Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Ofloxacina este indicată la adulţi, pentru tratamentul infecţiilor moderate-grave, induse de germeni
sensibili (vezi pct. 4.4 și 5.1).
- infecţii ale tractului urinar superior și inferior, infecții ale tractului urinar inferior acute și cronice;
infecții ale tractului urinar superior acute și cronice (pielonefrită);
- Pentru infecțiile menționate mai jos, ofloxacina trebuie utilizată numai atunci când este
considerată inadecvată utilizarea altor agenţi antibacterieni, care sunt recomandaţi de obicei
pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
- Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi;
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice;
- Pneumonie comunitară;
Trebuie luat în considerare ghidul oficial privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze
Recomandări generale: doza de ofloxacină este determinată de tipul și severitatea infecției. O doză
zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată într-o singură priză. În această situaţie, este de
preferat ca ofloxacina să se administreze dimineaţa.
Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate în două doze separate, care pot fi administrate la
intervale de timp aproximativ egale.
În cazul în care doză zilnică depășește 400 mg, aceasta trebuie administrat în două reprize și la intervale
de timp aproximativ egale.
Adulți:
Doza uzuală intravenoasă la adulți:
Infecții complicate ale tractului urinar: 200 mg pe zi.
Exacerbarea acută a bronșitei cronice, pneumonie comunitară dobândită: 200 mg de două ori pe zi.
2
Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi: 400 mg de două ori pe zi.
Ofloxacina trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi.. Durata
perfuziei nu trebuie să fie mai mică de 30 de minute pentru 200 mg ofloxacină. Acest lucru are o
importanță deosebită atunci când ofloxacina se administrează concomitent cu medicamentele care pot
duce la o scădere a tensiunii arteriale sau cu anestezice care conțin barbiturat. În general, dozele
individuale trebuie administrate la intervale aproximativ egale.
În cazul unor infecții severe sau complicate doza poate fi crescută până la 400 mg de două ori pe zi. Contraindicaţii
Ofloxacina este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
3
- pacienţi cu antecedente de tendinopatie asociată cu administrarea fluorochinolonelor;
- pacienţi cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuți a avea un prag convulsivant scăzut;
- la copii şi adolescenţi în perioada de creştere*;pe parcursul sarcinii*; la femeile care alăptează*.
* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poate fi exclus riscul de leziuni la nivelul
cartilajului de creştere la organismul aflat în perioada de dezvoltare.
- pacienți cu deficit (latent sau franc) de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, pot avea reacții hemolitice
atunci când sunt tratați cu agenți antibacterieni chinoloni. https://bit.ly/3bH2XRC
Ofloxacina este indicată la adulţi, pentru tratamentul infecţiilor moderate-grave, induse de germeni
sensibili (vezi pct. 4.4 și 5.1).
- infecţii ale tractului urinar superior și inferior, infecții ale tractului urinar inferior acute și cronice;
infecții ale tractului urinar superior acute și cronice (pielonefrită);
- Pentru infecțiile menționate mai jos, ofloxacina trebuie utilizată numai atunci când este
considerată inadecvată utilizarea altor agenţi antibacterieni, care sunt recomandaţi de obicei
pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
- Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi;
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice;
- Pneumonie comunitară;
Trebuie luat în considerare ghidul oficial privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze
Recomandări generale: doza de ofloxacină este determinată de tipul și severitatea infecției. O doză
zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată într-o singură priză. În această situaţie, este de
preferat ca ofloxacina să se administreze dimineaţa.
Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate în două doze separate, care pot fi administrate la
intervale de timp aproximativ egale.
În cazul în care doză zilnică depășește 400 mg, aceasta trebuie administrat în două reprize și la intervale
de timp aproximativ egale.
Adulți:
Doza uzuală intravenoasă la adulți:
Infecții complicate ale tractului urinar: 200 mg pe zi.
Exacerbarea acută a bronșitei cronice, pneumonie comunitară dobândită: 200 mg de două ori pe zi.
2
Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi: 400 mg de două ori pe zi.
Ofloxacina trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi.. Durata
perfuziei nu trebuie să fie mai mică de 30 de minute pentru 200 mg ofloxacină. Acest lucru are o
importanță deosebită atunci când ofloxacina se administrează concomitent cu medicamentele care pot
duce la o scădere a tensiunii arteriale sau cu anestezice care conțin barbiturat. În general, dozele
individuale trebuie administrate la intervale aproximativ egale.
În cazul unor infecții severe sau complicate doza poate fi crescută până la 400 mg de două ori pe zi. Contraindicaţii
Ofloxacina este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
3
- pacienţi cu antecedente de tendinopatie asociată cu administrarea fluorochinolonelor;
- pacienţi cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuți a avea un prag convulsivant scăzut;
- la copii şi adolescenţi în perioada de creştere*;pe parcursul sarcinii*; la femeile care alăptează*.
* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poate fi exclus riscul de leziuni la nivelul
cartilajului de creştere la organismul aflat în perioada de dezvoltare.
- pacienți cu deficit (latent sau franc) de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, pot avea reacții hemolitice
atunci când sunt tratați cu agenți antibacterieni chinoloni. https://bit.ly/3bH2XRC
-3%
35.74 MDL
36.85 MDL
Rețetă medicală
Antibiotice betalactamice, peniciline; peniciline în combinaţii, inclusiv inhibitori de betalactamază.
Indicaţii terapeutice
Amoxiplus este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii provocate de tulpini sensibile la asociaţia amoxicilină/acid clavulanic:
infecţii ale căilor respiratorii superioare (inclusiv infecţii ORL): sinuzite acute şi cronice, otite medii, amigdalite recurente, abces periamigdalian;
infecţii ale căilor respiratorii inferioare: acutizări ale bronşitelor cronice, pneumonii, bronhopneumonii;
infecţii genito-urinare: cistite, uretrite, pielonefrite, infecţii genitale la femei;
infectii cutanate şi ale ţesuturilor moi: celulite, plăgi provocate prin muşcături;
infecţii osteo-articulare: osteomielită, infecţii dentare severe;
alte infecţii: avort septic, febră puerperală, infecţii pelvine sau abdominale, peritonite, colangite, complicaţii post-operatorii intra-abdominale, abces mamar.
Amoxiplus este indicat pentru profilaxia infecţiilor post-chirurgicale, în special după chirurgia gastro- intestinală, pelvină, a capului şi gâtului, chirurgia cardiacă şi renală, protezare articulară, după amputare de membre şi după chirurgia tractului biliar.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la amoxicilină, acid clavulanic sau la oricare alte antibiotice beta-lactamice. Antecedente de disfuncţii hepatice sau icter provocate de asociaţia amoxicilină – acid clavulanic.
Precauţii
Utilizarea prelungită de Amoxiplus poate determina ocazional selectarea de germeni rezistenţi. În cazul administrării unor doze mari de Amoxiplus trebuie avut în vedere şi conţinutul în sodiu la pacienţii cu dietă hiposodată.
În timpul administrării dozelor mari de Amoxiplus trebuie menţinute un aport de lichide şi o eliminare urinară adcvate, pentru a reduce riscul cristaluriei.
Interacţiuni
Administrarea Amoxiplus concomitent cu un antibiotic aminoglicozidic determină un efect bactericid sinergie asupra unor tulpini de enterococi şi a streptococilor de grup B. Totuşi, aceste medicamente sunt incompatibile din punct de vedere fizic şi chimic şi se inactivează dacă sînt amestecate sau administrate împreună (în aceeaşi seringă).
Administrarea concomitentă cu alopurinol poate să crească incidenţa reacţiilor alergice cutanate. Asocierea Amoxiplus cu metotrexat creşte toxicitatea acestuia.
Utilizarea Amoxiplus concomitent cu probenecid nu este recomandată. Utilizarea concomitentă creşte concentraţiile plasmatice de amoxicilină dar nu şi de acid clavulanic.
La pacienţii care utilizează Amoxiplus a fost descrisă rar prelungirea timpului de protrombină. De aceea, trebuie avută în vedere o monitorizare adecvată a timpului de protrombină atunci când se administrează concomitent cu anticoagulante.
Similar altor antibiotice cu spectru larg, Amoxiplus poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale şi de aceea, pacientele trebuie avertizate asupra acestui fapt.
Concentraţiile mari de amoxicilină în urină pot produce reacţii fals-pozitive la testarea glicozuriei, utilizând reactivul Benedict sau soluţia Fehling. De aceea, în timpul tratamentului cu Amoxiplus pentru determinarea glicozuriei se recomandă folosirea reacţiilor de oxidare enzimatică.
Atenţionări speciale
Anterior iniţierii tratamentului cu Amoxiplus trebuie efectuată o anamneză atentă privind antecedentele de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau oricare alţi alergeni, datorită riscului de reacţii alergice încrucişate. Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul cu Amoxiplus trebuie întrerupt şi se va institui tratament adecvat. Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu adrenalină.
Administrarea de Amoxiplus trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă, deoarece această afecţiune a fost asociată cu apariţia unui rash morbiliform la pacienţii care au utilizat amoxicilină.
La pacienţii cu insufucienţă renală, doza trebuie scăzută (vezi pct. Doze şi mod de administrare) sau intervalul dintre administrări trebuie prelungit în funcţie de gradul insuficienţei. Amoxiplus trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
Sarcina şi alăptarea
Atât amoxicilina cît şi acidul clavulanic traversează bariera feto-placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Cu toate acestea, Amoxiplus se administrează în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.
Amoxicilina şi acidul clavulanic se excretă în laptele matern, de aceea medicamentul trebuie folosit cu prudenţă în timpul alăptării, deoarece există riscul de hipersensibilizare a sugarului alimentat la sân.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deoarece Amoxiplus poate produce reacţii adverse nervos centrale, poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Tratamentul infecţiilor
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţii severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 3 luni – 12 ani: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţiile mai severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 0 – 3 luni: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 12 ore, în timpul perioadei perinatale atît la prematuri cît şi la nou născuţi la termen; după perioada perinatală, se administrează aceeaşi doză la intervale de 8 ore (la sugari peste 4 kg).
30 mg Amoxiplus conţin amoxicilină 25 mg şi acid clavulanic 5 mg.
Profilaxia infecţiilor post-chirurgicale la adulţi
Doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus administrată în perioada de inducţie a anesteziei. În cazul intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut de infecţie, de exemplu în chirurgia colo-rectală, pot fi necesare 3 – 4 doze a câte 1,2 g Amoxiplus în decurs de 24 ore. De obicei, aceste doze se administrează în perioada de inducţie a anesteziei şi se repetă după 8, 16 (şi 24) ore de la intervenţie. Acest regim poate fi continuat cîteva zile dacă întervenţia chirurgicală prezintă un risc de infecţie semnificativ crescut. Prezenţa semnelor clinice evidente de infecţie asociată intervenţiei chirurgicale, pot impune tratament post-operator cu Amoxiplus administrat intravenos, conform schemelor terapeutice uzuale.
Afectarea funcţiei hepatice
Administrarea se va face cu prudenţă; funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate, atât la adulţi cât şi la copii. Nu există date suficiente pentru a face recomandări speciale de dozare.
Varstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor. Dozele vor fi ajustate dacă există afectarea funcţiei renale.
Un flacon de Amoxiplus 600 mg conţine potasiu 0,5 mmol şi sodiu 1,4 mmol. Un flacon de Amoxiplus 1,2 g conţine potasiu 1 mmol şi sodiu 2,8 mmol.
Mod de administrare
Amoxiplus poate fi injectat intravenos sau se poate administra în perfuzie intravenoasă intermitentă. Nu se administrează intramuscular sau subcutanat.
Injectare intravenoasă
Amoxiplus se administrează lent intravenos într-o perioadă de 3 – 4 minute (vezi şi pct. Precauţii). Perfuzie intravenoasă
Amoxiplus se administrează în perfuzie intravenoasă cu o durată de minim 30-40 minute (vezi şi pct. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor).
Incompatibilităţi
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu produse de sînge, cu hidrolizate proteice sau cu emulsii lipidice. Dacă Amoxiplus este administrat concomitent cu un aminoglicozid, cele două antibiotice nu trebuie amestecate în aceeaşi seringă sau recipient de perfuzie, deoarece există riscul scăderii activităţii aminoglicozidelor în aceste condiţii.
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu soluţii conţinînd glucoză, dextran sau bicarbonat.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea utilzării şi manipularea sa Amoxiplus 600 mg se reconstituie prin dizolvare în 9,6 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită pînă la dizolvare.
Amoxiplus 1,2 g se reconstituie prin dizolvare în 19,2 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită până la dizolvare.
După reconstituire, soluţia are un aspect limpede şi o culoare galben pal. Uşoare variaţii în intensitatea culorii nu indică modificări ale eficacităţii sau siguranţei medicamentului.
Pentru administrarea în perfuzie, se reconstituie Amoxiplus conform indicaţiilor de mai sus, după care se adaugă în 50 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 600 mg, respectiv 100 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 1,2 g. Solutia perfuzabila poate fi solutie de clorura de sodiu 0,9% sau solutie Ringer.
Soluţia se va utiliza imediat după reconstituire.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Supradozaj
În caz de supradozaj pot să apară simptome gastro-intestinale şi dezechilibre hidro-electrolitice. În acest caz este necesar tratament simptomatic.
În timpul tratamentului cu Amoxiplus a fost observată apariţia cristaluriei (vezi şi pct. Precauţii), fiind necesară asigurarea unui aport de lichide şi o eliminare urinară adecvate. Când concentraţiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita la nivelul cateterelor vezicale, fiind necesară o verificare regulată.
Amoxiplus poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă.
Indicaţii terapeutice
Amoxiplus este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii provocate de tulpini sensibile la asociaţia amoxicilină/acid clavulanic:
infecţii ale căilor respiratorii superioare (inclusiv infecţii ORL): sinuzite acute şi cronice, otite medii, amigdalite recurente, abces periamigdalian;
infecţii ale căilor respiratorii inferioare: acutizări ale bronşitelor cronice, pneumonii, bronhopneumonii;
infecţii genito-urinare: cistite, uretrite, pielonefrite, infecţii genitale la femei;
infectii cutanate şi ale ţesuturilor moi: celulite, plăgi provocate prin muşcături;
infecţii osteo-articulare: osteomielită, infecţii dentare severe;
alte infecţii: avort septic, febră puerperală, infecţii pelvine sau abdominale, peritonite, colangite, complicaţii post-operatorii intra-abdominale, abces mamar.
Amoxiplus este indicat pentru profilaxia infecţiilor post-chirurgicale, în special după chirurgia gastro- intestinală, pelvină, a capului şi gâtului, chirurgia cardiacă şi renală, protezare articulară, după amputare de membre şi după chirurgia tractului biliar.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la amoxicilină, acid clavulanic sau la oricare alte antibiotice beta-lactamice. Antecedente de disfuncţii hepatice sau icter provocate de asociaţia amoxicilină – acid clavulanic.
Precauţii
Utilizarea prelungită de Amoxiplus poate determina ocazional selectarea de germeni rezistenţi. În cazul administrării unor doze mari de Amoxiplus trebuie avut în vedere şi conţinutul în sodiu la pacienţii cu dietă hiposodată.
În timpul administrării dozelor mari de Amoxiplus trebuie menţinute un aport de lichide şi o eliminare urinară adcvate, pentru a reduce riscul cristaluriei.
Interacţiuni
Administrarea Amoxiplus concomitent cu un antibiotic aminoglicozidic determină un efect bactericid sinergie asupra unor tulpini de enterococi şi a streptococilor de grup B. Totuşi, aceste medicamente sunt incompatibile din punct de vedere fizic şi chimic şi se inactivează dacă sînt amestecate sau administrate împreună (în aceeaşi seringă).
Administrarea concomitentă cu alopurinol poate să crească incidenţa reacţiilor alergice cutanate. Asocierea Amoxiplus cu metotrexat creşte toxicitatea acestuia.
Utilizarea Amoxiplus concomitent cu probenecid nu este recomandată. Utilizarea concomitentă creşte concentraţiile plasmatice de amoxicilină dar nu şi de acid clavulanic.
La pacienţii care utilizează Amoxiplus a fost descrisă rar prelungirea timpului de protrombină. De aceea, trebuie avută în vedere o monitorizare adecvată a timpului de protrombină atunci când se administrează concomitent cu anticoagulante.
Similar altor antibiotice cu spectru larg, Amoxiplus poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale şi de aceea, pacientele trebuie avertizate asupra acestui fapt.
Concentraţiile mari de amoxicilină în urină pot produce reacţii fals-pozitive la testarea glicozuriei, utilizând reactivul Benedict sau soluţia Fehling. De aceea, în timpul tratamentului cu Amoxiplus pentru determinarea glicozuriei se recomandă folosirea reacţiilor de oxidare enzimatică.
Atenţionări speciale
Anterior iniţierii tratamentului cu Amoxiplus trebuie efectuată o anamneză atentă privind antecedentele de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau oricare alţi alergeni, datorită riscului de reacţii alergice încrucişate. Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul cu Amoxiplus trebuie întrerupt şi se va institui tratament adecvat. Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu adrenalină.
Administrarea de Amoxiplus trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă, deoarece această afecţiune a fost asociată cu apariţia unui rash morbiliform la pacienţii care au utilizat amoxicilină.
La pacienţii cu insufucienţă renală, doza trebuie scăzută (vezi pct. Doze şi mod de administrare) sau intervalul dintre administrări trebuie prelungit în funcţie de gradul insuficienţei. Amoxiplus trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
Sarcina şi alăptarea
Atât amoxicilina cît şi acidul clavulanic traversează bariera feto-placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Cu toate acestea, Amoxiplus se administrează în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.
Amoxicilina şi acidul clavulanic se excretă în laptele matern, de aceea medicamentul trebuie folosit cu prudenţă în timpul alăptării, deoarece există riscul de hipersensibilizare a sugarului alimentat la sân.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deoarece Amoxiplus poate produce reacţii adverse nervos centrale, poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Tratamentul infecţiilor
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţii severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 3 luni – 12 ani: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţiile mai severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 0 – 3 luni: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 12 ore, în timpul perioadei perinatale atît la prematuri cît şi la nou născuţi la termen; după perioada perinatală, se administrează aceeaşi doză la intervale de 8 ore (la sugari peste 4 kg).
30 mg Amoxiplus conţin amoxicilină 25 mg şi acid clavulanic 5 mg.
