Filtru
Întâi cele populare
Indicații terapeutice
Infecții ale tractului respirator, cu excepția cazurilor de infecție stabilită sau
suspectată cu pneumococ (unele tulpini de pneumococ sunt doar parțial sensibile la
ofloxacină, astfel că aceasta nu ar trebui să fie utilizată ca un medicament de primă
linie în cazul pneumoniei comunitare, cauzate de pneumococ), organelor ORL, cu
excepția tonzilitei acute, cauzate de streptococul β-hemolitic (unele tulpini de
streptococ β-hemolitic sunt doar parțial sensibile la ofloxacină, astfel că aceasta nu
ar trebui să fie folosită ca medicament de primă linie în cazul tonzilitei acute,
cauzate de streptococul β-hemolitic), pielii, țesuturilor moi, oaselor, articulațiilor;
boli infecțioase și inflamatorii ale organelor cavității abdominale și căilor biliare (cu
excepția enteritei bacteriene), rinichilor (pielonefrita), ale tractului urinar (cistită,
uretrită), organelor pelviene (endometrita, salpingita, ooforita, cervicita,
parametrita, prostatita), organelor genitale (colpita, orhita, epididimita), gonoree,
chlamidioză; septicemie, meningită; profilaxia infecțiilor la pacienții cu status imun
alterat (inclusiv cu neutropenie).
Doze și mod de administrare
Administrare prin perfuzie intravenoasă.
Dozele sunt selectate individual, în funcție de localizarea, tipul și severitatea
infecției, precum și de sensibilitatea microorganismelor, starea generală a
pacientului, și funcția renală, și hepatică.
Pacienți adulți cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei mai mare de 50
ml/min)
În tratamentul infecțiilor cauzate de microorganisme sensibile la ofloxacină, doza
recomandată este de 200 mg de 2 ori pe zi sau 400 mg o dată pe zi.
De regulă, doza zilnică este de 400 mg. În cazul tratării infecțiilor severe sau la
pacienții supraponderali, doza zilnică poate fi crescută pînă la 600 mg.
Infecții ale tractului urinar - 200 mg pe zi.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției renale.
La un clearance al creatininei de 50-20 ml/min, doza unică recomandată constituie
100-200 mg de preparat (conform indicațiilor) 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). La
un clearance al creatininei mai mic de 20 ml/min, doza unică recomandată este de
100 mg 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). Se recomandă monitorizarea
concentrațiilor serice ale ofloxacinei la pacienții cu tulburări severe ale funcției
renale sau la pacienții dializați.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției hepatice.
În cazul unei disfuncții hepatice severe (de exemplu, în ciroză hepatică cu ascită),
nu se recomandă depășirea dozei de ofloxacină mai mult de 400 mg/zi.
Pacienți vîrstnici
Vîrsta pacientului nu necesită corecția dozei de ofloxacină. Cu toate acestea, la
administrarea medicamentului la pacienții vîrstnici, trebuie acordată o atenție
deosebită funcției renale a pacientului, deoarece, în cazul reducerii sale, poate fi
necesară corecția corespunzătoare a regimului de dozare. Trebuie să se ia în
considerare riscul de prelungire a intervalului QT în prezența bolilor cardiace
concomitente.
Administrarea preparatului
Soluția de ofloxacină este destinată doar pentru administrarea prin perfuzie
intravenoasă lentă. Perfuzia intravenoasă se efectuează o dată sau de două ori pe
zi. Durata perfuziei trebuie să fie nu mai mică de 30 de minute pentru fiecare doză
de soluție de ofloxacină de 200 mg. Acest lucru este deosebit de important, mai
ales dacă ofloxacina este administrată simultan cu alte medicamente care pot
reduce tensiunea arterială sau cu preparate pentru anestezie generală neinhalatorie
din grupul barbituricelor. Doza zilnică de pînă la 400 mg de ofloxacină poate fi
administrată într-o singură priză. În acest caz, este de preferat administrarea
medicamentului dimineața. Doza zilnică de 400 mg trebuie divizată în două părți și
administrată la intervale de 12 ore.
Compatibilitatea soluției de ofloxacină cu soluții perfuzabile vezi în "Interacțiuni cu
alte medicamente".
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii. Tratamentul cu ofloxacină trebuie
continuat pentru cel puțin 48-72 ore după normalizarea temperaturii corpului sau în
prezența confirmării eradicării agentului bacterian.
Peste cîteva zile după îmbunătățirea stării pacientului, tratamentul început cu
ofloxacină sub formă de perfuzii intravenoase poate fi continuat prin administrarea
preparatului pe cale orală în aceleași doze. În majoritatea cazurilor, pentru
tratamentul infecțiilor acute sunt suficiente 7-10 zile de tratament. Contraindicații
- Hipersensibilitate la ofloxacină și alți derivați de fluorochinolonă, precum și la
excipienţii preparatului;
- Epilepsie (inclusiv în anamneză) sau pragul convulsiv scăzut (după traumatisme
cranio-cerebrale, accidente vasculare cerebrale, boli inflamatorii cerebrale);
- Afectarea tendoanelor la administrarea fluorochinolonelor în anamneză;
- Deficitul de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază (este posibilă reacția hemolitică în
timpul tratamentului);
- Sarcina și lactația;
- Copii și adolescenți (cu vârsta pînă la 18 ani), pînă cînd nu este completă
creșterea scheletului. https://bit.ly/3v2VRPb
Infecții ale tractului respirator, cu excepția cazurilor de infecție stabilită sau
suspectată cu pneumococ (unele tulpini de pneumococ sunt doar parțial sensibile la
ofloxacină, astfel că aceasta nu ar trebui să fie utilizată ca un medicament de primă
linie în cazul pneumoniei comunitare, cauzate de pneumococ), organelor ORL, cu
excepția tonzilitei acute, cauzate de streptococul β-hemolitic (unele tulpini de
streptococ β-hemolitic sunt doar parțial sensibile la ofloxacină, astfel că aceasta nu
ar trebui să fie folosită ca medicament de primă linie în cazul tonzilitei acute,
cauzate de streptococul β-hemolitic), pielii, țesuturilor moi, oaselor, articulațiilor;
boli infecțioase și inflamatorii ale organelor cavității abdominale și căilor biliare (cu
excepția enteritei bacteriene), rinichilor (pielonefrita), ale tractului urinar (cistită,
uretrită), organelor pelviene (endometrita, salpingita, ooforita, cervicita,
parametrita, prostatita), organelor genitale (colpita, orhita, epididimita), gonoree,
chlamidioză; septicemie, meningită; profilaxia infecțiilor la pacienții cu status imun
alterat (inclusiv cu neutropenie).
