Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3wQgIVT
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3wQgIVT
-3%
32.25 MDL
33.25 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Pentru tratamentul de prediabet la adulții care au un risc ridicat de a dezvolta diabet zaharat de tip 2
(de exemplu, la pacienții cu toleranță scăzută la glucoză (IGT) și cu dereglarea conținutului
glicemiei în plazmă à jeun (IFG) cât și la următoarele persoane: <60 ani, cu un IMC ≥30 kg / m 2,
cu un istoric familial de diabet la rude de grad I, cu trigliceridele crescute, cu HDL colesterol redus,
hipertensiune, HbA1c ≥6,0%, cu diabet gestational în anamneză)
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special, la pacienţii supraponderali, pentru un control
adecvat al glicemiei în sînge.
• La adulţi cu diabet zaharat de tip 2 , Siofor 850 mg poate fi utilizat în monoterapie sau în
asociere cu alte antidiabetice orale sau cu insulină.
• La copiii cu vârste de la 10 ani şi adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2, Siofor 850 mg poate
fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu insulină.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 tratați cu clorhidrat de metformină ca
terapie de primă linie după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei, a fost
demonstrată o reducere a complicațiilor diabetice (vezi pct. 5.1).
Tratamentul cu Siofor 850 trebuie asociat cu o corecție a regimului alimentar şi efortului fizic. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcția renală normală (GFR ≥90 ml/min)
2
În monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale:
Doza iniţială uzuală este un comprimat filmat de 2-3 ori pe zi, administrate în timpul meselor sau
după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei
poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.
Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este 3 g pe zi în trei prize. Dacă se
intenţionează înlocuirea altui antidiabetic oral, se va întrerupe administrarea acestuia şi se va începe
tratamentul cu clorhidrat de metformină în dozele indicate mai sus.
Asocierea cu insulina
Asocierea clorhidratului de metformină cu insulină se poate utiliza pentru a obţine un control mai
bun al glicemiei. Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de un
comprimat 850 mg de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce doza de insulină se ajustează în funcţie de
valorile glicemiei.
Vârstnici:
Datorită posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la pacienţii vârstnici, doza de clorhidrat
de metformină se va ajusta după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a
funcţiei renale (vezi pct. 4.4.)
Insuficiență renală
Este necesar să se determine rata de filtrare glomerulară (GFR) înainte de a începe tratamentul cu
preparate care conțin metformină și cel puțin o dată pe an după începerea tratamentului. La pacienții
cu risc crescut de progresie ulterioară a insuficienței renale, precum și la pacienții vârstnici, funcția
renală trebuie verificată mai des, și anume la fiecare 3-6 luni.
GFR
ml/min
Doza zilnică maximă totală
(trebuie împărțită în 2-3
doze zilnice)
Comentarii suplimentare
60-89 3000 mg Este permisă reducerea dozei din
cauza scăderii funcției renale.
45-59 2000 mg Înainte de a începe tratamentul cu
metformină, trebuie revizuiți
factorii care pot crește riscul de
acidoză lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială nu trebuie să
depășească jumătate din doza
maximă.
30-44 1000 mg
<30 - Metformina este contraindicată
3
Copii și adolescenți:
Monoterapie şi în asociere cu insulina
• Siofor 850 poate fi administrat la copii cu vârste de la 10 ani şi adolescenţi.
• Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină o dată pe zi,
administrată în timpul meselor sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile măsurate ale glicemiei.
Creşterea lentă a dozei poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro intestinală.
Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este 2 g pe zi în 2-3 prize.
Monoterapia (prediabet)
Doza inițială recomandată este de un comprimat filmat (850 mg), care poate fi crescută pîna la două
ori pe zi, dacă este necesar (de două ori pe zi 850 mg).
Comprimatele filmate trebuie luate în timpul sau după mese.
O creștere lentă a dozei poate îmbunătăți tolerabilitatea gastro-intestinală.
Pe baza unor factori de risc și de control glicemic regulat, medicul va evalua, dacă tratamentul
trebuie continuat. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii expuși în pct. 6.1.
• Orice tip de acidoză metabolică acută (cum ar fi acidoza lactică, cetoacidoza diabetică), precomă diabetică.
• Insuficienţă renală (GFR< 30 ml/min).
• Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală, cum sunt:
- deshidratare,
- infecţii severe,
- şoc,
• Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară, cum sunt:
- insuficienţă cardiacă sau respiratorie,
- infarct miocardic recent,
- şoc.
• Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism. https://bit.ly/3eIEuNA
Pentru tratamentul de prediabet la adulții care au un risc ridicat de a dezvolta diabet zaharat de tip 2
(de exemplu, la pacienții cu toleranță scăzută la glucoză (IGT) și cu dereglarea conținutului
glicemiei în plazmă à jeun (IFG) cât și la următoarele persoane: <60 ani, cu un IMC ≥30 kg / m 2,
cu un istoric familial de diabet la rude de grad I, cu trigliceridele crescute, cu HDL colesterol redus,
hipertensiune, HbA1c ≥6,0%, cu diabet gestational în anamneză)
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special, la pacienţii supraponderali, pentru un control
adecvat al glicemiei în sînge.
• La adulţi cu diabet zaharat de tip 2 , Siofor 850 mg poate fi utilizat în monoterapie sau în
asociere cu alte antidiabetice orale sau cu insulină.
• La copiii cu vârste de la 10 ani şi adolescenţi cu diabet zaharat de tip 2, Siofor 850 mg poate
fi utilizat în monoterapie sau în asociere cu insulină.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 tratați cu clorhidrat de metformină ca
terapie de primă linie după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei, a fost
demonstrată o reducere a complicațiilor diabetice (vezi pct. 5.1).
Tratamentul cu Siofor 850 trebuie asociat cu o corecție a regimului alimentar şi efortului fizic. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi cu funcția renală normală (GFR ≥90 ml/min)
2
În monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale:
Doza iniţială uzuală este un comprimat filmat de 2-3 ori pe zi, administrate în timpul meselor sau
după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea lentă a dozei
poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.
Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este 3 g pe zi în trei prize. Dacă se
intenţionează înlocuirea altui antidiabetic oral, se va întrerupe administrarea acestuia şi se va începe
tratamentul cu clorhidrat de metformină în dozele indicate mai sus.
Asocierea cu insulina
Asocierea clorhidratului de metformină cu insulină se poate utiliza pentru a obţine un control mai
bun al glicemiei. Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de un
comprimat 850 mg de 2 sau 3 ori pe zi, în timp ce doza de insulină se ajustează în funcţie de
valorile glicemiei.
Vârstnici:
Datorită posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la pacienţii vârstnici, doza de clorhidrat
de metformină se va ajusta după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a
funcţiei renale (vezi pct. 4.4.)
Insuficiență renală
Este necesar să se determine rata de filtrare glomerulară (GFR) înainte de a începe tratamentul cu
preparate care conțin metformină și cel puțin o dată pe an după începerea tratamentului. La pacienții
cu risc crescut de progresie ulterioară a insuficienței renale, precum și la pacienții vârstnici, funcția
renală trebuie verificată mai des, și anume la fiecare 3-6 luni.
GFR
ml/min
Doza zilnică maximă totală
(trebuie împărțită în 2-3
doze zilnice)
Comentarii suplimentare
60-89 3000 mg Este permisă reducerea dozei din
cauza scăderii funcției renale.
45-59 2000 mg Înainte de a începe tratamentul cu
metformină, trebuie revizuiți
factorii care pot crește riscul de
acidoză lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială nu trebuie să
depășească jumătate din doza
maximă.
30-44 1000 mg
<30 - Metformina este contraindicată
3
Copii și adolescenți:
Monoterapie şi în asociere cu insulina
• Siofor 850 poate fi administrat la copii cu vârste de la 10 ani şi adolescenţi.
• Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină o dată pe zi,
administrată în timpul meselor sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile măsurate ale glicemiei.
Creşterea lentă a dozei poate îmbunătăţi tolerabilitatea gastro intestinală.
Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este 2 g pe zi în 2-3 prize.
Monoterapia (prediabet)
Doza inițială recomandată este de un comprimat filmat (850 mg), care poate fi crescută pîna la două
ori pe zi, dacă este necesar (de două ori pe zi 850 mg).
Comprimatele filmate trebuie luate în timpul sau după mese.
O creștere lentă a dozei poate îmbunătăți tolerabilitatea gastro-intestinală.
Pe baza unor factori de risc și de control glicemic regulat, medicul va evalua, dacă tratamentul
trebuie continuat. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii expuși în pct. 6.1.
• Orice tip de acidoză metabolică acută (cum ar fi acidoza lactică, cetoacidoza diabetică), precomă diabetică.
• Insuficienţă renală (GFR< 30 ml/min).
• Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală, cum sunt:
- deshidratare,
- infecţii severe,
- şoc,
• Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară, cum sunt:
- insuficienţă cardiacă sau respiratorie,
- infarct miocardic recent,
- şoc.
• Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism. https://bit.ly/3eIEuNA
-3%
60.24 MDL
62.10 MDL
Rețetă medicală
MIXTARD HM solutie injectabila
Prezentare farmaceutica
Este o suspensie premixata de insulina biosintetica umana. Indicatii
Diabet Zaharat.
Dozaj si administrare
Urmati instructiunile primite de la medicul dumneavoastra privind tipul de insulina, doza si momentul injectarii si asigurati-va ca aveti tipul si concentratia de insulina prescrise. Nu schimbati doza sau preparatul de insulina decat la indicatia medicului.
Precautii
Daca luati prea multa insulina, pierdeti o masa, sau faceti efort fizic mai mult decat de obicei, poate apare o reactie la insulina (hipoglicemie). Primele simptome ale unei reactii la insulina pot aparea brusc si includ:
transpiratie rece, batai rapide ale inimii, nervozitate sau tremuraturi. Aceste simptome pot fi inlaturate daca luati imediat zahar sau un produs indulcit cu zahar.
Deci, purtati intotdeauna la dumneavoastra cateva bucatele de zahar sau dulciuri.
Rudele si colegii dumneavoastra de munca apropiati trebuie sa stie ca sunteti diabetic si cum va pot ajuta daca aveti o reactie severa la insulina.
Ei trebuie sa stie ca unei persoane inconstiente nu trebuie sa i se dea nimic de mancat sau de baut (deoarece este posibila innecarea), ci trebuie intoarsa pe o parte si solicitat imediat ajutor medical.
Revenirea din starea de inconstienta poate fi grabita prin injectarea de glucagon care poate fi administrat de catre o ruda sau un prieten care a fost instruit(a) sa-l foloseasca. Daca vi se injecteaza glucagon, trebuie deasemenea sa vi se dea zahar sau glucoza pe gura de indata ce v-ati recapatat constienta. In cazul unei supradoze de insulina, pe langa glucagon vi se poate administra glucoza intravenos de catre medicul dumneavoastra.
Consultati-va medicul daca ati avut reactii repetate la insulina, sau o reactie care a dus la inconstienta, deoarece poate fi necesara o modificare a dozei de insulina. Daca hipoglicemia severa nu este tratata, poate cauza afectiune cerebrala temporara sau permanenta si moarte. Cetoacidoza diabetica este o stare in care zaharul din sange este de obicei foarte crescut. Aceasta este o afectiune foarte serioasa care poate aparea daca luati mai putina insulina decat aveti nevoie.
Aceasta se poate intampla datorita unui necesar de insulina crescut in timpul unei boli sau infectii, neglijarii dietei, omiterii dozelor de insulina sau injectarii unei doze mai mici de insulina decat cea prescrisa de medicul dumneavoastra. O cetoacidoza in curs de dezvoltare va fi evidentiata de testele de urina care arata mari cantitati de zahar si cetone. Simptomele ca sete, cantitati mari de urina, pierderea apetitului, oboseala, piele uscata, si respiratie adanca si rapida apar in mod gradat, de obicei de-a lungul unei perioade de cateva ore sau zile. Daca recunoasteti aceste simptome, consultati-va imediat medicul. Daca aceste simptome nu sunt tratate, ele pot duce la coma diabetica si moarte.
Interactiuni
Unele medicamente influenteaza necesarul de insulina. De aceea, daca luati orice alta medicatie, va rugam sa va consultati medicul.
Conditii de pastrare
Flacoanele de insulina, cartusele Penfill si NovoLet-urile trebuie depozitate in ambalajul lor de carton la o temperatura cuprinsa intre 2 - 8 grade Celsius, de preferat in frigider (nu langa compartimentul de congelare). Nu trebuie expuse la lumina soarelui sau la temperaturi extreme. Flaconul in curs de folosire poate fi tinut la temperatura camerei (max 25 grade Celsius), timp de 6 saptamani. Cartusele Penfill pot fi tinute in NovoPen sau pot fi purtate la dumneavoastra ca rezerva, maxim o luna, iar NovoLet-urile pot fi transportate sau folosite dupa deschidere de asemenea timp de o luna. Cartusele Penfill si NovoLet-urile in uz nu se pastreaza in frigider. Nu lasati insulina la indemana copiilor.
Prezentare farmaceutica
Este o suspensie premixata de insulina biosintetica umana. Indicatii
Diabet Zaharat.
Dozaj si administrare
Urmati instructiunile primite de la medicul dumneavoastra privind tipul de insulina, doza si momentul injectarii si asigurati-va ca aveti tipul si concentratia de insulina prescrise. Nu schimbati doza sau preparatul de insulina decat la indicatia medicului.
Precautii
Daca luati prea multa insulina, pierdeti o masa, sau faceti efort fizic mai mult decat de obicei, poate apare o reactie la insulina (hipoglicemie). Primele simptome ale unei reactii la insulina pot aparea brusc si includ:
transpiratie rece, batai rapide ale inimii, nervozitate sau tremuraturi. Aceste simptome pot fi inlaturate daca luati imediat zahar sau un produs indulcit cu zahar.
Deci, purtati intotdeauna la dumneavoastra cateva bucatele de zahar sau dulciuri.
Rudele si colegii dumneavoastra de munca apropiati trebuie sa stie ca sunteti diabetic si cum va pot ajuta daca aveti o reactie severa la insulina.
Ei trebuie sa stie ca unei persoane inconstiente nu trebuie sa i se dea nimic de mancat sau de baut (deoarece este posibila innecarea), ci trebuie intoarsa pe o parte si solicitat imediat ajutor medical.
Revenirea din starea de inconstienta poate fi grabita prin injectarea de glucagon care poate fi administrat de catre o ruda sau un prieten care a fost instruit(a) sa-l foloseasca. Daca vi se injecteaza glucagon, trebuie deasemenea sa vi se dea zahar sau glucoza pe gura de indata ce v-ati recapatat constienta. In cazul unei supradoze de insulina, pe langa glucagon vi se poate administra glucoza intravenos de catre medicul dumneavoastra.
Consultati-va medicul daca ati avut reactii repetate la insulina, sau o reactie care a dus la inconstienta, deoarece poate fi necesara o modificare a dozei de insulina. Daca hipoglicemia severa nu este tratata, poate cauza afectiune cerebrala temporara sau permanenta si moarte. Cetoacidoza diabetica este o stare in care zaharul din sange este de obicei foarte crescut. Aceasta este o afectiune foarte serioasa care poate aparea daca luati mai putina insulina decat aveti nevoie.
Aceasta se poate intampla datorita unui necesar de insulina crescut in timpul unei boli sau infectii, neglijarii dietei, omiterii dozelor de insulina sau injectarii unei doze mai mici de insulina decat cea prescrisa de medicul dumneavoastra. O cetoacidoza in curs de dezvoltare va fi evidentiata de testele de urina care arata mari cantitati de zahar si cetone. Simptomele ca sete, cantitati mari de urina, pierderea apetitului, oboseala, piele uscata, si respiratie adanca si rapida apar in mod gradat, de obicei de-a lungul unei perioade de cateva ore sau zile. Daca recunoasteti aceste simptome, consultati-va imediat medicul. Daca aceste simptome nu sunt tratate, ele pot duce la coma diabetica si moarte.
Interactiuni
Unele medicamente influenteaza necesarul de insulina. De aceea, daca luati orice alta medicatie, va rugam sa va consultati medicul.
Conditii de pastrare
Flacoanele de insulina, cartusele Penfill si NovoLet-urile trebuie depozitate in ambalajul lor de carton la o temperatura cuprinsa intre 2 - 8 grade Celsius, de preferat in frigider (nu langa compartimentul de congelare). Nu trebuie expuse la lumina soarelui sau la temperaturi extreme. Flaconul in curs de folosire poate fi tinut la temperatura camerei (max 25 grade Celsius), timp de 6 saptamani. Cartusele Penfill pot fi tinute in NovoPen sau pot fi purtate la dumneavoastra ca rezerva, maxim o luna, iar NovoLet-urile pot fi transportate sau folosite dupa deschidere de asemenea timp de o luna. Cartusele Penfill si NovoLet-urile in uz nu se pastreaza in frigider. Nu lasati insulina la indemana copiilor.
-3%
426.90 MDL
440.10 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Vildagliptin este indicat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulţi:
În monoterapie
- la pacienţi cu control inadecvat numai prin regim alimentar şi exerciţii şi pentru care
metformina nu este recomandată datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.
Ca tratament oral dublu, în asociere cu
- metformină, la pacienţii cu control glicemic insuficient în pofida administrării dozei maxime
tolerate de metformină în monoterapie,
- o sulfoniluree, la pacienţii cu control glicemic insuficient în pofida administrării dozei maxime
tolerate de sulfoniluree şi pentru care tratamentul cu metformină este nerecomandabil din cauza
contraindicaţiilor sau intoleranţei,
- o tiazolidindionă, la pacienţii cu control glicemic insuficient şi la care este indicată utilizarea
unei tiazolidindione.
