tratament. Adulţi şi adolescenţi cu vârste peste 16 ani Doza iniţială recomandată este de 10 mg ketorolac trometamină apoi, dacă este necesar, se pot administra doze de 10 - 30 mg, la 4 - 6 ore. Dacă este necesar, în perioada post - operatorie imediată, ketorolac trometamină poate fi administrat la fiecare 2 ore. Se recomandă administrarea dozei minime eficace. Doza zilnică maximă recomandată este de 90 mg (3 ml soluţie injectabilă) ketorolac trometamină pentru adulţi şi de 60 mg (2 ml soluţie injectabilă) ketorolac trometamină pentru vârstnici. Durata maximă de tratament este de 2 zile. Pacienţii care au primit ketorolac trometamină pe cale intravenoasă şi la care s-a făcut trecerea la administrarea orală de ketorolac comprimate, doza zilnică totală a ambelor forme farmaceutice nu trebuie să depăşească 90 mg ketorolac trometamină (3 ml soluţie injectabilă) la adulţi şi 60 mg ketorolac trometamină (2 ml soluţie injectabilă) la vârstnici. De asemenea, dozele administrate oral nu trebuie să depăşească 40 mg ketorolac trometamină în ziua în care s-a făcut trecerea de la administrarea intramusculară sau intravenoasă la administrarea orală. Se recomandă trecerea la administrarea orală cât mai curând posibil. Vârstnici (peste 65 ani) Se recomandă administrarea dozei minime eficace. Doza zilnică maximă nu trebuie să depăşească 60 mg ketorolac trometamină (2 ml soluţie injectabilă). La pacienţii cu greutate sub 50 kg dozele trebuie reduse. Pacienţi cu insuficienţă renală Ketorolac este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală moderată până la severă. Doza zilnică totală este de 60 mg ketorolac trometamină (2 ml soluţie injectabilă). Copii şi adolescenţi Siguranţa şi eficacitatea administrării la copii şi adolescenţi nu a fost stabilită. De aceea, Ketorolac este contraindicat copiilor sub 16 ani.
https://bit.ly/2SMFckH
-3%
56.94 MDL
58.70 MDL
Particularităţi farmacologice
Efectul antiacneic se explică prin acţiunea anticomedonală, antibacteriană şi antiinflamatorie. Acţiunea anticomedonală se datoreşte inhibării keratinizării anormale şi a hiper activi tăţii glandelor sebacee, cea antibacteriană se manifestă pe bacteriile gram-negative, îndeosebi pe Propionibacterium acnes şi Staphylococcus epidermidis, în citoplasma cărora se acumulează printr-un mecanism transportor transmembranar activ iono-dependent şi modificarea pH-ului celulei bacteriene, iar cea antiinflamatoare prin captarea radicalilor liberi. Reduce concentraţia acizilor graşi liberi în lipidele pielii . Acidul azelaic inhibă tirozinaza şi depigmentează pielea în locul aplicării.
Indicaţii
Tratamentul local al acneei vulgare, hiperpigmentarea pielii .
Utilizare terapeutică
Se aplică topic pe faţă şi alte regiuni afectate ale pielii de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara) timp de 2-6 luni.
Efecte adverse
În debutul tratamentul poate apărea iritaţie locală (eritem, prurit, usturime).
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat.
Precauţii
A păzi ochii şi mucoasele de contactul cu acidul azelaic.
Efectul antiacneic se explică prin acţiunea anticomedonală, antibacteriană şi antiinflamatorie. Acţiunea anticomedonală se datoreşte inhibării keratinizării anormale şi a hiper activi tăţii glandelor sebacee, cea antibacteriană se manifestă pe bacteriile gram-negative, îndeosebi pe Propionibacterium acnes şi Staphylococcus epidermidis, în citoplasma cărora se acumulează printr-un mecanism transportor transmembranar activ iono-dependent şi modificarea pH-ului celulei bacteriene, iar cea antiinflamatoare prin captarea radicalilor liberi. Reduce concentraţia acizilor graşi liberi în lipidele pielii . Acidul azelaic inhibă tirozinaza şi depigmentează pielea în locul aplicării.
Indicaţii
Tratamentul local al acneei vulgare, hiperpigmentarea pielii .
Utilizare terapeutică
Se aplică topic pe faţă şi alte regiuni afectate ale pielii de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara) timp de 2-6 luni.
Efecte adverse
În debutul tratamentul poate apărea iritaţie locală (eritem, prurit, usturime).
CONTRAINDICATII
Hipersensibilitatea la preparat.
Precauţii
A păzi ochii şi mucoasele de contactul cu acidul azelaic.
-3%
186.43 MDL
192.20 MDL
Indicații
Tratamentul pacienţilor cu vârsta de 2 ani sau peste, cu dermatită atopică uşoară sau moderată atunci când tratamentul cu corticosteroizi administraţi topic este nerecomandabil sau nu este posibil. Aceasta poate include:
• intoleranţă la corticosteroizii administraţi topic
• lipsa efectului corticosteroizilor administraţi topic
• administrare pe faţă şi gât, unde tratamentul cu corticosteroizi administraţi topic poate fi inadecvat.
Dozaj
Doze
Tratamentul cu Elidel trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul dermatitei atopice.
Elidel poate fi utilizat în tratamentul de scurtă durată al semnelor şi simptomelor eczemei atopice şi intermitent în tratamentul de lungă durată pentru prevenirea progresiei către pusee acute.
Tratamentul cu Elidel trebuie început la prima apariţie a semnelor şi simptomelor dermatitei atopice. Elidel trebuie aplicat numai pe suprafeţele afectate de dermatită atopică. Elidel trebuie utilizat o perioadă de timp cât mai scurtă posibil în timpul puseelor acute ale bolii. Pacientul sau persoana care îngrijeşte pacientul trebuie să întrerupă utilizarea Elidel atunci când au dispărut semnele şi simptomele. Tratamentul trebuie să fie intermitent, de scurtă durată şi nu continuu. Elidel trebuie aplicat într-un strat subţire pe suprafeţele afectate, de două ori pe zi.
Datele din studiile clinice susţin tratamentul intermitent cu Elidel până la 12 luni.
Dacă nu apare nicio îmbunătăţire după 6 săptămâni sau în cazul exacerbării afecţiunii, tratamentul cu Elidel trebuie întrerupt. Trebuie avute în vedere reevaluarea diagnosticului de dermatită atopică şi opţiuni terapeutice suplimentare.
Adulţi
Se aplică un strat subţire de Elidel pe suprafaţa cutanată afectată de două ori pe zi şi se masează uşor până la pătrunderea completă în piele. Fiecare regiune cutanată afectată trebuie tratată cu Elidel până în momentul vindecării şi apoi tratamentul trebuie întrerupt.
Elidel poate fi utilizat pe toate suprafeţele cutanate, inclusiv cap şi faţă, gât şi arii intertriginoase, cu excepţia mucoaselor. Elidel nu trebuie aplicat sub ocluzie (vezi pct. 4.4).
În controlul de lungă durată al dermatitei atopice (eczema), tratamentul cu Elidel trebuie început la primele semne şi simptome ale dermatitei atopice pentru a preveni acutizările acesteia. Elidel trebuie aplicat de două ori pe zi. Substanţele emoliente pot fi aplicate imediat după utilizarea Elidel.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea Elidel la pacienţii cu vârstă sub 2 ani nu este recomandată până nu sunt disponibile date suplimentare.
Pentru copii (cu vârsta cuprinsă între 2-11 ani) şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12-17 ani), doza şi modul de administrare sunt similare cu cele pentru adulţi.
Pacienţi vârstnici
Dermatita atopică (eczema) este rar observată la pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste. Studiile clinice cu Elidel nu au inclus un număr suficient de mare de pacienţi din această categorie de vârstă pentru a putea determina dacă aceştia răspund în mod diferit, comparativ cu pacienţii mai tineri.
Contraindicații
Hipersensibilitate la pimecrolimus, alţi macrolactami.
Tratamentul pacienţilor cu vârsta de 2 ani sau peste, cu dermatită atopică uşoară sau moderată atunci când tratamentul cu corticosteroizi administraţi topic este nerecomandabil sau nu este posibil. Aceasta poate include:
• intoleranţă la corticosteroizii administraţi topic
• lipsa efectului corticosteroizilor administraţi topic
• administrare pe faţă şi gât, unde tratamentul cu corticosteroizi administraţi topic poate fi inadecvat.
Dozaj
Doze
Tratamentul cu Elidel trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în diagnosticul şi tratamentul dermatitei atopice.
Elidel poate fi utilizat în tratamentul de scurtă durată al semnelor şi simptomelor eczemei atopice şi intermitent în tratamentul de lungă durată pentru prevenirea progresiei către pusee acute.
Tratamentul cu Elidel trebuie început la prima apariţie a semnelor şi simptomelor dermatitei atopice. Elidel trebuie aplicat numai pe suprafeţele afectate de dermatită atopică. Elidel trebuie utilizat o perioadă de timp cât mai scurtă posibil în timpul puseelor acute ale bolii. Pacientul sau persoana care îngrijeşte pacientul trebuie să întrerupă utilizarea Elidel atunci când au dispărut semnele şi simptomele. Tratamentul trebuie să fie intermitent, de scurtă durată şi nu continuu. Elidel trebuie aplicat într-un strat subţire pe suprafeţele afectate, de două ori pe zi.
Datele din studiile clinice susţin tratamentul intermitent cu Elidel până la 12 luni.
Dacă nu apare nicio îmbunătăţire după 6 săptămâni sau în cazul exacerbării afecţiunii, tratamentul cu Elidel trebuie întrerupt. Trebuie avute în vedere reevaluarea diagnosticului de dermatită atopică şi opţiuni terapeutice suplimentare.
Adulţi
Se aplică un strat subţire de Elidel pe suprafaţa cutanată afectată de două ori pe zi şi se masează uşor până la pătrunderea completă în piele. Fiecare regiune cutanată afectată trebuie tratată cu Elidel până în momentul vindecării şi apoi tratamentul trebuie întrerupt.
Elidel poate fi utilizat pe toate suprafeţele cutanate, inclusiv cap şi faţă, gât şi arii intertriginoase, cu excepţia mucoaselor. Elidel nu trebuie aplicat sub ocluzie (vezi pct. 4.4).
În controlul de lungă durată al dermatitei atopice (eczema), tratamentul cu Elidel trebuie început la primele semne şi simptome ale dermatitei atopice pentru a preveni acutizările acesteia. Elidel trebuie aplicat de două ori pe zi. Substanţele emoliente pot fi aplicate imediat după utilizarea Elidel.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea Elidel la pacienţii cu vârstă sub 2 ani nu este recomandată până nu sunt disponibile date suplimentare.
Pentru copii (cu vârsta cuprinsă între 2-11 ani) şi adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12-17 ani), doza şi modul de administrare sunt similare cu cele pentru adulţi.
Pacienţi vârstnici
Dermatita atopică (eczema) este rar observată la pacienţii cu vârsta de 65 ani şi peste. Studiile clinice cu Elidel nu au inclus un număr suficient de mare de pacienţi din această categorie de vârstă pentru a putea determina dacă aceştia răspund în mod diferit, comparativ cu pacienţii mai tineri.
Contraindicații
Hipersensibilitate la pimecrolimus, alţi macrolactami.
-3%
322.33 MDL
332.30 MDL
Indicații pentru utilizare
Conform instrucțiunilor, Dimexidul sub formă de gel este utilizat pentru:
Deformarea osteoartritei;
Poliartrita reumatoidă;
Spondilita anchilozantă;
sciatică;
artropatie;
Ligament daune;
Nevralgie trigeminală;
Infiltrate traumatice;
echimoze;
Eritem nodosum.
Conform instrucțiunilor, Dimexidul sub formă de soluție este utilizat pentru:
echimoze;
Inflamație edem;
entorse;
arsuri;
Purăi răni;
artrita;
eczeme;
sciatică;
Boli de piele pustuloase;
Ulcer trofice;
Roger.
Dimexidul sub formă de concentrat pentru prepararea unei soluții este utilizat pentru:
Influența și morbiditatea asociată a bolilor sistemului musculoscheletal (spondilita anchilozantă, artrita reumatoidă, artropatia, deformarea osteoartritei, entorse, vânătăi, infiltrate traumatice și altele);
Purăi răni (care nu pot fi curățate prin metode convenționale);
Boli de piele inflamatorii (sclerodermie sistemică, eritem nodosum, erizipel, acnee, furunculoză și altele);
tromboflebită;
Flegmon de localizare variată;
Burns.
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, Dimexide este contraindicat în:
Pacientul are hipersensibilitate la dimetilsulfoxid sau alte componente incluse în preparat;
Angina pectoris;
Afectarea severă a rinichilor și a ficatului;
Pronunțate atherosclerosis;
Infarctul miocardic;
accident vascular cerebral;
Cataracta și glaucomul;
comă;
Sarcina și alăptarea;
Și, de asemenea, la vârsta de 12 ani.
Dozare și administrare
Dimexidul în toate formele de dozare este destinat exclusiv utilizării externe.
Gelul este aplicat în zona afectată cu un strat subțire de 1-2 ori pe zi timp de 10-14 zile. Repetarea unui curs de tratament cu gel este posibilă nu mai devreme de 10 zile de la încheierea cursului anterior.
Soluția pentru uz extern este utilizată sub formă de irigații și aplicații. Șervețele de tifon umezite cu o soluție de Dimeoxid, diluat în jumătate cu apă, se impun pe zonele afectate timp de 20-30 de minute o dată pe zi. De la șervețele de deasupra se impun un film de polietilenă și apoi țesături din in, sau de bumbac. Pentru utilizare pe față și în alte zone sensibile ale pielii, utilizați soluția Dimexid diluată cu apă 1: 3, 1: 5, 1:10. Soluțiile aceleiași concentrații sunt spălate cu cavități inflamatorii și purulent-necrotice și focare. Durata de utilizare a Dimexidum sub formă de soluție este de 10-15 zile.
Concentratul este utilizat pentru a prepara soluții de concentrații diferite:
Pentru tratamentul ulcerelor trofice și a erizipetelor - soluție 30-50% (2-3 ori pe zi, 50-100 ml);
Pentru tratamentul bolilor cutanate pustuloase - soluție 40%;
Pentru sclerodermie și eczeme - 40-50% soluție (comprese);
Pentru arsuri profunde - soluție de 20-30% (pansamente);
Pentru anestezie locală - soluție de 25-50% (se comprimă de 2-3 ori pe zi, 100-150 ml).
Conform instrucțiunilor, Dimexidul sub formă de gel este utilizat pentru:
Deformarea osteoartritei;
Poliartrita reumatoidă;
Spondilita anchilozantă;
sciatică;
artropatie;
Ligament daune;
Nevralgie trigeminală;
Infiltrate traumatice;
echimoze;
Eritem nodosum.
