Filtru
Întâi cele populare
Ce este Amoxicilină şi pentru ce se utilizează
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
-3%
105.58 MDL
108.85 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii
Infecţiile căilor respiratorii superioare (laringită, faringită, tonsilită, sinusite), infecţiile căilor respiratorii inferioare (bronşite, pneumonia bacteriană, pneumonia atipică), infecţiile pielii şi ţesuturilor moi (foliculita, furunculoza, impetigo, rănile infectate), ulcerul peptic.
Utilizare terapeutică
Adulţi câte 250-500 mg de 2 ori pe zi timp de 6-14 zile. Copii 7,5 mg/kg/zi (dar nu mai mult de 500 mg/zi) timp de 7-10 zile. În infecţiile grave dozele pot fi majorate. În insuficienţa renală dozele se reduc.
Supradozare
Greaţă, vărsături, diaree. Tratament: Lavaj gastric, cărbune medicinal, terapie simptomatică.
Efecte adverse
Greaţă, vomă, epigastralgii, diaree, creşterea activităţii transaminazelor hepatice în sânge, cefalee, erupţii cutanate.
Contraindicaţii
Hipersensibilitatea la macrolide.
Infecţiile căilor respiratorii superioare (laringită, faringită, tonsilită, sinusite), infecţiile căilor respiratorii inferioare (bronşite, pneumonia bacteriană, pneumonia atipică), infecţiile pielii şi ţesuturilor moi (foliculita, furunculoza, impetigo, rănile infectate), ulcerul peptic.
Utilizare terapeutică
Adulţi câte 250-500 mg de 2 ori pe zi timp de 6-14 zile. Copii 7,5 mg/kg/zi (dar nu mai mult de 500 mg/zi) timp de 7-10 zile. În infecţiile grave dozele pot fi majorate. În insuficienţa renală dozele se reduc.
Supradozare
Greaţă, vărsături, diaree. Tratament: Lavaj gastric, cărbune medicinal, terapie simptomatică.
Efecte adverse
Greaţă, vomă, epigastralgii, diaree, creşterea activităţii transaminazelor hepatice în sânge, cefalee, erupţii cutanate.
Contraindicaţii
Hipersensibilitatea la macrolide.
-3%
97.68 MDL
100.70 MDL
PROPRIETATILE FARMACOLOGICE
Cefalosporina de generatia II. Activ pe Staphylococcus aureus, inclusiv tulpinile penicilinorezistente, cu exceptia celor metilinorezistenti, Staphylococcus epidermidis, Haemophilus influenzae, Klebsiella spp. , Enterobacter spp. , Streptococcus pyogenes, Escherichia coli, Streptococcus mitis (grupa viridans), Clostridium spp. , Proteus mirabilis, Providencia rettgeri, Salmonella typhi si alte Salmonella spp. , Shigella spp. , Neisseria spp. , inclusiv producatoare de beta-lactamaze, Bordetella pertussis. Bacteroides fragilis sunt rezistenti. Este ineficient pe Pseudomonas, Campylobycter, Acinetobacter calcoaceticus, Serratia, Clostridium difficile. Cefuroximul axetil este eficient si in administrarea orala. Mecanismul actiunii consta in inhibitia peptidoglicansintetazelor bacteriene si liza bacteriilor aflate in faza cresterii.
INDICATII
Infectiile cailor respiratorii inferioare (pneumoniile bacteriene, bronsitele acute si cronice, bronsiectazele infectate, abcesul pulmonar, infectiile postoperatorii ale organelor respiratorii), urinare (pielonefrita acuta si cronica, cistita, bacteriuria asimptomatica), osteo-articulare, ORL (sinusita, tonsilita, faringita) ale pielii si tesuturilor moi (celulita, erizipelul, ranile infectate), septicemia, meningita, gonorea, in special in hipersensibilitatea la peniciline.
Utilizare terapeutica: Adulti cate 750-1500 mg de 3 ori pe zi timp de 5-10 zile, in infectiile renale se ajusteaza la clearance-ul creatininei- copii mai mari de 3 luni 50-100 mg/kilocorp/zi divizata in 3-4 prize, in infectiile severe si meningita 200-240 mg/kilocorp/zi i. v. divizata in 3-4 prize, in gonorea necomplicata 1 g i. m. o singura doza.
CONTRAINDICATII
Alergia la cefalosporine.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Diureticele de ansa ii sporesc nefrotoxicitatea, probenecidul ii mareste concentratia serica si durata actiunii.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
In tratamentul indelungat sunt posibile disbacterioze, agravarea colitei preexistente.
Cefalosporina de generatia II. Activ pe Staphylococcus aureus, inclusiv tulpinile penicilinorezistente, cu exceptia celor metilinorezistenti, Staphylococcus epidermidis, Haemophilus influenzae, Klebsiella spp. , Enterobacter spp. , Streptococcus pyogenes, Escherichia coli, Streptococcus mitis (grupa viridans), Clostridium spp. , Proteus mirabilis, Providencia rettgeri, Salmonella typhi si alte Salmonella spp. , Shigella spp. , Neisseria spp. , inclusiv producatoare de beta-lactamaze, Bordetella pertussis. Bacteroides fragilis sunt rezistenti. Este ineficient pe Pseudomonas, Campylobycter, Acinetobacter calcoaceticus, Serratia, Clostridium difficile. Cefuroximul axetil este eficient si in administrarea orala. Mecanismul actiunii consta in inhibitia peptidoglicansintetazelor bacteriene si liza bacteriilor aflate in faza cresterii.
INDICATII
Infectiile cailor respiratorii inferioare (pneumoniile bacteriene, bronsitele acute si cronice, bronsiectazele infectate, abcesul pulmonar, infectiile postoperatorii ale organelor respiratorii), urinare (pielonefrita acuta si cronica, cistita, bacteriuria asimptomatica), osteo-articulare, ORL (sinusita, tonsilita, faringita) ale pielii si tesuturilor moi (celulita, erizipelul, ranile infectate), septicemia, meningita, gonorea, in special in hipersensibilitatea la peniciline.
Utilizare terapeutica: Adulti cate 750-1500 mg de 3 ori pe zi timp de 5-10 zile, in infectiile renale se ajusteaza la clearance-ul creatininei- copii mai mari de 3 luni 50-100 mg/kilocorp/zi divizata in 3-4 prize, in infectiile severe si meningita 200-240 mg/kilocorp/zi i. v. divizata in 3-4 prize, in gonorea necomplicata 1 g i. m. o singura doza.
CONTRAINDICATII
Alergia la cefalosporine.
INTERACTIUNI CU ALTE MEDICAMENTE
Diureticele de ansa ii sporesc nefrotoxicitatea, probenecidul ii mareste concentratia serica si durata actiunii.
ATENTIONARI SI PRECAUTII SPECIALE DE UTILIZARE
In tratamentul indelungat sunt posibile disbacterioze, agravarea colitei preexistente.
-3%
79.69 MDL
82.15 MDL
Rețetă medicală
1. Ce este Eficef şi pentru ce se utilizează
Eficef face parte din grupul de medicamente cunoscute sub denumirea de antibiotice beta lactamice;
cefalosporine de generaţia a treia. Eficef se administrează în:
- suprainfecţii bacteriene ale bronşitelor acute şi exacerbări ale bronşitelor cronice;
- pneumonii bacteriene;
- sinuzite şi otite acute;
- angine şi faringite, în special angine recidivante şi/sau amigdalite cronice;
- pielonefrite acute fără uropatie;
- infecţii urinare joase complicate sau necomplicate, cu excepţia prostatitei;
- uretrite gonococice. 3. Cum să utilizaţi Eficef
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
3
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani:
Doza recomandată este de 400 mg cefiximă pe zi, administrată oral, în două prize, la interval de 12 ore.
În uretritele gonococice, eficacitatea maximă a fost obţinută cu o doză unică de 400 mg cefiximă.
Copii cu vârsta sub 12 ani:
Doza recomandată este de 8 mg/kg şi zi.
La copiii sub 6 ani este indicată administrarea de cefiximă în forme farmaceutice adecvate vârstei.
Insuficienţă renală:
Doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei:
-clearance > 20 ml/min: nu necesită modificarea dozei;
-clearance < 20 ml/min, inclusiv la pacienţi hemodializaţi: maxim 200 mg cefiximă zilnic, în doză unică.
Vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă hepatică şi funcţie renală normală:
Nu este necesară modificarea dozelor recomandate la adulţi.
Mod de administrare
Administraţi Eficef cu o cantitate suficientă de apă. Eficef poate fi administrat cu sau fără alimente.
Durata tratamentului:
Infecţii bacteriene obişnuite: durata tratamentului depinde de evoluţia bolii şi este, de obicei, 7-10 zile.
Infecţiile produse de streptococ ß-hemolitic: tratamentul nu se întrerupe mai devreme de 10 zile pentru a
preveni complicaţiile (reumatism articular acut, glomerulonefrită).
Infecţii necomplicate ale căilor urinare inferioare: durata recomandată a tratamentului este de 7-10 zile.
Suprainfecţii şi infecţii recidivante: durata tratamentului depinde de evoluţia bolii, în general 7-14 zile.
Luaţi toate dozele prescrise de medicul dumneavoastră, chiar dacă vă simţiţi mai bine. În caz contrar, infecţia
poate reapărea. Dacă simptomatologia nu se îmbunătăţeşte în 2-3 zile, anunţaţi medicul. 4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
4
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- dureri de cap;
- ameţeală;
- agitaţie;
- dureri abdominale;
- tulburări digestive;
- greaţă;
- vărsături;
- diaree.
Eficef face parte din grupul de medicamente cunoscute sub denumirea de antibiotice beta lactamice;
cefalosporine de generaţia a treia. Eficef se administrează în:
- suprainfecţii bacteriene ale bronşitelor acute şi exacerbări ale bronşitelor cronice;
- pneumonii bacteriene;
- sinuzite şi otite acute;
- angine şi faringite, în special angine recidivante şi/sau amigdalite cronice;
- pielonefrite acute fără uropatie;
- infecţii urinare joase complicate sau necomplicate, cu excepţia prostatitei;
- uretrite gonococice. 3. Cum să utilizaţi Eficef
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
3
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani:
Doza recomandată este de 400 mg cefiximă pe zi, administrată oral, în două prize, la interval de 12 ore.