Ca tratament oral triplu, în asociere cu
- o sulfoniluree şi metformină când exerciţiile fizice împreună cu tratamentul dual cu aceste
medicamente nu asigură un control glicemic adecvat.
Vildagliptin este, de asemenea, indicată pentru administrarea în asociere cu insulină (cu sau fără
metformină) când regimul alimentar şi exerciţiile fizice nu asigură un control glicemic adecvat. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Când se utilizează în monoterapie, în asociere cu metformină, în combinaţie cu tiazolidindionă, în
combinaţie cu metformină şi o sulfoniluree sau în combinaţie cu insulină (cu sau fără metformină),
doza zilnică recomandată de vildagliptin este de 100 mg, administrată ca o doză de 50 mg dimineaţa şi
o doză de 50 mg seara.
Când se utilizează în dublă asociere cu o sulfoniluree, doza recomandată de vildagliptin este de 50 mg
administrată o dată pe zi dimineaţa. La această populaţie de pacienţi, doza zilnică de vildagliptin de
100 mg nu s-a dovedit mai eficace decât doza de vildagliptin de 50 mg administrată o dată pe zi.
Atunci când se utilizează în asociere cu o sulfoniluree, poate fi avută în vedere o doză mai mică de
sulfoniluree pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei.
Nu se recomandă doze mai mari de 100 mg.
În cazul în care se omite o doză de Galvus, aceasta trebuie administrată imediat ce pacientul îşi
aminteşte. Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea vildagliptinei ca tratament oral triplu în asociere cu
metformină şi o tiazolidindionă.
Informaţii suplimentare privind populaţiile speciale
Vârstnici (≥ 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi şi pct. 5.1 şi 5.2).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei
≥ 50 ml/min). La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă sau cu boală renală în stadiu
terminal (BRST), doza recomandată de Galvus este de 50 mg administrată o dată pe zi (vezi şi pct. 4.4,
5.1. şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Galvus nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică, inclusiv la pacienţii cu valori pretratament ale alanin aminotransferazei (ALT) sau aspartat aminotransferazei (AST) > 3x limita
superioară a valorii normale (LSVN) (vezi şi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi
Galvus nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani). Siguranţa şi
eficacitatea la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date
(vezi şi pct. 5.1).
Mod de administrare
Administrare orală
Galvus poate fi administrat împreună cu sau fără alimente (vezi şi pct. 5.2). Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Vildagliptin este indicat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 la adulţi:
În monoterapie
- la pacienţi cu control inadecvat numai prin regim alimentar şi exerciţii şi pentru care
metformina nu este recomandată datorită contraindicaţiilor sau intoleranţei.
Ca tratament oral dublu, în asociere cu
- metformină, la pacienţii cu control glicemic insuficient în pofida administrării dozei maxime
tolerate de metformină în monoterapie,
- o sulfoniluree, la pacienţii cu control glicemic insuficient în pofida administrării dozei maxime
tolerate de sulfoniluree şi pentru care tratamentul cu metformină este nerecomandabil din cauza
contraindicaţiilor sau intoleranţei,
- o tiazolidindionă, la pacienţii cu control glicemic insuficient şi la care este indicată utilizarea
unei tiazolidindione.
Ca tratament oral triplu, în asociere cu
- o sulfoniluree şi metformină când exerciţiile fizice împreună cu tratamentul dual cu aceste
medicamente nu asigură un control glicemic adecvat.
Vildagliptin este, de asemenea, indicată pentru administrarea în asociere cu insulină (cu sau fără
metformină) când regimul alimentar şi exerciţiile fizice nu asigură un control glicemic adecvat. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Când se utilizează în monoterapie, în asociere cu metformină, în combinaţie cu tiazolidindionă, în
combinaţie cu metformină şi o sulfoniluree sau în combinaţie cu insulină (cu sau fără metformină),
doza zilnică recomandată de vildagliptin este de 100 mg, administrată ca o doză de 50 mg dimineaţa şi
o doză de 50 mg seara.
Când se utilizează în dublă asociere cu o sulfoniluree, doza recomandată de vildagliptin este de 50 mg
administrată o dată pe zi dimineaţa. La această populaţie de pacienţi, doza zilnică de vildagliptin de
100 mg nu s-a dovedit mai eficace decât doza de vildagliptin de 50 mg administrată o dată pe zi.
Atunci când se utilizează în asociere cu o sulfoniluree, poate fi avută în vedere o doză mai mică de
sulfoniluree pentru a reduce riscul apariţiei hipoglicemiei.
Nu se recomandă doze mai mari de 100 mg.
În cazul în care se omite o doză de Galvus, aceasta trebuie administrată imediat ce pacientul îşi
aminteşte. Nu trebuie administrată o doză dublă în aceeaşi zi.
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea vildagliptinei ca tratament oral triplu în asociere cu
metformină şi o tiazolidindionă.
Informaţii suplimentare privind populaţiile speciale
Vârstnici (≥ 65 ani)
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii vârstnici (vezi şi pct. 5.1 şi 5.2).
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei
≥ 50 ml/min). La pacienţii cu insuficienţă renală moderată sau severă sau cu boală renală în stadiu
terminal (BRST), doza recomandată de Galvus este de 50 mg administrată o dată pe zi (vezi şi pct. 4.4,
5.1. şi 5.2).
Insuficienţă hepatică
Galvus nu trebuie utilizat la pacienţii cu insuficienţă hepatică, inclusiv la pacienţii cu valori pretratament ale alanin aminotransferazei (ALT) sau aspartat aminotransferazei (AST) > 3x limita
superioară a valorii normale (LSVN) (vezi şi pct. 4.4 şi 5.2).
Copii şi adolescenţi
Galvus nu este recomandat pentru utilizare la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani). Siguranţa şi
eficacitatea la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date
(vezi şi pct. 5.1).
Mod de administrare
Administrare orală
Galvus poate fi administrat împreună cu sau fără alimente (vezi şi pct. 5.2). Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
-3%
326.70 MDL
336.80 MDL
Rețetă medicală
Ce este NovoMix 30 FlexPen şi pentru ce se utilizează
NovoMix 30 FlexPen este o insulină modernă (analog de insulină) cu acţiune atât rapidă cât şi
intermediară, în raport de 30/70. Insulinele moderne reprezintă versiuni îmbunătăţite ale
insulinelor umane.
NovoMix 30 FlexPen este utilizat pentru a trata pacienții cu diabet zaharat (diabet) care
necesită insulină. Diabetul este o boală în cadrul căreia organismul dumneavoastră nu produce
suficientă insulină pentru a controla concentraţia zahărului din sânge. NovoMix 30 FlexPen
poate fi folosit în asociere cu medicamente antidiabetice sub formă de comprimate.
NovoMix 30 FlexPen va începe să vă scadă concentraţia zahărului din sânge la 10-20 de
minute după administrare, efectul maxim apare între 1 şi 4 ore după injectare şi durează până
la 24 ore. Cum să utilizaţi NovoMix 30 FlexPen
Doze şi când să utilizaţi insulina
Discutați despre necesarul de insulină cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Utilizaţi întotdeauna NovoMix 30 FlexPen şi modificaţi doza aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră.
Dacă medicul dumneavoastră v-a trecut de la un tip sau marcă de insulină la un alt tip sau
marcă, atunci s-ar putea ca doza de insulină să fie modificată de către medic. Nu înlocuiţi
insulina dumneavoastră decât la indicaţia medicului. Mâncaţi sau luaţi o gustare care conţine
glucide în decurs de 10 minute de la administrare pentru a preveni scăderea concentraţiei
zahărului din sânge. NovoMix 30 FlexPen se administrează, în general, imediat înainte de
masă. Când este necesar, NovoMix 30 FlexPen poate fi administrat la scurt timp după masă.
Utilizarea la copii
NovoMix 30 FlexPen poate fi utilizat la copii și adolescenți cu vârsta de 10 ani şi peste, când
este de preferat insulina premixată. Experienţa clinică este limitată pentru copiii cu vârsta
cuprinsă între 6 şi 9 ani.
Nu sunt disponibile date privind utilizarea NovoMix 30 FlexPen la copii cu vârsta sub 6 ani.
Utilizarea la grupuri speciale de pacienţi
Dacă aveţi o reducere a funcţiei rinichilor sau ficatului sau dacă aveţi vârsta peste 65 de ani,
este necesar să verificaţi periodic concentraţia de zahăr din sânge şi să discutaţi cu medicul
dumneavoastră despre schimbarea dozei dumneavoastră de insulină.
Cum şi unde se administrează injecţia
NovoMix 30 FlexPen se utilizează pentru injectare sub piele (subcutanat). Nu injectaţi
niciodată insulina direct în venă (intravenos) sau în muşchi (intramuscular).
Schimbaţi de fiecare dată locul injectării, în cadrul regiunii de piele la nivelul căreia
administraţi medicamentul. Aceasta reduce riscul formării nodulilor sau al adânciturilor din
piele (vezi pct. 4 Reacţii adverse posibile). Cele mai indicate locuri pentru injectare sunt:
peretele abdominal anterior, fesele, faţa anterioară a coapselor sau partea superioară a
braţelor. Insulina va acţiona mai rapid când este injectată în peretele abdominal. Întotdeauna
trebuie determinată cu regularitate concentraţia zahărului din sânge.
Cum se utilizează NovoMix 30 FlexPen
Citiţi cu atenţie INSTRUCŢIUNILE DE UTILIZARE pentru NovoMix 30 FlexPen din acest
prospect. Trebuie să folosiţi stiloul injector aşa cum este descris în Instrucţiunile de utilizare.
Dacă utilizați mai multă insulină decât trebuie
Dacă utilizați prea multă insulină, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră scade
prea mult (hipoglicemie). Acest lucru, deasemenea, se poate întâmpla:
• Mâncaţi prea puţin sau săriţi peste o masă.
• Faceţi exerciţii fizice mai intense decât în mod obişnuit.
• Consumaţi alcool etilic (vezi NovoMix 30 FlexPen împreună cu alcool etilic la pct. 2).
Semne de avertizare a concentraţiei scăzute a zahărului din sânge pot să apară brusc și includ:
transpiraţii reci; piele palidă, rece; durere de cap; bătăi rapide ale inimii; senzaţie de rău;
senzaţie puternică de foame; modificări temporare ale vederii; somnolenţă; oboseală şi
slăbiciune neobişnuite; nervozitate sau tremor; anxietate; senzaţie de confuzie; dificultăţi de
concentrare.
Dacă simțiți o hipoglicemie, luați o gustare bogată în zahăr și apoi măsurați concentrația de
zahăr în sânge.
Dacă prezentaţi o concentraţie mică de zahăr în sânge, mâncaţi tablete de glucoză sau
alimente care conţin mult zahăr (dulciuri, biscuiţi, suc de fructe), apoi odihniţi-vă. Să aveţi
întotdeauna la dumneavoastră tablete de glucoză, dulciuri, biscuiţi sau suc de fructe ca măsură
de precauţie.
Când simptomele hipoglicemiei au dispărut sau când concentraţia de zahăr din sânge s-a
stabilizat, continuaţi tratamentul obișnuit cu insulină.
Informaţi-i pe cei din jur că aveţi diabet zaharat şi care pot fi consecinţele acestui lucru,
inclusiv despre riscul leşinului (pierderii conştienţei) ca urmare a unei hipoglicemii.
Informaţi-i pe cei din jur că în cazul în care leşinaţi trebuie să vă aşeze pe o parte şi să vă
acorde imediat asistenţă medicală. Nu trebuie să vă administreze mâncare sau băuturi pentru
că vă puteţi sufoca.
Vă puteţi reveni mai repede din starea de inconştienţă dacă vi se administrează o injecţie cu
glucagon de către o persoană instruită corespunzător. Dacă vi se injectează glucagon veţi avea
nevoie de glucoză sau de o gustare dulce cât mai curând posibil după ce vă recăpătaţi
conştienţa. Dacă nu răspundeţi la tratamentul cu glucagon va trebui să fiţi tratat în spital.
►Dacă reducerea severă prelungită a concentraţiei zahărului din sânge nu este tratată, aceasta
poate provoca leziuni ale creierului (temporare sau permanente) şi chiar moarte.
►Dacă leşinaţi din cauza episoadelor de hipoglicemie pe care le aveţi, dacă ați avut nevoie de
o injecție cu glucagon sau dacă aţi prezentat numeroase episoade de hipoglicemie, discutaţi cu
medicul. Este posibil să fie necesară modificarea dozei de insulină sau a momentului
administrării acesteia, a alimentaţiei sau programului de exerciţii fizice. Reacţii adverse foarte frecvente
Cantitatea scăzută a zahărului din sânge (hipoglicemie), este o reacţie adversă foarte
frecventă.
Vezi sfaturile în „Dacă luați mai multă insulină decât trebuie” din pct. 3 Cum să utilizaţi
NovoMix 30 FlexPen.
Reacţii adverse mai puţin frecvente
Semne de alergie. Reacţii alergice localizate (durere, înroşire, urticarie, inflamare, vânătăi,
umflare şi mâncărime) la nivelul locului de injectare. Acestea dispar, de regulă, la câteva
săptămâni după administrarea insulinei. Dacă nu dispar, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră.
Solicitaţi imediat asistenţă medicală dacă:
• Semnele alergiei se răspândesc în alte zone ale organismului sau
• Dacă vă simţiţi brusc rău şi dacă: începeţi să transpiraţi; începeţi să vă simţiţi rău
(vărsături); aveţi dificultăţi de respiraţie; aveţi bătăi rapide ale inimii; vă simţiţi ameţit.
Tulburări de vedere. La începutul tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de vedere,
dar aceste tulburări sunt, de regulă, temporare.
Modificări la nivelul locului de injectare (lipodistrofie). La locul de injectare, ţesutul gras
de sub piele se poate subţia (lipoatrofie) sau întări (lipohipertrofie). Schimbarea locului la
fiecare injectare reduce riscul de apariţie a unor asemenea modificări ale pielii. Dacă observaţi
adâncituri sau îngroşări ale pielii dumneavoastră la locul de injectare, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau asistentei medicale. Dacă injectaţi într-un asemenea loc, aceste reacţii se
pot agrava sau pot modifica absorbţia insulinei .
Umflarea încheieturilor. La începerea tratamentului cu insulină, reţinerea apei în organism
poate produce umflături în jurul gleznelor şi altor articulaţii. În mod normal, acestea dispar
repede.
Retinopatia diabetică (o afecţiune a ochilor legată de diabetul zaharat care poate duce la
pierderea vederii). Dacă aveţi retinopatie diabetică şi concentraţia zahărului din sânge se
îmbunătăţeşte foarte repede, se poate ca retinopatia să se înrăutăţească. Întrebaţi-l pe medicul
dumneavoastră despre aceasta.
Reacţii adverse rare
Neuropatia dureroasă (durere determinată de distrugerea nervilor). În cazul în care
concentraţia zahărului din sânge se îmbunătăţeşte foarte repede este posibil să simţiţi durere
determinată de distrugerea nervilor. Aceasta se numeşte neuropatie dureroasă acută, care este,
de regulă, trecătoare.
Reacții adverse foarte rare
Reacţia alergică gravă la NovoMix 30 FlexPen sau la oricare dintre componentele
medicamentului (denumite reacţii alergice sistemice). Vezi pct.2. Ce trebuie să știţi înainte
să utilizaţi NovoMix 30 FlexPen.
Dacă una din reacțiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacție adversă
nemenționată în acest prospect, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră, asistentei
medicale sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De
asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3xUFhm3
NovoMix 30 FlexPen este o insulină modernă (analog de insulină) cu acţiune atât rapidă cât şi
intermediară, în raport de 30/70. Insulinele moderne reprezintă versiuni îmbunătăţite ale
insulinelor umane.
NovoMix 30 FlexPen este utilizat pentru a trata pacienții cu diabet zaharat (diabet) care
necesită insulină. Diabetul este o boală în cadrul căreia organismul dumneavoastră nu produce
suficientă insulină pentru a controla concentraţia zahărului din sânge. NovoMix 30 FlexPen
poate fi folosit în asociere cu medicamente antidiabetice sub formă de comprimate.
NovoMix 30 FlexPen va începe să vă scadă concentraţia zahărului din sânge la 10-20 de
minute după administrare, efectul maxim apare între 1 şi 4 ore după injectare şi durează până
la 24 ore. Cum să utilizaţi NovoMix 30 FlexPen
Doze şi când să utilizaţi insulina
Discutați despre necesarul de insulină cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Utilizaţi întotdeauna NovoMix 30 FlexPen şi modificaţi doza aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră.
Dacă medicul dumneavoastră v-a trecut de la un tip sau marcă de insulină la un alt tip sau
marcă, atunci s-ar putea ca doza de insulină să fie modificată de către medic. Nu înlocuiţi
insulina dumneavoastră decât la indicaţia medicului. Mâncaţi sau luaţi o gustare care conţine
glucide în decurs de 10 minute de la administrare pentru a preveni scăderea concentraţiei
zahărului din sânge. NovoMix 30 FlexPen se administrează, în general, imediat înainte de
masă. Când este necesar, NovoMix 30 FlexPen poate fi administrat la scurt timp după masă.
