Filtru
Întâi cele populare
INDICAȚII DE UTILIZARE:
Boli infecțioase și inflamatorii cauzate de microorganisme sensibile la medicament Dozare
și administrare:
În interior, înainte, în timpul sau după masă. Comprimatul poate fi înghițit întreg, împărțit în părți sau mestecat cu un pahar cu apă sau diluat în apă pentru a forma un sirop (în 20 ml) sau suspensie (în 100 ml).
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la medicament și alte antibiotice beta-lactamice.
Boli infecțioase și inflamatorii cauzate de microorganisme sensibile la medicament Dozare
și administrare:
În interior, înainte, în timpul sau după masă. Comprimatul poate fi înghițit întreg, împărțit în părți sau mestecat cu un pahar cu apă sau diluat în apă pentru a forma un sirop (în 20 ml) sau suspensie (în 100 ml).
Contraindicatii:
Hipersensibilitate la medicament și alte antibiotice beta-lactamice.
-3%
163.01 MDL
168.05 MDL
Rețetă medicală
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Doza uzuală este de 50-100 mg/kg/zi intramuscular sau intravenos, fracţionat la
intervale de 6 ore.
În infecţiile grave se pot administra până la 180 mg/kg şi zi.
La copii doza zilnică maximă este de 200 mg/kg şi zi.
Prematuri
Doza zilnică nu trebuie să depăşească 50 mg/kg.
Insuficienţă renală
Doza trebuie adaptată numai în caz de insuficienţă renală severă. La pacienţii cu
clearance-ul creatininei sub 5 ml/min se administrează jumătate din doza uzuală,
fără a modifica frecvenţa de administrare.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară modificarea dozelor.
Mod de administrare
Cefotaxima se administrează intravenos in bolus sau în perfuzie şi intramuscular
profund, după reconstituire conform instrucţiunilor prezentate la pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefotaximă sau la alte cefalosporine.
În cazul reconstituirii cu lidocaină. Se va administra strict intramuscular şi numai
după excluderea contraindicaţiilor lidocainei (de exemplu, porfirie, bloc
atrioventricular non-manifest, insuficienţă cardiacă severă, şoc cardiogen, epilepsie
necontrolată terapeutic, antecedente de hipertermie malignă, sugari sub 30 luni,
hipersensibilitate la lidocaină sau la alte anestezice locale cu structură amidică).
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Doza uzuală este de 50-100 mg/kg/zi intramuscular sau intravenos, fracţionat la
intervale de 6 ore.
În infecţiile grave se pot administra până la 180 mg/kg şi zi.
La copii doza zilnică maximă este de 200 mg/kg şi zi.
Prematuri
Doza zilnică nu trebuie să depăşească 50 mg/kg.
Insuficienţă renală
Doza trebuie adaptată numai în caz de insuficienţă renală severă. La pacienţii cu
clearance-ul creatininei sub 5 ml/min se administrează jumătate din doza uzuală,
fără a modifica frecvenţa de administrare.
Insuficienţă hepatică
Nu este necesară modificarea dozelor.
Mod de administrare
Cefotaxima se administrează intravenos in bolus sau în perfuzie şi intramuscular
profund, după reconstituire conform instrucţiunilor prezentate la pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefotaximă sau la alte cefalosporine.
În cazul reconstituirii cu lidocaină. Se va administra strict intramuscular şi numai
după excluderea contraindicaţiilor lidocainei (de exemplu, porfirie, bloc
atrioventricular non-manifest, insuficienţă cardiacă severă, şoc cardiogen, epilepsie
necontrolată terapeutic, antecedente de hipertermie malignă, sugari sub 30 luni,
hipersensibilitate la lidocaină sau la alte anestezice locale cu structură amidică).
-3%
122.41 MDL
126.20 MDL
Rețetă medicală
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Axetine 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă/soluţie injectabilă
Axetine 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine 750mg sau 1,5g cefuroxim sub formă de cefuroxim de sodiu.
Cantitatea de Axetine Cantitatea de sodiu per flacon
750 mg 40.65mg (1.77mmol)
1,5 g 81.45mg (3.54mmol)
Pentru lista tuturor exipienților, vezi pct.6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Axetine este indicat pentru tratamentul infecțiilor enumerate mai jos, la adulți și copii,
inclusiv nou-născuți (de la naștere) (vezi pct 4.4 și 5.1).
• Pneumonia dobândită în comunitate.
• Exacerbări acute ale bronșitei cronice.
• Infecții complicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrita.
• Infecții ale țesuturilor moi: celulite, erizipel şi plagi infectate.
• Infecții intra-abdominale (vezi pct 4.4).
• Profilaxia infecției în intervenţiile chirurgicale gastrointestinale (inclusiv
esofagiene), ortopedice, cardiovasculare, ginecologice (inclusiv operația cezariană).
În tratamentul și prevenirea infecțiilor în care sunt probabil implicate microorganisme
anaerobe, cefuroxima trebuie administrata în asociere cu antibiotice adecvate. Trebuie
luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a antibioticelor. Mod de administrare
Axetine trebuie administrat pe cale intravenoasă timp de 3 până la 5 minute, perfuzie
timp de 30 până la 60 minute sau prin injecţie intramusculară profundă. Instrucțiuni
privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct 6.6.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroxima sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
Pacienți cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacții anafilactice) la orice
antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami și carbapeneme). https://bit.ly/3v2B7an
Axetine 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă/soluţie injectabilă
Axetine 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine 750mg sau 1,5g cefuroxim sub formă de cefuroxim de sodiu.
Cantitatea de Axetine Cantitatea de sodiu per flacon
750 mg 40.65mg (1.77mmol)
1,5 g 81.45mg (3.54mmol)
Pentru lista tuturor exipienților, vezi pct.6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Axetine este indicat pentru tratamentul infecțiilor enumerate mai jos, la adulți și copii,
inclusiv nou-născuți (de la naștere) (vezi pct 4.4 și 5.1).
• Pneumonia dobândită în comunitate.
• Exacerbări acute ale bronșitei cronice.
• Infecții complicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrita.
• Infecții ale țesuturilor moi: celulite, erizipel şi plagi infectate.
• Infecții intra-abdominale (vezi pct 4.4).
• Profilaxia infecției în intervenţiile chirurgicale gastrointestinale (inclusiv
esofagiene), ortopedice, cardiovasculare, ginecologice (inclusiv operația cezariană).
În tratamentul și prevenirea infecțiilor în care sunt probabil implicate microorganisme
anaerobe, cefuroxima trebuie administrata în asociere cu antibiotice adecvate. Trebuie
luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a antibioticelor. Mod de administrare
Axetine trebuie administrat pe cale intravenoasă timp de 3 până la 5 minute, perfuzie
timp de 30 până la 60 minute sau prin injecţie intramusculară profundă. Instrucțiuni
privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct 6.6.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroxima sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
Pacienți cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacții anafilactice) la orice
antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami și carbapeneme). https://bit.ly/3v2B7an
-3%
275.19 MDL
283.70 MDL
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
-3%
94.57 MDL
97.50 MDL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zinacef 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă conţine cefuroximă
750 mg sub formă de cefuroximă sodică 789 mg.
Cantitatea de sodiu per flacon (750 mg) este 42 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1Indicaţii terapeutice
Zinacef este indicat la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru
tratamentul infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctele 4.4 şi 5.1):
Pneumonie comunitară dobândită.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite.
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate.
Infecţii intra-abdominale (vezi punctul 4.4).
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică,
cardiovasculară, ginecologică (inclusiv operaţii cezariene).
În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care este foarte probabil fie implicate
microorganisme anaerobe, cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe
antibacteriene adecvate.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată
a antibioticelor. Mod de administrare
Zinacef trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata a 3 - 5 minute direct în
venă sau prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 - 60 de minute sau prin injecţie
intramusculară profundă. Injecţia intramusculară va fi administrată profund în muşchi, şi
cantitatea injectată la nivelul unui loc de administrare nu trebuie să depăşească 750 mg.
Dozele mai mari de 1,5 g se vor administra intravenos. Pentru instrucţiuni referitoare la
reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Pentru instrucţiuni referitoare la prepararea medicamentului înainte de administrare,
vezi pct. 6.6.
4.3Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii listaţi la punctul 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt
tip de medicament antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi
carbapeneme). https://bit.ly/2Rynpxc
Zinacef 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/ perfuzabilă conţine cefuroximă
750 mg sub formă de cefuroximă sodică 789 mg.
Cantitatea de sodiu per flacon (750 mg) este 42 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1Indicaţii terapeutice
Zinacef este indicat la adulţi şi copii, inclusiv nou-născuţi (de la naştere) pentru
tratamentul infecţiilor enumerate mai jos (vezi punctele 4.4 şi 5.1):
Pneumonie comunitară dobândită.
Exacerbări acute ale bronşitei cronice.
Infecţii ale tractului urinar complicate, incluzând pielonefrite.
Infecţii ale ţesuturilor moi: celulită, erizipel şi plăgi infectate.
Infecţii intra-abdominale (vezi punctul 4.4).
Profilaxia infecţiilor în chirurgia gastro-intestinală (inclusiv esofagiană), ortopedică,
cardiovasculară, ginecologică (inclusiv operaţii cezariene).