Doze și mod de administrare
Administrare prin perfuzie intravenoasă.
Dozele sunt selectate individual, în funcție de localizarea, tipul și severitatea
infecției, precum și de sensibilitatea microorganismelor, starea generală a
pacientului, și funcția renală, și hepatică.
Pacienți adulți cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei mai mare de 50
ml/min)
În tratamentul infecțiilor cauzate de microorganisme sensibile la ofloxacină, doza
recomandată este de 200 mg de 2 ori pe zi sau 400 mg o dată pe zi.
De regulă, doza zilnică este de 400 mg. În cazul tratării infecțiilor severe sau la
pacienții supraponderali, doza zilnică poate fi crescută pînă la 600 mg.
Infecții ale tractului urinar - 200 mg pe zi.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției renale.
La un clearance al creatininei de 50-20 ml/min, doza unică recomandată constituie
100-200 mg de preparat (conform indicațiilor) 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). La
un clearance al creatininei mai mic de 20 ml/min, doza unică recomandată este de
100 mg 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). Se recomandă monitorizarea
concentrațiilor serice ale ofloxacinei la pacienții cu tulburări severe ale funcției
renale sau la pacienții dializați.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției hepatice.
În cazul unei disfuncții hepatice severe (de exemplu, în ciroză hepatică cu ascită),
nu se recomandă depășirea dozei de ofloxacină mai mult de 400 mg/zi.
Pacienți vîrstnici
Vîrsta pacientului nu necesită corecția dozei de ofloxacină. Cu toate acestea, la
administrarea medicamentului la pacienții vîrstnici, trebuie acordată o atenție
deosebită funcției renale a pacientului, deoarece, în cazul reducerii sale, poate fi
necesară corecția corespunzătoare a regimului de dozare. Trebuie să se ia în
considerare riscul de prelungire a intervalului QT în prezența bolilor cardiace
concomitente.
Administrarea preparatului
Soluția de ofloxacină este destinată doar pentru administrarea prin perfuzie
intravenoasă lentă. Perfuzia intravenoasă se efectuează o dată sau de două ori pe
zi. Durata perfuziei trebuie să fie nu mai mică de 30 de minute pentru fiecare doză
de soluție de ofloxacină de 200 mg. Acest lucru este deosebit de important, mai
ales dacă ofloxacina este administrată simultan cu alte medicamente care pot
reduce tensiunea arterială sau cu preparate pentru anestezie generală neinhalatorie
din grupul barbituricelor. Doza zilnică de pînă la 400 mg de ofloxacină poate fi
administrată într-o singură priză. În acest caz, este de preferat administrarea
medicamentului dimineața. Doza zilnică de 400 mg trebuie divizată în două părți și
administrată la intervale de 12 ore.
Compatibilitatea soluției de ofloxacină cu soluții perfuzabile vezi în "Interacțiuni cu
alte medicamente".
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii. Tratamentul cu ofloxacină trebuie
continuat pentru cel puțin 48-72 ore după normalizarea temperaturii corpului sau în
prezența confirmării eradicării agentului bacterian.
Peste cîteva zile după îmbunătățirea stării pacientului, tratamentul început cu
ofloxacină sub formă de perfuzii intravenoase poate fi continuat prin administrarea
preparatului pe cale orală în aceleași doze. În majoritatea cazurilor, pentru
tratamentul infecțiilor acute sunt suficiente 7-10 zile de tratament. Contraindicații
- Hipersensibilitate la ofloxacină și alți derivați de fluorochinolonă, precum și la
excipienţii preparatului;
- Epilepsie (inclusiv în anamneză) sau pragul convulsiv scăzut (după traumatisme
cranio-cerebrale, accidente vasculare cerebrale, boli inflamatorii cerebrale);
- Afectarea tendoanelor la administrarea fluorochinolonelor în anamneză;
- Deficitul de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază (este posibilă reacția hemolitică în
timpul tratamentului);
- Sarcina și lactația;
- Copii și adolescenți (cu vârsta pînă la 18 ani), pînă cînd nu este completă
creșterea scheletului. https://bit.ly/3v2VRPb
-3%
28.23 MDL
29.10 MDL
Suprax Solutab 400 mg comprimate dispersabile
Cefixim
1. Ce este Suprax Solutab şi pentru ce se utilizează
Suprax Solutab comprimate dispersabile este un medicament ce conține ca substanță activă cefiximă, care aparţine unui grup de medicamente antibacteriene (antibiotice) numite cefalosporine, care sunt utilizate pentru tratamentul unor infecții determinate de microorganisme sensibile la cefixim.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Suprax Solutab pentru tratamentul unor infecții bacteriene sensibile la cefixim, cum sunt:
• infecții ORL (faringită, amigdalită și sinuzită);
• infecții ale tractului respirator (bronșită acută și exacerbări acute ale bronșitei cronice);
• infecții ale tractului urinar necomplicate;
• uretrită gonococică necomplicată sau de col uterin.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Suprax Solutab
Nu luaţi Suprax Solutab dacă:
- sunteţi alergic (hipersensibil) la cefiximă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului (vezi pct. 6: Conţinutul ambalajului şi alte informaţii);
- sunteţi alergic (hipersensibil) la orice alt antibiotic din clasa cefalosporinelor;
- aţi avut vreodată o reacţie alergică severă la un antibiotic penicilinic sau la orice alt antibiotic de tip beta-lactamic. Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luaţi Suprax Solutab.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
- suferiţi de reacţii alergice la orice medicament sau aveţi orice alt tip de alergie. Dacă astfel de reacţii apar în timpul tratamentului, întrerupeţi tratamentul şi anunţaţi imediat medicul;
- suferiţi de astm bronşic;
- suferiţi de afecţiuni renale sau hepatice grave sau aveţi diaree;
- administrați un tratament cu medicamente anticoagulante;
- sunteţi însărcinată sau alăptaţi.
Suprax Solutab poate influiența rezultatele unor teste diagnostice, prin obținerea unor rezultate fals pozitive (testul Coombs). În cazul în care intenționați să efectuați anumite investigații diagnostice trebuie să informați medicul dumneavoastră sau personalul medical despre faptul că urmați un tratament cu Suprax Solutab (cefixim).
Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la doze și durata tratamentului pentru a evita apariția microorganismelor rezistente la acest medicament.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să utilizaţi Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală. Aceasta este necesar deoarece Suprax Solutab poate afecta modul în care acţionează alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Suprax poate fi luat cu înainte sau după mese.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, încercaţi să rămîneţi gravidă sau alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Deoarece Suprax Solutab poate cauza reacții adverse (de exemplu, amețeli) este necesară prudență atunci cînd conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
Suprax Solutab conţine colorant Sunset Yellow (E 110) care poate provoca reacţii alergice.
3. Cum să luaţi Suprax Solutab
Luaţi întotdeauna Suprax Solutab exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza prescrisă de medicul dumneavoastră depinde de tipul de infecţie şi de severitatea acesteia.
Doza uzuală
Doza uzuală la adulți și copii peste cu vîrsta peste 12 ani este de 400 mg de cefiximă. Doza zilnică recomandată poate fi luată într-o singură priză (1 comprimat dispersabil Suprax Solutab 400 mg) sau divizată în două prize (de exemplu, dimineața și seara cîte o jumătate de comprimat).
Dacă nu este prescris altfel, copiii sub 12 ani administrează 8 mg de cefiximă/kg greutate corporală. Doza zilnică recomandată poate fi luată înntr-o singură priză sau divizată în două prize (4 mg cefiximă/kg greutate corporală dimineața și seara).
Un comprimat disprersabil poate fi înghițit direct, cu suficient lichid sau poate fi dispersat în lichid și apoi înghițit. Lichidul care conține comprimatul dispersat trebuie înghițită imediat.
Notă:
Suprax Solutab trebuie dizolvat numai în apă, dar nu și în lapte sau suc de fructe.
Recomandări pentru utilizare
Administrarea medicamentul în timpul meselor nu afectează absorbția produsului. Medicamentul poate fi administrat înainte sau în timpul meselor.
Dacă luaţi mai mult Suprax Solutab decît trebuie
Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Suprax Solutab decît trebuie (supradozaj), spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la cea mai apropiată unitate medicală. Aduceţi medicamentele rămase cu dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Suprax Solutab
Dacă uitaţi să luaţi medicamentul sau aţi luat o doză mai mică decît cea recomandată de medicul dumneavoastră nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; aşteptaţi momentul stabilit pentru administrarea urmatoarei doze şi continuaţi tratamentul aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Întreruperea tratamentului fără recomandarea medicului poate determina reapariţia infecţiei.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresațivă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Suprax Solutab poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse mai puțin frecvente: dureri abdominale, tulburări digestive, greață, vărsături și diaree, dureri de cap, amețeli, stare de neliniște.
Reacții adverse rare: reacții alergice (de exemplu, urticarie, prurit, erupții cutanate), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creșterea fosfatazelor alcaline și transaminaze (ca cu celelalte cefalosporine), creșterea concentrațiilor plasmatice ale bilirubinei din sînge.
Reacții adverse foarte rare: leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie, trombopenie tranzitorie sau eozinofilie. cazuri izolate de tulburări de coagulare a sîngelui au avut loc, reacții de hipersensibilitate grave (sindrom Lyell), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creștere ușoară a creatininei serice și a ureei, insuficiență renală acută cu nefrită tubulointerstițială ca o stare patologică care stau la baza.
Reacții adverse cu frecvență necunoscută: anemie hemolitică, dispnee, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Suprax
Solutab Suprax se păstrează la temperaturi sub 25 C. Nu lăsaţi acest medicament la îndemîna și vederea copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Suprax Solutab
-Substanţa activă este cefixima 400 mg (sub formă de cefixim trihidrat).
- Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, hidroxipropil celuloză slab substituită, siliciu coloidal anhidru, povidonă K30, aromă de căpșuni FA 15757, aromă de căpșuni PV4284, stearat de magneziu, zaharinat de calciu, colorant Sunset Yellow (E 110)
Cum arată Suprax Solutab și conţinutul ambalajului
Suprax Solutab se prezintă sub formă de comprimate de culoare portocaliu pal, formă alungită, cu incizie și miros de capsuni.
Suprax Solutab este disponibil în ambalaje ce conțin 1, 5, 7 sau 10 comprimate dispersabile și prospectul pentru pacient.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Cefixim
1. Ce este Suprax Solutab şi pentru ce se utilizează
Suprax Solutab comprimate dispersabile este un medicament ce conține ca substanță activă cefiximă, care aparţine unui grup de medicamente antibacteriene (antibiotice) numite cefalosporine, care sunt utilizate pentru tratamentul unor infecții determinate de microorganisme sensibile la cefixim.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Suprax Solutab pentru tratamentul unor infecții bacteriene sensibile la cefixim, cum sunt:
• infecții ORL (faringită, amigdalită și sinuzită);
• infecții ale tractului respirator (bronșită acută și exacerbări acute ale bronșitei cronice);
• infecții ale tractului urinar necomplicate;
• uretrită gonococică necomplicată sau de col uterin.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Suprax Solutab
Nu luaţi Suprax Solutab dacă:
- sunteţi alergic (hipersensibil) la cefiximă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului (vezi pct. 6: Conţinutul ambalajului şi alte informaţii);
- sunteţi alergic (hipersensibil) la orice alt antibiotic din clasa cefalosporinelor;
- aţi avut vreodată o reacţie alergică severă la un antibiotic penicilinic sau la orice alt antibiotic de tip beta-lactamic. Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luaţi Suprax Solutab.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
- suferiţi de reacţii alergice la orice medicament sau aveţi orice alt tip de alergie. Dacă astfel de reacţii apar în timpul tratamentului, întrerupeţi tratamentul şi anunţaţi imediat medicul;
- suferiţi de astm bronşic;
- suferiţi de afecţiuni renale sau hepatice grave sau aveţi diaree;
- administrați un tratament cu medicamente anticoagulante;
- sunteţi însărcinată sau alăptaţi.
Suprax Solutab poate influiența rezultatele unor teste diagnostice, prin obținerea unor rezultate fals pozitive (testul Coombs). În cazul în care intenționați să efectuați anumite investigații diagnostice trebuie să informați medicul dumneavoastră sau personalul medical despre faptul că urmați un tratament cu Suprax Solutab (cefixim).
Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la doze și durata tratamentului pentru a evita apariția microorganismelor rezistente la acest medicament.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să utilizaţi Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală. Aceasta este necesar deoarece Suprax Solutab poate afecta modul în care acţionează alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Suprax poate fi luat cu înainte sau după mese.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, încercaţi să rămîneţi gravidă sau alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Deoarece Suprax Solutab poate cauza reacții adverse (de exemplu, amețeli) este necesară prudență atunci cînd conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
Suprax Solutab conţine colorant Sunset Yellow (E 110) care poate provoca reacţii alergice.
3. Cum să luaţi Suprax Solutab
Luaţi întotdeauna Suprax Solutab exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza prescrisă de medicul dumneavoastră depinde de tipul de infecţie şi de severitatea acesteia.
Doza uzuală
Doza uzuală la adulți și copii peste cu vîrsta peste 12 ani este de 400 mg de cefiximă. Doza zilnică recomandată poate fi luată într-o singură priză (1 comprimat dispersabil Suprax Solutab 400 mg) sau divizată în două prize (de exemplu, dimineața și seara cîte o jumătate de comprimat).
Dacă nu este prescris altfel, copiii sub 12 ani administrează 8 mg de cefiximă/kg greutate corporală. Doza zilnică recomandată poate fi luată înntr-o singură priză sau divizată în două prize (4 mg cefiximă/kg greutate corporală dimineața și seara).
Un comprimat disprersabil poate fi înghițit direct, cu suficient lichid sau poate fi dispersat în lichid și apoi înghițit. Lichidul care conține comprimatul dispersat trebuie înghițită imediat.
Notă:
Suprax Solutab trebuie dizolvat numai în apă, dar nu și în lapte sau suc de fructe.
Recomandări pentru utilizare
Administrarea medicamentul în timpul meselor nu afectează absorbția produsului. Medicamentul poate fi administrat înainte sau în timpul meselor.
Dacă luaţi mai mult Suprax Solutab decît trebuie
Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Suprax Solutab decît trebuie (supradozaj), spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la cea mai apropiată unitate medicală. Aduceţi medicamentele rămase cu dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Suprax Solutab
Dacă uitaţi să luaţi medicamentul sau aţi luat o doză mai mică decît cea recomandată de medicul dumneavoastră nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; aşteptaţi momentul stabilit pentru administrarea urmatoarei doze şi continuaţi tratamentul aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Întreruperea tratamentului fără recomandarea medicului poate determina reapariţia infecţiei.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresațivă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Suprax Solutab poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse mai puțin frecvente: dureri abdominale, tulburări digestive, greață, vărsături și diaree, dureri de cap, amețeli, stare de neliniște.
Reacții adverse rare: reacții alergice (de exemplu, urticarie, prurit, erupții cutanate), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creșterea fosfatazelor alcaline și transaminaze (ca cu celelalte cefalosporine), creșterea concentrațiilor plasmatice ale bilirubinei din sînge.
Reacții adverse foarte rare: leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie, trombopenie tranzitorie sau eozinofilie. cazuri izolate de tulburări de coagulare a sîngelui au avut loc, reacții de hipersensibilitate grave (sindrom Lyell), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creștere ușoară a creatininei serice și a ureei, insuficiență renală acută cu nefrită tubulointerstițială ca o stare patologică care stau la baza.
Reacții adverse cu frecvență necunoscută: anemie hemolitică, dispnee, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Suprax
Solutab Suprax se păstrează la temperaturi sub 25 C. Nu lăsaţi acest medicament la îndemîna și vederea copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Suprax Solutab
-Substanţa activă este cefixima 400 mg (sub formă de cefixim trihidrat).
- Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, hidroxipropil celuloză slab substituită, siliciu coloidal anhidru, povidonă K30, aromă de căpșuni FA 15757, aromă de căpșuni PV4284, stearat de magneziu, zaharinat de calciu, colorant Sunset Yellow (E 110)
Cum arată Suprax Solutab și conţinutul ambalajului
Suprax Solutab se prezintă sub formă de comprimate de culoare portocaliu pal, formă alungită, cu incizie și miros de capsuni.
Suprax Solutab este disponibil în ambalaje ce conțin 1, 5, 7 sau 10 comprimate dispersabile și prospectul pentru pacient.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 500 mg
sub formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 1 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 2 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Aspectul pulberii: pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Medaxone este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară dobândită;
- pneumonie dobândită în spital;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană.
Medaxone poate fi utilizat:
- pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate
ale bolii (stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- în controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o
infecţie bacteriană;
- pentru tratamentul pacienţilor cu bacteriemie asociată cu, sau care se suspectează a fi
asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Medaxone trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când
bacteriile în cauză nu se află în spectrul său de (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea
funcţiei hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste
indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor
aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului
cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după
ce pacientul devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene.
Mod de administrare
Medaxone poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de
minute (cale de administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în
decurs de 5 minute sau sub formă de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea
intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani,
dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele
trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul
potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile
intramusculare trebuie administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu
mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare. Administrarea pe calea
intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe calea
intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient. Pentru doze
mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată
intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul
Caracteristicilor Produsului pentru lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau
se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu
perfuzii continue care conţin calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de
precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann)
nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul
flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când
ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare
intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie
amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale,
ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi
pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la oricare alt
tip de antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
Nou-născuţii prematuri până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vârsta
gestaţională + vârsta cronologică)*.
Nou-născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile):
- cu hiperbilirubinemie, icter sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în
aceste afecţiuni este probabil ca legarea bilirubinei să fie afectată*;
- dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu calciu
sau cu perfuzii care conţin calciu, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a
ceftrixonei (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 6.2).
*Studiile in vitro au indicat faptul că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe
albumina serică, ceea ce determină un posibil risc de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice la aceşti pacienţi.
Atunci când ceftriaxona se administrează intramuscular iar lidocaina este utilizată ca
solvent, trebuie luate în considerare contraindicaţiile prevăzute la lidocaină (vezi pct.
4.4). Vezi informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină, în
special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie niciodată administrate intravenos. https://bit.ly/3f0xGLH
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 500 mg
sub formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 1 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 2 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Aspectul pulberii: pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Medaxone este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară dobândită;
- pneumonie dobândită în spital;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană.
Medaxone poate fi utilizat:
- pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate
ale bolii (stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- în controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o
infecţie bacteriană;
- pentru tratamentul pacienţilor cu bacteriemie asociată cu, sau care se suspectează a fi
asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Medaxone trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când
bacteriile în cauză nu se află în spectrul său de (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea
funcţiei hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste
indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor
aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului
cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după
ce pacientul devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene.