Utilizarea la copii
NovoMix 30 FlexPen poate fi utilizat la copii și adolescenți cu vârsta de 10 ani şi peste, când
este de preferat insulina premixată. Experienţa clinică este limitată pentru copiii cu vârsta
cuprinsă între 6 şi 9 ani.
Nu sunt disponibile date privind utilizarea NovoMix 30 FlexPen la copii cu vârsta sub 6 ani.
Utilizarea la grupuri speciale de pacienţi
Dacă aveţi o reducere a funcţiei rinichilor sau ficatului sau dacă aveţi vârsta peste 65 de ani,
este necesar să verificaţi periodic concentraţia de zahăr din sânge şi să discutaţi cu medicul
dumneavoastră despre schimbarea dozei dumneavoastră de insulină.
Cum şi unde se administrează injecţia
NovoMix 30 FlexPen se utilizează pentru injectare sub piele (subcutanat). Nu injectaţi
niciodată insulina direct în venă (intravenos) sau în muşchi (intramuscular).
Schimbaţi de fiecare dată locul injectării, în cadrul regiunii de piele la nivelul căreia
administraţi medicamentul. Aceasta reduce riscul formării nodulilor sau al adânciturilor din
piele (vezi pct. 4 Reacţii adverse posibile). Cele mai indicate locuri pentru injectare sunt:
peretele abdominal anterior, fesele, faţa anterioară a coapselor sau partea superioară a
braţelor. Insulina va acţiona mai rapid când este injectată în peretele abdominal. Întotdeauna
trebuie determinată cu regularitate concentraţia zahărului din sânge.
Cum se utilizează NovoMix 30 FlexPen
Citiţi cu atenţie INSTRUCŢIUNILE DE UTILIZARE pentru NovoMix 30 FlexPen din acest
prospect. Trebuie să folosiţi stiloul injector aşa cum este descris în Instrucţiunile de utilizare.
Dacă utilizați mai multă insulină decât trebuie
Dacă utilizați prea multă insulină, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră scade
prea mult (hipoglicemie). Acest lucru, deasemenea, se poate întâmpla:
• Mâncaţi prea puţin sau săriţi peste o masă.
• Faceţi exerciţii fizice mai intense decât în mod obişnuit.
• Consumaţi alcool etilic (vezi NovoMix 30 FlexPen împreună cu alcool etilic la pct. 2).
Semne de avertizare a concentraţiei scăzute a zahărului din sânge pot să apară brusc și includ:
transpiraţii reci; piele palidă, rece; durere de cap; bătăi rapide ale inimii; senzaţie de rău;
senzaţie puternică de foame; modificări temporare ale vederii; somnolenţă; oboseală şi
slăbiciune neobişnuite; nervozitate sau tremor; anxietate; senzaţie de confuzie; dificultăţi de
concentrare.
Dacă simțiți o hipoglicemie, luați o gustare bogată în zahăr și apoi măsurați concentrația de
zahăr în sânge.
Dacă prezentaţi o concentraţie mică de zahăr în sânge, mâncaţi tablete de glucoză sau
alimente care conţin mult zahăr (dulciuri, biscuiţi, suc de fructe), apoi odihniţi-vă. Să aveţi
întotdeauna la dumneavoastră tablete de glucoză, dulciuri, biscuiţi sau suc de fructe ca măsură
de precauţie.
Când simptomele hipoglicemiei au dispărut sau când concentraţia de zahăr din sânge s-a
stabilizat, continuaţi tratamentul obișnuit cu insulină.
Informaţi-i pe cei din jur că aveţi diabet zaharat şi care pot fi consecinţele acestui lucru,
inclusiv despre riscul leşinului (pierderii conştienţei) ca urmare a unei hipoglicemii.
Informaţi-i pe cei din jur că în cazul în care leşinaţi trebuie să vă aşeze pe o parte şi să vă
acorde imediat asistenţă medicală. Nu trebuie să vă administreze mâncare sau băuturi pentru
că vă puteţi sufoca.
Vă puteţi reveni mai repede din starea de inconştienţă dacă vi se administrează o injecţie cu
glucagon de către o persoană instruită corespunzător. Dacă vi se injectează glucagon veţi avea
nevoie de glucoză sau de o gustare dulce cât mai curând posibil după ce vă recăpătaţi
conştienţa. Dacă nu răspundeţi la tratamentul cu glucagon va trebui să fiţi tratat în spital.
►Dacă reducerea severă prelungită a concentraţiei zahărului din sânge nu este tratată, aceasta
poate provoca leziuni ale creierului (temporare sau permanente) şi chiar moarte.
►Dacă leşinaţi din cauza episoadelor de hipoglicemie pe care le aveţi, dacă ați avut nevoie de
o injecție cu glucagon sau dacă aţi prezentat numeroase episoade de hipoglicemie, discutaţi cu
medicul. Este posibil să fie necesară modificarea dozei de insulină sau a momentului
administrării acesteia, a alimentaţiei sau programului de exerciţii fizice. Reacţii adverse foarte frecvente
Cantitatea scăzută a zahărului din sânge (hipoglicemie), este o reacţie adversă foarte
frecventă.
Vezi sfaturile în „Dacă luați mai multă insulină decât trebuie” din pct. 3 Cum să utilizaţi
NovoMix 30 FlexPen.
Reacţii adverse mai puţin frecvente
Semne de alergie. Reacţii alergice localizate (durere, înroşire, urticarie, inflamare, vânătăi,
umflare şi mâncărime) la nivelul locului de injectare. Acestea dispar, de regulă, la câteva
săptămâni după administrarea insulinei. Dacă nu dispar, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră.
Solicitaţi imediat asistenţă medicală dacă:
• Semnele alergiei se răspândesc în alte zone ale organismului sau
• Dacă vă simţiţi brusc rău şi dacă: începeţi să transpiraţi; începeţi să vă simţiţi rău
(vărsături); aveţi dificultăţi de respiraţie; aveţi bătăi rapide ale inimii; vă simţiţi ameţit.
Tulburări de vedere. La începutul tratamentului cu insulină pot să apară tulburări de vedere,
dar aceste tulburări sunt, de regulă, temporare.
Modificări la nivelul locului de injectare (lipodistrofie). La locul de injectare, ţesutul gras
de sub piele se poate subţia (lipoatrofie) sau întări (lipohipertrofie). Schimbarea locului la
fiecare injectare reduce riscul de apariţie a unor asemenea modificări ale pielii. Dacă observaţi
adâncituri sau îngroşări ale pielii dumneavoastră la locul de injectare, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau asistentei medicale. Dacă injectaţi într-un asemenea loc, aceste reacţii se
pot agrava sau pot modifica absorbţia insulinei .
Umflarea încheieturilor. La începerea tratamentului cu insulină, reţinerea apei în organism
poate produce umflături în jurul gleznelor şi altor articulaţii. În mod normal, acestea dispar
repede.
Retinopatia diabetică (o afecţiune a ochilor legată de diabetul zaharat care poate duce la
pierderea vederii). Dacă aveţi retinopatie diabetică şi concentraţia zahărului din sânge se
îmbunătăţeşte foarte repede, se poate ca retinopatia să se înrăutăţească. Întrebaţi-l pe medicul
dumneavoastră despre aceasta.
Reacţii adverse rare
Neuropatia dureroasă (durere determinată de distrugerea nervilor). În cazul în care
concentraţia zahărului din sânge se îmbunătăţeşte foarte repede este posibil să simţiţi durere
determinată de distrugerea nervilor. Aceasta se numeşte neuropatie dureroasă acută, care este,
de regulă, trecătoare.
Reacții adverse foarte rare
Reacţia alergică gravă la NovoMix 30 FlexPen sau la oricare dintre componentele
medicamentului (denumite reacţii alergice sistemice). Vezi pct.2. Ce trebuie să știţi înainte
să utilizaţi NovoMix 30 FlexPen.
Dacă una din reacțiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacție adversă
nemenționată în acest prospect, vă rugăm să spuneți medicului dumneavoastră, asistentei
medicale sau farmacistului.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De
asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau e-mail: [email protected].
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3xUFhm3
-3%
698.25 MDL
719.85 MDL
Rețetă medicală
Ce este Actrapid HM Penfill şi pentru ce se utilizează
Actrapid HM Penfill este o insulină umană utilizată în tratamentul diabetului
zaharat (diabet). Diabetul este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu
produce suficientă insulină pentru a controla concentraţia de zahăr din sânge.
Actrapid este o insulină umană cu acţiune rapidă.
Aceasta înseamnă că va începe să vă scadă concentrația de zahăr din sânge la
aproximativ jumătate de oră după injectare şi efectul va dura aproximativ 8 ore.
Actrapid deseori este administrat în asociere cu insulină cu acțiune prelungită.
Cum să utilizaţi Actrapid HM Penfill
Discutați despre necesarul de insulină cu medicul dumneavoastră sau
asistenta medicală. Utilizaţi întotdeauna Actrapid HM Penfill şi ajustaţi doza exact aşa
cum v-a prescris medicul dumneavoastră.
Dacă medicul dumneavoastră v-a schimbat tratamentul de pe un tip sau marcă de
insulină pe un alt tip sau marcă, atunci doza de insulină trebuie ajustată de către
medicul dumneavoastră.
Luaţi masa sau o gustare ce conține carbohidrați în interval de 30 minute de la
administrarea injecției.
Se recomandă determinarea cu regularitate a concentraţiei zahărului din sânge.
Cum să utilizați această insulină
Actrapid HM Penfill se utilizează pentru injectare sub piele (subcutanat). La
fiecare administrare schimbaţi locul injectării în cadrul regiunii anatomice respective
pentru a reduce riscul formării nodulilor sau adânciturilor din piele, (vezi pct. 4). Cele
mai indicate locuri pentru injectare sunt: faţa anterioară a peretelui abdominal, fese,
partea din faţă a braţelor sau a coapselor. Insulina va acţiona mai rapid dacă este
injectată în abdomen.
Cum să injectaţi această insulină
► Injectaţi-vă insulina sub piele. Folosiţi tehnica de injectare recomandată de
medicul dumneavoastră sau de asistenta medicală, după cum este descris în
manualul stiloului injector (pen) preumplut.
► După injectare, menţineţi acul sub piele cel puţin 6 secunde. Menţineţi butonul
de administrare complet apăsat până când acul a fost retras din piele. Astfel
asiguraţi administrarea corectă şi reduceţi posibilitatea pătrunderii sângelui în ac
sau în rezervorul de insulină.
► După fiecare injectare, asiguraţi-vă că îndepărtaţi şi aruncaţi acul şi păstraţi
Actrapid fără ac ataşat. În caz contrar, lichidul se poate scurge în afară, ceea ce
poate conduce la o dozare incorectă.
Nu reumpleţi cartuşul Actrapid HM Penfill.
Cartuşele Actrapid HM Penfill sunt destinate utilizării cu dispozitivele Novo Nordisk de
administrare a insulinei şi cu acele NovoFine sau NovoTwist.
Dacă sunteţi tratat cu Actrapid HM Penfill şi o altă insulină în cartuş Penfill, trebuie să
utilizaţi două dispozitive de administrare a insulinei, câte unul pentru fiecare tip de
insulină.
Purtaţi întotdeauna la dumneavoastră un cartuş Penfill de rezervă pentru cazul în care
cel utilizat este pierdut sau deteriorat.
Dacă utilizați mai multă insulină decât trebuie
Dacă utilizați prea multă insulină, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră
scade prea mult, (hipoglicemie). Vezi pct. 4.
Dacă uitați să utilizaţi insulină
Dacă uitați să utilizaţi insulină, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră
creşte prea mult (hiperglicemie). Vezi pct 4.
Dacă încetaţi să utilizaţi insulină
Nu încetaţi administrarea insulinei fără a discuta în prealabil cu medicul
dumneavoastră, care vă va oferi recomandările corespunzătoare. Această situaţie
poate cauza o concentraţie foarte mare a zahărului în sânge (hiperglicemie severă) şi
cetoacidoză. Vezi pct 4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate determina reacţii adverse, cu toate
că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
-Concentraţia scăzută a zahărului din sânge (hipoglicemia).
Ce este de făcut în caz de urgență
Dacă aveți un episod de hipoglicemie
O hipoglicemie înseamnă că nivelul zahărului în sânge este prea mic.
Semnele de avertizare a concentraţiei scăzute a zahărului din sânge pot
apărea brusc și pot include: transpiraţii reci; piele palidă şi rece; dureri de cap; bătăi
rapide ale inimii; senzaţie de rău (greaţă); senzaţie intensă de foame; tulburări de
vedere trecătoare; somnolenţă; oboseală şi senzaţie de slăbiciune neobişnuite;
nervozitate sau tremor; stare de nelinişte; confuzie; dificultăţi de concentrare.
Dacă prezentați oricare dintre aceste semne, mâncaţi tablete de glucoză sau
alimente care conţin mult zahăr (dulciuri, biscuiţi, suc de fructe), apoi odihniţi-vă.
Nu administrați nici un tip de insulină dacă simțiți semne ale hipoglicemiei. Pentru
orice eventualitate păstrați cu dumneavoastră tablete de glucoză, dulciri, biscuiți sau
suc de fructe. https://bit.ly/3eG2ReA
Actrapid HM Penfill este o insulină umană utilizată în tratamentul diabetului
zaharat (diabet). Diabetul este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu
produce suficientă insulină pentru a controla concentraţia de zahăr din sânge.
Actrapid este o insulină umană cu acţiune rapidă.
Aceasta înseamnă că va începe să vă scadă concentrația de zahăr din sânge la
aproximativ jumătate de oră după injectare şi efectul va dura aproximativ 8 ore.
Actrapid deseori este administrat în asociere cu insulină cu acțiune prelungită.
Cum să utilizaţi Actrapid HM Penfill
Discutați despre necesarul de insulină cu medicul dumneavoastră sau
asistenta medicală. Utilizaţi întotdeauna Actrapid HM Penfill şi ajustaţi doza exact aşa
cum v-a prescris medicul dumneavoastră.
Dacă medicul dumneavoastră v-a schimbat tratamentul de pe un tip sau marcă de
insulină pe un alt tip sau marcă, atunci doza de insulină trebuie ajustată de către
medicul dumneavoastră.
Luaţi masa sau o gustare ce conține carbohidrați în interval de 30 minute de la
administrarea injecției.
Se recomandă determinarea cu regularitate a concentraţiei zahărului din sânge.
Cum să utilizați această insulină
Actrapid HM Penfill se utilizează pentru injectare sub piele (subcutanat). La
fiecare administrare schimbaţi locul injectării în cadrul regiunii anatomice respective
pentru a reduce riscul formării nodulilor sau adânciturilor din piele, (vezi pct. 4). Cele
mai indicate locuri pentru injectare sunt: faţa anterioară a peretelui abdominal, fese,
partea din faţă a braţelor sau a coapselor. Insulina va acţiona mai rapid dacă este
injectată în abdomen.
Cum să injectaţi această insulină
► Injectaţi-vă insulina sub piele. Folosiţi tehnica de injectare recomandată de
medicul dumneavoastră sau de asistenta medicală, după cum este descris în
manualul stiloului injector (pen) preumplut.
► După injectare, menţineţi acul sub piele cel puţin 6 secunde. Menţineţi butonul
de administrare complet apăsat până când acul a fost retras din piele. Astfel
asiguraţi administrarea corectă şi reduceţi posibilitatea pătrunderii sângelui în ac
sau în rezervorul de insulină.
► După fiecare injectare, asiguraţi-vă că îndepărtaţi şi aruncaţi acul şi păstraţi
Actrapid fără ac ataşat. În caz contrar, lichidul se poate scurge în afară, ceea ce
poate conduce la o dozare incorectă.
Nu reumpleţi cartuşul Actrapid HM Penfill.
Cartuşele Actrapid HM Penfill sunt destinate utilizării cu dispozitivele Novo Nordisk de
administrare a insulinei şi cu acele NovoFine sau NovoTwist.
Dacă sunteţi tratat cu Actrapid HM Penfill şi o altă insulină în cartuş Penfill, trebuie să
utilizaţi două dispozitive de administrare a insulinei, câte unul pentru fiecare tip de
insulină.
Purtaţi întotdeauna la dumneavoastră un cartuş Penfill de rezervă pentru cazul în care
cel utilizat este pierdut sau deteriorat.
Dacă utilizați mai multă insulină decât trebuie
Dacă utilizați prea multă insulină, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră
scade prea mult, (hipoglicemie). Vezi pct. 4.
Dacă uitați să utilizaţi insulină
Dacă uitați să utilizaţi insulină, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră
creşte prea mult (hiperglicemie). Vezi pct 4.
Dacă încetaţi să utilizaţi insulină
Nu încetaţi administrarea insulinei fără a discuta în prealabil cu medicul
dumneavoastră, care vă va oferi recomandările corespunzătoare. Această situaţie
poate cauza o concentraţie foarte mare a zahărului în sânge (hiperglicemie severă) şi
cetoacidoză. Vezi pct 4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate determina reacţii adverse, cu toate
că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
-Concentraţia scăzută a zahărului din sânge (hipoglicemia).
Ce este de făcut în caz de urgență
Dacă aveți un episod de hipoglicemie
O hipoglicemie înseamnă că nivelul zahărului în sânge este prea mic.
Semnele de avertizare a concentraţiei scăzute a zahărului din sânge pot
apărea brusc și pot include: transpiraţii reci; piele palidă şi rece; dureri de cap; bătăi
rapide ale inimii; senzaţie de rău (greaţă); senzaţie intensă de foame; tulburări de
vedere trecătoare; somnolenţă; oboseală şi senzaţie de slăbiciune neobişnuite;
nervozitate sau tremor; stare de nelinişte; confuzie; dificultăţi de concentrare.
