Diabet

CE ESTE Maninil® 5 ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Maninil® 5 face parte din grupul de medicamente cunoscute sub denumirea de
hipoglicemiante orale; sulfonamide, derivaţi de uree.
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în tratamentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi.
Domeniul de aplicare
Maninil® 5 este un medicament folosit pentru controlul nivelului zahărului din
sânge indicat în trata mentul diabetului zaharat tip 2 insulino-independent la adulţi,
atunci când doar regimul alimentar, exerciţiile fizice şi scăderea greutăţii corporale
nu pot menţine glicemia la valori normale.
Maninil® 5 poate fi administrat în monoterapie sau în asociere cu metformina.
CUM SĂ LUAŢI Maninil ® 5
Utilizaţi întotdeauna Maninil ® 5 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Acest medicament este destinat exclusiv adulţilor. Ca şi în cazul altor medicamente
care scad glicemia, dozele de glibenclamidă se vor adapta fiecărui pacient în parte,
în funcţie de rezultatele probelor de laborator. Medicul vă va recomanda doza
minimă eficace.
Iniţierea tratamentului:
Cura de tratament se iniţiază, de regulă, cu administrarea dozei egale cu ½-1
comprimat Maninil® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) o dată pe zi.
Doza poate fi crescută treptat până la obţinerea nivelul dorit de glicemie. Doza
maximă nictemerală constituie 3 comprimate Maninil® 5 (ce corespunde cu 15 mg
glibenclamidă) pe zi.
Trecerea de la alte antidiabetice orale:
Dacă va fost schimbat tratamentul de pe alte medicamente antidiabetice orale
(destinate pentru administrare orală) pe Maninil ® 5, doza inițială va fi: - ½ (1)
comprimat Manini ® 5 (ce corespunde cu 2,5-5 mg glibenclamidă) pe zi.
Grupuri speciale de pacienți:
Dacă sunteți în vârstă sau slăbit, fie subponderali, sau aveţi dereglări ale funcției
renale sau hepatice, sau pentru alte motive, sunteți predispus la hipoglicemie, apoi,
pentru a reduce riscul de dezvoltare a acestuia, la începutul și de-a lungul
tratamentului ar trebui să primiţi doze mai mici. În anumite circumstanțe, cum ar fi
atunci când vă schimbați greutatea sau stilul de viață în dozare ar trebui să se
intervie cu modificări corespunzătoare.
Combinații cu alte medicamente antidiabetice:
În anumite circumstanțe, este posibil să fie adăugate prescripții suplimentare din
grupul glitazonei (rosiglitazonă, pioglitazonă).
Maninil ® 5 poate fi de asemenea combinate cu alte medicamente anti-diabetice,
ce nu stimulează secreția de insulină nativă (guarmel sau acarboza).
În caz de reducere a producţiei de insulină proprie (ineficacitatea tratamentului
secundar ca urmare a epuizării de celule care produc insulina), puteți încerca o
combinație cu terapia cu insulina. Cu toate acestea, în cazul încetării complete a
producţiei de insulină proprie este indicat doar un singur tratament, cel cu insulină
(insulină în monoterapie).
Dacă aveți impresia că acțiunea Maninil ® 5 este prea puternică sau prea slabă, vă
rugăm să consultați medicul sau farmacistul.
Modul de administrare
Luaţi comprimatele de Maninil ® 5 înainte de masă, fără a se mesteca, cu suficientă
apă.
Cu o doză zilnică de până la 2 comprimate, se ia înainte de micul dejun.
Cu o doză zilnică de mai mult de 2 comprimate Maninil ® 5, se recomandă să se
distribuie cantitatea în două prize (dimineața și seara), doza mare trebuie
administrată înainte de micul dejun.
În ceea ce privește administrarea medicamentului, vă rugăm să urmați
instrucțiunile medicului curant.
Important este medicamentul de fiecare dată în același timp!
Instrucțiuni pentru divizarea comprimatului:
Comprimatele pot fi divizate în două părți egale, cu aceeași doză.
Ţineţi comprimatul cu degetele mari și degetele arătătoare a ambelor mâini cu
incizia de divizare în sus apoi apăsaţi cu degetele de-a lungul inciziei în jos pentru
a rupe pilula în jumătate.
Durata administrării:
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul curant. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Maninil ® 5 poate determina reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele. Acestea au fost clasificate astfel:
Foarte frecvente (care afectează mai mult de 1 pacient din 10);
Frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi);
Mai puţin frecvente (care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi);
Rare (care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi);
Foarte rare (care afectează mai puţin de 1 din 10 000 pacienţi);
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Frecvente
Tulburări metabolice și de nutriție
te cel mai frecvent efect advers în tratament cu glibenclamidă.
În anumite condiții, poate fi de o durată prelungită și poate duce la hipoglicemie
severă, cu comă (stare de inconștiență profundă). În timpul unei hipoglicemii cu
evoluţie mascată cu leziuni ale nervilor (neuropatie vegetativă), sau administrarea
simultană a unor remedii pentru scăderea tensiunii arteriale (Vezi pct. 2 "Alte
medicamente si Maninil ® 5"), simptomele tipice de hipoglicemie pot fi diminuate
sau absente; în acest caz, este mai greu de a recunoaşte o hipoglicemie.
Cum apare hipoglicemia
Posibile cauze pentru scăderea nivelului glicemiei în sânge sunt descrise în
secțiunea 2. "Atenționări și precauții".
Cum poți recunoaște hipoglicemia
Hipoglicemia este caracterizată printr-o scădere a glicemiei în sânge, aproximativ
sub 50 mg / dl. Următoarele simptome vă poate indica o scădere excesivă nivelului
glicemiei în sânge:
ție bruscă, palpitații, tremurături, foame, anxietate, "înțepături" în gură,
paloare, dureri de cap, somnolență, tulburări de somn, frica, lipsa de mișcare,
simptome neurologice tranzitorii (de exemplu, tulburari de vedere și vorbire,
fenomen de paralizie sau tulburări senzoriale).
Dacă hipoglicemia progreseaza, aceasta ar putea duce la pierderea controlului
asupra starii generale cu pierdere de cunoștința. In acest caz, cel mai frecvent,
pielea devine umedă și rece și există o tendință de apariţie a convulsiilor.
Ce facem în caz de scădere bruscă a nivelului glicemiei în sange (hipoglicemie)
Măsurile în caz de hipoglicemie sunt descrise în punctul 3. " CUM SĂ LUAŢI Maninil
® 5."
Dacă aveți hipoglicemie, contactați imediat medicul dumneavoastră; el va decide
dacă să modifice sau nu tratamentul medicamentos cu Maninil ® 5.
Mai puţin frecvente
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
Urticaria
ții cutanate (eritem nodular, erupție cutanată maculopapulară sau
morbilliformă)
.
Aceste efecte sunt reacții de hipersensibilitate tranzitorii, cu toate acestea, în cazuri
foarte rare, acestea pot trece în stări grave ce pot pune viaţa în pericol, însoțite de
dificultăți de respirație și o scădere a tensiunii arteriale, până la șoc.
Rare
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
nivelul pielii)
Foarte rare
Tulburări a ficatului și vezicii biliare
șterea enzimelor hepatice, hepatită, induse de medicamente, icter datorat
posibil reacțiilor de hipersensibilitate a ficatului.
Aceste tulburări ale funcției hepatice după anularea tartamentului cu Maninil ® 5
regresează, dar în cazuri rare poate duce la insuficienţă hepatica ce poate pune
viaţa in pericol.
Tulburari ale pielii și țesutului subcutanat
ții generale de hipersensibilitate, însoțite de o erupție pe piele, dureri
articulare, febră, apariția de proteine în urină şi icter.
inflamarea alergică a vaselor sanguine, ce poate pune viaţa in pericol.
La apariţia reacțiilor cutanate contactați imediat medicul dumneavoastră!
Tulburări ale sistemului sanguin și limfatic
șii și albe în sânge
Schimbările din sânge menţionate, după anularea tratamentului cu Maninil ® 5, în
general regresează, dar foarte rar, ele pot pune viața în pericol. https://bit.ly/3hVwryO

CE ESTE JANUMET ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
 sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
 metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
 Luați un comprimat:
 de două ori pe zi pe cale orală
 împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
 Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
 prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
 planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
 trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
 Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
 senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw

GLUCOPHAGE XR 500 mg
comprimate cu eliberare prelungită Clorhidrat de metformină
1. Ce este Glucophage XR şi pentru ce se utilizează
Glucophage XR este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent) atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Glucophage XR
Nu utilizaţi Glucophage XR:
- dacă sunteţi alergic la metformină sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui
medicament (enumerate la punctul 6). O reacție alergică poate cauza erupții cutanate tranzitorii, mâncărime sau scurtarea respirației.
- dacă aveți probleme cu ficatul
- dacă aveți funcția rinichilor redusă sever
- dacă aveți diabet zaharat necontrolat, de exemplu, cu hiperglicemie severă (glucoza crescută în sânge), greață, vărsături, diaree, scădere rapidă în greutate, acidoză lactică (vezi Riscul de acidoză lactică de mai jos) sau cetoacidoză. Cetoacidoza este o stare în care substanţe numite ”corpi cetonici” se acumulează în sânge și care poate conduce la pre-comă diabetică. Simptomele includ durere de stomac, respirație accelerată și profundă, somnolență sau puteți observa un miros neobişnuit de fructe al respiraţiei;
- dacă ați pierdut prea mult lichid din organism (deshidratare). Deshidratarea poate conduce la tulburări renale, care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi punctul ”Atenționări și precauții”);
- dacă aveţi o infecţie severă, cum este o infecţie care vă afectează plămânii, bronhiile sau rinichii. Infecţiile severe pot determina afecţiuni renale care pot creşte riscul de acidoză lactică (vezi pct. ”Atenţionări şi precauţii”);
- dacă aţi fost tratat de insuficienţă cardiacă acută, aţi suferit recent un infarct miocardic, aveţi probleme circulatorii severe sau dificultăţi de respiraţie. Acestea pot duce la o lipsă de oxigen în ţesuturi, care poate creşte riscul de acidoză lactică (vezi pct. ”Atenționări și precauții”);
- dacă obişnuiţi să consumaţi cantităţi însemnate de alcool; - dacă aveți mai puțin de 18 ani.
Atenționări și precauții
Riscul de acidoză lactică
Glucophage XR poate determina o reacție adversă foarte rară, dar foarte gravă, numită acidoză lactică, în special dacă rinichii dumneavoastră nu funcţionează corespunzător. Riscul de a dezvolta acidoză lactică este crescut, de asemenea, de diabetul necontrolat, infecțiile severe, dietă restrictivă prelungită sau consumul de alcool, deshidratare (vezi informațiile suplimentare de mai jos), probleme ale ficatului sau orice condiție medicală în care o parte a organismului are un aport redus de oxigen (cum ar fi afecțiunile cardiace severe acute).
Dacă oricare din cele expuse se aplică în cazul dumneavoastră, vă rugăm să consultați medicul pentru instrucțiuni suplimentare.
Opriți utilizarea Glucophage SR pentru o elasticitate scurtă de timp dacă aveți o afecțiune care poate fi asociată cu deshidratare (pierderi semnificative de fluide ale organismului), cum ar fi vărsături severe, diaree, febră, expunere la căldură sau dacă consumați mai puțin lichid decât în mod obișnuit. Discutați cu medicul dumneavoastră pentru instrucțiuni suplimentare.
Opriți administrarea Glucophage SR și contactați imediat un medic sau cel mai apropiat spital, dacă prezentați unele dintre simptomele acidozei lactice, deoarece această stare poate duce la comă.
Simptomele acidozei lactice includ:
- vărsături
- dureri de stomac (dureri abdominale)
- crampe musculare
- stare generală de rău cu oboseală severă
- dificultăți de respirație
- temperatură corporală redusă și palpitații.
Acidoza lactică este o urgență medicală și trebuie tratată în spital.
Dacă sunteți programat pentru o intervenție chirurgicală majoră, trebuie să întrerupeți administrarea Glucophage SR în timpul și pentru o elasticitate de timp după intervenție
Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să opriți și când să vă reîncepeți tratamentul cu Glucophage SR.
În timpul tratamentului cu Glucophage SR, medicul dumneavoastră vă va verifica funcția renală cel puțin o dată pe an sau mai frecvent dacă sunteți în vârstă și/sau dacă prezentați o înrăutățire a funcției renale.
Puteți observa unele rămășițe ale comprimatelor în masele fecale. Nu trebuie să vă îngrijorați-acesta este un lucru normal pentru comprimatele de acest tip.
Trebuie să continuați să urmați regimul alimentar recomandat de către medicul dumneavoastră și trebuie să vă asigurați că consumați carbohidrați regulat pe parcursul zilei.
Nu opriți utilizarea acestui medicament, decât dacă medicul dumneavoastră v-a recomandat acest lucru.
Glucophage XR împreună cu alte medicamente
Dacă este nevoie de o injectare în circuitul sanguin de substanţe de contrast care conțin iod, de exemplu pentru examinare cu raze X sau scanări, trebuie să întrerupeţi administrarea Glucophage XR înainte şi în timpul injecției. Medicul dumneavoastră va decide când trebuie să opriți și când să reluați tratamentul cu Glucophage SR.
Comunicați medicului dumneavoastră dacă luați, ați luat recent sau ați putea lua orice alte medicamente. Ați putea avea nevoie de teste de glucoză și ale funcției rinichilor mai frecvente sau este posibil ca medicul dumneavoastră să fie nevoit să ajusteze doza de Glucophage SR. Este deosebit de important să menționați următoarele:
- Medicamente care cresc eliminarea de urină (diuretice, cum este furosemidul)
- Medicamente utilizate pentru tratamentul durerii și inflamației (AINS și inhibitori ai COX-2, cum ar fi ibuprofen și celecoxib)
- Unele medicamente pentru tratamentul hipertensiunii arteriale (inhibitorii ECA și antagoniști ai receptorilor angiotensinei II)
- Corticosteroizi, cum este prednizolonul, mometazona, beclometazona
- Medicamente simpatomimetice, inclusiv epinefrina si dopamina, utilizate pentru tratarea atacurilor de cord și a tensiunii arteriale scăzute. Epinefrina este inclusă și în unele anestezice dentare.
- Medicamente care pot modifica cantitatea de Glucophage SR în sânge, mai ales dacă aveți funcția renală redusă (cum ar fi verapamil, rifampicină, cimetidină, dolutegravir, ranolazină, trimetoprim, vandetanib, isavuconazol, crizotinib, olaparib).
Glucophage XR împreună cu alcool
Trebui să evitați consumul de alcool în timpul tratamentului cu Glucophage SR, deoarece crește riscul de acidoză lactică.
Sarcina şi alăptarea
Nu luați Glucophage XR dacă sunteți gravidă sau alăptați. Solicitați sfatul medicului sau farmacistului înainte de a lua orice medicament.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Glucophage XR administrat singur nu cauzează simptome de hipoglicemie (simptome ale valorii scăzute a glucozei din sânge, cum ar fi slăbiciune, confuzie sau transpirație excesivă), astfel încât nu va afecta capacitatea de a conduce sau de a folosi utilaje.
3. Cum să utilizaţi Glucophage XR
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte medicamente antidiabetice orale sau insulină. Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage XR 500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage XR timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage XR. Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică. În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară. În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage XR decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor cardiace. Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage XR și contactaţi medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage XR
Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage XR poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse: Glucophage SR poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage SR și să contactați imediat medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă. Glucophage SR poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000). Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii , adresați-vă imediat medicului dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
-diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
• tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
• scăderea nivelului vitaminei B12
• erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Glucophage XR
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum săaruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

Doppelherz® aktiv Diabetiker Vitamine + Minerale este un supliment alimentar indicat pentru a completa alimentaţia sănătoasă şi echilibrată în cazul unui regim diabetic. Recomandare pentru utilizare:
Se administrează 1 comprimat zilnic, cu suficient lichid, nemestecat. La nevoie, comprimatele pot fi înjumătăţite.
În cadrul regimului alimentar şi de viaţă al diabeticilor sunt importante următoarele aspecte: un mod de viaţă ordonat, mişcare suficientă, controlul greutăţii, administrarea de medicamente recomandate de medicii specialişti.

Atenționări:
A nu se depăşi doza zilnică recomandată.
Suplimentele alimentare nu înlocuiesc un regim alimentar variat şi echilibrat sau un mod de viaţă sănătos.

Descrierea preparatului

Aspectul exterior al capsulei: capsule operculate de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa netedă, lucios-opacă. Mărimea capsulei 1.
Culoarea capsulei: corp - roşu, şi capac - maro. Conţinutul capsulei: pulbere sau masa cilindrică de culoare brună, cu miros caracteristic. Se admite prezenta unor particule albe.

Proprietăţi farmacologice

Extractul uscat din frunze de dud alb (Morus alba) posedă acţiune hipoglicemiantă, expectorantă, antibacteriană, antiinflamatoare, diaforetică şi tonizantă generală. Preparatul reduce valoarea maximă al glucozei postprandiale prin inhibarea activi tăţii secundare al enzimelor ce scindează glucidele şi reduc absorbţia dizaharidelor in intestine. Stimulează beta-celulele pancreasului, care secretă insulină, ameliorează utilizarea glucozei la nivelul celular şi sinteză de glicogen în ficatul, stimulând şi metabolismul glucidelor, ceea ce ca rezultat conduce la scăderea conţinutul glucozei în sânge. La fel inhibă procesul de multiplicare a microorganismelor patogene şi înlătură meteorismul prin acidularea conţinutului intestinal.
Indicaţii terapeutice

- Remediu adjuvant în tratamentul diabetului zaharat tip II;

- în tratamentul complex al astmului bronşic şi al bronşitei;

- în calitate de remediu diaforetic în caz de răceală;

- pentru normalizarea şi ameliorarea metabolismului glucidic şi lipidic;

- în calitate de remediu tonizant general;

- pentru ameliorarea funcţiei tractului gastrointestinal şi normalizarea microflorei intestinale.