În tratamentul şi prevenirea infecţiilor în care este foarte probabil fie implicate
microorganisme anaerobe, cefuroxima trebuie administrată în asociere cu substanţe
antibacteriene adecvate.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată
a antibioticelor. Mod de administrare
Zinacef trebuie administrat prin injecţie intravenoasă cu durata a 3 - 5 minute direct în
venă sau prin perfuzie intravenoasă cu durata de 30 - 60 de minute sau prin injecţie
intramusculară profundă. Injecţia intramusculară va fi administrată profund în muşchi, şi
cantitatea injectată la nivelul unui loc de administrare nu trebuie să depăşească 750 mg.
Dozele mai mari de 1,5 g se vor administra intravenos. Pentru instrucţiuni referitoare la
reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Pentru instrucţiuni referitoare la prepararea medicamentului înainte de administrare,
vezi pct. 6.6.
4.3Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii listaţi la punctul 6.1.
Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice alt
tip de medicament antibacterian betalactamic (peniciline, monobactami şi
carbapeneme). https://bit.ly/2Rynpxc
-3%
348.18 MDL
358.95 MDL
Ce este Sefabel şi pentru ce se utilizează
Sefabel conţine substanţa activă ceftriaxonă şi este un antibiotic activ împotriva unei
game largi de bacterii.
Sefabel este un antibiotic care se administrează adulţilor şi copiilor (inclusiv nou-
născuţilor). Acesta acţionează prin distrugerea bacteriei care determină apariţia
infecţiei.
Acest
medicament
aparţine
unui
grup
medicamente
denumite
cefalosporine.
Sefabel este indicat pentru tratamentul infecţiilor
de la nivelul creierului (meningită).
plămânilor.
urechii medii.
de la nivelul abdomenului sau peretelui abdominal (peritonită).
tractului urinar şi rinichilor.
de la nivelul oaselor şi articulaţiilor.
pielii şi ţesuturilor moi.
din sânge.
de la nivelul inimii.
Acesta poate fi administrat:
pentru tratamentul anumitor infecţii cu transmitere sexuală (gonoree şi sifilis).
pentru tratamentul pacienţilor cu un număr scăzut de celule albe ale sângelui
(neutropenie) care au febră din cauza unei infecţii bacteriene.
pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu infecţii la nivelul plămânilor, însoţite de
bronşită cronică.
pentru tratamentul bolii Lyme (cauzată de înţepătura de căpuşă) la adulţi şi la copii,
inclusiv la nounăscuţi cu vârsta de peste 15 zile.
pentru a preveni infecţiile care pot apărea în timpul intervenţiilor chirurgicale. Cum să utilizaţi Sefabel
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavostră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Sefabel se administrează de obicei de către un medic sau o asistentă medicală.
Sefabel este reconstituit de către medic, farmacist sau asistenta medicală şi nu va fi
amestecat sau administrat în acelaşi timp cu medicamente injectabile care conţin
calciu.
Doza
Medicul dumneavoastră va decide doza de Sefabel corectă pentru dumneavoastră.
Doza va depinde de severitatea şi tipul infecţiei; dacă vi se administrează alte
antibiotice; greutatea şi vârsta dumneavoastră; cât de bine funcţionează rinichii şi
ficatul dumneavoastră. Numărul de zile sau de săptămâni în care vi se va administra
Sefabel depinde de tipul infecţiei pe care o aveţi.
Adulţi, pacienţi vârstnici şi copii cu vârsta peste 12 ani şi cu o greutate
corporală mai mare sau egală cu 50 kilograme (kg):
1 g până la 2 g, o dată pe zi, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o
infecţie severă, medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare (până la 4
g, o dată pe zi). Dacă doza dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se
poate administra ca doză unică o dată pe zi sau ca două doze separate.
Nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta între 15 zile şi 12 ani, cu o greutate
corporală mai mică de 50 kg:
50 - 80 mg Sefabel, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a
copilului, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o infecţie severă,
medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare, de până la 100 mg pentru
fiecare kilogram de greutate corporală, până la maximum 4 g o dată pe zi. Dacă doza
dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se poate administra ca doză
unică o dată pe zi sau ca două doze separate.
La copiii cu o greutate corporală de 50 kg sau mai mare, trebuie să se administreze
doza uzuală pentru adult.
Nou-născuţi (0 - 14 zile)
20 - 50 mg Sefabel, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a
copilului, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei.
Doza zilnică maximă nu este mai mare de 50 mg pentru fiecare kilogram de
greutate corporală a copilului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Rareori au fost raportate reacţii adverse severe. Semnele unei astfel de reacţii alergice
severe includ:
Umflarea bruscă a feţei, gâtului, buzelor sau gurii. Aceasta poate determina
dificultăţi de respiraţie şi la înghiţire.
Umflarea bruscă a mâinilor, picioarelor şi încheieturilor.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
modificări ale celulelor albe ale sângelui (cum sunt scăderea numărului de leucocite
şi creşterea numărului de euzinofile) şi ale plachetelor (scădere a numărului de
trombocite),
scaun moale sau diaree,
creşterea valorilor enzimelor hepatice,
erupţii pe piele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
infecţii cauzate de ciuperci la nivelul organelor genitale,
o scădere a numărului de celule albe ale sângelui (granulocitopenie),
scădere a numărului de celule roşii ale sângelui (anemie),
probleme de coagulare a sângelui. Semnele pot include apariţia cu uşurinţă a
vânătăilor, durere şi umflare a articulaţiilor,
dureri de cap, ameţeli,
greaţă, vărsături,
prurit (mâncărime),
durere la locul injectării,
febră,
creşterea a creatininei din sânge.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
colită pseudomembranoasă (inflamaţia intestinului gros),
dificultăţi de respiraţie (bronhospasm),
o erupţie la nivelul pielii (urticarie), însoţită de umflături şi senzaţie de
mâncărime,
hematuria (prezenţa sângelui în urină),
glicozurie (prezenţa glucozei în urină),
edem (acumulare de lichid).
tremurături (frisoane).
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimate reieşind din
datele disponibile):
o infecţie secundară care este posibil să nu răspundă la antibioticul prescris
anterior,
o formă de anemie în care celulele roşii ale sângelui sunt distruse (anemie
hemolitică).
reducerea severă a numărului de celule albe din sânge (agranulocitoză),
convulsii,
vertij,
inflamaţie a pancreasului (pancreatită),
stomatite (inflamaţii a mocoasei cavităţii bucale),
glosite (inflamaţia limbii),
precipitat la nivelul vezicii biliare, icter nuclear,
cazuri izolate de reacţii cutanate severe (eritem polimorf, sindrom Stevens
Johnson, sindrom Lyell, necroliză epidermică toxică),
oligurie (micşorarea volumului de urină),
precipitare la nivel rinichilor,
rezultat fals-pozitiv al testului Coombs
rezultat fals-pozitiv al testului pentru galactozemie (o acumulare anormală a
galactozei),
rezultate fals-pozitiv pentru anume tipuri de teste pentru glucoză
Sefabel conţine substanţa activă ceftriaxonă şi este un antibiotic activ împotriva unei
game largi de bacterii.
Sefabel este un antibiotic care se administrează adulţilor şi copiilor (inclusiv nou-
născuţilor). Acesta acţionează prin distrugerea bacteriei care determină apariţia
infecţiei.
Acest
medicament
aparţine
unui
grup
medicamente
denumite
cefalosporine.
Sefabel este indicat pentru tratamentul infecţiilor
de la nivelul creierului (meningită).
plămânilor.
urechii medii.
de la nivelul abdomenului sau peretelui abdominal (peritonită).
tractului urinar şi rinichilor.
de la nivelul oaselor şi articulaţiilor.
pielii şi ţesuturilor moi.
din sânge.
de la nivelul inimii.
Acesta poate fi administrat:
pentru tratamentul anumitor infecţii cu transmitere sexuală (gonoree şi sifilis).
pentru tratamentul pacienţilor cu un număr scăzut de celule albe ale sângelui
(neutropenie) care au febră din cauza unei infecţii bacteriene.
pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu infecţii la nivelul plămânilor, însoţite de
bronşită cronică.
pentru tratamentul bolii Lyme (cauzată de înţepătura de căpuşă) la adulţi şi la copii,
inclusiv la nounăscuţi cu vârsta de peste 15 zile.
pentru a preveni infecţiile care pot apărea în timpul intervenţiilor chirurgicale. Cum să utilizaţi Sefabel
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavostră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Sefabel se administrează de obicei de către un medic sau o asistentă medicală.
Sefabel este reconstituit de către medic, farmacist sau asistenta medicală şi nu va fi
amestecat sau administrat în acelaşi timp cu medicamente injectabile care conţin
calciu.
Doza
Medicul dumneavoastră va decide doza de Sefabel corectă pentru dumneavoastră.
Doza va depinde de severitatea şi tipul infecţiei; dacă vi se administrează alte
antibiotice; greutatea şi vârsta dumneavoastră; cât de bine funcţionează rinichii şi
ficatul dumneavoastră. Numărul de zile sau de săptămâni în care vi se va administra
Sefabel depinde de tipul infecţiei pe care o aveţi.
Adulţi, pacienţi vârstnici şi copii cu vârsta peste 12 ani şi cu o greutate
corporală mai mare sau egală cu 50 kilograme (kg):
1 g până la 2 g, o dată pe zi, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o
infecţie severă, medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare (până la 4
g, o dată pe zi). Dacă doza dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se
poate administra ca doză unică o dată pe zi sau ca două doze separate.
Nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta între 15 zile şi 12 ani, cu o greutate
corporală mai mică de 50 kg:
50 - 80 mg Sefabel, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a
copilului, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o infecţie severă,
medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare, de până la 100 mg pentru
fiecare kilogram de greutate corporală, până la maximum 4 g o dată pe zi. Dacă doza
dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se poate administra ca doză
unică o dată pe zi sau ca două doze separate.