Dacă prezentați oricare dintre aceste semne, mâncaţi tablete de glucoză sau
alimente care conţin mult zahăr (dulciuri, biscuiţi, suc de fructe), apoi odihniţi-vă.
Nu administrați nici un tip de insulină dacă simțiți semne ale hipoglicemiei. Pentru
orice eventualitate păstrați cu dumneavoastră tablete de glucoză, dulciri, biscuiți sau
suc de fructe. https://bit.ly/3eG2ReA
-3%
383.39 MDL
395.25 MDL
Rețetă medicală
1. Ce este Siofor comprimate cu eliberare prelungită și pentru ce se utilizează
Siofor comprimate cu eliberare prelungită conține substanța activă clorhidrat de metformină și aparține unui grup de medicamente denumite biguanide, utilizate în tratamentul diabetului zaharat.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este utilizat în tratamentul diabetului zaharat tip 2 (noninsulinodependent), atunci când dieta si exerciţiile fizice nu au fost suficiente pentru a controla nivelul glucozei (zahărul) din sânge. Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să preia glucoza din sânge și să o folosească pentru energie sau pentru depozitare, în scopul utilizării ulterioare. Persoanele cu diabet zaharat tip 2 nu produc insulină suficientă la nivelul pancreasului sau organismul lor nu răspunde corect la insulina pe care o produce. Acest lucru determină acumularea de glucoză în sânge, care poate provoca o serie de probleme grave pe termen lung, astfel încât este important să continuați să vă luați medicamentul, chiar dacă este posibil să nu aveți simptome evidente. Siofor comprimate cu eliberare prelungită face ca organismul dumneavoastră să fie mai sensibil la insulină și ajută revenirea la modul normal în care organismul utilizează glucoza.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este asociat fie cu o stabilizare a greutăţii corporale, fie cu o scădere modestă în greutate.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este realizat special pentru a elibera lent medicamentul în organismul dumneavoastră și, prin urmare, este diferit de multe alte formulări, cum sunt comprimatele filmate care conțin metformină.
2. Ce trebuie să știți înainte să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
NU utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
► dacă sunteți alergic la metformină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6). Este posibil ca o reacție alergică să determine o erupție trecătoare pe piele, mâncărime sau dificultate în respirație.
► dacă aveți probleme cu ficatul
► dacă aveți funcția rinichilor sever redusă
► dacă aveți diabet zaharat necontrolat, de exemplu cu hiperglicemie severă (cantitate crescută de glucoză în sânge), greață, vărsături, diaree, scădere rapidă în greutate, acidoză lactică (vezi mai jos „Riscul de acidoză lactică“) sau cetoacidoză. Cetoacidoza este o afecțiune în care în sânge se acumulează substanțe numite „corpi cetonici” și care poate duce la precomă diabetică.
Simptomele includ dureri de stomac, respirație rapidă și profundă, somnolență sau respirație care capătă un miros neobișnuit, de fructe.
► dacă ați pierdut prea multă apă din organism (deshidratare). Deshidratarea poate duce la afecţiuni ale rinichilor, care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► dacă aveți o infecție severă, cum este o infecție care vă afectează plămânii, bronhiile sau rinichii. Infecțiile grave pot determina afecţiuni ale rinichilor, care pot fi risc de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► dacă ați fost tratat pentru afecţiuni cardiace acute sau ați avut de curând un infarct miocardic, dacă aveți probleme circulatorii grave sau dificultate în respirație. Acestea pot duce la o lipsă de oxigen în ţesuturi, care vă poate supune riscului de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► în cazul în care consumaţi băuturi alcoolice în cantităţi mari.
► dacă aveți vârsta sub 18 ani.
Atenționări și precauții
Înainte să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită adresați-vă medicului dumneavoastră.
Risc de acidoză lactică
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate cauza o reacție adversă foarte rară, dar foarte gravă, numită acidoză lactică, mai ales dacă rinichii dumneavoastră nu funcționează corect. Riscul de apariţie a acidozei lactice este de asemenea crescut în cazul în care diabetul zaharat nu este controlat, infecții grave, repaus alimentar prelungit sau consum de alcool etilic, deshidratare (vezi informaţii suplimentare, mai jos), afecțiuni ale ficatului și oricare afecțiuni medicale în care o parte a corpului dumneavoastră beneficiază de un aport redus de oxigen, de exemplu afecţiuni cardiace acute grave).
Dacă vi se aplică oricare dintre cele de mai sus, adresați-vă medicului dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită pentru o perioadă scurtă de timp dacă aveți o afecțiune care poate fi asociată cu deshidratarea (pierdere semnificativă de lichide din organism) de exemplu vărsături severe, diaree, febră, expunere la căldură sau dacă beți mai puţine lichide decât în mod normal. Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită și adresați-vă imediat unui medic sau la cel mai apropiat spital dacă manifestați unele dintre simptomele de acidoză lactică, deoarece această afecțiune poate duce la comă.
Simptomele de acidoză lactică includ:
► vărsături
► dureri de stomac (dureri abdominale)
► crampe musculare
► o senzație generală de rău, însoțită de o stare de oboseală severă
► dificultate în respirație
► scădere a temperaturii corpului şi a frecvenţei bătăilor inimii.
Acidoza lactică reprezintă o urgență și trebuie tratată în spital.
Dacă trebuie să vi se efectueze o intervenție chirurgicală majoră, TREBUIE SĂ ÎNCETAȚI să luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită în timpul intervenției și o perioadă de timp după aceasta.
Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetați și când să reluați tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
În timpul tratamentului cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită, medicul dumneavoastră vă va verifica funcţionarea rinichilor cel puțin o dată pe an sau mai frecvent, dacă sunteți vârstnic și/sau dacă funcția rinichilor dumneavoastră se deteriorează.
Este posibil ca în scaun să apară resturi din comprimat. Nu vă îngrijorați – acest lucru este normal în cazul acestui tip de comprimate.
Trebuie să continuați să urmați instrucțiunile medicului dumneavoastră privind regimul alimentar și trebuie să vă asigurați un consum regulat de carbohidrați pe tot parcursul zilei.
Nu încetați să utilizaţi acest medicament fără să vă consultaţi cu medical dumneavoastră.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente
Dacă trebuie să vi se efectueze în sânge o injecție cu o substanță de contrast care conține iod, de exemplu pentru o radiografie sau o scanare, TREBUIE SĂ ÎNTRERUPEȚI tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită înainte sau la momentul injectării. Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetați și când să reluați tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
Spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizaţi, ați utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Este posibil să aveți nevoie de analize mai frecvente ale glicemiei și ale funcției rinichilor sau poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să trebuiască să vă ajusteze doza de Siofor comprimate cu eliberare prelungită. Este important mai ales să menționați următoarele:
► Medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată (diuretice - comprimate pentru eliminarea apei din organism, de exemplu furosemid)
► Medicamente utilizate în tratarea durerii și a inflamației (AINS și inhibitori COX-2, de
exemplu, ibuprofen și celecoxib)
► Anumite medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei și antagoniști ai receptorilor de angiotensină II)
► Corticosteroizi, de exemplu sunt prednisolon, mometazonă, beclometazonă
► Medicamente simpatomimetice, incluzând epinefrina și dopamina, utilizate în tratamentul infarctului de miocard și al tensiunii arteriale scăzute. Epinefrina este inclusă și în unele anestezice folosite în stomatologie
► Medicamente care pot să modifice cantitatea de Siofor comprimate cu eliberare prelungită din sângele dumneavoastră, mai ales dacă aveți o activitate scăzută a rinichilor (de exemplu verapamil, rifampicină, cimetidină, dolutegravir, ranolazină, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol, crizotinib, olaparib).
Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alcool
Evitați consumul excesiv de alcool etilic în timpul tratamentului cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită deoarece acesta poate crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. „Atenționări și precauții“).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Nu luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită dacă sunteți gravidă sau alăptați.
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Siofor comprimate cu eliberare prelungită singur nu determină hipoglicemie (simptome de glicemie scăzută sau hipoglicemie, cum sunt, confuzie și transpirație excesivă) și, de aceea, nu trebuie să influențeze capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, trebuie să știți că administrarea Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente antidiabetice poate determina hipoglicemie, așadar, în acest caz, trebuie să aveți o grijă deosebită atunci când conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită conține sodiu
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe comprimat, adică practic „nu conține sodiu”.
3. Cum să utilizați Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită singur sau împreună cu alte medicamente antidiabetice orale.
Utilizaţi întotdeauna Siofor comprimate cu eliberare prelungită exact aşa cum v-a spus medical dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată
De obicei, se începe tratamentul cu 500 miligrame Siofor comprimate cu eliberare prelungită administrat zilnic. După ce ați luat Siofor comprimate cu eliberare prelungită timp de circa 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și regla doza.
Doza zilnică maximă este 2000 miligrame Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
Dacă aveți funcția rinichilor scăzută, medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, trebuie să luați comprimatele o dată pe zi, în timpul cinei.
În unele cazuri, medicul vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe zi. Luați întotdeauna comprimatele împreună cu alimente.
Înghițiți comprimatele întregi, cu un pahar cu apă, nu le mestecați.
Dacă utilizaţi mai mult Siofor comprimate cu eliberare prelungită decât trebuie
Dacă utilizaţi, din greșeală, mai multe comprimate decât trebuie, nu vă îngrijorați, însă dacă aveți simptome neobișnuite, adresați-vă medicului dumneavoastră. Dacă supradoza este mare, apariția acidozei lactice este mai probabilă. Simptomele de acidoză lactică sunt nespecifice, cum sunt vărsături, durere de stomac (dureri abdominale), însoțite de crampe musculare, o senzație generală de rău însoțită de oboseală severă și dificultate în respirație. Alte simptome sunt temperatură corporală scăzută și bătăi cardiace scăzute. Dacă aveți unele dintre aceste simptome, trebuie să încetați deîndată să luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită și să vă adresați imediat unui medic sau direct celui mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate duce la comă.
Dacă uitați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Luați medicamentul imediat ce vă amintiți, împreună cu alimente. Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Este posibil să apară următoarele reacții adverse:
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate determina o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 din 10000 persoane) dar foarte gravă, numită acidoză lactică (vezi pct. „Avertizări și precauții“). Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită și să vă adresați imediat unui medic sau la cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate duce la comă.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate determina rezultate anormale ale testelor pentru funcția hepatică și hepatită (inflamația ficatului), care poate duce la icter (poate afecta mai puțin de 1 din 10000 persoane). Dacă apare îngălbenirea ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Alte reacții adverse posibile sunt enumerate în funcție de frecvență, după cum urmează:
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
► Diaree, greață, vărsături, dureri de stomac sau pierderea poftei de mâncare. Dacă apar aceste reacții adverse, nu încetați să luați comprimatele, deoarece aceste simptome vor dispărea în mod normal în circa 2 săptămâni.
Vă este util dacă luați comprimatele împreună cu alimentele sau imediat după masă.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
► Modificarea gustului
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
► Valori scăzute ale vitaminei B12 în sânge
► Erupții trecătoare pe piele, cum sunt roşeaţă a pielii, mâncărimi și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe blister și cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită conține substanța activă clorhidrat de metformină și aparține unui grup de medicamente denumite biguanide, utilizate în tratamentul diabetului zaharat.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este utilizat în tratamentul diabetului zaharat tip 2 (noninsulinodependent), atunci când dieta si exerciţiile fizice nu au fost suficiente pentru a controla nivelul glucozei (zahărul) din sânge. Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să preia glucoza din sânge și să o folosească pentru energie sau pentru depozitare, în scopul utilizării ulterioare. Persoanele cu diabet zaharat tip 2 nu produc insulină suficientă la nivelul pancreasului sau organismul lor nu răspunde corect la insulina pe care o produce. Acest lucru determină acumularea de glucoză în sânge, care poate provoca o serie de probleme grave pe termen lung, astfel încât este important să continuați să vă luați medicamentul, chiar dacă este posibil să nu aveți simptome evidente. Siofor comprimate cu eliberare prelungită face ca organismul dumneavoastră să fie mai sensibil la insulină și ajută revenirea la modul normal în care organismul utilizează glucoza.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este asociat fie cu o stabilizare a greutăţii corporale, fie cu o scădere modestă în greutate.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită este realizat special pentru a elibera lent medicamentul în organismul dumneavoastră și, prin urmare, este diferit de multe alte formulări, cum sunt comprimatele filmate care conțin metformină.
2. Ce trebuie să știți înainte să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
NU utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
► dacă sunteți alergic la metformină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct. 6). Este posibil ca o reacție alergică să determine o erupție trecătoare pe piele, mâncărime sau dificultate în respirație.
► dacă aveți probleme cu ficatul
► dacă aveți funcția rinichilor sever redusă
► dacă aveți diabet zaharat necontrolat, de exemplu cu hiperglicemie severă (cantitate crescută de glucoză în sânge), greață, vărsături, diaree, scădere rapidă în greutate, acidoză lactică (vezi mai jos „Riscul de acidoză lactică“) sau cetoacidoză. Cetoacidoza este o afecțiune în care în sânge se acumulează substanțe numite „corpi cetonici” și care poate duce la precomă diabetică.
Simptomele includ dureri de stomac, respirație rapidă și profundă, somnolență sau respirație care capătă un miros neobișnuit, de fructe.
► dacă ați pierdut prea multă apă din organism (deshidratare). Deshidratarea poate duce la afecţiuni ale rinichilor, care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► dacă aveți o infecție severă, cum este o infecție care vă afectează plămânii, bronhiile sau rinichii. Infecțiile grave pot determina afecţiuni ale rinichilor, care pot fi risc de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► dacă ați fost tratat pentru afecţiuni cardiace acute sau ați avut de curând un infarct miocardic, dacă aveți probleme circulatorii grave sau dificultate în respirație. Acestea pot duce la o lipsă de oxigen în ţesuturi, care vă poate supune riscului de acidoză lactică (vezi „Atenționări și precauții“).
► în cazul în care consumaţi băuturi alcoolice în cantităţi mari.
► dacă aveți vârsta sub 18 ani.
Atenționări și precauții
Înainte să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită adresați-vă medicului dumneavoastră.
Risc de acidoză lactică
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate cauza o reacție adversă foarte rară, dar foarte gravă, numită acidoză lactică, mai ales dacă rinichii dumneavoastră nu funcționează corect. Riscul de apariţie a acidozei lactice este de asemenea crescut în cazul în care diabetul zaharat nu este controlat, infecții grave, repaus alimentar prelungit sau consum de alcool etilic, deshidratare (vezi informaţii suplimentare, mai jos), afecțiuni ale ficatului și oricare afecțiuni medicale în care o parte a corpului dumneavoastră beneficiază de un aport redus de oxigen, de exemplu afecţiuni cardiace acute grave).
Dacă vi se aplică oricare dintre cele de mai sus, adresați-vă medicului dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită pentru o perioadă scurtă de timp dacă aveți o afecțiune care poate fi asociată cu deshidratarea (pierdere semnificativă de lichide din organism) de exemplu vărsături severe, diaree, febră, expunere la căldură sau dacă beți mai puţine lichide decât în mod normal. Adresați-vă medicului dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită și adresați-vă imediat unui medic sau la cel mai apropiat spital dacă manifestați unele dintre simptomele de acidoză lactică, deoarece această afecțiune poate duce la comă.
Simptomele de acidoză lactică includ:
► vărsături
► dureri de stomac (dureri abdominale)
► crampe musculare
► o senzație generală de rău, însoțită de o stare de oboseală severă
► dificultate în respirație
► scădere a temperaturii corpului şi a frecvenţei bătăilor inimii.
Acidoza lactică reprezintă o urgență și trebuie tratată în spital.
Dacă trebuie să vi se efectueze o intervenție chirurgicală majoră, TREBUIE SĂ ÎNCETAȚI să luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită în timpul intervenției și o perioadă de timp după aceasta.
Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetați și când să reluați tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
În timpul tratamentului cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită, medicul dumneavoastră vă va verifica funcţionarea rinichilor cel puțin o dată pe an sau mai frecvent, dacă sunteți vârstnic și/sau dacă funcția rinichilor dumneavoastră se deteriorează.
Este posibil ca în scaun să apară resturi din comprimat. Nu vă îngrijorați – acest lucru este normal în cazul acestui tip de comprimate.
Trebuie să continuați să urmați instrucțiunile medicului dumneavoastră privind regimul alimentar și trebuie să vă asigurați un consum regulat de carbohidrați pe tot parcursul zilei.
Nu încetați să utilizaţi acest medicament fără să vă consultaţi cu medical dumneavoastră.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente
Dacă trebuie să vi se efectueze în sânge o injecție cu o substanță de contrast care conține iod, de exemplu pentru o radiografie sau o scanare, TREBUIE SĂ ÎNTRERUPEȚI tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită înainte sau la momentul injectării. Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să încetați și când să reluați tratamentul cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
Spuneți medicului dumneavoastră dacă utilizaţi, ați utilizat recent sau s-ar putea să utilizaţi orice alte medicamente.