Doze şi mod de administrare
Intern.
Câte 1 capsulă de 3 ori pe zi înainte sau în timpul meselor.

Reacţii adverse
Nu s-au semnalat reacţii adverse.

Contraindicaţii
Hipersensibilitate la componentele preparatului.

Supradozaj
Cazuri de supradozare nu s-au semnalat.

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare
Acest produs medicamentos conţine lactoză, de aceea el nu poate fi administrat de către pacienţii cu tulburări ereditare rare de tipul intoleranţei la galactoză, deficienţa de lactază sau sindromul de malabsorbţie glucoză-galactoză. Nu se recomandă depăşirea dozei zilnice recomandate. Preparatul nu afectează capacitatea de a conduce autovehiculele sau de a folosi utilaje.
Interacţiuni cu alte medicamente

Nu s-au determinat interacţiuni cu alte preparate.
Prezentare, ambalaj

Capsule 300 mg. Câte 30 sau 60 capsule în flacoane. Câte 1 facon împreună cu instrucţiunea pentru administrare în cutie de carton.
Păstrare
A se păstra la loc uscat, ferit de lumină, la temperaturi sub 25°C.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Termen de valabilitate
2 ani.

CE ESTE JANUMET ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Janumet conţine două medicamente diferite denumite sitagliptin şi metformin.
 sitagliptinul aparţine unei clase de medicamente denumită inhibitori DPP-4 (inhibitori ai
dipeptidil peptidazei-4)
 metforminul aparţine unei clase de medicamente denumită biguanide.
Acestea acţionează împreună pentru a controla valorile zahărului din sânge la pacienţii adulţi cu o
formă de diabet zaharat denumită ‘diabet zaharat de tip 2’. Acest medicament ajută la creșterea
valorilor insulinei produsă după o masă şi reduce cantitatea de zahăr fabricat de organism.
Împreună cu regimul alimentar şi exerciţiul fizic, acest medicament ajută la scăderea valorilor
zahărului din sângele dumneavoastră. Acest medicament poate fi utilizat singur sau împreună cu
anumite alte medicamente pentru diabetul zaharat (insulină, sulfonilureice sau glitazone).
Ce este diabetul zaharat de tip 2?
Diabetul zaharat de tip 2 este o afecţiune în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă
insulină, iar insulina produsă de organismul dumneavoastră nu acţionează cum ar trebui.
Organismul dumneavoastră poate, de asemenea, să producă prea mult zahăr. Când se întâmplă acest
lucru, zahărul (glucoza) se acumulează în sânge. Aceasta poate duce la apariţia unor probleme
medicale grave, cum sunt afectare cardiacă, afectare renală, orbire şi amputaţie. CUM SĂ UTILIZAŢI JANUMET
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
 Luați un comprimat:
 de două ori pe zi pe cale orală
 împreună cu alimente pentru a scădea riscul unei tulburări gastrice.
 Poate fi necesar ca medicul dumneavoastră să crească doza pentru a vă controla valoarea
zahărului din sânge.
În timpul tratamentului cu acest medicament trebuie să continuaţi regimul alimentar recomandat de
către medicul dumneavoastră şi să aveţi grijă ca ingestia de carbohidraţi să fie distribuită în mod
egal pe parcursul zilei.
Este puţin probabil ca administrarea doar a acestui medicament să determine o valoare anormal de
mică a zahărului în sânge (hipoglicemie). La administrarea acestui medicament în asociere cu un
medicament sulfonilureic sau cu insulină poate să apară o valoare mică a zahărului în sânge şi este
posibil ca medicul dumneavoastră să vă reducă doza de sulfoniluree sau de insulină.
Uneori este necesar să încetaţi să utilizaţi medicamentul dumneavoastră pentru o perioadă scurtă de
timp. Discutaţi cu medicul dumneavoastră pentru recomandări dacă:
 prezentaţi o stare care poate fi asociată cu deshidratare (pierdere considerabilă a fluidelor din
organism) precum stare de rău cu vărsături severe, diaree sau febră sau dacă consumaţi cu
mult mai puţine lichide decât normal
 planificaţi să fiţi supus unei intervenţii chirurgicale
 trebuie să efectuaţi o injecţie cu un colorant sau substanţă de contrast ca parte a unei proceduri
cu raze X
Dacă utilizaţi mai mult Janumet decât trebuie
Dacă utilizaţi o doză din acest medicament mai mare decât doza care v-a fost recomandată, adresaţivă imediat medicului dumneavoastră. Mergeţi la spital dacă aveţi simptome de acidoză lactică, cum
suntsenzaţie de frig sau disconfort, greaţă sau vărsături severe, durere la nivelul stomacului, scădere
în greutate inexplicabilă, crampe musculare sau respiraţie rapidă.
Dacă uitaţi să utilizaţi Janumet
Dacă uitaţi o doză, utilizaţi-o imediat ce vă amintiţi. Dacă nu vă amintiţi până când a venit
momentul să utilizaţi doza următoare, lăsaţi doza uitată şi continuaţi orarul obişnuit de administrare.
Nu luaţi o doză dublă din acest medicament.
Dacă încetaţi să utilizaţi Janumet
Continuaţi să utilizaţi acest medicament atât timp cât medicul dumneavoastră v-a recomandat,
pentru a continua să vă controlaţi valoarea zahărului din sânge. Nu trebuie să opriţi administrarea
acestui medicament fără a discuta în prealabil cu medicul dumneavoastră. Dacă încetaţi să utilizaţi
Janumet, valoarea zahărului din sânge poate să crească din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
OPRIŢI administrarea Janumet şi contactaţi imediat un medic dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacții adverse grave:
 Durere abdominală severă și persistentă (zona stomacului) care poate ajunge la nivelul
spatelui, însoțită sau nu de greață și vărsături, acestea putând fi semne ale inflamaţiei
pancreasului (pancreatită).
Foarte rar (pot afecta până la 1 din 10000 persoane), pacienţii care utilizează metformin (una dintre
substanţele active din Janumet) au prezentat o afecţiune gravă denumită acidoză lactică (prea mult
acid lactic în sângele dumneavoastră). Aceasta este mai frecventă la persoanele ai căror rinichi nu
funcţionează normal. Opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat unui medic
dacă prezentaţi oricare dintre următoarele simptome:
 senzaţie de rău (greaţă) sau stare de rău (vărsături), durere la nivelul stomacului (durere
abdominală), crampe musculare, scădere în greutate inexplicabilă, respiraţie accelerată şi
senzaţie de frig sau disconfort.
Dacă prezentaţi o reacţie alergică gravă (cu frecvenţă necunoscută), incluzând erupţie trecătoare pe
piele, urticarie şi umflare a feţei, buzelor, limbii şi faringelui care poate determina dificultăţi în
respiraţie sau la înghiţire, opriţi administrarea acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului
dumneavoastră. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie un medicament pentru a vă trata reacţia
alergică şi un alt medicament pentru tratamentul diabetului zaharat.
Unii pacienţi care utilizau metformin au prezentat următoarele reacţii adverse după ce au început
tratamentul cu sitagliptin:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge, greaţă,
balonare, vărsături
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane): durere la nivelul stomacului, diaree,
constipaţie, somnolenţă
Unii pacienţi au prezentat diaree, greaţă, balonare, constipaţie, durere la nivelul stomacului sau
vărsături atunci când au început să utilizeze împreună sitagliptin şi metformin (frecvența de apariție:
frecvente).
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu o sulfoniluree cum esteglimepirida:
Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane): valoare mică a zahărului din sânge
Frecvente: constipaţie
Unii pacienţi au prezentat următoarele reacţii adverse în timpul tratamentului cu acest medicament
în asociere cu pioglitazonă:
Frecvente: umflare a mâinilor şi picioarelor. https://bit.ly/3eCoVqw