Profilaxia infecţiilor post-chirurgicale la adulţi
Doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus administrată în perioada de inducţie a anesteziei. În cazul intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut de infecţie, de exemplu în chirurgia colo-rectală, pot fi necesare 3 – 4 doze a câte 1,2 g Amoxiplus în decurs de 24 ore. De obicei, aceste doze se administrează în perioada de inducţie a anesteziei şi se repetă după 8, 16 (şi 24) ore de la intervenţie. Acest regim poate fi continuat cîteva zile dacă întervenţia chirurgicală prezintă un risc de infecţie semnificativ crescut. Prezenţa semnelor clinice evidente de infecţie asociată intervenţiei chirurgicale, pot impune tratament post-operator cu Amoxiplus administrat intravenos, conform schemelor terapeutice uzuale.
Afectarea funcţiei hepatice
Administrarea se va face cu prudenţă; funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate, atât la adulţi cât şi la copii. Nu există date suficiente pentru a face recomandări speciale de dozare.
Varstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor. Dozele vor fi ajustate dacă există afectarea funcţiei renale.
Un flacon de Amoxiplus 600 mg conţine potasiu 0,5 mmol şi sodiu 1,4 mmol. Un flacon de Amoxiplus 1,2 g conţine potasiu 1 mmol şi sodiu 2,8 mmol.
Mod de administrare
Amoxiplus poate fi injectat intravenos sau se poate administra în perfuzie intravenoasă intermitentă. Nu se administrează intramuscular sau subcutanat.
Injectare intravenoasă
Amoxiplus se administrează lent intravenos într-o perioadă de 3 – 4 minute (vezi şi pct. Precauţii). Perfuzie intravenoasă
Amoxiplus se administrează în perfuzie intravenoasă cu o durată de minim 30-40 minute (vezi şi pct. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor).
Incompatibilităţi
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu produse de sînge, cu hidrolizate proteice sau cu emulsii lipidice. Dacă Amoxiplus este administrat concomitent cu un aminoglicozid, cele două antibiotice nu trebuie amestecate în aceeaşi seringă sau recipient de perfuzie, deoarece există riscul scăderii activităţii aminoglicozidelor în aceste condiţii.
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu soluţii conţinînd glucoză, dextran sau bicarbonat.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea utilzării şi manipularea sa Amoxiplus 600 mg se reconstituie prin dizolvare în 9,6 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită pînă la dizolvare.
Amoxiplus 1,2 g se reconstituie prin dizolvare în 19,2 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită până la dizolvare.
După reconstituire, soluţia are un aspect limpede şi o culoare galben pal. Uşoare variaţii în intensitatea culorii nu indică modificări ale eficacităţii sau siguranţei medicamentului.
Pentru administrarea în perfuzie, se reconstituie Amoxiplus conform indicaţiilor de mai sus, după care se adaugă în 50 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 600 mg, respectiv 100 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 1,2 g. Solutia perfuzabila poate fi solutie de clorura de sodiu 0,9% sau solutie Ringer.
Soluţia se va utiliza imediat după reconstituire.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Supradozaj
În caz de supradozaj pot să apară simptome gastro-intestinale şi dezechilibre hidro-electrolitice. În acest caz este necesar tratament simptomatic.
În timpul tratamentului cu Amoxiplus a fost observată apariţia cristaluriei (vezi şi pct. Precauţii), fiind necesară asigurarea unui aport de lichide şi o eliminare urinară adecvate. Când concentraţiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita la nivelul cateterelor vezicale, fiind necesară o verificare regulată.
Amoxiplus poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă.
-3%
1 573.97 MDL
1 622.65 MDL
Rețetă medicală
LEMOKS 500 MG №7
LEMOKS 500 MG №7 Agent bactericid antimicrobian cu spectru larg din grupul fluorochinolonelor.
Blochează ADN-giraza și topoizomeraza IV, inhibă sinteza ADN-ului, provoacă modificări morfologice profunde în citoplasmă, perete celular și membrane.
Indicatii de utilizare
Boli infecțioase și inflamatorii cauzate de microorganisme sensibile la medicament:
- infecții ale tractului respirator inferior (bronșită cronică, pneumonie);
- infectii ale organelor ORL (sinuzita, otita medie),
- infecții ale tractului urinar și ale rinichilor (inclusiv pielonefrită acută),
- infecții ale organelor genitale (inclusiv chlamydia urogenitală),
- infectii ale pielii si ale tesuturilor moi (ateroame infestante, abcese, furuncule).
Dozaj si administrare
Lemox se ia pe cale orală, înainte de mese sau între mese, fără a mesteca, bea mult lichid.
Cu sinuzită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
Cu exacerbarea bronșitei cronice - 250-500 mg 1 dată pe zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Cu pneumonie - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Pentru infecții necomplicate ale tractului urinar - 250 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 3 zile.
Cu prostatită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 28 de zile.
În cazul infecțiilor complicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrita - 250 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Pentru infecții ale pielii și țesuturilor moi - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Septicemie / bacteriemie - 500 mg de 1-2 ori / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
În cazul infecțiilor intra-abdominale - 500 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile (în combinație cu medicamente antibacteriene care acționează asupra florei anaerobe).
Tratamentul complex al formelor de tuberculoză rezistente la medicamente - 500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de până la 3 luni.
Pacienții cu insuficiență renală necesită corectarea regimului de dozare a levofloxacinei, în funcție de valoarea clearance-ului creatininei (CC):
cu CC = 20-50 ml/min - 125-250 mg de 1-2 ori/zi; cu CC = 10-19 ml/min - 125 mg 1 dată timp de 12 - 48 ore; cu CC <10 ml/min - 125 mg 1 dată în 24 sau 48 de ore.Durata tratamentului este de 7-10 (până la 14) zile.
În caz de afectare a funcției hepatice, nu este necesară o selecție specială a dozei de Lemox, deoarece levofloxacina este metabolizată în ficat într-o măsură extrem de mică.
Pacienții vârstnici nu necesită ajustarea regimului de dozare, cu excepția cazurilor cu clearance-ul creatininei scăzut.
Dacă omiteți următoarea doză de Lemox, este necesar să luați medicamentul cât mai curând posibil, până când se apropie momentul următoarei doze. Atunci ar trebui să continuați să primiți conform schemei.
Efecte secundare
Reacții cutanate și reacții generale de hipersensibilitate:
uneori: mâncărime și roșeață a pielii;
rar: reacții generale de hipersensibilitate (reacții anafilactice și anafilactoide) cu simptome precum: urticarie, bronhospasm și posibilă sufocare severă; foarte rar: umflarea pielii și a mucoaselor (de exemplu: la nivelul feței și laringelui). Scăderea bruscă a tensiunii arteriale și șoc; sensibilitate crescută la radiațiile solare și ultraviolete, pneumonită alergică, vasculită;
în unele cazuri: erupții cutanate severe cu formare de vezicule, de exemplu: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell) și eritem multiform exudativ. Reacțiile generale de hipersensibilitate pot fi uneori precedate de reacții cutanate mai ușoare. Reacțiile de mai sus se pot dezvolta după prima doză de medicament, la câteva minute sau ore după ingerare.
Din sistemul digestiv:
adesea: greață, diaree;
uneori: pierderea poftei de mâncare, vărsături, dureri abdominale, tulburări digestive;
rar: diaree cu sânge, care în cazuri foarte rare poate fi un semn de inflamație intestinală și chiar colită pseudomembranoasă;
foarte rar: o scădere a glicemiei (hipoglicemie), care este de o importanță deosebită pentru pacienții cu diabet zaharat (posibile semne de diabet: apetit „lup”, nervozitate, transpirație, tremur).
Experiența cu alte chinolone sugerează că acestea pot exacerba porfiria (o boală metabolică foarte rară) la pacienții care suferă deja de această boală. Un efect similar nu este exclus atunci când se utilizează medicamentul Lemox.
Din sistemul nervos:
uneori: cefalee, amețeli și/sau rigiditate (limitarea activității fizice și mentale), somnolență, tulburări de somn;
rar: depresie, anxietate, reacții psihotice precum halucinații, senzații neplăcute (de exemplu: parestezii la mâini), tremur, agitație, o stare de teamă, convulsii și confuzie;
foarte rar: tulburări de vedere și auz, gust și miros afectate, scăderea sensibilității tactile.
Din partea sistemului cardiovascular:
rar: creșterea frecvenței cardiace, scăderea tensiunii arteriale.
foarte rare: colaps vascular (asemănător unui șoc).
în unele cazuri: prelungirea intervalului QT.
Din sistemul musculo-scheletic:
rareori: leziuni ale tendonului (inclusiv tendinita), dureri musculare si articulare;
foarte rar: ruptură de tendon (de exemplu tendonul lui Ahile), acest efect secundar poate apărea în decurs de 48 de ore de la începerea tratamentului și poate fi bilateral. Slăbiciune musculară, care este de o importanță deosebită pentru pacienții care suferă de paralizie bulbară astenică;
în unele cazuri: afectare musculară (rabdomioliză).
Acțiune asupra ficatului și rinichilor:
adesea: activitate crescută a enzimelor hepatice (de exemplu: alanin aminotransferaza și aspartat aminotransferaza);
rar: niveluri crescute de bilirubină și creatinine în serul sanguin (un semn al funcției hepatice și renale limitate);
foarte rar: reacții hepatice (de exemplu, inflamație a ficatului), deteriorarea funcției renale până la insuficiență renală acută, de exemplu din cauza reacțiilor alergice (nefrită interstițială).
Din sistemul hematopoietic:
uneori: eozinofilie, leucopenie;
rar: neutropenie, trombocitopenie, tendință crescută la hemoragie sau sângerare;
foarte rar: agranulocitoză și dezvoltarea infecțiilor severe (însoțite de febră persistentă sau recurentă, inflamarea amigdalelor și deteriorarea persistentă a stării de bine);
în unele cazuri: anemie hemolitică, pancitopenie.
Alte efecte secundare:
uneori: slăbiciune generală (astenie);
foarte rar: febră, pneumonită alergică.
Orice terapie cu antibiotice poate provoca modificări ale microflorei (bacterii și ciuperci), care este prezentă în mod normal la om. Din acest motiv, poate apărea reproducerea crescută a bacteriilor și ciupercilor rezistente la antibioticul utilizat (infecție secundară și suprainfectie), care în cazuri rare pot necesita un tratament suplimentar.
Contraindicatii
- hipersensibilitate la levofloxacină sau alte fluorochinolone;
- epilepsie;
- afectarea tendoanelor în tratamentul anterior cu chinolone;
- sarcina;
- perioada de lactație;
- copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Instrucțiuni Speciale
Cu prudență, levofloxacina este utilizată la pacienții vârstnici (probabilitate mare de scădere concomitentă a funcției renale).
În timpul tratamentului cu levofloxacină, se recomandă să continuați administrarea medicamentului timp de cel puțin 48-78 de ore după normalizarea temperaturii corpului.
În timpul tratamentului, este necesar să se evite radiațiile solare și ultraviolete artificiale pentru a evita deteriorarea pielii (fotosensibilitate).
Dacă apar semne de tendinită, levofloxacina este imediat anulată. Când se utilizează glucocorticosteroizi, riscul de rupere a tendonului sau tendinită crește.
Trebuie avut în vedere faptul că la pacienții cu antecedente de leziuni cerebrale (accident vascular cerebral, traumatisme severe) pot apărea convulsii, iar dacă glucozo-6-fosfat dehidrogenaza este insuficientă, există riscul de hemoliză.
Când se utilizează medicamentul la pacienții cu diabet zaharat, trebuie avut în vedere faptul că levofloxacina poate provoca hipoglicemie, care se manifestă prin creșterea apetitului, tremurături, nervozitate.
În pneumonia severă cauzată de pneumococ, este posibil ca utilizarea levofloxacinei să nu fie suficient de eficientă.
Reacțiile alergice severe pot fi uneori precedate de manifestări cutanate mai ușoare. Cu toate acestea, aceste reacții se pot dezvolta după prima doză - la câteva minute sau ore după utilizarea levofloxacinei.
În timpul tratamentului cu levofloxacină, pacientul trebuie informat că, dacă este prezentă diaree severă persistentă, cu sau fără sânge, medicul trebuie informat. Cauza diareei poate fi enterocolita, care se dezvoltă în timpul terapiei cu antibiotice. Dacă se suspectează colită pseudomembranoasă, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie instituit un tratament adecvat. În astfel de cazuri, medicamentele care inhibă motilitatea intestinală nu trebuie utilizate.
Sarcina și alăptarea
Medicamentul este contraindicat pentru utilizare în timpul sarcinii și alăptării.
Influență asupra capacității de a conduce vehicule și a mecanismelor de control
Levofloxacina reduce capacitatea de concentrare și viteza reacțiilor psihomotorii, care trebuie luate în considerare dacă este necesară utilizarea medicamentului.
Medicamentul nu trebuie utilizat după data de expirare și nu trebuie lăsat la îndemâna copiilor.
Supradozaj
Simptome: confuzie, amețeli, tulburări de conștiență și convulsii, greață, leziuni erozive ale mucoaselor.
Tratament: efectuați terapie simptomatică. Levofloxacina nu este excretată prin dializă. Nu există un antidot specific.
LEMOKS 500 MG №7 Agent bactericid antimicrobian cu spectru larg din grupul fluorochinolonelor.
Blochează ADN-giraza și topoizomeraza IV, inhibă sinteza ADN-ului, provoacă modificări morfologice profunde în citoplasmă, perete celular și membrane.
Indicatii de utilizare
Boli infecțioase și inflamatorii cauzate de microorganisme sensibile la medicament:
- infecții ale tractului respirator inferior (bronșită cronică, pneumonie);
- infectii ale organelor ORL (sinuzita, otita medie),
- infecții ale tractului urinar și ale rinichilor (inclusiv pielonefrită acută),
- infecții ale organelor genitale (inclusiv chlamydia urogenitală),
- infectii ale pielii si ale tesuturilor moi (ateroame infestante, abcese, furuncule).
Dozaj si administrare
Lemox se ia pe cale orală, înainte de mese sau între mese, fără a mesteca, bea mult lichid.
Cu sinuzită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
Cu exacerbarea bronșitei cronice - 250-500 mg 1 dată pe zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Cu pneumonie - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Pentru infecții necomplicate ale tractului urinar - 250 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 3 zile.
Cu prostatită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 28 de zile.
În cazul infecțiilor complicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrita - 250 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Pentru infecții ale pielii și țesuturilor moi - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Septicemie / bacteriemie - 500 mg de 1-2 ori / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
În cazul infecțiilor intra-abdominale - 500 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile (în combinație cu medicamente antibacteriene care acționează asupra florei anaerobe).
Tratamentul complex al formelor de tuberculoză rezistente la medicamente - 500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de până la 3 luni.
Pacienții cu insuficiență renală necesită corectarea regimului de dozare a levofloxacinei, în funcție de valoarea clearance-ului creatininei (CC):
cu CC = 20-50 ml/min - 125-250 mg de 1-2 ori/zi; cu CC = 10-19 ml/min - 125 mg 1 dată timp de 12 - 48 ore; cu CC <10 ml/min - 125 mg 1 dată în 24 sau 48 de ore.Durata tratamentului este de 7-10 (până la 14) zile.
În caz de afectare a funcției hepatice, nu este necesară o selecție specială a dozei de Lemox, deoarece levofloxacina este metabolizată în ficat într-o măsură extrem de mică.
Pacienții vârstnici nu necesită ajustarea regimului de dozare, cu excepția cazurilor cu clearance-ul creatininei scăzut.
Dacă omiteți următoarea doză de Lemox, este necesar să luați medicamentul cât mai curând posibil, până când se apropie momentul următoarei doze. Atunci ar trebui să continuați să primiți conform schemei.
Efecte secundare
Reacții cutanate și reacții generale de hipersensibilitate:
uneori: mâncărime și roșeață a pielii;
rar: reacții generale de hipersensibilitate (reacții anafilactice și anafilactoide) cu simptome precum: urticarie, bronhospasm și posibilă sufocare severă; foarte rar: umflarea pielii și a mucoaselor (de exemplu: la nivelul feței și laringelui). Scăderea bruscă a tensiunii arteriale și șoc; sensibilitate crescută la radiațiile solare și ultraviolete, pneumonită alergică, vasculită;
în unele cazuri: erupții cutanate severe cu formare de vezicule, de exemplu: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell) și eritem multiform exudativ. Reacțiile generale de hipersensibilitate pot fi uneori precedate de reacții cutanate mai ușoare. Reacțiile de mai sus se pot dezvolta după prima doză de medicament, la câteva minute sau ore după ingerare.
Din sistemul digestiv:
adesea: greață, diaree;
uneori: pierderea poftei de mâncare, vărsături, dureri abdominale, tulburări digestive;
rar: diaree cu sânge, care în cazuri foarte rare poate fi un semn de inflamație intestinală și chiar colită pseudomembranoasă;
foarte rar: o scădere a glicemiei (hipoglicemie), care este de o importanță deosebită pentru pacienții cu diabet zaharat (posibile semne de diabet: apetit „lup”, nervozitate, transpirație, tremur).
Experiența cu alte chinolone sugerează că acestea pot exacerba porfiria (o boală metabolică foarte rară) la pacienții care suferă deja de această boală. Un efect similar nu este exclus atunci când se utilizează medicamentul Lemox.
Din sistemul nervos:
uneori: cefalee, amețeli și/sau rigiditate (limitarea activității fizice și mentale), somnolență, tulburări de somn;
rar: depresie, anxietate, reacții psihotice precum halucinații, senzații neplăcute (de exemplu: parestezii la mâini), tremur, agitație, o stare de teamă, convulsii și confuzie;
foarte rar: tulburări de vedere și auz, gust și miros afectate, scăderea sensibilității tactile.
Din partea sistemului cardiovascular:
rar: creșterea frecvenței cardiace, scăderea tensiunii arteriale.
foarte rare: colaps vascular (asemănător unui șoc).
în unele cazuri: prelungirea intervalului QT.
Din sistemul musculo-scheletic:
rareori: leziuni ale tendonului (inclusiv tendinita), dureri musculare si articulare;
foarte rar: ruptură de tendon (de exemplu tendonul lui Ahile), acest efect secundar poate apărea în decurs de 48 de ore de la începerea tratamentului și poate fi bilateral. Slăbiciune musculară, care este de o importanță deosebită pentru pacienții care suferă de paralizie bulbară astenică;
în unele cazuri: afectare musculară (rabdomioliză).