Conform instrucțiunilor, Dimexidul sub formă de soluție este utilizat pentru:
echimoze;
Inflamație edem;
entorse;
arsuri;
Purăi răni;
artrita;
eczeme;
sciatică;
Boli de piele pustuloase;
Ulcer trofice;
Roger.
Dimexidul sub formă de concentrat pentru prepararea unei soluții este utilizat pentru:
Influența și morbiditatea asociată a bolilor sistemului musculoscheletal (spondilita anchilozantă, artrita reumatoidă, artropatia, deformarea osteoartritei, entorse, vânătăi, infiltrate traumatice și altele);
Purăi răni (care nu pot fi curățate prin metode convenționale);
Boli de piele inflamatorii (sclerodermie sistemică, eritem nodosum, erizipel, acnee, furunculoză și altele);
tromboflebită;
Flegmon de localizare variată;
Burns.
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, Dimexide este contraindicat în:
Pacientul are hipersensibilitate la dimetilsulfoxid sau alte componente incluse în preparat;
Angina pectoris;
Afectarea severă a rinichilor și a ficatului;
Pronunțate atherosclerosis;
Infarctul miocardic;
accident vascular cerebral;
Cataracta și glaucomul;
comă;
Sarcina și alăptarea;
Și, de asemenea, la vârsta de 12 ani.
Dozare și administrare
Dimexidul în toate formele de dozare este destinat exclusiv utilizării externe.
Gelul este aplicat în zona afectată cu un strat subțire de 1-2 ori pe zi timp de 10-14 zile. Repetarea unui curs de tratament cu gel este posibilă nu mai devreme de 10 zile de la încheierea cursului anterior.
Soluția pentru uz extern este utilizată sub formă de irigații și aplicații. Șervețele de tifon umezite cu o soluție de Dimeoxid, diluat în jumătate cu apă, se impun pe zonele afectate timp de 20-30 de minute o dată pe zi. De la șervețele de deasupra se impun un film de polietilenă și apoi țesături din in, sau de bumbac. Pentru utilizare pe față și în alte zone sensibile ale pielii, utilizați soluția Dimexid diluată cu apă 1: 3, 1: 5, 1:10. Soluțiile aceleiași concentrații sunt spălate cu cavități inflamatorii și purulent-necrotice și focare. Durata de utilizare a Dimexidum sub formă de soluție este de 10-15 zile.
Concentratul este utilizat pentru a prepara soluții de concentrații diferite:
Pentru tratamentul ulcerelor trofice și a erizipetelor - soluție 30-50% (2-3 ori pe zi, 50-100 ml);
Pentru tratamentul bolilor cutanate pustuloase - soluție 40%;
Pentru sclerodermie și eczeme - 40-50% soluție (comprese);
Pentru arsuri profunde - soluție de 20-30% (pansamente);
Pentru anestezie locală - soluție de 25-50% (se comprimă de 2-3 ori pe zi, 100-150 ml).
-3%
61.11 MDL
63 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderată - severă, în cazul în care administrarea orală nu este indicată, de exemplu: postoperatoriu, în colica renală şi în durerile de spate severe.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Copii şi adolescenţi:
Dexketoprofen nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Cu toate acestea, nu se va administra la copii şi adolescenţi, deoarece nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării la aceste grupuri de vârstă.
Adulţi: Doza recomandată este de 50 mg dexketoprofen la fiecare 8-12 ore. În caz de necesitate, administrarea se poate repeta la interval de 6 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 150 mg. Dexinal® este destinat administrării pe termen scurt, iar tratamentul trebuie să se limiteze la perioada simptomatică acută (nu va depăşi două zile). Imediat ce este posibil, pacienţii vor urma un tratament analgezic, administrat pe cale orală. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă elasticitate necesară pentru controlul simptomelor. În cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie până la severă, Dexinal® poate fi administrat în asociere cu analgezice opioide, dacă este indicat, în aceleaşi doze recomandate la adulţi.
Vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei în cazul vârstnicilor. Totuşi, din cauza scăderii fiziologice a funcţiei renale la pacienţii vârstnici, se recomandă o doză mai mică în caz de insuficienţă renală uşoară: 50 mg dexketoprofen - doză zilnică totală. Afecţiuni hepatice: În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară spre medie (scor Child-Pugh 5- 9), doza zilnică totală va fi scăzută la 50 mg dexketoprofen, cu monitorizarea atentă a funcţiei hepatice. Dexinal® nu va fi administrat în cazul pacienţilor cu afecţiuni hepatice grave (scor Child-Pugh 10-15).
Insuficienţă renală: Doza zilnică totală va fi scăzută la 50 mg dexketoprofen în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei de 50-80ml/min). Dexinal® nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă renală medie sau severă (eliminarea creatininei < 50 ml/min).
Mod de administrare:
Dexinal® poate fi administrat intramuscular sau intravenos:
-Administrare intramusculară: conţinutul unei fiole (2ml) de soluţie injectabilă Dexinal® va fi administrată prin injectare lentă profund intramuscular.
-Administrare intravenoasă: Perfuzie intravenoasă: soluţia diluată, preparată, va fi administrată prin perfuzie intravenoasă, cu durata cuprinsă între 10 - 30 min. Soluţia va fi ferită de lumina solară directă.
Injecţie intravenoasă: la necesitate, conţinutul unei fiole (2ml) de soluţie injectabilă Dexinal® poate fi administrat prin injectare intravenoasă lentă în interval de minimum 15 secunde. În cazul în care Dexinal® este administrat intramuscular sau intravenos, soluţia va fi injectată imediat după extragere din fiola brună. Pentru administrarea prin perfuzie intravenoasă, conţinutul unei fiole (2ml) de soluţie injectabilă, va fi diluat aseptic şi ferit de lumina solară directă. CONTRAINDICAŢII
Dexinal® nu se va administra în următoarele cazuri:
-Pacienţii cu hipersensibilitate la dexketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
-Pacienţii la care substanţele cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic şi alte nesteroide) determină crize astmatice, spasm bronhic, rinită acută, sau cauzează polipi nazali, urticarie sau edem angioneurotic.
-Pacienţii cu ulcer peptic activ sau suspecţi de hemoragii, sau antecedente de ulcer peptic recurent / hemoragie (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau sângerare) sau dispepsie cronică.
-Pacienţii care prezintă hemoragii gastrointestinale active sau suspectate, sau alte hemoragii active sau tulburări de sângerare.
-Pacienţii cu antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratamente anterioare cu nesteroidiene.
-Pacienţii care suferă de boala Crohn sau colita ulceroasă.
-Pacienţii care au prezentat în antecedente astm bronhic.
-Pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă.
-Pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei < 50 ml/min).
-Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh de 10-15).
-Pacienţii care au prezentat diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare.
-În timpul trimestrului al III-lea de sarcină şi în perioada de alăptare. Dexinal® este contraindicat pentru administrare neuraxială (intra-tecală sau epidurală) din cauza conţinutului de etanol.
Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderată - severă, în cazul în care administrarea orală nu este indicată, de exemplu: postoperatoriu, în colica renală şi în durerile de spate severe.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Copii şi adolescenţi:
Dexketoprofen nu a fost studiat la copii şi adolescenţi. Cu toate acestea, nu se va administra la copii şi adolescenţi, deoarece nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea administrării la aceste grupuri de vârstă.
Adulţi: Doza recomandată este de 50 mg dexketoprofen la fiecare 8-12 ore. În caz de necesitate, administrarea se poate repeta la interval de 6 ore. Doza zilnică nu trebuie să depăşească 150 mg. Dexinal® este destinat administrării pe termen scurt, iar tratamentul trebuie să se limiteze la perioada simptomatică acută (nu va depăşi două zile). Imediat ce este posibil, pacienţii vor urma un tratament analgezic, administrat pe cale orală. Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă elasticitate necesară pentru controlul simptomelor. În cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie până la severă, Dexinal® poate fi administrat în asociere cu analgezice opioide, dacă este indicat, în aceleaşi doze recomandate la adulţi.
Vârstnici: Nu este necesară ajustarea dozei în cazul vârstnicilor. Totuşi, din cauza scăderii fiziologice a funcţiei renale la pacienţii vârstnici, se recomandă o doză mai mică în caz de insuficienţă renală uşoară: 50 mg dexketoprofen - doză zilnică totală. Afecţiuni hepatice: În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară spre medie (scor Child-Pugh 5- 9), doza zilnică totală va fi scăzută la 50 mg dexketoprofen, cu monitorizarea atentă a funcţiei hepatice. Dexinal® nu va fi administrat în cazul pacienţilor cu afecţiuni hepatice grave (scor Child-Pugh 10-15).
Insuficienţă renală: Doza zilnică totală va fi scăzută la 50 mg dexketoprofen în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei de 50-80ml/min). Dexinal® nu trebuie administrat pacienţilor cu insuficienţă renală medie sau severă (eliminarea creatininei < 50 ml/min).
Mod de administrare:
Dexinal® poate fi administrat intramuscular sau intravenos:
-Administrare intramusculară: conţinutul unei fiole (2ml) de soluţie injectabilă Dexinal® va fi administrată prin injectare lentă profund intramuscular.
-Administrare intravenoasă: Perfuzie intravenoasă: soluţia diluată, preparată, va fi administrată prin perfuzie intravenoasă, cu durata cuprinsă între 10 - 30 min. Soluţia va fi ferită de lumina solară directă.
Injecţie intravenoasă: la necesitate, conţinutul unei fiole (2ml) de soluţie injectabilă Dexinal® poate fi administrat prin injectare intravenoasă lentă în interval de minimum 15 secunde. În cazul în care Dexinal® este administrat intramuscular sau intravenos, soluţia va fi injectată imediat după extragere din fiola brună. Pentru administrarea prin perfuzie intravenoasă, conţinutul unei fiole (2ml) de soluţie injectabilă, va fi diluat aseptic şi ferit de lumina solară directă. CONTRAINDICAŢII
Dexinal® nu se va administra în următoarele cazuri:
-Pacienţii cu hipersensibilitate la dexketoprofen, la alte antiinflamatoare nesteroidiene sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
-Pacienţii la care substanţele cu acţiune similară (de exemplu, acid acetilsalicilic şi alte nesteroide) determină crize astmatice, spasm bronhic, rinită acută, sau cauzează polipi nazali, urticarie sau edem angioneurotic.
-Pacienţii cu ulcer peptic activ sau suspecţi de hemoragii, sau antecedente de ulcer peptic recurent / hemoragie (două sau mai multe episoade dovedite de ulcerare sau sângerare) sau dispepsie cronică.
-Pacienţii care prezintă hemoragii gastrointestinale active sau suspectate, sau alte hemoragii active sau tulburări de sângerare.
-Pacienţii cu antecedente de hemoragie sau perforaţie gastrointestinală, legate de tratamente anterioare cu nesteroidiene.
-Pacienţii care suferă de boala Crohn sau colita ulceroasă.
-Pacienţii care au prezentat în antecedente astm bronhic.
-Pacienţii cu insuficienţă cardiacă severă.
-Pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă (clearance-ul creatininei < 50 ml/min).
-Pacienţii cu insuficienţă hepatică severă (scor Child-Pugh de 10-15).
-Pacienţii care au prezentat diateză hemoragică şi alte tulburări de coagulare.
-În timpul trimestrului al III-lea de sarcină şi în perioada de alăptare. Dexinal® este contraindicat pentru administrare neuraxială (intra-tecală sau epidurală) din cauza conţinutului de etanol.
-3%
69.74 MDL
71.90 MDL
RECOMANDRI:
Dimexol-MC soluție cutată, intră în categoria produselor pentru îngrijirea corpului. Dimexol- MC are acțiune anestezică locală. Deasemenea, are acțiune antiinflamatoare și antibacteriană. Se absoarbe rapid prin membranele biologice, inclusiv prin piele șr mucoase.
Se folosesc comprese cu Dimexol-MC în cazul entorselor, traumelor țesuturilor moi și în caziil edemelor de geneză. informatori. e. De asemenea, se utilizează în chirurgia plastică pentru conservarea transplantelor de piele.
EFECT NEDORIT:
Reaction de hipersensibilitate individuală la componentele produsului. Poate să apară mâncărime, senzație de arsură, înroșirea pielii, uscăciunea pielii.
Amu se utilizeaza dupa expirarea termenului de valabilitate, indica pe ambalaj.
ADMINISTRARE:
extern. Dimexol-MC soluție cutanată, se utilizează sub formă de soluție apoasă (cu concentrația 30-50%) pentru comprese, tampoane și irigări. Compresele se aplică pe porțiunile lezate și pe suprafețele sănătoase adiacente. Meşele de tifon umezite cu soluţie de Dimexol-MC se aplică pe porţiunile lezate pentru o elasticitate de 20-30 minute, o data pe zi. Pe suprafaţa meşei de tifon se aplică o peliculă de polietilenă şi ţesătură de bumbac sau in. Pentru efect anestezic local se recomandă soluția 25-50% (conținutul flaconului se dizolvă cu apa 1:2, 1:3, 1:4) pentru comprese, câte 100-150 ml, de 2-3 ori pe zi. Soluțiile de 10-20-30% se folosesc pentru comprese cu efect antiinflamator.
&În chirurgia plastică se utilizează pansamente cu soluție 20-30% dinietiisulfoxid pe auto- și homotransplante nemijlocit după intervenție și în următoarele zile până la prinderea completă a grefei. Ca mediu pentru conservare a homotransplantelor cutanate se utilizează soluția 5% dimethylsulfoxid în soluție Ringer. Regimul de dozare se stabilește individual, în funcție de starea și vârsta persoanelor. Durata de utilizare este de 10-15 zile.
Dimexol-MC soluție cutată, intră în categoria produselor pentru îngrijirea corpului. Dimexol- MC are acțiune anestezică locală. Deasemenea, are acțiune antiinflamatoare și antibacteriană. Se absoarbe rapid prin membranele biologice, inclusiv prin piele șr mucoase.
Se folosesc comprese cu Dimexol-MC în cazul entorselor, traumelor țesuturilor moi și în caziil edemelor de geneză. informatori. e. De asemenea, se utilizează în chirurgia plastică pentru conservarea transplantelor de piele.
EFECT NEDORIT:
Reaction de hipersensibilitate individuală la componentele produsului. Poate să apară mâncărime, senzație de arsură, înroșirea pielii, uscăciunea pielii.
Amu se utilizeaza dupa expirarea termenului de valabilitate, indica pe ambalaj.
ADMINISTRARE:
extern. Dimexol-MC soluție cutanată, se utilizează sub formă de soluție apoasă (cu concentrația 30-50%) pentru comprese, tampoane și irigări. Compresele se aplică pe porțiunile lezate și pe suprafețele sănătoase adiacente. Meşele de tifon umezite cu soluţie de Dimexol-MC se aplică pe porţiunile lezate pentru o elasticitate de 20-30 minute, o data pe zi. Pe suprafaţa meşei de tifon se aplică o peliculă de polietilenă şi ţesătură de bumbac sau in. Pentru efect anestezic local se recomandă soluția 25-50% (conținutul flaconului se dizolvă cu apa 1:2, 1:3, 1:4) pentru comprese, câte 100-150 ml, de 2-3 ori pe zi. Soluțiile de 10-20-30% se folosesc pentru comprese cu efect antiinflamator.