Ce este Glucophage şi pentru ce se utilizează
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită conține clorhidrat de metformină în calitate de
substanță activă, care aparține unui grup de medicamente numite biguanide, utilizate în tratamentul
diabetului zaharat de tip 2 (non-insulino dependent).
Glucophage se utilizează împreună cu dieta și exercițiile fizice pentru a reduce riscul de apariție
a diabetului de tip 2 la adulții supraponderali, atunci când dieta și exercițiile fizice singure nu au
fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge. Aveți risc crescut de a dezvolta diabet
zaharat de tip 2 dacă aveți și alte boli cum ar fi tensiune arterială crescută, vârsta peste 40 de ani, o
cantitate anormală de lipide (grăsimi) din sânge sau antecedente de diabet zaharat în timpul sarcinii.
Medicamentul este deosebit de eficient dacă aveți vârsta sub 45 de ani, sunteți foarte supraponderal,
aveți niveluri ridicate ale glicemiei după o masă sau aveți diabet zaharat dezvoltat în timpul sarcinii.
Glucophage este utilizat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 atunci când dieta și
exercițiile fizice singure nu au fost suficiente pentru a controla glucoza (zahărul) din sânge.
Insulina este un hormon care permite țesuturilor organismului să utilizeze glucoza din sânge și să o
folosească pentru energie sau pentru depozitare pentru a fi utilizată ulterior. Persoanele cu diabet
zaharat de tip 2 nu produc suficientă insulină în pancreas sau organismul lor nu răspunde în mod
adecvat la insulina pe care o produce. Acest lucru duce la o acumulare de glucoză în sânge, care
poate cauza o serie de probleme grave pe termen lung, de aceea este important să continuați să luați
medicamentul, chiar dacă s-ar putea să nu aveți nici un fel de simptome evidente. Glucophage face organismul mai sensibil la insulină și ajută la normalizarea modului în care organismul
dumneavoastră utilizează glucoza.
Glucophage este asociat fie cu o greutate corporală stabilă, fie cu o pierdere modestă în
greutate.
Glucophage comprimate cu eliberare prelungită sunt concepute special pentru a elibera
medicamentul lent în corpul dumneavoastră și, prin urmare, sunt diferite de majoritatea altor tipuri
de comprimate ce conțin metformină.
Cum să utilizaţi Glucophage. Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Glucophage XR singur sau în asociere cu alte
medicamente antidiabetice orale sau insulină.
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Înghițiți comprimatul întreg, cu un pahar de apă, fără a-l mesteca.
Doza recomandată
De obicei, veți începe tratamentul cu Glucophage  500 mg pe zi. Dupa ce luați Glucophage
timp de aproximativ 2 săptămâni, medicul dumneavoastră vă poate măsura glicemia și să vă
ajusteze doza. Doza zilnică maximă este de 2000 mg Glucophage.
Dacă aveți funcția renală redusă, medicul vă poate prescrie o doză mai mică.
În mod normal, ar trebui să luați comprimatele o dată pe zi, cu masa de seară.
În unele cazuri, medicul dumneavoastră vă poate recomanda să luați comprimatele de două ori pe
zi. Luați întotdeauna comprimatele cu alimente.
Dacă utilizaţi mai mult Glucophage decât trebuie
Dacă aţi luat mai multe comprimate decât ar fi trebuit, nu vă neliniștiți, însă dacă prezentați
simptome neobișnuite, contactați medicul. Dacă supradoza este mare, acidoza lactică este mai
probabilă. Simptomele acidozei lactice sunt nespecifice, cum ar fi vărsături, durere abdominală
asociată cu crampe musculare, stare generală de rău cu stare de oboseală marcată, dificultate de
respiraţie. Simptomele ulterioare sunt reducerea temperaturii corporale și a frecvenței bătăilor
cardiace.
Dacă prezentați unul dintre aceste simptome, trebuie să vă adresați imediat medicului, deoarece
acidoza lactică poate produce comă. Opriți imediat administrarea de Glucophage și contactaţi
medicul sau cel mai apropiat spital.
Dacă uitaţi să utilizaţi Glucophage. Luați doza omisă cât mai curând posibil cu ceva alimente. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa
doza uitată.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Glucophage  poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. Pot apărea următoarele reacții adverse:
Glucophage poate cauza o reacție adversă foarte rară (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din
10000), dar foarte severă, numită “ acidoză lactică” (vezi pct. Atenționări și precauții). Dacă se
întâmplă acest lucru, trebuie să întrerupeți utilizarea Glucophage și să contactați imediat
medicul sau cel mai apropiat spital, deoarece acidoza lactică poate conduce la comă.
Glucophage poate cauza rezultate anormale ale testelor hepatice și hepatită (inflamația
ficatului), ce poate conduce la apariția icterului (poate afecta mai puțin de 1 utilizator din 10000).
Dacă observați îngălbenirea albului ochilor și/sau a pielii, adresați-vă imediat medicului
dumneavoastră.
Alte reacţii adverse posibile sunt enumerate conform frecvenței, după cum urmează:
Foarte frecvente (afectează mai mult de 1 din 10 persoane)
- diaree, greață, vărsături, dureri abdominale sau pierderea apetitului. Dacă prezentați aceste
reacții adverse, nu opriți utilizarea comprimatelor, deoarece aceste simptome vor dispărea în
aproximativ 2 săptămâni. Este utilă luarea comprimatelor în timpul mesei sau imediat după
masă.
Frecvente (afectează mai puțin de 1 persoană din 100)
- tulburări ale gustului
Foarte rare (afectează mai puțin de 1 persoană din 10000)
- scăderea nivelului vitaminei B12
- erupții cutanate, inclusiv roșeață, mâncărime și urticarie.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

Indicaţii terapeutice
Diabet zaharat insulino-independent (tip 2) la adulţi, atunci când măsurile dietetice,
exerciţiile fizice şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Doze şi mod de administrare
Doza zilnică de Glyclada poate varia de la 30 la 120 mg (1 la 4 comprimate pe zi),
administrate într-o singură doză, pe cale orală, la micul dejun.
Comprimatele vor fi înghiţite întregi, fără a fi sfărâmate sau zdrobite.
În cazul omiterii unei doze, în ziua următoare nu trebuie crescută doza.
La fel ca la orice medicament antidiabetic, doza va fi ajustată în funcţie de răspunsul
metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1C).
Doza iniţială
Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (1 comprimat Glyclada 30 mg,
comprimate cu eliberare prelungită).
Dacă glicemia este controlată în mod eficient, această doză se va menţine şi ca
tratament de întreţinere.
Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută succesiv la 60, 90 sau
120 mg pe zi. Intervalul dintre fiecare creștere succesivă a dozei trebuie să fie de cel
puţin 1 lună, excepţie fac pacienţii la care glicemia nu este redusă după două
2
săptămâni de tratament. În astfel de cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul
săptămânii a doua de tratament.
Doza maximă recomandată pe zi este de 120 mg.
Trecerea de la gliclazidă comprimatecu eliberare imediată la Glyclada, comprimate cu
eliberare prelungită
1 comprimat cu eliberare imediată de gliclazidă 80 mg este echivalent cu 1 comprimat
de Glyclada 30 mg. De aceea, trecerea de la o formă la alta se poate face cu condiţia
unei monitorizări adecvate a glicemiei.
Trecerea de la alt antidiabetic oral la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită
Glyclada poate înlocui alte medicamente antidiabetice orale.
La trecerea la Glyclada comprimate cu eliberare prelungită, trebuie luate în considerare
dozajul şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale antidiabeticului anterior.
În general, nu este nevoie de o perioadă de tranziţie. Se va utiliza o doză iniţială de 30
mg, ce va fi ajustată conform răspunsului glicemic al pacientului, după modelul descris
anterior.
La trecerea de la un derivat de sulfoniluree cu un timp de înjumătăţire plasmatică lung,
poate fi necesară o perioadă fără tratament de câteva zile, pentru evitarea efectului
aditiv al celor două medicamente, care poate provoca hipoglicemie.
Ulterior se va folosi procedura de iniţiere a tratamentului cu Glyclada descrisă anterior,
pornind cu o doză iniţială de 30 mg/zi, urmată de o creştere succesivă a dozelor, în
funcţie de răspunsul metabolic al pacientului.
Tratament asociat cu alte antidiabetice
Glyclada poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa glucozidază sau
insulină.
La pacienţii la care glicemia nu este controlată eficient cu Glyclada, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, sub supraveghere medicală atentă.
Populații speciale de pacienți
Vârstnici
La vârstnicii de peste 65 ani, Glyclada va fi administrat în aceleaşi doze ca la pacienţii
sub 65 ani.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată se poate utiliza aceeaşi
schemă de administrare ca la pacienţii cu funcţie renală normală, sub monitorizare
atentă. Aceste date au fost confirmate în studiile clinice.
Pacienţii cu risc de hipoglicemie
- subnutriţi sau malnutriţi;
- cu afecţiuni endocrine severe sau insuficient compensate (hipopituitarism,
hipotiroidism, insuficienţă adrenocorticotropă);
- în cazul întreruperii terapiei prelungite şi/sau cu doze mari de corticosteroizi;
- cu boli vasculare severe (boală severă coronariană, insuficienţă carotidiană severă,
boală vasculară difuză).
În aceste cazuri se recomandă o doză iniţială minimă de 30 mg.
Copii şi adolescenţi
Siguranța și eficacitatea Glyclada nu au fost stabilite la pacienții pediatrici. Nu sunt
disponibile date. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă, la alţi derivaţi de sulfoniluree, sulfonamide sau la
oricare dintre excipienţi.
Diabet zaharat insulinodependent (de tip 1).
Pre-comă şi comă diabetică, ceto-acidoză diabetică.
Insuficienţă severă renală sau hepatică (în aceste cazuri este indicată utilizarea
insulinei).
Tratament cu miconazol (vezi pct. 4.5).
Alăptare (vezi pct. 4.6).  https://bit.ly/3wQgIVT

. CE ESTE CLORHIDRAT DE TIAMINĂ ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Clorhidratul de tiamină, substanţa activă din acest medicament, este o vitamină solubilă în apă esenţială pentru organismul uman.