Este posibil să aveți nevoie de analize mai frecvente ale glicemiei și ale funcției rinichilor sau poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să trebuiască să vă ajusteze doza de Siofor comprimate cu eliberare prelungită. Este important mai ales să menționați următoarele:
► Medicamente care cresc cantitatea de urină eliminată (diuretice - comprimate pentru eliminarea apei din organism, de exemplu furosemid)
► Medicamente utilizate în tratarea durerii și a inflamației (AINS și inhibitori COX-2, de
exemplu, ibuprofen și celecoxib)
► Anumite medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei și antagoniști ai receptorilor de angiotensină II)
► Corticosteroizi, de exemplu sunt prednisolon, mometazonă, beclometazonă
► Medicamente simpatomimetice, incluzând epinefrina și dopamina, utilizate în tratamentul infarctului de miocard și al tensiunii arteriale scăzute. Epinefrina este inclusă și în unele anestezice folosite în stomatologie
► Medicamente care pot să modifice cantitatea de Siofor comprimate cu eliberare prelungită din sângele dumneavoastră, mai ales dacă aveți o activitate scăzută a rinichilor (de exemplu verapamil, rifampicină, cimetidină, dolutegravir, ranolazină, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol, crizotinib, olaparib).
Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alcool
Evitați consumul excesiv de alcool etilic în timpul tratamentului cu Siofor comprimate cu eliberare prelungită deoarece acesta poate crește riscul de acidoză lactică (vezi pct. „Atenționări și precauții“).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Nu luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită dacă sunteți gravidă sau alăptați.
Adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Siofor comprimate cu eliberare prelungită singur nu determină hipoglicemie (simptome de glicemie scăzută sau hipoglicemie, cum sunt, confuzie și transpirație excesivă) și, de aceea, nu trebuie să influențeze capacitatea dumneavoastră de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Cu toate acestea, trebuie să știți că administrarea Siofor comprimate cu eliberare prelungită împreună cu alte medicamente antidiabetice poate determina hipoglicemie, așadar, în acest caz, trebuie să aveți o grijă deosebită atunci când conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită conține sodiu
Acest medicament conține sodiu mai puțin de 1 mmol (23 mg) pe comprimat, adică practic „nu conține sodiu”.
3. Cum să utilizați Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită singur sau împreună cu alte medicamente antidiabetice orale.
Utilizaţi întotdeauna Siofor comprimate cu eliberare prelungită exact aşa cum v-a spus medical dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Doza recomandată
De obicei, se începe tratamentul cu 500 miligrame Siofor comprimate cu eliberare prelungită administrat zilnic. După ce ați luat Siofor comprimate cu eliberare prelungită timp de circa 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și regla doza.
Doza zilnică maximă este 2000 miligrame Siofor comprimate cu eliberare prelungită.
Dacă aveți funcția rinichilor scăzută, medicul dumneavoastră vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, trebuie să luați comprimatele o dată pe zi, în timpul cinei.
În unele cazuri, medicul vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe zi. Luați întotdeauna comprimatele împreună cu alimente.
Înghițiți comprimatele întregi, cu un pahar cu apă, nu le mestecați.
Dacă utilizaţi mai mult Siofor comprimate cu eliberare prelungită decât trebuie
Dacă utilizaţi, din greșeală, mai multe comprimate decât trebuie, nu vă îngrijorați, însă dacă aveți simptome neobișnuite, adresați-vă medicului dumneavoastră. Dacă supradoza este mare, apariția acidozei lactice este mai probabilă. Simptomele de acidoză lactică sunt nespecifice, cum sunt vărsături, durere de stomac (dureri abdominale), însoțite de crampe musculare, o senzație generală de rău însoțită de oboseală severă și dificultate în respirație. Alte simptome sunt temperatură corporală scăzută și bătăi cardiace scăzute. Dacă aveți unele dintre aceste simptome, trebuie să încetați deîndată să luați Siofor comprimate cu eliberare prelungită și să vă adresați imediat unui medic sau direct celui mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate duce la comă.
Dacă uitați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Luați medicamentul imediat ce vă amintiți, împreună cu alimente. Nu luați o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Este posibil să apară următoarele reacții adverse:
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate determina o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 din 10000 persoane) dar foarte gravă, numită acidoză lactică (vezi pct. „Avertizări și precauții“). Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să încetați să utilizaţi Siofor comprimate cu eliberare prelungită și să vă adresați imediat unui medic sau la cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate duce la comă.
Siofor comprimate cu eliberare prelungită poate determina rezultate anormale ale testelor pentru funcția hepatică și hepatită (inflamația ficatului), care poate duce la icter (poate afecta mai puțin de 1 din 10000 persoane). Dacă apare îngălbenirea ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Alte reacții adverse posibile sunt enumerate în funcție de frecvență, după cum urmează:
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane):
► Diaree, greață, vărsături, dureri de stomac sau pierderea poftei de mâncare. Dacă apar aceste reacții adverse, nu încetați să luați comprimatele, deoarece aceste simptome vor dispărea în mod normal în circa 2 săptămâni.
Vă este util dacă luați comprimatele împreună cu alimentele sau imediat după masă.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
► Modificarea gustului
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane):
► Valori scăzute ale vitaminei B12 în sânge
► Erupții trecătoare pe piele, cum sunt roşeaţă a pielii, mâncărimi și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Siofor comprimate cu eliberare prelungită
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe blister și cutie după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
-3%
81.87 MDL
84.40 MDL
Rețetă medicală
GLUCOPHAGE XR 500 mg
comprimate cu eliberare prelungită Clorhidrat de metformină
1. Ce este Glucophage XR şi pentru ce se utilizează
Glucophage XR este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent) atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Glucophage XR
Nu utilizaţi Glucophage XR:
- dacă sunteţi alergic la metformină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la punctul 6). O reacție alergică poate cauza erupții cutanate tranzitorii, mâncărime sau scurtarea respirației.
- dacă aveți probleme cu ficatul
- dacă aveți funcția rinichilor redusă sever
- dacă aveți diabet zaharat necontrolat, de exemplu, cu hiperglicemie severă (glucoza crescută în sânge), greață, vărsături, diaree, scădere rapidă în greutate, acidoză lactică (vezi Riscul de acidoză lactică de mai jos) sau cetoacidoză. Cetoacidoza este o stare în care substanţe numite ”corpi cetonici” se acumulează în sânge și care poate conduce la pre-comă diabetică. Simptomele includ durere de stomac, respirație accelerată și profundă, somnolență sau puteți observa un miros neobişnuit de fructe al respiraţiei;
- dacă ați pierdut prea mult lichid din organism (deshidratare). Deshidratarea poate conduce la tulburări renale, care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi punctul ”Atenționări și precauții”);
- dacă aveţi o infecţie severă, cum este o infecţie care vă afectează plămânii, bronhiile sau rinichii. Infecţiile severe pot determina afecţiuni renale care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi pct. ”Atenţionări şi precauţii”);
- dacă aţi fost tratat de insuficienţă cardiacă acută, aţi suferit recent un infarct miocardic, aveţi probleme circulatorii severe sau dificultăţi de respiraţie. Acestea pot duce la o lipsă de oxigen în ţesuturi, care poate creşte riscul de acidoză lactică (vezi pct. ”Atenționări și precauții”);
- dacă obişnuiţi să consumaţi cantităţi însemnate de alcool; - dacă aveți mai puțin de 18 ani.
Atenționări și precauții
Riscul de acidoză lactică
Glucophage XR poate determina o reacție adversă foarte rară, dar foarte gravă, numită acidoză lactică, în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Riscul de a dezvolta acidoză lactică este crescut, de asemenea, de diabetul necontrolat, infecțiile severe, dietă restrictivă prelungită sau consumul de alcool, deshidratare (vezi informațiile suplimentare de mai jos), probleme ale ficatului sau orice condiție medicală în care o parte a organismului are un aport redus de oxigen (cum ar fi afecțiunile cardiace severe acute).
Dacă oricare din cele expuse se aplică în cazul dumneavoastră, vă rugăm să consultați medicul pentru instrucțiuni suplimentare.
Opriți utilizarea Glucophage SR pentru o elasticitate scurtă de timp dacă aveți o afecțiune care poate fi asociată cu deshidratare (pierderi semnificative de fluide ale organismului), cum ar fi vărsături severe, diaree, febră, expunere la căldură sau dacă consumați mai puțin lichid decât în mod obișnuit. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Opriți administrarea Glucophage SR și contactați imediat un medic sau cel mai apropiat spital, dacă prezentați unele dintre simptomele acidozei lactice, deoarece această stare poate duce la comă.
Simptomele acidozei lactice includ:
- vărsături
- dureri de stomac (dureri abdominale)
- crampe musculare
- stare generală de rău cu oboseală severă
- dificultăți de respirație
- temperatură corporală redusă și palpitații.
Acidoza lactică este o urgență medicală și trebuie tratată în spital.
Dacă sunteți programat pentru o intervenție chirurgicală majoră, trebuie să întrerupeți administrarea Glucophage SR în timpul și pentru o elasticitate de timp după intervenție
Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să opriți și când să vă reîncepeți tratamentul cu Glucophage SR.
În timpul tratamentului cu Glucophage SR, medicul dumneavoastră vă va verifica funcția renală cel puțin o dată pe an sau mai frecvent dacă sunteți în vârstă și/sau dacă prezentați o înrăutățire a funcției renale.
Puteți observa unele rămășițe ale comprimatelor în masele fecale. Nu trebuie să vă îngrijorați-acesta este un lucru normal pentru comprimatele de acest tip.
Trebuie să continuați să urmați regimul alimentar recomandat de către medicul dumneavoastră și trebuie să vă asigurați că consumați carbohidrați regulat pe parcursul zilei.
Nu opriți utilizarea acestui medicament, decât dacă medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru.
Glucophage XR împreună cu alte medicamente
Dacă este nevoie de o injectare în circuitul sanguin de substanţe de contrast care conțin iod, de exemplu pentru examinare cu raze X sau scanări, trebuie să întrerupeţi administrarea Glucophage XR înainte şi în timpul injecției. Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să opriți și când să reluați tratamentul cu Glucophage SR.
Comunicați medicului dumneavoastră dacă luați, ați luat recent sau ați putea lua orice alte medicamente. Ați putea avea nevoie de teste de glucoză și ale funcției rinichilor mai frecvente sau este posibil ca medicul dumneavoastră să fie nevoit să ajusteze doza de Glucophage SR. Este deosebit de important să menționați următoarele:
- Medicamente care cresc eliminarea de urină (diuretice, cum este furosemidul)
- Medicamente utilizate pentru tratamentul durerii și inflamației (AINS și inhibitori ai COX-2, cum ar fi ibuprofen și celecoxib)
- Unele medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (inhibitorii ECA și antagoniști ai receptorilor angiotensinei II)
- Corticosteroizi, cum este prednizolonul, mometazona, beclometazona
- Medicamente simpatomimetice, inclusiv epinefrina si dopamina, utilizate pentru tratarea atacurilor de cord și a tensiunii arteriale scăzute. Epinefrina este inclusă și în unele anestezice dentare.
- Medicamente care pot modifica cantitatea de Glucophage SR în sânge, mai ales dacă aveți funcția renală redusă (cum ar fi verapamil, rifampicină, cimetidină, dolutegravir, ranolazină, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol, crizotinib, olaparib).
Glucophage XR împreună cu alcool
Trebui să evitați consumul de alcool în timpul tratamentului cu Glucophage SR, deoarece crește riscul de acidoză lactică.
Sarcina şi alăptarea
Nu luați Glucophage XR dacă sunteți gravidă sau alăptați. Solicitați sfatul medicului sau farmacistului înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Glucophage XR administrat singur nu cauzează simptome de hipoglicemie (simptome ale valorii scăzute a glucozei din sânge, cum ar fi slăbiciune, confuzie sau transpirație excesivă), astfel încât nu va afecta capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje.
3. Cum să utilizaţi Glucophage XR
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte medicamente antidiabetice orale sau insulină. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage XR 500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage XR timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage XR. Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică. În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară. În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage XR decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor cardiace. Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage XR și contactaţi medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage XR
Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage XR poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse: Glucophage SR poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage SR și să contactați imediat medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă. Glucophage SR poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000). Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii , adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
-diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
• tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
• scăderea nivelului vitaminei B12
• erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Glucophage XR
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum săaruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
comprimate cu eliberare prelungită Clorhidrat de metformină
1. Ce este Glucophage XR şi pentru ce se utilizează
Glucophage XR este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent) atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Glucophage XR
Nu utilizaţi Glucophage XR:
- dacă sunteţi alergic la metformină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la punctul 6). O reacție alergică poate cauza erupții cutanate tranzitorii, mâncărime sau scurtarea respirației.
- dacă aveți probleme cu ficatul
- dacă aveți funcția rinichilor redusă sever
- dacă aveți diabet zaharat necontrolat, de exemplu, cu hiperglicemie severă (glucoza crescută în sânge), greață, vărsături, diaree, scădere rapidă în greutate, acidoză lactică (vezi Riscul de acidoză lactică de mai jos) sau cetoacidoză. Cetoacidoza este o stare în care substanţe numite ”corpi cetonici” se acumulează în sânge și care poate conduce la pre-comă diabetică. Simptomele includ durere de stomac, respirație accelerată și profundă, somnolență sau puteți observa un miros neobişnuit de fructe al respiraţiei;
- dacă ați pierdut prea mult lichid din organism (deshidratare). Deshidratarea poate conduce la tulburări renale, care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi punctul ”Atenționări și precauții”);
- dacă aveţi o infecţie severă, cum este o infecţie care vă afectează plămânii, bronhiile sau rinichii. Infecţiile severe pot determina afecţiuni renale care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi pct. ”Atenţionări şi precauţii”);
- dacă aţi fost tratat de insuficienţă cardiacă acută, aţi suferit recent un infarct miocardic, aveţi probleme circulatorii severe sau dificultăţi de respiraţie. Acestea pot duce la o lipsă de oxigen în ţesuturi, care poate creşte riscul de acidoză lactică (vezi pct. ”Atenționări și precauții”);
- dacă obişnuiţi să consumaţi cantităţi însemnate de alcool; - dacă aveți mai puțin de 18 ani.
Atenționări și precauții
Riscul de acidoză lactică
Glucophage XR poate determina o reacție adversă foarte rară, dar foarte gravă, numită acidoză lactică, în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Riscul de a dezvolta acidoză lactică este crescut, de asemenea, de diabetul necontrolat, infecțiile severe, dietă restrictivă prelungită sau consumul de alcool, deshidratare (vezi informațiile suplimentare de mai jos), probleme ale ficatului sau orice condiție medicală în care o parte a organismului are un aport redus de oxigen (cum ar fi afecțiunile cardiace severe acute).
Dacă oricare din cele expuse se aplică în cazul dumneavoastră, vă rugăm să consultați medicul pentru instrucțiuni suplimentare.
Opriți utilizarea Glucophage SR pentru o elasticitate scurtă de timp dacă aveți o afecțiune care poate fi asociată cu deshidratare (pierderi semnificative de fluide ale organismului), cum ar fi vărsături severe, diaree, febră, expunere la căldură sau dacă consumați mai puțin lichid decât în mod obișnuit. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Opriți administrarea Glucophage SR și contactați imediat un medic sau cel mai apropiat spital, dacă prezentați unele dintre simptomele acidozei lactice, deoarece această stare poate duce la comă.
Simptomele acidozei lactice includ:
- vărsături
- dureri de stomac (dureri abdominale)
- crampe musculare
- stare generală de rău cu oboseală severă
- dificultăți de respirație
- temperatură corporală redusă și palpitații.
Acidoza lactică este o urgență medicală și trebuie tratată în spital.
Dacă sunteți programat pentru o intervenție chirurgicală majoră, trebuie să întrerupeți administrarea Glucophage SR în timpul și pentru o elasticitate de timp după intervenție
Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să opriți și când să vă reîncepeți tratamentul cu Glucophage SR.
În timpul tratamentului cu Glucophage SR, medicul dumneavoastră vă va verifica funcția renală cel puțin o dată pe an sau mai frecvent dacă sunteți în vârstă și/sau dacă prezentați o înrăutățire a funcției renale.
Puteți observa unele rămășițe ale comprimatelor în masele fecale. Nu trebuie să vă îngrijorați-acesta este un lucru normal pentru comprimatele de acest tip.
Trebuie să continuați să urmați regimul alimentar recomandat de către medicul dumneavoastră și trebuie să vă asigurați că consumați carbohidrați regulat pe parcursul zilei.
Nu opriți utilizarea acestui medicament, decât dacă medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru.
Glucophage XR împreună cu alte medicamente
Dacă este nevoie de o injectare în circuitul sanguin de substanţe de contrast care conțin iod, de exemplu pentru examinare cu raze X sau scanări, trebuie să întrerupeţi administrarea Glucophage XR înainte şi în timpul injecției. Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să opriți și când să reluați tratamentul cu Glucophage SR.
Comunicați medicului dumneavoastră dacă luați, ați luat recent sau ați putea lua orice alte medicamente. Ați putea avea nevoie de teste de glucoză și ale funcției rinichilor mai frecvente sau este posibil ca medicul dumneavoastră să fie nevoit să ajusteze doza de Glucophage SR. Este deosebit de important să menționați următoarele:
- Medicamente care cresc eliminarea de urină (diuretice, cum este furosemidul)
- Medicamente utilizate pentru tratamentul durerii și inflamației (AINS și inhibitori ai COX-2, cum ar fi ibuprofen și celecoxib)
- Unele medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (inhibitorii ECA și antagoniști ai receptorilor angiotensinei II)
- Corticosteroizi, cum este prednizolonul, mometazona, beclometazona
- Medicamente simpatomimetice, inclusiv epinefrina si dopamina, utilizate pentru tratarea atacurilor de cord și a tensiunii arteriale scăzute. Epinefrina este inclusă și în unele anestezice dentare.
