Filtru
Întâi cele populare
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
-3%
118.24 MDL
121.90 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
- infecții ale tractului urinar superior și inferior;
- infecţiile căilor respiratorii;
- gonoree uretrală necomplicată şi gonoree de col uterin;
- uretrită nongonococcală şi cercevită;
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Rofloxan se administrează oral, fără a fi mestecate, înaintea sau în timpul meselor,
cu o cantitate suficientă de lichid.
Dozele se ajustează individual în funcţie de localizarea şi severitatea infecţiei,
sensibilitatea microorganismelor, starea generală a bolnavului şi funcţia hepatică şi
renală. Durata tratamentului constituie 5-10 zile, cu excepţia cazului de gonoree
necomplicată, unde este necesară unica doză de administrare.
Adulţi: câte 200-800 mg pe zi. Doza până la 400 mg pe zi poate fi administrată într-o
priză, de preferinţă dimineaţa. Doza mai mare se administrează în două prize, fiecare
doză se administrează aproximativ în acelaş interval de timp. Se recomandă evitarea
administrării concomitente cu antacide, sucralfat, remedii cu conţinut de zinc şi fier. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la ofloxacin, alte chinolone sau componentele
medicamentului;
- epilepsie şi scăderea pragului convulsiv;
- tendoane afectate de către tratamentul cu chinolone;
- deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii până la 18 ani (perioada de creştere a scheletului). https://bit.ly/3yqXvw1
- infecții ale tractului urinar superior și inferior;
- infecţiile căilor respiratorii;
- gonoree uretrală necomplicată şi gonoree de col uterin;
- uretrită nongonococcală şi cercevită;
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Rofloxan se administrează oral, fără a fi mestecate, înaintea sau în timpul meselor,
cu o cantitate suficientă de lichid.
Dozele se ajustează individual în funcţie de localizarea şi severitatea infecţiei,
sensibilitatea microorganismelor, starea generală a bolnavului şi funcţia hepatică şi
renală. Durata tratamentului constituie 5-10 zile, cu excepţia cazului de gonoree
necomplicată, unde este necesară unica doză de administrare.
Adulţi: câte 200-800 mg pe zi. Doza până la 400 mg pe zi poate fi administrată într-o
priză, de preferinţă dimineaţa. Doza mai mare se administrează în două prize, fiecare
doză se administrează aproximativ în acelaş interval de timp. Se recomandă evitarea
administrării concomitente cu antacide, sucralfat, remedii cu conţinut de zinc şi fier. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la ofloxacin, alte chinolone sau componentele
medicamentului;
- epilepsie şi scăderea pragului convulsiv;
- tendoane afectate de către tratamentul cu chinolone;
- deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii până la 18 ani (perioada de creştere a scheletului). https://bit.ly/3yqXvw1
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul maladiilor infecţios-inflamatorii provocate de microorganisme sensibile la
preparat:
- meningită bacteriană;
- endocardită bacteriană;
- septicemie;
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi ale organelor ORL;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare (bronşită acută şi cronică, pneumonie,
abces pulmonar, empiem pleural);
- infecţii urogenitale (pielonefrită acută şi cronică, pielită, prostatită, epididimită,
cistită);
- gonoree (inclusiv în sarcină);
- infecţii osteoarticulare;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- shigelloză;
- salmoneloză;
- maladia Lyme (borelioză);
Profilaxia şi tratamentul complicaţiilor infecţioase în perioada postoperatorie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intramuscular, intravenos sau sub formă de perfuzie
intravenoasă cu durata de 30 min.
Adulţi şi copii peste 12 ani: câte 1-2 g o dată pe zi, la fiecare 12 ore. În infecţii severe
cu pericol pentru viaţă doza zilnică maximă constituie 4 g. În acest caz preparatul se
administrează fiecare 12 ore sub formă de perfuzii intravenoase cu durata de 30 min.
Copii cu vârsta până la 12 ani: doza zilnică recomandată constituie 50-75 mg/kg/zi,
dar nu mai mul de 2 g/zi. Preparatul se administrează de 2 ori pe zi, cu interval de 12
ore. În meningită este posibilă administrarea dozei iniţiale de 100 mg/kg/zi, dar nu
mai mult de 4 g/zi.
Nou-născuţi (până la 2 săptămâni): se administrează câte 20-50 mg/kg o dată pe zi.