&În chirurgia plastică se utilizează pansamente cu soluție 20-30% dinietiisulfoxid pe auto- și homotransplante nemijlocit după intervenție și în următoarele zile până la prinderea completă a grefei. Ca mediu pentru conservare a homotransplantelor cutanate se utilizează soluția 5% dimethylsulfoxid în soluție Ringer. Regimul de dozare se stabilește individual, în funcție de starea și vârsta persoanelor. Durata de utilizare este de 10-15 zile.
-3%
105.63 MDL
108.90 MDL
Rețetă medicală
1. Ce este Meloflam comprimate şi pentru ce se utilizează
Substanţa activă a preparatului Meloflam - meloxicam - este un remediu antiinflamator nesteroidian, care sunt utilizate pentru reducerea inflamaţiei şi a durerii de la nivelul articulaţiilor şi muşchilor.
Meloflam este utilizat în:
- tratamentul de scurtă durată al durerii din afecţiunile articulare degenerative, asociate uneori cu procese inflamatorii (artroză);
- tratamentul simptomatic de lungă durată al poliartritei inflamatorii cronice (artrită reumatoidă);
- tratamentul simptomatic de lungă durată al afecţiunilor inflamatorii ale coloanei vertebrale (spondilită anchilozantă, cunoscută ca boala Bechterew).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Meloflam comprimate
Nu luaţi Meloflam:
- dacă sunteţi alergic la meloxicam sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
- dacă aveţi alergie încrucişată la derivaţi de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- dacă aţi prezentat manifestări de astm bronşic (respiraţie şuierătoare, apăsare în piept,
senzaţie de lipsă de aer), edem angioneurotic (umflarea rapidă a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, ceea ce poate determina dificultăţi la respiraţie), urticarie sau polipi nazali (rezultatul inflamării mucoasei nazale cu blocarea căilor nazale), după administrarea de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- dacă aveţi insuficienţă cardiacă gravă;
- dacă aveţi ulcer gastro-intestinal activ sau hemoragie
- dacă aveţi sau aţi avut recent ulcer peptic sau sângerări la nivelul stomacului sau intestinului
(ulceraţie sau sângerare apărută de cel puţin două ori)
- în caz de istoric de sângerări gastro-intestinale sau perforaţii apărute în urma unui tratament anterior cu acelaşi tip de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- dacă aveţi tulburare severă a funcţiei hepatice;
- dacă aveţi insuficienţă renală gravă netratată prin dializă;
- copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
- în trimestrul al treilea de sarcină;
- dacă aveţi orice fel de tulburări de sângerare sau sângerare cerebrovasculară (sângerare la nivelul creierului);
- dacă aveţi orice alt tip de tulburări hemoragice
Vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur că vreuna dintre aceste situaţii vi se potriveşte dumneavoastră.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Meloflam comprimate, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Medicamentele precum Meloflam se pot asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a atacului de cord („infarct de miocard”) sau a accidentului vascular cerebral mai ales la doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată. Nu depăşiţi doza şi durata recomandate pentru tratament.
Dacă aveţi probleme cu inima, aţi suferit un accident vascular cerebral în trecut sau credeţi că prezentaţi un risc pentru aceste afecţiuni (de exemplu dacă aveţi tensiune arterială mare, diabet zaharat, valoarea colesterolului în sânge mare sau sunteţi fumător) trebuie să discutaţi despre tratament cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Întrerupeţi tratamentul cu Meloflam imediat ce observaţi sângerări (care determină scaune de culoare neagră) sau ulceraţii la nivel digestiv (determinând dureri abdominale).
În timpul utilizării Meloflam au fost raportate erupţii pe piele care pun viaţa în pericol (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică), care apar iniţial ca pete roşii în formă de ţintă sau pete rotunde de multe ori cu băşici în centru, situate la nivelul trunchiului.
Alte semne care trebuie căutate includ ulceraţii în gură, în gât, în nas, la nivelul organelor genitale şi conjunctivită (ochi roşii şi umflaţi).
Aceste reacţii severe pe piele care pun viaţa în pericol sunt frecvent asociate cu simptome asemănătoare gripei. Erupţia de pe piele poate progresa până la apariţia de băşici larg răspândite sau descuamarea pielii.
Cel mai mare risc de apariţie a reacţiilor grave pe piele este în cursul primelor săptămâni de tratament.
Dacă la utilizarea de meloxicam aţi avut sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică, nu trebuie niciodată să reîncepeţi să luaţi meloxicam.
Dacă vă apare o erupţie pe piele sau aceste simptome la nivelul pielii, opriţi administrarea Meloflam, adresaţi-vă urgent unui medic şi spuneţi-i că luaţi acest medicament.
Trebuie să utilizaţi cu precauţie Meloflam comprimate, după consultaţia în prealabil cu medicul dumneavoastră:
- dacă aveţi probleme cu ficatul, rinichii sau inima (tensiune arterială mare sau insuficienţă
cardiacă) sau aveţi tendinţa de a reţine lichide,
- dacă aţi avut vreo inflamaţie a faringelui (faringită), a stomacului (gastrită) sau vreo altă
afecţiune a tractului digestiv în antecedente, de exemplu, boala Crohn sau colită ulcerativă
- dacă aveţi diabet zaharat,
- dacă aţi fost diagnosticat cu valori mari de potasiu în sânge,
- dacă sunteţi o persoană în vârstă (la vârstnici mai frecvent sunt înregistrate reacţiile adverse
precum hemoragii, ulcere şi perforaţii gastro-intestinale, posibil letale),
- dacă aveţi volumul sanguin redus (hipovolemie), situaţie care poate să apară dacă aveţi o
pierdere importantă de sânge, o arsură, o operaţie chirurgicală) sau consumaţi puţine lichide,
- dacă sunteţi sensibil la anumite tipuri de zaharuri, deoarece preparatul conţine lactoză
În toate cazurile menţionate mai sus medicul dumneavoastră va trebui să vă monitorizeze evoluţia dumneavoastră pe durata tratamentului.
Meloflam nu este indicat pentru tratamentul durerilor acute.
Meloflam, similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, poate masca simptomele unei infecţii ascunse existente. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă observaţi simptome de infecţie sau dacă simptomele se înrăutăţesc.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Meloflam nu se recomandă de administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
Meloflam comprimate împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Informaţi pe medicul dumneavoastră dacă utilizat unul dintre următoarele medicamente:
Alte antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv salicilaţi), deoarece pot creşte riscul de ulcere sau sângerare gastro-intestinală.
Corticosteroizii (care tratează o inflamaţie sau reacţiile alergice), deoarece pot creşte riscul de ulcere gastro-intestinale sau sângerare.
Anticoagulantele orale (medicamente care împiedică formarea cheagurilor de sânge), acidul acetilsalicilic, ticlopidina, clopidogrel (medicamente care inhibă adeziunea plachetelor), medicamente injectabile care conţin heparină (administrate, de obicei, subcutanat sau în perfuzii în spital) sau medicamente trombolitice (acestea sunt utilizate numai în tratamente de urgenţă în spital), asociate cu Meloflam cresc riscul de sângerare.
Unele medicamente pentru tratamentul depresiei (medicamente care blochează recaptarea serotoninei /ISRS), asociate cu Meloflam cresc riscul de sângerare.
Diuretice (utilizate pentru eliminarea apei din organism): când Meloflam este administrat concomitent cu diuretice, medicul dumneavoastră vă va verifica funcţia rinichilor.
Medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale: precum inhibitori ai ECA, vasodilatatoare, beta- blocantele - pot scădea efectul terapeutic al acestor medicamente.
Ciclosporina sau tacrolimus (medicamente utilizate după transplantul de organ sau pentru afecţiuni grave ale pielii, poliartrită reumatoidă sau sindrom nefrotic): în timpul tratamentului cu ciclosporină (sau tacrolimus) asociat cu Meloflam este necesară monitorizarea sistematică a funcţiei rinichilor.
Deferasirox (preparat ce leagă fierul, atunci când aportul lui este crescut în organism): administrarea concomitentă de meloxicam cu deferasirox pot creşte riscul de reacţii adverse gastro¬intestinale.
Litiu (medicament utilizat pentru tratamentul tulburărilor de dispoziţie): conform unor date, asocierea preparatelor litiului cu antiinflamatoarele nesteroidiene poate creşte concentraţia litiului în plasma sanguină.
Metotrexat (medicament utilizat pentru tratamentul cancerului sau afecţiunilor severe ale pielii necontrolate terapeutic şi acutizărilor poliartritei reumatoide): similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, meloxicam poate creşte, de asemenea, efectele toxice ale metotrexatului asupra organelor hematoformatoare.
Pemetrexed (medicament utilizat pentru tratamentul cancerului)
Colestiramina (medicament utilizat pentru scăderea valorilor colesterolului din sânge) se leagă de meloxicam la nivelul tractului gastro-intestinal, accelerând astfel eliminarea meloxicamului. Antidiabetice orale: Există posibilitatea interacţiunilor medicamentoase între Meloflam şi antidiabetice orale.
Utilizarea Meloflam cu alimente şi băuturi
Meloflam se va administra cu 1 pahar de apă sau oricare alt lichid în timpul mesei.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Dacă rămâneţi însărcinată în timp ce urmaţi un tratament cu Meloflam, trebuie sa vă informaţi medicul.In timpul primelor 6 luni de sarcină, medicul dumneavoastră vă poate prescrie anume acest medicament dacă este necesar.
În timpul ultimelor trei luni de sarcină, nu utilizaţi acest medicament, deoarece Meloflam poate afecta grav copilul dumneavoastră, în special prin efecte la nivel cardiopulmonar şi renal, chiar după o singură doză.
Alăptarea
Meloflam nu se recomandă în perioada de alăptare.
Fertilitatea
Utilizarea de Meloflam poate afecta fertilitatea feminină. La femeile care încearcă să rămână însărcinate sau cu dificultăţi de concepţie, sau care efectuează investigaţii pentru infertilitate trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Meloflam. Consultaţi medicul dumneavoastră. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă şi intenţionaţi să rămâneţi gravidă.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu există studii specifice privind efectele meloxicamului asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, când apar reacţii adverse ca tulburări vizuale sau somnolenţă, ameţeli sau alte tulburări ale sistemului nervos central este recomandată restricţionarea conducerii de vehicule sau folosirea utilajelor.
Comprimate Meloflam conţin lactoză
1 comprimat Meloflam 7,5 mg conţine 15,00 mg lactoză monohidrat; 1 comprimat Meloflam 15 mg conţine 30,00 mg lactoză monohidrat. Aceasta se va lua în considerare la pacienţii cu intoleranţă la unele glucide (lactoză). Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi Meloflam
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza uzuală pentru adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 16 ani):
Acutizări ale artrozei
Un comprimat Meloflam 7,5 mg o dată pe zi. La necesitate doza poate fi mărită la un comprimat Meloflam 15 mg pe zi.
Poliartrita reumatoidă
15 mg pe zi. La necesitate doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi.
Spondilita anchilozantă
15 mg pe zi. La necesitate doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi.
Medicul dumneavoastră va decide asupra dozelor în funcţie de severitatea bolii, istoricul dumneavoastră medical şi afecţiunile posibile asociate. Ca regulă generală, trebuie să luaţi cea mai mică doză eficace terapeutic pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele afecţiunii dumneavoastră.
NU DEPĂŞIŢI doza de 15 mg pe zi (două comprimate 7,5 mg sau un comprimat 15 mg).
Dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile menţionate la pct. "Atenţionări şi precauţii"medicul dumneavoastră vă poate restricţiona doza la 7,5 mg pe zi.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Meloflam nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani. poate fi utilizat numai pentru tratamentul pacienţilor adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 16 ani).
Mod de administrare
Comprimatele Meloflam se va administra cu apă sau oricare alt lichid în timpul mesei.
Cu ajutorul inciziei comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
Dacă luaţi mai mult Meloflam comprimate decât trebuie
Este foarte important să utilizaţi doza prescrisă de medic. Dacă dumneavoastră aţi luat mai multe comprimate decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat unui medic sau mergeţi la unitatea de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital.
Simptomele care pot să apară după un supradozaj acut şi care se regăsesc la toate medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) se limitează la:
• inhibiţie (letargie)
• somnolenţă
• stare de rău (greţuri, vomă)
• dureri epigastrice
Aceste reacţii sunt în general reversibile după întreruperea tratamentului cu Meloflam. În plus, pot apărea sângerări gastro-intestinale..
O intoxicaţie severă poate determina următoarele reacţii adverse severe (vezi pct.4):
• tensiune arterială mare,
• insuficienţă renală acută,
• tulburarea funcţiei ficatului,
• respiraţie lentă, superficială sau stop respirator
• pierderea conştiinţei (comă),
• convulsii,
• colaps cardiovascular
• stop cardiac,
• reacţii alergice care se dezvoltă brusc, inclusiv: pierderea conştiinşei, senzaţie de lipsă aerului, reacţii cutanate.
Dacă uitaţi să luaţi Meloflam comprimate
Dacă aţi uitat să luaţi comprimatul de Meloflam la ora obişnuită, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Continuaţi tratamentul aşa cum v-a fost prescris.
Dacă încetaţi să utilizaţi Meloflam comprimate
Nu întrerupeţi administrarea Meloflam în mod arbitrar, până nu discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Întrerupeţi imediat utilizarea de Meloflam şi consultaţi un medic sau mergeţi la cel mai apropiat spital, dacă observaţi:
Orice reacţie alergică, care poate apare sub formă de:
- reacţii pe piele, cum ar fi mâncărime (prurit), veziculaţie sau descuamare a pielii, care pot fi reacţii cutanate care pot pune viaţa în pericol (sindrom Steven-Johnson şi necroliză epidermică toxică), leziuni ale ţesuturilor moi (leziuni ale mucoaselor) sau eriteme multiforme (vezi punctul 2). Eritemul multiform este o reacţie alergică gravă a pielii care produce pete, urme roşii sau purpurii sau zone acoperite cu vezicule. Poate afecta şi gura, ochii şi alte suprafeţe umede ale corpului.
- tumefacţia pielii sau a mucoaselor, cum ar fi tumefacţii la nivelul ochilor, feţei sau buzelor,
gurii sau gâtului, care pot să determine dificultăţi în respiraţie, tumefacţia încheieturilor sau
a picioarelor (edem al extremităţilor membrelor)
- scurtarea amplitudinii respiraţiei sau crize de astm bronşic
- inflamarea ficatului (hepatită). Aceasta poate produce simptome cum ar fi:
- îngălbenirea pielii sau a globilor oculari (icter/gălbinare)
- durere în abdomen
- pierderea apetitului alimentar
Cele mai frecvente reacţii adverse la nivelul tubului digestiv, în special:
- sângerare (care produce scaune de culoare neagră)
- ulceraţie la nivelul tubului digestiv (care produce durere abdominală)
Sângerările la nivelul tractului digestiv (hemoragie gastro-intestinală), formarea de ulcere sau formarea unui orificiu în peretele tubului digestiv (perforaţie) pot fi uneori grave şi pot avea potenţial letal, în special la vârstnici.
