Scăderea glicemiei

Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6).  https://bit.ly/3wQgIVT

Ce este Reneos şi pentru ce se utilizează
Reneos este un medicament antidiabetic oral care conţine repaglinidă. Aceasta ajută
pancreasul dumneavoastră să producă mai multă insulină, scăzând astfel cantitatea
de zahăr (glucoză) din sânge.
Diabetul zaharat de tip 2 este o boală în care pancreasul nu produce suficientă
insulină pentru a controla valorile glucozei din sânge sau în care organismul nu
răspunde normal faţă de insulina pe care o produce.
Reneos este utilizat pentru a controla diabetul zaharat de tip 2 la adulţi, ca o
completare a dietei şi a exerciţiului fizic: tratamentul cu Reneos se începe, de regulă,
dacă dieta, exerciţiul fizic şi scăderea în greutate singure nu au reuşit să controleze
(sau să scadă) cantitatea de glucoză din sângele dumneavoastră. De asemenea,
Reneos poate fi administrat în asociere cu metformină, un alt medicament utilizat în
tratamentul diabetului zaharat.
S-a demonstrat că Reneos scade concentraţia de zahăr din sânge, ceea ce previne
apariţia complicaţiilor cauzate de diabetul zaharat. Cum să luaţi Reneos
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Medicul dumneavoastră vă va stabili doza.
 Doza iniţială uzuală este de 0,5 mg, administrată înaintea fiecărei mese
principale. Înghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă imediat înainte sau cu cel
mult 30 minute înainte de fiecare masă principală.
 Doza poate fi ajustată de către medicul dumneavoastră cu până la 4 mg,
administrate imediat înainte sau cu cel mult 30 minute înainte de fiecare masă
principală.
Doza maximă recomandată zilnic este de 16 mg.
Nu luaţi mai mult Reneos decât v-a recomandat medicul dumneavoastră.
Dacă luaţi mai mult Reneos decât trebuie
Dacă luaţi prea multe comprimate, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră
poate să scadă prea mult, ducând la un eveniment hipoglicemic. Vă rugăm să
consultaţi punctul „Dacă aveţi un episod de hipoglicemie” pentru descrierea
hipoglicemiei şi a tratamentului acesteia.
Dacă utaţi să luaţi Reneos
Dacă uitaţi să luaţi o doză, administraţi următoarea doză ca de obicei – nu luaţi o doză
dublă.
Dacă întrerupeţi tratamentul cu Reneos
Ţineţi cont de faptul că efectul dorit nu poate fi atins dacă întrerupeţi tratamentul cu
Reneos. Diabetul zaharat se poate agrava. Dacă este necesară modificarea
tratamentului, adresaţi-vă mai întâi medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Hipoglicemie
Cea mai frecventă reacţie adversă este hipoglicemia, care poate afecta până la 1 din
10 pacienţi (vezi punctul 2 Dacă aveţi un episod de hipoglicemie). Reacţiile
hipoglicemice sunt de regulă uşoare sau moderate, dar ocazional pot duce la pierderea
conştienţei sau comă hipoglicemică. În acest caz, solicitaţi imediat asistenţă medicală
Alergie
Alergia apare foarte rar (poate afecta până la 1 din 10000 pacienţi). Simptome cum
sunt umflare, dificultate la respiraţie, ritm rapid al bătăilor inimii, ameţeală şi
transpiraţii pot fi semne ale unei reacţii anafilactice. Adresaţi-vă imediat medicului.
Alte reacţii adverse
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 pacienţi)
 Dureri abdominale
 Diaree
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 pacienţi)
 Sindrom coronarian acut (dar poate să nu fie cauzat de medicament)
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 pacienţi)
 Vărsături
 Constipaţie
 Tulburări de vedere
 Tulburări severe ale ficatului, funcţionarea anormală a ficatului, cum este
creşterea valorilor enzimelor hepatice în sânge.
Cu frecvenţă necunoscută
 Hipersensibilitate (precum erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, înroşirea pielii,
umflarea pielii)
 Senzaţie de rău (greaţă).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest
prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau email:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare
privind siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3kCfRpv

Apidra este un medicament antidiabetic, utilizat pentru a reduce valoarea crescută a glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat; el poate fi administrat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani şi peste. Diabetul zaharat este o boală în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă insulină pentru menţinerea valorii normale a glicemiei.

Insulina glulizin este produsă prin biotehnologie. Insulina glulizin are un debut rapid, 10–20 de minute de la injectare, şi o durată scurtă de acţiune, de aproximativ 4 ore.Contraindicații:
Nu utilizaţi Apidra

- Dacă sunteţi alergic la insulină glulizin sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.
- Dacă valoarea glicemiei este prea mică (hipoglicemie), urmaţi instrucţiunile pentru hipoglicemie (vezi textul din chenarul de la sfârşitul acestui prospect). Doza

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

În funcţie de stilul dumneavoastră de viaţă, de rezultatele testelor pentru măsurarea glicemiei (glucoza serică) şi de utilizarea anterioară de insulină, medicul dumneavoastră va decide doza de Apidra necesară pentru dumneavoastră.

Apidra este o insulină cu acţiune rapidă. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să o utilizaţi în asociere cu o insulină bazală, cu acţiune intermediară sau prelungită, sau cu comprimate folosite pentru a trata valorile mari ale glicemiei.

Dacă anterior aţi utilizat o altă insulină şi treceţi la insulină glulizin, poate fi necesar ca regimul de doze să fie ajustat de către medicul dumneavoastră.

Valoarea glicemiei poate fi influenţată de mulţi factori. Trebuie să cunoaşteţi aceşti factori astfel încât să puteţi să reacţionaţi corespunzător la modificările glicemiei şi să preveniţi scăderea sau creşterea excesivă a acesteia. Pentru mai multe informaţii, vezi textul din chenarul de la sfârşitul acestui prospect.

Mod de administrare

Apidra se injectează sub piele (subcutanat).

Medicul vă va arăta în ce regiune cutanată trebuie să vă injectaţi Apidra. Apidra poate fi injectată în peretele abdominal, coapsă sau braţ sau prin perfuzie continuă în peretele abdominal. Efectul va fi puţin mai rapid dacă vă injectaţi insulina în peretele abdominal. Ca în cazul tuturor insulinelor, la fiecare injecţie trebuie să schimbaţi locul injectării şi locul perfuziei din cadrul regiunii respective (abdomen, coapsă sau braţ).

Frecvenţa de administrare

Apidra trebuie administrată cu puţin timp (0–15 minute) înainte de masă sau imediat după masă.