La calcularea dozei gradul de maturitate a nou-născutului nu se va lua în considerare.
Sugari (de la a 3-a săptămână de viaţă): câte 20-80 mg/kg o dată pe zi.
Gonoree: 250 g în priză unică, intramuscular.
Profilaxia complicaţiilor postoperatorii: în priză unică 1-2 g (în funcţie de gradul de
pericol de apariţie a infecţiei) cu 30-90 min, înainte de începerea operaţiei.
La bolnavii cu afectarea severă a funcţiei renale (clearance-ul creatininei 10 ml/min)
doza maximă nictemerală constituie 2 g.
Durata tratamentului este în funcţie de severitatea infecţiei şi se va prelungi minim
încă trei zile după dispariţia simptomelor infecţiei.
Modul de preparare şi administrare
Se vor utiliza doar soluţiile recent preparate. Pentru injecţiile intramusculare 1,0 g se
dizolvă în 3,5 ml soluţie lidocaină 1%. Se recomandă administrarea cel mult a 1 g
într-o zonă musculară.
Soluţiile pentru injecţiile intravenoase se prepară prin dizolvarea a 1,0 g preparat în
10 ml apă pentru injecţii. Se administrează intravenos lent timp de 2-4 minute.
Pentru prepararea soluţiei perfuzabile se dizolvă 2 g de preparat în 40 ml soluţie fără
conţinut de ioni de calciu. De regulă se utilizează următoarele soluţii de bază: soluţia
fiziologică; soluţie glucoză 5% sau 10%; soluţie 5% levuloză; soluţie 0,45% clorură
de sodiu + soluţie glucoză 2,5%). Preparatul se recomandă de administrat în perfuzie
intravenoasă timp de 30 minute.
Soluţia recent preparată se utilizează timp de 6 ore cu condiţia păstrării la temperaturi
sub 25 C şi timp de 24 ore cu condiţia păstrării la frigider (la temperatura 2-8 C). CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. https://bit.ly/2Qx737N
Tratamentul maladiilor infecţios-inflamatorii provocate de microorganisme sensibile la
preparat:
- meningită bacteriană;
- endocardită bacteriană;
- septicemie;
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi ale organelor ORL;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare (bronşită acută şi cronică, pneumonie,
abces pulmonar, empiem pleural);
- infecţii urogenitale (pielonefrită acută şi cronică, pielită, prostatită, epididimită,
cistită);
- gonoree (inclusiv în sarcină);
- infecţii osteoarticulare;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- shigelloză;
- salmoneloză;
- maladia Lyme (borelioză);
Profilaxia şi tratamentul complicaţiilor infecţioase în perioada postoperatorie.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intramuscular, intravenos sau sub formă de perfuzie
intravenoasă cu durata de 30 min.
Adulţi şi copii peste 12 ani: câte 1-2 g o dată pe zi, la fiecare 12 ore. În infecţii severe
cu pericol pentru viaţă doza zilnică maximă constituie 4 g. În acest caz preparatul se
administrează fiecare 12 ore sub formă de perfuzii intravenoase cu durata de 30 min.
Copii cu vârsta până la 12 ani: doza zilnică recomandată constituie 50-75 mg/kg/zi,
dar nu mai mul de 2 g/zi. Preparatul se administrează de 2 ori pe zi, cu interval de 12
ore. În meningită este posibilă administrarea dozei iniţiale de 100 mg/kg/zi, dar nu
mai mult de 4 g/zi.
Nou-născuţi (până la 2 săptămâni): se administrează câte 20-50 mg/kg o dată pe zi.
La calcularea dozei gradul de maturitate a nou-născutului nu se va lua în considerare.
Sugari (de la a 3-a săptămână de viaţă): câte 20-80 mg/kg o dată pe zi.
Gonoree: 250 g în priză unică, intramuscular.
Profilaxia complicaţiilor postoperatorii: în priză unică 1-2 g (în funcţie de gradul de
pericol de apariţie a infecţiei) cu 30-90 min, înainte de începerea operaţiei.
La bolnavii cu afectarea severă a funcţiei renale (clearance-ul creatininei 10 ml/min)
doza maximă nictemerală constituie 2 g.
Durata tratamentului este în funcţie de severitatea infecţiei şi se va prelungi minim
încă trei zile după dispariţia simptomelor infecţiei.