La iniţierea tratamentului cu meloxicam la apariţia oricăror reacţii adverse din partea tractului gastro-intestinal (de exemplu arsuri sau dureri la nivelul abdomenului), de asemenea la dezvoltarea acestor reacţii datorită utilizării altor AINS, solicitaţi imediat un consult medical, în special dacă sunteţi în vârstă.
Dacă aveţi tulburări de vedere nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.
Reacţii adverse generale ale medicamentelor antiinflamatoare (AINS)
Utilizarea unor medicamente antiinflamatoare (AINS) poate fi asociată cu o mică creştere a riscului de obturare a arterelor (evenimente arteriale trombotice), de exemplu atac cardiac (infarct miocardic) sau atac, în particular la doze mari şi după o perioadă lungă de tratament.
Asociat tratamentului cu AINS, s-au raportat retenţie de fluide (edeme), creşterea presiunii sângelui (hipertensiune arterială) şi insuficienţa funcţiei de pompă a inimii (insuficienţă cardiacă).
La utilizarea AINS cel mai frecvent observate reacţii adverse afectează tubul digestiv (manifestări gastro-intestinale):
- ulcere ale stomacului şi a părţii superioare a intestinului subţire (ulcer peptic/gastroduodenal)
- un orificiu în peretele intestinului (perforaţie) sau sângerări digestive (uneori letale, în special la vârstnici)
După administrare de AINS, au fost raportate următoarele reacţii adverse:
- greaţă şi vărsături
- scaune moi/lichide (diaree)
- flatulenţă
- constipaţie
- indigestie (dispepsie)
- durere abdominală
- scaune de culoarea păcurii datorită unei sângerări a tubului digestiv (melenă)
- vărsături cu sânge (hematemeză)
- inflamaţie cu producere de ulcere în gură (stomatită ulcerativă)
- înrăutăţirea inflamaţiei intestinului gros (exacerbare colitei)
- înrăutăţirea inflamaţiei tubului digestiv (exacerbare a bolii Crohn)
Mai puţin frecvent, au fost observate inflamaţii ale stomacului (gastrită)
Reacţiile adverse care ar putea fi determinate de administrarea de meloxicam (substanţa activă a preparatului Meloflam), sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă:
Foarte frecvente: care afectează mai mult de 1 pacient din 10
Frecvente: care afectează 1-10 din 100 pacienţi
Mai puţin frecvente: care afectează 1-10 din 1000 pacienţi
Rare: care afectează 1-10 din 10000 pacienţi
Foarte rare: afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile
Foarte frecvente
• Din partea tractului gastro-intestinal: indigestie (dispepsie), greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie, balonare şi diaree.
Frecvente
• Dureri de cap
Mai puţin frecvente:
• Anemie (scăderea concentraţiei pigmentului celulelor roşii hemoglobină)
• reacţii alergice (reacţii de hipersensibilitate) de tip imediat
• ameţeli
• somnolenţă
• senzaţie de ameţeală sau de învârtire (vertij)
• creşterea tensiunii arteriale,
• bufeuri (înroşire temporară a feţei şi a gâtului)
• sângerare la nivelul tubului digestiv (scaune de culoarea păcurii)
• inflamaţie la nivelul gurii (stomatită)
• inflamarea stomacului (gastrită) eructaţii
• tulburări ale funcţiei ficatului (tulburări pasagere ale testelor funcţiei hepatice (de exemplu creşterea valorilor enzimelor ficatului, transaminazele sau o creştere a valorilor pigmentului biliar bilirubina).
• tumefacţia bruscă a pielii sau a mucoasei, cum ar fi tumefacţii la nivelul ochilor, feţei, buzelor,
• gurii sau pieptului, care pot să determine dificultăţi în respiraţie (angioedem)
• prurit cutanat
• erupţii cutanate
• retenţie de sodiu şi de apă
• creşterea concentraţiilor de potasiu (hiperkaliemie). Aceasta poate conduce la simptome cum ar fi:
o modificări ale ritmului bătăilor inimii (aritmie) o palpitaţii (când simţiţi bătăile inimii mai puternic decât de obicei) o slăbiciune musculară
• modificări ale testelor de laborator care investighează funcţia rinichilor (renală) (de exemplu creşterea valorilor creatininei sau ale ureei)
• tumefacţii datorate retenţiei de apă (edem), inclusiv tumefacţia încheieturilor/picioarelor (edeme ale extremităţilor membrelor)
Rare:
• valori anormale ale testelor de sânge
- valori anormale ale diferitelor componente din sânge
- scăderea numărului celulelor albe din sânge (leucopenie)
- scăderea numărului plachetelor sanguine (trombocitopenie)
Acest reacţii adverse pot conduce la o creştere a riscului de apariţie a infecţiilor şi a unor simptome, cum ar fi vânătăi sau sângerare la nivelul nasului
• modificări de dispoziţie
• coşmaruri
• tulburări vizuale, inclusiv: vedere înceţoşată şi conjunctivită (inflamaţia globilor oculari sau a pleoapelor)
• sunet în urechi
• crize de astm bronşic (la persoane care sunt alergice la acid acetilsalicilic sau alte AINS)
• inflamarea intestinului gros (colită)
• ulcere ale stomacului sau ale părţilor superioare ale intestinului subţire (ulcere peptice/gastro-duodenale)
• inflamaţii ale esofagului (esofagită)
• urticarie
• erupţii ale pielii cu pericol pentru viaţă (sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică)
Foarte rare
• pierderea completă a unor tipuri specifice de celule albe din sânge (agranulocitoză), în special la pacienţi care iau meloxicam împreună cu alte medicamente care au potenţial inhibitor, depresiv sau destructiv asupra măduvei osoase (medicamente mielotoxice). Acestea pot produce:
- febră subită
- durere în gât
- infecţii
• un orificiu în peretele intestinelor (perforaţie)
• inflamarea ficatului (hepatită). Aceasta poate produce simptome cum ar fi:
- îngălbenirea pielii sau a globilor oculari (icter)
- durere în abdomen
- pierdere a apetitului alimentar
• dermatită buloasă - reacţii de acoperire cu vezicule a pielii şi sau bule (eritem polimorf). Eritemul polimorf este o reacţie alergica gravă, care produce pete, umflături roşii sau purpurii sau zone acoperite cu vezicule. Pot afecta de asemenea gura, ochii sau alte părţi moi ale corpului.
• insuficienţă acută a rinichilor (insuficienţă renală), în special la pacienţii cu factori de risc, cum ar fi diabet zaharat sau boli de inimă
Cu frecvenţă necunoscută
• reacţii alergice severe care pot include stare de leşin, dificultăţi de respiraţiei şi reacţii pe piele (reacţii anafilactice sau anafilactoide).
• stare confuzională,
• dezorientare
• reacţie de fotosensibilitate - erupţii cutanate produse de expunerea la lumina solară
• insuficienţă a inimii (insuficienţă cardiacă) a fost raportată în asociere cu tratamentul cu AINS
Reacţii adverse produse de medicamente antiinflamatoare ne-steroidiene (AINS), dar care încă nu au fost raportate după administrarea de meloxicam
• Modificări ale structurii rinichiului, care produc insuficienţă acută a rinichiului:
- foarte rare cazuri de inflamaţie a rinichiului (nefrită interstiţială)
- moartea unor celule din structura rinichiului (necroză tubulară sau papilară acută)
- proteine în urină (sindrom nefrotic cu proteinurie)
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Meloflam
A se păstra la loc uscat, la temperaturi sub 25°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu utilizaţi preparatul dacă observaţi semne vizibile de deteriorare (de exemplu în cazul modificării culorii).
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Meloflam comprimate Substanţa activă
Meloflam 7,5 mg comprimate: fiecare comprimat conţine meloxicam 7,5 mg.
Meloflam 15 mg comprimate: fiecare comprimat conţine meloxicam 15 mg.
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, crospovidonă, citrat de sodiu, povidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Cum arată Meloflam comprimate şi conţinutul ambalajului:
Comprimat
Meloflam comprimate 7,5 mg
Comprimate de culoare galben-pal, rotunde, plate, cu margini teşite, cu litera stilizată „E” şi cifra
361 imprimate pe o parte şi cu incizie pe altă parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Meloflam comprimate 15 mg
Comprimate de culoare galben-pal, rotunde, plate, cu margini teşite, cu litera stilizată „E” şi cifra
362 imprimate pe o parte şi cu incizie pe altă parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Cu ajutorul inciziei comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
Conţinutul ambalajului
Câte 10 comprimate în blister. Câte 1 sau 2 blistere (10 sau 20 comprimate) împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-9900 Körmend, Mátyás király út 65.
Ungaria
Substanţa activă a preparatului Meloflam - meloxicam - este un remediu antiinflamator nesteroidian, care sunt utilizate pentru reducerea inflamaţiei şi a durerii de la nivelul articulaţiilor şi muşchilor.
Meloflam este utilizat în:
- tratamentul de scurtă durată al durerii din afecţiunile articulare degenerative, asociate uneori cu procese inflamatorii (artroză);
- tratamentul simptomatic de lungă durată al poliartritei inflamatorii cronice (artrită reumatoidă);
- tratamentul simptomatic de lungă durată al afecţiunilor inflamatorii ale coloanei vertebrale (spondilită anchilozantă, cunoscută ca boala Bechterew).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Meloflam comprimate
Nu luaţi Meloflam:
- dacă sunteţi alergic la meloxicam sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6);
- dacă aveţi alergie încrucişată la derivaţi de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- dacă aţi prezentat manifestări de astm bronşic (respiraţie şuierătoare, apăsare în piept,
senzaţie de lipsă de aer), edem angioneurotic (umflarea rapidă a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, ceea ce poate determina dificultăţi la respiraţie), urticarie sau polipi nazali (rezultatul inflamării mucoasei nazale cu blocarea căilor nazale), după administrarea de acid acetilsalicilic sau alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- dacă aveţi insuficienţă cardiacă gravă;
- dacă aveţi ulcer gastro-intestinal activ sau hemoragie
- dacă aveţi sau aţi avut recent ulcer peptic sau sângerări la nivelul stomacului sau intestinului
(ulceraţie sau sângerare apărută de cel puţin două ori)
- în caz de istoric de sângerări gastro-intestinale sau perforaţii apărute în urma unui tratament anterior cu acelaşi tip de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- dacă aveţi tulburare severă a funcţiei hepatice;
- dacă aveţi insuficienţă renală gravă netratată prin dializă;
- copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
- în trimestrul al treilea de sarcină;
- dacă aveţi orice fel de tulburări de sângerare sau sângerare cerebrovasculară (sângerare la nivelul creierului);
- dacă aveţi orice alt tip de tulburări hemoragice
Vă rugăm să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur că vreuna dintre aceste situaţii vi se potriveşte dumneavoastră.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi Meloflam comprimate, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Medicamentele precum Meloflam se pot asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a atacului de cord („infarct de miocard”) sau a accidentului vascular cerebral mai ales la doze mari şi în cazul tratamentului de lungă durată. Nu depăşiţi doza şi durata recomandate pentru tratament.
Dacă aveţi probleme cu inima, aţi suferit un accident vascular cerebral în trecut sau credeţi că prezentaţi un risc pentru aceste afecţiuni (de exemplu dacă aveţi tensiune arterială mare, diabet zaharat, valoarea colesterolului în sânge mare sau sunteţi fumător) trebuie să discutaţi despre tratament cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul.
Întrerupeţi tratamentul cu Meloflam imediat ce observaţi sângerări (care determină scaune de culoare neagră) sau ulceraţii la nivel digestiv (determinând dureri abdominale).
În timpul utilizării Meloflam au fost raportate erupţii pe piele care pun viaţa în pericol (sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică), care apar iniţial ca pete roşii în formă de ţintă sau pete rotunde de multe ori cu băşici în centru, situate la nivelul trunchiului.
Alte semne care trebuie căutate includ ulceraţii în gură, în gât, în nas, la nivelul organelor genitale şi conjunctivită (ochi roşii şi umflaţi).
Aceste reacţii severe pe piele care pun viaţa în pericol sunt frecvent asociate cu simptome asemănătoare gripei. Erupţia de pe piele poate progresa până la apariţia de băşici larg răspândite sau descuamarea pielii.
Cel mai mare risc de apariţie a reacţiilor grave pe piele este în cursul primelor săptămâni de tratament.
Dacă la utilizarea de meloxicam aţi avut sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică, nu trebuie niciodată să reîncepeţi să luaţi meloxicam.
Dacă vă apare o erupţie pe piele sau aceste simptome la nivelul pielii, opriţi administrarea Meloflam, adresaţi-vă urgent unui medic şi spuneţi-i că luaţi acest medicament.
Trebuie să utilizaţi cu precauţie Meloflam comprimate, după consultaţia în prealabil cu medicul dumneavoastră:
- dacă aveţi probleme cu ficatul, rinichii sau inima (tensiune arterială mare sau insuficienţă
cardiacă) sau aveţi tendinţa de a reţine lichide,
- dacă aţi avut vreo inflamaţie a faringelui (faringită), a stomacului (gastrită) sau vreo altă
afecţiune a tractului digestiv în antecedente, de exemplu, boala Crohn sau colită ulcerativă
- dacă aveţi diabet zaharat,
- dacă aţi fost diagnosticat cu valori mari de potasiu în sânge,
- dacă sunteţi o persoană în vârstă (la vârstnici mai frecvent sunt înregistrate reacţiile adverse
precum hemoragii, ulcere şi perforaţii gastro-intestinale, posibil letale),
- dacă aveţi volumul sanguin redus (hipovolemie), situaţie care poate să apară dacă aveţi o
pierdere importantă de sânge, o arsură, o operaţie chirurgicală) sau consumaţi puţine lichide,
- dacă sunteţi sensibil la anumite tipuri de zaharuri, deoarece preparatul conţine lactoză
În toate cazurile menţionate mai sus medicul dumneavoastră va trebui să vă monitorizeze evoluţia dumneavoastră pe durata tratamentului.
Meloflam nu este indicat pentru tratamentul durerilor acute.
Meloflam, similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, poate masca simptomele unei infecţii ascunse existente. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră dacă observaţi simptome de infecţie sau dacă simptomele se înrăutăţesc.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Meloflam nu se recomandă de administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani.
Meloflam comprimate împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă utilizaţi, aţi utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Informaţi pe medicul dumneavoastră dacă utilizat unul dintre următoarele medicamente:
Alte antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv salicilaţi), deoarece pot creşte riscul de ulcere sau sângerare gastro-intestinală.