Acțiune asupra ficatului și rinichilor:
adesea: activitate crescută a enzimelor hepatice (de exemplu: alanin aminotransferaza și aspartat aminotransferaza);
rar: niveluri crescute de bilirubină și creatinine în serul sanguin (un semn al funcției hepatice și renale limitate);
foarte rar: reacții hepatice (de exemplu, inflamație a ficatului), deteriorarea funcției renale până la insuficiență renală acută, de exemplu din cauza reacțiilor alergice (nefrită interstițială).
Din sistemul hematopoietic:
uneori: eozinofilie, leucopenie;
rar: neutropenie, trombocitopenie, tendință crescută la hemoragie sau sângerare;
foarte rar: agranulocitoză și dezvoltarea infecțiilor severe (însoțite de febră persistentă sau recurentă, inflamarea amigdalelor și deteriorarea persistentă a stării de bine);
în unele cazuri: anemie hemolitică, pancitopenie.
Alte efecte secundare:
uneori: slăbiciune generală (astenie);
foarte rar: febră, pneumonită alergică.
Orice terapie cu antibiotice poate provoca modificări ale microflorei (bacterii și ciuperci), care este prezentă în mod normal la om. Din acest motiv, poate apărea reproducerea crescută a bacteriilor și ciupercilor rezistente la antibioticul utilizat (infecție secundară și suprainfectie), care în cazuri rare pot necesita un tratament suplimentar.
Contraindicatii
- hipersensibilitate la levofloxacină sau alte fluorochinolone;
- epilepsie;
- afectarea tendoanelor în tratamentul anterior cu chinolone;
- sarcina;
- perioada de lactație;
- copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Instrucțiuni Speciale
Cu prudență, levofloxacina este utilizată la pacienții vârstnici (probabilitate mare de scădere concomitentă a funcției renale).
În timpul tratamentului cu levofloxacină, se recomandă să continuați administrarea medicamentului timp de cel puțin 48-78 de ore după normalizarea temperaturii corpului.
În timpul tratamentului, este necesar să se evite radiațiile solare și ultraviolete artificiale pentru a evita deteriorarea pielii (fotosensibilitate).
Dacă apar semne de tendinită, levofloxacina este imediat anulată. Când se utilizează glucocorticosteroizi, riscul de rupere a tendonului sau tendinită crește.
Trebuie avut în vedere faptul că la pacienții cu antecedente de leziuni cerebrale (accident vascular cerebral, traumatisme severe) pot apărea convulsii, iar dacă glucozo-6-fosfat dehidrogenaza este insuficientă, există riscul de hemoliză.
Când se utilizează medicamentul la pacienții cu diabet zaharat, trebuie avut în vedere faptul că levofloxacina poate provoca hipoglicemie, care se manifestă prin creșterea apetitului, tremurături, nervozitate.
În pneumonia severă cauzată de pneumococ, este posibil ca utilizarea levofloxacinei să nu fie suficient de eficientă.
Reacțiile alergice severe pot fi uneori precedate de manifestări cutanate mai ușoare. Cu toate acestea, aceste reacții se pot dezvolta după prima doză - la câteva minute sau ore după utilizarea levofloxacinei.
În timpul tratamentului cu levofloxacină, pacientul trebuie informat că, dacă este prezentă diaree severă persistentă, cu sau fără sânge, medicul trebuie informat. Cauza diareei poate fi enterocolita, care se dezvoltă în timpul terapiei cu antibiotice. Dacă se suspectează colită pseudomembranoasă, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie instituit un tratament adecvat. În astfel de cazuri, medicamentele care inhibă motilitatea intestinală nu trebuie utilizate.
Sarcina și alăptarea
Medicamentul este contraindicat pentru utilizare în timpul sarcinii și alăptării.
Influență asupra capacității de a conduce vehicule și a mecanismelor de control
Levofloxacina reduce capacitatea de concentrare și viteza reacțiilor psihomotorii, care trebuie luate în considerare dacă este necesară utilizarea medicamentului.
Medicamentul nu trebuie utilizat după data de expirare și nu trebuie lăsat la îndemâna copiilor.
Supradozaj
Simptome: confuzie, amețeli, tulburări de conștiență și convulsii, greață, leziuni erozive ale mucoaselor.
Tratament: efectuați terapie simptomatică. Levofloxacina nu este excretată prin dializă. Nu există un antidot specific.
-3%
125.61 MDL
129.50 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
La adulţii pentru care se consideră adecvat tratamentul parenteral, Meflocid soluţie
perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate de
microorganisme sensibile la levofloxacină:
- pneumonie comunitară;
- infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite;
- prostatită bacteriană cronică;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Înaintea prescrierii de Meflocid trebuie luate în considerare ghidurile naţionale şi/sau
locale cu privire la utilizarea corespunzătoare a fluorochinolonelor.
Indicaţii terapeutice
La adulţii pentru care se consideră adecvat tratamentul parenteral, Meflocid soluţie
perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate de
microorganisme sensibile la levofloxacină:
- pneumonie comunitară;
- infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite;
- prostatită bacteriană cronică;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Înaintea prescrierii de Meflocid trebuie luate în considerare ghidurile naţionale şi/sau
locale cu privire la utilizarea corespunzătoare a fluorochinolonelor.
Doze şi mod de administrare
Meflocid se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi.
Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului
patogen suspectat. În general, este posibil să se treacă, după câteva zile, de la terapia
intravenoasă iniţială la terapia orală (comprimate de levofloxacină de 250 sau 500
mg), în funcţie de starea pacientului. Datorită bioechivalenţei dintre formele orală şi
parenterală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. Similar oricărei alte terapii
antibiotice, în general, administrarea levofloxacinei (soluţie perfuzabilă sau
comprimate) trebuie continuată cel puţin 48-72 ore după ce pacientul a devenit afebril
sau după ce a fost obţinută eradicarea microorganismului bacterian.
Mod de administrare
Meflocid se va administra numai în perfuzie intravenoasă lentă; se va administra o
dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de minimum 30 minute
pentru 250 mg sau 60 minute pentru 500 mg Meflocid (vezi pct. 4.4). Este posibil,
după câteva zile, să se treacă de la administrarea parenterală la administrarea orală în
aceleaşi doze, în funcţie de starea pacientului.
Pentru incompatibilităţi, vezi pct. 6.2. Pentru compatibilitatea cu alte soluţii
perfuzabile, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Meflocid soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat:
la pacienţi cu hipersensibilitate la levofloxacină, alte chinolone sau la oricare
dintre excipienţi;
la pacienţi cu epilepsie;
la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea
de fluorochinolone;
la copii sau adolescenţi în perioada de creştere;
în timpul sarcinii;
la femei care alăptează. https://bit.ly/3wnjUZl
La adulţii pentru care se consideră adecvat tratamentul parenteral, Meflocid soluţie
perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate de
microorganisme sensibile la levofloxacină:
- pneumonie comunitară;
- infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite;
- prostatită bacteriană cronică;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Înaintea prescrierii de Meflocid trebuie luate în considerare ghidurile naţionale şi/sau
locale cu privire la utilizarea corespunzătoare a fluorochinolonelor.
Indicaţii terapeutice
La adulţii pentru care se consideră adecvat tratamentul parenteral, Meflocid soluţie
perfuzabilă este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate de
microorganisme sensibile la levofloxacină:
- pneumonie comunitară;
- infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite;
- prostatită bacteriană cronică;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Înaintea prescrierii de Meflocid trebuie luate în considerare ghidurile naţionale şi/sau
locale cu privire la utilizarea corespunzătoare a fluorochinolonelor.
Doze şi mod de administrare
Meflocid se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi.
Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului
patogen suspectat. În general, este posibil să se treacă, după câteva zile, de la terapia
intravenoasă iniţială la terapia orală (comprimate de levofloxacină de 250 sau 500
mg), în funcţie de starea pacientului. Datorită bioechivalenţei dintre formele orală şi
parenterală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. Similar oricărei alte terapii
antibiotice, în general, administrarea levofloxacinei (soluţie perfuzabilă sau
comprimate) trebuie continuată cel puţin 48-72 ore după ce pacientul a devenit afebril
sau după ce a fost obţinută eradicarea microorganismului bacterian.
Mod de administrare
Meflocid se va administra numai în perfuzie intravenoasă lentă; se va administra o
dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de minimum 30 minute
pentru 250 mg sau 60 minute pentru 500 mg Meflocid (vezi pct. 4.4). Este posibil,
după câteva zile, să se treacă de la administrarea parenterală la administrarea orală în
aceleaşi doze, în funcţie de starea pacientului.
Pentru incompatibilităţi, vezi pct. 6.2. Pentru compatibilitatea cu alte soluţii
perfuzabile, vezi pct. 6.6. Contraindicaţii
Meflocid soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat:
la pacienţi cu hipersensibilitate la levofloxacină, alte chinolone sau la oricare
dintre excipienţi;
la pacienţi cu epilepsie;
la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea
de fluorochinolone;
la copii sau adolescenţi în perioada de creştere;
în timpul sarcinii;
la femei care alăptează. https://bit.ly/3wnjUZl
-3%
106.46 MDL
109.75 MDL
Rețetă medicală
Indicații terapeutice
Medoclor este indicat la copii și adulți pentru tratamentul infecțiilor ușoare cauzate de
microorganismele sensibile la cefaclor (vezi pct. 4.4 și 5.1):
Otita medie acută
Sinuzită bacteriană acută
Pneumonie comunitară dobândită, exacerbarea bronșitei cronice, faringită/ amigdalită
Trebuie respectare ghidurile oficiale pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antimicrobiene. Doze și mod de administrare
Doze
Medoclor trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile în tratamentul infecțiilor cauzate de
streptococi beta-hemolitici.
Adulti
Doza uzuală este de 250 mg administrată la fiecare opt ore, dar în infecții mai severe sau infecții
datorate microorganismelor mai puțin susceptibile, doza poate fi mărită la 500 mg administrată la
fiecare opt ore. Doza maximă și durata tratamentului pentru adulți este de 4 g/zi timp de până la 28
de zile. Cu toate acestea, doza zilnică totală nu poate depăși 4 grame. Dozele de până la 4 g pe zi sau dovedit a fi sigure atunci când sunt administrate persoanelor obişnuite timp de 28 de zile.
Copii și adolescenți
Doza zilnică recomandată pentru copii este de 20 mg/kg/zi împărțită în mod egal la fiecare 8 ore. În
cazul infecțiilor de otită medie acută provocată de organismele mai puțin susceptibile, trebuie
utilizate 40 mg/ kg / zi, fără a depăși doza recomandată de 1 g pe zi.
Siguranța și eficacitatea cefaclorului nu a fost stabilită pentru copii mai mici de 1 lună. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1.
Nou-născuți (copii mai mici de 1 lună) (vezi pct. 4.2 – Copii și adolescenți). https://bit.ly/2S2EOhA
Medoclor este indicat la copii și adulți pentru tratamentul infecțiilor ușoare cauzate de
microorganismele sensibile la cefaclor (vezi pct. 4.4 și 5.1):
Otita medie acută
Sinuzită bacteriană acută
Pneumonie comunitară dobândită, exacerbarea bronșitei cronice, faringită/ amigdalită
Trebuie respectare ghidurile oficiale pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antimicrobiene. Doze și mod de administrare
Doze
Medoclor trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile în tratamentul infecțiilor cauzate de
streptococi beta-hemolitici.
Adulti
Doza uzuală este de 250 mg administrată la fiecare opt ore, dar în infecții mai severe sau infecții
datorate microorganismelor mai puțin susceptibile, doza poate fi mărită la 500 mg administrată la
fiecare opt ore. Doza maximă și durata tratamentului pentru adulți este de 4 g/zi timp de până la 28
de zile. Cu toate acestea, doza zilnică totală nu poate depăși 4 grame. Dozele de până la 4 g pe zi sau dovedit a fi sigure atunci când sunt administrate persoanelor obişnuite timp de 28 de zile.
Copii și adolescenți
Doza zilnică recomandată pentru copii este de 20 mg/kg/zi împărțită în mod egal la fiecare 8 ore. În
cazul infecțiilor de otită medie acută provocată de organismele mai puțin susceptibile, trebuie
utilizate 40 mg/ kg / zi, fără a depăși doza recomandată de 1 g pe zi.
Siguranța și eficacitatea cefaclorului nu a fost stabilită pentru copii mai mici de 1 lună. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1.
Nou-născuți (copii mai mici de 1 lună) (vezi pct. 4.2 – Copii și adolescenți). https://bit.ly/2S2EOhA
-3%
174.26 MDL
179.65 MDL
Rețetă medicală
Citiţi cu atenţie şi în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizaţi acest medicament.
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate
face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agraveazǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Ampiplus şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să vi se administreze Ampiplus
3. Cum se utilizează Ampiplus
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Ampiplus
6. Informaţii suplimentare
1. CE ESTE AMPIPLUS ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ampiplus conţine o combinaţie de două substanţe active ampicilină şi sulbactamă. Ampicilina face parte
dintr-o clasă de antibiotice numită beta-lactamine. Sulbactama ajută ampicilina să acţioneze împotriva
bacteriilor rezistente la peniciline.
Ampiplus se administrează pentru tratarea infecţiilor produse de bacterii sensibile la acţiunea acestei
asocieri, cum ar fi: infecţii ale aparatului respirator (inclusiv sinuzite, epiglotite, pneumonii), infecţii ale
urechii, infecţii ale tractului urinar (pielonefrite), infecţii intra-abdominale (inclusiv peritonite, colecistite,
apendicite, diverticulite, endometrite, celulite pelvine), infecţii generalizate (septicemii), infecţii ale pielii şi
ţesuturilor moi, infecţii ale oaselor şi articulaţiilor; infecţii gonococice (boală cu transmitere sexuală).
Ampiplus mai poate fi administrat profilactic în timpul operaţiilor, pentru a reduce posibilitatea de apariţie a
infecţiilor postoperatorii la pacienţii cu intervenţii chirurgicale la nivelul abdomenului sau pelvisului.
În cazul naşterilor naturale sau prin cezariană Ampiplus poate fi folosit preventiv, pentru a reduce riscul
infecţiilor după naştere.
2. ÎNAINTE SĂ VI SE ADMINISTREZE AMPIPLUS
Nu vi se va administra Ampiplus
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţele active
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la alte antibiotice beta-lactamice (precum peniciline, cefalosporine).
Aveţi grijă deosebită când vi se administrează Ampiplus
- dacă sunteţi alergic la alte antibiotice sau la orice alte substanţe. În cazul apariţiei unei reacţii alergice
se va întrerupe imediat administrarea medicamentului.
- dacă suferiţi de boli de rinichi, ficat sau ale sângelui.
- dacă suferiţi de mononucleoză infecţioasă (boală infecţioasă determinată de un virus).
- dacă suferiţi de leucemie limfoidă (formă de cancer al sângelui).
2
- dacă prezentaţi durere de burtă, diaree cu sau fără mucus sau sânge (acestea pot fi simptome ale unei
infecţii la nivelul abdomenului numită colită pseudomembranoasă).
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv
dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală.
În special spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:
- alopurinol (medicament utilizat în gută pentru eliminarea acidului uric).
- anticoagulante (medicamente care împiedică coagularea sângelui).
- alte antibiotice numite antibiotice bacteriostatice precum cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide şi
tetracicline.
- contraceptive orale cu estrogen (Ampiplus scade efectul contraceptivelor orale).
- metotrexat (medicament utilizat în poliartrita reumatoidă sau în diverse cancere).
- probenecid (medicament utilizat în gută).
- clorochina (medicament utilizat în malarie şi în boli autoimune precum lupus eritematos sistemic şi
poliartrita reumatoidă).
Utilizarea Ampiplus poate influenţa rezultatul anumitor teste medicale. De aceea dacă veţi fi supus unor
teste de sânge sau de urină, spuneţi medicului sau personalului medical că vă aflaţi în tratament cu Ampiplus.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. De aceea administrarea Ampiplus la
gravide se va face numai după evaluarea raportului risc potenţial fetal/beneficiu matern.
Nu se recomandă utilizarea Ampiplus în timpul alăptării.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ampiplus nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Informaţii importante privind unele componente ale Ampiplus
Ampiplus conţine aproximativ 115 mg sodiu (5 mmoli). Dacă aveţi un regim hiposodat tineţi cont de acest
lucru.
3. CUM SE UTILIZEAZĂ AMPIPLUS
Utilizaţi întotdeauna Ampiplus exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
După reconstituirea soluţiei injectabile, medicul sau asistenta medicală vă va administra Ampiplus prin
injecţie intramusculară sau intravenos, prin injectare (timp de minimum 3 minute) sau prin perfuzie (timp de
minimum 15-30 minute).
Medicul va stabili dozele şi frecvenţa de administrare în funcţie de tipul infecţiei de care suferiţi sau care
trebuie prevenită.
Dacă vi s-a administrat mai mult Ampiplus decât trebuie
Deoarece Ampiplus se administrează de către personalul medical este puţin probabil să se administreze mai
mult Ampiplus decât vi s-a recomandat. Totuşi, informaţi medicul sau asistenta medicală dacă aveţi impresia
că vi s-a administrat o doză prea mare de Ampiplus.
3
Dacă nu se administrează Ampiplus
Deoarece Ampiplus se administrează de către personalul medical este puţin probabil să se uite administrarea
unei doze. Totuşi, informaţi medicul sau asistenta medicală dacă aveţi impresia că s-a omis administrarea
unei doze.
Dacă încetaţi să administraţi Ampiplus
Tratamentul cu Ampiplus trebuie urmat pe toată perioada recomandată de medic. Dacă tratamentul este oprit
prea devreme, infecţia poate reveni sau se poate agrava.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau>
farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Ampiplus poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Ca şi în cazul altor antibiotice injectabile, principalul efect nedorit este durerea la locul injectării, mai ales în
cazul administrării intramusculare.
Un număr mic de pacienţi a prezentat inflamarea venei (flebită) sau alte reacţii locale, în cazul administrării
intravenoase.
Alte reacţii adverse observate au fost:
- urticarie, mâncărime, febră, respiraţie dificilă, reacţii alergice severe, creşterea în sânge a unui număr
de celule numite eozinofile, umflarea feţei, limbii, buzelor (angioedem).
- erupţii pe piele, vânătăi, reacţii severe la nivelul pielii(precum eritem multiform, sindrom Steven
Johnson, necroliză epidermică toxică).