Clorhidrat de tiamină este indicat în tratamentul deficitului și chiar lipsei vitaminei B1 în organism, în tratamentul complex a următoarelor boli: boli ale sistemului nervos central și periferic (nevrite, polinevrite, radiculite, nevralgii, paralizii periferice, neuropatie, encefalopatie, neurastenie), boli cronice ale ficatului, tulburarea troficii mușchiului inimii (miocardiodistrofie), ulcer stomacal şi duodenal, lipsa motilității (atonia) intestinului, boli ale arterelor (endarteriită), boli de piele (dermatoze) cu schimbări ale troficii nervoase şi dereglări ale metabolismului.

2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI &ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ

Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la clorhidratul de tiamină sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului, enumerate la pct. 6.
- dacă aveţi boli alergice,

- dacă suferiți de sensibilitate crescută sau intoleranță la unele medicamente, alimente, mirosuri etc.
- dacă sunteți femeie în perioada pre-climacterică și climacterică.
Atenționări și precauții

Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă suferiți de excitabilitate crescută a sistemului nervos, aveți ulcer stomacal sau duodenal cu aciditate crescută înainte de a vi se administra acest medicament.
Soluția injectabilă vi se va administra în caz dacă aveți tulburări ale absorbției intestinale sau vi s-a înlăturat o porțiune de stomac, dacă nu aveți imposibilitate de a administra tiamina sub formă de comprimate (grețuri, vărsături, perioada pre- și postoperatorie), de asemenea, în caz de forme severe ale maladiilor sau la inițierea tratamentului, pentru atingerea mai rapidă a efectului terapeutic dorit.
Injecțiile pot fi dureroase.
Dacă consumați alcool în exces, este posibilă agravarea simptomelor reacțiilor adverse. Nu se va utiliza în locul alimentaţiei echilibrate. La apariția alergiei la tiamină din alimentație se va exclude orezul, hrișca, carnea, pâinea (cu conținut de făină integrală).
Dacă sunteți programat pentru determinarea teofilinei sau urobililogenului în sângele dumneavoastră, vă rugăm să comunicați medicului sau asistentei medicale că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.
Utilizarea altor medicamente

Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi, aţi luat recent orice sau intenționați să luați alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.
Vă rugăm să comunicați medicului dumneavoastră dacă luați următoarele medicamente:

- derivați colinici

- adrenomimetice, simpatomimetice - utilizate în caz de alergii, scădere a tensiunii arteriale

- anticonvulsive (fenobarbital, fenitoină, carbamazepină) - utilizate în caz de convulsii

- digoxină - utilizate dacă aveți inima prea slabă

- indometacină - pentru boli inflamatorii și reumatice

- antiacide - pentru aciditate crescută la stomac

- tiosemicarbazonă - pentru infecții

- 5-fluoruracil - pentru unele tipuri de cancer

- preparate cu conținut de sulf

- estrogeni - de obicei, în compoziția preparatelor pentru prevenirea sarcinii.
De asemenea, comunicați medicului dumneavoastră dacă consumați în exces ceai, cafea (conțin cafeină) sau faceți abuz de băuturi alcoolice.
Tiamina poate diminua efectul miorelaxantelor depolarizante (suxametoniu). Dacă sunteți programat pentru o intervenție chirurgicală, vă rugăm să comunicați medicului anesteziolog că sunteți tratat cu Clorhidrat de tiamină.

Sarcina şi alăptarea

Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți ă sunteți gravidă sau intenționați să deveniți gravidă, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Pe parcursul tratamentului se recomandă precauție în timpul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor, din cauza posibilității dezvoltării reacțiilor adverse din partea sistemului nervos central.

3. CUM SĂ UTILIZAŢI CLORHIDRAT DE TIAMINĂ

Utilizaţi întotdeauna Clorhidrat de tiamină exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Clorhidrat de tiamină vi se va administra de către un medic sau asistenta medicală profund în mușchi. Adulţilor se indică câte 25-50 mg (0,5-1 ml soluţie injectabilă) o dată pe zi, zilnic.
Se recomandă iniţierea tratamentului cu doze mici (cel mult 25 mg soluţie (0,5 ml)) şi doar în caz de toleranţă bună se administrează doze mai mari. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.

În encefalopatia Wernicke-Korsakov se indică câte 50-100 mg (1-2 ml) de 2 ori pe zi, intramuscular, până la ameliorare clinică. Se va ține cont de probabilitatea apariției reacțiilor alergice la administrarea vitaminei B1.
Copii

La copii se utilizează, de obicei, soluția 25 mg/ml. Copiilor cu vârsta peste 8 ani se administrează câte 12,5 mg (0,25 ml) o dată pe zi, zilnic. Cura de tratament constituie 10-30 injecţii.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Clorhidrat de tiamină

Deoarece medicamentul vă este administrat de către personalul medical, este puţin probabil să primiţi o doză prea mare de Clorhidrat de tiamină. &În caz de supradozaj poate apărea agravarea reacțiilor adverse. Dacă aveţi impresia că vi s-a administrat o doză prea mare, discutaţi cu medicul dumneavoastră.
Dacă uitaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină

Deoarece medicamentul vi se administrează de către personalul medical, este puţin probabil să fie omisă o doză. Totuşi, dacă aveţi impresia că nu vi s-a administrat o doză, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Dacă încetaţi să utilizaţi Clorhidrat de tiamină

Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, Clorhidrat de tiamină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Frecvența reacțiilor adverse este definită drept necunoscută (nu poate fi estimată reieșind din datele disponibile) Dacă apar următoarele reacții adverse, vă rugăm să întrerupeți administrarea Clorhidrat de tiamină și să vă adresați imediat medicului dumneavoastră:

- inflamația pielii și țesutului subcutanat (edem), care se răspândește rapid și poate implica fața, gatul, extremitățile. Poate conduce la tulburări de respirație și deglutiție (angioedem)

- senzație de sufocare (sindrom bronhospastic) cu convulsii

- apariția unei intense senzații de rău, însoțită de mâncărimi, frisoane, transpirații, paloare, urmată de o înroșire difuză, erupții, urticarie, jena respiratorie, scăderea presiunii arteriale, în timp ce pulsul devine imperceptibil. Uneori, survin vărsături și diaree, criza de astm (șoc anafilactic).
Alte reacții adverse includ:

- bătăi prea rapide ale inimii, senzație de bătăi puternice ale inimii

- scăderea bruscă a tensiunii arteriale

- dureri de cap, amețeli, neliniște

- senzație de furnicături în mâini și picioare

- afectarea nervului optic.
- respirație dificilă, senzație de sufocare

- tulburări de deglutiție, grețuri, sângerări intestinale

- erupții pe piele, mâncărime (inclusiv la locul injecției), inflamația pielii , roșeață, urticarie

- creșterea activi tății enzimelor ficatului

- transpirație excesivă, frisoane, tremor, slăbiciune generală, acumularea în exces a apei în ţesuturi (edeme), febră.
- fenomene de sinaptoplegie - scăderea tensiunii arteriale, apariția tulburărilor de ritm a inimii, tulburări ale contracției mușchilor scheletici (inclusiv mușchii respiratorii), diprimarea sistemului nervos central. Tiamina contribuie la dezvoltarea rezistenței stafilococului la antibiotice.
Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

5. CUM SE PĂSTREAZĂ CLORHIDRAT DE TIAMINĂ

A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor. A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
Nu utilizaţi Clorhidrat de tiamină după data de expirare înscrisă pe ambalaj. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei menajere sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. CONȚINUTUL AMBALAJULUI ȘI ALTE INFORMAŢII

Ce conţine Clorhidrat de tiamină

- Substanţa activă este clorhidratul de tiamină. 1 ml (1 fiolă) conţine clorhidrat de tiamină 50 mg.
- Celelalte componente sunt: unitiol, apă pentru preparate injectabile.
Cum arată Clorhidrat de tiamină şi conţinutul ambalajului

Clorhidrat de tiamină se prezintă sub formă de soluție transparentă, de la incoloră până la culoare gălbuie sau verde-gălbuie. Este disponibil câte 1 ml în fiole din sticlă. Câte 10 fiole în cutie cu pereți-despărțitori sau câte 5 fiole în blister. Câte 2 blistere în cutie.