Modul de preparare şi administrare
Se vor utiliza doar soluţiile recent preparate. Pentru injecţiile intramusculare 1,0 g se
dizolvă în 3,5 ml soluţie lidocaină 1%. Se recomandă administrarea cel mult a 1 g
într-o zonă musculară.
Soluţiile pentru injecţiile intravenoase se prepară prin dizolvarea a 1,0 g preparat în
10 ml apă pentru injecţii. Se administrează intravenos lent timp de 2-4 minute.
Pentru prepararea soluţiei perfuzabile se dizolvă 2 g de preparat în 40 ml soluţie fără
conţinut de ioni de calciu. De regulă se utilizează următoarele soluţii de bază: soluţia
fiziologică; soluţie glucoză 5% sau 10%; soluţie 5% levuloză; soluţie 0,45% clorură
de sodiu + soluţie glucoză 2,5%). Preparatul se recomandă de administrat în perfuzie
intravenoasă timp de 30 minute.
Soluţia recent preparată se utilizează timp de 6 ore cu condiţia păstrării la temperaturi
sub 25 C şi timp de 24 ore cu condiţia păstrării la frigider (la temperatura 2-8 C). CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. https://bit.ly/2Qx737N
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Lexacin este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii cu evoluţie
uşoară sau moderată, provocate de germeni sensibili la levofloxacină:
- sinuzite acute;
- exacerbări ale bronşitelor cronice;
- pneumonii;
- infecţii complicate şi necomplicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrite;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- septicemie/bacteriemie;
- infecţii intraabdominale.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Lexacin se administrează de 1-2 ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea
infecţiei. Durata tratamentului depinde de evoluţia maladiei şi constituie cel mult 14
zile. Se recomandă prelungirea tratamentului cu încă cel puţin 48-72 ore după
normalizarea temperaturii corporale sau eradicarea agentului patogen, confirmată prin
teste microbiologice.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
lichid. Administrarea se poate efectua în timpul mesei sau între mese.
Recomandări privind regimul de dozare la pacienţii adulţi cu funcţia renală neafectată
(clearance-ul creatininei > 50 ml/min). CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la levofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi.
Epilepsie.
Antecedente de reacţii adverse din partea tendoanelor determinate de administrarea
fluorochinolonelor.
Sarcina şi perioada de alăptare.
https://bit.ly/3bLGLpM
Lexacin este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor infecţii cu evoluţie
uşoară sau moderată, provocate de germeni sensibili la levofloxacină:
- sinuzite acute;
- exacerbări ale bronşitelor cronice;
- pneumonii;
- infecţii complicate şi necomplicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrite;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- septicemie/bacteriemie;
- infecţii intraabdominale.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Lexacin se administrează de 1-2 ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea
infecţiei. Durata tratamentului depinde de evoluţia maladiei şi constituie cel mult 14
zile. Se recomandă prelungirea tratamentului cu încă cel puţin 48-72 ore după
normalizarea temperaturii corporale sau eradicarea agentului patogen, confirmată prin
teste microbiologice.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, fără a fi mestecate, cu o cantitate suficientă de
lichid. Administrarea se poate efectua în timpul mesei sau între mese.
Recomandări privind regimul de dozare la pacienţii adulţi cu funcţia renală neafectată
(clearance-ul creatininei > 50 ml/min). CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la levofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi.
Epilepsie.
Antecedente de reacţii adverse din partea tendoanelor determinate de administrarea
fluorochinolonelor.
Sarcina şi perioada de alăptare.
https://bit.ly/3bLGLpM
-3%
138.08 MDL
142.35 MDL
Rețetă medicală
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Axetine 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă/soluţie injectabilă
Axetine 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine 750mg sau 1,5g cefuroxim sub formă de cefuroxim de sodiu.
Cantitatea de Axetine Cantitatea de sodiu per flacon
750 mg 40.65mg (1.77mmol)
1,5 g 81.45mg (3.54mmol)
Pentru lista tuturor exipienților, vezi pct.6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Axetine este indicat pentru tratamentul infecțiilor enumerate mai jos, la adulți și copii,
inclusiv nou-născuți (de la naștere) (vezi pct 4.4 și 5.1).
• Pneumonia dobândită în comunitate.
• Exacerbări acute ale bronșitei cronice.
• Infecții complicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrita.
• Infecții ale țesuturilor moi: celulite, erizipel şi plagi infectate.
• Infecții intra-abdominale (vezi pct 4.4).