La copiii cu o greutate corporală de 50 kg sau mai mare, trebuie să se administreze
doza uzuală pentru adult.
Nou-născuţi (0 - 14 zile)
20 - 50 mg Sefabel, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a
copilului, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei.
Doza zilnică maximă nu este mai mare de 50 mg pentru fiecare kilogram de
greutate corporală a copilului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Rareori au fost raportate reacţii adverse severe. Semnele unei astfel de reacţii alergice
severe includ:
Umflarea bruscă a feţei, gâtului, buzelor sau gurii. Aceasta poate determina
dificultăţi de respiraţie şi la înghiţire.
Umflarea bruscă a mâinilor, picioarelor şi încheieturilor.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
modificări ale celulelor albe ale sângelui (cum sunt scăderea numărului de leucocite
şi creşterea numărului de euzinofile) şi ale plachetelor (scădere a numărului de
trombocite),
scaun moale sau diaree,
creşterea valorilor enzimelor hepatice,
erupţii pe piele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
infecţii cauzate de ciuperci la nivelul organelor genitale,
o scădere a numărului de celule albe ale sângelui (granulocitopenie),
scădere a numărului de celule roşii ale sângelui (anemie),
probleme de coagulare a sângelui. Semnele pot include apariţia cu uşurinţă a
vânătăilor, durere şi umflare a articulaţiilor,
dureri de cap, ameţeli,
greaţă, vărsături,
prurit (mâncărime),
durere la locul injectării,
febră,
creşterea a creatininei din sânge.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
colită pseudomembranoasă (inflamaţia intestinului gros),
dificultăţi de respiraţie (bronhospasm),
o erupţie la nivelul pielii (urticarie), însoţită de umflături şi senzaţie de
mâncărime,
hematuria (prezenţa sângelui în urină),
glicozurie (prezenţa glucozei în urină),
edem (acumulare de lichid).
tremurături (frisoane).
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimate reieşind din
datele disponibile):
o infecţie secundară care este posibil să nu răspundă la antibioticul prescris
anterior,
o formă de anemie în care celulele roşii ale sângelui sunt distruse (anemie
hemolitică).
reducerea severă a numărului de celule albe din sânge (agranulocitoză),
convulsii,
vertij,
inflamaţie a pancreasului (pancreatită),
stomatite (inflamaţii a mocoasei cavităţii bucale),
glosite (inflamaţia limbii),
precipitat la nivelul vezicii biliare, icter nuclear,
cazuri izolate de reacţii cutanate severe (eritem polimorf, sindrom Stevens
Johnson, sindrom Lyell, necroliză epidermică toxică),
oligurie (micşorarea volumului de urină),
precipitare la nivel rinichilor,
rezultat fals-pozitiv al testului Coombs
rezultat fals-pozitiv al testului pentru galactozemie (o acumulare anormală a
galactozei),
rezultate fals-pozitiv pentru anume tipuri de teste pentru glucoză
-3%
28.61 MDL
29.50 MDL
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
-3%
16.68 MDL
17.20 MDL
Rețetă medicală
MOXIN 400mg comprimate filmate N5
Indicatii terapeutice
Maladii infectios-inflamatorii provocate de microorganisme sensibile la preparat:
-acutizarea bronsitei cronice;
-pneumonii extraspitalicesti;
-sinuzita acuta;
-infectii ale pielii si tesuturilor moi. Proprietati farmacocinetice
La administrarea pe cale orala se absoarbe rapid si aproape complet. Dupa administrarea a unei doze de 400 mg, concentrapa plasmatica maxima se realizeaza timp de 0,5 - 4 ore. Concentratii inlte de preparat se realizeaza in tesutul— pulmonar (inclusiv in macrofagii alveolari), in mucoasa bronhiilor, in sinusurile nazale, in lichidul interstitial si in saliva, in focare de inflamape. Se elimina cu urina, atat sub forma nemodificata cat si sub forma de metabolip activi . Timpul de injumatapre constituie 12 ore. Doze si mod de administrare
Preparatul se administreaza adultilor cate 400 mg оdata pe zi. Durata tratamentului in acutizarea bronsitei cornice - 5 zile, in pneumonii extraspitalicesti - 10 zile, in sinuzite acute si infectii ale pielii si tesuturilor moi - 7 zile. Durata tratamentului poate atinge 14 zile.
Pacientii cu dereglarea funcpei renale (CC>30 ml/min. ) nu necesita modificari a regimului de dozare.
Comprimatele se inghit intregi, fara a fi mestecate, оcantitate mica de lichid, indiferent de mese.
Reactii adverse
De regula moxifloxacina este bine tolerata, majoritatea reactiilor adverse (90 %) sunt usoare si moderate.
Din partea tractului gastrointestinal: greturi, voma, disgeuzie, diaree, dureri abdomen, dispepsii, modificarea testelor hepatice, xerostomie, meteorism, lipsa poftei de mancare, stomatita si glosita.
Din partea sistemului cardiovascular: prelungirea intervalul QT in special la pacientii cu hipokaliemie concomitenta, tahicardie, edeme periferice, hipertensiune sau hipotensiune arteriala, dureri in torace; modificarea tabloului sangelui periferic.
Din partea sistemului nervos central si periferic: insomnie, vertij, nervozitate, somnolenta, tremor, parestezii, confuzie mintala, depresii, astenie, labilitate emotionala, tulburari de coordonare, convulsii cu diferite manifestari clinice.
Din partea sistemului respirator: bronhospasm, dispnee.
Din partea sistemului locomotor: dureri de spate, artralgie.
Din partea sistemului urinar: candidoza vaginala, vaginita.
Reacfii alergice: urticarie, eruptii, prurit.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la moxifloxacina sau la orice component al preparatului, copii cu varsta pana la 18 ani, sarcina si perioada de alaptare. tentionari si precautii speciale de utilizare
Cu precautie se va administra moxifloxacina in maladiile SNC, cu predispozitie la dezvoltarea convulsiilors si scaderii pragului convulsiv, prelungirea intervalului QT, hipokaliemie, bradicardie, ischemie acuta a miocardului, la administrarea concomitenta cu preparatele, ce potential incetinesc conductibilitatea cardiaea (preparatele antiaritmice clasa la, II, III, antidepresivele triciclice, neuroleptice),insuficienta hepatica severa.
Se recomanda evitarea administrarii moxifloxacinei in epilepsii.
Pe fondalul terapiei cu fluorochinolone, inclusiv moxifloxacina, in special la varstnici si pacientii ce administreaza glucocorticosteroizi, este posibila dezvoltarea tendinitei si rupturii tendoanelor. La aparipa durerii sau a semnelor de inflamatie a tendoanelor se intrerupe administrarea preparatului.
La administrarea antibioticelor exista riscul de dezvoltare a colitei pseudomembranoase. Este necesara precautie la administrarea moxifloxacinei pacientilor, la care in anamneza au fost inregistrate cazuri severe de diaree pe fondalul terapiei cu antibiotice. Interactiuni cu alte medicamente
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si corticosteroizilor create riscul dezvoltarii tendovaginitei sau ruperii tendonului. De aceea combinatia data se indica cu precautie.
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si preparatelor antacide, la fel a preparatelor, ce contin substanlt minerale, polivitamine este posibila dereglarea absorbtiei moxifloxacinei. De aceea antiacidele si alte preparate, care contin calciu, magneziu, aluminiu, fier se vor administra cu 4 ore pana la sau peste 2 ore dupa administrarea moxifloxacinei. La administrarea concomitenta cu digoxina moxifloxacina modifica nesemnificativ indicii farmacocinetici ai digoxinei. La administrarea concomitenta a carbunelui activat si moxifloxacinei intern in doza de 400 mg biodisponibilitatea sistemica a preparatului scade cu 80%, in rezultat inhibitiei absorbtiei ei.
Prezentare, ambalaj
Comprimate filmate 400 mg. Cate 5 comprimate in blister. Cate 1 blister impreuna cu instructiunea pentru administrare in cutie de carton.
Pastrare.
A se pastra la loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 10-25 °C.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor!
Indicatii terapeutice
Maladii infectios-inflamatorii provocate de microorganisme sensibile la preparat:
-acutizarea bronsitei cronice;
-pneumonii extraspitalicesti;
-sinuzita acuta;
-infectii ale pielii si tesuturilor moi. Proprietati farmacocinetice
La administrarea pe cale orala se absoarbe rapid si aproape complet. Dupa administrarea a unei doze de 400 mg, concentrapa plasmatica maxima se realizeaza timp de 0,5 - 4 ore. Concentratii inlte de preparat se realizeaza in tesutul— pulmonar (inclusiv in macrofagii alveolari), in mucoasa bronhiilor, in sinusurile nazale, in lichidul interstitial si in saliva, in focare de inflamape. Se elimina cu urina, atat sub forma nemodificata cat si sub forma de metabolip activi . Timpul de injumatapre constituie 12 ore. Doze si mod de administrare
Preparatul se administreaza adultilor cate 400 mg оdata pe zi. Durata tratamentului in acutizarea bronsitei cornice - 5 zile, in pneumonii extraspitalicesti - 10 zile, in sinuzite acute si infectii ale pielii si tesuturilor moi - 7 zile. Durata tratamentului poate atinge 14 zile.
Pacientii cu dereglarea funcpei renale (CC>30 ml/min. ) nu necesita modificari a regimului de dozare.