Corticosteroizii (care tratează o inflamaţie sau reacţiile alergice), deoarece pot creşte riscul de ulcere gastro-intestinale sau sângerare.
Anticoagulantele orale (medicamente care împiedică formarea cheagurilor de sânge), acidul acetilsalicilic, ticlopidina, clopidogrel (medicamente care inhibă adeziunea plachetelor), medicamente injectabile care conţin heparină (administrate, de obicei, subcutanat sau în perfuzii în spital) sau medicamente trombolitice (acestea sunt utilizate numai în tratamente de urgenţă în spital), asociate cu Meloflam cresc riscul de sângerare.
Unele medicamente pentru tratamentul depresiei (medicamente care blochează recaptarea serotoninei /ISRS), asociate cu Meloflam cresc riscul de sângerare.
Diuretice (utilizate pentru eliminarea apei din organism): când Meloflam este administrat concomitent cu diuretice, medicul dumneavoastră vă va verifica funcţia rinichilor.
Medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale: precum inhibitori ai ECA, vasodilatatoare, beta- blocantele - pot scădea efectul terapeutic al acestor medicamente.
Ciclosporina sau tacrolimus (medicamente utilizate după transplantul de organ sau pentru afecţiuni grave ale pielii, poliartrită reumatoidă sau sindrom nefrotic): în timpul tratamentului cu ciclosporină (sau tacrolimus) asociat cu Meloflam este necesară monitorizarea sistematică a funcţiei rinichilor.
Deferasirox (preparat ce leagă fierul, atunci când aportul lui este crescut în organism): administrarea concomitentă de meloxicam cu deferasirox pot creşte riscul de reacţii adverse gastro¬intestinale.
Litiu (medicament utilizat pentru tratamentul tulburărilor de dispoziţie): conform unor date, asocierea preparatelor litiului cu antiinflamatoarele nesteroidiene poate creşte concentraţia litiului în plasma sanguină.
Metotrexat (medicament utilizat pentru tratamentul cancerului sau afecţiunilor severe ale pielii necontrolate terapeutic şi acutizărilor poliartritei reumatoide): similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, meloxicam poate creşte, de asemenea, efectele toxice ale metotrexatului asupra organelor hematoformatoare.
Pemetrexed (medicament utilizat pentru tratamentul cancerului)
Colestiramina (medicament utilizat pentru scăderea valorilor colesterolului din sânge) se leagă de meloxicam la nivelul tractului gastro-intestinal, accelerând astfel eliminarea meloxicamului. Antidiabetice orale: Există posibilitatea interacţiunilor medicamentoase între Meloflam şi antidiabetice orale.
Utilizarea Meloflam cu alimente şi băuturi
Meloflam se va administra cu 1 pahar de apă sau oricare alt lichid în timpul mesei.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Sarcina
Dacă rămâneţi însărcinată în timp ce urmaţi un tratament cu Meloflam, trebuie sa vă informaţi medicul.In timpul primelor 6 luni de sarcină, medicul dumneavoastră vă poate prescrie anume acest medicament dacă este necesar.
În timpul ultimelor trei luni de sarcină, nu utilizaţi acest medicament, deoarece Meloflam poate afecta grav copilul dumneavoastră, în special prin efecte la nivel cardiopulmonar şi renal, chiar după o singură doză.
Alăptarea
Meloflam nu se recomandă în perioada de alăptare.
Fertilitatea
Utilizarea de Meloflam poate afecta fertilitatea feminină. La femeile care încearcă să rămână însărcinate sau cu dificultăţi de concepţie, sau care efectuează investigaţii pentru infertilitate trebuie avută în vedere întreruperea tratamentului cu Meloflam. Consultaţi medicul dumneavoastră. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă şi intenţionaţi să rămâneţi gravidă.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Nu există studii specifice privind efectele meloxicamului asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totuşi, când apar reacţii adverse ca tulburări vizuale sau somnolenţă, ameţeli sau alte tulburări ale sistemului nervos central este recomandată restricţionarea conducerii de vehicule sau folosirea utilajelor.
Comprimate Meloflam conţin lactoză
1 comprimat Meloflam 7,5 mg conţine 15,00 mg lactoză monohidrat; 1 comprimat Meloflam 15 mg conţine 30,00 mg lactoză monohidrat. Aceasta se va lua în considerare la pacienţii cu intoleranţă la unele glucide (lactoză). Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.
3. Cum să luaţi Meloflam
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Regimul de dozare
Doza uzuală pentru adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 16 ani):
Acutizări ale artrozei
Un comprimat Meloflam 7,5 mg o dată pe zi. La necesitate doza poate fi mărită la un comprimat Meloflam 15 mg pe zi.
Poliartrita reumatoidă
15 mg pe zi. La necesitate doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi.
Spondilita anchilozantă
15 mg pe zi. La necesitate doza poate fi redusă la 7,5 mg pe zi.
Medicul dumneavoastră va decide asupra dozelor în funcţie de severitatea bolii, istoricul dumneavoastră medical şi afecţiunile posibile asociate. Ca regulă generală, trebuie să luaţi cea mai mică doză eficace terapeutic pentru cea mai scurtă perioadă de timp necesară pentru a controla simptomele afecţiunii dumneavoastră.
NU DEPĂŞIŢI doza de 15 mg pe zi (două comprimate 7,5 mg sau un comprimat 15 mg).
Dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile menţionate la pct. "Atenţionări şi precauţii"medicul dumneavoastră vă poate restricţiona doza la 7,5 mg pe zi.
Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Meloflam nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 16 ani. poate fi utilizat numai pentru tratamentul pacienţilor adulţi şi adolescenţi (cu vârsta peste 16 ani).
Mod de administrare
Comprimatele Meloflam se va administra cu apă sau oricare alt lichid în timpul mesei.
Cu ajutorul inciziei comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
Dacă luaţi mai mult Meloflam comprimate decât trebuie
Este foarte important să utilizaţi doza prescrisă de medic. Dacă dumneavoastră aţi luat mai multe comprimate decât v-a fost indicat, adresaţi-vă imediat unui medic sau mergeţi la unitatea de primiri urgenţe a celui mai apropiat spital.
Simptomele care pot să apară după un supradozaj acut şi care se regăsesc la toate medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) se limitează la:
• inhibiţie (letargie)
• somnolenţă
• stare de rău (greţuri, vomă)
• dureri epigastrice
Aceste reacţii sunt în general reversibile după întreruperea tratamentului cu Meloflam. În plus, pot apărea sângerări gastro-intestinale..
O intoxicaţie severă poate determina următoarele reacţii adverse severe (vezi pct.4):
• tensiune arterială mare,
• insuficienţă renală acută,
• tulburarea funcţiei ficatului,
• respiraţie lentă, superficială sau stop respirator
• pierderea conştiinţei (comă),
• convulsii,
• colaps cardiovascular
• stop cardiac,
• reacţii alergice care se dezvoltă brusc, inclusiv: pierderea conştiinşei, senzaţie de lipsă aerului, reacţii cutanate.
Dacă uitaţi să luaţi Meloflam comprimate
Dacă aţi uitat să luaţi comprimatul de Meloflam la ora obişnuită, nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată. Continuaţi tratamentul aşa cum v-a fost prescris.
Dacă încetaţi să utilizaţi Meloflam comprimate
Nu întrerupeţi administrarea Meloflam în mod arbitrar, până nu discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Întrerupeţi imediat utilizarea de Meloflam şi consultaţi un medic sau mergeţi la cel mai apropiat spital, dacă observaţi:
Orice reacţie alergică, care poate apare sub formă de:
- reacţii pe piele, cum ar fi mâncărime (prurit), veziculaţie sau descuamare a pielii, care pot fi reacţii cutanate care pot pune viaţa în pericol (sindrom Steven-Johnson şi necroliză epidermică toxică), leziuni ale ţesuturilor moi (leziuni ale mucoaselor) sau eriteme multiforme (vezi punctul 2). Eritemul multiform este o reacţie alergică gravă a pielii care produce pete, urme roşii sau purpurii sau zone acoperite cu vezicule. Poate afecta şi gura, ochii şi alte suprafeţe umede ale corpului.
- tumefacţia pielii sau a mucoaselor, cum ar fi tumefacţii la nivelul ochilor, feţei sau buzelor,
gurii sau gâtului, care pot să determine dificultăţi în respiraţie, tumefacţia încheieturilor sau
a picioarelor (edem al extremităţilor membrelor)
- scurtarea amplitudinii respiraţiei sau crize de astm bronşic
- inflamarea ficatului (hepatită). Aceasta poate produce simptome cum ar fi:
- îngălbenirea pielii sau a globilor oculari (icter/gălbinare)
- durere în abdomen
- pierderea apetitului alimentar
Cele mai frecvente reacţii adverse la nivelul tubului digestiv, în special:
- sângerare (care produce scaune de culoare neagră)
- ulceraţie la nivelul tubului digestiv (care produce durere abdominală)
Sângerările la nivelul tractului digestiv (hemoragie gastro-intestinală), formarea de ulcere sau formarea unui orificiu în peretele tubului digestiv (perforaţie) pot fi uneori grave şi pot avea potenţial letal, în special la vârstnici.
La iniţierea tratamentului cu meloxicam la apariţia oricăror reacţii adverse din partea tractului gastro-intestinal (de exemplu arsuri sau dureri la nivelul abdomenului), de asemenea la dezvoltarea acestor reacţii datorită utilizării altor AINS, solicitaţi imediat un consult medical, în special dacă sunteţi în vârstă.
Dacă aveţi tulburări de vedere nu conduceţi vehicule şi nu folosiţi utilaje.
Reacţii adverse generale ale medicamentelor antiinflamatoare (AINS)
Utilizarea unor medicamente antiinflamatoare (AINS) poate fi asociată cu o mică creştere a riscului de obturare a arterelor (evenimente arteriale trombotice), de exemplu atac cardiac (infarct miocardic) sau atac, în particular la doze mari şi după o perioadă lungă de tratament.
Asociat tratamentului cu AINS, s-au raportat retenţie de fluide (edeme), creşterea presiunii sângelui (hipertensiune arterială) şi insuficienţa funcţiei de pompă a inimii (insuficienţă cardiacă).
La utilizarea AINS cel mai frecvent observate reacţii adverse afectează tubul digestiv (manifestări gastro-intestinale):
- ulcere ale stomacului şi a părţii superioare a intestinului subţire (ulcer peptic/gastroduodenal)
- un orificiu în peretele intestinului (perforaţie) sau sângerări digestive (uneori letale, în special la vârstnici)
După administrare de AINS, au fost raportate următoarele reacţii adverse:
- greaţă şi vărsături
- scaune moi/lichide (diaree)
- flatulenţă
- constipaţie
- indigestie (dispepsie)
- durere abdominală
- scaune de culoarea păcurii datorită unei sângerări a tubului digestiv (melenă)
- vărsături cu sânge (hematemeză)
- inflamaţie cu producere de ulcere în gură (stomatită ulcerativă)
- înrăutăţirea inflamaţiei intestinului gros (exacerbare colitei)
- înrăutăţirea inflamaţiei tubului digestiv (exacerbare a bolii Crohn)
Mai puţin frecvent, au fost observate inflamaţii ale stomacului (gastrită)
Reacţiile adverse care ar putea fi determinate de administrarea de meloxicam (substanţa activă a preparatului Meloflam), sunt enumerate mai jos pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă:
Foarte frecvente: care afectează mai mult de 1 pacient din 10
Frecvente: care afectează 1-10 din 100 pacienţi
Mai puţin frecvente: care afectează 1-10 din 1000 pacienţi
Rare: care afectează 1-10 din 10000 pacienţi
Foarte rare: afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile
Foarte frecvente
• Din partea tractului gastro-intestinal: indigestie (dispepsie), greaţă, vărsături, dureri abdominale, constipaţie, balonare şi diaree.
Frecvente
• Dureri de cap
Mai puţin frecvente:
• Anemie (scăderea concentraţiei pigmentului celulelor roşii hemoglobină)
• reacţii alergice (reacţii de hipersensibilitate) de tip imediat
• ameţeli
• somnolenţă
• senzaţie de ameţeală sau de învârtire (vertij)
• creşterea tensiunii arteriale,
• bufeuri (înroşire temporară a feţei şi a gâtului)
• sângerare la nivelul tubului digestiv (scaune de culoarea păcurii)
• inflamaţie la nivelul gurii (stomatită)
• inflamarea stomacului (gastrită) eructaţii
• tulburări ale funcţiei ficatului (tulburări pasagere ale testelor funcţiei hepatice (de exemplu creşterea valorilor enzimelor ficatului, transaminazele sau o creştere a valorilor pigmentului biliar bilirubina).
• tumefacţia bruscă a pielii sau a mucoasei, cum ar fi tumefacţii la nivelul ochilor, feţei, buzelor,
• gurii sau pieptului, care pot să determine dificultăţi în respiraţie (angioedem)
• prurit cutanat
• erupţii cutanate
• retenţie de sodiu şi de apă
• creşterea concentraţiilor de potasiu (hiperkaliemie). Aceasta poate conduce la simptome cum ar fi:
o modificări ale ritmului bătăilor inimii (aritmie) o palpitaţii (când simţiţi bătăile inimii mai puternic decât de obicei) o slăbiciune musculară
• modificări ale testelor de laborator care investighează funcţia rinichilor (renală) (de exemplu creşterea valorilor creatininei sau ale ureei)
• tumefacţii datorate retenţiei de apă (edem), inclusiv tumefacţia încheieturilor/picioarelor (edeme ale extremităţilor membrelor)
Rare:
• valori anormale ale testelor de sânge
- valori anormale ale diferitelor componente din sânge
- scăderea numărului celulelor albe din sânge (leucopenie)
- scăderea numărului plachetelor sanguine (trombocitopenie)
Acest reacţii adverse pot conduce la o creştere a riscului de apariţie a infecţiilor şi a unor simptome, cum ar fi vânătăi sau sângerare la nivelul nasului
• modificări de dispoziţie
• coşmaruri
• tulburări vizuale, inclusiv: vedere înceţoşată şi conjunctivită (inflamaţia globilor oculari sau a pleoapelor)
• sunet în urechi
• crize de astm bronşic (la persoane care sunt alergice la acid acetilsalicilic sau alte AINS)
• inflamarea intestinului gros (colită)
• ulcere ale stomacului sau ale părţilor superioare ale intestinului subţire (ulcere peptice/gastro-duodenale)
• inflamaţii ale esofagului (esofagită)
• urticarie
• erupţii ale pielii cu pericol pentru viaţă (sindrom Stevens-Johnson sau necroliză epidermică toxică)
Foarte rare
• pierderea completă a unor tipuri specifice de celule albe din sânge (agranulocitoză), în special la pacienţi care iau meloxicam împreună cu alte medicamente care au potenţial inhibitor, depresiv sau destructiv asupra măduvei osoase (medicamente mielotoxice). Acestea pot produce:
- febră subită
- durere în gât
- infecţii
• un orificiu în peretele intestinelor (perforaţie)
• inflamarea ficatului (hepatită). Aceasta poate produce simptome cum ar fi:
- îngălbenirea pielii sau a globilor oculari (icter)
- durere în abdomen
- pierdere a apetitului alimentar
• dermatită buloasă - reacţii de acoperire cu vezicule a pielii şi sau bule (eritem polimorf). Eritemul polimorf este o reacţie alergica gravă, care produce pete, umflături roşii sau purpurii sau zone acoperite cu vezicule. Pot afecta de asemenea gura, ochii sau alte părţi moi ale corpului.