În uretritele gonococice, eficacitatea maximă a fost obţinută cu o doză unică de 400 mg cefiximă.
Copii cu vârsta sub 12 ani:
Doza recomandată este de 8 mg/kg şi zi.
La copiii sub 6 ani este indicată administrarea de cefiximă în forme farmaceutice adecvate vârstei.
Insuficienţă renală:
Doza se ajustează în funcţie de clearance-ul creatininei:
-clearance > 20 ml/min: nu necesită modificarea dozei;
-clearance < 20 ml/min, inclusiv la pacienţi hemodializaţi: maxim 200 mg cefiximă zilnic, în doză unică.
Vârstnici şi pacienţi cu insuficienţă hepatică şi funcţie renală normală:
Nu este necesară modificarea dozelor recomandate la adulţi.
Mod de administrare
Administraţi Eficef cu o cantitate suficientă de apă. Eficef poate fi administrat cu sau fără alimente.
Durata tratamentului:
Infecţii bacteriene obişnuite: durata tratamentului depinde de evoluţia bolii şi este, de obicei, 7-10 zile.
Infecţiile produse de streptococ ß-hemolitic: tratamentul nu se întrerupe mai devreme de 10 zile pentru a
preveni complicaţiile (reumatism articular acut, glomerulonefrită).
Infecţii necomplicate ale căilor urinare inferioare: durata recomandată a tratamentului este de 7-10 zile.
Suprainfecţii şi infecţii recidivante: durata tratamentului depinde de evoluţia bolii, în general 7-14 zile.
Luaţi toate dozele prescrise de medicul dumneavoastră, chiar dacă vă simţiţi mai bine. În caz contrar, infecţia
poate reapărea. Dacă simptomatologia nu se îmbunătăţeşte în 2-3 zile, anunţaţi medicul. 4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
4
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- dureri de cap;
- ameţeală;
- agitaţie;
- dureri abdominale;
- tulburări digestive;
- greaţă;
- vărsături;
- diaree.
-3%
134.68 MDL
138.85 MDL
Rețetă medicală
Ce este Cipro Quin şi pentru ce se utilizează
Cipro Quin este un antibiotic care aparţine familiei chinolonelor. Substanţa activă este
ciprofloxacina. Ciprofloxacina acţionează prin distrugerea bacteriilor care produc infecţii.
Acest medicament acţionează numai asupra anumitor tulpini (specii) de bacterii.
Adulţi
Cipro Quin se utilizează la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii
bacteriene:
• infecţii ale tractului respirator
• infecţii prelungite sau recidivante (repetate) ale urechilor sau sinusurilor
• infecţii ale tractului urinar
• infecţii la nivelul testiculelor
• infecţii ale organelor genitale la femei
• infecţii ale tractului gastro-intestinal şi infecţii intra-abdominale
• infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
• infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
• tratamentul infecţiilor la pacienţii care au un număr foarte mic de celule albe
sanguine (neutropenie)
• prevenirea infecţiilor la pacienţii care au un număr foarte mic de celule albe
sanguine (neutropenie)
• prevenirea infecţiilor produse de bacteria Neisseria meningitidis
• expunerea la antrax, prin inhalare.
Dacă aveţi o infecţie severă sau o infecţie produsă de mai multe tipuri de bacterii,
este posibil să primiţi tratament antibiotic suplimentar, pe lângă Cipro Quin.
Copii şi adolescenţi
Cipro Quin se utilizează la copii şi adolescenţi, sub supraveghere medicală de
specialitate, pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene:
• infecţii ale plămânilor şi bronhiilor la copii şi adolescenţi cu fibroză chistică
• infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând infecţii care au ajuns la nivelul
rinichilor (pielonefrită)
• expunerea (suspectată sau confirmată) la antrax, prin inhalare.
De asemenea, Cipro Quin poate fi utilizat pentru tratamentul altor infecţii severe
specifice, la copii şi adolescenţi, când medicul consideră că este necesar. Cum să luaţi Cipro Quin
Medicul dumneavoastră vă va explica exact cât de mult Cipro Quin trebuie să luaţi,
cât de des şi pentru cât timp. Aceasta va depinde de tipul infecţiei pe care o aveţi şi
de cât de gravă este aceasta.
Spuneţi medicului dacă aveţi probleme cu rinichii, deoarece în acest caz s-ar putea
să fie necesară ajustarea dozei dumneavoastră.
Tratamentul durează de obicei între 5 şi 21 zile, dar poate dura mai mult în cazul
infecţiilor severe. Luaţi comprimatele exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă nu
sunteţi sigur câte comprimate Cipro Quin trebuie să luaţi sau cum să le luaţi.
a.Înghiţiţi comprimatele cu mult lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate
deoarece nu au un gust plăcut.
b.Încercaţi să luaţi comprimatele aproximativ la aceeaşi oră, în fiecare zi.
c.Puteţi lua comprimatele în timpul meselor sau între mese. Orice produse care
conţin calciu ca parte a alimentaţiei nu vor afecta în mod grav absorbţia. Cu toate
acestea, nu luaţi comprimate de Cipro Quin cu produse lactate, cum sunt lapte sau
iaurt sau cu sucuri de fructe cu suplimente (de exemplu suc de portocale cu
supliment de calciu).
Amintiţi-vă să beţi multe lichide în timp ce luaţi Cipro Quin. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Cipro Quin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu
apar la toate persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie
adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului
dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3f0uTCe
Cipro Quin este un antibiotic care aparţine familiei chinolonelor. Substanţa activă este
ciprofloxacina. Ciprofloxacina acţionează prin distrugerea bacteriilor care produc infecţii.
Acest medicament acţionează numai asupra anumitor tulpini (specii) de bacterii.
Adulţi
Cipro Quin se utilizează la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii
bacteriene:
• infecţii ale tractului respirator
• infecţii prelungite sau recidivante (repetate) ale urechilor sau sinusurilor
• infecţii ale tractului urinar
• infecţii la nivelul testiculelor
• infecţii ale organelor genitale la femei
• infecţii ale tractului gastro-intestinal şi infecţii intra-abdominale
• infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
• infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
• tratamentul infecţiilor la pacienţii care au un număr foarte mic de celule albe
sanguine (neutropenie)
• prevenirea infecţiilor la pacienţii care au un număr foarte mic de celule albe
sanguine (neutropenie)
• prevenirea infecţiilor produse de bacteria Neisseria meningitidis
• expunerea la antrax, prin inhalare.
Dacă aveţi o infecţie severă sau o infecţie produsă de mai multe tipuri de bacterii,
este posibil să primiţi tratament antibiotic suplimentar, pe lângă Cipro Quin.
Copii şi adolescenţi
Cipro Quin se utilizează la copii şi adolescenţi, sub supraveghere medicală de
specialitate, pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene:
• infecţii ale plămânilor şi bronhiilor la copii şi adolescenţi cu fibroză chistică
• infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând infecţii care au ajuns la nivelul
rinichilor (pielonefrită)
• expunerea (suspectată sau confirmată) la antrax, prin inhalare.
De asemenea, Cipro Quin poate fi utilizat pentru tratamentul altor infecţii severe
specifice, la copii şi adolescenţi, când medicul consideră că este necesar. Cum să luaţi Cipro Quin
Medicul dumneavoastră vă va explica exact cât de mult Cipro Quin trebuie să luaţi,
cât de des şi pentru cât timp. Aceasta va depinde de tipul infecţiei pe care o aveţi şi
de cât de gravă este aceasta.
Spuneţi medicului dacă aveţi probleme cu rinichii, deoarece în acest caz s-ar putea
să fie necesară ajustarea dozei dumneavoastră.
Tratamentul durează de obicei între 5 şi 21 zile, dar poate dura mai mult în cazul
infecţiilor severe. Luaţi comprimatele exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă nu
sunteţi sigur câte comprimate Cipro Quin trebuie să luaţi sau cum să le luaţi.
a.Înghiţiţi comprimatele cu mult lichid. Comprimatele nu trebuie mestecate
deoarece nu au un gust plăcut.
b.Încercaţi să luaţi comprimatele aproximativ la aceeaşi oră, în fiecare zi.
c.Puteţi lua comprimatele în timpul meselor sau între mese. Orice produse care
conţin calciu ca parte a alimentaţiei nu vor afecta în mod grav absorbţia. Cu toate
acestea, nu luaţi comprimate de Cipro Quin cu produse lactate, cum sunt lapte sau
iaurt sau cu sucuri de fructe cu suplimente (de exemplu suc de portocale cu
supliment de calciu).
Amintiţi-vă să beţi multe lichide în timp ce luaţi Cipro Quin. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Cipro Quin poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu
apar la toate persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie
adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului
dumneavoastră sau farmacistului. https://bit.ly/3f0uTCe
-3%
42.83 MDL
44.15 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat în afecţiunile provocate de microorganisme sensibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare şi organelor ORL: bronşită acută şi
cronică, pneumonie (inclusiv pneumonia cu Pneumocystis carinii), boala bronşiectazică, abces
pulmonar, faringită, sinuzită, otita medie la copii;
- infecţii urogenitale: cistită acută şi cronică, pielonefrită, prostatită, uretrită;
- infecţii gastrointestinale: febră tifoidă şi paratifoidă, dizenterie, salmoneloză, adjuvant în
tratamentul holerei;
- infecţii osoase: osteomielită;
- alte infecţii: bruceloză, nocardioză.
Se recomandă efectuarea antibioticogramei, mai ales în cazul infecţiilor urinare, înainte de
iniţierea tratamentului.
Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat în afecţiunile provocate de microorganisme sensibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare şi organelor ORL: bronşită acută şi
cronică, pneumonie (inclusiv pneumonia cu Pneumocystis carinii), boala bronşiectazică, abces
pulmonar, faringită, sinuzită, otita medie la copii;
- infecţii urogenitale: cistită acută şi cronică, pielonefrită, prostatită, uretrită;
- infecţii gastrointestinale: febră tifoidă şi paratifoidă, dizenterie, salmoneloză, adjuvant în
tratamentul holerei;
- infecţii osoase: osteomielită;
- alte infecţii: bruceloză, nocardioză.
Se recomandă efectuarea antibioticogramei, mai ales în cazul infecţiilor urinare, înainte de
iniţierea tratamentului.
Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi și adolescenți cu vîrsta peste 12 ani
Câte 1-2 comprimate (480 mg) de 2 ori pe zi, în funcţie de gravitatea bolii (dimineaţa şi seara), în
infecţiile grave câte 3 comprimate (480 mg) de 2 ori pe zi. În tratamentul de durată doza se
micşorează până la 1 comprimat (480 mg) de 2 ori pe zi.
Copii cu vîrsta de 6-12 ani
Câte 480 mg de 2 ori pe zi.
Pneumonia produsă de Pneumocystis carinii la adulţi şi copii: dacă infecţia este dovedită, doza
recomandată este de 90-120 mg/kg/24 ore, divizată în doze la fiecare 6 ore, timp de 14-21 zile.
Tratamentul infecţiilor acute se prelungeşte până la dispariţia simptomelor clinice şi următoarele 2
zile, durata medie – nu mai puţin de 5 zile; durata tratamentului în infecţiile căilor urinare,
acutizarea bronşitei cronice, otită medie acută – 10-14 zile; dizenterie, diareea călătorilor – 5 zile;
infecţii necomplicate ale căilor urinare – 1-3 zile; bruceloză acută 3-4 săptămâni; febră tifoidă şi
paratifoidă – 1-3 luni.
Copiilor cu vîrsta sub 6 ani se recomandă administrarea preparatului cu forma farmaceutică și
concentrația corespunzătoare vîrstei.
Mod de administrare
Comprimatele nu se vor diviza.
Preparatul se administrează pe cale orală, în timpul mesei sau imediat după mese. În timpul
tratamentului pacientul va consuma o cantitate mare de lichid.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la sulfametoxazol şi trimetoprim (inclusiv derivaţii de sulfonamide,
antidiabetice derivaţi de sulfoniluree, precum gliclazidă, şi diuretice tiazide) sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1;
- hepatita acută, tulburări severe ale funcţiei hepatice, porfirie hepatică acută;
- maladii hematologice şi ale sistemului hematopoietic, anemia determinată de deficitul acidului
folic, deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază;
- insuficienţa renală cu clearance-ul creatininei sub 15 ml/min (cu excepţia bolnavilor
hemodializaţi);
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3wBCayv
Acest medicament este utilizat în afecţiunile provocate de microorganisme sensibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare şi organelor ORL: bronşită acută şi
cronică, pneumonie (inclusiv pneumonia cu Pneumocystis carinii), boala bronşiectazică, abces
pulmonar, faringită, sinuzită, otita medie la copii;
- infecţii urogenitale: cistită acută şi cronică, pielonefrită, prostatită, uretrită;
- infecţii gastrointestinale: febră tifoidă şi paratifoidă, dizenterie, salmoneloză, adjuvant în
tratamentul holerei;
- infecţii osoase: osteomielită;
- alte infecţii: bruceloză, nocardioză.
Se recomandă efectuarea antibioticogramei, mai ales în cazul infecţiilor urinare, înainte de
iniţierea tratamentului.
Indicaţii terapeutice
Acest medicament este utilizat în afecţiunile provocate de microorganisme sensibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare şi organelor ORL: bronşită acută şi
cronică, pneumonie (inclusiv pneumonia cu Pneumocystis carinii), boala bronşiectazică, abces
pulmonar, faringită, sinuzită, otita medie la copii;
- infecţii urogenitale: cistită acută şi cronică, pielonefrită, prostatită, uretrită;
- infecţii gastrointestinale: febră tifoidă şi paratifoidă, dizenterie, salmoneloză, adjuvant în
tratamentul holerei;
- infecţii osoase: osteomielită;
- alte infecţii: bruceloză, nocardioză.
Se recomandă efectuarea antibioticogramei, mai ales în cazul infecţiilor urinare, înainte de
iniţierea tratamentului.
Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi și adolescenți cu vîrsta peste 12 ani
Câte 1-2 comprimate (480 mg) de 2 ori pe zi, în funcţie de gravitatea bolii (dimineaţa şi seara), în
infecţiile grave câte 3 comprimate (480 mg) de 2 ori pe zi. În tratamentul de durată doza se
micşorează până la 1 comprimat (480 mg) de 2 ori pe zi.
Copii cu vîrsta de 6-12 ani
Câte 480 mg de 2 ori pe zi.
Pneumonia produsă de Pneumocystis carinii la adulţi şi copii: dacă infecţia este dovedită, doza
recomandată este de 90-120 mg/kg/24 ore, divizată în doze la fiecare 6 ore, timp de 14-21 zile.
Tratamentul infecţiilor acute se prelungeşte până la dispariţia simptomelor clinice şi următoarele 2
zile, durata medie – nu mai puţin de 5 zile; durata tratamentului în infecţiile căilor urinare,
acutizarea bronşitei cronice, otită medie acută – 10-14 zile; dizenterie, diareea călătorilor – 5 zile;
infecţii necomplicate ale căilor urinare – 1-3 zile; bruceloză acută 3-4 săptămâni; febră tifoidă şi
paratifoidă – 1-3 luni.
Copiilor cu vîrsta sub 6 ani se recomandă administrarea preparatului cu forma farmaceutică și
concentrația corespunzătoare vîrstei.
Mod de administrare
Comprimatele nu se vor diviza.
Preparatul se administrează pe cale orală, în timpul mesei sau imediat după mese. În timpul
tratamentului pacientul va consuma o cantitate mare de lichid.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la sulfametoxazol şi trimetoprim (inclusiv derivaţii de sulfonamide,
antidiabetice derivaţi de sulfoniluree, precum gliclazidă, şi diuretice tiazide) sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1;
- hepatita acută, tulburări severe ale funcţiei hepatice, porfirie hepatică acută;
- maladii hematologice şi ale sistemului hematopoietic, anemia determinată de deficitul acidului
folic, deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenază;
- insuficienţa renală cu clearance-ul creatininei sub 15 ml/min (cu excepţia bolnavilor
hemodializaţi);
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii cu vârsta sub 6 ani. https://bit.ly/3wBCayv
-3%
39.53 MDL
40.75 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
infecţii ORL
infecţii ale căilor respiratorii (faringită, tonzilită, sinuzită, otită medie)
infecţii ale mucoasei bucale
infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
infecţii genitale non-gonococice.Doze şi mod de administrare
Comprimatele Remora se administrează oral, în doză de 150 mg de 2 ori pe zi sau 300
mg o dată pe zi, înainte de masă.
Doza uzuală la adulţi este de 150 mg, 2 ori pe zi, sau 300 mg o dată pe zi.
În infecţia produsă de streptococul β-hemolitic tratamentul va dura nu mai puţin de 10
zile.
La vârstnici şi în caz de insuficienţă renală moderată nu este necesară ajustarea dozei. La
pacienţii cu dereglări severe ale funcţiei hepatice doza zilnică constituie 150 mg.
La copii cu masa corporală peste 40 kg doza uzuală constituie 5-8 mg/kg/zi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la substanţa activă sau la macrolide
Administrare concomitentă a alcaloizilor de ergot (ergotamina, dihidroergotamina). https://bit.ly/2Sj3hzi
infecţii ORL
infecţii ale căilor respiratorii (faringită, tonzilită, sinuzită, otită medie)
infecţii ale mucoasei bucale
infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
infecţii genitale non-gonococice.Doze şi mod de administrare
Comprimatele Remora se administrează oral, în doză de 150 mg de 2 ori pe zi sau 300
mg o dată pe zi, înainte de masă.
Doza uzuală la adulţi este de 150 mg, 2 ori pe zi, sau 300 mg o dată pe zi.
În infecţia produsă de streptococul β-hemolitic tratamentul va dura nu mai puţin de 10
zile.
La vârstnici şi în caz de insuficienţă renală moderată nu este necesară ajustarea dozei. La
pacienţii cu dereglări severe ale funcţiei hepatice doza zilnică constituie 150 mg.
La copii cu masa corporală peste 40 kg doza uzuală constituie 5-8 mg/kg/zi. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la substanţa activă sau la macrolide
Administrare concomitentă a alcaloizilor de ergot (ergotamina, dihidroergotamina). https://bit.ly/2Sj3hzi
-3%
46.95 MDL
48.40 MDL
Ce este Amoxicilină şi pentru ce se utilizează
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
-3%
22.12 MDL
22.80 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Avelox 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la
pacienţi cu vârsta de 18 ani sau peste, cauzate de către bacterii sensibile la moxifloxacină (vezi pct.
4.4, 4.8 şi 5.1):
Infecţii ale tractului respirator
- Exacerbarea bronşitei cronice (EBC).
- Pneumonie dobândită în colectivitate (PDC), inclusiv PDC cauzată de tulpini rezistente la mai
multe tipuri de medicamente*
- Sinuzită bacteriană acută (SBA)
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale structurii acesteia
Afecţiuni inflamatorii pelvine uşoare până la moderate (adică, infecţii ale tractului genital superior
feminin, incluzând salpingite şi endometrite)
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat (ICCTS) (de ex. infecţii ale piciorului
diabetic)
Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi)
Un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi.
Mod de administrare
Administrare orală
Comprimatul filmat trebuie înghiţit întreg cu lichid suficient şi poate fi luat independent de orarul
meselor.