Comprimatele se inghit intregi, fara a fi mestecate, оcantitate mica de lichid, indiferent de mese.
Reactii adverse
De regula moxifloxacina este bine tolerata, majoritatea reactiilor adverse (90 %) sunt usoare si moderate.
Din partea tractului gastrointestinal: greturi, voma, disgeuzie, diaree, dureri abdomen, dispepsii, modificarea testelor hepatice, xerostomie, meteorism, lipsa poftei de mancare, stomatita si glosita.
Din partea sistemului cardiovascular: prelungirea intervalul QT in special la pacientii cu hipokaliemie concomitenta, tahicardie, edeme periferice, hipertensiune sau hipotensiune arteriala, dureri in torace; modificarea tabloului sangelui periferic.
Din partea sistemului nervos central si periferic: insomnie, vertij, nervozitate, somnolenta, tremor, parestezii, confuzie mintala, depresii, astenie, labilitate emotionala, tulburari de coordonare, convulsii cu diferite manifestari clinice.
Din partea sistemului respirator: bronhospasm, dispnee.
Din partea sistemului locomotor: dureri de spate, artralgie.
Din partea sistemului urinar: candidoza vaginala, vaginita.
Reacfii alergice: urticarie, eruptii, prurit.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la moxifloxacina sau la orice component al preparatului, copii cu varsta pana la 18 ani, sarcina si perioada de alaptare. tentionari si precautii speciale de utilizare
Cu precautie se va administra moxifloxacina in maladiile SNC, cu predispozitie la dezvoltarea convulsiilors si scaderii pragului convulsiv, prelungirea intervalului QT, hipokaliemie, bradicardie, ischemie acuta a miocardului, la administrarea concomitenta cu preparatele, ce potential incetinesc conductibilitatea cardiaea (preparatele antiaritmice clasa la, II, III, antidepresivele triciclice, neuroleptice),insuficienta hepatica severa.
Se recomanda evitarea administrarii moxifloxacinei in epilepsii.
Pe fondalul terapiei cu fluorochinolone, inclusiv moxifloxacina, in special la varstnici si pacientii ce administreaza glucocorticosteroizi, este posibila dezvoltarea tendinitei si rupturii tendoanelor. La aparipa durerii sau a semnelor de inflamatie a tendoanelor se intrerupe administrarea preparatului.
La administrarea antibioticelor exista riscul de dezvoltare a colitei pseudomembranoase. Este necesara precautie la administrarea moxifloxacinei pacientilor, la care in anamneza au fost inregistrate cazuri severe de diaree pe fondalul terapiei cu antibiotice. Interactiuni cu alte medicamente
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si corticosteroizilor create riscul dezvoltarii tendovaginitei sau ruperii tendonului. De aceea combinatia data se indica cu precautie.
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si preparatelor antacide, la fel a preparatelor, ce contin substanlt minerale, polivitamine este posibila dereglarea absorbtiei moxifloxacinei. De aceea antiacidele si alte preparate, care contin calciu, magneziu, aluminiu, fier se vor administra cu 4 ore pana la sau peste 2 ore dupa administrarea moxifloxacinei. La administrarea concomitenta cu digoxina moxifloxacina modifica nesemnificativ indicii farmacocinetici ai digoxinei. La administrarea concomitenta a carbunelui activat si moxifloxacinei intern in doza de 400 mg biodisponibilitatea sistemica a preparatului scade cu 80%, in rezultat inhibitiei absorbtiei ei.
Prezentare, ambalaj
Comprimate filmate 400 mg. Cate 5 comprimate in blister. Cate 1 blister impreuna cu instructiunea pentru administrare in cutie de carton.
Pastrare.
A se pastra la loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 10-25 °C.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor!
-3%
85.31 MDL
87.95 MDL
Indicaţii terapeutice
Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii cunoscute sau care pot fi
determinate de microorganisme sensibile:
- bronşită
- pneumonie dobândită în comunitate
- sinuzită
- faringită/amigdalită (vezi pct. 4.4 privind infecţiile streptococice)
- otită medie
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- infecţii genitale necomplicate cauzate de Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Azitromicina se administrează într-o singură doză zilnică. Durata tratamentului diferitelor infecţii
este menţionată mai jos.
Comprimatele pot fi luate împreună cu sau fără alimente.
Comprimatele trebuie înghiţite împreună cu o jumătate de pahar cu apă.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici:
Doza totală este de 1500 mg, administrată câte 500 mg zilnic, timp de 3 zile.
În infecţiile genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis doza este de 1000 mg în
priză unică. În cazul infecțiilor cauzate de Neisseria gonorrhoeae, se recomandă administrarea a
1000 mg sau 2000 mg de azitrimicină în priză unică în combinație cu 250 mg sau 500 mg de
ceftriaxonă intramuscular conform ghidurile terapeutice. La pacienții hipersensibili la penicilină
și/sau cefalosporine administrarea acestui tratament se efectuiază conform ghidurilor terapeutice. Contraindicaţii
Utilizarea acestui produs este contraindicată pacienţilor cu hipersensibilitate la azitromicină,
eritromicină, orice antibiotice macrolide sau ketolide. https://bit.ly/2T3agwx
Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii cunoscute sau care pot fi
determinate de microorganisme sensibile:
- bronşită
- pneumonie dobândită în comunitate
- sinuzită
- faringită/amigdalită (vezi pct. 4.4 privind infecţiile streptococice)
- otită medie
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- infecţii genitale necomplicate cauzate de Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Azitromicina se administrează într-o singură doză zilnică. Durata tratamentului diferitelor infecţii
este menţionată mai jos.
Comprimatele pot fi luate împreună cu sau fără alimente.
Comprimatele trebuie înghiţite împreună cu o jumătate de pahar cu apă.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici:
Doza totală este de 1500 mg, administrată câte 500 mg zilnic, timp de 3 zile.
În infecţiile genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis doza este de 1000 mg în
priză unică. În cazul infecțiilor cauzate de Neisseria gonorrhoeae, se recomandă administrarea a
1000 mg sau 2000 mg de azitrimicină în priză unică în combinație cu 250 mg sau 500 mg de
ceftriaxonă intramuscular conform ghidurile terapeutice. La pacienții hipersensibili la penicilină
și/sau cefalosporine administrarea acestui tratament se efectuiază conform ghidurilor terapeutice. Contraindicaţii
Utilizarea acestui produs este contraindicată pacienţilor cu hipersensibilitate la azitromicină,
eritromicină, orice antibiotice macrolide sau ketolide. https://bit.ly/2T3agwx
-3%
65.28 MDL
67.30 MDL
Indicaţii terapeutice
Medicamentul este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții la adulți (a se vedea pct. 4.4 și
5.1).
O atenție deosebită trebuie acordată informațiilor disponibile privind rezistența la pefloxacină
înainte începerea tratamentului. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire utilizarea
corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Adulți
• Prostatită acută și cronică, inclusiv forme severe;
• ca medicament de linia a doua în tratamentul infecțiilor osteo-articulare;
• infecții severe cauzate de microorganisme gram-negative și Stafilococi sensibili la pefloxacină,
cum ar fi:
- septicemie și endocardită;
- infecții ale meningelui;
- infecții ale tractului respirator;
- infecții otorinolaringologice;
- infecții ale tractului urinar;
- infecții ale tractului genital;
- infecții abdominale și hepato-biliare;
- infecții osteo-articulare;
- infecții ale pielii.
Tratamentul infecțiilor cauzate de Pseudomonas aeruginosa sau Staphylococcus aureus poate
necesita administrarea concomitentă a unui alt medicament antibacterian adecvat datorită
raportărilor privind rezistența agenților patogeni. Dacă se suspectează că pefloxacina este
ineficientă, trebuie efectuată o monitorizare microbiologică pentru a studia această rezistență.
Datorită reacțiilor adverse grave (vezi pct. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare) și
deoarece sinuzita bacteriană acută, exacerbarea bronșitei cronice acute bacteriană și infecțiile
tractului urinar necomplicate tind să se amelioreze la unii pacienți fără niciun tratament,
fluorochinolonele, inclusiv pefloxacina, vor fi rezervate pentru utilizare numai la pacienții pentru
care nu există alte opțiuni de tratament disponibile.
4.2 Doze şi mod de administrare
La adulți, doza uzuală este de 800 mg pe zi.
Pefloxacina trebuie administrată de două ori pe zi, cîte 1 comprimat filmat (400 mg) la fiecare 12
ore.
În infecţiile tractului urinar, se poate administra 1 comprimat filmat o dată la 24 ore, deoarece
pefloxacina realizează concentraţii mari în urină.
Pentru a evita apariția tulburărilor gastrointestinale, pefloxacina se administrează în timpul mesei.
În tratamentul gonoreei necomplicate, atît la bărbați cît și la femei, este suficientă o doză unică de
800 mg pefloxacină.
Doza zilnică maximă este de 1200 mg
Grupe speciale de pacienţi
Vîrstnici
Deoarece la pacienții vîrstnici este recomandată reducerea dozelor de pefloxacină și comprimatele
filmate Abaktal 400 mg nu pot fi divizate, această formulare nu este adecvată pentru această grupă
de pacienții.
Pacienți cu insuficință renală
La pacienţii cu insuficiență renală, eliminarea pefloxacinei practic nu este alterată, deoarece
clearance-ul hepatic este principala cale de eliminare. De aceea, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu disfuncţii renale.
Pefloxacina nu se elimină prin hemodializă, prin urmare, nu este necesară o doză suplimentară la
finalizarea sedinței de dializă.