Instrucţiuni pentru o utilizare corectă

Cum să utilizaţi SoloStar

SoloStar este un stilou injector (pen) preumplut jetabil, care conţine insulină glulizin. Apidra în stilouri injectoare (pen-uri) preumplute este indicat doar pentru injecții administrate imediat sub piele. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă trebuie să vă injectați insulina prin altă metodă.

Citiţi cu atenţie „SoloStar Instrucţiuni de utilizare” incluse în acest prospect. Trebuie să utilizaţi stiloul injector (pen-ul) aşa cum este descris în aceste Instrucţiuni de utilizare.

Pentru a preveni eventuala transmitere a unor boli, fiecare stilou injector (pen) trebuie utilizat numai de către un singur pacient.

Înainte de utilizare trebuie întotdeauna ataşat un ac nou. Utilizaţi numai ace compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar (vezi „SoloStar Instrucţiuni de utilizare”).

Examinaţi cartuşul fixat ireversibil în stiloul injector (pen) înainte de utilizare. Utilizaţi-l numai dacă soluţia este limpede, incoloră şi nu are particule vizibile. Nu-l agitaţi sau amestecaţi înainte de utilizare.

Utilizaţi întotdeauna un stilou injector (pen) nou dacă observaţi înrăutăţirea neaşteptată a controlului glicemiei dumneavoastră. În cazul în care credeţi că aveţi o problemă cu SoloStar, vă rugăm să vă adresaţi personalului medical.

Ce este Humulin M3 şi pentru ce se utilizează
Insulina este un hormon natural, produs de către pancreas. Dacă pancreasul dumneavoastră nu produce
suficientă insulină pentru a controla nivelul glucozei din sângele dumneavoastră, veţi face diabet
zaharat. Humulin este un înlocuitor al insulinei dumneavoastră. Humulin este produs în laborator prin
„tehnologia recombinării ADN” şi are aceeaşi structură precum hormonul natural. Ca urmare, este
diferit faţă de insulinele din surse animale.
Utilizaţi tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat medicul dumneavoastră. Nu schimbaţi insulina
dumneavoastră decât dacă vă recomandă medicul dumneavoastră; chiar şi în această situaţie este
necesară precauţie. Nu trebuie să amestecaţi Humulin cu insuline animale, sau cu insuline fabricate de
un alt producător. Fiecare tip de insulină are tipărit pe cutie şi cartuş un simbol şi o culoare diferită
astfel încât să o puteţi identifica cu uşurinţă.
HUMULIN M3
Verificaţi întotdeauna cutia şi eticheta cartuşului în privinţa numelui şi tipului de insulină pe
care o primiţi de la farmacie. Asiguraţi-vă că este tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat
medicul dumneavoastră. Cum să utilizaţi Humulin M3
Cartuşul a 3 ml suspensie injectabilă este destinat doar utilizării cu stilouri injectoare (pen-uri) cu
capacitatea de 3 ml şi nu este destinat utilizării cu pen-urile cu capacitatea de 1,5 ml.
Verificaţi întotdeauna cutia şi eticheta cartuşului în privinţa numelui şi tipului de insulină pe
care o primiţi de la farmacie. Asiguraţi-vă că este tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat
medicul dumneavoastră.
Utilizaţi întotdeauna Humulin M3 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi
cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Pentru a preveni eventuala transmitere a bolilor,
fiecare cartuș trebuie utilizat de către un singur pacient, chiar dacă se schimbă acul dispozitivului de
administrare.
Dozajul
 Medicul dumneavoastră v-a recomandat ce tip de insulină să utilizaţi, în ce cantitate, când şi cât de
frecvent să vă administraţi medicamentul. Acest medicament este pentru dumneavoastră. Respectaţi
întocmai instrucţiunile medicului dumneavoastră şi vizitaţi regulat clinica de diabet.
 Dacă schimbaţi tipul de insulină (de exemplu de la insulină animală la umană), s-ar putea să fie
necesar să luaţi mai multă sau mai puţină decât înainte. Acest lucru poate fi doar la prima doză
administrată sau poate fi o schimbare gradată de-a lungul a câteva săptămâni.
 Injectaţi Humulin sub piele. Puteţi injecta şi intra muscular doar dacă v-a recomandat medicul.
Pregătirea insulinei
 Humulin M3 trebuie amestecat înaintea fiecărei utilizări pentru a resuspenda insulina. Pentru
aceasta, rotiţi cartuşul între palme de 10 ori. Apoi răsturnaţi-l cu 180°, tot de aproximativ 10 ori.
Faceţi aceste mişcări lent, pentru a permite perlei de amestecare din sticlă să se deplaseze pe toată
lungimea cartuşului, pentru a ajuta la amestecare. Înainte de montarea în cartuş, verificaţi aspectul
suspensiei. După amestecare, Humulin M3 trebuie să aibă un aspect uniform, „noros” sau lăptos.
Dacă nu are acest aspect, amestecaţi din nou.
 Cartuşele nu trebuie folosite dacă prezintă aglomerări de substanţă sau dacă pe pereţii sau pe
fundul cartuşului aderă particule solide, albe, dându-i acestuia un aspect îngheţat.
Pregătirea stiloului injector (pen-ului)
 Spălaţi-vă pe mâini. Dezinfectaţi membrana de cauciuc a cartuşului.
 Trebuie să utilizaţi cartuşele de Humulin doar în stilouri injectoare (pen-uri) corespunzătoare
cu marcaj CE. Vă rugăm să vă asiguraţi că Humulin sau cartuşele de insulină Lilly sunt
menţionate în manualul de utilizare pe care îl primiţi împreună cu stiloul injector (pen).
Cartuşul de 3 ml încape doar într-un stilou injector (pen) cu capacitatea de 3 ml.
 Urmaţi instrucţiunile de utilizare ale stiloului injector (pen-ului). Montaţi cartuşul în stilou injector
(pen).
 Setaţi doza la 1 sau 2 unităţi. Ţineţi stiloul injector (pen-ul) cu acul îndreptat în sus şi loviţi uşor cu
degetul partea laterală a stiloului injector (pen-ului), astfel încât bulele de aer să se adune în partea
de sus. În continuare, ţinând stiloul injector (pen-ul) în poziţie verticală şi acţionaţi mecanismul de
injectare. Faceţi acest lucru până când o picătură de suspensie va ieşi pe vârful acului. Este posibil
să mai rămână în stiloul injector (pen) mici bule de aer. Acestea sunt inofensive, dar o bulă de aer
prea mare poate afecta acurateţea dozei necesare de insulină.
Injectarea insulinei
Înainte de a face injecţia, dezinfectaţi pielea aşa cum aţi fost instruit(ă). Injectaţi sub piele, aşa cum
vi s-a spus. Nu injectaţi direct într-o venă. După injectare, lăsaţi acul în piele timp de cinci secunde,
ca să vă asiguraţi că v-aţi administrat întreaga doză. Nu frecaţi locul unde aţi făcut injecţia. Aveţi
grijă să vă faceţi injecţia la cel puţin un centimetru (1 cm) faţă de locul unde v-aţi administrat
ultima injecţie şi să „rotaţi“ locurile în care faceţi injecţia, aşa cum vi s-a spus.
După injectare
De îndată ce aţi făcut injecţia, detaşaţi acul de la stiloul injector (pen). Acest lucru va face ca
suspensia să rămână sterilă şi va împiedica scurgerea suspensiei, reintrarea aerului în stiloul injector
(pen) şi înfundarea acului. Nu lăsaţi ca acul să fie folosit şi de alte persoane. Nu lăsaţi ca stiloul
injector (pen-ul) să fie folosit şi de alte persoane. Puneţi la loc capacul stiloului injector (penului).
Injectările următoare
Trebuie să amestecaţi suspensia ori de câte ori utilizaţi cartuşul, dar lăsaţi cartuşul în stiloul injector
(pen). Înaintea fiecărei administrări, fixaţi o doză de 1 sau 2 unităţi şi apăsaţi mecanismul de
injectare cu stiloul injector (pen-ul) îndreptat în sus, până când pe ac va ieşi o picătură de suspensie.
Puteţi să vedeţi câtă suspensie a mai rămas, privind gradaţiile de pe partea laterală a cartuşului.
Distanţa dintre fiecare semn este de aproximativ 20 unităţi (pentru cartuşul de 3 ml). Dacă a mai
rămas prea puţină suspensie pentru doza necesară dumneavoastră, schimbaţi cartuşul.
Nu amestecaţi nici o altă insulină în cartuşul Humulin. După ce cartuşul s-a golit, nu îl refolosiţi. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Humulin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cea mai frecventă reacţie adversă a terapiei cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate
determina pierderea stării de conştienţă şi, în cazuri extreme, chiar deces. Nu sunt prezentate frecvenţe
specifice hipoglicemiei, deoarece hipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină administrate cât
şi al altor factori, de exemplu dieta urmată sau exerciţiile fizice efectuate de către dumneavoastră.
Reacţiile de hipersensibilitate locală sunt frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 pacienţi, dar la mai
mult de 1 din 100 pacienţi). Pot să apară înroşirea pielii, umflătură şi mâncărime la nivelul locului de
injectare. Aceste reacţii sunt trecătoare şi dispar în câteva zile până la câteva săptămâni. În unele cazuri
aceste reacţii locale pot avea legătură cu alţi factori decât insulina, de exemplu substanţele iritante din
soluţia folosită pentru dezinfectarea locului de injectare sau o tehnică de injectare greşită.
Reacţia de hipersensibilitate sistemică, foarte rară (apare la mai puţin de 1 din 10000 pacienţi), dar
potenţial mai gravă, este o reacţie alergică generalizată la insulină. Aceasta poate fi severă şi produce
înroşirea pielii pe întregul corp, greutate în respiraţie, respiraţie şuierătoare, scăderea tensiunii arteriale,
bătăi rapide ale inimii sau transpiraţii.
Dacă credeţi că aveţi acest tip de alergie la Humulin, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.
Lipodistrofia (îngroşarea sau adâncituri la nivelul pielii) care poate să apară la locul injectării este mai
puţin frecventă (apare la mai puţin de 1 din 100 pacienţi, dar la mai mult de 1 din 1000 pacienţi).
În timpul tratamentului cu insulină s-a raportat apariţia edemelor (umflarea braţelor, gleznelor; retenţie
de lichide), mai ales când controlul metabolic anterior insuficient, este ameliorat prin tratament intensiv
cu insulină
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată
în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3rtDWjB