- lipsa poftei de mâncare, greaţă, vărsături, diaree, distensie abdominală, flatulenţă, dureri de burtă,
gastrită, stomatită, candidoză sau infecţii la nivelul intestinelor (colita pseudomembranoasă,
enterocolită, colită hemoragică).
- Modificarea testelor pentru ficat (creşterea transaminazelor), inflamaţia ficatului, culoare galbenă a
pielii şi albului ochilor.
- scăderea globulelor roşii în sânge (anemie), scăderea numărului globulelor albe (leucopenie), scăderea
numărului de celule care ajută la coagularea sângelui (trombocitopenie), modificarea testelor de
sângerare şi de coagulare a sângelui. Aceste reacţii sunt reversibile la întreruperea tratamentului. La
copii s-au raportat cazuri de limfocitoză atipică.
- afectarea rinichilor (nefrită intestiţială), retenţie de urină, durere la urinare.
- convulsii.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agraveazǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în
acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ AMPIPLUS
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Ampiplus după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. După prepararea soluţiei, aceasta trebuie
administrată imediat. În caz contrar, soluţia se poate păstra maximum 8 ore la temperaturi sub 25ºC sau
maximum 72 de ore în frigider (2-8ºC). Pentru condiţiile de păstrare a soluţiei, urmaţi recomandarea
medicului sau asistentei medicale.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să
eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
4
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Ampiplus
- Substanţele active sunt ampicilină şi sulbactamă. Un flacon cu pulbere pentru soluţie
injectabilă/perfuzabilă conţine ampicilină 1000 mg sub formă de sare de sodiu şi sulbactamă 500 mg
sub formă de sare de sodiu.
- Acest medicament nu conţine alte componente.
Cum arată Ampiplus şi conţinutul ambalajului
Ampiplus se prezintă sub formă de pulbere cristalină de culoare albă până la aproape albă.
Ampiplus este disponibil în
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc şi capsă din Al, prevăzută cu disc din
material plastic, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din Al, prevăzută cu disc din
material plastic, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din Al, prevăzută cu disc din
material plastic, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Cutie cu 25 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din Al, prevăzută cu disc din
material plastic, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul
ANTIBIOTICE S.A.,
Str. Valea Lupului nr.1, 707410, Iaşi, România
- Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi.
- Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
- Acest medicament a fost prescris pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate
face rău, chiar dacă au aceleaşi simptome cu ale dumneavoastră.
- Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agraveazǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să-i spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
În acest prospect găsiţi:
1. Ce este Ampiplus şi pentru ce se utilizează
2. Înainte să vi se administreze Ampiplus
3. Cum se utilizează Ampiplus
4. Reacţii adverse posibile
5. Cum se păstrează Ampiplus
6. Informaţii suplimentare
1. CE ESTE AMPIPLUS ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ampiplus conţine o combinaţie de două substanţe active ampicilină şi sulbactamă. Ampicilina face parte
dintr-o clasă de antibiotice numită beta-lactamine. Sulbactama ajută ampicilina să acţioneze împotriva
bacteriilor rezistente la peniciline.
Ampiplus se administrează pentru tratarea infecţiilor produse de bacterii sensibile la acţiunea acestei
asocieri, cum ar fi: infecţii ale aparatului respirator (inclusiv sinuzite, epiglotite, pneumonii), infecţii ale
urechii, infecţii ale tractului urinar (pielonefrite), infecţii intra-abdominale (inclusiv peritonite, colecistite,
apendicite, diverticulite, endometrite, celulite pelvine), infecţii generalizate (septicemii), infecţii ale pielii şi
ţesuturilor moi, infecţii ale oaselor şi articulaţiilor; infecţii gonococice (boală cu transmitere sexuală).
Ampiplus mai poate fi administrat profilactic în timpul operaţiilor, pentru a reduce posibilitatea de apariţie a
infecţiilor postoperatorii la pacienţii cu intervenţii chirurgicale la nivelul abdomenului sau pelvisului.
În cazul naşterilor naturale sau prin cezariană Ampiplus poate fi folosit preventiv, pentru a reduce riscul
infecţiilor după naştere.
2. ÎNAINTE SĂ VI SE ADMINISTREZE AMPIPLUS
Nu vi se va administra Ampiplus
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanţele active
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la alte antibiotice beta-lactamice (precum peniciline, cefalosporine).
Aveţi grijă deosebită când vi se administrează Ampiplus
- dacă sunteţi alergic la alte antibiotice sau la orice alte substanţe. În cazul apariţiei unei reacţii alergice
se va întrerupe imediat administrarea medicamentului.
- dacă suferiţi de boli de rinichi, ficat sau ale sângelui.
- dacă suferiţi de mononucleoză infecţioasă (boală infecţioasă determinată de un virus).
- dacă suferiţi de leucemie limfoidă (formă de cancer al sângelui).
2
- dacă prezentaţi durere de burtă, diaree cu sau fără mucus sau sânge (acestea pot fi simptome ale unei
infecţii la nivelul abdomenului numită colită pseudomembranoasă).
Utilizarea altor medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv
dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală.
În special spuneţi medicului dumneavoastră dacă luaţi:
- alopurinol (medicament utilizat în gută pentru eliminarea acidului uric).
- anticoagulante (medicamente care împiedică coagularea sângelui).
- alte antibiotice numite antibiotice bacteriostatice precum cloramfenicol, eritromicină, sulfonamide şi
tetracicline.
- contraceptive orale cu estrogen (Ampiplus scade efectul contraceptivelor orale).
- metotrexat (medicament utilizat în poliartrita reumatoidă sau în diverse cancere).
- probenecid (medicament utilizat în gută).
- clorochina (medicament utilizat în malarie şi în boli autoimune precum lupus eritematos sistemic şi
poliartrita reumatoidă).
Utilizarea Ampiplus poate influenţa rezultatul anumitor teste medicale. De aceea dacă veţi fi supus unor
teste de sânge sau de urină, spuneţi medicului sau personalului medical că vă aflaţi în tratament cu Ampiplus.
Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice
medicament.
Siguranţa utilizării medicamentului în timpul sarcinii nu a fost stabilită. De aceea administrarea Ampiplus la
gravide se va face numai după evaluarea raportului risc potenţial fetal/beneficiu matern.
Nu se recomandă utilizarea Ampiplus în timpul alăptării.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ampiplus nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Informaţii importante privind unele componente ale Ampiplus
Ampiplus conţine aproximativ 115 mg sodiu (5 mmoli). Dacă aveţi un regim hiposodat tineţi cont de acest
lucru.
3. CUM SE UTILIZEAZĂ AMPIPLUS
Utilizaţi întotdeauna Ampiplus exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
După reconstituirea soluţiei injectabile, medicul sau asistenta medicală vă va administra Ampiplus prin
injecţie intramusculară sau intravenos, prin injectare (timp de minimum 3 minute) sau prin perfuzie (timp de
minimum 15-30 minute).
Medicul va stabili dozele şi frecvenţa de administrare în funcţie de tipul infecţiei de care suferiţi sau care
trebuie prevenită.
Dacă vi s-a administrat mai mult Ampiplus decât trebuie
Deoarece Ampiplus se administrează de către personalul medical este puţin probabil să se administreze mai
mult Ampiplus decât vi s-a recomandat. Totuşi, informaţi medicul sau asistenta medicală dacă aveţi impresia
că vi s-a administrat o doză prea mare de Ampiplus.
3
Dacă nu se administrează Ampiplus
Deoarece Ampiplus se administrează de către personalul medical este puţin probabil să se uite administrarea
unei doze. Totuşi, informaţi medicul sau asistenta medicală dacă aveţi impresia că s-a omis administrarea
unei doze.
Dacă încetaţi să administraţi Ampiplus
Tratamentul cu Ampiplus trebuie urmat pe toată perioada recomandată de medic. Dacă tratamentul este oprit
prea devreme, infecţia poate reveni sau se poate agrava.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau>
farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Ampiplus poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Ca şi în cazul altor antibiotice injectabile, principalul efect nedorit este durerea la locul injectării, mai ales în
cazul administrării intramusculare.
Un număr mic de pacienţi a prezentat inflamarea venei (flebită) sau alte reacţii locale, în cazul administrării
intravenoase.
Alte reacţii adverse observate au fost:
- urticarie, mâncărime, febră, respiraţie dificilă, reacţii alergice severe, creşterea în sânge a unui număr
de celule numite eozinofile, umflarea feţei, limbii, buzelor (angioedem).
- erupţii pe piele, vânătăi, reacţii severe la nivelul pielii(precum eritem multiform, sindrom Steven
Johnson, necroliză epidermică toxică).
- lipsa poftei de mâncare, greaţă, vărsături, diaree, distensie abdominală, flatulenţă, dureri de burtă,
gastrită, stomatită, candidoză sau infecţii la nivelul intestinelor (colita pseudomembranoasă,
enterocolită, colită hemoragică).
- Modificarea testelor pentru ficat (creşterea transaminazelor), inflamaţia ficatului, culoare galbenă a
pielii şi albului ochilor.
- scăderea globulelor roşii în sânge (anemie), scăderea numărului globulelor albe (leucopenie), scăderea
numărului de celule care ajută la coagularea sângelui (trombocitopenie), modificarea testelor de
sângerare şi de coagulare a sângelui. Aceste reacţii sunt reversibile la întreruperea tratamentului. La
copii s-au raportat cazuri de limfocitoză atipică.
- afectarea rinichilor (nefrită intestiţială), retenţie de urină, durere la urinare.
- convulsii.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse se agraveazǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ nemenţionatǎ în
acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. CUM SE PĂSTREAZĂ AMPIPLUS
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Ampiplus după data de expirare înscrisă pe ambalaj, după EXP. Data de expirare se referă la
ultima zi a lunii respective.
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original. După prepararea soluţiei, aceasta trebuie
administrată imediat. În caz contrar, soluţia se poate păstra maximum 8 ore la temperaturi sub 25ºC sau
maximum 72 de ore în frigider (2-8ºC). Pentru condiţiile de păstrare a soluţiei, urmaţi recomandarea
medicului sau asistentei medicale.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să
eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
4
6. INFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Ampiplus
- Substanţele active sunt ampicilină şi sulbactamă. Un flacon cu pulbere pentru soluţie
injectabilă/perfuzabilă conţine ampicilină 1000 mg sub formă de sare de sodiu şi sulbactamă 500 mg
sub formă de sare de sodiu.
- Acest medicament nu conţine alte componente.
Cum arată Ampiplus şi conţinutul ambalajului
Ampiplus se prezintă sub formă de pulbere cristalină de culoare albă până la aproape albă.
Ampiplus este disponibil în
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, închis cu dop din cauciuc şi capsă din Al, prevăzută cu disc din
material plastic, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Cutie cu 50 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din Al, prevăzută cu disc din
material plastic, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Cutie cu 10 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din Al, prevăzută cu disc din
material plastic, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Cutie cu 25 flacoane din sticlă incoloră, închise cu dop din cauciuc şi capsă din Al, prevăzută cu disc din
material plastic, conţinând pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă şi fabricantul
ANTIBIOTICE S.A.,
Str. Valea Lupului nr.1, 707410, Iaşi, România
-3%
1 838 MDL
1 894.85 MDL
Ce este Wilprafen Solutab şi pentru ce se utilizează
Wilprafen Solutab comprimate dispersabile este un medicament ce conține ca substanță
activă josamicina – un antibiotic macrolid, care este utilizat pentru tratamentul unor
infecții determinate de microorganisme sensibile la josamicină.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Wilprafen Solutab pentru tratamentul
următoarelor infecții determinate de bacterii sensibile la josamicină:
- angină confirmată (cauzată de streptococi beta-hemolitici din grupul A), ca
alternativă la tratamentul cu preparate antibacteriene beta-lactamice, în special atunci
când utilizarea acestora nu este posibilă;
- sinuzită acută. (atunci când tratamentul cu preparate beta-lactamice nu este
posibil);
- suprainfecție asociată cu bronșită acută;
- exacerbarea bronșitei cronice;
- pneumonie comunitara dobindita (la pacienții fără factori de risc, semne de
afecțiune clinică severă sau semne clinice de etiologie pneumococică). Dacă este
suspectată pneumonie atipică, antibioticele macrolide sunt indicate indiferent de
severitatea bolii și starea pacientului;
- infecții cutanate benigne (cum sunt impetigo, dermatoze impetozante, ectima,
dermohipodermită infecțioasă (în special erizipel), eritrasmă);
- infecții ale cavității bucale;
- infecții genitale non-gonococice;
- profilaxia recidivelor de pneumonie comunitară în caz de alergie la antibioticele
beta-lactamice.
Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Wilprafen Solutab
Nu luaţi Wilprafen Solutab dacă:
- sunteți alergic la josamicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- aveți fenilcetonurie (acest medicament conține aspartam care este o sursă de
fenilalanină)
- administrați concomitent medicamente cum sunt: ergotamină și dihidroergotamină,
cisapridă, pimozidă, ivabradina, colchicină;
- în cazul alăptării, dacă copilului i se administrează cisapridă (folosit pentru unele
afecţiuni ale stomacului).
Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus.
Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să
luaţi Wilprafen.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
Aveți grijă deosebită atunci cînd utilizați Wilprafen Solutab în cazul în care aveți afecțiuni
hepatice. Medicul dumneavoatră vă poate monitoriza suplimentar, dacă durata
tratamentului cu Wilprafen este mai mare de 15 zile.
Dacă în timpul tratamentului cu Wilprafen Solutab manifestați diaree severă cu scaune
sângeroase, mucus și crampe abdominale, adresaţi-vă, de urgență, medicului
dumneavoastră sau farmacistului
Josamicina trebuie utilizată cu precauție dacă aveți sau ați prezentat în trecut alergie la
eritromicină sau alte antibiotice macrolidice.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar
putea să luaţi orice alte medicamente.
Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la doze și durata
tratamentului pentru a evita apariția microorganismelor rezistente la acest medicament.
Dacă aveți întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
Wilprafen Solutab împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar
putea să luaţi orice alte medicamente.
Aceasta este necesar deoarece Wilprafen Solutab poate afecta modul în care acţionează
alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează
Wilprafen Solutab.
Nu folosiți Wilprafen Solutab.împreună cu următoarele medicamente
- ergotamină, dihidroergotamină (utilizate în tratamentul migrenei);
- cisapridă (utilizată pentru unele afecţiuni ale stomacului cum este refluxul
gastro-esofagian);
- pimozidă (un medicament utilizat în tratamentul tulburărilor psihiatrice);
- ivabradină (utilizată în tratamentul unor afecțiuni ale inimii);
- colchicină (utilizată pentru profilaxia și tratamentul crizelor acute de gută);
Folosirea Wilprafen Solutab împreună cu următoarele medicamente necesită atenție
deosebită:
- ebastină (utilizată în tratamentul unor boli alergice);
- bromocriptină (indicată în tratamentul unor boli endocronologice sau
neurologice);
- lisurid (utilizată pentru boala Parkinson);
- triazolam (indicat pentru tratamentul anxietăţii sau pentru a vă ajuta să dormiţi);
- halofantrină (utilizată pentru a trata malaria);
- disopiramidă (utilziată pentru tratamentul unor afecțiuni cardiace);
- tacrolimus sau ciclosporină (utilizate pentru a controla răspunsul imun al corpului
dumneavoastră);
- carbamazepină (utilizată pentru tratamentul convulsiilor);
- sildenafil (utilizat pentru tratamentul disfuncţiei erectile);
Wilprafen Solutab împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Este recomandat de a administra Wilprafen Solutab în perioada dintre mese.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a
lua orice medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, încercaţi să rămîneţi gravidă
sau alăptaţi.
Wilprafen Solutab poate fi administrat la femeile însărcinate numai atunci cînd este strict
necesar și sub supraveghere medicală.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Wilprafen Solutab nu influiențează asupra capacității de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
Cum să luaţi Wilprafen Solutab
Luaţi întotdeauna Wilprafen Solutab comprimate dispersabile exact aşa cum v-a indicat
medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Wilparfen Solutab 1000 mg este destinată pentru tratamentul adulților și copiilor cu
greutate corporală mai mare de 40 kg.
Doza recomandată este de 1000-2000mg pe zi (1-2 comprimate dispersbile) divizată în
doze prize, în funcție de greutatea corporală și de severitate infecției (de exemplu: ½-1
comprimat dimineața și seara).
Angina: cîte 2000 mg/zi (2 comprimate dispersbile) în două prize (de exemplu, 1
comprimat dimineața și 1 comprimat seara).
Durata tratamentului anginei este de 5 zile.
Mod de administrare:
Comprimatul dispersabil trebuie dizolvat în apă înainte de utilizare. Suspensia obținută
trebuie agitată înainte de înghițire.
Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la doze și durata
tratamentului cu Wilprafen Solautab. Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la
acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Wilprafen Solutab decît trebuie
(supradozaj), spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la cea mai
apropiată unitate medicală. Aduceţi medicamentele rămase cu dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Wilprafen Solutab
Dacă uitaţi să luaţi medicamentul sau aţi luat o doză mai mică decît cea recomandată de
medicul dumneavoastră nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; aşteptaţi
momentul stabilit pentru administrarea urmatoarei doze şi continuaţi tratamentul aşa
cum v-a prescris medicul dumneavoastră.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă încetați să mai luați Wilprafen Solutab
Luaţi întotdeauna medicamentul pînă terminaţi schema de tratament, chiar dacă vă
simţiţi mai bine. Dacă întrerupeţi utilizarea medicamentului prea repede, infecţia poate
să reapară. De asemenea, bacteriile care au provocat infecția pot deveni rezistente la
medicament.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Wilprafen Solutab comprimate dispersabile poate provoca
reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
La utilizarea Wilprafen Solutab au fost raportate următoarele reacții adverse: greață,
vărsături, dureri de stomac, diaree, dureri abdominale, colita pseudomembranoasă,
erupții cutanate eritematoase sau maculopapulare, eritem multiform, dermatită
buloasă, sindrom Stevens-Johnson, sindromul Lyell, reacții de hipersensibilitate: prurit,
urticarie, edem facial, edem Quincke (edem angioneurotic), dificultăți respiratorii, reacții
anafilactice și șoc, boala serului, creșterea nivelului transaminazelor și a fosfatazei
alcaline, icter, hepatită colestazică sau citolitică, purpură, vasculită cutanată, scăderea
apetitului (frecvența nu este cunoscută).