• Profilaxia infecției în intervenţiile chirurgicale gastrointestinale (inclusiv
esofagiene), ortopedice, cardiovasculare, ginecologice (inclusiv operația cezariană).
În tratamentul și prevenirea infecțiilor în care sunt probabil implicate microorganisme
anaerobe, cefuroxima trebuie administrata în asociere cu antibiotice adecvate. Trebuie
luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a antibioticelor. Mod de administrare
Axetine trebuie administrat pe cale intravenoasă timp de 3 până la 5 minute, perfuzie
timp de 30 până la 60 minute sau prin injecţie intramusculară profundă. Instrucțiuni
privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct 6.6.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroxima sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
Pacienți cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacții anafilactice) la orice
antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami și carbapeneme). https://bit.ly/3v2B7an
Axetine 750 mg pulbere pentru suspensie injectabilă/soluţie injectabilă
Axetine 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon conţine 750mg sau 1,5g cefuroxim sub formă de cefuroxim de sodiu.
Cantitatea de Axetine Cantitatea de sodiu per flacon
750 mg 40.65mg (1.77mmol)
1,5 g 81.45mg (3.54mmol)
Pentru lista tuturor exipienților, vezi pct.6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă sau perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă până la slab gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Axetine este indicat pentru tratamentul infecțiilor enumerate mai jos, la adulți și copii,
inclusiv nou-născuți (de la naștere) (vezi pct 4.4 și 5.1).
• Pneumonia dobândită în comunitate.
• Exacerbări acute ale bronșitei cronice.
• Infecții complicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrita.
• Infecții ale țesuturilor moi: celulite, erizipel şi plagi infectate.
• Infecții intra-abdominale (vezi pct 4.4).
• Profilaxia infecției în intervenţiile chirurgicale gastrointestinale (inclusiv
esofagiene), ortopedice, cardiovasculare, ginecologice (inclusiv operația cezariană).
În tratamentul și prevenirea infecțiilor în care sunt probabil implicate microorganisme
anaerobe, cefuroxima trebuie administrata în asociere cu antibiotice adecvate. Trebuie
luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea adecvată a antibioticelor. Mod de administrare
Axetine trebuie administrat pe cale intravenoasă timp de 3 până la 5 minute, perfuzie
timp de 30 până la 60 minute sau prin injecţie intramusculară profundă. Instrucțiuni
privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct 6.6.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefuroxima sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
Pacienți cu hipersensibilitate cunoscută la alte antibiotice din clasa cefalosporinelor.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacții anafilactice) la orice
antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami și carbapeneme). https://bit.ly/3v2B7an
-3%
166.65 MDL
171.80 MDL
Ce este Medoclav şi pentru ce se utilizează
Medoclav este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine două
medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei clase de
medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi inactivate).
Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Medoclav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi:
• infecţii ale urechii sau ale sinusurilor;
• infecţii ale tractului respirator;
• infecţii ale tractului urinar;
• infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare;
• infecţii osoase şi articulare.
Cum să utilizaţi Medoclav
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
• doza uzuală – 1 comprimat de două ori pe zi
• doza crescută – 1 comprimat de trei ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Medoclav suspensie orală.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Medoclav comprimate
copiilor cu greutate mai mică de 40 kg.
Comprimatele filmate nu sunt adecvate utilizării la copii cu greutate mai mică de 25 de kg.
Pacienţii cu probleme renale şi hepatice
• Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege o
concentraţie diferită sau un alt medicament.
• Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a vedea cum
funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Medoclav
• Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă la începutul unei mese sau imediat înainte de
masă.
• Comprimatele pot fi rupte de-a lungul liniei mediane pentru a putea fi mai uşor înghiţite. Trebuie
să luaţi ambele jumătăţi de comprimat în acelaşi timp.
• Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între ele. Nu
luaţi 2 doze într-o oră.
• Nu luaţi Medoclav mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine, trebuie să
mergeţi din nou la medic.
https://bit.ly/3y6Banl
Medoclav este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine două
medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei clase de
medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi inactivate).
Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Medoclav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi:
• infecţii ale urechii sau ale sinusurilor;
• infecţii ale tractului respirator;
• infecţii ale tractului urinar;
• infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare;
• infecţii osoase şi articulare.