Indicaţii terapeutice
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile
fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală
Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică
practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.
Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta
recomandată.
Doze
Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.
Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză
trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.
În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului
glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe
zi.
O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu glimepiridă.
În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi
apoi se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit.
Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă,
tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de
control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să
fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun
este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.
Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.
Var II approval, NMA letter 3308E/15.06.2017 3/12 Var II-077G CCDS v14, QRD v9, PIL list of countries
Combined texts all strengths, EoP 12 April 2017
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că
diabetul poate fi controlat numai prin dietă.
În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu
creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita
hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De
asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de
viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl
În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie
luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat
anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de
exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum
riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.
Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza
poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.
Trecerea de la insulină la Amaryl
În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu
insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie
efectuată sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Vezi pct. 4.3.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie
(vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,
utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.
Mod de administrare
Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg
Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.
Contraindicaţii
Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:
 hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
 diabet zaharat tip I,
 comă diabetică,
 cetoacidoză,
 tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau
hepatice severe, este necesară trecerea la insulină. https://bit.ly/3iwX78e

Indicaţii terapeutice
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile
fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală
Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică
practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.
Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta
recomandată.
Doze
Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.
Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză
trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.
În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului
glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe
zi.
O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu glimepiridă.
În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi
apoi se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit.
Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă,
tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de
control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să
fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun
este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.
Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.
Var II approval, NMA letter 3308E/15.06.2017 3/12 Var II-077G CCDS v14, QRD v9, PIL list of countries
Combined texts all strengths, EoP 12 April 2017
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că
diabetul poate fi controlat numai prin dietă.
În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu
creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita
hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De
asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de
viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl
În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie
luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat
anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de
exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum
riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.
Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza
poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.
Trecerea de la insulină la Amaryl
În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu
insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie
efectuată sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Vezi pct. 4.3.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie
(vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,
utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.
Mod de administrare
Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg
Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.
Contraindicaţii
Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:
 hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
 diabet zaharat tip I,
 comă diabetică,
 cetoacidoză,
 tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau
hepatice severe, este necesară trecerea la insulină. https://bit.ly/3iwX78e

Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat, atunci când este necesar tratamentul cu insulină. De asemenea, Insuman Rapid este
adecvat pentru tratamentul comei hiperglicemice şi cetoacidozei, precum şi pentru stabilizarea pre-,
intra- şi post-operatorie a pacienţilor cu diabet zaharat. Doze şi mod de administrare
Doze
Glicemia dorită, preparatele de insulină care se vor utiliza şi schema de administrare a dozelor de
insulină (doze şi orarul de administrare) trebuie determinate individual şi ajustate corespunzător dietei
pacientului, activităţii fizice şi stilului său de viaţă.
3
Doze zilnice şi orar de administrare
Nu există reguli fixe privind schema de administrare a dozelor de insulină. Cu toate acestea, adesea,
necesarul mediu de insulină este cuprins între 0,5 şi 1,0 UI/kg şi zi. Necesarul metabolic bazal
reprezintă 40% până la 60% din necesarul zilnic total. Insuman Rapid se injectează subcutanat cu 15
până la 20 de minute înainte de masă.
Mai ales în tratamentul hiperglicemiei severe sau cetoacidozei, administrarea insulinei face parte
dintr-o schemă de tratament complexă, care include măsuri pentru protejarea pacienţilor de posibilele
complicaţii severe ale scăderii relativ rapide a glicemiei. Această schemă de tratament necesită
monitorizare atentă (status metabolic, acido-bazic şi electrolitic, parametrii vitali etc.) într-o unitate de
terapie intensivă sau în condiţii asemănătoare.
Ajustarea ulterioară a dozei
Îmbunătăţirea echilibrului metabolic poate avea ca rezultat creşterea sensibilităţii la insulină, ducând la
scăderea necesarului de insulină. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă:
- se modifică greutatea pacientului,
- se schimbă stilul de viaţă al pacientului,
- apar alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere constantă a necesarului
de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită metabolizării reduse
a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită capacităţii
reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Mod de administrare
Insuman Rapid nu trebuie utilizat în pompe pentru insulină externe sau implantate şi nici în pompe
peristaltice pentru insulină cu tuburi de silicon.
Insuman Rapid se administrează pe cale subcutanată.
Absorbţia insulinei şi prin urmare, efectul de scădere a glicemiei al unei doze pot varia de la o regiune
de injectare la alta (de exemplu peretele abdominal comparativ cu coapsa). În cadrul aceleiaşi regiuni,
locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie la alta pentru a reduce riscul de lipodistrofie și de
amiloidoză cutanată (vezi pct. 4.4 și 4.8). Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.

Indicaţii terapeutice
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile
fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală
Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică
practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.
Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta
recomandată.
Doze
Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.
Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză
trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.
În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului
glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe
zi.
O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu glimepiridă.
În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi
apoi se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit.
Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă,
tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de
control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să
fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun
este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.
Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.
Var II approval, NMA letter 3308E/15.06.2017 3/12 Var II-077G CCDS v14, QRD v9, PIL list of countries
Combined texts all strengths, EoP 12 April 2017
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că
diabetul poate fi controlat numai prin dietă.
În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu
creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita
hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De
asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de
viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl
În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie
luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat
anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de
exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum
riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.
Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza
poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.
Trecerea de la insulină la Amaryl
În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu
insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie
efectuată sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Vezi pct. 4.3.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie
(vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,
utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.
Mod de administrare
Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg
Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.
Contraindicaţii
Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:
 hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
 diabet zaharat tip I,
 comă diabetică,
 cetoacidoză,
 tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau
hepatice severe, este necesară trecerea la insulină. https://bit.ly/3iwX78e