Wilprafen Solutab comprimate dispersabile este un medicament ce conține ca substanță
activă josamicina – un antibiotic macrolid, care este utilizat pentru tratamentul unor
infecții determinate de microorganisme sensibile la josamicină.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Wilprafen Solutab pentru tratamentul
următoarelor infecții determinate de bacterii sensibile la josamicină:
- angină confirmată (cauzată de streptococi beta-hemolitici din grupul A), ca
alternativă la tratamentul cu preparate antibacteriene beta-lactamice, în special atunci
când utilizarea acestora nu este posibilă;
- sinuzită acută. (atunci când tratamentul cu preparate beta-lactamice nu este
posibil);
- suprainfecție asociată cu bronșită acută;
- exacerbarea bronșitei cronice;
- pneumonie comunitara dobindita (la pacienții fără factori de risc, semne de
afecțiune clinică severă sau semne clinice de etiologie pneumococică). Dacă este
suspectată pneumonie atipică, antibioticele macrolide sunt indicate indiferent de
severitatea bolii și starea pacientului;
- infecții cutanate benigne (cum sunt impetigo, dermatoze impetozante, ectima,
dermohipodermită infecțioasă (în special erizipel), eritrasmă);
- infecții ale cavității bucale;
- infecții genitale non-gonococice;
- profilaxia recidivelor de pneumonie comunitară în caz de alergie la antibioticele
beta-lactamice.
Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Wilprafen Solutab
Nu luaţi Wilprafen Solutab dacă:
- sunteți alergic la josamicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- aveți fenilcetonurie (acest medicament conține aspartam care este o sursă de
fenilalanină)
- administrați concomitent medicamente cum sunt: ergotamină și dihidroergotamină,
cisapridă, pimozidă, ivabradina, colchicină;
- în cazul alăptării, dacă copilului i se administrează cisapridă (folosit pentru unele
afecţiuni ale stomacului).
Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus.
Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să
luaţi Wilprafen.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
Aveți grijă deosebită atunci cînd utilizați Wilprafen Solutab în cazul în care aveți afecțiuni
hepatice. Medicul dumneavoatră vă poate monitoriza suplimentar, dacă durata
tratamentului cu Wilprafen este mai mare de 15 zile.
Dacă în timpul tratamentului cu Wilprafen Solutab manifestați diaree severă cu scaune
sângeroase, mucus și crampe abdominale, adresaţi-vă, de urgență, medicului
dumneavoastră sau farmacistului
Josamicina trebuie utilizată cu precauție dacă aveți sau ați prezentat în trecut alergie la
eritromicină sau alte antibiotice macrolidice.
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar
putea să luaţi orice alte medicamente.
Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la doze și durata
tratamentului pentru a evita apariția microorganismelor rezistente la acest medicament.
Dacă aveți întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau
farmacistului.
Wilprafen Solutab împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar
putea să luaţi orice alte medicamente.
Aceasta este necesar deoarece Wilprafen Solutab poate afecta modul în care acţionează
alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează
Wilprafen Solutab.
Nu folosiți Wilprafen Solutab.împreună cu următoarele medicamente
- ergotamină, dihidroergotamină (utilizate în tratamentul migrenei);
- cisapridă (utilizată pentru unele afecţiuni ale stomacului cum este refluxul
gastro-esofagian);
- pimozidă (un medicament utilizat în tratamentul tulburărilor psihiatrice);
- ivabradină (utilizată în tratamentul unor afecțiuni ale inimii);
- colchicină (utilizată pentru profilaxia și tratamentul crizelor acute de gută);
Folosirea Wilprafen Solutab împreună cu următoarele medicamente necesită atenție
deosebită:
- ebastină (utilizată în tratamentul unor boli alergice);
- bromocriptină (indicată în tratamentul unor boli endocronologice sau
neurologice);
- lisurid (utilizată pentru boala Parkinson);
- triazolam (indicat pentru tratamentul anxietăţii sau pentru a vă ajuta să dormiţi);
- halofantrină (utilizată pentru a trata malaria);
- disopiramidă (utilziată pentru tratamentul unor afecțiuni cardiace);
- tacrolimus sau ciclosporină (utilizate pentru a controla răspunsul imun al corpului
dumneavoastră);
- carbamazepină (utilizată pentru tratamentul convulsiilor);
- sildenafil (utilizat pentru tratamentul disfuncţiei erectile);
Wilprafen Solutab împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Este recomandat de a administra Wilprafen Solutab în perioada dintre mese.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a
lua orice medicament.
Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, încercaţi să rămîneţi gravidă
sau alăptaţi.
Wilprafen Solutab poate fi administrat la femeile însărcinate numai atunci cînd este strict
necesar și sub supraveghere medicală.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Wilprafen Solutab nu influiențează asupra capacității de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
Cum să luaţi Wilprafen Solutab
Luaţi întotdeauna Wilprafen Solutab comprimate dispersabile exact aşa cum v-a indicat
medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Wilparfen Solutab 1000 mg este destinată pentru tratamentul adulților și copiilor cu
greutate corporală mai mare de 40 kg.
Doza recomandată este de 1000-2000mg pe zi (1-2 comprimate dispersbile) divizată în
doze prize, în funcție de greutatea corporală și de severitate infecției (de exemplu: ½-1
comprimat dimineața și seara).
Angina: cîte 2000 mg/zi (2 comprimate dispersbile) în două prize (de exemplu, 1
comprimat dimineața și 1 comprimat seara).
Durata tratamentului anginei este de 5 zile.
Mod de administrare:
Comprimatul dispersabil trebuie dizolvat în apă înainte de utilizare. Suspensia obținută
trebuie agitată înainte de înghițire.
Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la doze și durata
tratamentului cu Wilprafen Solautab. Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la
acest medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Wilprafen Solutab decît trebuie
(supradozaj), spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la cea mai
apropiată unitate medicală. Aduceţi medicamentele rămase cu dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Wilprafen Solutab
Dacă uitaţi să luaţi medicamentul sau aţi luat o doză mai mică decît cea recomandată de
medicul dumneavoastră nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; aşteptaţi
momentul stabilit pentru administrarea urmatoarei doze şi continuaţi tratamentul aşa
cum v-a prescris medicul dumneavoastră.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresați-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Dacă încetați să mai luați Wilprafen Solutab
Luaţi întotdeauna medicamentul pînă terminaţi schema de tratament, chiar dacă vă
simţiţi mai bine. Dacă întrerupeţi utilizarea medicamentului prea repede, infecţia poate
să reapară. De asemenea, bacteriile care au provocat infecția pot deveni rezistente la
medicament.
Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Wilprafen Solutab comprimate dispersabile poate provoca
reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
La utilizarea Wilprafen Solutab au fost raportate următoarele reacții adverse: greață,
vărsături, dureri de stomac, diaree, dureri abdominale, colita pseudomembranoasă,
erupții cutanate eritematoase sau maculopapulare, eritem multiform, dermatită
buloasă, sindrom Stevens-Johnson, sindromul Lyell, reacții de hipersensibilitate: prurit,
urticarie, edem facial, edem Quincke (edem angioneurotic), dificultăți respiratorii, reacții
anafilactice și șoc, boala serului, creșterea nivelului transaminazelor și a fosfatazei
alcaline, icter, hepatită colestazică sau citolitică, purpură, vasculită cutanată, scăderea
apetitului (frecvența nu este cunoscută).
-3%
202.49 MDL
208.75 MDL
DESCRIEREA PREPARATULUI
Proprietăți farmacodinamice.
Flemoxin Solutab - antibacterian acidorezistent cu spectru larg de acțiune, bactericid, din grupa penicilinelor semisintetice. Este activ față de bacteriile gram-pozitive și gram-negative. INDICAȚII TERAPEUTICE
Infecțiile bacteriene cauzate de microflora sensibilă ia preparat:
infecțiile căilor respiratorii;
infecțiile sistemului urogenital;
infecțiile tractului gastrointestinal;
infecțiile pielii și ale țesuturilor moi.
Doze si Mod de administrare
Se administrează intern (perorai). Doza se stabilește individual, ținând cont de gravitatea bolii, vârsta pacientului. SUPRADOZARE
Simptome: dereglarea funcției tractului gastrointestinal -greață, vomă, diaree, dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (cauzat de vomă și diaree). Tratament: lavaj gastric, cărbune activat, laxative saline, restabilirea echilibrului hidro-electroiitic.
Proprietăți farmacodinamice.
Flemoxin Solutab - antibacterian acidorezistent cu spectru larg de acțiune, bactericid, din grupa penicilinelor semisintetice. Este activ față de bacteriile gram-pozitive și gram-negative. INDICAȚII TERAPEUTICE
Infecțiile bacteriene cauzate de microflora sensibilă ia preparat:
infecțiile căilor respiratorii;
infecțiile sistemului urogenital;
infecțiile tractului gastrointestinal;
infecțiile pielii și ale țesuturilor moi.
Doze si Mod de administrare
Se administrează intern (perorai). Doza se stabilește individual, ținând cont de gravitatea bolii, vârsta pacientului. SUPRADOZARE
Simptome: dereglarea funcției tractului gastrointestinal -greață, vomă, diaree, dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (cauzat de vomă și diaree). Tratament: lavaj gastric, cărbune activat, laxative saline, restabilirea echilibrului hidro-electroiitic.
1. CE ESTE OFLOXACIN-BP ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ofloxacin-BP confine ca substanţă activă ofloxacină, un antibacterian de sinteză,
care aparfine grupului de medicamente denumite chinolone (antibiotice). Acfi-
onează prin distrugerea unei varietăţi de bacterii care provoacă infecţii:
-Infecţii ale tractului urinar;
-Infecţii respiratorii;
-Tratamentul de lungă durată al tuberculozei;
-Infecţii genitale inclusiv gonoree (o boala cu transmitere sexuală);
-Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
-Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
-Infecţii ale urechilor, nasului şi gîtului;
-Infecţii intestinale.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢIÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Nu utilizaţi Ofloxacin-BP dacă:
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ofloxadna, la alte chinolone sau la orica-
re dintre celelalte componente ale Ofloxacin-BP (vezi pct. 6 pentru lista celor-
lalte componente). Semnele unei reacţii alergice includ: erupţie trecătoare ре
piele, dificultăţi de respiraţie sau înghiţire, umflarea feţei, buzelor, limbii sau
gâtului;
-dacă aţi avut vreodată în trecut inflamaţii ale tendoanelor (numite tendinite),
care pot afecta zone cum suntîncheietura mâinii sau tendonul lui Achile aso-
ciate cu adminstrarea fluorochinolonelor;
-dacă aveţi epilepsie sau prezentaţi rise de a face convulsii;
-dacă aveţi оtulburare a globulelor roşii din sânge, cunoscută ca „deficit de
glucozo-6-fosfatdehidrogenază";
-dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
-dacă sunteţi copil sau adolescent in perioada de creştere.
Nu utilizaţi acest medicament in cazul in care vă aflaţi in vreuna din situaţiile de
mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu far-
macistul înainte de a utilize Ofloxacin-BP.
Atentionări si precauţii
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ofloxacin-BP
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza
Ofloxacin-BP:
-dacă aveţi afecţiuni la nivelul ficatului sau rinichiului;
-dacă sunteţi vârstnic;
-dacă aveţi оafecţiune a inimii sau tulburări ale bătăilor inimii;
-dacă aveţi valori scăzute ale potasiului sau magneziului din sânge;
-dacă aveţi sau aţi avut vreodată probleme de sănătate mintală.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi in vreuna din situaţiile de mai sus, discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul inainte de a utiliza Ofloxacin-BP.
Când utilizaţi Ofloxacin-BP evitaţi expunerea la lumină solară puternică şi nu uti-
lizaţi lampa de ultraviolete sau solar.
Teste de laborator
In timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP pot fi afectate rezultatele unor teste uri-
nare. Dacă urmează să vă faceţi teste urinare este important să spuneţi medicu-
lui dumneavoastră că luaţi Ofloxacin-BP.
Ofloxacin-BP împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau
aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără pre-
scripţie medicală.
Următoarele medicamente pot modifica modul de acţiune al Ofloxacin-BP sau
Ofloxacin-BP poate modifica modul de acţiune al acestora:
-medicamente utilizate pentru a împiedica formarea cheagurilcr de sânge;
-medicamente care confin fier (pentru tratarea anemiei) sau zinc;
-medicamente care eiimină араdin organism (diuretice), cum este furosemida;
-antiacide care conţin magneziu sau aluminiu - utilizate pentru indigestie;
-glibenclamidă - utilizată pentru tratamentul diabetului zaharat;
-probenecid - utilizat pentru tratamentul gutei;
-metotrexat (pentru tratamentul cancerului sau poliartritei reumatoide);
-cimetidină - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului sau
pentru indigestie;
-sucralfat - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului.
Următoarele medicamente, când sunt utilizate impreună cu Ofloxacin-BP pot
creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse:
-alte antibiotice, cum sunt: eritromicină, azitromicină, claritromicină;
-medicamente pentru tratamentul depresiei (amitriptîlină, clomipramină sau
imipramină);
-teofilină - utilizată pentru tulburări de respiraţie;
-medicamente utilizate pentru controlul ritmului cardiac, cum sunt: amiodaro-
nă, chinidină, procainamidă sau dizopiramidă;
-medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - utilizate pentru amelio-
rarea durerii sau inflamaţiei, cum sunt: ibuprofen, diclofenac sau indometacin;
-corticosteroizi - utilizaţi pentru diverse boli inflamatorii.
Utilizarea Ofloxacin-BP cu alimente si băuturi
Nu consumaţi băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP, deoare-
ce acest lucru vă poate face să vă simţiţi ameţit sau somnolent.
Fertilitatea, sarcina si aiăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări
înainte de a lua orice medicament.
Nu utilizaţi acest medicament dacă:
-sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea să rămâneţi gravidă sau dacă planificaţi о
sarcină;
-dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ofloxacin-BP poate să vă reducă atenţia. S-ar putea să vă simţiţi somnolent,
ameţit sau să aveţi tulburări de vedere în cursul tratamentului. Nu conduced ve-
hicule şi nu folosiţi utilaje dacă aveţi aceste manifestări.
Informaţii importante privind unele componente ale Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP confine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenfionat ca
avefi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de
a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Utilizafi întotdeauna Ofloxacin-BP exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoas-
tră. Trebuie să discutafi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
suntefi sigur.
Cum să utilizafi Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP se utilizează pe cale orală.
Inghifiţi comprimatele întregi, cu un pahar cu apă. Nu trebuie mestecate, zdro-
bite sau sfărâmate.
Dacă vi se pare că efectul Ofloxacin-BP este prea slab sau prea puternic, adresafi-
vă medicului dumneavoastră şi nu vă modificafi singur doza.
Când să utilizafi Ofloxacin-BP
Durata tratamentului cu Ofloxacin-BP depinde de cât de gravă este infecfia.
in general, tratamentul se face реоperioada de 5-10 zile şi nu trebuie să depă-
şească 2 luni. Pentru doze până la 400 mg se recomandă administrarea intr-o
singură priză dimineafa.
Doze mai mari trebuie luate în două prize: una dimineafa şi una seara.
Câte comprimate din Ofloxacin-BP trebuie să utilizafi
-medicul dumneavoastră vă decide câte comprimate trebuie să luafi.
-doza va depinde de tipul infeefiei pe care оavefi.
Dozele uzuale pentru adulfi, inclusiv pacienţi vârstnici sunt cuprinse intre 200
mg şi 800 mg pe zi. Doza va depinde de localizarea şi tipul infeefiei:
Infecţii ale tractul urinar inferior: 200-400 mg ofloxacină pe zi.
Infecţii ale tractului urinar superior: 200-400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Prostatite: 600 mg ofloxacină pe zi in doze divizate timp de 6 săptămâni.
Infecţiiale tractului respirator inferior: 400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Uretriteşicervicitegonococicenecomplicate:400mg ofloxacinăîn doză unică.
Uretrite si cervicite non-gonococice: 400 mg ofloxacină pe zi într-o singură priză
sau in prize divizate.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: 400 mg ofloxacină de două ori pe zi.
Insufidenţă renală şihepaticâ:trebuie să utilizafi оdoză redusă dacă avefi proble cu rinichii sau cu ficatul.
Copii şi adolescenţi
Ofloxacin-8P nu este indicată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
In cazuri excepţionale, in tratamentul infecfiilor severe schema terapeutică utili
zată este următoarea: 10 până la 15 mg ofloxacină/kg pe zi, administrate in dou
prize, fără a depăşi 400 mg ofloxacină pe zi.
Dacă utilizafi mai mult decât trebuie din Ofloxacin-BP
Dacă utilizafi mai multe comprimate decât cele prescrise, mergefi la depart;
mentul de urgenţă al celui mai apropiat spital sau adresafi-vă imediat medicuh
Luafi cutia cu comprimatele filmate cu dumneavostră, astfel încât medicul :
ştiece aţi luat. Potsăapară următoareleefecte: să vă simfifi confuz sau amefit,:
avefi pierderi ale stării de conştienfă, convulsii, greaţă sau sânge în scaun.
Daca ati uitat sa luati Ofloxacin-BP
Dacă uitaţi să luaţi о doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi. Cu toate acestea, dacă este timpul pentru doza următoare, nu mai luaţi doza uitată. Nu luaţi оdoză du- blă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ofloxacin-BP
Continuaţi să luaţi Ofloxacin-BP cât timp v-a recomandat medicul dumneavoas- tră. Nu întrerupeţi tratamentul doar pentru că vă simţiţi bine. Dacă întrerupeţi tratamentul, simptomele infecţiei se pot agrava din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
REACTII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Ofloxacin-BP poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele frecvenţesunt luateîn considerareîn ceea ce priveşte evaluarea re- acţiilor adverse:
Foarte frecvente
afectează mai mult de 1 utilizator din 10
Frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100
Mai puţin frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000
Rare
afectează intre 1 şi 10 utilizatori din 10000
Foarte rare
afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
Cu frecvenţă necunoscută
care nu poate fi estimată din datele disponibile
întrerupeţi utilizarea Ofloxacin-BP şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat
spital:
-dacă aveţi оreacţie alergică. Semnele acesteia pot include: erupţii trecătoare
pe piele, dificultăţi la îngiţire sau de respiraţie, umflarea feţei, buzelor, limbii,
gâtului.