Mod de administrare
Medaxone poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de
minute (cale de administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în
decurs de 5 minute sau sub formă de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea
intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani,
dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele
trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul
potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile
intramusculare trebuie administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu
mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare. Administrarea pe calea
intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe calea
intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient. Pentru doze
mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată
intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul
Caracteristicilor Produsului pentru lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau
se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu
perfuzii continue care conţin calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de
precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann)
nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul
flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când
ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare
intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie
amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale,
ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi
pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la oricare alt
tip de antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
Nou-născuţii prematuri până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vârsta
gestaţională + vârsta cronologică)*.
Nou-născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile):
- cu hiperbilirubinemie, icter sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în
aceste afecţiuni este probabil ca legarea bilirubinei să fie afectată*;
- dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu calciu
sau cu perfuzii care conţin calciu, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a
ceftrixonei (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 6.2).
*Studiile in vitro au indicat faptul că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe
albumina serică, ceea ce determină un posibil risc de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice la aceşti pacienţi.
Atunci când ceftriaxona se administrează intramuscular iar lidocaina este utilizată ca
solvent, trebuie luate în considerare contraindicaţiile prevăzute la lidocaină (vezi pct.
4.4). Vezi informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină, în
special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie niciodată administrate intravenos. https://bit.ly/3f0xGLH
Indicaţii terapeutice
Flaprox 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct.
4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu
privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:
exacerbarea bolii pulmonare obstructive cronice
infecţii bronho-pulmonare în fibroza chistică sau bronşiectazie
pneumonie
Otite medii cronice purulente
Exacerbări acute ale sinusitelor cronice, în special, cauzate de bacterii Gram negative
Infecţii ale sistemului urinar
Uretrite gonococice şi cervicite
Epididimo-orhita, incluzând cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boala inflamatorie pelviană, incluzînd cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal ( de exemplu diaree călătorului)
Infecţii intra-abdominale
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi cauzate de bacterii Gram negative
Otită externă malignă
Infecții ale oaselor şi articulațiilor
Tratamentul infecțiilor la pacienții neutropenici
Profilaxia infecțiilor la pacienții neutropenici
Profilaxia infecțiilor invazive cauzate de Neisseria meningitidis
Antrax prin inhalare ( profilaxie post-expunere şi tratament curativ)
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice
şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii
la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau
fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)
sau băuturi fortifiante cu conținut de minerale (de exemplu suc de portocale cu adaus de calciu)
(vezi pct. 4.5).
În cazuri grave sau dacă pacientul nu poate administra comprimate (pacienţii cu nutriţie
parenterală), se recomandă administrarea formei injectabile a ciprofloxacinei, ulterior, cînd este
posibil, de continuat cu administrarea orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3owRGJ7
Flaprox 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct.
4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu
privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:
exacerbarea bolii pulmonare obstructive cronice
infecţii bronho-pulmonare în fibroza chistică sau bronşiectazie
pneumonie
Otite medii cronice purulente
Exacerbări acute ale sinusitelor cronice, în special, cauzate de bacterii Gram negative
Infecţii ale sistemului urinar
Uretrite gonococice şi cervicite
Epididimo-orhita, incluzând cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boala inflamatorie pelviană, incluzînd cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal ( de exemplu diaree călătorului)
Infecţii intra-abdominale
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi cauzate de bacterii Gram negative
Otită externă malignă
Infecții ale oaselor şi articulațiilor
Tratamentul infecțiilor la pacienții neutropenici
Profilaxia infecțiilor la pacienții neutropenici
Profilaxia infecțiilor invazive cauzate de Neisseria meningitidis
Antrax prin inhalare ( profilaxie post-expunere şi tratament curativ)
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice
şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii
la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau
fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)
sau băuturi fortifiante cu conținut de minerale (de exemplu suc de portocale cu adaus de calciu)
(vezi pct. 4.5).
În cazuri grave sau dacă pacientul nu poate administra comprimate (pacienţii cu nutriţie
parenterală), se recomandă administrarea formei injectabile a ciprofloxacinei, ulterior, cînd este
posibil, de continuat cu administrarea orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3owRGJ7
-3%
96.56 MDL
99.55 MDL
AMPICILINA este un antibiotic penicilină. Este utilizat pentru a trata anumite tipuri de infecții bacteriene. Nu va funcționa pentru răceli, gripă sau alte infecții virale.
Acest medicament poate fi utilizat în alte scopuri; întrebați furnizorul de servicii medicale sau farmacistul dacă aveți întrebări. Trebuie să știe dacă aveți oricare dintre aceste afecțiuni:
boală de rinichi
o reacție neobișnuită sau alergică la ampicilină, alte peniciline sau antibiotice, alte medicamente, alimente, coloranți sau conservanți
insarcinata sau incearca sa ramai insarcinata
alăptarea.
Acest medicament poate fi utilizat în alte scopuri; întrebați furnizorul de servicii medicale sau farmacistul dacă aveți întrebări. Trebuie să știe dacă aveți oricare dintre aceste afecțiuni:
boală de rinichi
o reacție neobișnuită sau alergică la ampicilină, alte peniciline sau antibiotice, alte medicamente, alimente, coloranți sau conservanți
insarcinata sau incearca sa ramai insarcinata
alăptarea.
Rețetă medicală
Ce este Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo și pentru ce se utilizează
Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo este un antibiotic şi acţionează prin distrugerea bacteriilor
care pot determina infecţii. Conţine două medicamente diferite numite amoxicilină şi acid clavulanic.
Amoxicilina aparţine grupului de medicamente numit “peniciline” cărora le poate fi blocată
funcţionarea (pot fi inactivate). Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea
acestui lucru.
Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo este utilizat la adulţi şi copii pentru a trata urmatoarele
infecţii:
infecţii ale urechii medii şi ale sinusurilor
infecţii ale tractului respirator
infecţii ale tractului urinar
infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare
infecţii ale oaselor şi articulaţiilor. Cum să luați Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
Comprimate filmate de 500 mg/125 mg
Doza recomandată este:
1 comprimat de trei ori pe zi.
Comprimate filmate de 875 mg/125 mg
Doza recomandată este:
doza uzuală - 1 comprimat de două ori pe zi
doză mai mare – 1 comprimat de 3 ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă cu amoxicilină/acid clavulanic
suspensie orală sau plicuri.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi comprimate de
Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo copiilor cu o greutate mai mică de 40 kg.
