Filtru
Întâi cele populare
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Indicaţii terapeutice
CEFTRIAXON este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară;
- pneumonie nozocomială;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană
CEFTRIAXON poate fi utilizat pentru:
- tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
CEFTRIAXON trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în
cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Mod de administrare
Administrarea intramusculară
CEFTRIAXON poate fi administrat sub formă de injecție intramusculară profundă. Se recomandă
de a administra nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare.
Administrarea intravenoasă
CEFTRIAXON poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute
(cale de administrare preferată) sau sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute.
Administrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de
50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate
intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Dozele mai mari de 2 g se vor administra intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în același set de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care
conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă sau oricare altă cefalosporină.
Prezenţa în antecedente a reacţiilor severe de hipersensibilitate (de exemplu, a reacţiilor
anafilactice) la oricare alt tip de remedii antibacteriene beta-lactamice (peniciline, monobactami şi
carbapeneme).
Ceftriaxona este contraindicată:
la nou-născuţii prematuri cu vârsta ≤ 41 săptămâni, având în vedere perioada de dezvoltare
intrauterină (vârsta gestaţională + vârsta postnatală)*;
la nou-născuţii la termen cu vârsta ≤ 28 de zile:
- cu hiperbilirubinemie, icter, hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste stări legarea
bilirubinei, posibil, este afectată*;
- la care este necesar (sau la o necesitate aşteptată) un tratament intravenos cu soluţii cu conţinut
de calciu, inclusiv perfuzii intravenoase care conţin calciu, din cauza riscului formării precipitatelor
sărurilor de calciu ale ceftriaxonei (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
* studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la
aceşti pacienţi se poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Când lidocaina este utilizată ca solvent, contraindicaţiile referitoare la aceasta trebuie excluse
înainte de injectarea intramusculară a ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
A se vedea RCP pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă, care conţin lidocaină, niciodată nu se vor administra intravenos.https://bit.ly/3bCIfm4
CEFTRIAXON este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară;
- pneumonie nozocomială;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană
CEFTRIAXON poate fi utilizat pentru:
- tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
CEFTRIAXON trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în
cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Mod de administrare
Administrarea intramusculară
CEFTRIAXON poate fi administrat sub formă de injecție intramusculară profundă. Se recomandă
de a administra nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare.
Administrarea intravenoasă
CEFTRIAXON poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute
(cale de administrare preferată) sau sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute.
Administrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de
50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate
intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Dozele mai mari de 2 g se vor administra intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în același set de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care
conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă sau oricare altă cefalosporină.
Prezenţa în antecedente a reacţiilor severe de hipersensibilitate (de exemplu, a reacţiilor
anafilactice) la oricare alt tip de remedii antibacteriene beta-lactamice (peniciline, monobactami şi
carbapeneme).
Ceftriaxona este contraindicată:
la nou-născuţii prematuri cu vârsta ≤ 41 săptămâni, având în vedere perioada de dezvoltare
intrauterină (vârsta gestaţională + vârsta postnatală)*;
la nou-născuţii la termen cu vârsta ≤ 28 de zile:
- cu hiperbilirubinemie, icter, hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste stări legarea
bilirubinei, posibil, este afectată*;
- la care este necesar (sau la o necesitate aşteptată) un tratament intravenos cu soluţii cu conţinut
de calciu, inclusiv perfuzii intravenoase care conţin calciu, din cauza riscului formării precipitatelor
sărurilor de calciu ale ceftriaxonei (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
* studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la
aceşti pacienţi se poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Când lidocaina este utilizată ca solvent, contraindicaţiile referitoare la aceasta trebuie excluse
înainte de injectarea intramusculară a ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
A se vedea RCP pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă, care conţin lidocaină, niciodată nu se vor administra intravenos.https://bit.ly/3bCIfm4
-3%
37.74 MDL
38.91 MDL
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ceftazidim 0,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceftazidim 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 500 mg, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 1 gpulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 1 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 2 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Fiecare gram de ceftazidimă conține aproximativ 52 mg (2,26 mmol) de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere cristalină, de culoare de la albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceftazidim este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos la adulţi,
adolescenţi şi copii, incluzând nou-născuţi (de la naştere).
• Pneumonie nosocomială
• Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică
• Meningită bacteriană
• Otită medie cronică supurativă
• Otită externă malignă
• Infecţii ale tractului urinar complicate
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate
• Infecţii intraabdominale complicate
• Infecţii osteoarticulare
• Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă
peritoneală continuă ambulatorie (DPCA).