Durata tratamentului
Durata tratamentului este determinată de severitatea indicaţiei sau de răspunsul clinic. Sunt date
următoarele recomandări generale pentru tratamentul infecţiile tractului respirator superior şi inferior:
- Broşite: acutizarea bronşitei cronice, 5 zile
- Pneumonie: pneumonie dobândită în colectivitate, 10 zile
- Sinuzită: sinuzită bacteriană acută: 7 zile
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale structurii acesteia: 7 zile
- Infecţii complicate ale pielii şi ale structurii acesteia
durata totală a tratamentului secvenţial
(admnistrare intravenoasă urmată de cea orală): 7-21 zile. Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu trebuie
depăşite. Avelox 400 mg comprimate filmate a fost studiat în studii clinice pentru un tratament de
până la 14 zile.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la
pct. 6.1.
- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6)
- Pacienţi cu vârsta sub 18 ani
- Pacienţi cu istoric de boală/afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone.
Atât în studiile preclinice cât şi la om, au fost observate modificări ale electrocardiogramei, ca urmare
a expunerii la moxifloxacină, sub forma prelungirii intervalului QT. Prin urmare, din motive de
siguranţă în utilizare, moxifloxacina este contraindicată pacienţilor cu:
- Prelungirea intervalului QT congenitală sau dobândită, diagnosticată
- Tulburări electrolitice, în special hipokaliemie necorectată
- Bradicardie relevantă clinic
- Insuficienţă cardiacă relevantă clinic, cu reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng
- Antecedente de aritmii simptomatice.
Moxifloxacina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT
(vezi, de asemenea, pct. 4.5).
3
Datorită datelor clinice limitate, moxifloxacina este, de asemenea, contraindicată la pacienţii cu
insuficienţă hepatică (Child Pugh C) şi la pacienţii cu valori serice ale transaminazelor crescute >5 ori
limita superioară a valorilor normale.
https://bit.ly/3fytsKg
Avelox 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la
pacienţi cu vârsta de 18 ani sau peste, cauzate de către bacterii sensibile la moxifloxacină (vezi pct.
4.4, 4.8 şi 5.1):
Infecţii ale tractului respirator
- Exacerbarea bronşitei cronice (EBC).
- Pneumonie dobândită în colectivitate (PDC), inclusiv PDC cauzată de tulpini rezistente la mai
multe tipuri de medicamente*
- Sinuzită bacteriană acută (SBA)
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale structurii acesteia
Afecţiuni inflamatorii pelvine uşoare până la moderate (adică, infecţii ale tractului genital superior
feminin, incluzând salpingite şi endometrite)
Infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat (ICCTS) (de ex. infecţii ale piciorului
diabetic)
Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi)
Un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi.
Mod de administrare
Administrare orală
Comprimatul filmat trebuie înghiţit întreg cu lichid suficient şi poate fi luat independent de orarul
meselor.
Durata tratamentului
Durata tratamentului este determinată de severitatea indicaţiei sau de răspunsul clinic. Sunt date
următoarele recomandări generale pentru tratamentul infecţiile tractului respirator superior şi inferior:
- Broşite: acutizarea bronşitei cronice, 5 zile
- Pneumonie: pneumonie dobândită în colectivitate, 10 zile
- Sinuzită: sinuzită bacteriană acută: 7 zile
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale structurii acesteia: 7 zile
- Infecţii complicate ale pielii şi ale structurii acesteia
durata totală a tratamentului secvenţial
(admnistrare intravenoasă urmată de cea orală): 7-21 zile. Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu trebuie
depăşite. Avelox 400 mg comprimate filmate a fost studiat în studii clinice pentru un tratament de
până la 14 zile.
Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumerați la
pct. 6.1.
- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6)
- Pacienţi cu vârsta sub 18 ani
- Pacienţi cu istoric de boală/afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone.
Atât în studiile preclinice cât şi la om, au fost observate modificări ale electrocardiogramei, ca urmare
a expunerii la moxifloxacină, sub forma prelungirii intervalului QT. Prin urmare, din motive de
siguranţă în utilizare, moxifloxacina este contraindicată pacienţilor cu:
- Prelungirea intervalului QT congenitală sau dobândită, diagnosticată
- Tulburări electrolitice, în special hipokaliemie necorectată
- Bradicardie relevantă clinic
- Insuficienţă cardiacă relevantă clinic, cu reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng
- Antecedente de aritmii simptomatice.
Moxifloxacina nu trebuie administrată concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT
(vezi, de asemenea, pct. 4.5).
3
Datorită datelor clinice limitate, moxifloxacina este, de asemenea, contraindicată la pacienţii cu
insuficienţă hepatică (Child Pugh C) şi la pacienţii cu valori serice ale transaminazelor crescute >5 ori
limita superioară a valorilor normale.
https://bit.ly/3fytsKg
-3%
177.95 MDL
183.45 MDL
Rețetă medicală
Klamoks® ES 600 mg / 42, 9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală
Klamoks®ES este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine două medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei clase de medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi inactivate). Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Klamoks®ES este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la sugari, copii, adolescenţi: infecţii ale urechii medii. infecţii ale plămânilor. Nu administraţi Klamoks® ES copilului dumneavoastră:
- dacă este alergic (hipersensibil) la amoxicilină, acid clavulanic, penicilină sau la oricare dintre celelate componente ale Klamoks®ES
- dacă a avut vreodată reacţie alergică gravă (hipersensibilitate) la orice alt antibiotic.
- dacă a avut vreodată probleme cu ficatul sau icter (îngălbenirea pielii ) când aţi luat un antibiotic. CUM SĂ UTILIZAŢI KLAMOKS® ES
Administraţi întotdeauna Klamoks ® ES exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Copii şi adolescenţi < 40 kg (cu vârsta ≥3 luni)
Doza recomandată este de 90 / 6,4 mg / kg / zi divizată la fiecare 12 ore timp de 10 zile (a se vedea tabelul de mai jos).
Masa corporală (kg) Volumul de KLAMOKS® ES-600mg/42. 9mg
Prevăzînd 90/6. 4 mg/kg/day
8 kg 3. 0 ml de două ori pe zi
12 kg 4. 5 ml de două ori pe zi
16 kg 6. 0 ml de două ori pe zi
20 kg 7. 5 ml de două ori pe zi
24 kg 9. 0 ml de două ori pe zi
28 kg 10. 5 ml de două ori pe zi
32 kg 12. 0 ml de două ori pe zi
36 kg 13. 5 ml de două ori pe zi
Copii şi adolescenţi cu masa corporală > 40kg
Nu există experienţă cu Klamoks®ES suspensie la copii şi adolescenţi cu greutate ≥40 kg de aceea, nu pot fi făcute recomandări privind doza.
Adulţi:
Nu există experienţă cu Klamoks®ES suspensie la adulţi şi, de aceea, nu pot fi făcute recomandări privind doza.
Modul de preparare şi administrare
Prepararea suspensiei Klamoks® ES
Reconstituirea suspensiei orale vedeţi mai jos:
Pentru prepararea suspensiei iniţial agitați flaconul cu pulbere.
1. Adăugaţ apă fiartă, răcită pînă aproximativ ½ de la linia de marcare şi agitaţi bine.
2. Lăsaţi 5 minute pentru a asigura dizolvarea totală a pulberii.
3. Apoi adăugați din nou apă exact pînă la linia de marcare și agitați bine.
4. Suspensia se administrează cu ajutorul linguriţei dozatoare (5 ml).
A SE AGITA SUSPENSIA BINE ÎNAINTE DE ADMINISTRARE! A nu se congela. CUM SE PĂSTREAZĂ KLAMOKS® ES
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. Înainte de reconstituire a se păstra la temperatura sub 25°C în ambalajul original pentru a fi protejată de umiditate. După reconstituire a se păstra suspensia la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. După preparare, suspensia trebuie utilizată în decurs de 2 săptămîni.
Nu utilizaţi Klamoks®ES după data de expirare înscrisă pe cutie sau etichetă, după "EXP". Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu utilizaţi Klamoks®ES cu aspect deteriorat. NFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Klamoks®ES
- Substanţe active: fiecare 5 ml de suspensie conţine amoxicilină trihidrat echivalentă 600 mg amoxicilină şi clavulanat de potasiu echivalent cu 42,9 mg acid clavulanic.
- Excipienţi: acid citric (anhidru), benzoat de sodiu, celuloză microcristalină + carboximetilceluloză de sodium, citrat de sodiu dihidrat, gumă de
xantan, dioxid de siliciu colloidal, dioxid de siliciu, aromă de zmeură, aspartam, zahăr pudră.
Cum arată Klamoks®ES şi conţinutul ambalajului
Klamoks®ES 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este o pulbere omogenă de culoare alb - crem cu aromă de zmeură. Klamoks®ES 600 mg/42, 9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este ambalată într-un flacon de sticlă de culoarea chihlimbarului cu linie de marcare, închis cu capac din HPDE alb, opac și linguriţă dozatoare 5ml în cutie de carton cu prospect pentru utilizare. După preparare, flaconul conţine 100 ml suspensie.
Klamoks®ES este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine două medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei clase de medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi inactivate). Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Klamoks®ES este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene la sugari, copii, adolescenţi: infecţii ale urechii medii. infecţii ale plămânilor. Nu administraţi Klamoks® ES copilului dumneavoastră:
- dacă este alergic (hipersensibil) la amoxicilină, acid clavulanic, penicilină sau la oricare dintre celelate componente ale Klamoks®ES
- dacă a avut vreodată reacţie alergică gravă (hipersensibilitate) la orice alt antibiotic.
- dacă a avut vreodată probleme cu ficatul sau icter (îngălbenirea pielii ) când aţi luat un antibiotic. CUM SĂ UTILIZAŢI KLAMOKS® ES
Administraţi întotdeauna Klamoks ® ES exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Copii şi adolescenţi < 40 kg (cu vârsta ≥3 luni)
Doza recomandată este de 90 / 6,4 mg / kg / zi divizată la fiecare 12 ore timp de 10 zile (a se vedea tabelul de mai jos).