Cum să utilizaţi Medoclav
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
• doza uzuală – 1 comprimat de două ori pe zi
• doza crescută – 1 comprimat de trei ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Medoclav suspensie orală.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Medoclav comprimate
copiilor cu greutate mai mică de 40 kg.
Comprimatele filmate nu sunt adecvate utilizării la copii cu greutate mai mică de 25 de kg.
Pacienţii cu probleme renale şi hepatice
• Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege o
concentraţie diferită sau un alt medicament.
• Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a vedea cum
funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Medoclav
• Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă la începutul unei mese sau imediat înainte de
masă.
• Comprimatele pot fi rupte de-a lungul liniei mediane pentru a putea fi mai uşor înghiţite. Trebuie
să luaţi ambele jumătăţi de comprimat în acelaşi timp.
• Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între ele. Nu
luaţi 2 doze într-o oră.
• Nu luaţi Medoclav mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine, trebuie să
mergeţi din nou la medic.
https://bit.ly/3y6Banl
-3%
84.63 MDL
87.25 MDL
Indicatii:
Infectii determinate de microorganisme sensibile la azitromicina:
Infectii ale tractului respirator superior: amigdalite, faringite, sinuzite, otite medii acute;
Infectii ale cailor respiratorii inferioare: bronsite acute si pneumonii usoare sau moderat severe, dobandite in afara spitalului;
Infectii ale pielii si tesuturilor moi;
Infectii genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis.
Administrare:
Doza trebuie stabilita de catre medic. Dozele uzuale sunt:
Adulti (inclusiv varstnici)
Pentru tratamentul bolilor cu transmitere sexuala, doza recomandata este de 4 comprimate filmate. Azitromicina 250 mg comprimate filmate intr-o singura administrare orala.
Pentru toate celelalte indicatii, doza totala recomandata este de 6 comprimate filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate, administrate cate 2 comprimate filmate Azitromicina 250 mg
comprimate filmate pe zi, timp de trei zile consecutiv.
Ca o alternativa, aceeasi doza totala de 6 comprimate filmate Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate, poate fi administrata pe o perioada totala de cinci zile, 2 comprimate filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate, in prima zi si cate 1 comprimat filmat Azitromicina 250 mg comprimate filmate (250 mg azitromicina), din ziua a doua pana in ziua a cincea.
Copii
Comprimatele filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate trebuie administrate doar la copiii peste 6 ani si cu greutate mai mare de 45 kg, la care se utilizeaza doza uzuala pentru adult.
Pacienti cu insuficienta renala
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei
mai mare de 40 ml/min). Nu se cunoaste suficient efectul utilizarii azitromicinei la pacientii cu insuficienta renala mai severa. In consecinta este necesara precautie.
Pacienti cu insuficienta hepatica
Azitromicina comprimate filmate nu trebuie utilizata la persoanele cu insuficienta hepatica grava.
Comprimatele filmate trebuie luate o data pe zi, impreuna cu alimente sau apa. In cazul in care constatati ca efectele azitromicinei sunt prea puternice sau prea slabe, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Daca ati luat mai multa Azitromicina comprimate filmate decat ar trebui Daca ati luat mai multe doze de Azitromicina comprimate filmate decat ar trebui, adresati-va imediat medicului dumneavoastra sau celui mai apropiat spital, In caz de supradozaj pot aparea urmatoarele efecte: pierderea temporara a auzului, greata, varsaturi si diaree.
Daca ati uitat sa luati o doza de Azitromicina comprimate filmate
Daca ati uitat sa luati o doza de Azifromicina comprimate filmate, continuati cu dozele recomandate, pana la sfarsitul tratamentului. Nu luati niciodata o doza dubla de azitromicina pentru a suplini astfel doza omisa.
Actiune:
Azitromicina apartine clasei de antibiotice numite macrolide.
Cand utilizati asemenea medicamente trebuie sa tineti seama de aceste interactiuni si sa cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului.
In general cereti sfatul medicului inainte de a utiliza orice medicament.
Este necesara precautie speciala, deoarece medicamentele mentionate mai sus va pot fi cunoscute sub un alt nume, deseori sub numele de marca. In aceasta rubrica este numita doar substanta activa sau grupa terapeutica a medicamentului si nu numele marcii. Uitati-va cu atentie pe ambalajul si prospectul medicamentelor pe care le utilizati, pentru a vedea care este substanta activa a medicamentului respectiv si din
ce grupa terapeutica face parte.