Ce este Metfogamma și pentru ce se utilizează
Ce este Metfogamma
Metfogamma conţine metformină, un medicament pentru tratamentul diabetului
zaharat. Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.
Insulina este un hormon produs de către pancreas, hormon care face ca organismul
dumneavoastră să ia glucoză (zahăr) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte
glucoza pentru a produce energie sau o depozitează pentru o utilizare ulterioară.
Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină
sau organismul dumneavoastră nu poate folosi în mod corespunzător insulina pe care
o produce pancreasul. Acest lucu determină cantităţi crescute ale glucozei în sângele
dumneavoastră.
Metfogamma ajută la scăderea cantităţii de glucoză din sângele dumneavoastră până
la valori cât mai aproape de normal.
Dacă sunteţi un adult supraponderal, utilizarea Metfogamma pe o perioadă lungă de
timp ajută la scăderea riscurilor complicaţiilor diabetului zaharat. Administrarea de
Metfogamma poate fi asociată fie cu o stabilizare a greutăţii corporale, fie cu o
scădere modestă în greutate.
Pentru ce se utilizează Metfogamma
Metfogamma este utilizat pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat de tip 2
(numit, de asemenea, „diabet non-insulinodependent”) atunci când doar dieta şi
exerciţiile fizice nu sunt suficiente pentru controlul cantităţii de glucoză din sângele
dumneavoastră. Acesta este utilizat mai ales în cazul pacienţilor supraponderali.
Adulţii pot utiliza Metfogamma singur sau împreună cu alte medicamente pentru a
trata diabetul zaharat (medicamente administrate pe cale orală sau insulină).
La copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi, Metfogamma poate fi administrat
singur sau împreună cu insulină.
Cum să utilizați Metfogamma
Utilizaţi întotdeauna Metfogamma exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Metfogamma nu poate înlocui avantajele unui stil de viaţă sănătos. Continuaţi să
urmaţi orice recomandare dată de medic privind dieta şi faceţi mişcare în mod regulat. Cum să utilizați Metfogamma
Utilizaţi întotdeauna Metfogamma exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Metfogamma nu poate înlocui avantajele unui stil de viaţă sănătos. Continuaţi să
urmaţi orice recomandare dată de medic privind dieta şi faceţi mişcare în mod regulat.
Doza recomandată
Copiii în vârstă de 10 ani şi peste şi adolescenţii încep de obicei cu 500 mg sau 850
mg de Metforgamma, o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 2000 mg administrată
în 2 sau 3 doze separate. Tratamentul copiilor cu vârsta cuprinsă între 10 şi 12 ani
este indicat numai la recomandarea specifică a medicului, deoarece experienţa privind
această grupă de vârstă este limitată.
Adulţii încep de obicei cu 500 mg sau 850 mg de Metfogamma, de două sau trei ori pe
zi. Doza zilnică maximă este 3000 mg administrată în 3 doze separate.
La pacienții cu insuficiență renală cu GFR între 45 și 60 ml/min, doza de început este
de 500 mg sau 850 mg Metfogamma, o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 1000
mg adminostrată în 2 doze separate. Funcția renală trebuie atent monitorizată.
Dacă utilizaţi şi insulină, medicul vă va sfătui cum să începeţi să utilizaţi Metfogamma.
Monitorizarea
1. Medicul dumneavoastră va monitoriza periodic cantitatea de glucoză din sânge şi vă
va ajusta doza de Metfogamma în funcţie de cantitatea de glucoză din sânge.
Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest lucru este important în special
pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.
2. De asemenea, medicul va verifica cel puţin o dată pe an cât de bine funcţionează
rinichii dumneavoastră. Este posibil să aveţi nevoie de examinări mai frecvente
dacă sunteţi o persoană în vârstă sau dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează
normal.
Cum să utilizaţi Metfogamma
Luaţi comprimatele în timpul mesei sau după masă. Acest lucru va preveni apariţia
reacţiilor adverse care vă pot afecta digestia.
Nu zdrobiţi şi nu mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar cu
apă.
Dacă luaţi o doză pe zi, luaţi-o dimineaţa (la micul dejun).
Dacă luaţi două doze separate pe zi, luaţi-le dimineaţa (la micul dejun) şi seara (la
cină).
Dacă luaţi trei doze separate pe zi, luaţi-le dimineaţa (la micul dejun), la prânz (la
masa de prânz) şi seara (la cină).
Dacă, după o perioadă de timp, sunteţi de părere că efectul medicamentului
Metfogamma este prea puternic sau prea slab, anunţaţi medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, Metfogamma poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu
apar la toate persoanele.
Pot apărea următoarele reacţii adverse:
Reacţii adverse foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
• Tulburări digestive, cum sunt stări de rău (greaţă), vărsături, diaree, dureri de
stomac (dureri abdominale) şi pierdere a pofei de mâncare. Aceste reacţii adverse
apar cel mai frecvent la începerea tratamentului cu Metfogamma. Este mai bine
dacă împărţiţi dozele pe parcursul zilei şi luaţi comprimatele în timpul mesei sau
imediat după masă.
Dacă simptomele continuă, opriţi utilizarea Metfogamma şi anunţaţi-l pe
medicul dumneavoastră.
Reacţii adverse frecvente (afectează mai puţin de 1 din 10 persoane)
• Modificare a gustului.
Reacţii adverse foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 de persoane)
• Acidoză lactică. Aceasta este o complicaţie foarte rară, dar gravă, în special dacă
rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal. Simptomele acidozei lactice sunt
vărsături, dureri de stomac (dureri abdominale) cu crampe musculare, o stare
generală de disconfort cu oboseală severă şi dificultăţi de respiraţie. Dacă aceasta
vi se întâmplă dumneavoastră, este posibil să aveţi nevoie de spitalizare
imediată, deoarece acidoza lactică poate duce la comă. Întrerupeţi imediat
administrarea Metfogamma şi luaţi legătura imediat cu un medic sau cu cel
mai apropiat spital.
• Reacţii cutanate cum sunt înroşire a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie
trecătoare pe piele asociată cu mâncărimi (urticarie).
• Cantitate redusă de vitamină B12 în sânge.
• Anomalii ale testelor funcţiei ficatului sau hepatită (inflamaţie a ficatului; aceasta
poate determina oboseală, pierdere a poftei de mâncare, scădere în greutate, cu
sau fără îngălbenire a pielii sau a albului ochilor). Dacă prezentaţi aceste reacţii,
întrerupeţi administrarea medicamentului.
Copii şi adolescenţi
Date limitate la copii şi adolescenţi arată că reacţiile adverse au fost similare ca natură
şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest
prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau email:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare
privind siguranţa acestui medicament.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea
homeostaziei glucozei.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin M3 trebuie administrată injectabil subcutanat, dar poate fi administrată, chiar
dacă nu este recomandat uzual, şi intramuscular. Această formă de prezentare nu trebuie
administrată intravenos.
Administrarea subcutanată trebuie efectuată la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau
abdomenului. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc
de injectare să nu fie folosit mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu
se puncţioneze un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul
căruia s-a efectuat injectarea nu trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească
tehnicile corecte de injectare.
Humulin® M3 este un amestec gata preparat de insulină solubilă şi izofan conceput să
evite necesitatea ca pacientul să amestece preparatele de insulină. Regimul de
tratament trebuie să se bazeze pe cerinţele metabolice individuale.
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare
Flaconul cu 10 ml suspensie injectabilă este destinat folosirii împreună cu o seringă
adecvată (gradată pentru 100 UI/ml).
a) Prepararea unei doze
Flacoanele care conţin Humulin M3 trebuie rotite de câteva ori între palme pentru a
omogeniza complet suspensia de insulină, până când apare un lichid tulbure sau
lăptos uniform. Dacă nu, repetaţi procedura de mai sus până când conţinutul este
amestecat. Flacoanele trebuie examinate frecvent şi nu trebuie folosite dacă sunt
prezente flocoane sau dacă particule albe, solide, aderă de fundul sau peretele
flaconului, conferindu-i un aspect de „flori de gheaţă”.
A se pregăti seringa înaintea administrării, conform instrucţiunilor medicului sau
asistentei medicale.
A se folosi o seringă gradată, în conformitate cu concentraţia insulinei ce va fi
administrată.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei
medicale.
Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie,, astfel încât un acelaşi loc să nu fie
folosit mai des decât, aproximativ, o dată pe lună. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia
situaţiilor în care insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
Hipoglicemie.
Este contraindicată administrarea intravenoasă de Humulin M3. https://bit.ly/3xPUDYZ

Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi
peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Lantus conţine insulină glargin, un analog al insulinei, şi are durată de acţiune
prelungită.
Lantus trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în
fiecare zi.
Schema de administrare a dozei pentru Lantus (doza şi momentul administrării)
trebuie ajustată în mod individual. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, Lantus
poate fi administrat şi în asociere cu medicamente antidiabetice orale.
Potenţa acestui medicament este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile
exclusiv pentru Lantus şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a
exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere
constantă a necesarului de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
metabolizării reduse a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21471 din 22.01.2015
Anexa 1
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Lantus au fost stabilite la adolescenţi şi copii cu vârsta de
2 ani şi peste (vezi pct. 5.1). Utilizarea Lantus nu a fost studiată la copii cu vârsta sub
2 ani.
Trecerea de la alte tipuri de insuline la Lantus
Când se trece de la o schemă de tratament care conţine o insulină cu acţiune
intermediară sau de lungă durată la o schemă de tratament care conţine Lantus, pot fi
necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic
concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau
analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de medicamente antidiabetice orale).
Pentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau apărută dimineaţa devreme,
pacienţii care schimbă în schema de tratament insulina bazală, de la insulină NPH de
două ori pe zi, la Lantus o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală
cu 20-30% în primele săptămâni de tratament.
În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial,
prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă schema
de tratament trebuie ajustată în mod individual.
Ca şi în cazul altor analogi de insulină, pacienţii care necesită doze mari de insulină
datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină umană pot să manifeste un răspuns la
insulină mai bun cu Lantus.
În timpul perioadei de tranziţie şi în primele săptămâni după aceasta, se recomandă o
monitorizare metabolică strictă.
Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii
la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a schemei de administrare
a dozelor. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă se
modifică greutatea corporală, stilul de viaţă al pacientului, orarul administrării insulinei
sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Lantus se administrează pe cale subcutanată.
Lantus nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a Lantus este
dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei
uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Nu există diferenţe semnificative clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale
valorilor glicemiei după injectarea Lantus în regiunea abdominală, deltoidiană sau a
coapsei. În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie
la alta.
Lantus nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină şi nu trebuie diluat. Amestecarea
sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina
precipitare.
Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1. https://bit.ly/36PGizV

Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 2 ani şi
peste. Doze şi mod de administrare
Doze
Lantus conţine insulină glargin, un analog al insulinei, şi are durată de acţiune
prelungită.
Lantus trebuie administrat o dată pe zi, oricând în timpul zilei, însă la aceeaşi oră în
fiecare zi.
Schema de administrare a dozei pentru Lantus (doza şi momentul administrării)
trebuie ajustată în mod individual. La pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, Lantus
poate fi administrat şi în asociere cu medicamente antidiabetice orale.
Potenţa acestui medicament este exprimată în unităţi. Aceste unităţi sunt valabile
exclusiv pentru Lantus şi nu sunt identice cu UI sau unităţile utilizate pentru a
exprima potenţa altor analogi de insulină (vezi pct. 5.1).
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi vârstnici (≥65 ani)
La vârstnici, deteriorarea progresivă a funcţiei renale poate duce la o scădere
constantă a necesarului de insulină.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
metabolizării reduse a insulinei.
Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, necesarul de insulină poate fi diminuat datorită
capacităţii reduse de gluconeogeneză şi metabolizării reduse a insulinei
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Lantus au fost stabilite la adolescenţi şi copii cu vârsta de
2 ani şi peste (vezi pct. 5.1). Utilizarea Lantus nu a fost studiată la copii cu vârsta sub
2 ani.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21472 din 22.01.2015
Anexa 1
Trecerea de la alte tipuri de insuline la Lantus
Când se trece de la o schemă de tratament care conţine o insulină cu acţiune
intermediară sau de lungă durată la o schemă de tratament care conţine Lantus, pot fi
necesare modificarea dozei de insulină bazală şi ajustarea tratamentului antidiabetic
concomitent (doza şi momentul administrării suplimentare de insuline regular sau
analogi de insulină cu acţiune rapidă sau doza de medicamente antidiabetice orale).
Pentru a reduce riscul de hipoglicemie nocturnă sau apărută dimineaţa devreme,
pacienţii care schimbă în schema de tratament insulina bazală, de la insulină NPH de
două ori pe zi, la Lantus o dată pe zi, trebuie să reducă doza zilnică de insulină bazală
cu 20-30% în primele săptămâni de tratament.
În timpul primelor săptămâni, această reducere trebuie compensată, cel puţin parţial,
prin creşterea dozei de insulină injectată la ora mesei, după această perioadă schema
de tratament trebuie ajustată în mod individual.
Ca şi în cazul altor analogi de insulină, pacienţii care necesită doze mari de insulină
datorită prezenţei anticorpilor anti-insulină umană pot să manifeste un răspuns la
insulină mai bun cu Lantus.
În timpul perioadei de tranziţie şi în primele săptămâni după aceasta, se recomandă o
monitorizare metabolică strictă.
Odată cu ameliorarea controlului metabolic şi cu creşterea consecutivă a sensibilităţii
la insulină, poate deveni necesară o ajustare suplimentară a schemei de administrare
a dozelor. De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară, de exemplu, dacă se
modifică greutatea corporală, stilul de viaţă al pacientului, orarul administrării insulinei
sau dacă survin alte situaţii care cresc susceptibilitatea la hipo- sau hiperglicemie
(vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Lantus se administrează pe cale subcutanată.
Lantus nu trebuie administrat intravenos. Durata prelungită de acţiune a Lantus este
dependentă de injectarea sa în ţesutul subcutanat. Administrarea intravenoasă a dozei
uzuale subcutanate poate determina hipoglicemie severă.
Nu există diferenţe semnificative clinic ale concentraţiei plasmatice a insulinei sau ale
valorilor glicemiei după injectarea Lantus în regiunea abdominală, deltoidiană sau a
coapsei. În cadrul aceleiaşi regiuni, locurile injectării trebuie alternate de la o injecţie
la alta.
Lantus nu trebuie amestecat cu nicio altă insulină şi nu trebuie diluat. Amestecarea
sau diluarea îi pot modifica profilul timp/acţiune, iar amestecarea poate determina
precipitare.
Pentru detalii suplimentare privind manipularea, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1. https://bit.ly/2V2j1YG

Indicatii

Tratamentul diabetului zaharat non-insulino dependent (diabet de tip II) in asociere cu un regim adecvat in cazul pacientilor la care nu se obtin rezultate satisfacatoare in controlul glicemiei numai prin dieta si exercitii fizice. Mod de administrare
Comprimatele se inghit intregi, cu o cantitate suficienta de lichid.
Dozele vor fi individualizate in functie de raspunsul metabolic al fiecarui pacient.

Doza zilnica initiala recomandata este de 30 mg (un comprimat cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg). Daca valoarea glicemiei este controlata eficient, aceeasi doza va fi mentinuta ca doza de intretinere. In caz contrar, doza va fi crescuta succesiv la 60, 90 sau 120 mg gliclazida (2, 3 sau 4 comprimate cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg).

Ajustarea dozelor se va face la intervale de cel putin o luna, exceptand cazul in care valoarea glicemiei nu a scazut dupa primele doua saptamani de tratament. In acest caz, cresterea dozei se va face la sfarsitul celei de-a doua saptamani de tratament.

Doza maxima nu trebuie sa depaseasca 120 mg gliclazida.
Este recomandabil ca intrega doza sa fie administrata o singura data pe zi, la micul dejun.
La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata este necesara o atenta monitorizare a functiei renale. Regimul de dozare va corespunde cu acela al pacientilor cu functia renala normala.

La pacientii care prezinta risc crescut de aparitie a hipoglicemiei (subnutriti, cu o degradare marcata a starii generale sau cu ratia calorica neregulata, cu hipotiroidie, insuficienta suprarenala sau hipopituitarism) tratamentul va fi initiat cu doza minima zilnica de 30 mg gliclazida (1 comprimat cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg).