- Medicamente care pot modifica cantitatea de Glucophage SR în sânge, mai ales dacă aveți funcția renală redusă (cum ar fi verapamil, rifampicină, cimetidină, dolutegravir, ranolazină, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol, crizotinib, olaparib).
Glucophage XR împreună cu alcool
Trebui să evitați consumul de alcool în timpul tratamentului cu Glucophage SR, deoarece crește riscul de acidoză lactică.
Sarcina şi alăptarea
Nu luați Glucophage XR dacă sunteți gravidă sau alăptați. Solicitați sfatul medicului sau farmacistului înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Glucophage XR administrat singur nu cauzează simptome de hipoglicemie (simptome ale valorii scăzute a glucozei din sânge, cum ar fi slăbiciune, confuzie sau transpirație excesivă), astfel încât nu va afecta capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje.
3. Cum să utilizaţi Glucophage XR
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte medicamente antidiabetice orale sau insulină. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage XR 500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage XR timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage XR. Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică. În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară. În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage XR decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor cardiace. Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage XR și contactaţi medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage XR
Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage XR poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse: Glucophage SR poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage SR și să contactați imediat medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă. Glucophage SR poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000). Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii , adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
-diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
• tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
• scăderea nivelului vitaminei B12
• erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Glucophage XR
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum săaruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
-3%
121.49 MDL
125.25 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
-3%
107.62 MDL
110.95 MDL
Rețetă medicală
CE ESTE INSULIPON Şl PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Acidul tioctic, substanţa activă din Insulipon, este o substanţă produsă în organism şi are un efect asupra anumitor funcţii metabolice
ale organismului. Mai mult, acidul tioctic are proprietăţi antioxidante, care protejează celula nervoasă împotriva produşilor de degradare
reactivi.
Insulipon este utilizat pentru tratamentul simptomatic al polineuropatiei periferice diabetice„(senzitivo-motorii) la adulţi. Mod de administrare
Insulipon soluţie injectabilă, se perfuzează lent intravenos (viteza de administrare a acidului tioctic nu trebuie să fie mai mare de 50 mg pe minut sau 4,2 ml soluţie/minut). Administrarea de Insulipon soluţie injectabilă, se poate face cu infuzomat, cu condiţia ca timpul de injectare să fie de minim 12 minute.
Insulipon soluţie injectabilă, poate fi administrat nediluat sau diluat exclusiv cu ser fiziologic (diluat la 100-250 ml).
Din cauza sensibilităţii la lumină a substanţei active, soluţia pentru perfuzie trebuie pregătită imediat înainte de începerea administrării, iar flaconul trebuie protejat de lumină cu ajutorul unui ambalaj din polietilenă neagră.
Perfuzia se aplică utilizând orice set de perfuzie standard. Timpul de perfuzare se monitorizează strict pentru a nu fi mai mic de 12 minute. Durata tratamentului:
în timpul fazei iniţiale de tratament, soluţia injectabilă va fi folosită pentru o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Este recomandat să se continue tratamentul prin administrarea dozelor zilnice de 300-600 mg de acid alfa-lipoic sub formă de comprimate pentru uz oral.
Dacă aveţi impresia că efectul Insulipon este fie prea puternic fie prea slab, discutaţi acest lucru cu medicul dumneavostră sau farmacistul. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse posibile includ:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
După injecţia intravenoasă rapidă, deseori pot să apară creşterea presiunii la nivelul capului (hipertensiune intracraniană, durere de cap)
şi dificultăţi la respiraţie (dispnee), dar acestea vor înceta spontan.
Rare (pot afecta până l a i din 1000 de persoane)
Perturbări ale senzaţiei de gust, greaţă, vărsături.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 de persoane)
Tulburări ale plachetelor sanguine (trombopatie), hipoglicemie (concentraţie scăzută a zahărului în sânge), tulburări de vedere, vedere
dublă (diplopie), convulsii, vânătăi (purpură), reacţii la locul de administrare:
Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Reacţii alergice: erupţii cutanate, urticarie, eczemă, prurit, şoc anafilactic, tulburări ale hormonilor care reglează concentraţia de glucoză
din sânge, cu scăderea pronunţată a concentraţiei de zahăr în sânge (sindrom insulinic autoimun).
Au fost raportate simptome precum ameţeli, transpiraţii, cefalee şi tulburări de vedere, cauzate de hipoglicemie datorită creşterii utilizării
glucozei.
Acidul tioctic, substanţa activă din Insulipon, este o substanţă produsă în organism şi are un efect asupra anumitor funcţii metabolice
ale organismului. Mai mult, acidul tioctic are proprietăţi antioxidante, care protejează celula nervoasă împotriva produşilor de degradare
reactivi.
Insulipon este utilizat pentru tratamentul simptomatic al polineuropatiei periferice diabetice„(senzitivo-motorii) la adulţi. Mod de administrare
Insulipon soluţie injectabilă, se perfuzează lent intravenos (viteza de administrare a acidului tioctic nu trebuie să fie mai mare de 50 mg pe minut sau 4,2 ml soluţie/minut). Administrarea de Insulipon soluţie injectabilă, se poate face cu infuzomat, cu condiţia ca timpul de injectare să fie de minim 12 minute.
Insulipon soluţie injectabilă, poate fi administrat nediluat sau diluat exclusiv cu ser fiziologic (diluat la 100-250 ml).
Din cauza sensibilităţii la lumină a substanţei active, soluţia pentru perfuzie trebuie pregătită imediat înainte de începerea administrării, iar flaconul trebuie protejat de lumină cu ajutorul unui ambalaj din polietilenă neagră.
Perfuzia se aplică utilizând orice set de perfuzie standard. Timpul de perfuzare se monitorizează strict pentru a nu fi mai mic de 12 minute. Durata tratamentului:
în timpul fazei iniţiale de tratament, soluţia injectabilă va fi folosită pentru o perioadă de 2 până la 4 săptămâni. Este recomandat să se continue tratamentul prin administrarea dozelor zilnice de 300-600 mg de acid alfa-lipoic sub formă de comprimate pentru uz oral.
Dacă aveţi impresia că efectul Insulipon este fie prea puternic fie prea slab, discutaţi acest lucru cu medicul dumneavostră sau farmacistul. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse posibile includ:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
După injecţia intravenoasă rapidă, deseori pot să apară creşterea presiunii la nivelul capului (hipertensiune intracraniană, durere de cap)
şi dificultăţi la respiraţie (dispnee), dar acestea vor înceta spontan.
Rare (pot afecta până l a i din 1000 de persoane)
Perturbări ale senzaţiei de gust, greaţă, vărsături.
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10 000 de persoane)
Tulburări ale plachetelor sanguine (trombopatie), hipoglicemie (concentraţie scăzută a zahărului în sânge), tulburări de vedere, vedere
dublă (diplopie), convulsii, vânătăi (purpură), reacţii la locul de administrare:
Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile)
Reacţii alergice: erupţii cutanate, urticarie, eczemă, prurit, şoc anafilactic, tulburări ale hormonilor care reglează concentraţia de glucoză
din sânge, cu scăderea pronunţată a concentraţiei de zahăr în sânge (sindrom insulinic autoimun).
Au fost raportate simptome precum ameţeli, transpiraţii, cefalee şi tulburări de vedere, cauzate de hipoglicemie datorită creşterii utilizării
glucozei.
-3%
91.76 MDL
94.60 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
-3%
56.21 MDL
57.95 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Repaglinida este indicată la adulţi cu diabet zaharat de tip 2 a căror hiperglicemie nu mai poate fi
controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este
indicată în asociere cu metformina la adulţi cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în
monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.
Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială. Doze şi mod de administrare
Doze
Repaglinida se administrează preprandial şi doza este stabilită individual pentru a optimiza controlul
glicemic. Pe lângă automonitorizarea de către pacient a glucozei din sânge şi/sau urină,
monitorizarea glicemiei trebuie efectuată periodic şi de către medic, pentru a stabili doza minimă
eficace. De asemenea, valorile de hemoglobină glicozilată sunt importante în monitorizarea
răspunsului pacientului la terapie. Monitorizarea periodică este necesară pentru a determina scăderile
inadecvate ale glicemiei la doza maximă recomandată (eşecul primar) şi pentru a determina lipsa
scăderii corespunzătoare a glicemiei după o perioada iniţială de eficacitate a tratamentului (eşecul
secundar).
Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în perioadele de pierdere temporară a
controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, la care controlul glicemic este realizat de
obicei prin dietă.
Doza iniţială
Dozajul trebuie stabilit de către medic în funcţie de necesarul pacientului.
Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg. Între ajustările dozei (determinate prin răspunsul
glicemiei) sunt necesare intervale de una până la două săptămâni.
2
Dacă pacienţii sunt transferaţi de pe un alt medicament antidiabetic oral, doza iniţială recomandată
este de 1 mg.
Doza de întreţinere
Doza maximă recomandată pe priză este de 4 mg, administrată la mesele principale.
Doza totală maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg repaglinidă.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani.
Insuficienţă renală
Repaglinida nu este influenţată de tulburǎrile renale (vezi pct. 5.2).
Opt procente dintr-o singură doză de repaglinidă este eliminată prin rinichi şi clearance-ul total
plasmatic al medicamentului este scăzut la pacienţii cu insuficienţǎ renală. Se recomandă prudenţă în
stabilirea dozei la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţǎ renalǎ, deoarece sensibilitatea lor la
insulină este crescută.
Insuficienţă hepatică
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pacienţii malnutriţi sau cu dezabilităţi
La pacienţii malnutriţi sau cu dezabilităţi, dozele iniţială şi de întreţinere trebuie să fie minimale şi
este necesarǎ stabilirea cu prudenţă a dozelor pentru a evita reacţiile hipoglicemice.
Pacienţi care utilizează alte medicamente antidiabetice orale
Pacienţii pot fi transferaţi direct de pe alte medicamente antidiabetice orale pe repaglinidă. Totuşi, nu
există o corelaţie exactǎ între dozajul cu repaglinidă şi alte medicamente antidiabetice orale. Doza
iniţială maximă recomandată pentru pacienţii transferaţi pe repaglinidă este de 1 mg, administrată
înainte de mesele principale.
Repaglinida poate fi administrată în asociere cu metformina în cazul în care glicemia nu mai poate fi
controlată doar prin tratament cu metformină. În acest caz, se continuă administrarea dozelor de
metformină şi se administrează concomitent repaglinidă. Doza iniţială de repaglinidă este de 0,5 mg,
administrată înainte de mesele principale; stabilirea dozei este corelată cu răspunsul glicemic la fel ca
în cazul monoterapiei.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea repaglinidei la copiii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt
disponibile date.
Mod de administrare
Repaglinida trebuie administrată înainte de mesele principale (preprandial).
De obicei, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar momentul administrării poate
varia de la imediat înainte de masă până la 30 de minute înainte de masă (preprandial, înaintea celor
2, 3 sau 4 mese din zi). Pacienţii care omit o masă (sau care servesc o masă în plus) trebuie instruiţi
să renunţe la (sau să îşi adauge) o doză, în funcţie de masa respectivă.
În cazul administrării concomitente şi a altor substanţe active, a se vedea pct. 4.4 şi 4.5 pentru
3
stabilirea dozelor. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Diabet zaharat de tip 1, peptid C-negativ.
• Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă.
• Tulburare funcţionalǎ hepaticǎ gravǎ.
• Utilizare concomitentă cu gemfibrozil (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/2UYtzbq
Repaglinida este indicată la adulţi cu diabet zaharat de tip 2 a căror hiperglicemie nu mai poate fi
controlată satisfăcător prin dietă, scădere în greutate şi exerciţii fizice. De asemenea, repaglinida este
indicată în asociere cu metformina la adulţi cu diabet zaharat de tip 2, în cazul în care metformina în
monoterapie nu realizează un control glicemic satisfăcător.
Tratamentul trebuie iniţiat complementar dietei şi exerciţiului fizic pentru a reduce glicemia postprandială. Doze şi mod de administrare
Doze
Repaglinida se administrează preprandial şi doza este stabilită individual pentru a optimiza controlul
glicemic. Pe lângă automonitorizarea de către pacient a glucozei din sânge şi/sau urină,
monitorizarea glicemiei trebuie efectuată periodic şi de către medic, pentru a stabili doza minimă
eficace. De asemenea, valorile de hemoglobină glicozilată sunt importante în monitorizarea
răspunsului pacientului la terapie. Monitorizarea periodică este necesară pentru a determina scăderile
inadecvate ale glicemiei la doza maximă recomandată (eşecul primar) şi pentru a determina lipsa
scăderii corespunzătoare a glicemiei după o perioada iniţială de eficacitate a tratamentului (eşecul
secundar).
Administrarea pe termen scurt a repaglinidei poate fi suficientă în perioadele de pierdere temporară a
controlului glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2, la care controlul glicemic este realizat de
obicei prin dietă.
Doza iniţială
Dozajul trebuie stabilit de către medic în funcţie de necesarul pacientului.
Doza iniţială recomandată este de 0,5 mg. Între ajustările dozei (determinate prin răspunsul
glicemiei) sunt necesare intervale de una până la două săptămâni.
2
Dacă pacienţii sunt transferaţi de pe un alt medicament antidiabetic oral, doza iniţială recomandată
este de 1 mg.
Doza de întreţinere
Doza maximă recomandată pe priză este de 4 mg, administrată la mesele principale.
Doza totală maximă zilnică nu trebuie să depăşească 16 mg repaglinidă.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu vârsta peste 75 ani.
Insuficienţă renală
Repaglinida nu este influenţată de tulburǎrile renale (vezi pct. 5.2).
Opt procente dintr-o singură doză de repaglinidă este eliminată prin rinichi şi clearance-ul total
plasmatic al medicamentului este scăzut la pacienţii cu insuficienţǎ renală. Se recomandă prudenţă în
stabilirea dozei la pacienţii cu diabet zaharat şi insuficienţǎ renalǎ, deoarece sensibilitatea lor la
insulină este crescută.
Insuficienţă hepatică
Nu au fost efectuate studii clinice la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Pacienţii malnutriţi sau cu dezabilităţi
La pacienţii malnutriţi sau cu dezabilităţi, dozele iniţială şi de întreţinere trebuie să fie minimale şi
este necesarǎ stabilirea cu prudenţă a dozelor pentru a evita reacţiile hipoglicemice.
Pacienţi care utilizează alte medicamente antidiabetice orale
Pacienţii pot fi transferaţi direct de pe alte medicamente antidiabetice orale pe repaglinidă. Totuşi, nu
există o corelaţie exactǎ între dozajul cu repaglinidă şi alte medicamente antidiabetice orale. Doza
iniţială maximă recomandată pentru pacienţii transferaţi pe repaglinidă este de 1 mg, administrată
înainte de mesele principale.
Repaglinida poate fi administrată în asociere cu metformina în cazul în care glicemia nu mai poate fi
controlată doar prin tratament cu metformină. În acest caz, se continuă administrarea dozelor de
metformină şi se administrează concomitent repaglinidă. Doza iniţială de repaglinidă este de 0,5 mg,
administrată înainte de mesele principale; stabilirea dozei este corelată cu răspunsul glicemic la fel ca
în cazul monoterapiei.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea repaglinidei la copiii cu vârsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt
disponibile date.
Mod de administrare
Repaglinida trebuie administrată înainte de mesele principale (preprandial).
De obicei, dozele se administrează cu 15 minute înainte de masă, dar momentul administrării poate
varia de la imediat înainte de masă până la 30 de minute înainte de masă (preprandial, înaintea celor
2, 3 sau 4 mese din zi). Pacienţii care omit o masă (sau care servesc o masă în plus) trebuie instruiţi
să renunţe la (sau să îşi adauge) o doză, în funcţie de masa respectivă.
În cazul administrării concomitente şi a altor substanţe active, a se vedea pct. 4.4 şi 4.5 pentru
3
stabilirea dozelor. Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la repaglinidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
• Diabet zaharat de tip 1, peptid C-negativ.
• Cetoacidoză diabetică, cu sau fără comă.
• Tulburare funcţionalǎ hepaticǎ gravǎ.
• Utilizare concomitentă cu gemfibrozil (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/2UYtzbq
-3%
267.53 MDL
275.80 MDL
Rețetă medicală
Ce este GLIFOR şi pentru ce se utilizează
Glifor conţine metformină, un medicament pentru tratamentul diabetului zaharat. Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.
Insulina este un hormon produs de pancreas care face ca organismul dumneavoastră să utilizeze glucoza (zahărul) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte glucoza pentru a produce energie sau o depozitează pentru a fi utilizată ulterior.
Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau organismul dumneavoastră nu poate utiliza în mod corespunzător insulina produsă. Acestea determină valori crescute ale glucozei în sângele dumneavoastră. Glifor ajută la scăderea glucozei din sânge până la valori normale.
Dacă sunteţi un adult supraponderal, administrarea de Glifor o elasticitate lungă de timp ajută la scăderea riscului de apariţie a complicaţiilor diabetului zaharat. Administrarea de Glifor poate fi asociată fie cu o stabilizare a greutăţii, fie cu o scădere modestă în greutate.
Glifor este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (numit de asemenea, şi diabet non- insulinodependent) atunci când doar dieta şi exerciţiile fizice nu sunt suficiente pentru controlul valorilor glucozei din sângele dumneavoastră. Este utilizat în special la adulţii supraponderali.