Tratamentul pacienţilor cu bacteremie care apare în asociere cu, sau este
suspicionată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Ceftazidima poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care
prezintă febră suspicionată a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului
urinar la pacienţii la care se efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).
2
Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său
antibacterian, care se limitează în principal la bacterii aerobe Gram-negativ (vezi
pct. 4.4 şi 5.1).
Ceftazidima trebuie admnistrată concomitent cu alte antibiotice ori de câte ori
spectrul său de acţiune nu acoperă bacteriile patogene posibil implicate.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Mod de administrare
Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen,
localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi statusul funcţiei renale ale pacientului.
Ceftazidima trebuie administrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau
intramuscular profund. Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară
sunt cadranul supero-extern al muşchiului gluteus maximus sau faţa laterală a
coapsei. Soluţia de ceftazidimă poate fi administrată direct în venă sau poate fi
introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral
lichide.
Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin
injectare intermitentă sau perfuzie continuă. Administrarea intramusculară
trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea intravenoasă sau
este mai puţin adecvată pentru pacient.
7
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la
orice antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
https://bit.ly/3hIHrjz
Ceftazidim 0,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceftazidim 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 500 mg, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 1 gpulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 1 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 2 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Fiecare gram de ceftazidimă conține aproximativ 52 mg (2,26 mmol) de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere cristalină, de culoare de la albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceftazidim este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos la adulţi,
adolescenţi şi copii, incluzând nou-născuţi (de la naştere).
• Pneumonie nosocomială
• Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică
• Meningită bacteriană
• Otită medie cronică supurativă
• Otită externă malignă
• Infecţii ale tractului urinar complicate
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate
• Infecţii intraabdominale complicate
• Infecţii osteoarticulare
• Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă
peritoneală continuă ambulatorie (DPCA).
Tratamentul pacienţilor cu bacteremie care apare în asociere cu, sau este
suspicionată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Ceftazidima poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care
prezintă febră suspicionată a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului
urinar la pacienţii la care se efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).
2
Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său
antibacterian, care se limitează în principal la bacterii aerobe Gram-negativ (vezi
pct. 4.4 şi 5.1).
Ceftazidima trebuie admnistrată concomitent cu alte antibiotice ori de câte ori
spectrul său de acţiune nu acoperă bacteriile patogene posibil implicate.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Mod de administrare
Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen,
localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi statusul funcţiei renale ale pacientului.
Ceftazidima trebuie administrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau
intramuscular profund. Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară
sunt cadranul supero-extern al muşchiului gluteus maximus sau faţa laterală a
coapsei. Soluţia de ceftazidimă poate fi administrată direct în venă sau poate fi
introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral
lichide.
Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin
injectare intermitentă sau perfuzie continuă. Administrarea intramusculară
trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea intravenoasă sau
este mai puţin adecvată pentru pacient.
7
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la
orice antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
https://bit.ly/3hIHrjz
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
-3%
8.15 MDL
8.40 MDL
Ce este Amoxicilină şi pentru ce se utilizează
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Cefalexina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii, cauzate de
microorganisme susceptibile:
- infecţii ale căilor respiratorii (amigdalită, faringită, sinuzită, bronşită acută şi
cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii osteo-articulare;
- infecţii ale sistemului uro-genital (cistită, pielonefrită, inclusiv prostatita
acută);
- infecţii stomatologice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Adulţi
Doza nictemerală uzuală constituie de la 1 până la 4 grame, divizate în câteva
prize. În majoritatea infecţiilor este suficientă administrarea a câte 500 mg fiecare
8 ore. În cazul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi infecţiei
urinare uşoare necomplicate doza uzuală constituie 250 mg fiecare 6 ore sau 500
mg fiecare 12 ore.
În infecţii severe sau infecţii cauzate de microorganisme mai puţin sensibile, poate
fi necesară o doză mai mare de preparat. Dacă este necesară administrarea
preparatului în doză de peste 4 g pe zi, trebuie avută în vedere posibilitatea
utilizării altor cefalosporine cu administrare parenterală, în doze echivalente.
Doze pentru vârstnici şi pacienţi cu tulburarea funcţiei renale
Dozele sunt similare cu cele pentru adulţi. În cazul afectării semnificative a funcţiei
renale se recomandă reducerea dozei. În acest caz se recomandă doza maximă
nictemerală 3 g, dacă clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min; dacă
clearance-ul creatininei este de 10-40 ml/min – cel mult 1,5 g; dacă clearance-ul
creatininei este sub 10 ml/min – cel mult 750 mg.