Pacienți cu insuficineță hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă eliminarea pefloxacinei este prelungită semnificativ, de
aceea, doza zilnică recomandată este de 400 mg la fiecare 24-48 ore, monitorizînd concentraţiile
plasmatice ale pefloxacinei.
Pacienți pediatrici
Abaktal este contraindicat la copii și adolescenți cu vîrsta pînă la 18 ani (vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicaţii
Pefloxacina este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la pefloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii din compoziția
medicamentului;
- la copii și adolescenți în perioada de creștere ca urmare a riscului de artropatii severe, în special
ale articulațiilor mari;
- antecedente de leziuni ale tendoanelor induse de chinolone (vezi pct. 4.4 și 4.8);
- în timpul sarcinii;
- la femeile care alăptează. https://bit.ly/3u7L4C2
Medicamentul este indicat pentru tratamentul următoarelor infecții la adulți (a se vedea pct. 4.4 și
5.1).
O atenție deosebită trebuie acordată informațiilor disponibile privind rezistența la pefloxacină
înainte începerea tratamentului. Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale cu privire utilizarea
corespunzătoare a medicamentelor antibacteriene.
Adulți
• Prostatită acută și cronică, inclusiv forme severe;
• ca medicament de linia a doua în tratamentul infecțiilor osteo-articulare;
• infecții severe cauzate de microorganisme gram-negative și Stafilococi sensibili la pefloxacină,
cum ar fi:
- septicemie și endocardită;
- infecții ale meningelui;
- infecții ale tractului respirator;
- infecții otorinolaringologice;
- infecții ale tractului urinar;
- infecții ale tractului genital;
- infecții abdominale și hepato-biliare;
- infecții osteo-articulare;
- infecții ale pielii.
Tratamentul infecțiilor cauzate de Pseudomonas aeruginosa sau Staphylococcus aureus poate
necesita administrarea concomitentă a unui alt medicament antibacterian adecvat datorită
raportărilor privind rezistența agenților patogeni. Dacă se suspectează că pefloxacina este
ineficientă, trebuie efectuată o monitorizare microbiologică pentru a studia această rezistență.
Datorită reacțiilor adverse grave (vezi pct. Atenționări și precauții speciale pentru utilizare) și
deoarece sinuzita bacteriană acută, exacerbarea bronșitei cronice acute bacteriană și infecțiile
tractului urinar necomplicate tind să se amelioreze la unii pacienți fără niciun tratament,
fluorochinolonele, inclusiv pefloxacina, vor fi rezervate pentru utilizare numai la pacienții pentru
care nu există alte opțiuni de tratament disponibile.
4.2 Doze şi mod de administrare
La adulți, doza uzuală este de 800 mg pe zi.
Pefloxacina trebuie administrată de două ori pe zi, cîte 1 comprimat filmat (400 mg) la fiecare 12
ore.
În infecţiile tractului urinar, se poate administra 1 comprimat filmat o dată la 24 ore, deoarece
pefloxacina realizează concentraţii mari în urină.
Pentru a evita apariția tulburărilor gastrointestinale, pefloxacina se administrează în timpul mesei.
În tratamentul gonoreei necomplicate, atît la bărbați cît și la femei, este suficientă o doză unică de
800 mg pefloxacină.
Doza zilnică maximă este de 1200 mg
Grupe speciale de pacienţi
Vîrstnici
Deoarece la pacienții vîrstnici este recomandată reducerea dozelor de pefloxacină și comprimatele
filmate Abaktal 400 mg nu pot fi divizate, această formulare nu este adecvată pentru această grupă
de pacienții.
Pacienți cu insuficință renală
La pacienţii cu insuficiență renală, eliminarea pefloxacinei practic nu este alterată, deoarece
clearance-ul hepatic este principala cale de eliminare. De aceea, nu este necesară reducerea dozei la
pacienţii cu disfuncţii renale.
Pefloxacina nu se elimină prin hemodializă, prin urmare, nu este necesară o doză suplimentară la
finalizarea sedinței de dializă.
Pacienți cu insuficineță hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă eliminarea pefloxacinei este prelungită semnificativ, de
aceea, doza zilnică recomandată este de 400 mg la fiecare 24-48 ore, monitorizînd concentraţiile
plasmatice ale pefloxacinei.
Pacienți pediatrici
Abaktal este contraindicat la copii și adolescenți cu vîrsta pînă la 18 ani (vezi pct. 4.3).
4.3 Contraindicaţii
Pefloxacina este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la pefloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii din compoziția
medicamentului;
- la copii și adolescenți în perioada de creștere ca urmare a riscului de artropatii severe, în special
ale articulațiilor mari;
- antecedente de leziuni ale tendoanelor induse de chinolone (vezi pct. 4.4 și 4.8);
- în timpul sarcinii;
- la femeile care alăptează. https://bit.ly/3u7L4C2
-3%
85.60 MDL
88.25 MDL
COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ciprinol 250 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 291 mg.
Ciprinol 500 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 582 mg.
Ciprinol 750 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 873 mg. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie
deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi
pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie;
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-negativ.
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de
sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a
pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor r medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi
administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa
activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate
cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de
minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de
exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin
administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi
continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3fw9pfr
Ciprinol 250 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 291 mg.
Ciprinol 500 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 582 mg.
Ciprinol 750 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg sub formă de ciprofloxacină
clorhidrat monohidrat 873 mg. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie
deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi
pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie;
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-negativ.
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de
sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a
pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor r medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi
administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa
activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate
cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de
minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de
exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin
administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi
continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3fw9pfr
-3%
28.91 MDL
29.80 MDL
Rețetă medicală
Indicatii
Medicament cu actiune bacteriostatica. Este o asociere de trimetoprim si sulfametoxazol, ambele componente actionand sinergic si prezentand o inhibare a cresterii bacteriilor atat in vitro cat si in vivo. Actiunea lor duce in final la inhibarea sintezei compusilor purinici din celulele bacteriilor, prin influenta asupra diferitelor faze din formarea si transformarea acidului folic (sulfametoxazolul impiedica intercalarea acidului p-aminobenzoic in ciclul metabolic al acidului folic, iar trimetoprimul inhiba in schimb reductaza acidului dihidrofolic). Astfel ambele componente inhiba sinteza acidului dezoxiribonucleic al bacteriilor. Pe baza acestui dublu atac, preparatul devine foarte activ si numai rareori apar surse de microbirezistenti fata de acesta. Biseptol inhiba dezvoltarea agentilor gram pozitivi si gram negativi. Este ineficace fata de microbacterii, virusuri si fungi. Preparatul se preteaza mai ales la tratamentul infectiilor microbiene ale rinichilor si ale cailor urinare, provocate mai ales de escherichia coli si proteus vulgaris. Este bine resorbit din traiectul gastrointestinal si atinge concentratia bacteriostatica dupa 1 ora de la administrare (concentratia maxima dupa 2-4 ore) care se mentine circa 12 ore. Concentratiile cele mai mari apar in rinichi si in plamani. Se elimina nemodificat prin rinichi in interval de 24 ore.
Infectii ale cailor respiratorii, bronsita cronica, sinuzita, infectii ale rinichilor si ale cailor urinare, pielonefrita cronica, infectii ale traiectului digestiv provocat de Salmonella, Shigella si Escherichia coli. Infectii genitale, inclusiv uretrita gonococica, alte infectii bacteriene sistemice, infectii cutanate, septicemii.
Mod de administrare
Adulti: Doza initiala 1-3 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Doza de intretinere: 1 comprimat de 2 ori pe zi.
Copii de la 1-3 ani: 1-2 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Peste 14 ani ca la 1-2 com-primate Biseptol 120, de 2 ori pe zi.
De la 12-14 ani: adulti. Contraindicatii
Hipersensibilitate, fata de sulfamide sau fata de trimetoprim, sarcina si perioada de alaptare. La modificari importante ale tabloului sanguin se recomanda precautii in caz de insuficienta hepatica sau renala, precum si la predispozitie marcanta la alergii, la astmul bronsic. Sa nu se administreze la nou-nascuti si la prematuri.
Medicament cu actiune bacteriostatica. Este o asociere de trimetoprim si sulfametoxazol, ambele componente actionand sinergic si prezentand o inhibare a cresterii bacteriilor atat in vitro cat si in vivo. Actiunea lor duce in final la inhibarea sintezei compusilor purinici din celulele bacteriilor, prin influenta asupra diferitelor faze din formarea si transformarea acidului folic (sulfametoxazolul impiedica intercalarea acidului p-aminobenzoic in ciclul metabolic al acidului folic, iar trimetoprimul inhiba in schimb reductaza acidului dihidrofolic). Astfel ambele componente inhiba sinteza acidului dezoxiribonucleic al bacteriilor. Pe baza acestui dublu atac, preparatul devine foarte activ si numai rareori apar surse de microbirezistenti fata de acesta. Biseptol inhiba dezvoltarea agentilor gram pozitivi si gram negativi. Este ineficace fata de microbacterii, virusuri si fungi. Preparatul se preteaza mai ales la tratamentul infectiilor microbiene ale rinichilor si ale cailor urinare, provocate mai ales de escherichia coli si proteus vulgaris. Este bine resorbit din traiectul gastrointestinal si atinge concentratia bacteriostatica dupa 1 ora de la administrare (concentratia maxima dupa 2-4 ore) care se mentine circa 12 ore. Concentratiile cele mai mari apar in rinichi si in plamani. Se elimina nemodificat prin rinichi in interval de 24 ore.