Copiii pot fi tratați cu Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo comprimate filmate, suspensii sau
pliculețe pediatrice.
Pacienţi cu probleme la nivelul ficatului sau rinichilor
Dacă aveţi probleme cu rinichii, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege o
concentraţie diferită sau un alt medicament.
Dacă aveţi probleme cu ficatul este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a vedea cum
funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar cu apă la începutul unei mese sau imediat înainte de
masă.
Comprimatele pot fi divizate de-a lungul liniei mediane pentru a putea să le înghițiți mai ușor.
Trebuie să luați ambele părți ale comprimatului în același timp.
Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între ele. Nu
luaţi 2 doze într-o oră.
Nu luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu
vă simţiţi bine, trebuie să mergeţi din nou la medic.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Dacă luaţi prea mult Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo, semnele pot include deranjament
stomacal (greaţă, vărsături sau diaree) sau convulsii. Discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai
curând posibil. Luaţi cu dumneavoastră cutia medicamentului pentru a o arăta medicului.
Dacă uitaţi să luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Dacă uitaţi să luaţi o doza, luaţi-o imediat ce vă aduceţi aminte. Nu trebuie să luaţi următoarea doză
prea curând, ci aşteptaţi să treacă aproximativ 4 ore înainte să luaţi următoarea doză.
Nu luați o doză dublă pentru a o înlocui pe cea uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Continuaţi să luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo până la terminarea tratamentului, chiar
dacă vă simţiţi mai bine. Aveţi nevoie de fiecare doză pentru a ajuta organismul în lupta cu infecţia.
Dacă unele bacterii supravieţuiesc, ele pot determina reapariţia infecţiei.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo este un antibiotic şi acţionează prin distrugerea bacteriilor
care pot determina infecţii. Conţine două medicamente diferite numite amoxicilină şi acid clavulanic.
Amoxicilina aparţine grupului de medicamente numit “peniciline” cărora le poate fi blocată
funcţionarea (pot fi inactivate). Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea
acestui lucru.
Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo este utilizat la adulţi şi copii pentru a trata urmatoarele
infecţii:
infecţii ale urechii medii şi ale sinusurilor
infecţii ale tractului respirator
infecţii ale tractului urinar
infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare
infecţii ale oaselor şi articulaţiilor. Cum să luați Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu
medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
Comprimate filmate de 500 mg/125 mg
Doza recomandată este:
1 comprimat de trei ori pe zi.
Comprimate filmate de 875 mg/125 mg
Doza recomandată este:
doza uzuală - 1 comprimat de două ori pe zi
doză mai mare – 1 comprimat de 3 ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă cu amoxicilină/acid clavulanic
suspensie orală sau plicuri.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi comprimate de
Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo copiilor cu o greutate mai mică de 40 kg.
Copiii pot fi tratați cu Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo comprimate filmate, suspensii sau
pliculețe pediatrice.
Pacienţi cu probleme la nivelul ficatului sau rinichilor
Dacă aveţi probleme cu rinichii, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege o
concentraţie diferită sau un alt medicament.
Dacă aveţi probleme cu ficatul este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a vedea cum
funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar cu apă la începutul unei mese sau imediat înainte de
masă.
Comprimatele pot fi divizate de-a lungul liniei mediane pentru a putea să le înghițiți mai ușor.
Trebuie să luați ambele părți ale comprimatului în același timp.
Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între ele. Nu
luaţi 2 doze într-o oră.
Nu luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu
vă simţiţi bine, trebuie să mergeţi din nou la medic.
Dacă luaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Dacă luaţi prea mult Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo, semnele pot include deranjament
stomacal (greaţă, vărsături sau diaree) sau convulsii. Discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai
curând posibil. Luaţi cu dumneavoastră cutia medicamentului pentru a o arăta medicului.
Dacă uitaţi să luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Dacă uitaţi să luaţi o doza, luaţi-o imediat ce vă aduceţi aminte. Nu trebuie să luaţi următoarea doză
prea curând, ci aşteptaţi să treacă aproximativ 4 ore înainte să luaţi următoarea doză.
Nu luați o doză dublă pentru a o înlocui pe cea uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo
Continuaţi să luaţi Amoxicilină/Acid clavulanic Aurobindo până la terminarea tratamentului, chiar
dacă vă simţiţi mai bine. Aveţi nevoie de fiecare doză pentru a ajuta organismul în lupta cu infecţia.
Dacă unele bacterii supravieţuiesc, ele pot determina reapariţia infecţiei.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
-3%
237.55 MDL
244.90 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Infecţii necomplicate şi complicate cauzate de agenţi patogeni sensibili la
ciprofloxacină.
Infecţii ale căilor respiratorii: pneumonii cauzate de Klebsiella spp.,
Enterobacter spp., Proteus spp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa,
Haemophilus spp., Moraxella catarrhalis, Legionella şi stafilococi;
Infecţii ale urechii medii (otită medie) şi ale sinusurilor paranazale (sinuzită), în
special provocate de microorganisme gram-negative (Pseudomonas aeruginosa,
stafilococi).
Infecţii oculare.
Infecţii renale şi/sau ale căilor urinare.
Infecţii ale organelor genitale, inclusiv anexită, gonoree şi prostatită.
Infecţii ale organelor cavităţii abdominale (infecţii ale tractului gastrointestinal,
ale căilor biliare, peritonită).
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Septicemie.
Infecţii sau risc sporit de infecţii (cu scop profilactic) la pacienţii cu sistemul
imunitar compromis (inclusiv în timpul tratamentului cu imunodepresive şi în
caz de neutropenie).
Decontaminarea selectivă a intestinului în timpul tratamentului cu
imunosupresive.
Profilaxia infecţiilor invazive, provocate de Neisseria meningitidus.
Copii. Coprofloxacina poate fi utilizată la copii în calitate de remediu de linia întâi şi a
doua pentru tratamentul infecţiilor complicate ale tractului urinar şi pielonefritei,
provocate de Escherichia coli (în studiile clinice vârsta copiilor care au administrat
tratamentul a constituit 1-17 ani), de asemenea, pentru tratamentul complicaţiilor
pulmonare, provocate de Pseudomonas aeruginosa la copiii cu mucoviscidoză (în
studiile clinice vârsta copiilor care au administrat tratamentul a constituit 5-17 ani).
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat doar după evaluarea riguroasă a
raportului risc-beneficiu, din cauza probabilităţii de apariţie a efectelor adverse din
partea articulaţiilor şi/sau a ţesuturilor periarticulare.