• insuficienţă acută a rinichilor (insuficienţă renală), în special la pacienţii cu factori de risc, cum ar fi diabet zaharat sau boli de inimă
Cu frecvenţă necunoscută
• reacţii alergice severe care pot include stare de leşin, dificultăţi de respiraţiei şi reacţii pe piele (reacţii anafilactice sau anafilactoide).
• stare confuzională,
• dezorientare
• reacţie de fotosensibilitate - erupţii cutanate produse de expunerea la lumina solară
• insuficienţă a inimii (insuficienţă cardiacă) a fost raportată în asociere cu tratamentul cu AINS
Reacţii adverse produse de medicamente antiinflamatoare ne-steroidiene (AINS), dar care încă nu au fost raportate după administrarea de meloxicam
• Modificări ale structurii rinichiului, care produc insuficienţă acută a rinichiului:
- foarte rare cazuri de inflamaţie a rinichiului (nefrită interstiţială)
- moartea unor celule din structura rinichiului (necroză tubulară sau papilară acută)
- proteine în urină (sindrom nefrotic cu proteinurie)
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament.
5. Cum se păstrează Meloflam
A se păstra la loc uscat, la temperaturi sub 25°C.
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Perioada de valabilitate este indicată pe ambalaj.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Nu utilizaţi preparatul dacă observaţi semne vizibile de deteriorare (de exemplu în cazul modificării culorii).
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Meloflam comprimate Substanţa activă
Meloflam 7,5 mg comprimate: fiecare comprimat conţine meloxicam 7,5 mg.
Meloflam 15 mg comprimate: fiecare comprimat conţine meloxicam 15 mg.
Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, crospovidonă, citrat de sodiu, povidonă, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Cum arată Meloflam comprimate şi conţinutul ambalajului:
Comprimat
Meloflam comprimate 7,5 mg
Comprimate de culoare galben-pal, rotunde, plate, cu margini teşite, cu litera stilizată „E” şi cifra
361 imprimate pe o parte şi cu incizie pe altă parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Meloflam comprimate 15 mg
Comprimate de culoare galben-pal, rotunde, plate, cu margini teşite, cu litera stilizată „E” şi cifra
362 imprimate pe o parte şi cu incizie pe altă parte a comprimatului, fără miros sau aproape fără miros.
Cu ajutorul inciziei comprimatul poate fi divizat în două doze egale.
Conţinutul ambalajului
Câte 10 comprimate în blister. Câte 1 sau 2 blistere (10 sau 20 comprimate) împreună cu prospectul pentru pacient în cutie de carton.
Deţinătorul certificatului de înregistrare şi fabricantul Deţinătorul certificatului de înregistrare
Egis Pharmaceuticals PLC
H-1106 Budapesta, Keresztúri út 30-38.
Ungaria
Fabricantul
Egis Pharmaceuticals PLC
H-9900 Körmend, Mátyás király út 65.
Ungaria
-3%
41.56 MDL
42.85 MDL
Rețetă medicală
DESCRIEREA PRODUSULU
Lincomicin-Zdorovie 300mg/ml 1ml sol.inj. N10x1
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul infecţiilor produse de tulpinile sensibile ale bacteriilor gram pozitive sau gram negative:
- infecţii ORL, inclusiv tonzilite, faringite, otite medii, sinuzite, mastoidite, scarlatină şi ca tratament adjuvant in difterie;
- infecţii ale căilor respiratorii, inclusiv bronşită acută sau cronică, pneumonii;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv paniculită, furunculoză, abcese, impetigo, acnee, infecţii ale plăgilor, erizipel, limfadenită, panariciu, mastită, gangrena pielii ;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor, inclusiv osteomielită şi artrita septică;
- septicemie şi endocardita;
- dizenterie bacteriană.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Înainte de administrarea preparatului se face proba intradermică pentru sensibilitate la lincomicină.
Adulţi.
Administrare intramusculară
Doza uzuală este de 600 mg fiecare 24 ore. În infecţii grave-câte 600 mg fiecare 12 ore (sau mai frecvent, se determină în raport cu gravitatea infecţiei).
Administrare intravenoasă
De la 600 mg până la 1 g fiecare 8-12 ore. În infecţii grave aceste doze pot fi crescute. În stări ameninţătoare de viaţă doza nictemirală, administrată intravenos, poate fi crescută până la 8g.
Copii cu vârsta mai mare de 1 lună.
Administrare intramusculară
10 mg/kg/zi. În infecţii grave-10 mg/kg fiecare 12 ore.
Administrare intravenoasă
10-20 mg/kg/zi; în raport de gravitatea infecţiei pot fi administrate în câteva doze, în conformitate cu regulile generale de diluţie şi perfuzare.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală creşte timpul de înjumătăţire a lincomicinei, aceasta impune micşorarea frecvenţei administrării lincomicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. Dacă tratamentul cu lincomicină este necesară la pacienţii cu micşorarea considerabilă a funcţiei hepatice, doza recomandată este de 25-30% din doza administrată pacienţilor cu funcţia renală păstrată.
Durata tratamentului se stabileşte individual. Infecţii produse de streptococul beta-hemolitic. Durata tratamentului trebuie să fie mai mare de 10 zile.
Mod de adminitrare
Doza volumul solventului Durata perfuziei
600 mg 100 ml 1 oră
1 g 100 ml 1 oră
2 g 200 ml 2 ore
3 g 300 ml 3 ore
4 g 400 ml 4 ore
Dozele indicate pot fi administrate repetat, frecvenţa administrărilor se determină după necesitate, iar doza nictemirală nu trebuie să fie mai mare de 8 g.
Notă! Se pot dezvolta reacţii adverse severe din partea sistemului cardiovascular şi respirator dacă preparatul e administrează în concentraţii mai mari decât cele recomandate sau cu o frecvenţă mai mare.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului sau la clindamicină în anamneză. Sarcină (cu excepţia cazurilor cu importanţă vitală). Insuficienţă hepatică şi/sau renală gravă. Alimentaţia la sân. Copii cu vârsta până la 1 lună. Infecţii micotice grave ale pielii , mucoasei bucale, candidoză vaginală. Miastenie. Colită, diaree de etiologie neidentificată.
SUPRADOZAJ
Simptome: tulburări gastrointestinale secundare, inclusiv dureri abdominale, greaţă, vomă, diaree. Au fost descrise reacţii grave cardiopulmonare după administrarea intravenoasă rapidă a dozelor mari, nediluate.
Tratament: lavaj gastric, inducerea vomei. Antidot specific nu este. Hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficiente în excreţia lincomicinei.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Ca şi în cazul administrării altor antibiotice la administrarea lincomicinei se poate dezvolta colita cu evoluţie letală posibilă. Simptomele colitei pot varia de la scaun apos în cantităţi mici până la diaree gravă îndelungată care este însoţită de leucocitoză, febră, dureri abdominale constrictive, prezenţa sângelui şi mucusului în masele fecale, iar la progresarea acestor simptome se poate dezvolta peritonita, şocul şi megacolonul toxic. Diagnosticul colitei induse de administrarea antibioticelor se stabileşte în baza simptomelor clinice. Diagnosticul se confirmă prin endoscopie care determină colita pseudomembranoasă care iar ulterior poate fi confirmată prin prezenţa Clostridium difficile în masele fecale cu folosirea mediilor selective şi, de asemenea, prin determinarea toxinelor produse de Clostridium difficile. Dezvoltarea colitei induse de administrarea antibioticelor are loc în timpul tratamentului sau peste 2-3 săptămâni după finisarea lui. Această complicaţie este mai mult probabilă în infecţiile grave la vârstnici, cât şi la bolnavii extenuaţi. Dacă în timpul tratamentului cu lincomicină se dezvoltă colita uşoară, se recomandă sistarea tratamentului. Se recomandă administrarea răşinilor colesteraminice şi de colestipol, deoarece in vitro aceste substanţe leagă toxinele. Se recomandă administrarea colesteraminei câte 4 g de 3-4 ori pe zi, iar colestipol-5 g de 3 ori pe zi. Dacă se dezvoltă colita indusă de antibioticoterapie, este indicată administrarea lichidelor, electroliţilor şi proteinelor. Studiile arată că anume toxinele produse de clostridium (în special) sunt responsabile de dezvoltarea colitei induse de antibioticoterapie. Pentru tratament poate fi administrat bacintracin, administrat oral, câte 25 000 UI de 4 ori pe zi timp de 7-10 zile. Nu se admite administrarea preparatelor care produc stază intestinală. Lincomicna trebuie administrată cu precauţie pacienţilor cu maladii gastrointestinale în anamneză, în special colite. Deşi este ştiut că lincomicina trece bariera hematoencefalică, concentraţia ei în lichidul cefalorahidian poate fi insuficientă pentru tratamentul meningitei. De aceea acest preparat nu trebuie administrat pentru tratamentul meningitei. În timpul tratamentului cu lincomicină trebuie monitorizată funcţia hepatică şi renală. La administrarea lincomicinei este posibilă creşterea excesivă a microorganismelor rezistente la preparat, în special fungi.
Lincomicina nu trebuie administrată sub formă de bolus intravenos, durata perfuziei nu trebuie să fie mai mare de 1 oră. Lincomicina se administrează cu precauţie bolnavilor cu atopie. Pacienţilor cu maladii grave ale ficatului şi rinichilor, care se manifestă prin dereglări grave ale metabolismului, doza trebuie stabilită cu precauţie (se scade doza la o administrare până la 1/3-1/2 şi se măreşte intervalul între administrări), iar la administrarea dozelor înalte se monitorizează nivelul plasmatic al lincomicinei. În cazuri unice, septicemia şi endocardita, produse de microorganisme sensibile la preparat, se supun tratamentului cu lincomicină. Însă, pentru tratamentul acestor maladii, se administrează preparate bactericide. Pentru a preveni necroza aseptică, administrarea intramusculară se face profund intramuscular.
Administrarea la copii
Lincomicină se administrează la copii cu vârsta mai mare de 1 lună conform dozelor recomandate.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Lincomicina nu este indicată pentru administrare la gravide în afară de cazurile periculoase pentru viaţă.
La administrarea lincomicei mamelor care alăptează alimentarea la sân trebuie întreruptă.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
În timpul tratamentului cu lincomicină nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
La administrarea concomitentă cu penicilinele, cefalosporinele, cloramfenicolul sau eritromicina este posibilă antagonizarea acţiunii antibacteriene.
La administrarea concomitentă cu aminoglicozidele potenţează acţiunea lor. La administrarea concomitentă cu anestezicele inhalatorii şi miorelaxantele cu acţiune periferică şi analgezicele opioide - creşterea blocului neuromuscular până la apnee.
Administrarea medicamentelor pentru tratamentul diareii micşorează acţiunea lincomicinei.
Este farmacologic incompatibil cu canamicina, ampicilina, barbituricele, teofilina, gluconatul de calciu, heparina şi sulfatul de magneziu.
Incompatibilităţi
Lincomicina este incompatibilă în aceeași seringă cu canamicina novobiocina, fenitoina.
PĂSTRARE
A se păstra în ambalajul original, la temperaturi sub 25 °C.
A nu se congela.
Lincomicin-Zdorovie 300mg/ml 1ml sol.inj. N10x1
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul infecţiilor produse de tulpinile sensibile ale bacteriilor gram pozitive sau gram negative:
- infecţii ORL, inclusiv tonzilite, faringite, otite medii, sinuzite, mastoidite, scarlatină şi ca tratament adjuvant in difterie;
- infecţii ale căilor respiratorii, inclusiv bronşită acută sau cronică, pneumonii;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv paniculită, furunculoză, abcese, impetigo, acnee, infecţii ale plăgilor, erizipel, limfadenită, panariciu, mastită, gangrena pielii ;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor, inclusiv osteomielită şi artrita septică;
- septicemie şi endocardita;
- dizenterie bacteriană.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Înainte de administrarea preparatului se face proba intradermică pentru sensibilitate la lincomicină.
Adulţi.
Administrare intramusculară
Doza uzuală este de 600 mg fiecare 24 ore. În infecţii grave-câte 600 mg fiecare 12 ore (sau mai frecvent, se determină în raport cu gravitatea infecţiei).
Administrare intravenoasă
De la 600 mg până la 1 g fiecare 8-12 ore. În infecţii grave aceste doze pot fi crescute. În stări ameninţătoare de viaţă doza nictemirală, administrată intravenos, poate fi crescută până la 8g.
Copii cu vârsta mai mare de 1 lună.
Administrare intramusculară
10 mg/kg/zi. În infecţii grave-10 mg/kg fiecare 12 ore.
Administrare intravenoasă
10-20 mg/kg/zi; în raport de gravitatea infecţiei pot fi administrate în câteva doze, în conformitate cu regulile generale de diluţie şi perfuzare.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală creşte timpul de înjumătăţire a lincomicinei, aceasta impune micşorarea frecvenţei administrării lincomicinei la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală. Dacă tratamentul cu lincomicină este necesară la pacienţii cu micşorarea considerabilă a funcţiei hepatice, doza recomandată este de 25-30% din doza administrată pacienţilor cu funcţia renală păstrată.
Durata tratamentului se stabileşte individual. Infecţii produse de streptococul beta-hemolitic. Durata tratamentului trebuie să fie mai mare de 10 zile.
Mod de adminitrare
Doza volumul solventului Durata perfuziei
600 mg 100 ml 1 oră
1 g 100 ml 1 oră
2 g 200 ml 2 ore
3 g 300 ml 3 ore
4 g 400 ml 4 ore
Dozele indicate pot fi administrate repetat, frecvenţa administrărilor se determină după necesitate, iar doza nictemirală nu trebuie să fie mai mare de 8 g.
Notă! Se pot dezvolta reacţii adverse severe din partea sistemului cardiovascular şi respirator dacă preparatul e administrează în concentraţii mai mari decât cele recomandate sau cu o frecvenţă mai mare.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la componentele preparatului sau la clindamicină în anamneză. Sarcină (cu excepţia cazurilor cu importanţă vitală). Insuficienţă hepatică şi/sau renală gravă. Alimentaţia la sân. Copii cu vârsta până la 1 lună. Infecţii micotice grave ale pielii , mucoasei bucale, candidoză vaginală. Miastenie. Colită, diaree de etiologie neidentificată.