Gliclazid MR LPH 30 mg poate inlocui alte tratamente antidiabetice fara a fi necesara, in general, o perioada de tranzitie. in cazul in care Gliclazid MR LPH 30 mg inlocuieste o sulfamida hipoglicemianta cu efect de lunga durata, poate fi necesara o pauza in tratament. In cazul acesta pacientii vor fi strict supravegheati timp de mai multe saptamani pentru a se evita aparitia hipoglicemiei prin efect aditiv. Contraindicatii

- hipersensibilitate la gliclazida sau la oricare din excipientii produsului Gliclazid MR LPH 30 mg;
- hipersensibilitate la alti derivati de sulfoniluree;
- diabet insulino-dependent (tip I), mai ales diabet juvenil;
- coma diabetica sau stari precomatoase;
- ceto-acidoza indusa de diabet;
- insuficienta renala sau/si hepatica severa, caz in care se recomanda folosirea insulinei;
- tratament concomitent cu miconazol;
- sarcina si alaptarea.

Ce este Glucophage şi pentru ce se utilizează
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformină în calitate de
substanță activă, care aparține unui grup de medicamente numite biguanide, utilizate în tratamentul
diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent).
Glucophage se utilizează împreună cu dieta și exercițiile fizice pentru a reduce riscul de apariție
a diabetului de tip 2 la adulții supraponderali, atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au
fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge. Aveți risc crescut de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 dacă aveți și alte boli cum ar fi tensiune arterială crescută, vârsta peste 40 de ani, o
cantitate anormală de lipide (grăsimi) din sânge sau antecedente de diabet zaharat în timpul sarcinii.
Medicamentul este deosebit de eficient dacă aveți vârsta sub 45 de ani, sunteți foarte supraponderal,
aveți niveluri ridicate ale glicemiei după o masă sau aveți diabet zaharat dezvoltat în timpul sarcinii.
Glucophage este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci când dieta și
exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să utilizeze glucoza din sânge și să o
folosească pentru energie sau pentru depozitare pentru a fi utilizată ulterior. Persoanele cu diabet
zaharat de tip 2 nu produc suficientă insulină în pancreas sau organismul lor nu răspunde în mod
adecvat la insulina pe care o produce. Acest lucru duce la o acumulare de glucoză în sânge, care
poate cauza o serie de probleme grave pe termen lung, de aceea este important să continuați să luați
medicamentul, chiar dacă s-ar putea să nu aveți nici un fel de simptome evidente. Glucophage face organismul mai sensibil la insulină și ajută la normalizarea modului în care organismul
dumneavoastră utilizează glucoza.
Glucophage este asociat fie cu o greutate corporală stabilă, fie cu o pierdere modestă în
greutate.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită sunt concepute special pentru a elibera
medicamentul lent în corpul dumneavoastră și, prin urmare, sunt diferite de majoritatea altor tipuri
de comprimate ce conțin metformină.
Cum să utilizaţi Glucophage. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte
medicamente antidiabetice orale sau insulină.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage  500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage
timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă
ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage.
Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe
zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați
simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai
probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală
asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de
respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor
cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece
acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage și contactaţi
medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage. Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage  poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse:
Glucophage poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din
10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se
întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage și să contactați imediat
medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă.
Glucophage poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația
ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000).
Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
- diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste
reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în
aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după
masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
- tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
- scăderea nivelului vitaminei B12
- erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea
homeostaziei glucozei.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin M3 trebuie administrată injectabil subcutanat, dar poate fi administrată, chiar
dacă nu este recomandat uzual, şi intramuscular. Această formă de prezentare nu trebuie
administrată intravenos.
Administrarea subcutanată trebuie efectuată la nivelul braţelor, coapselor, feselor sau
abdomenului. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc
de injectare să nu fie folosit mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu
se puncţioneze un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul
căruia s-a efectuat injectarea nu trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească
tehnicile corecte de injectare.
Humulin® M3 este un amestec gata preparat de insulină solubilă şi izofan conceput să
evite necesitatea ca pacientul să amestece preparatele de insulină. Regimul de
tratament trebuie să se bazeze pe cerinţele metabolice individuale.
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare
Flaconul cu 10 ml suspensie injectabilă este destinat folosirii împreună cu o seringă
adecvată (gradată pentru 100 UI/ml).
a) Prepararea unei doze
Flacoanele care conţin Humulin M3 trebuie rotite de câteva ori între palme pentru a
omogeniza complet suspensia de insulină, până când apare un lichid tulbure sau
lăptos uniform. Dacă nu, repetaţi procedura de mai sus până când conţinutul este
amestecat. Flacoanele trebuie examinate frecvent şi nu trebuie folosite dacă sunt
prezente flocoane sau dacă particule albe, solide, aderă de fundul sau peretele
flaconului, conferindu-i un aspect de „flori de gheaţă”.
A se pregăti seringa înaintea administrării, conform instrucţiunilor medicului sau
asistentei medicale.
A se folosi o seringă gradată, în conformitate cu concentraţia insulinei ce va fi
administrată.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei
medicale.
Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie,, astfel încât un acelaşi loc să nu fie
folosit mai des decât, aproximativ, o dată pe lună.  CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia
situaţiilor în care insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
Hipoglicemie.
Este contraindicată administrarea intravenoasă de Humulin M3.
https://bit.ly/3wSsT4v

Indicaţii terapeutice
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile
fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală
Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică
practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.
Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta
recomandată.
Doze
Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.
Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză
trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.
În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului
glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe
zi.
O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu glimepiridă.
În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi
apoi se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit.
Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă,
tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de
control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să
fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun
este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.
Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.
Var II approval, NMA letter 3308E/15.06.2017 3/12 Var II-077G CCDS v14, QRD v9, PIL list of countries
Combined texts all strengths, EoP 12 April 2017
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că
diabetul poate fi controlat numai prin dietă.
În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu
creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita
hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De
asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de
viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl
În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie
luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat
anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de
exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum
riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.
Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza
poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.
Trecerea de la insulină la Amaryl
În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu
insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie
efectuată sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Vezi pct. 4.3.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie
(vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,
utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.
Mod de administrare
Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg
Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.
Contraindicaţii
Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:
 hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
 diabet zaharat tip I,
 comă diabetică,
 cetoacidoză,
 tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau
hepatice severe, este necesară trecerea la insulină. https://bit.ly/3iwX78e

Indicatii

Tratamentul diabetului zaharat non-insulino dependent (diabet de tip II) in asociere cu un regim adecvat in cazul pacientilor la care nu se obtin rezultate satisfacatoare in controlul glicemiei numai prin dieta si exercitii fizice. Mod de administrare
Comprimatele se inghit intregi, cu o cantitate suficienta de lichid.
Dozele vor fi individualizate in functie de raspunsul metabolic al fiecarui pacient.