Tratamentul copiilor în studiile clinice s-a efectuat doar conform indicaţiilor
enumerate. Experienţa clinică de tratament al copiilor conform altor indicaţii este
limitată.
Antrax prin inhalare la adulţi şi copii
Reducerea riscului de apariţie sau progresare a antraxului după contactul aerogen cu
Bacillus anthracis.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Este necesară respectarea recomandărilor oficiale referitor la utilizarea adecvată a
remediilor antibacteriene. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la ciprofloxacină, alte chinolone sau alte componente ale
preparatului.
Administrarea concomitentă cu tizanidina din cauza efectelor adverse clinic relevante
(hipotensiune arterială, somnolenţă), cauzate de majorarea concentraţiei plasmatice a
tizanidinei.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. https://bit.ly/3hF9FLS
Infecţii necomplicate şi complicate cauzate de agenţi patogeni sensibili la
ciprofloxacină.
Infecţii ale căilor respiratorii: pneumonii cauzate de Klebsiella spp.,
Enterobacter spp., Proteus spp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa,
Haemophilus spp., Moraxella catarrhalis, Legionella şi stafilococi;
Infecţii ale urechii medii (otită medie) şi ale sinusurilor paranazale (sinuzită), în
special provocate de microorganisme gram-negative (Pseudomonas aeruginosa,
stafilococi).
Infecţii oculare.
Infecţii renale şi/sau ale căilor urinare.
Infecţii ale organelor genitale, inclusiv anexită, gonoree şi prostatită.
Infecţii ale organelor cavităţii abdominale (infecţii ale tractului gastrointestinal,
ale căilor biliare, peritonită).
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Septicemie.
Infecţii sau risc sporit de infecţii (cu scop profilactic) la pacienţii cu sistemul
imunitar compromis (inclusiv în timpul tratamentului cu imunodepresive şi în
caz de neutropenie).
Decontaminarea selectivă a intestinului în timpul tratamentului cu
imunosupresive.
Profilaxia infecţiilor invazive, provocate de Neisseria meningitidus.
Copii. Coprofloxacina poate fi utilizată la copii în calitate de remediu de linia întâi şi a
doua pentru tratamentul infecţiilor complicate ale tractului urinar şi pielonefritei,
provocate de Escherichia coli (în studiile clinice vârsta copiilor care au administrat
tratamentul a constituit 1-17 ani), de asemenea, pentru tratamentul complicaţiilor
pulmonare, provocate de Pseudomonas aeruginosa la copiii cu mucoviscidoză (în
studiile clinice vârsta copiilor care au administrat tratamentul a constituit 5-17 ani).
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat doar după evaluarea riguroasă a
raportului risc-beneficiu, din cauza probabilităţii de apariţie a efectelor adverse din
partea articulaţiilor şi/sau a ţesuturilor periarticulare.
Tratamentul copiilor în studiile clinice s-a efectuat doar conform indicaţiilor
enumerate. Experienţa clinică de tratament al copiilor conform altor indicaţii este
limitată.
Antrax prin inhalare la adulţi şi copii
Reducerea riscului de apariţie sau progresare a antraxului după contactul aerogen cu
Bacillus anthracis.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Este necesară respectarea recomandărilor oficiale referitor la utilizarea adecvată a
remediilor antibacteriene. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la ciprofloxacină, alte chinolone sau alte componente ale
preparatului.
Administrarea concomitentă cu tizanidina din cauza efectelor adverse clinic relevante
(hipotensiune arterială, somnolenţă), cauzate de majorarea concentraţiei plasmatice a
tizanidinei.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. https://bit.ly/3hF9FLS
-3%
39.92 MDL
41.15 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
CEFTRIAXON este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară;
- pneumonie nozocomială;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană
CEFTRIAXON poate fi utilizat pentru:
- tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
CEFTRIAXON trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în
cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Mod de administrare
Administrarea intramusculară
CEFTRIAXON poate fi administrat sub formă de injecție intramusculară profundă. Se recomandă
de a administra nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare.
Administrarea intravenoasă
CEFTRIAXON poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute
(cale de administrare preferată) sau sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute.
Administrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de
50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate
intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Dozele mai mari de 2 g se vor administra intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în același set de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care
conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă sau oricare altă cefalosporină.
Prezenţa în antecedente a reacţiilor severe de hipersensibilitate (de exemplu, a reacţiilor
anafilactice) la oricare alt tip de remedii antibacteriene beta-lactamice (peniciline, monobactami şi
carbapeneme).
Ceftriaxona este contraindicată:
la nou-născuţii prematuri cu vârsta ≤ 41 săptămâni, având în vedere perioada de dezvoltare
intrauterină (vârsta gestaţională + vârsta postnatală)*;
la nou-născuţii la termen cu vârsta ≤ 28 de zile:
- cu hiperbilirubinemie, icter, hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste stări legarea
bilirubinei, posibil, este afectată*;
- la care este necesar (sau la o necesitate aşteptată) un tratament intravenos cu soluţii cu conţinut
de calciu, inclusiv perfuzii intravenoase care conţin calciu, din cauza riscului formării precipitatelor
sărurilor de calciu ale ceftriaxonei (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
* studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la
aceşti pacienţi se poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Când lidocaina este utilizată ca solvent, contraindicaţiile referitoare la aceasta trebuie excluse
înainte de injectarea intramusculară a ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
A se vedea RCP pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă, care conţin lidocaină, niciodată nu se vor administra intravenos.https://bit.ly/3bCIfm4
CEFTRIAXON este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară;
- pneumonie nozocomială;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană
CEFTRIAXON poate fi utilizat pentru:
- tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
CEFTRIAXON trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în
cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Mod de administrare
Administrarea intramusculară
CEFTRIAXON poate fi administrat sub formă de injecție intramusculară profundă. Se recomandă
de a administra nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare.
Administrarea intravenoasă
CEFTRIAXON poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute
(cale de administrare preferată) sau sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute.
Administrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de
50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate
intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Dozele mai mari de 2 g se vor administra intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în același set de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care
conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă sau oricare altă cefalosporină.
Prezenţa în antecedente a reacţiilor severe de hipersensibilitate (de exemplu, a reacţiilor
anafilactice) la oricare alt tip de remedii antibacteriene beta-lactamice (peniciline, monobactami şi
carbapeneme).