Masa corporală (kg) Volumul de KLAMOKS® ES-600mg/42. 9mg
Prevăzînd 90/6. 4 mg/kg/day
8 kg 3. 0 ml de două ori pe zi
12 kg 4. 5 ml de două ori pe zi
16 kg 6. 0 ml de două ori pe zi
20 kg 7. 5 ml de două ori pe zi
24 kg 9. 0 ml de două ori pe zi
28 kg 10. 5 ml de două ori pe zi
32 kg 12. 0 ml de două ori pe zi
36 kg 13. 5 ml de două ori pe zi
Copii şi adolescenţi cu masa corporală > 40kg
Nu există experienţă cu Klamoks®ES suspensie la copii şi adolescenţi cu greutate ≥40 kg de aceea, nu pot fi făcute recomandări privind doza.
Adulţi:
Nu există experienţă cu Klamoks®ES suspensie la adulţi şi, de aceea, nu pot fi făcute recomandări privind doza.
Modul de preparare şi administrare
Prepararea suspensiei Klamoks® ES
Reconstituirea suspensiei orale vedeţi mai jos:
Pentru prepararea suspensiei iniţial agitați flaconul cu pulbere.
1. Adăugaţ apă fiartă, răcită pînă aproximativ ½ de la linia de marcare şi agitaţi bine.
2. Lăsaţi 5 minute pentru a asigura dizolvarea totală a pulberii.
3. Apoi adăugați din nou apă exact pînă la linia de marcare și agitați bine.
4. Suspensia se administrează cu ajutorul linguriţei dozatoare (5 ml).
A SE AGITA SUSPENSIA BINE ÎNAINTE DE ADMINISTRARE! A nu se congela. CUM SE PĂSTREAZĂ KLAMOKS® ES
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor. Înainte de reconstituire a se păstra la temperatura sub 25°C în ambalajul original pentru a fi protejată de umiditate. După reconstituire a se păstra suspensia la frigider (2°C - 8°C). A nu se congela. După preparare, suspensia trebuie utilizată în decurs de 2 săptămîni.
Nu utilizaţi Klamoks®ES după data de expirare înscrisă pe cutie sau etichetă, după "EXP". Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu utilizaţi Klamoks®ES cu aspect deteriorat. NFORMAŢII SUPLIMENTARE
Ce conţine Klamoks®ES
- Substanţe active: fiecare 5 ml de suspensie conţine amoxicilină trihidrat echivalentă 600 mg amoxicilină şi clavulanat de potasiu echivalent cu 42,9 mg acid clavulanic.
- Excipienţi: acid citric (anhidru), benzoat de sodiu, celuloză microcristalină + carboximetilceluloză de sodium, citrat de sodiu dihidrat, gumă de
xantan, dioxid de siliciu colloidal, dioxid de siliciu, aromă de zmeură, aspartam, zahăr pudră.
Cum arată Klamoks®ES şi conţinutul ambalajului
Klamoks®ES 600 mg/42,9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este o pulbere omogenă de culoare alb - crem cu aromă de zmeură. Klamoks®ES 600 mg/42, 9 mg/5 ml pulbere pentru suspensie orală este ambalată într-un flacon de sticlă de culoarea chihlimbarului cu linie de marcare, închis cu capac din HPDE alb, opac și linguriţă dozatoare 5ml în cutie de carton cu prospect pentru utilizare. După preparare, flaconul conţine 100 ml suspensie.
-3%
99.33 MDL
102.40 MDL
Rețetă medicală
Urfocin este indicat în:
- Tratamentul infecțiilor acute necomplicate ale tractului urinar inferior, provocate de microorganisme sensibile la fosfomicină, la femei și adolescente cu vârsta peste 12 ani.
- Profilaxia infecţiilor în caz de intervenţii chirurgicale transuretrale sau diagnostice la pacienți adulți.
- Tratamentul infecțiilor acute necomplicate ale tractului urinar inferior, provocate de microorganisme sensibile la fosfomicină, la femei și adolescente cu vârsta peste 12 ani.
- Profilaxia infecţiilor în caz de intervenţii chirurgicale transuretrale sau diagnostice la pacienți adulți.
-3%
52.09 MDL
53.70 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Leflox 750 mg comprimate filmate se indică în tratamentul infecţiilor, cauzate de
microorganisme sensibile faţă de levofloxacină:
- pneumonie nosocomială dobândită;
- pneumonie comunitară dobândită;
- sinuzite bacteriene acute;
- acutizarea bronşitelor cronice;
- infecţii cu complicaţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii fără complicaţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- prostatita bacteriană cronică;
- infecţii cu complicaţii ale căilor urinare;
- infecţii fară complicaţii ale căilor urinare;
- pielonefrită acută;
- antrax respirator (post-expunere).
Pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în considerare
ghidurile oficiale.
Doze şi mod de administrare
Leflox comprimate filmate se administrează zilnic, o dată sau de două ori pe zi. Doza
depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen
suspectat.
De asemenea, Leflox comprimate filmate poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea
tratamentului la pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu
levofloxacină administrată intravenos; datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală
şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze. Mod de administrare. Comprimatele filmate Leflox trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu
o cantitate suficientă de lichid. Comprimatele se pot administra în timpul meselor sau
între mese. Comprimatele filmate Leflox trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte
sau la cel puţin 2 ore după administrarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care
conţin magneziu sau aluminiu, sau administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice
cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) şi sucralfat,
deoarece poate apărea scăderea absorbţiei. Contraindicaţii
Leflox nu trebuie administrat:
- la pacienţii cu hipersensibilitate la levofloxacină sau la oricare altă chinolonă sau la
oricare dintre excipienţi,
- la pacienţii cu epilepsie,
- la pacienţii cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea
de fluorochinolone,
- la copii sau la adolescenţi în perioada de creştere,
- în timpul sarcinii,
- la femei care alăptează. https://bit.ly/3yr1eK1
Leflox 750 mg comprimate filmate se indică în tratamentul infecţiilor, cauzate de
microorganisme sensibile faţă de levofloxacină:
- pneumonie nosocomială dobândită;
- pneumonie comunitară dobândită;
- sinuzite bacteriene acute;
- acutizarea bronşitelor cronice;
- infecţii cu complicaţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii fără complicaţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- prostatita bacteriană cronică;
- infecţii cu complicaţii ale căilor urinare;
- infecţii fară complicaţii ale căilor urinare;
- pielonefrită acută;
- antrax respirator (post-expunere).
Pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în considerare
ghidurile oficiale.
Doze şi mod de administrare
Leflox comprimate filmate se administrează zilnic, o dată sau de două ori pe zi. Doza
depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen
suspectat.
De asemenea, Leflox comprimate filmate poate fi utilizat pentru continuarea şi finalizarea
tratamentului la pacienţii care au prezentat ameliorare în timpul tratamentului iniţial cu
levofloxacină administrată intravenos; datorită bioechivalenţei dintre formele parenterală
şi orală, se pot utiliza aceleaşi doze. Mod de administrare. Comprimatele filmate Leflox trebuie înghiţite fără a fi zdrobite şi cu
o cantitate suficientă de lichid. Comprimatele se pot administra în timpul meselor sau
între mese. Comprimatele filmate Leflox trebuie administrate cu cel puţin 2 ore înainte
sau la cel puţin 2 ore după administrarea de săruri de fier, săruri de zinc, antiacide care
conţin magneziu sau aluminiu, sau administrarea de didanozină (doar forme farmaceutice
cu didanozină care conţin aluminiu sau magneziu ca agenţi tampon) şi sucralfat,
deoarece poate apărea scăderea absorbţiei. Contraindicaţii
Leflox nu trebuie administrat:
- la pacienţii cu hipersensibilitate la levofloxacină sau la oricare altă chinolonă sau la
oricare dintre excipienţi,
- la pacienţii cu epilepsie,
- la pacienţii cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea
de fluorochinolone,
- la copii sau la adolescenţi în perioada de creştere,
- în timpul sarcinii,
- la femei care alăptează. https://bit.ly/3yr1eK1
-3%
130.37 MDL
134.40 MDL
Rețetă medicală
Ce este Sefabel şi pentru ce se utilizează
Sefabel conţine substanţa activă ceftriaxonă şi este un antibiotic activ împotriva unei
game largi de bacterii.
Sefabel este un antibiotic care se administrează adulţilor şi copiilor (inclusiv nou-
născuţilor). Acesta acţionează prin distrugerea bacteriei care determină apariţia
infecţiei.
Acest
medicament
aparţine
unui
grup
medicamente
denumite
cefalosporine.
Sefabel este indicat pentru tratamentul infecţiilor
de la nivelul creierului (meningită).
plămânilor.
urechii medii.
de la nivelul abdomenului sau peretelui abdominal (peritonită).
tractului urinar şi rinichilor.
de la nivelul oaselor şi articulaţiilor.
pielii şi ţesuturilor moi.
din sânge.
de la nivelul inimii.
Acesta poate fi administrat:
pentru tratamentul anumitor infecţii cu transmitere sexuală (gonoree şi sifilis).
pentru tratamentul pacienţilor cu un număr scăzut de celule albe ale sângelui
(neutropenie) care au febră din cauza unei infecţii bacteriene.
pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu infecţii la nivelul plămânilor, însoţite de
bronşită cronică.
pentru tratamentul bolii Lyme (cauzată de înţepătura de căpuşă) la adulţi şi la copii,
inclusiv la nounăscuţi cu vârsta de peste 15 zile.
pentru a preveni infecţiile care pot apărea în timpul intervenţiilor chirurgicale. Cum să utilizaţi Sefabel
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavostră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Sefabel se administrează de obicei de către un medic sau o asistentă medicală.
Sefabel este reconstituit de către medic, farmacist sau asistenta medicală şi nu va fi
amestecat sau administrat în acelaşi timp cu medicamente injectabile care conţin
calciu.
Doza
Medicul dumneavoastră va decide doza de Sefabel corectă pentru dumneavoastră.