Doza zilnica initiala recomandata este de 30 mg (un comprimat cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg). Daca valoarea glicemiei este controlata eficient, aceeasi doza va fi mentinuta ca doza de intretinere. In caz contrar, doza va fi crescuta succesiv la 60, 90 sau 120 mg gliclazida (2, 3 sau 4 comprimate cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg).

Ajustarea dozelor se va face la intervale de cel putin o luna, exceptand cazul in care valoarea glicemiei nu a scazut dupa primele doua saptamani de tratament. In acest caz, cresterea dozei se va face la sfarsitul celei de-a doua saptamani de tratament.

Doza maxima nu trebuie sa depaseasca 120 mg gliclazida.
Este recomandabil ca intrega doza sa fie administrata o singura data pe zi, la micul dejun.
La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata este necesara o atenta monitorizare a functiei renale. Regimul de dozare va corespunde cu acela al pacientilor cu functia renala normala.

La pacientii care prezinta risc crescut de aparitie a hipoglicemiei (subnutriti, cu o degradare marcata a starii generale sau cu ratia calorica neregulata, cu hipotiroidie, insuficienta suprarenala sau hipopituitarism) tratamentul va fi initiat cu doza minima zilnica de 30 mg gliclazida (1 comprimat cu eliberare prelungita Gliclazid MR LPH 30 mg).

Gliclazid MR LPH 30 mg poate inlocui alte tratamente antidiabetice fara a fi necesara, in general, o perioada de tranzitie. in cazul in care Gliclazid MR LPH 30 mg inlocuieste o sulfamida hipoglicemianta cu efect de lunga durata, poate fi necesara o pauza in tratament. In cazul acesta pacientii vor fi strict supravegheati timp de mai multe saptamani pentru a se evita aparitia hipoglicemiei prin efect aditiv. Contraindicatii

- hipersensibilitate la gliclazida sau la oricare din excipientii produsului Gliclazid MR LPH 30 mg;
- hipersensibilitate la alti derivati de sulfoniluree;
- diabet insulino-dependent (tip I), mai ales diabet juvenil;
- coma diabetica sau stari precomatoase;
- ceto-acidoza indusa de diabet;
- insuficienta renala sau/si hepatica severa, caz in care se recomanda folosirea insulinei;
- tratament concomitent cu miconazol;
- sarcina si alaptarea.

Ce este Glucophage şi pentru ce se utilizează
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformină în calitate de
substanță activă, care aparține unui grup de medicamente numite biguanide, utilizate în tratamentul
diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent).
Glucophage se utilizează împreună cu dieta și exercițiile fizice pentru a reduce riscul de apariție
a diabetului de tip 2 la adulții supraponderali, atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au
fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge. Aveți risc crescut de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 dacă aveți și alte boli cum ar fi tensiune arterială crescută, vârsta peste 40 de ani, o
cantitate anormală de lipide (grăsimi) din sânge sau antecedente de diabet zaharat în timpul sarcinii.
Medicamentul este deosebit de eficient dacă aveți vârsta sub 45 de ani, sunteți foarte supraponderal,
aveți niveluri ridicate ale glicemiei după o masă sau aveți diabet zaharat dezvoltat în timpul sarcinii.
Glucophage este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci când dieta și
exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să utilizeze glucoza din sânge și să o
folosească pentru energie sau pentru depozitare pentru a fi utilizată ulterior. Persoanele cu diabet
zaharat de tip 2 nu produc suficientă insulină în pancreas sau organismul lor nu răspunde în mod
adecvat la insulina pe care o produce. Acest lucru duce la o acumulare de glucoză în sânge, care
poate cauza o serie de probleme grave pe termen lung, de aceea este important să continuați să luați
medicamentul, chiar dacă s-ar putea să nu aveți nici un fel de simptome evidente. Glucophage face organismul mai sensibil la insulină și ajută la normalizarea modului în care organismul
dumneavoastră utilizează glucoza.
Glucophage este asociat fie cu o greutate corporală stabilă, fie cu o pierdere modestă în
greutate.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită sunt concepute special pentru a elibera
medicamentul lent în corpul dumneavoastră și, prin urmare, sunt diferite de majoritatea altor tipuri
de comprimate ce conțin metformină.
Cum să utilizaţi Glucophage. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte
medicamente antidiabetice orale sau insulină.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage  500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage
timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă
ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage.
Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe
zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați
simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai
probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală
asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de
respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor
cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece
acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage și contactaţi
medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage. Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage  poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse:
Glucophage poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din
10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se
întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage și să contactați imediat
medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă.
Glucophage poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația
ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000).
Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
- diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste
reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în
aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după
masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
- tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
- scăderea nivelului vitaminei B12
- erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

Indicaţii terapeutice
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile
fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală
Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică
practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.
Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta
recomandată.
Doze
Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.
Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză
trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.
În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului
glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe
zi.
O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu glimepiridă.
În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi
apoi se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit.
Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă,
tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de
control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să
fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun
este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.
Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.
Var II approval, NMA letter 3308E/15.06.2017 3/12 Var II-077G CCDS v14, QRD v9, PIL list of countries
Combined texts all strengths, EoP 12 April 2017
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că
diabetul poate fi controlat numai prin dietă.
În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu
creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita
hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De
asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de
viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl
În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie
luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat
anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de
exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum
riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.
Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza
poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.
Trecerea de la insulină la Amaryl
În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu
insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie
efectuată sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Vezi pct. 4.3.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie
(vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,
utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.
Mod de administrare
Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg
Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.
Contraindicaţii
Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:
 hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
 diabet zaharat tip I,
 comă diabetică,
 cetoacidoză,
 tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau
hepatice severe, este necesară trecerea la insulină. https://bit.ly/3iwX78e

Indicații:
Preparat ortomolecular natural destinat nutriției speciale orale a persoanelor cu diabet zaharat și/sau sindrom X metabolic.

Diabet zaharat tip I (insulino-dependent), diabet zaharat tip II (insulino-independent), toleranță alterată la glucoză, sindrom X metabolic, acid uric sangvin crescut și gută, colesterol sangvin crescut, trigliceride sangvine crescute, steatoză hepatică (ficat gras), hepatite cronice și ciroze hepatice de cauză toxic-nutrițională, ovar polichistic, obezitate, prevenirea îmbătrânirii.

Compoziție:
Arginină, Glicină, Carnitină, Ornitină, Acetil-cisteină, Acid fumaric, Pantotenat de calciu, Piridoxal, Acid folic, Ciancobalamină, Acid ascorbic, Zinc, Extract de lăptucă, Extract de afine.

Administrare:
Câte 3-6 capsule pe zi, minim două luni.