Infectii ale cailor respiratorii, bronsita cronica, sinuzita, infectii ale rinichilor si ale cailor urinare, pielonefrita cronica, infectii ale traiectului digestiv provocat de Salmonella, Shigella si Escherichia coli. Infectii genitale, inclusiv uretrita gonococica, alte infectii bacteriene sistemice, infectii cutanate, septicemii.
Mod de administrare
Adulti: Doza initiala 1-3 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Doza de intretinere: 1 comprimat de 2 ori pe zi.
Copii de la 1-3 ani: 1-2 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Peste 14 ani ca la 1-2 com-primate Biseptol 120, de 2 ori pe zi.
De la 12-14 ani: adulti. Contraindicatii
Hipersensibilitate, fata de sulfamide sau fata de trimetoprim, sarcina si perioada de alaptare. La modificari importante ale tabloului sanguin se recomanda precautii in caz de insuficienta hepatica sau renala, precum si la predispozitie marcanta la alergii, la astmul bronsic. Sa nu se administreze la nou-nascuti si la prematuri.
Ce este Vancomycin şi pentru ce se utilizează
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
-3%
251.18 MDL
258.95 MDL
Descriere Compoziţia preparatului
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:ofloxacină–400 mg;
substanţe auxiliare: celulozămicrocristalină, lactoză,
amidon glicolat de sodiu,
croscarmelozăsodică, hidroxipropilceluloză, amidon gelatinizat (Uni-pure DW-L),
polivinilpirolidonăsolubilă(Kollidon 30), stearat de magneziu. Indicaţii terapeutice
Afecţiuni
infecţios-inflamatorii, provocate demicroorganisme susceptibile la preparat:
-infecţii alecăilor respiratorii inferioare (pneumonii);
-infecţii ale organelor ORL(sinuzite, faringite, tonzilite,otite medii,laringite, traheite);
-infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi, infecţii osteo-articulare (abcese, furuncule, flegmoane, artrite piogene);
-infecţii ale organelor cavităţii abdominaleşi pelviene (endometrite, salpingite, ooforite, cervicite,prostatite,orhite, epididimite);
-infecţii ale tractului urinar, organelor genitale (pielonefrite, cistite,infecţii
gonococice,hlamidioze);
-gonoree;
-chlamidiază;
-meningită;
-profilaxia infecţiilor la pacienţii cu statutul imun afectat (inclusiv încaz de neutropenie).
Doze şi mod de administrare
Doza preparatului şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de tipul, severitatea infecţiei, starea generală a pacientului şi funcţia renală.
Doza nictemerală constituie 200-800 mg, durata curei de tratament - 7-10 zile.
Adulţi: câte 200-400 mg de 2 ori pe zi sau 400-800 mg 1 dată pe zi. Doza nictemerală maximă constituie 800 mg.
La pacienţii cu dereglarea pronunţată a funcţiei hepatice doza nictemerală nu trebuie să depăşească 400 mg.
La pacienţii cu dereglarea funcţiei renale doza preparatului se stabileşte în funcţie de clearance-ulcreatininei(CC).LaCC20-50 ml/min prima doză constituie 200 mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 24 ore; la CC<20 ml/min prima dozăconstituie 200mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 48 ore.
În caz de hemodializă şi dializăperitoneală preparatul se indicăcâte100 mg fiecare 24 ore.
Pacienţii vârstnici nu necesită ajustarea dozei.
Comprimatele se înghit întregi, fărăa fi mestecate,înaintesau în timpulmesei, cu o cantitate mică de lichid.
Reacţii adverse
Din partea tractului gastrointestinal: fenomene dispeptice, rar - creşterea activităţii transaminazelor hepatice în plasma sanguină, hiperbilirubinemie.
Din partea sistemului nervos:reducerea vitezeireacţiilor psihomotorii, cefalee, vertij, dereglăriale somnului, nelinişte, excitaţie; în cazuriunice - tremor, fasciculaţii musculare,parestezii ale membrelor, dereglări extrapiramidale, dereglări de coordonare; rar – dereglări ale percepţiei vizuale, gustative, olfactive.
Din partea sistemului cardiovascular: tahicardie, vasculită, colaps.
Din partea sistemului hematopoietic: rar –anemie,leucopenie, neutropenie,agranulocitoză, trombocitopenie.
Din partea sistemului locomotor: tendinită,mialgii,artralgii,tendosinovite, ruperea tendoanelor.
Din partea sistemului urinar:dereglări tranzitorii ale funcţiei excretorii renale cu majorarea nivelului ureei, creatininei.
Reacţii dermatologice: erupţii cutanate, prurit, fotosensibilizare,
Reacţii alergice:edemul limbii, edemQuincke,şoc anafilactic.
Altele:vasculite, mialgii, artralgii, disbacterioză, suprainfecţie, hipoglicemie (la pacienţiicu diabet zaharat), vaginită.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ofloxacinăşi la alte antibiotice – derivaţi de chinolonă;
epilepsie;
afecţiuni ale sistemului nervos central cuscăderea pragului convulsiv (după traumatism cranio-cerebral,ictus, procese inflamatorii ale sistemului nervos central);
deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
vârsta sub 18 ani;
sarcina;
perioada de alăptare.
Supradozare
Simptome:vertij, confuzie mintală, inhibare, dezorientare, somnolenţă, vomă.
Tratament:lavaj gastric, la necesitate - terapie simptomatică. Antidot specific nu există.
Atenţionărişi precauţii speciale de utilizare
Se administrează cu precauţie în ateroscleroza vaselor cerebrale, dereglarea circulaţiei cerebrale(în anamneză),insuficienţă renală cronică, afecţiuni organice ale sistemului nervoscentral.
Nu este remediul de elecţie în pneumonie,provocată de pneumococi. Nu se administrează în tratamentul tonzilitei acute.
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă:ofloxacină–400 mg;
substanţe auxiliare: celulozămicrocristalină, lactoză,
amidon glicolat de sodiu,
croscarmelozăsodică, hidroxipropilceluloză, amidon gelatinizat (Uni-pure DW-L),
polivinilpirolidonăsolubilă(Kollidon 30), stearat de magneziu. Indicaţii terapeutice
Afecţiuni
infecţios-inflamatorii, provocate demicroorganisme susceptibile la preparat:
-infecţii alecăilor respiratorii inferioare (pneumonii);
-infecţii ale organelor ORL(sinuzite, faringite, tonzilite,otite medii,laringite, traheite);
-infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi, infecţii osteo-articulare (abcese, furuncule, flegmoane, artrite piogene);
-infecţii ale organelor cavităţii abdominaleşi pelviene (endometrite, salpingite, ooforite, cervicite,prostatite,orhite, epididimite);
-infecţii ale tractului urinar, organelor genitale (pielonefrite, cistite,infecţii
gonococice,hlamidioze);
-gonoree;
-chlamidiază;
-meningită;
-profilaxia infecţiilor la pacienţii cu statutul imun afectat (inclusiv încaz de neutropenie).
Doze şi mod de administrare
Doza preparatului şi durata tratamentului se stabilesc în funcţie de tipul, severitatea infecţiei, starea generală a pacientului şi funcţia renală.
Doza nictemerală constituie 200-800 mg, durata curei de tratament - 7-10 zile.
Adulţi: câte 200-400 mg de 2 ori pe zi sau 400-800 mg 1 dată pe zi. Doza nictemerală maximă constituie 800 mg.
La pacienţii cu dereglarea pronunţată a funcţiei hepatice doza nictemerală nu trebuie să depăşească 400 mg.
La pacienţii cu dereglarea funcţiei renale doza preparatului se stabileşte în funcţie de clearance-ulcreatininei(CC).LaCC20-50 ml/min prima doză constituie 200 mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 24 ore; la CC<20 ml/min prima dozăconstituie 200mg, apoi câte 100 mg peste fiecare 48 ore.
În caz de hemodializă şi dializăperitoneală preparatul se indicăcâte100 mg fiecare 24 ore.
Pacienţii vârstnici nu necesită ajustarea dozei.
Comprimatele se înghit întregi, fărăa fi mestecate,înaintesau în timpulmesei, cu o cantitate mică de lichid.
Reacţii adverse
Din partea tractului gastrointestinal: fenomene dispeptice, rar - creşterea activităţii transaminazelor hepatice în plasma sanguină, hiperbilirubinemie.
Din partea sistemului nervos:reducerea vitezeireacţiilor psihomotorii, cefalee, vertij, dereglăriale somnului, nelinişte, excitaţie; în cazuriunice - tremor, fasciculaţii musculare,parestezii ale membrelor, dereglări extrapiramidale, dereglări de coordonare; rar – dereglări ale percepţiei vizuale, gustative, olfactive.
Din partea sistemului cardiovascular: tahicardie, vasculită, colaps.
Din partea sistemului hematopoietic: rar –anemie,leucopenie, neutropenie,agranulocitoză, trombocitopenie.
Din partea sistemului locomotor: tendinită,mialgii,artralgii,tendosinovite, ruperea tendoanelor.
Din partea sistemului urinar:dereglări tranzitorii ale funcţiei excretorii renale cu majorarea nivelului ureei, creatininei.
Reacţii dermatologice: erupţii cutanate, prurit, fotosensibilizare,
Reacţii alergice:edemul limbii, edemQuincke,şoc anafilactic.