Deţinătorul certificatului de înregistrare

Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36

Fabricantul

Lekhim-Harkov SA 61115, or. Harkov Str. 17-Partsyezda, 36

Ce este Reneos şi pentru ce se utilizează
Reneos este un medicament antidiabetic oral care conţine repaglinidă. Aceasta ajută
pancreasul dumneavoastră să producă mai multă insulină, scăzând astfel cantitatea
de zahăr (glucoză) din sânge.
Diabetul zaharat de tip 2 este o boală în care pancreasul nu produce suficientă
insulină pentru a controla valorile glucozei din sânge sau în care organismul nu
răspunde normal faţă de insulina pe care o produce.
Reneos este utilizat pentru a controla diabetul zaharat de tip 2 la adulţi, ca o
completare a dietei şi a exerciţiului fizic: tratamentul cu Reneos se începe, de regulă,
dacă dieta, exerciţiul fizic şi scăderea în greutate singure nu au reuşit să controleze
(sau să scadă) cantitatea de glucoză din sângele dumneavoastră. De asemenea,
Reneos poate fi administrat în asociere cu metformină, un alt medicament utilizat în
tratamentul diabetului zaharat.
S-a demonstrat că Reneos scade concentraţia de zahăr din sânge, ceea ce previne
apariţia complicaţiilor cauzate de diabetul zaharat. Cum să luaţi Reneos
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Medicul dumneavoastră vă va stabili doza.
 Doza iniţială uzuală este de 0,5 mg, administrată înaintea fiecărei mese
principale. Înghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă imediat înainte sau cu cel
mult 30 minute înainte de fiecare masă principală.
 Doza poate fi ajustată de către medicul dumneavoastră cu până la 4 mg,
administrate imediat înainte sau cu cel mult 30 minute înainte de fiecare masă
principală.
Doza maximă recomandată zilnic este de 16 mg.
Nu luaţi mai mult Reneos decât v-a recomandat medicul dumneavoastră.
Dacă luaţi mai mult Reneos decât trebuie
Dacă luaţi prea multe comprimate, concentraţia zahărului din sângele dumneavoastră
poate să scadă prea mult, ducând la un eveniment hipoglicemic. Vă rugăm să
consultaţi punctul „Dacă aveţi un episod de hipoglicemie” pentru descrierea
hipoglicemiei şi a tratamentului acesteia.
Dacă utaţi să luaţi Reneos
Dacă uitaţi să luaţi o doză, administraţi următoarea doză ca de obicei – nu luaţi o doză
dublă.
Dacă întrerupeţi tratamentul cu Reneos
Ţineţi cont de faptul că efectul dorit nu poate fi atins dacă întrerupeţi tratamentul cu
Reneos. Diabetul zaharat se poate agrava. Dacă este necesară modificarea
tratamentului, adresaţi-vă mai întâi medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Hipoglicemie
Cea mai frecventă reacţie adversă este hipoglicemia, care poate afecta până la 1 din
10 pacienţi (vezi punctul 2 Dacă aveţi un episod de hipoglicemie). Reacţiile
hipoglicemice sunt de regulă uşoare sau moderate, dar ocazional pot duce la pierderea
conştienţei sau comă hipoglicemică. În acest caz, solicitaţi imediat asistenţă medicală
Alergie
Alergia apare foarte rar (poate afecta până la 1 din 10000 pacienţi). Simptome cum
sunt umflare, dificultate la respiraţie, ritm rapid al bătăilor inimii, ameţeală şi
transpiraţii pot fi semne ale unei reacţii anafilactice. Adresaţi-vă imediat medicului.
Alte reacţii adverse
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 pacienţi)
 Dureri abdominale
 Diaree
Rare (pot afecta până la 1 din 1000 pacienţi)
 Sindrom coronarian acut (dar poate să nu fie cauzat de medicament)
Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10000 pacienţi)
 Vărsături
 Constipaţie
 Tulburări de vedere
 Tulburări severe ale ficatului, funcţionarea anormală a ficatului, cum este
creşterea valorilor enzimelor hepatice în sânge.
Cu frecvenţă necunoscută
 Hipersensibilitate (precum erupţii trecătoare pe piele, mâncărime, înroşirea pielii,
umflarea pielii)
 Senzaţie de rău (greaţă).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest
prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul
sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul
Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amed.md sau email:[email protected]
Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare
privind siguranţa acestui medicament. https://bit.ly/3kCfRpv

Apidra este un medicament antidiabetic, utilizat pentru a reduce valoarea crescută a glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat; el poate fi administrat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de 6 ani şi peste. Diabetul zaharat este o boală în care organismul dumneavoastră nu produce suficientă insulină pentru menţinerea valorii normale a glicemiei.

Insulina glulizin este produsă prin biotehnologie. Insulina glulizin are un debut rapid, 10–20 de minute de la injectare, şi o durată scurtă de acţiune, de aproximativ 4 ore.Contraindicații:
Nu utilizaţi Apidra

- Dacă sunteţi alergic la insulină glulizin sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament.
- Dacă valoarea glicemiei este prea mică (hipoglicemie), urmaţi instrucţiunile pentru hipoglicemie (vezi textul din chenarul de la sfârşitul acestui prospect). Doza

Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

În funcţie de stilul dumneavoastră de viaţă, de rezultatele testelor pentru măsurarea glicemiei (glucoza serică) şi de utilizarea anterioară de insulină, medicul dumneavoastră va decide doza de Apidra necesară pentru dumneavoastră.

Apidra este o insulină cu acţiune rapidă. Medicul dumneavoastră vă poate recomanda să o utilizaţi în asociere cu o insulină bazală, cu acţiune intermediară sau prelungită, sau cu comprimate folosite pentru a trata valorile mari ale glicemiei.

Dacă anterior aţi utilizat o altă insulină şi treceţi la insulină glulizin, poate fi necesar ca regimul de doze să fie ajustat de către medicul dumneavoastră.

Valoarea glicemiei poate fi influenţată de mulţi factori. Trebuie să cunoaşteţi aceşti factori astfel încât să puteţi să reacţionaţi corespunzător la modificările glicemiei şi să preveniţi scăderea sau creşterea excesivă a acesteia. Pentru mai multe informaţii, vezi textul din chenarul de la sfârşitul acestui prospect.

Mod de administrare

Apidra se injectează sub piele (subcutanat).

Medicul vă va arăta în ce regiune cutanată trebuie să vă injectaţi Apidra. Apidra poate fi injectată în peretele abdominal, coapsă sau braţ sau prin perfuzie continuă în peretele abdominal. Efectul va fi puţin mai rapid dacă vă injectaţi insulina în peretele abdominal. Ca în cazul tuturor insulinelor, la fiecare injecţie trebuie să schimbaţi locul injectării şi locul perfuziei din cadrul regiunii respective (abdomen, coapsă sau braţ).

Frecvenţa de administrare

Apidra trebuie administrată cu puţin timp (0–15 minute) înainte de masă sau imediat după masă.

Instrucţiuni pentru o utilizare corectă

Cum să utilizaţi SoloStar

SoloStar este un stilou injector (pen) preumplut jetabil, care conţine insulină glulizin. Apidra în stilouri injectoare (pen-uri) preumplute este indicat doar pentru injecții administrate imediat sub piele. Discutați cu medicul dumneavoastră dacă trebuie să vă injectați insulina prin altă metodă.

Citiţi cu atenţie „SoloStar Instrucţiuni de utilizare” incluse în acest prospect. Trebuie să utilizaţi stiloul injector (pen-ul) aşa cum este descris în aceste Instrucţiuni de utilizare.

Pentru a preveni eventuala transmitere a unor boli, fiecare stilou injector (pen) trebuie utilizat numai de către un singur pacient.

Înainte de utilizare trebuie întotdeauna ataşat un ac nou. Utilizaţi numai ace compatibile pentru utilizare împreună cu SoloStar (vezi „SoloStar Instrucţiuni de utilizare”).

Examinaţi cartuşul fixat ireversibil în stiloul injector (pen) înainte de utilizare. Utilizaţi-l numai dacă soluţia este limpede, incoloră şi nu are particule vizibile. Nu-l agitaţi sau amestecaţi înainte de utilizare.

Utilizaţi întotdeauna un stilou injector (pen) nou dacă observaţi înrăutăţirea neaşteptată a controlului glicemiei dumneavoastră. În cazul în care credeţi că aveţi o problemă cu SoloStar, vă rugăm să vă adresaţi personalului medical.