Ofloxacin-BP confine ca substanţă activă ofloxacină, un antibacterian de sinteză,
care aparfine grupului de medicamente denumite chinolone (antibiotice). Acfi-
onează prin distrugerea unei varietăţi de bacterii care provoacă infecţii:
-Infecţii ale tractului urinar;
-Infecţii respiratorii;
-Tratamentul de lungă durată al tuberculozei;
-Infecţii genitale inclusiv gonoree (o boala cu transmitere sexuală);
-Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
-Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
-Infecţii ale urechilor, nasului şi gîtului;
-Infecţii intestinale.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢIÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Nu utilizaţi Ofloxacin-BP dacă:
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ofloxadna, la alte chinolone sau la orica-
re dintre celelalte componente ale Ofloxacin-BP (vezi pct. 6 pentru lista celor-
lalte componente). Semnele unei reacţii alergice includ: erupţie trecătoare ре
piele, dificultăţi de respiraţie sau înghiţire, umflarea feţei, buzelor, limbii sau
gâtului;
-dacă aţi avut vreodată în trecut inflamaţii ale tendoanelor (numite tendinite),
care pot afecta zone cum suntîncheietura mâinii sau tendonul lui Achile aso-
ciate cu adminstrarea fluorochinolonelor;
-dacă aveţi epilepsie sau prezentaţi rise de a face convulsii;
-dacă aveţi оtulburare a globulelor roşii din sânge, cunoscută ca „deficit de
glucozo-6-fosfatdehidrogenază";
-dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
-dacă sunteţi copil sau adolescent in perioada de creştere.
Nu utilizaţi acest medicament in cazul in care vă aflaţi in vreuna din situaţiile de
mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu far-
macistul înainte de a utilize Ofloxacin-BP.
Atentionări si precauţii
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ofloxacin-BP
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza
Ofloxacin-BP:
-dacă aveţi afecţiuni la nivelul ficatului sau rinichiului;
-dacă sunteţi vârstnic;
-dacă aveţi оafecţiune a inimii sau tulburări ale bătăilor inimii;
-dacă aveţi valori scăzute ale potasiului sau magneziului din sânge;
-dacă aveţi sau aţi avut vreodată probleme de sănătate mintală.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi in vreuna din situaţiile de mai sus, discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul inainte de a utiliza Ofloxacin-BP.
Când utilizaţi Ofloxacin-BP evitaţi expunerea la lumină solară puternică şi nu uti-
lizaţi lampa de ultraviolete sau solar.
Teste de laborator
In timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP pot fi afectate rezultatele unor teste uri-
nare. Dacă urmează să vă faceţi teste urinare este important să spuneţi medicu-
lui dumneavoastră că luaţi Ofloxacin-BP.
Ofloxacin-BP împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau
aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără pre-
scripţie medicală.
Următoarele medicamente pot modifica modul de acţiune al Ofloxacin-BP sau
Ofloxacin-BP poate modifica modul de acţiune al acestora:
-medicamente utilizate pentru a împiedica formarea cheagurilcr de sânge;
-medicamente care confin fier (pentru tratarea anemiei) sau zinc;
-medicamente care eiimină араdin organism (diuretice), cum este furosemida;
-antiacide care conţin magneziu sau aluminiu - utilizate pentru indigestie;
-glibenclamidă - utilizată pentru tratamentul diabetului zaharat;
-probenecid - utilizat pentru tratamentul gutei;
-metotrexat (pentru tratamentul cancerului sau poliartritei reumatoide);
-cimetidină - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului sau
pentru indigestie;
-sucralfat - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului.
Următoarele medicamente, când sunt utilizate impreună cu Ofloxacin-BP pot
creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse:
-alte antibiotice, cum sunt: eritromicină, azitromicină, claritromicină;
-medicamente pentru tratamentul depresiei (amitriptîlină, clomipramină sau
imipramină);
-teofilină - utilizată pentru tulburări de respiraţie;
-medicamente utilizate pentru controlul ritmului cardiac, cum sunt: amiodaro-
nă, chinidină, procainamidă sau dizopiramidă;
-medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - utilizate pentru amelio-
rarea durerii sau inflamaţiei, cum sunt: ibuprofen, diclofenac sau indometacin;
-corticosteroizi - utilizaţi pentru diverse boli inflamatorii.
Utilizarea Ofloxacin-BP cu alimente si băuturi
Nu consumaţi băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP, deoare-
ce acest lucru vă poate face să vă simţiţi ameţit sau somnolent.
Fertilitatea, sarcina si aiăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări
înainte de a lua orice medicament.
Nu utilizaţi acest medicament dacă:
-sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea să rămâneţi gravidă sau dacă planificaţi о
sarcină;
-dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ofloxacin-BP poate să vă reducă atenţia. S-ar putea să vă simţiţi somnolent,
ameţit sau să aveţi tulburări de vedere în cursul tratamentului. Nu conduced ve-
hicule şi nu folosiţi utilaje dacă aveţi aceste manifestări.
Informaţii importante privind unele componente ale Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP confine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenfionat ca
avefi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de
a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Utilizafi întotdeauna Ofloxacin-BP exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoas-
tră. Trebuie să discutafi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
suntefi sigur.
Cum să utilizafi Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP se utilizează pe cale orală.
Inghifiţi comprimatele întregi, cu un pahar cu apă. Nu trebuie mestecate, zdro-
bite sau sfărâmate.
Dacă vi se pare că efectul Ofloxacin-BP este prea slab sau prea puternic, adresafi-
vă medicului dumneavoastră şi nu vă modificafi singur doza.
Când să utilizafi Ofloxacin-BP
Durata tratamentului cu Ofloxacin-BP depinde de cât de gravă este infecfia.
in general, tratamentul se face реоperioada de 5-10 zile şi nu trebuie să depă-
şească 2 luni. Pentru doze până la 400 mg se recomandă administrarea intr-o
singură priză dimineafa.
Doze mai mari trebuie luate în două prize: una dimineafa şi una seara.
Câte comprimate din Ofloxacin-BP trebuie să utilizafi
-medicul dumneavoastră vă decide câte comprimate trebuie să luafi.
-doza va depinde de tipul infeefiei pe care оavefi.
Dozele uzuale pentru adulfi, inclusiv pacienţi vârstnici sunt cuprinse intre 200
mg şi 800 mg pe zi. Doza va depinde de localizarea şi tipul infeefiei:
Infecţii ale tractul urinar inferior: 200-400 mg ofloxacină pe zi.
Infecţii ale tractului urinar superior: 200-400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Prostatite: 600 mg ofloxacină pe zi in doze divizate timp de 6 săptămâni.
Infecţiiale tractului respirator inferior: 400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Uretriteşicervicitegonococicenecomplicate:400mg ofloxacinăîn doză unică.
Uretrite si cervicite non-gonococice: 400 mg ofloxacină pe zi într-o singură priză
sau in prize divizate.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: 400 mg ofloxacină de două ori pe zi.
Insufidenţă renală şihepaticâ:trebuie să utilizafi оdoză redusă dacă avefi proble cu rinichii sau cu ficatul.
Copii şi adolescenţi
Ofloxacin-8P nu este indicată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
In cazuri excepţionale, in tratamentul infecfiilor severe schema terapeutică utili
zată este următoarea: 10 până la 15 mg ofloxacină/kg pe zi, administrate in dou
prize, fără a depăşi 400 mg ofloxacină pe zi.
Dacă utilizafi mai mult decât trebuie din Ofloxacin-BP
Dacă utilizafi mai multe comprimate decât cele prescrise, mergefi la depart;
mentul de urgenţă al celui mai apropiat spital sau adresafi-vă imediat medicuh
Luafi cutia cu comprimatele filmate cu dumneavostră, astfel încât medicul :
ştiece aţi luat. Potsăapară următoareleefecte: să vă simfifi confuz sau amefit,:
avefi pierderi ale stării de conştienfă, convulsii, greaţă sau sânge în scaun.
Daca ati uitat sa luati Ofloxacin-BP
Dacă uitaţi să luaţi о doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi. Cu toate acestea, dacă este timpul pentru doza următoare, nu mai luaţi doza uitată. Nu luaţi оdoză du- blă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ofloxacin-BP
Continuaţi să luaţi Ofloxacin-BP cât timp v-a recomandat medicul dumneavoas- tră. Nu întrerupeţi tratamentul doar pentru că vă simţiţi bine. Dacă întrerupeţi tratamentul, simptomele infecţiei se pot agrava din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
REACTII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Ofloxacin-BP poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele frecvenţesunt luateîn considerareîn ceea ce priveşte evaluarea re- acţiilor adverse:
Foarte frecvente
afectează mai mult de 1 utilizator din 10
Frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100
Mai puţin frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000
Rare
afectează intre 1 şi 10 utilizatori din 10000
Foarte rare
afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
Cu frecvenţă necunoscută
care nu poate fi estimată din datele disponibile
întrerupeţi utilizarea Ofloxacin-BP şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat
spital:
-dacă aveţi оreacţie alergică. Semnele acesteia pot include: erupţii trecătoare
pe piele, dificultăţi la îngiţire sau de respiraţie, umflarea feţei, buzelor, limbii,
gâtului.
-3%
157.82 MDL
162.70 MDL
Rețetă medicală
CE ESTE AMPICILLIN Şl PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ AMPICILLIN este un medicament pentru tratamentul infecţiilor bacteriene (un antibiotic) şi activează prin distrugerea bacteriilor ce cauzează infecţiile. Conţine ampicilină. Ampicilina aparţine unui grup de medicamente denumite "peniciline".
AMPICILLIN este utilizat pentru tratamentul infecțiilor sensibile la ampicilină:
- septicemia (infectia sângelui);
- endocardită bacteriană (infectia învelişului interior al inimii);
- meningită (inflamaţia membranei ce acoperă*creierul);
- infection ale căilor respiratorii (pneumonie, bronşită cronică, abces pulmonar);
- infectie ale cailor biliare;
- infecție ale rinichilor și căilor urinare;
- infecții ale pielii și țesuturilor moi;
- afecțiuni, provocate de streptococi beta-hemolitici din grupul A sau stafilococi coagulazo-pozitivi, sensibili ia penicilină;
- sanarea purtatorilor de salmonele. CUM SĂ UTILIZAŢI AMPICILLIN
Utilizați acest medicament exact așa cum va spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul cu farmacistul dacă nu sunteți sigur. Medicamentul va fi administrat de către personal medical calificat.
Aţipi
Doza medicamentului și durata tratamentului se stabilește individual, în funcție de severitatea afecțiunii, localizării infecției și sensibilitatea agentului patogen la medicament. Este obligatorie efectuarea testului de hipersensibilitate la antibiotic.
Doza recomandată pentru adulţi este de 250-500 mg de 4 ori pe zi. Doza zilnică - până la 1-3 g. în infecţiile severe doza zilnică poate fi crescută până la 10 g şi mai mult. La nou-născuţi medicamentul se indică în doza zilnică de 20-40 mg/kg, copiilor din alte categorii de vârstă - 50-100 mg/kg. în infecţii cu evoluţie severă dozele indicate pot fi dublate. Doza zilnică se administrează în 4-6 prize cu interval de 4-6 ore. în caz de meningită la copii: copiilor cu vârsta sub 1 lună se indică în doza zilnică de 100-500 mg/kg, copiilor cu vârsta peste 1 lună se indică în doza zilnică de 200-300 mg/kg, în
6-8 administrări. Doza zilnică se administrează în 4-6 prize. Durata tratamentului este de 7-14 zile si mai mult. Tratamentul cu ampicilina trebuie să continue timp de cel puțin 48-72 ore după normalizarea temperaturii corpului și dispariția simptomelor. Infecțiile, cauzate de streptococul hemolitic, durata tratamentului trebuie să fie de cel puțin 10 zile.
mod de administrare
Administrare intramusculară și intravenoasă (în jet sau sub formă de perfuzie).
Dacă utilizați mai mult AMPICILLIN decât trebuie
Este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple, deoarece medicamentul este administrat de către personalul medical. Dar dacă dumneavoastră considerați că vi sa administrați prea mult AMPICILLIN, anunțați medicul sau asistenta medicală.
în caz de supradozaj pot apărea următoarele simptome: ameţeli, dureri de cap, greaţă, vomă, diaree, reacţii alergice sub formă de erupţii cutanate.
AMPICILLIN este utilizat pentru tratamentul infecțiilor sensibile la ampicilină:
- septicemia (infectia sângelui);
- endocardită bacteriană (infectia învelişului interior al inimii);
- meningită (inflamaţia membranei ce acoperă*creierul);
- infection ale căilor respiratorii (pneumonie, bronşită cronică, abces pulmonar);
- infectie ale cailor biliare;
- infecție ale rinichilor și căilor urinare;
- infecții ale pielii și țesuturilor moi;
- afecțiuni, provocate de streptococi beta-hemolitici din grupul A sau stafilococi coagulazo-pozitivi, sensibili ia penicilină;
- sanarea purtatorilor de salmonele. CUM SĂ UTILIZAŢI AMPICILLIN
Utilizați acest medicament exact așa cum va spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutați cu medicul cu farmacistul dacă nu sunteți sigur. Medicamentul va fi administrat de către personal medical calificat.
Aţipi
Doza medicamentului și durata tratamentului se stabilește individual, în funcție de severitatea afecțiunii, localizării infecției și sensibilitatea agentului patogen la medicament. Este obligatorie efectuarea testului de hipersensibilitate la antibiotic.
Doza recomandată pentru adulţi este de 250-500 mg de 4 ori pe zi. Doza zilnică - până la 1-3 g. în infecţiile severe doza zilnică poate fi crescută până la 10 g şi mai mult. La nou-născuţi medicamentul se indică în doza zilnică de 20-40 mg/kg, copiilor din alte categorii de vârstă - 50-100 mg/kg. în infecţii cu evoluţie severă dozele indicate pot fi dublate. Doza zilnică se administrează în 4-6 prize cu interval de 4-6 ore. în caz de meningită la copii: copiilor cu vârsta sub 1 lună se indică în doza zilnică de 100-500 mg/kg, copiilor cu vârsta peste 1 lună se indică în doza zilnică de 200-300 mg/kg, în
6-8 administrări. Doza zilnică se administrează în 4-6 prize. Durata tratamentului este de 7-14 zile si mai mult. Tratamentul cu ampicilina trebuie să continue timp de cel puțin 48-72 ore după normalizarea temperaturii corpului și dispariția simptomelor. Infecțiile, cauzate de streptococul hemolitic, durata tratamentului trebuie să fie de cel puțin 10 zile.
mod de administrare
Administrare intramusculară și intravenoasă (în jet sau sub formă de perfuzie).
Dacă utilizați mai mult AMPICILLIN decât trebuie
Este puțin probabil ca acest lucru să se întâmple, deoarece medicamentul este administrat de către personalul medical. Dar dacă dumneavoastră considerați că vi sa administrați prea mult AMPICILLIN, anunțați medicul sau asistenta medicală.
în caz de supradozaj pot apărea următoarele simptome: ameţeli, dureri de cap, greaţă, vomă, diaree, reacţii alergice sub formă de erupţii cutanate.
-3%
4.46 MDL
4.60 MDL
Comprimatele CLARITROMICIN GRINDEKS sunt utilizate în tratamentul a diverse infecţii, spre exemplu:
- infecţiile cutiei toracice (bronşita, pneumonia);
- infecţiile otorinolaringologice;
- infecţiile ţesuturilor şi ale pielii;
- Infecţia cu Helicobacter pylori, asociată cu ulcerul duodenal
- infecţiile cutiei toracice (bronşita, pneumonia);
- infecţiile otorinolaringologice;
- infecţiile ţesuturilor şi ale pielii;
- Infecţia cu Helicobacter pylori, asociată cu ulcerul duodenal
-3%
86.09 MDL
88.75 MDL
Ce este Gentamicin Krka şi pentru ce se utilizează
Gentamicina este un antibiotic aminoglicozidic. Aceasta distruge bacteriile ce produc diverse infecţii grave
în organismul uman.
Gentamicina se utilizează în tratamentul:
- infecţiilor abdominale grave,
- infecţiilor tractului urinar,
- infecţiilor severe respiratorii spitaliceşti,
- infecţiei generalizate (sepsis),
- infecţiilor grave din arsuri, leziuni traumatice sau chirurgicale şi infecţii cardiace (endocardite).
Gentamicin Krka este de asemenea utilizată în profilaxia infecţiilor, în cazul diverselor intervenţii
chirugicale. În cazul multor infecţii, gentamicina se utilizează în combinaţie cu unul sau mai multe
antibiotice.Cum să vi se administreze Gentamicin Krka
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
3
Gentamicina se administrează în muşchi, dar poate fi administrată şi într-o venă. Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse
direct către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, str. Aviator
Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucuresti 011478- RO, tel: + 4 0757 117 259, fax: + 4 0213 163 497, e-mail:
[email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament.
Gentamicina este un antibiotic aminoglicozidic. Aceasta distruge bacteriile ce produc diverse infecţii grave
în organismul uman.
Gentamicina se utilizează în tratamentul:
- infecţiilor abdominale grave,
- infecţiilor tractului urinar,
- infecţiilor severe respiratorii spitaliceşti,
- infecţiei generalizate (sepsis),
- infecţiilor grave din arsuri, leziuni traumatice sau chirurgicale şi infecţii cardiace (endocardite).
Gentamicin Krka este de asemenea utilizată în profilaxia infecţiilor, în cazul diverselor intervenţii
chirugicale. În cazul multor infecţii, gentamicina se utilizează în combinaţie cu unul sau mai multe
antibiotice.Cum să vi se administreze Gentamicin Krka
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
3
Gentamicina se administrează în muşchi, dar poate fi administrată şi într-o venă. Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea
includ orice reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse
direct către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, str. Aviator
Sănătescu nr. 48, sector 1, Bucuresti 011478- RO, tel: + 4 0757 117 259, fax: + 4 0213 163 497, e-mail:
[email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind
siguranţa acestui medicament.
-3%
34.34 MDL
35.40 MDL
Trikaxon inj. 1g i/m
1. Substanta activa:
Ceftriaxonum
2. Compozitie si forma de prezentare
Pulbere paranterala 1g in flacoane + solv 3,5ml in fiole
3. Actiunea farmacologica:
Cefalosporina de generatia III este bactericida impotriva bacteriilor gram-pozitive: Staphylococcus aureus, inclusiv producator de penicilinaze, Staphylococcus epidermidis, Strepatococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, Streptococcus pneumoniae. Bacteriile gram-negative: Enterobacter aerogenes, Enterobacter cloacae, Escherichia coli, Haemophilus parainfluenzae, Klebsiella spp., inclusiv Klebsiella pneumoniae, Neisseria gonorrhoeae, inclusiv producatoare de penicilinaze, Neisseria meningitidis, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Morganella morganii, Serratia marcescens. S-a dovedit activ, in vitro, pe Bacteroides spp. si Clostridium spp. Sunt rezistente la ceftriaxon unele tulpini de Stafilococ, Enterococ si Streptococ. Mecanismul actiunii consta in inhibitia peptidoglicansintetazelor bacteriene si liza bacteriilor aflate in faza cresterii.