Altele:vasculite, mialgii, artralgii, disbacterioză, suprainfecţie, hipoglicemie (la pacienţiicu diabet zaharat), vaginită.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ofloxacinăşi la alte antibiotice – derivaţi de chinolonă;
epilepsie;
afecţiuni ale sistemului nervos central cuscăderea pragului convulsiv (după traumatism cranio-cerebral,ictus, procese inflamatorii ale sistemului nervos central);
deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
vârsta sub 18 ani;
sarcina;
perioada de alăptare.
Supradozare
Simptome:vertij, confuzie mintală, inhibare, dezorientare, somnolenţă, vomă.
Tratament:lavaj gastric, la necesitate - terapie simptomatică. Antidot specific nu există.
Atenţionărişi precauţii speciale de utilizare
Se administrează cu precauţie în ateroscleroza vaselor cerebrale, dereglarea circulaţiei cerebrale(în anamneză),insuficienţă renală cronică, afecţiuni organice ale sistemului nervoscentral.
Nu este remediul de elecţie în pneumonie,provocată de pneumococi. Nu se administrează în tratamentul tonzilitei acute.
Indicatii.
Tratamentul proceselor infecțioase cauzate de microorganisme sensibile la cefobicid:
infecții ale tractului respirator superior și inferior; infecții ale tractului urinar superior și inferior;
peritonită, colecistită, colangită și alte infecții intra-abdominale;
septicemie,
meningită,
infecții ale pielii și țesuturilor moi;
infecții ale oaselor și articulațiilor;
boală inflamatorie pelvină, endometrită, gonoree și alte infecții ale tractului genital.
Prevenirea complicațiilor infecțioase postoperatorii în timpul operațiilor abdominale, ginecologice, cardiovasculare și ortopedice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine și alte antibiotice β-lactamice.
Mod de administrare și dozare.
În absența contraindicațiilor, înainte de a începe tratamentul, efectuați un test intradermic pentru sensibilitatea la cefoperazonă. Când se utilizează lidocaina ca solvent (când este administrată), este necesar să se țină cont de informațiile de siguranță ale lidocainei și să se efectueze un test cutanat pentru sensibilitatea la aceasta.
Se aplica intravenos si intramuscular.
Adulti. Doza zilnică uzuală este de 2-4 g/zi, împărțită în părți egale la fiecare ora 12:00. Pentru infecțiile cu evoluție severă, doza zilnică poate fi crescută la 8 g; părți egale din această doză trebuie administrate la fiecare 12:00. Dacă este necesară creșterea în continuare a dozei zilnice la 12-16 g, aceasta trebuie împărțită în 3 injecții (la fiecare 8:00).
Tratamentul cu medicamentul poate fi început înainte de obținerea rezultatelor studiului sensibilității microorganismelor.
Copiii trebuie prescris în doză zilnică de 50-200 mg/kg greutate corporală, în funcție de severitatea bolii; doza se administreaza in 2 prize divizate (la fiecare ora 12:00). Doza maximă nu trebuie să depășească 12 g pe zi. Doze zilnice de până la 300 mg/kg greutate corporală au fost aplicate fără complicații la copiii mici și copiii cu infecții severe, inclusiv meningită bacteriană.
Pentru nou-născuții cu vârsta sub 8 zile, medicamentul trebuie administrat la fiecare ora 12:00, totuși, riscurile potențiale trebuie luate în considerare la prescrierea medicamentului.
Pentru uretrita gonococică necomplicată se recomandă o singură administrare a câte 500 mg intramuscular.
Tratamentul proceselor infecțioase cauzate de microorganisme sensibile la cefobicid:
infecții ale tractului respirator superior și inferior; infecții ale tractului urinar superior și inferior;
peritonită, colecistită, colangită și alte infecții intra-abdominale;
septicemie,
meningită,
infecții ale pielii și țesuturilor moi;
infecții ale oaselor și articulațiilor;
boală inflamatorie pelvină, endometrită, gonoree și alte infecții ale tractului genital.
Prevenirea complicațiilor infecțioase postoperatorii în timpul operațiilor abdominale, ginecologice, cardiovasculare și ortopedice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine și alte antibiotice β-lactamice.
Mod de administrare și dozare.
În absența contraindicațiilor, înainte de a începe tratamentul, efectuați un test intradermic pentru sensibilitatea la cefoperazonă. Când se utilizează lidocaina ca solvent (când este administrată), este necesar să se țină cont de informațiile de siguranță ale lidocainei și să se efectueze un test cutanat pentru sensibilitatea la aceasta.
Se aplica intravenos si intramuscular.
Adulti. Doza zilnică uzuală este de 2-4 g/zi, împărțită în părți egale la fiecare ora 12:00. Pentru infecțiile cu evoluție severă, doza zilnică poate fi crescută la 8 g; părți egale din această doză trebuie administrate la fiecare 12:00. Dacă este necesară creșterea în continuare a dozei zilnice la 12-16 g, aceasta trebuie împărțită în 3 injecții (la fiecare 8:00).
Tratamentul cu medicamentul poate fi început înainte de obținerea rezultatelor studiului sensibilității microorganismelor.
Copiii trebuie prescris în doză zilnică de 50-200 mg/kg greutate corporală, în funcție de severitatea bolii; doza se administreaza in 2 prize divizate (la fiecare ora 12:00). Doza maximă nu trebuie să depășească 12 g pe zi. Doze zilnice de până la 300 mg/kg greutate corporală au fost aplicate fără complicații la copiii mici și copiii cu infecții severe, inclusiv meningită bacteriană.
Pentru nou-născuții cu vârsta sub 8 zile, medicamentul trebuie administrat la fiecare ora 12:00, totuși, riscurile potențiale trebuie luate în considerare la prescrierea medicamentului.
Pentru uretrita gonococică necomplicată se recomandă o singură administrare a câte 500 mg intramuscular.
Rețetă medicală
Ce este Meropenem Atb şi pentru ce se utilizează
Meropenem Atb aparţine unui grup de antibiotice care se numesc carbapeneme. Medicamentul acţionează prin distrugerea bacteriilor care pot determina infecţii grave.
infecţie care afectează plămânii (pneumonie)
infecţii la nivelul plămânilor şi bronhiilor la pacienţii cu fibroză chistică
infecţii complicate ale tractului urinar
infecţii complicate la nivelul abdomenului
infecţii survenite în timpul sau după naştere
infecţii complicate la nivelul pielii şi ţesuturilor moi
infecţie bacteriană acută la nivelul creierului (meningită)
Meropenemul Atb poate fi utilizat pentru tratamentul pacienţilor neutropenici cu febră care se suspectează a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Meropenem Atb aparţine unui grup de antibiotice care se numesc carbapeneme. Medicamentul acţionează prin distrugerea bacteriilor care pot determina infecţii grave.
infecţie care afectează plămânii (pneumonie)
infecţii la nivelul plămânilor şi bronhiilor la pacienţii cu fibroză chistică
infecţii complicate ale tractului urinar
infecţii complicate la nivelul abdomenului
infecţii survenite în timpul sau după naştere
infecţii complicate la nivelul pielii şi ţesuturilor moi
infecţie bacteriană acută la nivelul creierului (meningită)
Meropenemul Atb poate fi utilizat pentru tratamentul pacienţilor neutropenici cu febră care se suspectează a fi determinată de o infecţie bacteriană.
-3%
3 447.57 MDL
3 554.20 MDL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefuroxim 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cefuroxim 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon a câte 750 mg conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică)
– 750 mg.
Fiecare flacon a câte 1,5 g conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică) –
1,5 g.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi capitolul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă cu nuanţă gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Maladii infecţios-inflamatorii provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare şi ale organelor ORL, inclusiv otită medie,
sinuzită, amigdalită, faringită, bronşită acută şi cronică, bronşiectazii infectate,
pneumonie bacteriană, abces pulmonar şi infecţie pulmonară postoperatorie;
- infecţii ale căilor urinare, inclusiv pielonefrită, cistită şi bacteriurie asimptomatică;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv celulită, erizipel şi infecţii
posttraumatice;
- septicemie;
- meningită;
- gonoree necomplicată şi complicată, în special la pacienţii la care tratamentul cu
peniciline nu este recomandat;
- infecţii osteoarticulare.
Profilaxia infecţiilor în perioada postoperatorie (de ex. intervenţii în regiunea
cavităţii abdominale şi pe organele pelviene, operaţii ortopedice, operaţii pe cord,
plămâni, esofag, vase şi artroplastie), care se referă la operaţii septice sau potenţial
septice.
4.2 Doze şi mod de administrare
După dizolvare, soluţia se administrează intramuscular sau intravenos. Înainte de
injectarea intramusculară este necesar de a efectua aspiraţia pentru a evita
administrarea intravasculară.
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani cefuroxim se indică câte 750 mg-1,5 g la
fiecare 8 ore, de regulă, 5-10 zile.
În infecţii severe sau infecţii provocate de microorganisme mai puţin sensibile,
poate fi necesar 1,5 g fiecare 6 ore. În meningita bacteriană doza nu trebuie să
depăşească 3 g la fiecare 8 ore.
În infecţia gonococică necomplicată se recomandă 1,5 mg intramuscular în doză
unică în 2 locuri diferite în combinaţie cu 1 g probenecid oral.
Cu scop de profilaxie în infecţiile septice sau potenţial septice se recomandă 1,5 g
intravenos înainte de operaţie (circa 30 min – 1,5 ore până la intervenţie). Apoi se
administrează intravenos sau intramuscular câte 750 mg fiecare 8 ore. Cu scop de
profilaxie, în intervenţii chirurgicale pe cutia toracică deschisă, se recomandă
administrarea 1,5 g intravenos în timpul inducerii anesteziei şi la fiecare 12 ore,
până la doza totală de 6 g.