Ce este Humulin M3 şi pentru ce se utilizează
Insulina este un hormon natural, produs de către pancreas. Dacă pancreasul dumneavoastră nu produce
suficientă insulină pentru a controla nivelul glucozei din sângele dumneavoastră, veţi face diabet
zaharat. Humulin este un înlocuitor al insulinei dumneavoastră. Humulin este produs în laborator prin
„tehnologia recombinării ADN” şi are aceeaşi structură precum hormonul natural. Ca urmare, este
diferit faţă de insulinele din surse animale.
Utilizaţi tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat medicul dumneavoastră. Nu schimbaţi insulina
dumneavoastră decât dacă vă recomandă medicul dumneavoastră; chiar şi în această situaţie este
necesară precauţie. Nu trebuie să amestecaţi Humulin cu insuline animale, sau cu insuline fabricate de
un alt producător. Fiecare tip de insulină are tipărit pe cutie şi cartuş un simbol şi o culoare diferită
astfel încât să o puteţi identifica cu uşurinţă.
HUMULIN M3
Verificaţi întotdeauna cutia şi eticheta cartuşului în privinţa numelui şi tipului de insulină pe
care o primiţi de la farmacie. Asiguraţi-vă că este tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat
medicul dumneavoastră. Cum să utilizaţi Humulin M3
Cartuşul a 3 ml suspensie injectabilă este destinat doar utilizării cu stilouri injectoare (pen-uri) cu
capacitatea de 3 ml şi nu este destinat utilizării cu pen-urile cu capacitatea de 1,5 ml.
Verificaţi întotdeauna cutia şi eticheta cartuşului în privinţa numelui şi tipului de insulină pe
care o primiţi de la farmacie. Asiguraţi-vă că este tipul de Humulin pe care vi l-a recomandat
medicul dumneavoastră.
Utilizaţi întotdeauna Humulin M3 exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi
cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur. Pentru a preveni eventuala transmitere a bolilor,
fiecare cartuș trebuie utilizat de către un singur pacient, chiar dacă se schimbă acul dispozitivului de
administrare.
Dozajul
 Medicul dumneavoastră v-a recomandat ce tip de insulină să utilizaţi, în ce cantitate, când şi cât de
frecvent să vă administraţi medicamentul. Acest medicament este pentru dumneavoastră. Respectaţi
întocmai instrucţiunile medicului dumneavoastră şi vizitaţi regulat clinica de diabet.
 Dacă schimbaţi tipul de insulină (de exemplu de la insulină animală la umană), s-ar putea să fie
necesar să luaţi mai multă sau mai puţină decât înainte. Acest lucru poate fi doar la prima doză
administrată sau poate fi o schimbare gradată de-a lungul a câteva săptămâni.
 Injectaţi Humulin sub piele. Puteţi injecta şi intra muscular doar dacă v-a recomandat medicul.
Pregătirea insulinei
 Humulin M3 trebuie amestecat înaintea fiecărei utilizări pentru a resuspenda insulina. Pentru
aceasta, rotiţi cartuşul între palme de 10 ori. Apoi răsturnaţi-l cu 180°, tot de aproximativ 10 ori.
Faceţi aceste mişcări lent, pentru a permite perlei de amestecare din sticlă să se deplaseze pe toată
lungimea cartuşului, pentru a ajuta la amestecare. Înainte de montarea în cartuş, verificaţi aspectul
suspensiei. După amestecare, Humulin M3 trebuie să aibă un aspect uniform, „noros” sau lăptos.
Dacă nu are acest aspect, amestecaţi din nou.
 Cartuşele nu trebuie folosite dacă prezintă aglomerări de substanţă sau dacă pe pereţii sau pe
fundul cartuşului aderă particule solide, albe, dându-i acestuia un aspect îngheţat.
Pregătirea stiloului injector (pen-ului)
 Spălaţi-vă pe mâini. Dezinfectaţi membrana de cauciuc a cartuşului.
 Trebuie să utilizaţi cartuşele de Humulin doar în stilouri injectoare (pen-uri) corespunzătoare
cu marcaj CE. Vă rugăm să vă asiguraţi că Humulin sau cartuşele de insulină Lilly sunt
menţionate în manualul de utilizare pe care îl primiţi împreună cu stiloul injector (pen).
Cartuşul de 3 ml încape doar într-un stilou injector (pen) cu capacitatea de 3 ml.
 Urmaţi instrucţiunile de utilizare ale stiloului injector (pen-ului). Montaţi cartuşul în stilou injector
(pen).
 Setaţi doza la 1 sau 2 unităţi. Ţineţi stiloul injector (pen-ul) cu acul îndreptat în sus şi loviţi uşor cu
degetul partea laterală a stiloului injector (pen-ului), astfel încât bulele de aer să se adune în partea
de sus. În continuare, ţinând stiloul injector (pen-ul) în poziţie verticală şi acţionaţi mecanismul de
injectare. Faceţi acest lucru până când o picătură de suspensie va ieşi pe vârful acului. Este posibil
să mai rămână în stiloul injector (pen) mici bule de aer. Acestea sunt inofensive, dar o bulă de aer
prea mare poate afecta acurateţea dozei necesare de insulină.
Injectarea insulinei
Înainte de a face injecţia, dezinfectaţi pielea aşa cum aţi fost instruit(ă). Injectaţi sub piele, aşa cum
vi s-a spus. Nu injectaţi direct într-o venă. După injectare, lăsaţi acul în piele timp de cinci secunde,
ca să vă asiguraţi că v-aţi administrat întreaga doză. Nu frecaţi locul unde aţi făcut injecţia. Aveţi
grijă să vă faceţi injecţia la cel puţin un centimetru (1 cm) faţă de locul unde v-aţi administrat
ultima injecţie şi să „rotaţi“ locurile în care faceţi injecţia, aşa cum vi s-a spus.
După injectare
De îndată ce aţi făcut injecţia, detaşaţi acul de la stiloul injector (pen). Acest lucru va face ca
suspensia să rămână sterilă şi va împiedica scurgerea suspensiei, reintrarea aerului în stiloul injector
(pen) şi înfundarea acului. Nu lăsaţi ca acul să fie folosit şi de alte persoane. Nu lăsaţi ca stiloul
injector (pen-ul) să fie folosit şi de alte persoane. Puneţi la loc capacul stiloului injector (penului).
Injectările următoare
Trebuie să amestecaţi suspensia ori de câte ori utilizaţi cartuşul, dar lăsaţi cartuşul în stiloul injector
(pen). Înaintea fiecărei administrări, fixaţi o doză de 1 sau 2 unităţi şi apăsaţi mecanismul de
injectare cu stiloul injector (pen-ul) îndreptat în sus, până când pe ac va ieşi o picătură de suspensie.
Puteţi să vedeţi câtă suspensie a mai rămas, privind gradaţiile de pe partea laterală a cartuşului.
Distanţa dintre fiecare semn este de aproximativ 20 unităţi (pentru cartuşul de 3 ml). Dacă a mai
rămas prea puţină suspensie pentru doza necesară dumneavoastră, schimbaţi cartuşul.
Nu amestecaţi nici o altă insulină în cartuşul Humulin. După ce cartuşul s-a golit, nu îl refolosiţi. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Humulin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Cea mai frecventă reacţie adversă a terapiei cu insulină este hipoglicemia. Hipoglicemia severă poate
determina pierderea stării de conştienţă şi, în cazuri extreme, chiar deces. Nu sunt prezentate frecvenţe
specifice hipoglicemiei, deoarece hipoglicemia este rezultatul atât al dozei de insulină administrate cât
şi al altor factori, de exemplu dieta urmată sau exerciţiile fizice efectuate de către dumneavoastră.
Reacţiile de hipersensibilitate locală sunt frecvente (apar la mai puţin de 1 din 10 pacienţi, dar la mai
mult de 1 din 100 pacienţi). Pot să apară înroşirea pielii, umflătură şi mâncărime la nivelul locului de
injectare. Aceste reacţii sunt trecătoare şi dispar în câteva zile până la câteva săptămâni. În unele cazuri
aceste reacţii locale pot avea legătură cu alţi factori decât insulina, de exemplu substanţele iritante din
soluţia folosită pentru dezinfectarea locului de injectare sau o tehnică de injectare greşită.
Reacţia de hipersensibilitate sistemică, foarte rară (apare la mai puţin de 1 din 10000 pacienţi), dar
potenţial mai gravă, este o reacţie alergică generalizată la insulină. Aceasta poate fi severă şi produce
înroşirea pielii pe întregul corp, greutate în respiraţie, respiraţie şuierătoare, scăderea tensiunii arteriale,
bătăi rapide ale inimii sau transpiraţii.
Dacă credeţi că aveţi acest tip de alergie la Humulin, spuneţi imediat medicului dumneavoastră.
Lipodistrofia (îngroşarea sau adâncituri la nivelul pielii) care poate să apară la locul injectării este mai
puţin frecventă (apare la mai puţin de 1 din 100 pacienţi, dar la mai mult de 1 din 1000 pacienţi).
În timpul tratamentului cu insulină s-a raportat apariţia edemelor (umflarea braţelor, gleznelor; retenţie
de lichide), mai ales când controlul metabolic anterior insuficient, este ameliorat prin tratament intensiv
cu insulină
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată
în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3rtDWjB

FITODIAB®- furnizează un complex bogat de fitonutrienţi necesari în suplimentarea dietei pentru reglarea metabolismului, în general şi, a celui glucidic, în special; induce o mai bună echilibrare a parametrilor biochimici serici;

- are rol benefic în limitarea consecinţelor negative ale unor disfuncţii metabolice;

- ajută la normalizarea nivelului de glucoză din sânge;

- are influenţă pozitivă asupra metabolismului lipidic şi al trigliceridelor, normalizează nivelul colesterolului şi al trigliceridelor din sânge, contribuind la buna funcţionare a inimii şi a vaselor de sânge;

- îmbunătăţeşte calitatea vieţii şi promovează starea generală de bine.



Produsul este bine tolerat, fără contraindicaţii semnalate până acum la dozele şi ritmul de administrare recomandate.

Poate fiutilizat în asociere cu mijloacele convenţionale de îngrijire privind normalizarea glicemiei, dar numai la recomandarea specialistului; este necesar controlul periodic al nivelului de zahăr din sânge.