La adulţi, poate fi prescris singur sau în asociere cu un alt medicament antidiabetic (medicamente administrate oral sau insulină). La copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi, Glifor poate fi prescris singur sau împreună cu insulina. Cum să luaţi GLIFOR
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.
Glifor nu poate înlocui beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Se impune continuarea regimului alimentar pe care vi l-a indicat medicul dumneavoastră şi efectuarea periodică de exerciţii fizice.
Doza recomanda
La copii cu vârsta de 10 ani sau mai mari şi adolescenţi, se începe de obicei cu 500 mg sau 850 mg Glifor o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 2000mg fracţionat în 2 sau 3 prize. Tratamentul la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani este recomandat numai cu avizul special al medicului dumneavoastră, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.
Pentru adulţi, doza iniţială este, de obicei , de 500 mg sau 850 mg Glifor de 2 sau 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă este de 3000 mg fracţionată în 3 prize. La pacienţii cu insuficienţă renală având RFG cuprinsă între 45 și 60 ml/min, doza inițială este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină, o dată pe zi. Doza maximă zilnică este de 1000 mg, fracționată în 2 doze. Funcția rinichilor trebuie atent monitorizată (la fiecare 3-6 luni).
Dacă luaţi şi insulină, medicul dumneavoastră vă va explica cum să începeţi tratamentul cu Glifor.
Monitorizare
• Medicul dumneavoastră vă va monitoriza periodic valoarea glicemiei şi vă va ajusta doza de Glifor în funcţie de valoarea glucozei din sânge. Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest fapt este deosebit de important pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.
• Medicul dumneavoastră va verifica, de asemenea, cel puţin o dată pe an, cât de bine funcţionează rinichii dumneavoastră. Puteţi avea nevoie de controale mai frecvente dacă sunte ţi o persoană în vârstă sau dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal.
Cum să utilizaţi Glifor
Luaţi Glifor în timpul sau după mese. În acest fel evitaţi apariţia reacţiilor adverse la nivel digestiv. Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar cu apă.
• Dacă luaţi o singură doză pe zi, administrarea se face dimineaţa (mic dejun).
• Dacă luaţi două doze divizate pe zi, una se va lua dimineaţa (la micul dejun), iar a doua seara (la cină).
• Dacă luaţi trei doze divizate pe zi, se vor lua dimineaţa (la micul dejun), la prânz şi seara (la cină).
Dacă, după un timp, credeţi că efectul Glifor este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
• tulburări digestive cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri de burtă (durere abdominală) şi pierderea poftei de mâncare. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent în special la începutul tratamentului cu Glifor. Va fi utilă administrarea dozelor în mai multe prize de-a lungul zilei şi administrarea în timpul sau imediat după mese.
Dacă simptomele persistă, opriţi administrarea Glifor şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
• modificări ale gustului.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• acidoză lactică. Aceasta este o complicaţie foarte rară, dar gravă, care apare în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere de burtă (durere abdominală) asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu oboseală marcată şi dificultate în respiraţie. Simptomele ulterioare sunt scăderea temperaturii corporale și a bătăilor cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriţi imediat administrarea de Glifor şi contactaţi imediat un medic sau cel mai apropiat spital.
• valori anormale ale testelor funcţiei ficatului sau hepatită (inflamaţia ficatului; aceasta poate produce oboseală, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, însoţite sau nu de îngălbenirea pielii şi albului ochilor). Dacă aceasta vi se întâmplă dumneavoastră, opriţi administrarea de Glifor şi luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.
• reacţii cutanate cum sunt roşeaţă a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie pe piele asociată cu mâncărimi (urticarie).
• concentraţie redusă de vitamină B12 în sânge.
Copii şi adolescenţi
• Date limitate la copii şi adolescenţi au arătat că evenimentele adverse au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Glifor conţine metformină, un medicament pentru tratamentul diabetului zaharat. Acesta face parte din clasa de medicamente numite biguanide.
Insulina este un hormon produs de pancreas care face ca organismul dumneavoastră să utilizeze glucoza (zahărul) din sânge. Organismul dumneavoastră foloseşte glucoza pentru a produce energie sau o depozitează pentru a fi utilizată ulterior.
Dacă aveţi diabet zaharat, pancreasul dumneavoastră nu produce suficientă insulină sau organismul dumneavoastră nu poate utiliza în mod corespunzător insulina produsă. Acestea determină valori crescute ale glucozei în sângele dumneavoastră. Glifor ajută la scăderea glucozei din sânge până la valori normale.
Dacă sunteţi un adult supraponderal, administrarea de Glifor o elasticitate lungă de timp ajută la scăderea riscului de apariţie a complicaţiilor diabetului zaharat. Administrarea de Glifor poate fi asociată fie cu o stabilizare a greutăţii, fie cu o scădere modestă în greutate.
Glifor este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (numit de asemenea, şi diabet non- insulinodependent) atunci când doar dieta şi exerciţiile fizice nu sunt suficiente pentru controlul valorilor glucozei din sângele dumneavoastră. Este utilizat în special la adulţii supraponderali.
La adulţi, poate fi prescris singur sau în asociere cu un alt medicament antidiabetic (medicamente administrate oral sau insulină). La copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi, Glifor poate fi prescris singur sau împreună cu insulina. Cum să luaţi GLIFOR
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.
Glifor nu poate înlocui beneficiile unui stil de viaţă sănătos. Se impune continuarea regimului alimentar pe care vi l-a indicat medicul dumneavoastră şi efectuarea periodică de exerciţii fizice.
Doza recomanda
La copii cu vârsta de 10 ani sau mai mari şi adolescenţi, se începe de obicei cu 500 mg sau 850 mg Glifor o dată pe zi. Doza zilnică maximă este de 2000mg fracţionat în 2 sau 3 prize. Tratamentul la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani este recomandat numai cu avizul special al medicului dumneavoastră, deoarece experienţa la acest grup de vârstă este limitată.
Pentru adulţi, doza iniţială este, de obicei , de 500 mg sau 850 mg Glifor de 2 sau 3 ori pe zi. Doza zilnică maximă este de 3000 mg fracţionată în 3 prize. La pacienţii cu insuficienţă renală având RFG cuprinsă între 45 și 60 ml/min, doza inițială este de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină, o dată pe zi. Doza maximă zilnică este de 1000 mg, fracționată în 2 doze. Funcția rinichilor trebuie atent monitorizată (la fiecare 3-6 luni).
Dacă luaţi şi insulină, medicul dumneavoastră vă va explica cum să începeţi tratamentul cu Glifor.
Monitorizare
• Medicul dumneavoastră vă va monitoriza periodic valoarea glicemiei şi vă va ajusta doza de Glifor în funcţie de valoarea glucozei din sânge. Asiguraţi-vă că vorbiţi periodic cu medicul. Acest fapt este deosebit de important pentru copii şi adolescenţi sau dacă sunteţi o persoană în vârstă.
• Medicul dumneavoastră va verifica, de asemenea, cel puţin o dată pe an, cât de bine funcţionează rinichii dumneavoastră. Puteţi avea nevoie de controale mai frecvente dacă sunte ţi o persoană în vârstă sau dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează normal.
Cum să utilizaţi Glifor
Luaţi Glifor în timpul sau după mese. În acest fel evitaţi apariţia reacţiilor adverse la nivel digestiv. Nu zdrobiţi sau mestecaţi comprimatele. Înghiţiţi fiecare comprimat cu un pahar cu apă.
• Dacă luaţi o singură doză pe zi, administrarea se face dimineaţa (mic dejun).
• Dacă luaţi două doze divizate pe zi, una se va lua dimineaţa (la micul dejun), iar a doua seara (la cină).
• Dacă luaţi trei doze divizate pe zi, se vor lua dimineaţa (la micul dejun), la prânz şi seara (la cină).
Dacă, după un timp, credeţi că efectul Glifor este prea puternic sau prea slab, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţii adverse foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane)
• tulburări digestive cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri de burtă (durere abdominală) şi pierderea poftei de mâncare. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent în special la începutul tratamentului cu Glifor. Va fi utilă administrarea dozelor în mai multe prize de-a lungul zilei şi administrarea în timpul sau imediat după mese.
Dacă simptomele persistă, opriţi administrarea Glifor şi adresaţi-vă medicului dumneavoastră.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane)
• modificări ale gustului.
Reacţii adverse foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 persoane)
• acidoză lactică. Aceasta este o complicaţie foarte rară, dar gravă, care apare în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere de burtă (durere abdominală) asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu oboseală marcată şi dificultate în respiraţie. Simptomele ulterioare sunt scăderea temperaturii corporale și a bătăilor cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriţi imediat administrarea de Glifor şi contactaţi imediat un medic sau cel mai apropiat spital.
• valori anormale ale testelor funcţiei ficatului sau hepatită (inflamaţia ficatului; aceasta poate produce oboseală, pierderea poftei de mâncare, scădere în greutate, însoţite sau nu de îngălbenirea pielii şi albului ochilor). Dacă aceasta vi se întâmplă dumneavoastră, opriţi administrarea de Glifor şi luaţi legătura cu medicul dumneavoastră.
• reacţii cutanate cum sunt roşeaţă a pielii (eritem), mâncărimi sau erupţie pe piele asociată cu mâncărimi (urticarie).
• concentraţie redusă de vitamină B12 în sânge.
Copii şi adolescenţi
• Date limitate la copii şi adolescenţi au arătat că evenimentele adverse au fost similare ca natură şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
-3%
54.95 MDL
56.65 MDL
CE ESTE JANUMET ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luați un comprimat:
de două ori pe zi pe cale orală
împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luați un comprimat:
de două ori pe zi pe cale orală
împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw
-3%
588.26 MDL
606.45 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Alăptare (vezi pct. 4.6).
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol.
Alăptare (vezi pct. 4.6).
-3%
57.96 MDL
59.75 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea
homeostaziei glucozei.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin NPH trebuie administrată injectabil, subcutanat, dar poate fi administrată, chiar
dacă nu este recomandat uzual, şi intramuscular. Această formă de prezentare nu trebuie
administrată intravenos.
Administrarea subcutanată trebuie efectuată la nivelul ţbraţelor, coapselor, feselor sau
abdomenului. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc
de injectare să nu fie folosit mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu
se puncţioneze un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul
căruia s-a efectuat injectarea nu trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească
tehnicile corecte de injectare
Humulin NPH (izofan) poate fi administrată în asociere cu Humulin Regular (solubilă).
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare
Flaconul cu 10 ml suspensie injectabilă este destinat folosirii împreună cu o seringă
adecvată (gradată pentru 100 UI/ml).
a) Prepararea unei doze
Flacoanele care conţin Humulin NPH trebuie rotite de câteva ori între palme pentru a
omogeniza complet suspensia de insulină, până când apare un lichid tulbure sau
lăptos uniform. Dacă nu, repetaţi procedura de mai sus până când conţinutul este
amestecat. Flacoanele trebuie examinate frecvent şi nu trebuie folosite dacă sunt
prezente flocoane sau dacă particule albe, solide, aderă de fundul sau peretele
flaconului, conferindu-i un aspect de „flori de gheaţă”.
Amestecarea insulinelor: insulina cu acţiune scurtă trebuie să fie extrasă în seringă în
primul rând, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu durată lungă
de acţiune. Administrarea este recomandată imediat după amestecare. Cu toate
acestea, în cazul în care o întârziere a administrării este necesară, injectarea insulinei
poate fi efectuată mai târziu. Alternativ, se poate folosi o seringă separată pentru
fiecare tip de insulină.
A se pregăti seringa înaintea administrării, conform instrucţiunilor medicului sau
asistentei medicale.
A se folosi o seringă gradată, în conformitate cu concentraţia insulinei ce va fi
administrată.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei
medicale.
Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc să nu fie
folosit mai des decât, aproximativ, o dată pe lună. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia
situaţiilor în care insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
Hipoglicemie.
Este contraindicată administrarea intravenoasă de Humulin NPH.
Tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat, care necesită insulină pentru menţinerea
homeostaziei glucozei.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozajul este individual, fiind stabilit de către medic, în funcţie de necesităţile pacientului.
Humulin NPH trebuie administrată injectabil, subcutanat, dar poate fi administrată, chiar
dacă nu este recomandat uzual, şi intramuscular. Această formă de prezentare nu trebuie
administrată intravenos.
Administrarea subcutanată trebuie efectuată la nivelul ţbraţelor, coapselor, feselor sau
abdomenului. Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc
de injectare să nu fie folosit mai frecvent decât, aproximativ, o dată pe lună.
La administrarea injectabilă a oricărui preparat insulinic Humulin trebuie avut grijă să nu
se puncţioneze un vas de sânge. După orice administrare de insulină, locul la nivelul
căruia s-a efectuat injectarea nu trebuie masat. Pacienţii trebuie instruiţi să folosească
tehnicile corecte de injectare
Humulin NPH (izofan) poate fi administrată în asociere cu Humulin Regular (solubilă).
Instrucţiuni de utilizare şi manipulare
Flaconul cu 10 ml suspensie injectabilă este destinat folosirii împreună cu o seringă
adecvată (gradată pentru 100 UI/ml).
a) Prepararea unei doze
Flacoanele care conţin Humulin NPH trebuie rotite de câteva ori între palme pentru a
omogeniza complet suspensia de insulină, până când apare un lichid tulbure sau
lăptos uniform. Dacă nu, repetaţi procedura de mai sus până când conţinutul este
amestecat. Flacoanele trebuie examinate frecvent şi nu trebuie folosite dacă sunt
prezente flocoane sau dacă particule albe, solide, aderă de fundul sau peretele
flaconului, conferindu-i un aspect de „flori de gheaţă”.
Amestecarea insulinelor: insulina cu acţiune scurtă trebuie să fie extrasă în seringă în
primul rând, pentru a preveni contaminarea flaconului cu preparatul cu durată lungă
de acţiune. Administrarea este recomandată imediat după amestecare. Cu toate
acestea, în cazul în care o întârziere a administrării este necesară, injectarea insulinei
poate fi efectuată mai târziu. Alternativ, se poate folosi o seringă separată pentru
fiecare tip de insulină.
A se pregăti seringa înaintea administrării, conform instrucţiunilor medicului sau
asistentei medicale.
A se folosi o seringă gradată, în conformitate cu concentraţia insulinei ce va fi
administrată.
b) Injectarea unei doze
A se administra doza corectă de insulină, conform indicaţiilor medicului sau asistentei
medicale.
Locurile de injectare trebuie schimbate prin rotaţie, astfel încât acelaşi loc să nu fie
folosit mai des decât, aproximativ, o dată pe lună. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la insulină umană sau la oricare dintre excipienţi, cu excepţia
situaţiilor în care insulina este utilizată ca parte a unui program de desensibilizare.
Hipoglicemie.
Este contraindicată administrarea intravenoasă de Humulin NPH.
-3%
245.07 MDL
252.65 MDL
CE ESTE Maninil® 5 ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Maninil® 5 face parte din grupul de medicamente cunoscute sub denumirea de
hipoglicemiante orale; sulfonamide, derivaţi de uree.
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în tratamentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi.
Domeniul de aplicare
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în trata mentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi,
atunci când doar regimul alimentar, exerciţiile fizice şi scăderea greutăţii corporale
nu pot menţine glicemia la valori normale.
Maninil® 5 poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu metformina.
CUM SĂ LUAŢI Maninil ® 5
Utilizaţi întotdeauna Maninil ® 5 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Acest medicament este destinat exclusiv adulţilor. Ca şi în cazul altor medicamente
care scad glicemia, dozele de glibenclamidă se vor adapta fiecărui pacient în parte,
în funcţie de rezultatele probelor de laborator. Medicul vă va recomanda doza
minimă eficace.
Iniţierea tratamentului:
Cura de tratament se iniţiază, de regulă, cu administrarea dozei egale cu ½-1
comprimat Maninil® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) o dată pe zi.
Doza poate fi crescută treptat până la obţinerea nivelul dorit de glicemie. Doza
maximă nictemerală constituie 3 comprimate Maninil® 5 (ce corespunde cu 15 mg
glibenclamidă) pe zi.
Trecerea de la alte antidiabetice orale:
Dacă va fost schimbat tratamentul de pe alte medicamente antidiabetice orale
(destinate pentru administrare orală) pe Maninil ® 5, doza inițială va fi: - ½ (1)
comprimat Manini ® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) pe zi.
Grupuri speciale de pacienți:
Dacă sunteți în vârstă sau slăbit, fie subponderali, sau aveţi dereglări ale funcției
renale sau hepatice, sau pentru alte motive, sunteți predispus la hipoglicemie, apoi,
pentru a reduce riscul de dezvoltare a acestuia, la începutul și de-a lungul
tratamentului ar trebui să primiţi doze mai mici. În anumite circumstanțe, cum ar fi
atunci când vă schimbați greutatea sau stilul de viață în dozare ar trebui să se
intervie cu modificări corespunzătoare.
Combinații cu alte medicamente antidiabetice:
În anumite circumstanțe, este posibil să fie adăugate prescripții suplimentare din
grupul glitazonei (rosiglitazonă, pioglitazonă).
Maninil ® 5 poate fi de asemenea combinate cu alte medicamente anti-diabetice,
ce nu stimulează secreția de insulină nativă (guarmel sau acarboza).