SUPRADOZAJ
Simptome: tulburări gastrointestinale secundare, inclusiv dureri abdominale, greaţă, vomă, diaree. Au fost descrise reacţii grave cardiopulmonare după administrarea intravenoasă rapidă a dozelor mari, nediluate.
Tratament: lavaj gastric, inducerea vomei. Antidot specific nu este. Hemodializa şi dializa peritoneală nu sunt eficiente în excreţia lincomicinei.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Ca şi în cazul administrării altor antibiotice la administrarea lincomicinei se poate dezvolta colita cu evoluţie letală posibilă. Simptomele colitei pot varia de la scaun apos în cantităţi mici până la diaree gravă îndelungată care este însoţită de leucocitoză, febră, dureri abdominale constrictive, prezenţa sângelui şi mucusului în masele fecale, iar la progresarea acestor simptome se poate dezvolta peritonita, şocul şi megacolonul toxic. Diagnosticul colitei induse de administrarea antibioticelor se stabileşte în baza simptomelor clinice. Diagnosticul se confirmă prin endoscopie care determină colita pseudomembranoasă care iar ulterior poate fi confirmată prin prezenţa Clostridium difficile în masele fecale cu folosirea mediilor selective şi, de asemenea, prin determinarea toxinelor produse de Clostridium difficile. Dezvoltarea colitei induse de administrarea antibioticelor are loc în timpul tratamentului sau peste 2-3 săptămâni după finisarea lui. Această complicaţie este mai mult probabilă în infecţiile grave la vârstnici, cât şi la bolnavii extenuaţi. Dacă în timpul tratamentului cu lincomicină se dezvoltă colita uşoară, se recomandă sistarea tratamentului. Se recomandă administrarea răşinilor colesteraminice şi de colestipol, deoarece in vitro aceste substanţe leagă toxinele. Se recomandă administrarea colesteraminei câte 4 g de 3-4 ori pe zi, iar colestipol-5 g de 3 ori pe zi. Dacă se dezvoltă colita indusă de antibioticoterapie, este indicată administrarea lichidelor, electroliţilor şi proteinelor. Studiile arată că anume toxinele produse de clostridium (în special) sunt responsabile de dezvoltarea colitei induse de antibioticoterapie. Pentru tratament poate fi administrat bacintracin, administrat oral, câte 25 000 UI de 4 ori pe zi timp de 7-10 zile. Nu se admite administrarea preparatelor care produc stază intestinală. Lincomicna trebuie administrată cu precauţie pacienţilor cu maladii gastrointestinale în anamneză, în special colite. Deşi este ştiut că lincomicina trece bariera hematoencefalică, concentraţia ei în lichidul cefalorahidian poate fi insuficientă pentru tratamentul meningitei. De aceea acest preparat nu trebuie administrat pentru tratamentul meningitei. În timpul tratamentului cu lincomicină trebuie monitorizată funcţia hepatică şi renală. La administrarea lincomicinei este posibilă creşterea excesivă a microorganismelor rezistente la preparat, în special fungi.
Lincomicina nu trebuie administrată sub formă de bolus intravenos, durata perfuziei nu trebuie să fie mai mare de 1 oră. Lincomicina se administrează cu precauţie bolnavilor cu atopie. Pacienţilor cu maladii grave ale ficatului şi rinichilor, care se manifestă prin dereglări grave ale metabolismului, doza trebuie stabilită cu precauţie (se scade doza la o administrare până la 1/3-1/2 şi se măreşte intervalul între administrări), iar la administrarea dozelor înalte se monitorizează nivelul plasmatic al lincomicinei. În cazuri unice, septicemia şi endocardita, produse de microorganisme sensibile la preparat, se supun tratamentului cu lincomicină. Însă, pentru tratamentul acestor maladii, se administrează preparate bactericide. Pentru a preveni necroza aseptică, administrarea intramusculară se face profund intramuscular.
Administrarea la copii
Lincomicină se administrează la copii cu vârsta mai mare de 1 lună conform dozelor recomandate.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Lincomicina nu este indicată pentru administrare la gravide în afară de cazurile periculoase pentru viaţă.
La administrarea lincomicei mamelor care alăptează alimentarea la sân trebuie întreruptă.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
În timpul tratamentului cu lincomicină nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
La administrarea concomitentă cu penicilinele, cefalosporinele, cloramfenicolul sau eritromicina este posibilă antagonizarea acţiunii antibacteriene.
La administrarea concomitentă cu aminoglicozidele potenţează acţiunea lor. La administrarea concomitentă cu anestezicele inhalatorii şi miorelaxantele cu acţiune periferică şi analgezicele opioide - creşterea blocului neuromuscular până la apnee.
Administrarea medicamentelor pentru tratamentul diareii micşorează acţiunea lincomicinei.
Este farmacologic incompatibil cu canamicina, ampicilina, barbituricele, teofilina, gluconatul de calciu, heparina şi sulfatul de magneziu.
Incompatibilităţi
Lincomicina este incompatibilă în aceeași seringă cu canamicina novobiocina, fenitoina.
PĂSTRARE
A se păstra în ambalajul original, la temperaturi sub 25 °C.
A nu se congela.
-3%
37.20 MDL
38.35 MDL
Rețetă medicală
Meloxicam-LF 15mg 1,5ml sol.inj. N3
Soluție pentru administrare i/m de culoare galbenă cu o nuanță verzuie, transparentă.
Regimul de dozare
În interior, 7,5-15 mg 1 dată/zi. Doza zilnică maximă este de 15 mg.
Aplicat extern de 2 ori/zi.
Aplicați un strat subțire pe pielea curată și uscată peste leziune și frecați ușor timp de 2-3 minute.
Efecte secundare
Din sistemul digestiv: dispepsie, greață, vărsături, dureri abdominale, constipație, colici intestinale, diaree, esofagită, stomatită; rar - leziuni erozive și ulcerative ale tractului gastrointestinal.
Din partea sistemului nervos central: amețeli, dureri de cap, tinitus.
Din partea sistemului cardiovascular: creșterea tensiunii arteriale, palpitații, umflături, bufeuri.
Din sistemul urinar: modificări ale parametrilor de laborator ai funcției renale.
Din sistemul hematopoietic: anemie, leucopenie, trombocitopenie.
Reactii alergice: bronhospasm, fotosensibilitate, prurit, erupție cutanată, urticarie.
Contraindicații de utilizare
Ulcer peptic al stomacului și duodenului în faza acută, disfuncție hepatică severă, insuficiență renală (fără hemodializă), sarcină, copilărie și adolescență până la 15 ani, hipersensibilitate la meloxicam și alte AINS (inclusiv salicilați).
Utilizați în timpul sarcinii și alăptării
Contraindicat pentru utilizare în timpul sarcinii.
Dacă este necesar, utilizarea în timpul alăptării, alaptarea trebuie intrerupta.
În studiile experimentale, nu a fost detectat niciun efect teratogen al meloxicamului.
Utilizare la copii
Contraindicat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 15 ani.
Instrucțiuni Speciale
Utilizați cu precauție la pacienții cu antecedente de boli gastro-intestinale.
Soluție pentru administrare i/m de culoare galbenă cu o nuanță verzuie, transparentă.
Regimul de dozare
În interior, 7,5-15 mg 1 dată/zi. Doza zilnică maximă este de 15 mg.
Aplicat extern de 2 ori/zi.
Aplicați un strat subțire pe pielea curată și uscată peste leziune și frecați ușor timp de 2-3 minute.
Efecte secundare
Din sistemul digestiv: dispepsie, greață, vărsături, dureri abdominale, constipație, colici intestinale, diaree, esofagită, stomatită; rar - leziuni erozive și ulcerative ale tractului gastrointestinal.
Din partea sistemului nervos central: amețeli, dureri de cap, tinitus.
Din partea sistemului cardiovascular: creșterea tensiunii arteriale, palpitații, umflături, bufeuri.
Din sistemul urinar: modificări ale parametrilor de laborator ai funcției renale.
Din sistemul hematopoietic: anemie, leucopenie, trombocitopenie.
Reactii alergice: bronhospasm, fotosensibilitate, prurit, erupție cutanată, urticarie.
Contraindicații de utilizare
Ulcer peptic al stomacului și duodenului în faza acută, disfuncție hepatică severă, insuficiență renală (fără hemodializă), sarcină, copilărie și adolescență până la 15 ani, hipersensibilitate la meloxicam și alte AINS (inclusiv salicilați).
Utilizați în timpul sarcinii și alăptării
Contraindicat pentru utilizare în timpul sarcinii.
Dacă este necesar, utilizarea în timpul alăptării, alaptarea trebuie intrerupta.
În studiile experimentale, nu a fost detectat niciun efect teratogen al meloxicamului.
Utilizare la copii
Contraindicat copiilor și adolescenților cu vârsta sub 15 ani.
Instrucțiuni Speciale
Utilizați cu precauție la pacienții cu antecedente de boli gastro-intestinale.
-3%
24.35 MDL
25.10 MDL
DENUMIREA COMERCIALĂ Spazmolizin DCI-ul substanţei active Drotaverinum COMPOZIŢIA 1 supozitor conţine: substanţa activă: clorhidrat de drotaverină 40 mg; excipienţi: gliceride solide de semisinteză. FORMA FARMACEUTICĂ Supozitoare. DESCRIEREA MEDICAMENTULUI Supozitoare de formă cilindro-conică de culoare albă cu nuanţă gălbuie pînă la galben. Pe axa supozitorului se admite prezenţa unei cavităţi de aer, a unei porozităţi şi a unei depresiuni în formă de pîlnie.
INDICAŢII TERAPEUTICE Sindromul algic provocat de spasme ale musculaturii netede: - аle tractului digestiv provocat de ulcer gastric şi duodenal, cardio- şi pilorospasm, gastroduodenită, pancreatită, enterită, colită spastică, proctită, tenesme, constipaţie spastică, sindromul colonului iritat, colici postoperatorii legate de reţinerea gazelor, dispepsii funcţionale; - ale tractului biliar provocat de dischinezii hipermotorii ale vezicii şi ducturilor biliare, colelitiază, colangiolitiază, colicestită, colangită, etc.; - ale tractului urinar provocat de nefrolitiază, uretrolitiază, pielită, cistită, tenesmele vezicii urinare, etc.; - provocat de intervenţii instrumentale; Boli ginecologiсе şi obstetricale: algodismenoree, anexită, dureri atroce în timpul travaliului, contracții tetanice uterine, spasmе ale colului uterin în timpul travaliului, avort iminent, risc de naştere prematură. Spasme ale vaselor arteriale periferice (inclusiv endarteriită) şi cerebrale (migrenă). DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Rectal. Adulţi şi copii cu vîrsta mai mare de 12 ani, cîte 1-2 supozitoare de 3 ori pe zi. Doza unică maximală - 80 mg. Doza maximă zilnică - 240 mg.
https://bit.ly/2QNErqo
INDICAŢII TERAPEUTICE Sindromul algic provocat de spasme ale musculaturii netede: - аle tractului digestiv provocat de ulcer gastric şi duodenal, cardio- şi pilorospasm, gastroduodenită, pancreatită, enterită, colită spastică, proctită, tenesme, constipaţie spastică, sindromul colonului iritat, colici postoperatorii legate de reţinerea gazelor, dispepsii funcţionale; - ale tractului biliar provocat de dischinezii hipermotorii ale vezicii şi ducturilor biliare, colelitiază, colangiolitiază, colicestită, colangită, etc.; - ale tractului urinar provocat de nefrolitiază, uretrolitiază, pielită, cistită, tenesmele vezicii urinare, etc.; - provocat de intervenţii instrumentale; Boli ginecologiсе şi obstetricale: algodismenoree, anexită, dureri atroce în timpul travaliului, contracții tetanice uterine, spasmе ale colului uterin în timpul travaliului, avort iminent, risc de naştere prematură. Spasme ale vaselor arteriale periferice (inclusiv endarteriită) şi cerebrale (migrenă). DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE Rectal. Adulţi şi copii cu vîrsta mai mare de 12 ani, cîte 1-2 supozitoare de 3 ori pe zi. Doza unică maximală - 80 mg. Doza maximă zilnică - 240 mg.
https://bit.ly/2QNErqo
-3%
62.90 MDL
64.85 MDL
Ce este Voltaren şi pentru ce se utilizează
Voltaren aparţine unui grup de medicamente numite medicamente antiinflamatoare nesteriodiene (AINS), care sunt utilizate in tratarea durerii si inflamatiei.
Voltaren, supozitoare 50 mg
Un supozitor conţine diclofenac sodic 50 mg si excipienti: grăsimi solide de semisinteză (baza de supozitor 5).
Voltaren, supozitoare 100 mg
Un supozitor conţine diclofenac sodic 100 mg si excipienti: grăsimi solide de semisinteză (baza de supozitor 5).
PENTRU CE ESTE UTILIZAT VOLTAREN?
Voltaren amelioreaza simptomele inflamatiei, cum sunt tumefactia si durerea si, de asemenea, reduce febra. El nu are efect asupra cauzelor inflamatiei sau ale febrei.
Voltaren poate fi utilizat in tratamentul urmatoarelor afectiuni:
• dureri articulare reumatice (artrite);
• dureri de spate, umar blocat (capsulita humerala), cotul de tenismen („epicodilita humerala laterala”) – si alte tipuri de reumatism;
• atacuri de guta (numai comprimate gastrorezistente si supozitoare);
• luxatii, entorse si alte leziuni;
• durere si tumefactie dupa o interventie chirurgicala;
• cicluri menstruale dureroase;
• crize migrenoase (numai supozitoare);
• infectii ale urechii, nasului si gatului (numai comprimate gastrorezistente si supozitoare).
Cum să utilizaţi Voltaren
Supozitoarele Voltaren sunt invelite in folie. Inaintea utilizarii supozitorului, indepartati folia si umeziti supozitorul cu apa rece. Intindeti-va pe o parte si folosind degetul impingeti bine supozitorul in sus, in rect. Daca supozitorul este prea moale pentru a fi introdus, raciti-l in frigider pentru cateva minute sau tineti-l in apa rece inainte de a indeparta folia. Nu rupeti supozitoarele, deoarece conditiile incorecte de pastrare pot duce la o distributie inegala a substantei active. Cel mai bine este sa administrati supozitoarele dupa golirea intestinului. Nu utilizati niciodata supozitoarele pe cale orală.
Care este doza recomandată uzual?
Asigurati-va ca utilizati acest medicament in mod regulat si exact asa cum v-a rcomandat medicul dumneavoastra. Aceasta va va ajuta sa obtineti cele mai bune rezultate si sa reduceti riscul reactiilor adverse. Afectiunea dumneavoastra poate necesita tratament pentru cateva zile, cateva saptamani sau mai mult. Daca aveti nelamuriri legate de tratament intrebati medicul dumneavoastra.
Adulti
La inceputul tratamentului doza zilnica este in general 100-150 mg diclofenac sodic. In cazurile mai usoare si pentru tratamentul de lunga durata este suficienta doza de 75-100 mg diclofenac sodic zilnic. Doza zilnica trebuie de obicei fractionata in 2-3 prize separate. Voltaren 100 mg se administreaza o data pe zi . Nu utilizati mai mult decat doza zilnica maxima de 150 mg diclofenac sodic pe zi.