Doze pentru copii
Pentru copii se recomandă de administrat preparatul sub formă de suspensie orală.
Doza uzuală nictemerală pentru copii constituie 15-50 mg/kg, divizată în câteva
prize. Pentru tratamentul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi
infecţiei urinare uşoare necomplicate doza poate fi divizată în 2 prize (fiecare 12
ore).
Pentru majoritatea infecţiilor se recomandă următorul regim de dozare:
- copii cu vârsta sub 5 ani: câte 125 mg fiecare 8 ore;
- copii cu vârsta 5 ani şi mai mult: câte 250 mg fiecare 8 ore.
În infecţiile severe dozele pot fi dublate.
Pentru tratamentul otitei medii se recomandă administrarea medicamentului în
doză de 75-100 mg/kg/zi, divizată în 4 prize.
În infecţiile cu streptococi beta-hemolitici durata tratamentului trebuie să fie de cel
puţin 10 zile. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la antibiotice din grupul cefalosporinelor sau la oricare dintre
excipienţi. https://bit.ly/3yngMhQ
Cefalexina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii, cauzate de
microorganisme susceptibile:
- infecţii ale căilor respiratorii (amigdalită, faringită, sinuzită, bronşită acută şi
cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii osteo-articulare;
- infecţii ale sistemului uro-genital (cistită, pielonefrită, inclusiv prostatita
acută);
- infecţii stomatologice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Adulţi
Doza nictemerală uzuală constituie de la 1 până la 4 grame, divizate în câteva
prize. În majoritatea infecţiilor este suficientă administrarea a câte 500 mg fiecare
8 ore. În cazul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi infecţiei
urinare uşoare necomplicate doza uzuală constituie 250 mg fiecare 6 ore sau 500
mg fiecare 12 ore.
În infecţii severe sau infecţii cauzate de microorganisme mai puţin sensibile, poate
fi necesară o doză mai mare de preparat. Dacă este necesară administrarea
preparatului în doză de peste 4 g pe zi, trebuie avută în vedere posibilitatea
utilizării altor cefalosporine cu administrare parenterală, în doze echivalente.
Doze pentru vârstnici şi pacienţi cu tulburarea funcţiei renale
Dozele sunt similare cu cele pentru adulţi. În cazul afectării semnificative a funcţiei
renale se recomandă reducerea dozei. În acest caz se recomandă doza maximă
nictemerală 3 g, dacă clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min; dacă
clearance-ul creatininei este de 10-40 ml/min – cel mult 1,5 g; dacă clearance-ul
creatininei este sub 10 ml/min – cel mult 750 mg.
Doze pentru copii
Pentru copii se recomandă de administrat preparatul sub formă de suspensie orală.
Doza uzuală nictemerală pentru copii constituie 15-50 mg/kg, divizată în câteva
prize. Pentru tratamentul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi
infecţiei urinare uşoare necomplicate doza poate fi divizată în 2 prize (fiecare 12
ore).
Pentru majoritatea infecţiilor se recomandă următorul regim de dozare:
- copii cu vârsta sub 5 ani: câte 125 mg fiecare 8 ore;
- copii cu vârsta 5 ani şi mai mult: câte 250 mg fiecare 8 ore.
În infecţiile severe dozele pot fi dublate.
Pentru tratamentul otitei medii se recomandă administrarea medicamentului în
doză de 75-100 mg/kg/zi, divizată în 4 prize.
În infecţiile cu streptococi beta-hemolitici durata tratamentului trebuie să fie de cel
puţin 10 zile. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la antibiotice din grupul cefalosporinelor sau la oricare dintre
excipienţi. https://bit.ly/3yngMhQ
DENUMIREA COMERCIALĂ
Doxiciclin
DCI-ul substanţei active
Doxycyclinum
COMPOZIŢIA
substanţe active: hiclat de doxiciclină, echivalent cu doxiciclină 100 mg;
excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Capsule gelatinoase tari, de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa
uniformă şi lucios opacă, mărimea capsulei - 1.