4.Indicatii
Infectiile cailor respiratorii inferioare, urinare, intra-abdominale, pelviene cu Neisseria gonorrhoeae, osteo-articulare, ale pielii si tesuturilor moi, septicemia, meningita, gonoreea necomplicata: profilaxia complicatiilor chirurgicale.
5. Doze si mod de administrare
Adulti 1-2 g o data pe zi, in infectiile severe pina la 4 g/zi timp de 4-14 zile, in gonoreea necomplicata 0,25 g o singura data. Profilaxia infectiilor chirurgicale 1 g cu 0,5-2 ore inainte de operatie. Copii cu infectii moderate 50-75 mg/kilocorp/zi in priza unica, in infectiile severe (meningite) 100 mg/kilocorp/zi cu prelungirea curei 1-2 zile dupa insanatosirea clinica.
6.Contraindicatii
Alergia la cefalosporine.
7.Precautii
Sarcina, starile alergice, insuficienta renala. La aparitia primelor simptome de colita tratamentul cu cetriaxon trebuie sistat imediat. Daca timpul protrombinic creste, se administreaza vitamina K (10 mg pe saptamina). Sarcina si lactatia.
1. Substanta activa:
Ceftriaxonum
2. Compozitie si forma de prezentare
Pulbere paranterala 1g in flacoane + solv 3,5ml in fiole
3. Actiunea farmacologica:
Cefalosporina de generatia III este bactericida impotriva bacteriilor gram-pozitive: Staphylococcus aureus, inclusiv producator de penicilinaze, Staphylococcus epidermidis, Strepatococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, Streptococcus pneumoniae. Bacteriile gram-negative: Enterobacter aerogenes, Enterobacter cloacae, Escherichia coli, Haemophilus parainfluenzae, Klebsiella spp., inclusiv Klebsiella pneumoniae, Neisseria gonorrhoeae, inclusiv producatoare de penicilinaze, Neisseria meningitidis, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Morganella morganii, Serratia marcescens. S-a dovedit activ, in vitro, pe Bacteroides spp. si Clostridium spp. Sunt rezistente la ceftriaxon unele tulpini de Stafilococ, Enterococ si Streptococ. Mecanismul actiunii consta in inhibitia peptidoglicansintetazelor bacteriene si liza bacteriilor aflate in faza cresterii.
4.Indicatii
Infectiile cailor respiratorii inferioare, urinare, intra-abdominale, pelviene cu Neisseria gonorrhoeae, osteo-articulare, ale pielii si tesuturilor moi, septicemia, meningita, gonoreea necomplicata: profilaxia complicatiilor chirurgicale.
5. Doze si mod de administrare
Adulti 1-2 g o data pe zi, in infectiile severe pina la 4 g/zi timp de 4-14 zile, in gonoreea necomplicata 0,25 g o singura data. Profilaxia infectiilor chirurgicale 1 g cu 0,5-2 ore inainte de operatie. Copii cu infectii moderate 50-75 mg/kilocorp/zi in priza unica, in infectiile severe (meningite) 100 mg/kilocorp/zi cu prelungirea curei 1-2 zile dupa insanatosirea clinica.
6.Contraindicatii
Alergia la cefalosporine.
7.Precautii
Sarcina, starile alergice, insuficienta renala. La aparitia primelor simptome de colita tratamentul cu cetriaxon trebuie sistat imediat. Daca timpul protrombinic creste, se administreaza vitamina K (10 mg pe saptamina). Sarcina si lactatia.
-3%
60.38 MDL
62.25 MDL
Rețetă medicală
-3%
91.76 MDL
94.60 MDL
Ofloxacin-BP 200 mg comprimate
Ofloxacin-BP 400 mg comprimate
Ofloxacină
1. CE ESTE OFLOXACIN-BP ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ofloxacin-BP confine ca substanţă activă ofloxacină, un antibacterian de sinteză,
care aparfine grupului de medicamente denumite chinolone (antibiotice). Acfi-
onează prin distrugerea unei varietăţi de bacterii care provoacă infecţii:
-Infecţii ale tractului urinar;
-Infecţii respiratorii;
-Tratamentul de lungă durată al tuberculozei;
-Infecţii genitale inclusiv gonoree (o boala cu transmitere sexuală);
-Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
-Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
-Infecţii ale urechilor, nasului şi gîtului;
-Infecţii intestinale.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢIÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Nu utilizaţi Ofloxacin-BP dacă:
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ofloxadna, la alte chinolone sau la orica-
re dintre celelalte componente ale Ofloxacin-BP (vezi pct. 6 pentru lista celor-
lalte componente). Semnele unei reacţii alergice includ: erupţie trecătoare ре
piele, dificultăţi de respiraţie sau înghiţire, umflarea feţei, buzelor, limbii sau
gâtului;
-dacă aţi avut vreodată în trecut inflamaţii ale tendoanelor (numite tendinite),
care pot afecta zone cum suntîncheietura mâinii sau tendonul lui Achile aso-
ciate cu adminstrarea fluorochinolonelor;
-dacă aveţi epilepsie sau prezentaţi rise de a face convulsii;
-dacă aveţi оtulburare a globulelor roşii din sânge, cunoscută ca „deficit de
glucozo-6-fosfatdehidrogenază";
-dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
-dacă sunteţi copil sau adolescent in perioada de creştere.
Nu utilizaţi acest medicament in cazul in care vă aflaţi in vreuna din situaţiile de
mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu far-
macistul înainte de a utilize Ofloxacin-BP.
Atentionări si precauţii
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ofloxacin-BP
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza
Ofloxacin-BP:
-dacă aveţi afecţiuni la nivelul ficatului sau rinichiului;
-dacă sunteţi vârstnic;
-dacă aveţi оafecţiune a inimii sau tulburări ale bătăilor inimii;
-dacă aveţi valori scăzute ale potasiului sau magneziului din sânge;
-dacă aveţi sau aţi avut vreodată probleme de sănătate mintală.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi in vreuna din situaţiile de mai sus, discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul inainte de a utiliza Ofloxacin-BP.
Când utilizaţi Ofloxacin-BP evitaţi expunerea la lumină solară puternică şi nu uti-
lizaţi lampa de ultraviolete sau solar.
Teste de laborator
In timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP pot fi afectate rezultatele unor teste uri-
nare. Dacă urmează să vă faceţi teste urinare este important să spuneţi medicu-
lui dumneavoastră că luaţi Ofloxacin-BP.
Ofloxacin-BP împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau
aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără pre-
scripţie medicală.
Următoarele medicamente pot modifica modul de acţiune al Ofloxacin-BP sau
Ofloxacin-BP poate modifica modul de acţiune al acestora:
-medicamente utilizate pentru a împiedica formarea cheagurilcr de sânge;
-medicamente care confin fier (pentru tratarea anemiei) sau zinc;
-medicamente care eiimină араdin organism (diuretice), cum este furosemida;
-antiacide care conţin magneziu sau aluminiu - utilizate pentru indigestie;
-glibenclamidă - utilizată pentru tratamentul diabetului zaharat;
-probenecid - utilizat pentru tratamentul gutei;
-metotrexat (pentru tratamentul cancerului sau poliartritei reumatoide);
-cimetidină - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului sau
pentru indigestie;
-sucralfat - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului.
Următoarele medicamente, când sunt utilizate impreună cu Ofloxacin-BP pot
creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse:
-alte antibiotice, cum sunt: eritromicină, azitromicină, claritromicină;
-medicamente pentru tratamentul depresiei (amitriptîlină, clomipramină sau
imipramină);
-teofilină - utilizată pentru tulburări de respiraţie;
-medicamente utilizate pentru controlul ritmului cardiac, cum sunt: amiodaro-
nă, chinidină, procainamidă sau dizopiramidă;
-medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - utilizate pentru amelio-
rarea durerii sau inflamaţiei, cum sunt: ibuprofen, diclofenac sau indometacin;
-corticosteroizi - utilizaţi pentru diverse boli inflamatorii.
Utilizarea Ofloxacin-BP cu alimente si băuturi
Nu consumaţi băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP, deoare-
ce acest lucru vă poate face să vă simţiţi ameţit sau somnolent.
Fertilitatea, sarcina si aiăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări
înainte de a lua orice medicament.
Nu utilizaţi acest medicament dacă:
-sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea să rămâneţi gravidă sau dacă planificaţi о
sarcină;
-dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ofloxacin-BP poate să vă reducă atenţia. S-ar putea să vă simţiţi somnolent,
ameţit sau să aveţi tulburări de vedere în cursul tratamentului. Nu conduced ve-
hicule şi nu folosiţi utilaje dacă aveţi aceste manifestări.
Informaţii importante privind unele componente ale Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP confine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenfionat ca
avefi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de
a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Utilizafi întotdeauna Ofloxacin-BP exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoas-
tră. Trebuie să discutafi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
suntefi sigur.
Cum să utilizafi Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP se utilizează pe cale orală.
Inghifiţi comprimatele întregi, cu un pahar cu apă. Nu trebuie mestecate, zdro-
bite sau sfărâmate.
Dacă vi se pare că efectul Ofloxacin-BP este prea slab sau prea puternic, adresafi-
vă medicului dumneavoastră şi nu vă modificafi singur doza.
Când să utilizafi Ofloxacin-BP
Durata tratamentului cu Ofloxacin-BP depinde de cât de gravă este infecfia.
in general, tratamentul se face реоperioada de 5-10 zile şi nu trebuie să depă-
şească 2 luni. Pentru doze până la 400 mg se recomandă administrarea intr-o
singură priză dimineafa.
Doze mai mari trebuie luate în două prize: una dimineafa şi una seara.
Câte comprimate din Ofloxacin-BP trebuie să utilizafi
-medicul dumneavoastră vă decide câte comprimate trebuie să luafi.
-doza va depinde de tipul infeefiei pe care оavefi.
Dozele uzuale pentru adulfi, inclusiv pacienţi vârstnici sunt cuprinse intre 200
mg şi 800 mg pe zi. Doza va depinde de localizarea şi tipul infeefiei:
Infecţii ale tractul urinar inferior: 200-400 mg ofloxacină pe zi.
Infecţii ale tractului urinar superior: 200-400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Prostatite: 600 mg ofloxacină pe zi in doze divizate timp de 6 săptămâni.
Infecţiiale tractului respirator inferior: 400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Uretriteşicervicitegonococicenecomplicate:400mg ofloxacinăîn doză unică.
Uretrite si cervicite non-gonococice: 400 mg ofloxacină pe zi într-o singură priză
sau in prize divizate.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: 400 mg ofloxacină de două ori pe zi.
Insufidenţă renală şihepaticâ:trebuie să utilizafi оdoză redusă dacă avefi proble cu rinichii sau cu ficatul.
Copii şi adolescenţi
Ofloxacin-8P nu este indicată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
In cazuri excepţionale, in tratamentul infecfiilor severe schema terapeutică utili
zată este următoarea: 10 până la 15 mg ofloxacină/kg pe zi, administrate in dou
prize, fără a depăşi 400 mg ofloxacină pe zi.
Dacă utilizafi mai mult decât trebuie din Ofloxacin-BP
Dacă utilizafi mai multe comprimate decât cele prescrise, mergefi la depart;
mentul de urgenţă al celui mai apropiat spital sau adresafi-vă imediat medicuh
Luafi cutia cu comprimatele filmate cu dumneavostră, astfel încât medicul :
ştiece aţi luat. Potsăapară următoareleefecte: să vă simfifi confuz sau amefit,:
avefi pierderi ale stării de conştienfă, convulsii, greaţă sau sânge în scaun.
Daca ati uitat sa luati Ofloxacin-BP
Dacă uitaţi să luaţi о doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi. Cu toate acestea, dacă este timpul pentru doza următoare, nu mai luaţi doza uitată. Nu luaţi оdoză du- blă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ofloxacin-BP
Continuaţi să luaţi Ofloxacin-BP cât timp v-a recomandat medicul dumneavoas- tră. Nu întrerupeţi tratamentul doar pentru că vă simţiţi bine. Dacă întrerupeţi tratamentul, simptomele infecţiei se pot agrava din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
REACTII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Ofloxacin-BP poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele frecvenţesunt luateîn considerareîn ceea ce priveşte evaluarea re- acţiilor adverse:
Foarte frecvente
afectează mai mult de 1 utilizator din 10
Frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100
Mai puţin frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000
Rare
afectează intre 1 şi 10 utilizatori din 10000
Foarte rare
afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
Cu frecvenţă necunoscută
care nu poate fi estimată din datele disponibile
întrerupeţi utilizarea Ofloxacin-BP şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat
spital:
-dacă aveţi оreacţie alergică. Semnele acesteia pot include: erupţii trecătoare
pe piele, dificultăţi la îngiţire sau de respiraţie, umflarea feţei, buzelor, limbii,
gâtului.
Ofloxacin-BP 400 mg comprimate
Ofloxacină
1. CE ESTE OFLOXACIN-BP ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Ofloxacin-BP confine ca substanţă activă ofloxacină, un antibacterian de sinteză,
care aparfine grupului de medicamente denumite chinolone (antibiotice). Acfi-
onează prin distrugerea unei varietăţi de bacterii care provoacă infecţii:
-Infecţii ale tractului urinar;
-Infecţii respiratorii;
-Tratamentul de lungă durată al tuberculozei;
-Infecţii genitale inclusiv gonoree (o boala cu transmitere sexuală);
-Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
-Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
-Infecţii ale urechilor, nasului şi gîtului;
-Infecţii intestinale.
2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢIÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Nu utilizaţi Ofloxacin-BP dacă:
-dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ofloxadna, la alte chinolone sau la orica-
re dintre celelalte componente ale Ofloxacin-BP (vezi pct. 6 pentru lista celor-
lalte componente). Semnele unei reacţii alergice includ: erupţie trecătoare ре
piele, dificultăţi de respiraţie sau înghiţire, umflarea feţei, buzelor, limbii sau
gâtului;
-dacă aţi avut vreodată în trecut inflamaţii ale tendoanelor (numite tendinite),
care pot afecta zone cum suntîncheietura mâinii sau tendonul lui Achile aso-
ciate cu adminstrarea fluorochinolonelor;
-dacă aveţi epilepsie sau prezentaţi rise de a face convulsii;
-dacă aveţi оtulburare a globulelor roşii din sânge, cunoscută ca „deficit de
glucozo-6-fosfatdehidrogenază";
-dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi;
-dacă sunteţi copil sau adolescent in perioada de creştere.
Nu utilizaţi acest medicament in cazul in care vă aflaţi in vreuna din situaţiile de
mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu far-
macistul înainte de a utilize Ofloxacin-BP.
Atentionări si precauţii
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Ofloxacin-BP
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte de a utiliza
Ofloxacin-BP:
-dacă aveţi afecţiuni la nivelul ficatului sau rinichiului;
-dacă sunteţi vârstnic;
-dacă aveţi оafecţiune a inimii sau tulburări ale bătăilor inimii;
-dacă aveţi valori scăzute ale potasiului sau magneziului din sânge;
-dacă aveţi sau aţi avut vreodată probleme de sănătate mintală.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi in vreuna din situaţiile de mai sus, discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul inainte de a utiliza Ofloxacin-BP.
Când utilizaţi Ofloxacin-BP evitaţi expunerea la lumină solară puternică şi nu uti-
lizaţi lampa de ultraviolete sau solar.
Teste de laborator
In timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP pot fi afectate rezultatele unor teste uri-
nare. Dacă urmează să vă faceţi teste urinare este important să spuneţi medicu-
lui dumneavoastră că luaţi Ofloxacin-BP.
Ofloxacin-BP împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau
aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără pre-
scripţie medicală.
Următoarele medicamente pot modifica modul de acţiune al Ofloxacin-BP sau
Ofloxacin-BP poate modifica modul de acţiune al acestora:
-medicamente utilizate pentru a împiedica formarea cheagurilcr de sânge;
-medicamente care confin fier (pentru tratarea anemiei) sau zinc;
-medicamente care eiimină араdin organism (diuretice), cum este furosemida;
-antiacide care conţin magneziu sau aluminiu - utilizate pentru indigestie;
-glibenclamidă - utilizată pentru tratamentul diabetului zaharat;
-probenecid - utilizat pentru tratamentul gutei;
-metotrexat (pentru tratamentul cancerului sau poliartritei reumatoide);
-cimetidină - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului sau
pentru indigestie;
-sucralfat - utilizat pentru tratamentul ulcerului de la nivelul stomacului.
Următoarele medicamente, când sunt utilizate impreună cu Ofloxacin-BP pot
creşte riscul apariţiei reacţiilor adverse:
-alte antibiotice, cum sunt: eritromicină, azitromicină, claritromicină;
-medicamente pentru tratamentul depresiei (amitriptîlină, clomipramină sau
imipramină);
-teofilină - utilizată pentru tulburări de respiraţie;
-medicamente utilizate pentru controlul ritmului cardiac, cum sunt: amiodaro-
nă, chinidină, procainamidă sau dizopiramidă;
-medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) - utilizate pentru amelio-
rarea durerii sau inflamaţiei, cum sunt: ibuprofen, diclofenac sau indometacin;
-corticosteroizi - utilizaţi pentru diverse boli inflamatorii.
Utilizarea Ofloxacin-BP cu alimente si băuturi
Nu consumaţi băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu Ofloxacin-BP, deoare-
ce acest lucru vă poate face să vă simţiţi ameţit sau somnolent.
Fertilitatea, sarcina si aiăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări
înainte de a lua orice medicament.
Nu utilizaţi acest medicament dacă:
-sunteţi gravidă, credeţi că aţi putea să rămâneţi gravidă sau dacă planificaţi о
sarcină;
-dacă alăptaţi sau intenţionaţi să alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Ofloxacin-BP poate să vă reducă atenţia. S-ar putea să vă simţiţi somnolent,
ameţit sau să aveţi tulburări de vedere în cursul tratamentului. Nu conduced ve-
hicule şi nu folosiţi utilaje dacă aveţi aceste manifestări.
Informaţii importante privind unele componente ale Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP confine lactoză. Dacă medicul dumneavoastră v-a atenfionat ca
avefi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de
a lua acest medicament.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI OFLOXACIN-BP
Utilizafi întotdeauna Ofloxacin-BP exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoas-
tră. Trebuie să discutafi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu
suntefi sigur.