Copiilor cu vârstă mai mare de 3 luni se indică 50-100 mg/kg corp/zi, divizată în
prize egale, fiecare 6-8 ore, pentru tratamentul majorităţii infecţiilor, provocate de
microorganisme sensibile la cefuroximă. Doza mai mare de 100 mg/kg/zi (nu se
recomandă doza mai mare decât doza pentru adulţi) poate fi indicată în infecţii
severe.
În tratamentul infecţiilor osteoarticulare se recomandă 150 mg/kg/zi (nu se permite
doza mai mare decât doza pentru adulţi), divizată în prize egale, fiecare 8 ore.
În meningite bacteriene la copii se recomandă doze mai mari – de la 200 la 240
mg/kg/zi, în prize egale, fiecare 6-8 ore. Doza nictemerală pentru copii nu trebuie
să depăşească 6 g. 4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. https://bit.ly/3430jRX
Cefuroxim 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cefuroxim 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon a câte 750 mg conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică)
– 750 mg.
Fiecare flacon a câte 1,5 g conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică) –
1,5 g.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi capitolul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă cu nuanţă gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Maladii infecţios-inflamatorii provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare şi ale organelor ORL, inclusiv otită medie,
sinuzită, amigdalită, faringită, bronşită acută şi cronică, bronşiectazii infectate,
pneumonie bacteriană, abces pulmonar şi infecţie pulmonară postoperatorie;
- infecţii ale căilor urinare, inclusiv pielonefrită, cistită şi bacteriurie asimptomatică;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv celulită, erizipel şi infecţii
posttraumatice;
- septicemie;
- meningită;
- gonoree necomplicată şi complicată, în special la pacienţii la care tratamentul cu
peniciline nu este recomandat;
- infecţii osteoarticulare.
Profilaxia infecţiilor în perioada postoperatorie (de ex. intervenţii în regiunea
cavităţii abdominale şi pe organele pelviene, operaţii ortopedice, operaţii pe cord,
plămâni, esofag, vase şi artroplastie), care se referă la operaţii septice sau potenţial
septice.
4.2 Doze şi mod de administrare
După dizolvare, soluţia se administrează intramuscular sau intravenos. Înainte de
injectarea intramusculară este necesar de a efectua aspiraţia pentru a evita
administrarea intravasculară.
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani cefuroxim se indică câte 750 mg-1,5 g la
fiecare 8 ore, de regulă, 5-10 zile.
În infecţii severe sau infecţii provocate de microorganisme mai puţin sensibile,
poate fi necesar 1,5 g fiecare 6 ore. În meningita bacteriană doza nu trebuie să
depăşească 3 g la fiecare 8 ore.
În infecţia gonococică necomplicată se recomandă 1,5 mg intramuscular în doză
unică în 2 locuri diferite în combinaţie cu 1 g probenecid oral.
Cu scop de profilaxie în infecţiile septice sau potenţial septice se recomandă 1,5 g
intravenos înainte de operaţie (circa 30 min – 1,5 ore până la intervenţie). Apoi se
administrează intravenos sau intramuscular câte 750 mg fiecare 8 ore. Cu scop de
profilaxie, în intervenţii chirurgicale pe cutia toracică deschisă, se recomandă
administrarea 1,5 g intravenos în timpul inducerii anesteziei şi la fiecare 12 ore,
până la doza totală de 6 g.
Copiilor cu vârstă mai mare de 3 luni se indică 50-100 mg/kg corp/zi, divizată în
prize egale, fiecare 6-8 ore, pentru tratamentul majorităţii infecţiilor, provocate de
microorganisme sensibile la cefuroximă. Doza mai mare de 100 mg/kg/zi (nu se
recomandă doza mai mare decât doza pentru adulţi) poate fi indicată în infecţii
severe.
În tratamentul infecţiilor osteoarticulare se recomandă 150 mg/kg/zi (nu se permite
doza mai mare decât doza pentru adulţi), divizată în prize egale, fiecare 8 ore.
În meningite bacteriene la copii se recomandă doze mai mari – de la 200 la 240
mg/kg/zi, în prize egale, fiecare 6-8 ore. Doza nictemerală pentru copii nu trebuie
să depăşească 6 g. 4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. https://bit.ly/3430jRX
-3%
270.68 MDL
279.05 MDL
Rețetă medicală
DENUMIREA COMERCIALĂ
Doxiciclin
DCI-ul substanţei active
Doxycyclinum
COMPOZIŢIA
substanţe active: hiclat de doxiciclină, echivalent cu doxiciclină 100 mg;
excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Capsule gelatinoase tari, de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa
uniformă şi lucios opacă, mărimea capsulei - 1.
Culoarea capsulei: corp verde şi capac verde.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere granulată de culoare galbenă, practic fără
miros. INDICAŢII TERAPEUTICE
Doxiciclina este indicată în infecţii produse de microorganisme sensibile, inclusiv
provocate de Brucella spp., Pasteurella spp., infecţii pulmonare, genito-urinare şi
oftalmice produse de Chlamydia spp. şi Mycoplasma spp., Rickettsii, Coxiella
burneti, infecţii gonococice, infecţii ale organelor ORL şi bronhopulmonare produse
de Haemophilus influenzae, Treponema pallidum (la pacienţii alergici la peniciline),
holeră, acnee.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală de doxiciclină la adulţi este de 200 mg (2 capsule) în prima zi de
tratament (administrată ca doză unică sau cîte 100 mg la 12 ore), urmată de doze
de întreţinere de 100 mg (o capsulă) o dată pe zi. În cazul infecţiilor mai severe (în
special în infecţiile cronice ale tractului urinar), se administrează 200 mg pe zi pe
tot parcursul perioadei de tratament.
Pentru copii cu vîrsta peste 8 ani: cu greutatea mai mica de 50 kg, doza uzuală
este de 4 mg/kg (administrată în doză unică zilnică sau fracţionat în două prize în
prima zi de tratament), iar în zilele urmatoare 2 mg/kg o dată pe zi. Pentru
infecţiile mai severe se poate administra o doză de pîna la 4 mg/kg. Pentru copii cu
greutate peste 50 kg poate fi administrată doza uzuală a adultului.
Acnee: 50-100 mg zilnic, timp de pînă la 12 săptămîni.
Infecţii gonococice necomplicate: 100 mg oral de două ori pe zi, timp de 7 zile sau
o doză de 300 mg urmată după o oră de o a doua doză de 300 mg.
Infecţii uretrale endo-cervicale sau rectale necomplicate la adulţi, produse de
Chlamydia trachomatis: 100 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 7 zile.
Sifilis primar şi secundar: 300 mg/zi, în doze fracţionate, timp de cel puţin 10 zile.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la doxiciclină sau alte tetracicline.
Copii cu vârsta sub 8 ani.
Sarcină, începînd cu luna a 2-a. https://bit.ly/3oUlqj9
Doxiciclin
DCI-ul substanţei active
Doxycyclinum
COMPOZIŢIA
substanţe active: hiclat de doxiciclină, echivalent cu doxiciclină 100 mg;
excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Capsule gelatinoase tari, de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa
uniformă şi lucios opacă, mărimea capsulei - 1.
Culoarea capsulei: corp verde şi capac verde.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere granulată de culoare galbenă, practic fără
miros. INDICAŢII TERAPEUTICE
Doxiciclina este indicată în infecţii produse de microorganisme sensibile, inclusiv
provocate de Brucella spp., Pasteurella spp., infecţii pulmonare, genito-urinare şi
oftalmice produse de Chlamydia spp. şi Mycoplasma spp., Rickettsii, Coxiella
burneti, infecţii gonococice, infecţii ale organelor ORL şi bronhopulmonare produse
de Haemophilus influenzae, Treponema pallidum (la pacienţii alergici la peniciline),
holeră, acnee.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală de doxiciclină la adulţi este de 200 mg (2 capsule) în prima zi de
tratament (administrată ca doză unică sau cîte 100 mg la 12 ore), urmată de doze
de întreţinere de 100 mg (o capsulă) o dată pe zi. În cazul infecţiilor mai severe (în
special în infecţiile cronice ale tractului urinar), se administrează 200 mg pe zi pe
tot parcursul perioadei de tratament.
Pentru copii cu vîrsta peste 8 ani: cu greutatea mai mica de 50 kg, doza uzuală
este de 4 mg/kg (administrată în doză unică zilnică sau fracţionat în două prize în
prima zi de tratament), iar în zilele urmatoare 2 mg/kg o dată pe zi. Pentru
infecţiile mai severe se poate administra o doză de pîna la 4 mg/kg. Pentru copii cu
greutate peste 50 kg poate fi administrată doza uzuală a adultului.
Acnee: 50-100 mg zilnic, timp de pînă la 12 săptămîni.
Infecţii gonococice necomplicate: 100 mg oral de două ori pe zi, timp de 7 zile sau
o doză de 300 mg urmată după o oră de o a doua doză de 300 mg.
Infecţii uretrale endo-cervicale sau rectale necomplicate la adulţi, produse de
Chlamydia trachomatis: 100 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 7 zile.
Sifilis primar şi secundar: 300 mg/zi, în doze fracţionate, timp de cel puţin 10 zile.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la doxiciclină sau alte tetracicline.
Copii cu vârsta sub 8 ani.
Sarcină, începînd cu luna a 2-a. https://bit.ly/3oUlqj9
-3%
42.29 MDL
43.60 MDL
-3%
53.93 MDL
55.60 MDL