Doza va depinde de severitatea şi tipul infecţiei; dacă vi se administrează alte
antibiotice; greutatea şi vârsta dumneavoastră; cât de bine funcţionează rinichii şi
ficatul dumneavoastră. Numărul de zile sau de săptămâni în care vi se va administra
Sefabel depinde de tipul infecţiei pe care o aveţi.
Adulţi, pacienţi vârstnici şi copii cu vârsta peste 12 ani şi cu o greutate
corporală mai mare sau egală cu 50 kilograme (kg):
1 g până la 2 g, o dată pe zi, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o
infecţie severă, medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare (până la 4
g, o dată pe zi). Dacă doza dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se
poate administra ca doză unică o dată pe zi sau ca două doze separate.
Nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta între 15 zile şi 12 ani, cu o greutate
corporală mai mică de 50 kg:
50 - 80 mg Sefabel, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a
copilului, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o infecţie severă,
medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare, de până la 100 mg pentru
fiecare kilogram de greutate corporală, până la maximum 4 g o dată pe zi. Dacă doza
dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se poate administra ca doză
unică o dată pe zi sau ca două doze separate.
La copiii cu o greutate corporală de 50 kg sau mai mare, trebuie să se administreze
doza uzuală pentru adult.
Nou-născuţi (0 - 14 zile)
20 - 50 mg Sefabel, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a
copilului, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei.
Doza zilnică maximă nu este mai mare de 50 mg pentru fiecare kilogram de
greutate corporală a copilului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Rareori au fost raportate reacţii adverse severe. Semnele unei astfel de reacţii alergice
severe includ:
Umflarea bruscă a feţei, gâtului, buzelor sau gurii. Aceasta poate determina
dificultăţi de respiraţie şi la înghiţire.
Umflarea bruscă a mâinilor, picioarelor şi încheieturilor.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
modificări ale celulelor albe ale sângelui (cum sunt scăderea numărului de leucocite
şi creşterea numărului de euzinofile) şi ale plachetelor (scădere a numărului de
trombocite),
scaun moale sau diaree,
creşterea valorilor enzimelor hepatice,
erupţii pe piele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
infecţii cauzate de ciuperci la nivelul organelor genitale,
o scădere a numărului de celule albe ale sângelui (granulocitopenie),
scădere a numărului de celule roşii ale sângelui (anemie),
probleme de coagulare a sângelui. Semnele pot include apariţia cu uşurinţă a
vânătăilor, durere şi umflare a articulaţiilor,
dureri de cap, ameţeli,
greaţă, vărsături,
prurit (mâncărime),
durere la locul injectării,
febră,
creşterea a creatininei din sânge.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
colită pseudomembranoasă (inflamaţia intestinului gros),
dificultăţi de respiraţie (bronhospasm),
o erupţie la nivelul pielii (urticarie), însoţită de umflături şi senzaţie de
mâncărime,
hematuria (prezenţa sângelui în urină),
glicozurie (prezenţa glucozei în urină),
edem (acumulare de lichid).
tremurături (frisoane).
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimate reieşind din
datele disponibile):
o infecţie secundară care este posibil să nu răspundă la antibioticul prescris
anterior,
o formă de anemie în care celulele roşii ale sângelui sunt distruse (anemie
hemolitică).
reducerea severă a numărului de celule albe din sânge (agranulocitoză),
convulsii,
vertij,
inflamaţie a pancreasului (pancreatită),
stomatite (inflamaţii a mocoasei cavităţii bucale),
glosite (inflamaţia limbii),
precipitat la nivelul vezicii biliare, icter nuclear,
cazuri izolate de reacţii cutanate severe (eritem polimorf, sindrom Stevens
Johnson, sindrom Lyell, necroliză epidermică toxică),
oligurie (micşorarea volumului de urină),
precipitare la nivel rinichilor,
rezultat fals-pozitiv al testului Coombs
rezultat fals-pozitiv al testului pentru galactozemie (o acumulare anormală a
galactozei),
rezultate fals-pozitiv pentru anume tipuri de teste pentru glucoză
Sefabel conţine substanţa activă ceftriaxonă şi este un antibiotic activ împotriva unei
game largi de bacterii.
Sefabel este un antibiotic care se administrează adulţilor şi copiilor (inclusiv nou-
născuţilor). Acesta acţionează prin distrugerea bacteriei care determină apariţia
infecţiei.
Acest
medicament
aparţine
unui
grup
medicamente
denumite
cefalosporine.
Sefabel este indicat pentru tratamentul infecţiilor
de la nivelul creierului (meningită).
plămânilor.
urechii medii.
de la nivelul abdomenului sau peretelui abdominal (peritonită).
tractului urinar şi rinichilor.
de la nivelul oaselor şi articulaţiilor.
pielii şi ţesuturilor moi.
din sânge.
de la nivelul inimii.
Acesta poate fi administrat:
pentru tratamentul anumitor infecţii cu transmitere sexuală (gonoree şi sifilis).
pentru tratamentul pacienţilor cu un număr scăzut de celule albe ale sângelui
(neutropenie) care au febră din cauza unei infecţii bacteriene.
pentru tratamentul pacienţilor adulţi cu infecţii la nivelul plămânilor, însoţite de
bronşită cronică.
pentru tratamentul bolii Lyme (cauzată de înţepătura de căpuşă) la adulţi şi la copii,
inclusiv la nounăscuţi cu vârsta de peste 15 zile.
pentru a preveni infecţiile care pot apărea în timpul intervenţiilor chirurgicale. Cum să utilizaţi Sefabel
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Discutaţi cu medicul dumneavostră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Sefabel se administrează de obicei de către un medic sau o asistentă medicală.
Sefabel este reconstituit de către medic, farmacist sau asistenta medicală şi nu va fi
amestecat sau administrat în acelaşi timp cu medicamente injectabile care conţin
calciu.
Doza
Medicul dumneavoastră va decide doza de Sefabel corectă pentru dumneavoastră.
Doza va depinde de severitatea şi tipul infecţiei; dacă vi se administrează alte
antibiotice; greutatea şi vârsta dumneavoastră; cât de bine funcţionează rinichii şi
ficatul dumneavoastră. Numărul de zile sau de săptămâni în care vi se va administra
Sefabel depinde de tipul infecţiei pe care o aveţi.
Adulţi, pacienţi vârstnici şi copii cu vârsta peste 12 ani şi cu o greutate
corporală mai mare sau egală cu 50 kilograme (kg):
1 g până la 2 g, o dată pe zi, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o
infecţie severă, medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare (până la 4
g, o dată pe zi). Dacă doza dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se
poate administra ca doză unică o dată pe zi sau ca două doze separate.
Nou-născuţi, sugari şi copii cu vârsta între 15 zile şi 12 ani, cu o greutate
corporală mai mică de 50 kg:
50 - 80 mg Sefabel, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a
copilului, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei. Dacă aveţi o infecţie severă,
medicul dumneavoastră vă va administra o doză mai mare, de până la 100 mg pentru
fiecare kilogram de greutate corporală, până la maximum 4 g o dată pe zi. Dacă doza
dumneavoastră zilnică este mai mare de 2 g, aceasta se poate administra ca doză
unică o dată pe zi sau ca două doze separate.
La copiii cu o greutate corporală de 50 kg sau mai mare, trebuie să se administreze
doza uzuală pentru adult.
Nou-născuţi (0 - 14 zile)
20 - 50 mg Sefabel, o dată pe zi, pentru fiecare kilogram de greutate corporală a
copilului, în funcţie de severitatea şi tipul infecţiei.
Doza zilnică maximă nu este mai mare de 50 mg pentru fiecare kilogram de
greutate corporală a copilului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că
nu apar la toate persoanele.
Rareori au fost raportate reacţii adverse severe. Semnele unei astfel de reacţii alergice
severe includ:
Umflarea bruscă a feţei, gâtului, buzelor sau gurii. Aceasta poate determina
dificultăţi de respiraţie şi la înghiţire.
Umflarea bruscă a mâinilor, picioarelor şi încheieturilor.
Reacţii adverse frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
modificări ale celulelor albe ale sângelui (cum sunt scăderea numărului de leucocite
şi creşterea numărului de euzinofile) şi ale plachetelor (scădere a numărului de
trombocite),
scaun moale sau diaree,
creşterea valorilor enzimelor hepatice,
erupţii pe piele.
Reacţii adverse mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
infecţii cauzate de ciuperci la nivelul organelor genitale,
o scădere a numărului de celule albe ale sângelui (granulocitopenie),
scădere a numărului de celule roşii ale sângelui (anemie),
probleme de coagulare a sângelui. Semnele pot include apariţia cu uşurinţă a
vânătăilor, durere şi umflare a articulaţiilor,
dureri de cap, ameţeli,
greaţă, vărsături,
prurit (mâncărime),
durere la locul injectării,
febră,
creşterea a creatininei din sânge.
Reacţii adverse rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
colită pseudomembranoasă (inflamaţia intestinului gros),
dificultăţi de respiraţie (bronhospasm),
o erupţie la nivelul pielii (urticarie), însoţită de umflături şi senzaţie de
mâncărime,
hematuria (prezenţa sângelui în urină),
glicozurie (prezenţa glucozei în urină),
edem (acumulare de lichid).
tremurături (frisoane).