În caz de reducere a producţiei de insulină proprie (ineficacitatea tratamentului
secundar ca urmare a epuizării de celule care produc insulina), puteți încerca o
combinație cu terapia cu insulina. Cu toate acestea, în cazul încetării complete a
producţiei de insulină proprie este indicat doar un singur tratament, cel cu insulină
(insulină în monoterapie).
Dacă aveți impresia că acțiunea Maninil ® 5 este prea puternică sau prea slabă, vă
rugăm să consultați medicul sau farmacistul.
Modul de administrare
Luaţi comprimatele de Maninil ® 5 înainte de masă, fără a se mesteca, cu suficientă
apă.
Cu o doză zilnică de până la 2 comprimate, se ia înainte de micul dejun.
Cu o doză zilnică de mai mult de 2 comprimate Maninil ® 5, se recomandă să se
distribuie cantitatea în două prize (dimineața și seara), doza mare trebuie
administrată înainte de micul dejun.
În ceea ce privește administrarea medicamentului, vă rugăm să urmați
instrucțiunile medicului curant.
Important este medicamentul de fiecare dată în același timp!
Instrucțiuni pentru divizarea comprimatului:
Comprimatele pot fi divizate în două părți egale, cu aceeași doză.
Ţineţi comprimatul cu degetele mari și degetele arătătoare a ambelor mâini cu
incizia de divizare în sus apoi apăsaţi cu degetele de-a lungul inciziei în jos pentru
a rupe pilula în jumătate.
Durata administrării:
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul curant. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Maninil ® 5 poate determina reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele. Acestea au fost clasificate astfel:
Foarte frecvente (care afectează mai mult de 1 pacient din 10);
Frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi);
Mai puţin frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi);
Rare (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi);
Foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10 000 pacienţi);
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente
Tulburări metabolice și de nutriție
te cel mai frecvent efect advers în tratament cu glibenclamidă.
În anumite condiții, poate fi de o durată prelungită și poate duce la hipoglicemie
severă, cu comă (stare de inconștiență profundă). În timpul unei hipoglicemii cu
evoluţie mascată cu leziuni ale nervilor (neuropatie vegetativă), sau administrarea
simultană a unor remedii pentru scăderea tensiunii arteriale (Vezi pct. 2 "Alte
medicamente si Maninil ® 5"), simptomele tipice de hipoglicemie pot fi diminuate
sau absente; în acest caz, este mai greu de a recunoaşte o hipoglicemie.
Cum apare hipoglicemia
Posibile cauze pentru scăderea nivelului glicemiei în sânge sunt descrise în
secțiunea 2. "Atenționări și precauții".
Cum poți recunoaște hipoglicemia
Hipoglicemia este caracterizată printr-o scădere a glicemiei în sânge, aproximativ
sub 50 mg / dl. Următoarele simptome vă poate indica o scădere excesivă nivelului
glicemiei în sânge:
ție bruscă, palpitații, tremurături, foame, anxietate, "înțepături" în gură,
paloare, dureri de cap, somnolență, tulburări de somn, frica, lipsa de mișcare,
simptome neurologice tranzitorii (de exemplu, tulburari de vedere și vorbire,
fenomen de paralizie sau tulburări senzoriale).
Dacă hipoglicemia progreseaza, aceasta ar putea duce la pierderea controlului
asupra starii generale cu pierdere de cunoștința. In acest caz, cel mai frecvent,
pielea devine umedă și rece și există o tendință de apariţie a convulsiilor.
Ce facem în caz de scădere bruscă a nivelului glicemiei în sange (hipoglicemie)
Măsurile în caz de hipoglicemie sunt descrise în punctul 3. " CUM SĂ LUAŢI Maninil
® 5."
Dacă aveți hipoglicemie, contactați imediat medicul dumneavoastră; el va decide
dacă să modifice sau nu tratamentul medicamentos cu Maninil ® 5.
Mai puţin frecvente
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
Urticaria
ții cutanate (eritem nodular, erupție cutanată maculopapulară sau
morbilliformă)
.
Aceste efecte sunt reacții de hipersensibilitate tranzitorii, cu toate acestea, în cazuri
foarte rare, acestea pot trece în stări grave ce pot pune viaţa în pericol, însoțite de
dificultăți de respirație și o scădere a tensiunii arteriale, până la șoc.
Rare
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
nivelul pielii)
Foarte rare
Tulburări a ficatului și vezicii biliare
șterea enzimelor hepatice, hepatită, induse de medicamente, icter datorat
posibil reacțiilor de hipersensibilitate a ficatului.
Aceste tulburări ale funcției hepatice după anularea tartamentului cu Maninil ® 5
regresează, dar în cazuri rare poate duce la insuficienţă hepatica ce poate pune
viaţa in pericol.
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
ții generale de hipersensibilitate, însoțite de o erupție pe piele, dureri
articulare, febră, apariția de proteine în urină şi icter.
inflamarea alergică a vaselor sanguine, ce poate pune viaţa in pericol.
La apariţia reacțiilor cutanate contactați imediat medicul dumneavoastră!
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
șii și albe în sânge
Schimbările din sânge menţionate, după anularea tratamentului cu Maninil ® 5, în
general regresează, dar foarte rar, ele pot pune viața în pericol. https://bit.ly/3hVwryO
Maninil® 5 face parte din grupul de medicamente cunoscute sub denumirea de
hipoglicemiante orale; sulfonamide, derivaţi de uree.
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în tratamentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi.
Domeniul de aplicare
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în trata mentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi,
atunci când doar regimul alimentar, exerciţiile fizice şi scăderea greutăţii corporale
nu pot menţine glicemia la valori normale.
Maninil® 5 poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu metformina.
CUM SĂ LUAŢI Maninil ® 5
Utilizaţi întotdeauna Maninil ® 5 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Acest medicament este destinat exclusiv adulţilor. Ca şi în cazul altor medicamente
care scad glicemia, dozele de glibenclamidă se vor adapta fiecărui pacient în parte,
în funcţie de rezultatele probelor de laborator. Medicul vă va recomanda doza
minimă eficace.
Iniţierea tratamentului:
Cura de tratament se iniţiază, de regulă, cu administrarea dozei egale cu ½-1
comprimat Maninil® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) o dată pe zi.
Doza poate fi crescută treptat până la obţinerea nivelul dorit de glicemie. Doza
maximă nictemerală constituie 3 comprimate Maninil® 5 (ce corespunde cu 15 mg
glibenclamidă) pe zi.
Trecerea de la alte antidiabetice orale:
Dacă va fost schimbat tratamentul de pe alte medicamente antidiabetice orale
(destinate pentru administrare orală) pe Maninil ® 5, doza inițială va fi: - ½ (1)
comprimat Manini ® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) pe zi.
Grupuri speciale de pacienți:
Dacă sunteți în vârstă sau slăbit, fie subponderali, sau aveţi dereglări ale funcției
renale sau hepatice, sau pentru alte motive, sunteți predispus la hipoglicemie, apoi,
pentru a reduce riscul de dezvoltare a acestuia, la începutul și de-a lungul
tratamentului ar trebui să primiţi doze mai mici. În anumite circumstanțe, cum ar fi
atunci când vă schimbați greutatea sau stilul de viață în dozare ar trebui să se
intervie cu modificări corespunzătoare.
Combinații cu alte medicamente antidiabetice:
În anumite circumstanțe, este posibil să fie adăugate prescripții suplimentare din
grupul glitazonei (rosiglitazonă, pioglitazonă).
Maninil ® 5 poate fi de asemenea combinate cu alte medicamente anti-diabetice,
ce nu stimulează secreția de insulină nativă (guarmel sau acarboza).
În caz de reducere a producţiei de insulină proprie (ineficacitatea tratamentului
secundar ca urmare a epuizării de celule care produc insulina), puteți încerca o
combinație cu terapia cu insulina. Cu toate acestea, în cazul încetării complete a
producţiei de insulină proprie este indicat doar un singur tratament, cel cu insulină
(insulină în monoterapie).
Dacă aveți impresia că acțiunea Maninil ® 5 este prea puternică sau prea slabă, vă
rugăm să consultați medicul sau farmacistul.
Modul de administrare
Luaţi comprimatele de Maninil ® 5 înainte de masă, fără a se mesteca, cu suficientă
apă.
Cu o doză zilnică de până la 2 comprimate, se ia înainte de micul dejun.
Cu o doză zilnică de mai mult de 2 comprimate Maninil ® 5, se recomandă să se
distribuie cantitatea în două prize (dimineața și seara), doza mare trebuie
administrată înainte de micul dejun.
În ceea ce privește administrarea medicamentului, vă rugăm să urmați
instrucțiunile medicului curant.
Important este medicamentul de fiecare dată în același timp!
Instrucțiuni pentru divizarea comprimatului:
Comprimatele pot fi divizate în două părți egale, cu aceeași doză.
Ţineţi comprimatul cu degetele mari și degetele arătătoare a ambelor mâini cu
incizia de divizare în sus apoi apăsaţi cu degetele de-a lungul inciziei în jos pentru
a rupe pilula în jumătate.
Durata administrării:
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul curant. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Maninil ® 5 poate determina reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele. Acestea au fost clasificate astfel:
Foarte frecvente (care afectează mai mult de 1 pacient din 10);
Frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi);
Mai puţin frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi);
Rare (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi);
Foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10 000 pacienţi);
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente
Tulburări metabolice și de nutriție
te cel mai frecvent efect advers în tratament cu glibenclamidă.
În anumite condiții, poate fi de o durată prelungită și poate duce la hipoglicemie
severă, cu comă (stare de inconștiență profundă). În timpul unei hipoglicemii cu
evoluţie mascată cu leziuni ale nervilor (neuropatie vegetativă), sau administrarea
simultană a unor remedii pentru scăderea tensiunii arteriale (Vezi pct. 2 "Alte
medicamente si Maninil ® 5"), simptomele tipice de hipoglicemie pot fi diminuate
sau absente; în acest caz, este mai greu de a recunoaşte o hipoglicemie.
Cum apare hipoglicemia
Posibile cauze pentru scăderea nivelului glicemiei în sânge sunt descrise în
secțiunea 2. "Atenționări și precauții".
Cum poți recunoaște hipoglicemia
Hipoglicemia este caracterizată printr-o scădere a glicemiei în sânge, aproximativ
sub 50 mg / dl. Următoarele simptome vă poate indica o scădere excesivă nivelului
glicemiei în sânge:
ție bruscă, palpitații, tremurături, foame, anxietate, "înțepături" în gură,
paloare, dureri de cap, somnolență, tulburări de somn, frica, lipsa de mișcare,
simptome neurologice tranzitorii (de exemplu, tulburari de vedere și vorbire,
fenomen de paralizie sau tulburări senzoriale).
Dacă hipoglicemia progreseaza, aceasta ar putea duce la pierderea controlului
asupra starii generale cu pierdere de cunoștința. In acest caz, cel mai frecvent,
pielea devine umedă și rece și există o tendință de apariţie a convulsiilor.
Ce facem în caz de scădere bruscă a nivelului glicemiei în sange (hipoglicemie)
Măsurile în caz de hipoglicemie sunt descrise în punctul 3. " CUM SĂ LUAŢI Maninil
® 5."
Dacă aveți hipoglicemie, contactați imediat medicul dumneavoastră; el va decide
dacă să modifice sau nu tratamentul medicamentos cu Maninil ® 5.
Mai puţin frecvente
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
Urticaria
ții cutanate (eritem nodular, erupție cutanată maculopapulară sau
morbilliformă)
.
Aceste efecte sunt reacții de hipersensibilitate tranzitorii, cu toate acestea, în cazuri
foarte rare, acestea pot trece în stări grave ce pot pune viaţa în pericol, însoțite de
dificultăți de respirație și o scădere a tensiunii arteriale, până la șoc.
Rare
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
nivelul pielii)
Foarte rare
Tulburări a ficatului și vezicii biliare
șterea enzimelor hepatice, hepatită, induse de medicamente, icter datorat
posibil reacțiilor de hipersensibilitate a ficatului.
Aceste tulburări ale funcției hepatice după anularea tartamentului cu Maninil ® 5
regresează, dar în cazuri rare poate duce la insuficienţă hepatica ce poate pune
viaţa in pericol.
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
ții generale de hipersensibilitate, însoțite de o erupție pe piele, dureri
articulare, febră, apariția de proteine în urină şi icter.
inflamarea alergică a vaselor sanguine, ce poate pune viaţa in pericol.
La apariţia reacțiilor cutanate contactați imediat medicul dumneavoastră!
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
șii și albe în sânge
Schimbările din sânge menţionate, după anularea tratamentului cu Maninil ® 5, în
general regresează, dar foarte rar, ele pot pune viața în pericol. https://bit.ly/3hVwryO
-3%
35.26 MDL
36.35 MDL
CE ESTE JANUMET ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luați un comprimat:
de două ori pe zi pe cale orală
împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luați un comprimat:
de două ori pe zi pe cale orală
împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw
Rețetă medicală
Ce este Glucophage şi pentru ce se utilizează
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformină în calitate de
substanță activă, care aparține unui grup de medicamente numite biguanide, utilizate în tratamentul
diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent).
Glucophage se utilizează împreună cu dieta și exercițiile fizice pentru a reduce riscul de apariție
a diabetului de tip 2 la adulții supraponderali, atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au
fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge. Aveți risc crescut de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 dacă aveți și alte boli cum ar fi tensiune arterială crescută, vârsta peste 40 de ani, o
cantitate anormală de lipide (grăsimi) din sânge sau antecedente de diabet zaharat în timpul sarcinii.
Medicamentul este deosebit de eficient dacă aveți vârsta sub 45 de ani, sunteți foarte supraponderal,
aveți niveluri ridicate ale glicemiei după o masă sau aveți diabet zaharat dezvoltat în timpul sarcinii.
Glucophage este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci când dieta și
exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să utilizeze glucoza din sânge și să o
folosească pentru energie sau pentru depozitare pentru a fi utilizată ulterior. Persoanele cu diabet
zaharat de tip 2 nu produc suficientă insulină în pancreas sau organismul lor nu răspunde în mod
adecvat la insulina pe care o produce. Acest lucru duce la o acumulare de glucoză în sânge, care
poate cauza o serie de probleme grave pe termen lung, de aceea este important să continuați să luați
medicamentul, chiar dacă s-ar putea să nu aveți nici un fel de simptome evidente. Glucophage face organismul mai sensibil la insulină și ajută la normalizarea modului în care organismul
dumneavoastră utilizează glucoza.
Glucophage este asociat fie cu o greutate corporală stabilă, fie cu o pierdere modestă în
greutate.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită sunt concepute special pentru a elibera
medicamentul lent în corpul dumneavoastră și, prin urmare, sunt diferite de majoritatea altor tipuri
de comprimate ce conțin metformină.
Cum să utilizaţi Glucophage. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte
medicamente antidiabetice orale sau insulină.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage 500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage
timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă
ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage.
Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe
zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați
simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai
probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală
asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de
respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor
cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece
acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage și contactaţi
medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage. Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse:
Glucophage poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din
10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se
întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage și să contactați imediat
medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă.
Glucophage poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația
ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000).
Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
- diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste
reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în
aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după
masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
- tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
- scăderea nivelului vitaminei B12
- erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformină în calitate de
substanță activă, care aparține unui grup de medicamente numite biguanide, utilizate în tratamentul
diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent).
Glucophage se utilizează împreună cu dieta și exercițiile fizice pentru a reduce riscul de apariție
a diabetului de tip 2 la adulții supraponderali, atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au
fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge. Aveți risc crescut de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 dacă aveți și alte boli cum ar fi tensiune arterială crescută, vârsta peste 40 de ani, o
cantitate anormală de lipide (grăsimi) din sânge sau antecedente de diabet zaharat în timpul sarcinii.
Medicamentul este deosebit de eficient dacă aveți vârsta sub 45 de ani, sunteți foarte supraponderal,
aveți niveluri ridicate ale glicemiei după o masă sau aveți diabet zaharat dezvoltat în timpul sarcinii.
Glucophage este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci când dieta și
exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să utilizeze glucoza din sânge și să o
folosească pentru energie sau pentru depozitare pentru a fi utilizată ulterior. Persoanele cu diabet
zaharat de tip 2 nu produc suficientă insulină în pancreas sau organismul lor nu răspunde în mod
adecvat la insulina pe care o produce. Acest lucru duce la o acumulare de glucoză în sânge, care
poate cauza o serie de probleme grave pe termen lung, de aceea este important să continuați să luați
medicamentul, chiar dacă s-ar putea să nu aveți nici un fel de simptome evidente. Glucophage face organismul mai sensibil la insulină și ajută la normalizarea modului în care organismul
dumneavoastră utilizează glucoza.
Glucophage este asociat fie cu o greutate corporală stabilă, fie cu o pierdere modestă în
greutate.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită sunt concepute special pentru a elibera
medicamentul lent în corpul dumneavoastră și, prin urmare, sunt diferite de majoritatea altor tipuri
de comprimate ce conțin metformină.
Cum să utilizaţi Glucophage. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte
medicamente antidiabetice orale sau insulină.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage 500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage
timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă
ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage.
Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe
zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați
simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai
probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală
asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de
respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor
cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece
acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage și contactaţi
medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage. Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse:
Glucophage poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din
10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se
întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage și să contactați imediat
medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă.
Glucophage poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația
ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000).
Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
- diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste
reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în
aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după
masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
- tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
- scăderea nivelului vitaminei B12
- erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.