Cum să utilizafi Ofloxacin-BP
Ofloxacin-BP se utilizează pe cale orală.
Inghifiţi comprimatele întregi, cu un pahar cu apă. Nu trebuie mestecate, zdro-
bite sau sfărâmate.
Dacă vi se pare că efectul Ofloxacin-BP este prea slab sau prea puternic, adresafi-
vă medicului dumneavoastră şi nu vă modificafi singur doza.
Când să utilizafi Ofloxacin-BP
Durata tratamentului cu Ofloxacin-BP depinde de cât de gravă este infecfia.
in general, tratamentul se face реоperioada de 5-10 zile şi nu trebuie să depă-
şească 2 luni. Pentru doze până la 400 mg se recomandă administrarea intr-o
singură priză dimineafa.
Doze mai mari trebuie luate în două prize: una dimineafa şi una seara.
Câte comprimate din Ofloxacin-BP trebuie să utilizafi
-medicul dumneavoastră vă decide câte comprimate trebuie să luafi.
-doza va depinde de tipul infeefiei pe care оavefi.
Dozele uzuale pentru adulfi, inclusiv pacienţi vârstnici sunt cuprinse intre 200
mg şi 800 mg pe zi. Doza va depinde de localizarea şi tipul infeefiei:
Infecţii ale tractul urinar inferior: 200-400 mg ofloxacină pe zi.
Infecţii ale tractului urinar superior: 200-400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Prostatite: 600 mg ofloxacină pe zi in doze divizate timp de 6 săptămâni.
Infecţiiale tractului respirator inferior: 400 mg ofloxacină pe zi, crescând doza, la
nevoie, până la 400 mg de două ori pe zi.
Uretriteşicervicitegonococicenecomplicate:400mg ofloxacinăîn doză unică.
Uretrite si cervicite non-gonococice: 400 mg ofloxacină pe zi într-o singură priză
sau in prize divizate.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: 400 mg ofloxacină de două ori pe zi.
Insufidenţă renală şihepaticâ:trebuie să utilizafi оdoză redusă dacă avefi proble cu rinichii sau cu ficatul.
Copii şi adolescenţi
Ofloxacin-8P nu este indicată pentru utilizare la copii şi adolescenţi.
In cazuri excepţionale, in tratamentul infecfiilor severe schema terapeutică utili
zată este următoarea: 10 până la 15 mg ofloxacină/kg pe zi, administrate in dou
prize, fără a depăşi 400 mg ofloxacină pe zi.
Dacă utilizafi mai mult decât trebuie din Ofloxacin-BP
Dacă utilizafi mai multe comprimate decât cele prescrise, mergefi la depart;
mentul de urgenţă al celui mai apropiat spital sau adresafi-vă imediat medicuh
Luafi cutia cu comprimatele filmate cu dumneavostră, astfel încât medicul :
ştiece aţi luat. Potsăapară următoareleefecte: să vă simfifi confuz sau amefit,:
avefi pierderi ale stării de conştienfă, convulsii, greaţă sau sânge în scaun.
Daca ati uitat sa luati Ofloxacin-BP
Dacă uitaţi să luaţi о doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi. Cu toate acestea, dacă este timpul pentru doza următoare, nu mai luaţi doza uitată. Nu luaţi оdoză du- blă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să utilizaţi Ofloxacin-BP
Continuaţi să luaţi Ofloxacin-BP cât timp v-a recomandat medicul dumneavoas- tră. Nu întrerupeţi tratamentul doar pentru că vă simţiţi bine. Dacă întrerupeţi tratamentul, simptomele infecţiei se pot agrava din nou.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
REACTII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Ofloxacin-BP poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Următoarele frecvenţesunt luateîn considerareîn ceea ce priveşte evaluarea re- acţiilor adverse:
Foarte frecvente
afectează mai mult de 1 utilizator din 10
Frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 100
Mai puţin frecvente
afectează între 1 şi 10 utilizatori din 1000
Rare
afectează intre 1 şi 10 utilizatori din 10000
Foarte rare
afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
Cu frecvenţă necunoscută
care nu poate fi estimată din datele disponibile
întrerupeţi utilizarea Ofloxacin-BP şi adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeţi la departamentul de urgenţă al celui mai apropiat
spital:
-dacă aveţi оreacţie alergică. Semnele acesteia pot include: erupţii trecătoare
pe piele, dificultăţi la îngiţire sau de respiraţie, umflarea feţei, buzelor, limbii,
gâtului.
-3%
38.95 MDL
40.15 MDL
DESCRIEREA PREPARATULUI
Proprietăți farmacodinamice.
Flemoxin Solutab - antibacterian acidorezistent cu spectru larg de acțiune, bactericid, din grupa penicilinelor semisintetice. Este activ față de bacteriile gram-pozitive și gram-negative. INDICAȚII TERAPEUTICE
Infecțiile bacteriene cauzate de microflora sensibilă ia preparat:
infecțiile căilor respiratorii;
infecțiile sistemului urogenital;
infecțiile tractului gastrointestinal;
infecțiile pielii și ale țesuturilor moi.
DOZE șl MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează intern (perorai). Doza se stabilește individual, ținând cont de gravitatea bolii, vârsta pacientului. SUPRADOZARE
Simptome: dereglarea funcției tractului gastrointestinal -greață, vomă, diaree, dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (cauzat de vomă și diaree). Tratament: lavaj gastric, cărbune activat, laxative saline, restabilirea echilibrului hidro-electroiitic.
Proprietăți farmacodinamice.
Flemoxin Solutab - antibacterian acidorezistent cu spectru larg de acțiune, bactericid, din grupa penicilinelor semisintetice. Este activ față de bacteriile gram-pozitive și gram-negative. INDICAȚII TERAPEUTICE
Infecțiile bacteriene cauzate de microflora sensibilă ia preparat:
infecțiile căilor respiratorii;
infecțiile sistemului urogenital;
infecțiile tractului gastrointestinal;
infecțiile pielii și ale țesuturilor moi.
DOZE șl MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează intern (perorai). Doza se stabilește individual, ținând cont de gravitatea bolii, vârsta pacientului. SUPRADOZARE
Simptome: dereglarea funcției tractului gastrointestinal -greață, vomă, diaree, dereglarea echilibrului hidro-electrolitic (cauzat de vomă și diaree). Tratament: lavaj gastric, cărbune activat, laxative saline, restabilirea echilibrului hidro-electroiitic.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefuroxim 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cefuroxim 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon a câte 750 mg conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică)
– 750 mg.
Fiecare flacon a câte 1,5 g conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică) –
1,5 g.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi capitolul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă cu nuanţă gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Maladii infecţios-inflamatorii provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare şi ale organelor ORL, inclusiv otită medie,
sinuzită, amigdalită, faringită, bronşită acută şi cronică, bronşiectazii infectate,
pneumonie bacteriană, abces pulmonar şi infecţie pulmonară postoperatorie;
- infecţii ale căilor urinare, inclusiv pielonefrită, cistită şi bacteriurie asimptomatică;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv celulită, erizipel şi infecţii
posttraumatice;
- septicemie;
- meningită;
- gonoree necomplicată şi complicată, în special la pacienţii la care tratamentul cu
peniciline nu este recomandat;
- infecţii osteoarticulare.
Profilaxia infecţiilor în perioada postoperatorie (de ex. intervenţii în regiunea
cavităţii abdominale şi pe organele pelviene, operaţii ortopedice, operaţii pe cord,
plămâni, esofag, vase şi artroplastie), care se referă la operaţii septice sau potenţial
septice.
4.2 Doze şi mod de administrare
După dizolvare, soluţia se administrează intramuscular sau intravenos. Înainte de
injectarea intramusculară este necesar de a efectua aspiraţia pentru a evita
administrarea intravasculară.
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani cefuroxim se indică câte 750 mg-1,5 g la
fiecare 8 ore, de regulă, 5-10 zile.
În infecţii severe sau infecţii provocate de microorganisme mai puţin sensibile,
poate fi necesar 1,5 g fiecare 6 ore. În meningita bacteriană doza nu trebuie să
depăşească 3 g la fiecare 8 ore.
În infecţia gonococică necomplicată se recomandă 1,5 mg intramuscular în doză
unică în 2 locuri diferite în combinaţie cu 1 g probenecid oral.
Cu scop de profilaxie în infecţiile septice sau potenţial septice se recomandă 1,5 g
intravenos înainte de operaţie (circa 30 min – 1,5 ore până la intervenţie). Apoi se
administrează intravenos sau intramuscular câte 750 mg fiecare 8 ore. Cu scop de
profilaxie, în intervenţii chirurgicale pe cutia toracică deschisă, se recomandă
administrarea 1,5 g intravenos în timpul inducerii anesteziei şi la fiecare 12 ore,
până la doza totală de 6 g.
Copiilor cu vârstă mai mare de 3 luni se indică 50-100 mg/kg corp/zi, divizată în
prize egale, fiecare 6-8 ore, pentru tratamentul majorităţii infecţiilor, provocate de
microorganisme sensibile la cefuroximă. Doza mai mare de 100 mg/kg/zi (nu se
recomandă doza mai mare decât doza pentru adulţi) poate fi indicată în infecţii
severe.
În tratamentul infecţiilor osteoarticulare se recomandă 150 mg/kg/zi (nu se permite
doza mai mare decât doza pentru adulţi), divizată în prize egale, fiecare 8 ore.
În meningite bacteriene la copii se recomandă doze mai mari – de la 200 la 240
mg/kg/zi, în prize egale, fiecare 6-8 ore. Doza nictemerală pentru copii nu trebuie
să depăşească 6 g.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de insuficienţă renală este necesar de redus doza. Doza se va ajusta în
funcţie de gradul insuficienţei renale. 4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. https://bit.ly/2QxYGc4
Cefuroxim 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cefuroxim 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon a câte 750 mg conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică)
– 750 mg.
Fiecare flacon a câte 1,5 g conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică) –
1,5 g.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi capitolul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă cu nuanţă gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Maladii infecţios-inflamatorii provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare şi ale organelor ORL, inclusiv otită medie,
sinuzită, amigdalită, faringită, bronşită acută şi cronică, bronşiectazii infectate,
pneumonie bacteriană, abces pulmonar şi infecţie pulmonară postoperatorie;
- infecţii ale căilor urinare, inclusiv pielonefrită, cistită şi bacteriurie asimptomatică;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv celulită, erizipel şi infecţii
posttraumatice;
- septicemie;
- meningită;
- gonoree necomplicată şi complicată, în special la pacienţii la care tratamentul cu
peniciline nu este recomandat;
- infecţii osteoarticulare.
Profilaxia infecţiilor în perioada postoperatorie (de ex. intervenţii în regiunea
cavităţii abdominale şi pe organele pelviene, operaţii ortopedice, operaţii pe cord,
plămâni, esofag, vase şi artroplastie), care se referă la operaţii septice sau potenţial
septice.
4.2 Doze şi mod de administrare
După dizolvare, soluţia se administrează intramuscular sau intravenos. Înainte de
injectarea intramusculară este necesar de a efectua aspiraţia pentru a evita
administrarea intravasculară.
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani cefuroxim se indică câte 750 mg-1,5 g la
fiecare 8 ore, de regulă, 5-10 zile.
În infecţii severe sau infecţii provocate de microorganisme mai puţin sensibile,
poate fi necesar 1,5 g fiecare 6 ore. În meningita bacteriană doza nu trebuie să
depăşească 3 g la fiecare 8 ore.
În infecţia gonococică necomplicată se recomandă 1,5 mg intramuscular în doză
unică în 2 locuri diferite în combinaţie cu 1 g probenecid oral.
Cu scop de profilaxie în infecţiile septice sau potenţial septice se recomandă 1,5 g
intravenos înainte de operaţie (circa 30 min – 1,5 ore până la intervenţie). Apoi se
administrează intravenos sau intramuscular câte 750 mg fiecare 8 ore. Cu scop de
profilaxie, în intervenţii chirurgicale pe cutia toracică deschisă, se recomandă
administrarea 1,5 g intravenos în timpul inducerii anesteziei şi la fiecare 12 ore,
până la doza totală de 6 g.
Copiilor cu vârstă mai mare de 3 luni se indică 50-100 mg/kg corp/zi, divizată în
prize egale, fiecare 6-8 ore, pentru tratamentul majorităţii infecţiilor, provocate de
microorganisme sensibile la cefuroximă. Doza mai mare de 100 mg/kg/zi (nu se
recomandă doza mai mare decât doza pentru adulţi) poate fi indicată în infecţii
severe.
În tratamentul infecţiilor osteoarticulare se recomandă 150 mg/kg/zi (nu se permite
doza mai mare decât doza pentru adulţi), divizată în prize egale, fiecare 8 ore.
În meningite bacteriene la copii se recomandă doze mai mari – de la 200 la 240
mg/kg/zi, în prize egale, fiecare 6-8 ore. Doza nictemerală pentru copii nu trebuie
să depăşească 6 g.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de insuficienţă renală este necesar de redus doza. Doza se va ajusta în
funcţie de gradul insuficienţei renale. 4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. https://bit.ly/2QxYGc4
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Furocef 250 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „204”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 15,1 mm x 8,1 mm.
Furocef 500 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „203”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 19.1 mm x 9.1 mm. Indicaţii terapeutice
Furocef este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu greutatea corporală peste 40 kg,
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile). Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele filmate de Furocef trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia
optimă.
Comprimatele filmate de Furocef nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică
nu este potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate
utiliza cefuroximă sub formă de suspensie orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de
medicament antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
https://bit.ly/3bGeKzU
Comprimate filmate
Furocef 250 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „204”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 15,1 mm x 8,1 mm.
Furocef 500 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „203”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 19.1 mm x 9.1 mm. Indicaţii terapeutice
Furocef este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu greutatea corporală peste 40 kg,
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile). Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele filmate de Furocef trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia
optimă.
Comprimatele filmate de Furocef nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică
nu este potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate
utiliza cefuroximă sub formă de suspensie orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de
medicament antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
https://bit.ly/3bGeKzU
-3%
56.16 MDL
57.90 MDL
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
Comprimate filmate filmate oblongi de culoare albă cu linie mediană pe una din părţi.
DATE CLINICE
Indicaţii clinice:
Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii bacteriene determinate de
microorganisme susceptibile la azitromicină:
- Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat);
- Otită medie bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat);
- Faringită, amigdalită;
- Exacerbare acută a bronşitei cronice (diagnosticată în mod adecvat);
- Pneumonie comunitară uşoară până la moderată;
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, uşoare până la moderate, de exemplu
foliculită, celulită, erizipel;
- Uretrită şi cervicită fără complicaţii.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată
a antibioticelor.
Doze si mod de administrare:
Azitromicina se administrează într-o singură doză zilnică. Durata tratamentului diferitelor
infecţii este menţionată mai jos.
Comprimatele pot fi luate împreună cu sau fără alimente.
Comprimatele trebuie înghiţite împreună cu o jumătate de pahar cu apă.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici:
Doza totală este de 1500 mg, administrată câte 500 mg zilnic, timp de 3 zile. Alternativ,
aceeaşi doză (1500 mg) poate fi administrată pe o perioadă de 5 zile astfel: 500 mg în
prima zi şi 250 mg din ziua 2 până în ziua 5.
În cazul uretritei şi cervicitei fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis,
doza este de 1000 mg, administrată ca doză orală unică.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală sub 45 de kg:
Azitromicina comprimate filmate nu sunt destinate pacienţilor cu masă corporală sub 45
de kg. Pentru această grupă de pacienţi sunt disponibile alte forme de dozare.
Pacienţi vârstnici:
Pacienţilor vârstnici li se va administra acceaşi doză ca şi adulţilor. Deoarece pacienţii
vârstnici pot avea afecţiuni proaritmice, se recomandă precauţie deosebită din cauza
riscului de apariţie a aritmiei cardiace sau torsadei vârfurilor.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10-80 ml/min)
nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatica:
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară
ajustarea dozei.
Contraindicaţii:
Utilizarea acestui produs este contraindicată pacienţilor cu hipersensibilitate la
azitromicină, eritromicină, orice antibiotice macrolide sau ketolide.
https://bit.ly/3bK7BhZ
Comprimate filmate.
Comprimate filmate filmate oblongi de culoare albă cu linie mediană pe una din părţi.
DATE CLINICE
Indicaţii clinice:
Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii bacteriene determinate de
microorganisme susceptibile la azitromicină:
- Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat);
- Otită medie bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat);
- Faringită, amigdalită;
- Exacerbare acută a bronşitei cronice (diagnosticată în mod adecvat);
- Pneumonie comunitară uşoară până la moderată;
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, uşoare până la moderate, de exemplu
foliculită, celulită, erizipel;
- Uretrită şi cervicită fără complicaţii.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată
a antibioticelor.
Doze si mod de administrare:
Azitromicina se administrează într-o singură doză zilnică. Durata tratamentului diferitelor
infecţii este menţionată mai jos.
Comprimatele pot fi luate împreună cu sau fără alimente.
Comprimatele trebuie înghiţite împreună cu o jumătate de pahar cu apă.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici:
Doza totală este de 1500 mg, administrată câte 500 mg zilnic, timp de 3 zile. Alternativ,
aceeaşi doză (1500 mg) poate fi administrată pe o perioadă de 5 zile astfel: 500 mg în
prima zi şi 250 mg din ziua 2 până în ziua 5.
În cazul uretritei şi cervicitei fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis,
doza este de 1000 mg, administrată ca doză orală unică.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală sub 45 de kg:
Azitromicina comprimate filmate nu sunt destinate pacienţilor cu masă corporală sub 45
de kg. Pentru această grupă de pacienţi sunt disponibile alte forme de dozare.
Pacienţi vârstnici:
Pacienţilor vârstnici li se va administra acceaşi doză ca şi adulţilor. Deoarece pacienţii
vârstnici pot avea afecţiuni proaritmice, se recomandă precauţie deosebită din cauza
riscului de apariţie a aritmiei cardiace sau torsadei vârfurilor.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (RFG 10-80 ml/min)
nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatica:
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este necesară
ajustarea dozei.
Contraindicaţii:
Utilizarea acestui produs este contraindicată pacienţilor cu hipersensibilitate la
azitromicină, eritromicină, orice antibiotice macrolide sau ketolide.
https://bit.ly/3bK7BhZ