Reacţii adverse cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimate reieşind din
datele disponibile):
o infecţie secundară care este posibil să nu răspundă la antibioticul prescris
anterior,
o formă de anemie în care celulele roşii ale sângelui sunt distruse (anemie
hemolitică).
reducerea severă a numărului de celule albe din sânge (agranulocitoză),
convulsii,
vertij,
inflamaţie a pancreasului (pancreatită),
stomatite (inflamaţii a mocoasei cavităţii bucale),
glosite (inflamaţia limbii),
precipitat la nivelul vezicii biliare, icter nuclear,
cazuri izolate de reacţii cutanate severe (eritem polimorf, sindrom Stevens
Johnson, sindrom Lyell, necroliză epidermică toxică),
oligurie (micşorarea volumului de urină),
precipitare la nivel rinichilor,
rezultat fals-pozitiv al testului Coombs
rezultat fals-pozitiv al testului pentru galactozemie (o acumulare anormală a
galactozei),
rezultate fals-pozitiv pentru anume tipuri de teste pentru glucoză
-3%
48.31 MDL
49.80 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Hemomycin este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se
presupune că sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi punctul 5.1):
- exacerbare acută a bronșitei cronice;
- pneumonie comunitară;
- sinuzită acută bacteriană;
- faringită, tonzilită (vezi punctul 4.4 referitor la infecția cu streptococi);
- otită medie acută bacteriană;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- uretrită şi cervicită necomplicată determinate de Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Adulţi, inclusiv vârstnici şi copii cu greutatea corporală peste 45 kg.
Doza totală de azitromicină este de 1500 mg, administrată timp de trei zile (500 mg o dată pe zi).
Pentru tratamentul infecţiilor genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, doza
este de 1000 mg, administrată ca doză unică.
Copii
Hemomycin 250 mg capsule nu se vor administra copiilor cu greutatea corporală mai mică de 45
kg.
Pacienții cu insuficiență renală.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoră (rata de filtrare glomerulară (RFG) de 10-80 ml/min) nu
este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu afecțiuni grave a funcției renale (rata de filtrare
glomerulară (RFG) mai puțin de 10 ml/min), se recomandă prudenţă la administrarea
azitromicinei.
2
Pacienții cu insuficiență hepatică.
Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, nu trebuie administrată
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii cu azitromicină la acest
grup de pacienţi.
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și moderată, dar
totuși trebuie prudență la administrare (vezi pct. 4.4) .
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral o singură dată pe zi, cu cel puţin 1 oră înainte de masă sau cu 2
ore dupa masă.
Contraindicaţii
- hipersensibilitate la azitromicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- hipersensibilitate la eritromicină, alte macrolide, ketolide. https://bit.ly/3u7tvSw
Hemomycin este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se
presupune că sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi punctul 5.1):
- exacerbare acută a bronșitei cronice;
- pneumonie comunitară;
- sinuzită acută bacteriană;
- faringită, tonzilită (vezi punctul 4.4 referitor la infecția cu streptococi);
- otită medie acută bacteriană;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- uretrită şi cervicită necomplicată determinate de Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Adulţi, inclusiv vârstnici şi copii cu greutatea corporală peste 45 kg.
Doza totală de azitromicină este de 1500 mg, administrată timp de trei zile (500 mg o dată pe zi).
Pentru tratamentul infecţiilor genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, doza
este de 1000 mg, administrată ca doză unică.
Copii
Hemomycin 250 mg capsule nu se vor administra copiilor cu greutatea corporală mai mică de 45
kg.
Pacienții cu insuficiență renală.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoră (rata de filtrare glomerulară (RFG) de 10-80 ml/min) nu
este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu afecțiuni grave a funcției renale (rata de filtrare
glomerulară (RFG) mai puțin de 10 ml/min), se recomandă prudenţă la administrarea
azitromicinei.
2
Pacienții cu insuficiență hepatică.
Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, nu trebuie administrată
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii cu azitromicină la acest
grup de pacienţi.
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și moderată, dar
totuși trebuie prudență la administrare (vezi pct. 4.4) .
Mod de administrare
Capsulele se administrează oral o singură dată pe zi, cu cel puţin 1 oră înainte de masă sau cu 2
ore dupa masă.
Contraindicaţii
- hipersensibilitate la azitromicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- hipersensibilitate la eritromicină, alte macrolide, ketolide. https://bit.ly/3u7tvSw
-3%
46.46 MDL
47.90 MDL
Rețetă medicală
DESCRIEREA PRODUSULUI
Levoximed 500mg comp. N7
Indicatii
Levoximed este indicat numai pe bază de prescripție medicală pentru monoterapie și tratamentul combinat al bolilor infecțioase și inflamatorii cauzate de microorganisme sensibile la LEVOFLOXACIN , în principal pentru tratamentul afecțiunilor aparatului respirator și ale organelor ORL (urechi, gât și nas).
Dozaj si administrare
Levoximed- comprimate pentru administrare orală, între mese. Tabletele se iau întregi (pot fi sparte cu risc), fără a mesteca și a bea multă apă, de 1-2 ori pe zi, timp de 3-14 zile.
Doza unică maximă este de 750 mg;
Doza zilnică maximă este de 1000 mg.
Doza și durata terapiei (de la 3 la 14 zile) sunt determinate de medic individual și depind de severitatea bolii, tipul de infecție, starea corpului, vârsta, greutatea și funcția renală a pacientului. După administrarea intravenoasă, este posibilă trecerea la administrarea orală în aceeași doză după câteva zile.
CONTRAINDICAȚII
Levoximed ca medicament puternic, are o serie de contraindicații absolute și relative.
Contraindicatii absolute:
- Hipersensibilitate la componentele medicamentului;
- perioada de sarcina si alaptare;
- epilepsie;
- afectarea tendoanelor în tratamentul anterior cu chinolone;
- vârsta de până la 18 ani.
Contraindicații relative (a se utiliza cu prudență):
- boli cronice ale ficatului și rinichilor;
- iradiere UV;
- Pacienți vârstnici.
Utilizați în timpul sarcinii și în timpul alăptării
Levofloxacina este contraindicată în timpul sarcinii și în timpul alăptării.
Efectul medicamentului asupra capacității de a conduce vehicule și mecanisme
În timpul perioadei de tratament cu Levoximed, trebuie avută grijă atunci când conduceți o mașină și mecanismele potențial periculoase din cauza posibilei apariții de amețeli, somnolență, rigiditate și tulburări de vedere, care pot duce la o încetinire a vitezei reacțiilor psihomotorii și o scădere. în capacitatea de concentrare.
Levoximed 500mg comp. N7
Indicatii
Levoximed este indicat numai pe bază de prescripție medicală pentru monoterapie și tratamentul combinat al bolilor infecțioase și inflamatorii cauzate de microorganisme sensibile la LEVOFLOXACIN , în principal pentru tratamentul afecțiunilor aparatului respirator și ale organelor ORL (urechi, gât și nas).
Dozaj si administrare
Levoximed- comprimate pentru administrare orală, între mese. Tabletele se iau întregi (pot fi sparte cu risc), fără a mesteca și a bea multă apă, de 1-2 ori pe zi, timp de 3-14 zile.
Doza unică maximă este de 750 mg;
Doza zilnică maximă este de 1000 mg.
Doza și durata terapiei (de la 3 la 14 zile) sunt determinate de medic individual și depind de severitatea bolii, tipul de infecție, starea corpului, vârsta, greutatea și funcția renală a pacientului. După administrarea intravenoasă, este posibilă trecerea la administrarea orală în aceeași doză după câteva zile.
CONTRAINDICAȚII
Levoximed ca medicament puternic, are o serie de contraindicații absolute și relative.
Contraindicatii absolute:
- Hipersensibilitate la componentele medicamentului;
- perioada de sarcina si alaptare;
- epilepsie;
- afectarea tendoanelor în tratamentul anterior cu chinolone;
- vârsta de până la 18 ani.
Contraindicații relative (a se utiliza cu prudență):
- boli cronice ale ficatului și rinichilor;
- iradiere UV;
- Pacienți vârstnici.
Utilizați în timpul sarcinii și în timpul alăptării
Levofloxacina este contraindicată în timpul sarcinii și în timpul alăptării.
Efectul medicamentului asupra capacității de a conduce vehicule și mecanisme
În timpul perioadei de tratament cu Levoximed, trebuie avută grijă atunci când conduceți o mașină și mecanismele potențial periculoase din cauza posibilei apariții de amețeli, somnolență, rigiditate și tulburări de vedere, care pot duce la o încetinire a vitezei reacțiilor psihomotorii și o scădere. în capacitatea de concentrare.
-3%
123.67 MDL
127.50 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Cefamed se utilizaeza pentru tratarea infectiilor, care sunt enumerate mai jos, atunci când se
cunoaşte etiologia sau este probabil ca infecţia să fie determinată de unul sau mai multe
microorganisme sensibile la ceftriaxonă (vezi pct. 5.1) şi când este necesară terapia parenterală:
- infecţii ale căilor respiratorii inclusiv pneumonie, bronșită acută și cronică, infecții ORL;
- Infecții ale rinichilor și tractului urinar;
- Sepsis;
- Meningite;
- infecţii abdominale inclusiv peritonită și infecții ale tractului urinar;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv celulită și plăgi şi arsuri infectate;
- Gonoree;
- profilaxia perioperatorie a infecţiilor asociate chirurgiei. Infecții la pacienții cu
mecanisme de apărare depreciate.
- bolii Lyme (cauzată de înţepătura de căpuşă) la adulţi şi la copii, inclusiv la nou-născuţi
cu vârsta de peste 15 zile;
Tratamentul poate fi început înainte de cunoaşterea rezultatelor testelor de sensibilitate.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale de utilizare a medicamentelor
antibacteriene.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Cefamed poate fi administrat prin injectare intramusculară profundă, injectare intravenoasă lentă
sau prin perfuzie intravenoasă lentă după diluare conform instrucțiunilor de mai jos.
Nu se recomandă să utilizați diluanți care conțin calciu (de exemplu, Ringer sau Hartmann)
pentru dizolvarea continutului flaconului cu ceftriaxona sau pentru dizolvarea ulterioară a
continutului pentru administrare i.v. ținând cont de probabilitatea formării precipitatului.
Precipitatul ceftriaxona-calciu se poate forma deasemenea si în cazul amestecării de ceftriaxonă
cu soluții care conțin calciu în același rând la administrare intravenoasă. Prin urmare, nu trebuie
amestecat sau administrat simultan ceftriaxona și soluții care conțin calciu (vezi pct 4.3, 4.4 și
6.2).