Culoarea capsulei: corp verde şi capac verde.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere granulată de culoare galbenă, practic fără
miros. INDICAŢII TERAPEUTICE
Doxiciclina este indicată în infecţii produse de microorganisme sensibile, inclusiv
provocate de Brucella spp., Pasteurella spp., infecţii pulmonare, genito-urinare şi
oftalmice produse de Chlamydia spp. şi Mycoplasma spp., Rickettsii, Coxiella
burneti, infecţii gonococice, infecţii ale organelor ORL şi bronhopulmonare produse
de Haemophilus influenzae, Treponema pallidum (la pacienţii alergici la peniciline),
holeră, acnee.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală de doxiciclină la adulţi este de 200 mg (2 capsule) în prima zi de
tratament (administrată ca doză unică sau cîte 100 mg la 12 ore), urmată de doze
de întreţinere de 100 mg (o capsulă) o dată pe zi. În cazul infecţiilor mai severe (în
special în infecţiile cronice ale tractului urinar), se administrează 200 mg pe zi pe
tot parcursul perioadei de tratament.
Pentru copii cu vîrsta peste 8 ani: cu greutatea mai mica de 50 kg, doza uzuală
este de 4 mg/kg (administrată în doză unică zilnică sau fracţionat în două prize în
prima zi de tratament), iar în zilele urmatoare 2 mg/kg o dată pe zi. Pentru
infecţiile mai severe se poate administra o doză de pîna la 4 mg/kg. Pentru copii cu
greutate peste 50 kg poate fi administrată doza uzuală a adultului.
Acnee: 50-100 mg zilnic, timp de pînă la 12 săptămîni.
Infecţii gonococice necomplicate: 100 mg oral de două ori pe zi, timp de 7 zile sau
o doză de 300 mg urmată după o oră de o a doua doză de 300 mg.
Infecţii uretrale endo-cervicale sau rectale necomplicate la adulţi, produse de
Chlamydia trachomatis: 100 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 7 zile.
Sifilis primar şi secundar: 300 mg/zi, în doze fracţionate, timp de cel puţin 10 zile.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la doxiciclină sau alte tetracicline.
Copii cu vârsta sub 8 ani.
Sarcină, începînd cu luna a 2-a. https://bit.ly/3oUlqj9
Doxiciclin
DCI-ul substanţei active
Doxycyclinum
COMPOZIŢIA
substanţe active: hiclat de doxiciclină, echivalent cu doxiciclină 100 mg;
excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Capsule gelatinoase tari, de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa
uniformă şi lucios opacă, mărimea capsulei - 1.
Culoarea capsulei: corp verde şi capac verde.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere granulată de culoare galbenă, practic fără
miros. INDICAŢII TERAPEUTICE
Doxiciclina este indicată în infecţii produse de microorganisme sensibile, inclusiv
provocate de Brucella spp., Pasteurella spp., infecţii pulmonare, genito-urinare şi
oftalmice produse de Chlamydia spp. şi Mycoplasma spp., Rickettsii, Coxiella
burneti, infecţii gonococice, infecţii ale organelor ORL şi bronhopulmonare produse
de Haemophilus influenzae, Treponema pallidum (la pacienţii alergici la peniciline),
holeră, acnee.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală de doxiciclină la adulţi este de 200 mg (2 capsule) în prima zi de
tratament (administrată ca doză unică sau cîte 100 mg la 12 ore), urmată de doze
de întreţinere de 100 mg (o capsulă) o dată pe zi. În cazul infecţiilor mai severe (în
special în infecţiile cronice ale tractului urinar), se administrează 200 mg pe zi pe
tot parcursul perioadei de tratament.
Pentru copii cu vîrsta peste 8 ani: cu greutatea mai mica de 50 kg, doza uzuală
este de 4 mg/kg (administrată în doză unică zilnică sau fracţionat în două prize în
prima zi de tratament), iar în zilele urmatoare 2 mg/kg o dată pe zi. Pentru
infecţiile mai severe se poate administra o doză de pîna la 4 mg/kg. Pentru copii cu
greutate peste 50 kg poate fi administrată doza uzuală a adultului.
Acnee: 50-100 mg zilnic, timp de pînă la 12 săptămîni.
Infecţii gonococice necomplicate: 100 mg oral de două ori pe zi, timp de 7 zile sau
o doză de 300 mg urmată după o oră de o a doua doză de 300 mg.
Infecţii uretrale endo-cervicale sau rectale necomplicate la adulţi, produse de
Chlamydia trachomatis: 100 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 7 zile.
Sifilis primar şi secundar: 300 mg/zi, în doze fracţionate, timp de cel puţin 10 zile.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la doxiciclină sau alte tetracicline.
Copii cu vârsta sub 8 ani.
Sarcină, începînd cu luna a 2-a. https://bit.ly/3oUlqj9
-3%
12.12 MDL
12.50 MDL
-3%
47.87 MDL
49.35 MDL