La apariţia unor efecte nedorite se întrerupe administrarea produsului şi se recomandă consultarea medicului sau a farmacistului.



Instrucţiuni de utilizare:

În funcţie de valoarea glicemiei, doza utilizată variază între 2 şi 6 comprimate pe zi:

- 2 comprimate: câte 1 comprimat la fiecare masă principală (când nivelul glicemiei este cuprins între 120 şi 150 mg/dl);

- 4 comprimate: câte 1 comprimat la fiecare din cele 3 mese principale şi 1 comprimat la gustarea de la ora 11 (când nivelul glicemiei este cuprins între 150 şi 200 mg/dl);

- 6 comprimate: câte 1 comprimat la fiecare din cele 3 mese principale şi la fiecare din cele 3 gustări (când nivelul glicemiei este mai mare de 200 mg/dl).

Originalul de la HUXOL este clasicul dintre alternativele de zahăr.
Cu calitatea sa dovedită, îndulcește deliciile culinare fără a adăuga calorii la ecuație. Conține îndulcitori zaharină și ciclamat, care sunt unul dintre cei mai vechi îndulcitori sintetici din istorie. De zeci de ani, gama sa largă de utilizări în preparatele alimentare și băuturile s-a dovedit a fi un ajutor valoros în gestionarea greutății.

Indicaţii terapeutice
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile
fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală
Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică
practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.
Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta
recomandată.
Doze
Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.
Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză
trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.
În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului
glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe
zi.
O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu glimepiridă.
În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi
apoi se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit.
Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă,
tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de
control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să
fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun
este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.
Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.
Var II approval, NMA letter 3308E/15.06.2017 3/12 Var II-077G CCDS v14, QRD v9, PIL list of countries
Combined texts all strengths, EoP 12 April 2017
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că
diabetul poate fi controlat numai prin dietă.
În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu
creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita
hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De
asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de
viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl
În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie
luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat
anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de
exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum
riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.
Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza
poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.
Trecerea de la insulină la Amaryl
În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu
insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie
efectuată sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Vezi pct. 4.3.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie
(vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,
utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.
Mod de administrare
Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg
Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.
Contraindicaţii
Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:
 hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
 diabet zaharat tip I,
 comă diabetică,
 cetoacidoză,
 tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau
hepatice severe, este necesară trecerea la insulină. https://bit.ly/3iwX78e

Indicaţii terapeutice
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile
fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală
Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică
practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.
Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta
recomandată.
Doze
Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.
Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză
trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.
În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului
glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe
zi.
O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu glimepiridă.
În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi
apoi se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit.
Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă,
tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de
control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să
fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun
este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.
Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.
Var II approval, NMA letter 3308E/15.06.2017 3/12 Var II-077G CCDS v14, QRD v9, PIL list of countries
Combined texts all strengths, EoP 12 April 2017
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că
diabetul poate fi controlat numai prin dietă.
În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu
creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita
hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De
asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de
viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl
În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie
luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat
anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de
exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum
riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.
Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza
poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.
Trecerea de la insulină la Amaryl
În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu
insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie
efectuată sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Vezi pct. 4.3.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie
(vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,
utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.
Mod de administrare
Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg
Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.
Contraindicaţii
Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:
 hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
 diabet zaharat tip I,
 comă diabetică,
 cetoacidoză,
 tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau
hepatice severe, este necesară trecerea la insulină. https://bit.ly/3iwX78e

Indicaţii terapeutice
Amaryl este indicat pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2, atunci când numai dieta, exerciţiile
fizice regulate şi reducerea greutăţii corporale nu realizează un control adecvat al glicemiei. Doze şi mod de administrare
Pentru administrare orală
Baza unui tratament eficace pentru diabetul zaharat o constituie dieta adecvată, o activitate fizică
practicată cu regularitate, precum şi efectuarea periodică a analizelor de sânge şi de urină.
Antidiabeticele orale sau insulina nu pot controla glicemia, dacă pacientul nu respectă dieta
recomandată.
Doze
Doza se stabileşte în funcţie de rezultatele determinărilor valorilor glicemiei şi glicozuriei.
Doza iniţială este 1 mg glimepiridă pe zi. Dacă se obţine un control eficient al glicemiei, această doză
trebuie utilizată pentru tratamentul de întreţinere.
Pentru diferite scheme de tratament, sunt disponibile concentraţii adecvate.
În cazul în care nu se obţine un control satisfăcător al bolii, doza trebuie crescută pe baza controlului
glicemic, în etape cu un interval de circa 1-2 săptămâni între ele, până la 2, 3 sau 4 mg glimepiridă pe
zi.
O doză mai mare de 4 mg glimepiridă pe zi determină rezultate mai bune doar în cazuri excepţionale.
Doza maximă recomandată este 6 mg glimepiridă pe zi.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de metformină, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu glimepiridă.
În timp ce se menţine doza de metformină, tratamentul cu glimepiridă se începe cu o doză mică şi
apoi se creşte treptat până la doza zilnică maximă, în funcţie de nivelul de control metabolic dorit.
Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
La pacienţii care nu sunt controlaţi adecvat cu doza zilnică maximă de Amaryl, poate fi iniţiat
tratament concomitent cu insulină, dacă este necesar. În timp ce se menţine doza de glimepiridă,
tratamentul cu insulină se începe cu o doză mică şi apoi se creşte treptat, în funcţie de nivelul de
control metabolic dorit. Tratamentul asociat trebuie început sub strictă supraveghere medicală.
În mod normal, este suficientă o doză zilnică unică de glimepiridă. Se recomandă ca această doză să
fie administrată cu puţin timp înainte sau în timpul unui mic dejun substanţial sau, dacă micul dejun
este omis, cu puţin timp înainte de prima masă principală sau în timpul acesteia.
Dacă o doză este omisă, acest lucru nu trebuie corectat crescând doza următoare.
Var II approval, NMA letter 3308E/15.06.2017 3/12 Var II-077G CCDS v14, QRD v9, PIL list of countries
Combined texts all strengths, EoP 12 April 2017
Dacă pacientul are o reacţie hipoglicemică la doza de 1 mg glimepiridă pe zi, acest fapt arată că
diabetul poate fi controlat numai prin dietă.
În timpul tratamentului, deoarece o îmbunătăţire a controlului diabetului zaharat este asociată cu
creşterea sensibilităţii la insulină, necesarul de glimepiridă poate să scadă. Prin urmare, pentru a evita
hipoglicemia, trebuie luată în considerare reducerea în timp a dozei sau întreruperea tratamentului. De
asemenea, poate fi necesară modificarea dozei, dacă apar modificări ale greutăţii sau ale stilului de
viaţă al pacientului sau alţi factori care cresc riscul de hipoglicemie sau hiperglicemie.
Trecerea de la alte antidiabetice orale la Amaryl
În general, se poate trece de la alte antidiabetice orale la Amaryl. Pentru trecerea la Amaryl, trebuie
luate în considerare concentraţia şi timpul de înjumătăţire plasmatică ale medicamentului utilizat
anterior. În unele cazuri, mai ales pentru antidiabeticele orale cu timp de înjumătăţire lung (de
exemplu, clorpropamidă), se recomandă un interval liber de câteva zile, pentru a reduce la minimum
riscul de reacţii hipoglicemice cauzate de efectul aditiv.
Doza iniţială recomandată este 1 mg glimepiridă pe zi. În funcţie de răspunsul la glimepiridă, doza
poate fi crescută treptat, după cum s-a menţionat mai sus.
Trecerea de la insulină la Amaryl
În cazuri excepţionale, în care la pacienţii cu diabet zaharat de tip 2 s-a obţinut controlul glicemiei cu
insulină, poate fi indicată schimbarea tratamentului la Amaryl. Schimbarea tratamentului trebuie
efectuată sub strictă supraveghere medicală.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică
Vezi pct. 4.3.
Copii şi adolescenţi
Nu există date disponibile privind utilizarea glimepiridei la pacienţi cu vârsta sub 8 ani. Pentru copii
cu vârste cuprinse între 8 şi 17 ani există date limitate privind utilizarea glimepiridei în monoterapie
(vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Datele disponibile privind siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi sunt insuficiente şi, de aceea,
utilizarea la aceşti pacienţi nu este recomandată.
Mod de administrare
Amaryl 1 mg, Amaryl 2 mg, Amaryl 3 mg, Amaryl 4 mg şi Amaryl 6 mg
Comprimatele trebuie înghiţite fără a fi mestecate, cu puţin lichid.
Contraindicaţii
Glimepirida este contraindicată la pacienţii cu următoarele afecţiuni:
 hipersensibilitate la glimepiridă, la alţi derivaţi de sulfoniluree sau sulfonamide sau la oricare
dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1,
 diabet zaharat tip I,
 comă diabetică,
 cetoacidoză,
 tulburări severe ale funcţiilor hepatice sau renale. În cazul unor tulburări funcţionale renale sau
hepatice severe, este necesară trecerea la insulină. https://bit.ly/3iwX78e