Doza şi modul de administrare trebuie stabilite în funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea
microorganismului patogen şi starea pacientului. Administrarea unei singure doze pe zi – sau, în
indicaţii specifice, administrarea unei doze unice – a determinat rezultate terapeutice
satisfăcătoare. 4.3. Contraindicaţii
Cefamed este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la ceftriaxonă sau la
antibiotice beta-lactamice.
Este necesar să se ia în considerare posibilitatea aparitiei reacțiilor alergice încrucișate la
pacienții cu hipersensibilitate.
Nou-născuţii cu hiperbilirubinemie şi prematurii nu trebuie trataţi cu ceftriaxonă. Studiile in vitro
au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la aceşti pacienţi se
poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Ceftriaxona este contraindicată la:
Nou-născuţii prematuri până la vârsta corectată de 41 de săptămâni (numărul de
săptămâni de gestaţie + numărul de săptămâni de viaţă după naştere),
Nou-născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile) cu
- icter, sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste afecţiuni este probabil
ca legarea bilirubinei să fie afectată;
- dacă ei necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament i.v. cu calciu, sau perfuzii care
conţin calciu, datorită riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.4,
4.8 şi 6.2).
Atunci când se utilizează lidocaină ca solvent ar trebui să fie excluse contraindicații la utilizarea
de lidocaină înainte injectare intramusculară de ceftriaxona. https://bit.ly/2S1XG0a
Cefamed se utilizaeza pentru tratarea infectiilor, care sunt enumerate mai jos, atunci când se
cunoaşte etiologia sau este probabil ca infecţia să fie determinată de unul sau mai multe
microorganisme sensibile la ceftriaxonă (vezi pct. 5.1) şi când este necesară terapia parenterală:
- infecţii ale căilor respiratorii inclusiv pneumonie, bronșită acută și cronică, infecții ORL;
- Infecții ale rinichilor și tractului urinar;
- Sepsis;
- Meningite;
- infecţii abdominale inclusiv peritonită și infecții ale tractului urinar;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv celulită și plăgi şi arsuri infectate;
- Gonoree;
- profilaxia perioperatorie a infecţiilor asociate chirurgiei. Infecții la pacienții cu
mecanisme de apărare depreciate.
- bolii Lyme (cauzată de înţepătura de căpuşă) la adulţi şi la copii, inclusiv la nou-născuţi
cu vârsta de peste 15 zile;
Tratamentul poate fi început înainte de cunoaşterea rezultatelor testelor de sensibilitate.
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale de utilizare a medicamentelor
antibacteriene.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Cefamed poate fi administrat prin injectare intramusculară profundă, injectare intravenoasă lentă
sau prin perfuzie intravenoasă lentă după diluare conform instrucțiunilor de mai jos.
Nu se recomandă să utilizați diluanți care conțin calciu (de exemplu, Ringer sau Hartmann)
pentru dizolvarea continutului flaconului cu ceftriaxona sau pentru dizolvarea ulterioară a
continutului pentru administrare i.v. ținând cont de probabilitatea formării precipitatului.
Precipitatul ceftriaxona-calciu se poate forma deasemenea si în cazul amestecării de ceftriaxonă
cu soluții care conțin calciu în același rând la administrare intravenoasă. Prin urmare, nu trebuie
amestecat sau administrat simultan ceftriaxona și soluții care conțin calciu (vezi pct 4.3, 4.4 și
6.2).
Doza şi modul de administrare trebuie stabilite în funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea
microorganismului patogen şi starea pacientului. Administrarea unei singure doze pe zi – sau, în
indicaţii specifice, administrarea unei doze unice – a determinat rezultate terapeutice
satisfăcătoare. 4.3. Contraindicaţii
Cefamed este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate cunoscută la ceftriaxonă sau la
antibiotice beta-lactamice.
Este necesar să se ia în considerare posibilitatea aparitiei reacțiilor alergice încrucișate la
pacienții cu hipersensibilitate.
Nou-născuţii cu hiperbilirubinemie şi prematurii nu trebuie trataţi cu ceftriaxonă. Studiile in vitro
au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la aceşti pacienţi se
poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Ceftriaxona este contraindicată la:
Nou-născuţii prematuri până la vârsta corectată de 41 de săptămâni (numărul de
săptămâni de gestaţie + numărul de săptămâni de viaţă după naştere),
Nou-născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile) cu
- icter, sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste afecţiuni este probabil
ca legarea bilirubinei să fie afectată;
- dacă ei necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament i.v. cu calciu, sau perfuzii care
conţin calciu, datorită riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.4,
4.8 şi 6.2).
Atunci când se utilizează lidocaină ca solvent ar trebui să fie excluse contraindicații la utilizarea
de lidocaină înainte injectare intramusculară de ceftriaxona. https://bit.ly/2S1XG0a
-3%
50.97 MDL
52.55 MDL
Rețetă medicală
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
-3%
86.38 MDL
89.05 MDL
Indicaţii terapeutice
Betaklav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi (vezi pct.
4.2, 4.4 şi 5.1):
Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corespunzător)
Otită acută medie
Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)
Pneumonie extraspitalicească
Cistită
Pielonefrită
Infecţiile cutanate şi de ţesuturi moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale, abcesele
dentare severe cu celulită difuzantă.
Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului
în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Doza de Betaklav pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
Agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi
pct. 4.4)
Severitatea şi localizarea infecţiei
Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor alternative de condiţionare a Betaklav (de exemplu a acelora care eliberează
doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca
necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru copiii şi adolescenţii cu greutatea < 40 kg, această formă de condiţionare a Betaklav
eliberează o doză totală zilnică de 1000 -2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când
este administrată conform recomandărilor de mai jos.
Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea
unei alte formulări de Betaklav, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid
clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de
exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit
mai mult de 14 zile fără examinare clinică (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Copiii şi adolescenţii cu greutatea ≥ 40 kg trebuie trataţi cu formulările de Betaklav destinate
adulţilor. Mod de administrare
Betaklav se administrează pe cale orală.
A se administra la începutul mesei pentru a minimiza potenţialul de intoleranţă gastrointestinală.
Pentru instrucțiuni privind modul de preparare a soluției, vezi pct. 6.6).
Suspensia orală este de culoare aproape albă, cu miros aromat de fructe.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Antecedente de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt
antibiotic beta-lactamic (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).
Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct.
4.8). https://bit.ly/3tFJMOt
Betaklav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi (vezi pct.
4.2, 4.4 şi 5.1):
Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corespunzător)
Otită acută medie
Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător)
Pneumonie extraspitalicească
Cistită
Pielonefrită
Infecţiile cutanate şi de ţesuturi moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale, abcesele
dentare severe cu celulită difuzantă.
Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu excepţia cazului
în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Doza de Betaklav pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să ia în considerare:
Agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele antibacteriene (vezi
pct. 4.4)
Severitatea şi localizarea infecţiei
Vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor alternative de condiţionare a Betaklav (de exemplu a acelora care eliberează
doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca
necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru copiii şi adolescenţii cu greutatea < 40 kg, această formă de condiţionare a Betaklav
eliberează o doză totală zilnică de 1000 -2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când
este administrată conform recomandărilor de mai jos.
Când se consideră că este necesară o doză zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea
unei alte formulări de Betaklav, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid
clavulanic, fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului. Unele infecţii (de
exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de tratament. Tratamentul nu trebuie prelungit
mai mult de 14 zile fără examinare clinică (vezi pct. 4.4 cu privire la tratamentul prelungit).
Copiii şi adolescenţii cu greutatea ≥ 40 kg trebuie trataţi cu formulările de Betaklav destinate
adulţilor. Mod de administrare
Betaklav se administrează pe cale orală.
A se administra la începutul mesei pentru a minimiza potenţialul de intoleranţă gastrointestinală.
Pentru instrucțiuni privind modul de preparare a soluției, vezi pct. 6.6).
Suspensia orală este de culoare aproape albă, cu miros aromat de fructe.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţele active, la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
Antecedente de reacţie de hipersensibilitate imediată severă (de exemplu anafilaxie) la un alt
antibiotic beta-lactamic (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau monobactam).
Antecedente de icter/insuficienţă hepatică din cauza amoxicilinei/acidului clavulanic (vezi pct.
4.8). https://bit.ly/3tFJMOt
-3%
55.14 MDL
56.85 MDL
Rețetă medicală
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie
deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi
pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie;
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-negativ.
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de
sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a
pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor r medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi
administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa
activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate
cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de
minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de
exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin
administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi
continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
https://bit.ly/3bJyTVI
Comprimate filmate.
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie
deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi
pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie;
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-negativ.
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de
sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a
pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor r medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi
administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa
activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate
cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de
minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de
exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin
administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi
continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
https://bit.ly/3bJyTVI
-3%
96.03 MDL
99 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Azibiot este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni
sensibili la azitromicină (vezi pct. 4.4 și 5.1):
- Sinuzite acute bacteriene (corect diagnosticate)
- Otită medie acută bacteriană (corect diagnosticată)
- Faringite, tonsilite
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice (corect diagnosticată)
- Pneumonie comunitară ușoară până la moderată
- Infecții ale pielii și țesuturilor moi ușoare până la moderate, de exemplu
foliculită, celulită, erizipel
- Uretrită și cervicită necomplicată, cauzată de Chlamydia trachomatis.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
https://bit.ly/3u1WVS8
Azibiot este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni
sensibili la azitromicină (vezi pct. 4.4 și 5.1):
- Sinuzite acute bacteriene (corect diagnosticate)
- Otită medie acută bacteriană (corect diagnosticată)
- Faringite, tonsilite
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice (corect diagnosticată)
- Pneumonie comunitară ușoară până la moderată
- Infecții ale pielii și țesuturilor moi ușoare până la moderate, de exemplu
foliculită, celulită, erizipel
- Uretrită și cervicită necomplicată, cauzată de Chlamydia trachomatis.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
https://bit.ly/3u1WVS8
-3%
63.87 MDL
65.85 MDL