Ceftriaxona este contraindicată:
la nou-născuţii prematuri cu vârsta ≤ 41 săptămâni, având în vedere perioada de dezvoltare
intrauterină (vârsta gestaţională + vârsta postnatală)*;
la nou-născuţii la termen cu vârsta ≤ 28 de zile:
- cu hiperbilirubinemie, icter, hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste stări legarea
bilirubinei, posibil, este afectată*;
- la care este necesar (sau la o necesitate aşteptată) un tratament intravenos cu soluţii cu conţinut
de calciu, inclusiv perfuzii intravenoase care conţin calciu, din cauza riscului formării precipitatelor
sărurilor de calciu ale ceftriaxonei (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
* studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la
aceşti pacienţi se poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Când lidocaina este utilizată ca solvent, contraindicaţiile referitoare la aceasta trebuie excluse
înainte de injectarea intramusculară a ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
A se vedea RCP pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă, care conţin lidocaină, niciodată nu se vor administra intravenos.https://bit.ly/3bCIfm4
-3%
36.37 MDL
37.50 MDL
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
-3%
95.59 MDL
98.55 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Cefalexina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii, cauzate de
microorganisme susceptibile:
- infecţii ale căilor respiratorii (amigdalită, faringită, sinuzită, bronşită acută şi
cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii osteo-articulare;
- infecţii ale sistemului uro-genital (cistită, pielonefrită, inclusiv prostatita
acută);
- infecţii stomatologice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Adulţi
Doza nictemerală uzuală constituie de la 1 până la 4 grame, divizate în câteva
prize. În majoritatea infecţiilor este suficientă administrarea a câte 500 mg fiecare
8 ore. În cazul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi infecţiei
urinare uşoare necomplicate doza uzuală constituie 250 mg fiecare 6 ore sau 500
mg fiecare 12 ore.
În infecţii severe sau infecţii cauzate de microorganisme mai puţin sensibile, poate
fi necesară o doză mai mare de preparat. Dacă este necesară administrarea
preparatului în doză de peste 4 g pe zi, trebuie avută în vedere posibilitatea
utilizării altor cefalosporine cu administrare parenterală, în doze echivalente.
Doze pentru vârstnici şi pacienţi cu tulburarea funcţiei renale
Dozele sunt similare cu cele pentru adulţi. În cazul afectării semnificative a funcţiei
renale se recomandă reducerea dozei. În acest caz se recomandă doza maximă
nictemerală 3 g, dacă clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min; dacă
clearance-ul creatininei este de 10-40 ml/min – cel mult 1,5 g; dacă clearance-ul
creatininei este sub 10 ml/min – cel mult 750 mg.
Doze pentru copii
Pentru copii se recomandă de administrat preparatul sub formă de suspensie orală.
Doza uzuală nictemerală pentru copii constituie 15-50 mg/kg, divizată în câteva
prize. Pentru tratamentul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi
infecţiei urinare uşoare necomplicate doza poate fi divizată în 2 prize (fiecare 12
ore).
Pentru majoritatea infecţiilor se recomandă următorul regim de dozare:
- copii cu vârsta sub 5 ani: câte 125 mg fiecare 8 ore;
- copii cu vârsta 5 ani şi mai mult: câte 250 mg fiecare 8 ore.
În infecţiile severe dozele pot fi dublate.
Pentru tratamentul otitei medii se recomandă administrarea medicamentului în
doză de 75-100 mg/kg/zi, divizată în 4 prize.
În infecţiile cu streptococi beta-hemolitici durata tratamentului trebuie să fie de cel
puţin 10 zile. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la antibiotice din grupul cefalosporinelor sau la oricare dintre
excipienţi. https://bit.ly/3yngMhQ
Cefalexina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii, cauzate de
microorganisme susceptibile:
- infecţii ale căilor respiratorii (amigdalită, faringită, sinuzită, bronşită acută şi
cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii osteo-articulare;
- infecţii ale sistemului uro-genital (cistită, pielonefrită, inclusiv prostatita
acută);
- infecţii stomatologice.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Intern.
Adulţi
Doza nictemerală uzuală constituie de la 1 până la 4 grame, divizate în câteva
prize. În majoritatea infecţiilor este suficientă administrarea a câte 500 mg fiecare
8 ore. În cazul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi infecţiei
urinare uşoare necomplicate doza uzuală constituie 250 mg fiecare 6 ore sau 500
mg fiecare 12 ore.
În infecţii severe sau infecţii cauzate de microorganisme mai puţin sensibile, poate
fi necesară o doză mai mare de preparat. Dacă este necesară administrarea
preparatului în doză de peste 4 g pe zi, trebuie avută în vedere posibilitatea
utilizării altor cefalosporine cu administrare parenterală, în doze echivalente.
Doze pentru vârstnici şi pacienţi cu tulburarea funcţiei renale
Dozele sunt similare cu cele pentru adulţi. În cazul afectării semnificative a funcţiei
renale se recomandă reducerea dozei. În acest caz se recomandă doza maximă
nictemerală 3 g, dacă clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min; dacă
clearance-ul creatininei este de 10-40 ml/min – cel mult 1,5 g; dacă clearance-ul
creatininei este sub 10 ml/min – cel mult 750 mg.
Doze pentru copii
Pentru copii se recomandă de administrat preparatul sub formă de suspensie orală.
Doza uzuală nictemerală pentru copii constituie 15-50 mg/kg, divizată în câteva
prize. Pentru tratamentul infecţiilor pielii şi ţesuturilor moi, faringitei streptococice şi
infecţiei urinare uşoare necomplicate doza poate fi divizată în 2 prize (fiecare 12
ore).
Pentru majoritatea infecţiilor se recomandă următorul regim de dozare:
- copii cu vârsta sub 5 ani: câte 125 mg fiecare 8 ore;
- copii cu vârsta 5 ani şi mai mult: câte 250 mg fiecare 8 ore.
În infecţiile severe dozele pot fi dublate.
Pentru tratamentul otitei medii se recomandă administrarea medicamentului în
doză de 75-100 mg/kg/zi, divizată în 4 prize.
În infecţiile cu streptococi beta-hemolitici durata tratamentului trebuie să fie de cel
puţin 10 zile. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la antibiotice din grupul cefalosporinelor sau la oricare dintre
excipienţi. https://bit.ly/3yngMhQ
Indicaţii terapeutice
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/343KGcZ
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/343KGcZ
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
-3%
94.57 MDL
97.50 MDL
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
-3%
15.76 MDL
16.25 MDL