In ciclurile menstruale dureroase, incepeti tratamentul cu o doza de 50-100 mg diclofenac sodic imediat ce apar primele simptome. Continuati cu 50 mg diclofenac sodic pana la de 3 ori pe zi pentru cateva zile, dupa necesitate. Daca pentru doza zilnica maxima de 150 mg diclofenac sodic nu se obtine o ameliorare suficienta a durerii pe parcursul a 2-3 cicluri menstruale, puteti utiliza pana la 200 mg diclofenac sodic zilnic pe parcursul urmatoarelor cicluri menstruale.
In migrena, utilizati o doza de 100 mg diclofenac sodic sub forma de supozitoare imediat ce simtiti primele semne ale unei crize. (In anumite circumstante medicul dumneavoastra va poate administra alternativ, Voltaren, fiole, sub forma de injectie intramusculara). Aceasta doza este de obicei suficienta. Daca ameliorarea durerii nu este suficienta in 4 ore dupa administrarea primei doze, puteti utiliza o alta doza de pana la 100 mg diclofenac sodic sub forma de supozitoare in aceeasi zi. Daca aveti nevoie de tratament ulterior, in zilele urmatoare, puteti utiliza pana la 150 mg diclofenac sodic zilnic in doze divizate.
Copii
La copiii peste 12 luni doza recomandata este de 0,5-2 mg diclofenac sodic/kg zilnic, in 2-3 doze, in functie de severitatea afectiunii.
Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile doza zilnica poate fi crescuta pana la un maxim de 3 mg diclofenac sodic/kg, divizata in mai multe doze.
Datorita concentratiilor acestor forme farmaceutice, supozitoarele Voltaren, 50 mg si 100 mg nu sunt recomandate pentru utilizarea la copiii cu varsta sub 14 ani.
Se vor folosi forme farmaceutice adecvate.
Ce trebuie facut in cazul omiterii unei doze?
Daca omiteti sa luati o doza, luati-o imediat ce va amintiti. Daca a ramas mai putin de jumatate din timpul obisnuit intre cele 2 doze, nu utilizati doza uitata ci reveniti la orarul dumneavoastra obisnuit.
Voltaren aparţine unui grup de medicamente numite medicamente antiinflamatoare nesteriodiene (AINS), care sunt utilizate in tratarea durerii si inflamatiei.
Voltaren, supozitoare 50 mg
Un supozitor conţine diclofenac sodic 50 mg si excipienti: grăsimi solide de semisinteză (baza de supozitor 5).
Voltaren, supozitoare 100 mg
Un supozitor conţine diclofenac sodic 100 mg si excipienti: grăsimi solide de semisinteză (baza de supozitor 5).
PENTRU CE ESTE UTILIZAT VOLTAREN?
Voltaren amelioreaza simptomele inflamatiei, cum sunt tumefactia si durerea si, de asemenea, reduce febra. El nu are efect asupra cauzelor inflamatiei sau ale febrei.
Voltaren poate fi utilizat in tratamentul urmatoarelor afectiuni:
• dureri articulare reumatice (artrite);
• dureri de spate, umar blocat (capsulita humerala), cotul de tenismen („epicodilita humerala laterala”) – si alte tipuri de reumatism;
• atacuri de guta (numai comprimate gastrorezistente si supozitoare);
• luxatii, entorse si alte leziuni;
• durere si tumefactie dupa o interventie chirurgicala;
• cicluri menstruale dureroase;
• crize migrenoase (numai supozitoare);
• infectii ale urechii, nasului si gatului (numai comprimate gastrorezistente si supozitoare).
Cum să utilizaţi Voltaren
Supozitoarele Voltaren sunt invelite in folie. Inaintea utilizarii supozitorului, indepartati folia si umeziti supozitorul cu apa rece. Intindeti-va pe o parte si folosind degetul impingeti bine supozitorul in sus, in rect. Daca supozitorul este prea moale pentru a fi introdus, raciti-l in frigider pentru cateva minute sau tineti-l in apa rece inainte de a indeparta folia. Nu rupeti supozitoarele, deoarece conditiile incorecte de pastrare pot duce la o distributie inegala a substantei active. Cel mai bine este sa administrati supozitoarele dupa golirea intestinului. Nu utilizati niciodata supozitoarele pe cale orală.
Care este doza recomandată uzual?
Asigurati-va ca utilizati acest medicament in mod regulat si exact asa cum v-a rcomandat medicul dumneavoastra. Aceasta va va ajuta sa obtineti cele mai bune rezultate si sa reduceti riscul reactiilor adverse. Afectiunea dumneavoastra poate necesita tratament pentru cateva zile, cateva saptamani sau mai mult. Daca aveti nelamuriri legate de tratament intrebati medicul dumneavoastra.
Adulti
La inceputul tratamentului doza zilnica este in general 100-150 mg diclofenac sodic. In cazurile mai usoare si pentru tratamentul de lunga durata este suficienta doza de 75-100 mg diclofenac sodic zilnic. Doza zilnica trebuie de obicei fractionata in 2-3 prize separate. Voltaren 100 mg se administreaza o data pe zi . Nu utilizati mai mult decat doza zilnica maxima de 150 mg diclofenac sodic pe zi.
In ciclurile menstruale dureroase, incepeti tratamentul cu o doza de 50-100 mg diclofenac sodic imediat ce apar primele simptome. Continuati cu 50 mg diclofenac sodic pana la de 3 ori pe zi pentru cateva zile, dupa necesitate. Daca pentru doza zilnica maxima de 150 mg diclofenac sodic nu se obtine o ameliorare suficienta a durerii pe parcursul a 2-3 cicluri menstruale, puteti utiliza pana la 200 mg diclofenac sodic zilnic pe parcursul urmatoarelor cicluri menstruale.
In migrena, utilizati o doza de 100 mg diclofenac sodic sub forma de supozitoare imediat ce simtiti primele semne ale unei crize. (In anumite circumstante medicul dumneavoastra va poate administra alternativ, Voltaren, fiole, sub forma de injectie intramusculara). Aceasta doza este de obicei suficienta. Daca ameliorarea durerii nu este suficienta in 4 ore dupa administrarea primei doze, puteti utiliza o alta doza de pana la 100 mg diclofenac sodic sub forma de supozitoare in aceeasi zi. Daca aveti nevoie de tratament ulterior, in zilele urmatoare, puteti utiliza pana la 150 mg diclofenac sodic zilnic in doze divizate.
Copii
La copiii peste 12 luni doza recomandata este de 0,5-2 mg diclofenac sodic/kg zilnic, in 2-3 doze, in functie de severitatea afectiunii.
Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile doza zilnica poate fi crescuta pana la un maxim de 3 mg diclofenac sodic/kg, divizata in mai multe doze.
Datorita concentratiilor acestor forme farmaceutice, supozitoarele Voltaren, 50 mg si 100 mg nu sunt recomandate pentru utilizarea la copiii cu varsta sub 14 ani.
Se vor folosi forme farmaceutice adecvate.
Ce trebuie facut in cazul omiterii unei doze?
Daca omiteti sa luati o doza, luati-o imediat ce va amintiti. Daca a ramas mai putin de jumatate din timpul obisnuit intre cele 2 doze, nu utilizati doza uitata ci reveniti la orarul dumneavoastra obisnuit.
Rețetă medicală
INDICATII TERAPEUTICE
Tratamentul durerii acute
Dismenoree primara
Nimesulid trebuie prescris numai ca a doua linie de tratament. Decizia de a prescrie nimesulid trebuie sa se bazeze pe evaluarea individuala a profilului de risc al pacientului.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti:se administreaza cite 100 mg de 2 ori pe zi,dupa mese. Doza maximale de nimesulid va constitui 200mg/zi divizata in 2 prize,durata curie de tratament fiind cit mai scurta (7-10 zile).
La pacientii virstnici nu este necesara ajustarea dozei.
La copii cu virsta sub 12 ani administrarea de nimesulid este contraindicata.
Adolescenti:deoarece parametrii farmacocinetici sunt identici cu cei caracteristici pentru adulti,nu este necesara ajustarea dozei preparatului. La pacientii cu insuficienta renala severa((сlеаrаnсе-ul creatininei <З0 ml/min) administrarеа produselor medicamentoase се соnlin nimesuIid este contraindicata.
La pacienlii cu insuficienta hepatica produsele medicamentoase се contin nimesulid sunt contraindicate.
Modul de administrare
Conţinutul plicului se va dizolva întru-un pahar cu apă şi se va administra intern.
Tratamentul durerii acute
Dismenoree primara
Nimesulid trebuie prescris numai ca a doua linie de tratament. Decizia de a prescrie nimesulid trebuie sa se bazeze pe evaluarea individuala a profilului de risc al pacientului.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti:se administreaza cite 100 mg de 2 ori pe zi,dupa mese. Doza maximale de nimesulid va constitui 200mg/zi divizata in 2 prize,durata curie de tratament fiind cit mai scurta (7-10 zile).
La pacientii virstnici nu este necesara ajustarea dozei.
La copii cu virsta sub 12 ani administrarea de nimesulid este contraindicata.
Adolescenti:deoarece parametrii farmacocinetici sunt identici cu cei caracteristici pentru adulti,nu este necesara ajustarea dozei preparatului. La pacientii cu insuficienta renala severa((сlеаrаnсе-ul creatininei <З0 ml/min) administrarеа produselor medicamentoase се соnlin nimesuIid este contraindicata.
La pacienlii cu insuficienta hepatica produsele medicamentoase се contin nimesulid sunt contraindicate.
Modul de administrare
Conţinutul plicului se va dizolva întru-un pahar cu apă şi se va administra intern.
-3%
41.42 MDL
42.70 MDL
Ce este Movalis şi pentru ce se utilizează Movalis conţine ca substanţă activă meloxicam. Meloxicamul aparţine grupului de medicamente denumite antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care sunt utilizate pentru reducerea inflamaţiei şi a durerii de la nivelul articulaţiilor şi muşchilor. Movalis, soluţie injectabilă este utilizat în tratamentul următoarelor afecţiuni: - poliartrită reumatoidă; - spondilită anchilozantă (cunoscută ca boala Bechterew) atunci când nu este indicată administrarea de comprimate sau supozitoare.
Precauţii pentru utilizare Deoarece este posibil să fie necesară ajustarea tratamentului, este important să cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte de a utiliza Movalis, soluţie injectabilă: - dacă aţi avut vreo inflamaţie a faringelui (faringită), inflamaţii ale stomacului (gastrită) sau orice altă afecţiune a tractului digestiv în antecedente, de exemplu boala Chron sau colită ulcerativă. - dacă aveţi tensiune crescută (hipertensiune arterială) 3 - dacă sunteţi în vârstă - dacă aveţi boli de inimă, ficat sau rinichi - dacă aveţi valori crescute ale zahărului în sânge (diabet zaharat) - dacă aveţi volumul sanguin redus (hipovolemie), situaţie care poate să apară dacă aveţi o pierdere importantă de sânge, arsură, după o operaţie chirurgicală sau dacă nu cosumaţi suficiente lichide; - concentraţii crescute ale potasiului în sânge diagnosticate în prealabil de către medicul dumneavoastră.
Cum să utilizaţi Movalis Utilizaţi întotdeauna Movalis exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Movalis este numai pentru administrare intramusculară. Medicamentul trebuie să vi se administreze de către medicul dumneavoastră sau de către personalul medical specializat. Medicul dumneavoastră vă va injecta Movalis în muşchi, de obicei în fesă. Dacă este necesară administrarea a mai mult decât o doză medicul dumneavoastră vă va injecta medicamentul alternativ în ambele fese. Dacă aveţi şoldul protezat, medicul dumneavoastră vă va injecta medicamentul pe partea opusă. Dacă injecţia este foarte dureroasă medicul dumneavoastră va opri injectarea. Doză: Pentru iniţierea tratamentului vi se va administra o singură injecţie. Aceasta poate fi crescută până la o injecţie pe zi pe o perioadă de 2-3 zile în cazuri excepţionale (de exemplu atunci când nu este indicată administrarea de comprimate sau utilizarea supozitoarelor). Nu trebuie să depăşiţi doza maximă recomandată de 15 mg pe zi. Dacă vă încadraţi în vreo situaţie menţionată la capitolul “Atenţionări şi precauţii” medicul dumneavoastră vă poate reduce doza la 7,5 mg meloxicam (jumătate din conţinutul unei fiole de 1,5 ml) pe zi. Movalis nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
Precauţii pentru utilizare Deoarece este posibil să fie necesară ajustarea tratamentului, este important să cereţi sfatul medicului dumneavoastră înainte de a utiliza Movalis, soluţie injectabilă: - dacă aţi avut vreo inflamaţie a faringelui (faringită), inflamaţii ale stomacului (gastrită) sau orice altă afecţiune a tractului digestiv în antecedente, de exemplu boala Chron sau colită ulcerativă. - dacă aveţi tensiune crescută (hipertensiune arterială) 3 - dacă sunteţi în vârstă - dacă aveţi boli de inimă, ficat sau rinichi - dacă aveţi valori crescute ale zahărului în sânge (diabet zaharat) - dacă aveţi volumul sanguin redus (hipovolemie), situaţie care poate să apară dacă aveţi o pierdere importantă de sânge, arsură, după o operaţie chirurgicală sau dacă nu cosumaţi suficiente lichide; - concentraţii crescute ale potasiului în sânge diagnosticate în prealabil de către medicul dumneavoastră.
Cum să utilizaţi Movalis Utilizaţi întotdeauna Movalis exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Movalis este numai pentru administrare intramusculară. Medicamentul trebuie să vi se administreze de către medicul dumneavoastră sau de către personalul medical specializat. Medicul dumneavoastră vă va injecta Movalis în muşchi, de obicei în fesă. Dacă este necesară administrarea a mai mult decât o doză medicul dumneavoastră vă va injecta medicamentul alternativ în ambele fese. Dacă aveţi şoldul protezat, medicul dumneavoastră vă va injecta medicamentul pe partea opusă. Dacă injecţia este foarte dureroasă medicul dumneavoastră va opri injectarea. Doză: Pentru iniţierea tratamentului vi se va administra o singură injecţie. Aceasta poate fi crescută până la o injecţie pe zi pe o perioadă de 2-3 zile în cazuri excepţionale (de exemplu atunci când nu este indicată administrarea de comprimate sau utilizarea supozitoarelor). Nu trebuie să depăşiţi doza maximă recomandată de 15 mg pe zi. Dacă vă încadraţi în vreo situaţie menţionată la capitolul “Atenţionări şi precauţii” medicul dumneavoastră vă poate reduce doza la 7,5 mg meloxicam (jumătate din conţinutul unei fiole de 1,5 ml) pe zi. Movalis nu trebuie administrat copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani.
-3%
54.95 MDL
56.65 MDL