Infectii determinate de microorganisme sensibile la azitromicina:
Infectii ale tractului respirator superior: amigdalite, faringite, sinuzite, otite medii acute;
Infectii ale cailor respiratorii inferioare: bronsite acute si pneumonii usoare sau moderat severe, dobandite in afara spitalului;
Infectii ale pielii si tesuturilor moi;
Infectii genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis.
Administrare:
Doza trebuie stabilita de catre medic. Dozele uzuale sunt:
Adulti (inclusiv varstnici)
Pentru tratamentul bolilor cu transmitere sexuala, doza recomandata este de 4 comprimate filmate. Azitromicina 250 mg comprimate filmate intr-o singura administrare orala.
Pentru toate celelalte indicatii, doza totala recomandata este de 6 comprimate filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate, administrate cate 2 comprimate filmate Azitromicina 250 mg
comprimate filmate pe zi, timp de trei zile consecutiv.
Ca o alternativa, aceeasi doza totala de 6 comprimate filmate Azitromicina Sandoz 250 mg comprimate filmate, poate fi administrata pe o perioada totala de cinci zile, 2 comprimate filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate, in prima zi si cate 1 comprimat filmat Azitromicina 250 mg comprimate filmate (250 mg azitromicina), din ziua a doua pana in ziua a cincea.
Copii
Comprimatele filmate Azitromicina 250 mg comprimate filmate trebuie administrate doar la copiii peste 6 ani si cu greutate mai mare de 45 kg, la care se utilizeaza doza uzuala pentru adult.
Pacienti cu insuficienta renala
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei
mai mare de 40 ml/min). Nu se cunoaste suficient efectul utilizarii azitromicinei la pacientii cu insuficienta renala mai severa. In consecinta este necesara precautie.
Pacienti cu insuficienta hepatica
Azitromicina comprimate filmate nu trebuie utilizata la persoanele cu insuficienta hepatica grava.
Comprimatele filmate trebuie luate o data pe zi, impreuna cu alimente sau apa. In cazul in care constatati ca efectele azitromicinei sunt prea puternice sau prea slabe, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului.
Daca ati luat mai multa Azitromicina comprimate filmate decat ar trebui Daca ati luat mai multe doze de Azitromicina comprimate filmate decat ar trebui, adresati-va imediat medicului dumneavoastra sau celui mai apropiat spital, In caz de supradozaj pot aparea urmatoarele efecte: pierderea temporara a auzului, greata, varsaturi si diaree.
Daca ati uitat sa luati o doza de Azitromicina comprimate filmate
Daca ati uitat sa luati o doza de Azifromicina comprimate filmate, continuati cu dozele recomandate, pana la sfarsitul tratamentului. Nu luati niciodata o doza dubla de azitromicina pentru a suplini astfel doza omisa.
Actiune:
Azitromicina apartine clasei de antibiotice numite macrolide.
Cand utilizati asemenea medicamente trebuie sa tineti seama de aceste interactiuni si sa cereti sfatul medicului dumneavoastra sau farmacistului.
In general cereti sfatul medicului inainte de a utiliza orice medicament.
Este necesara precautie speciala, deoarece medicamentele mentionate mai sus va pot fi cunoscute sub un alt nume, deseori sub numele de marca. In aceasta rubrica este numita doar substanta activa sau grupa terapeutica a medicamentului si nu numele marcii. Uitati-va cu atentie pe ambalajul si prospectul medicamentelor pe care le utilizati, pentru a vedea care este substanta activa a medicamentului respectiv si din
ce grupa terapeutica face parte.
-3%
40.64 MDL
41.90 MDL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefuroxim 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cefuroxim 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon a câte 750 mg conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică)
– 750 mg.
Fiecare flacon a câte 1,5 g conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică) –
1,5 g.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi capitolul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă cu nuanţă gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Maladii infecţios-inflamatorii provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare şi ale organelor ORL, inclusiv otită medie,
sinuzită, amigdalită, faringită, bronşită acută şi cronică, bronşiectazii infectate,
pneumonie bacteriană, abces pulmonar şi infecţie pulmonară postoperatorie;
- infecţii ale căilor urinare, inclusiv pielonefrită, cistită şi bacteriurie asimptomatică;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv celulită, erizipel şi infecţii
posttraumatice;
- septicemie;
- meningită;
- gonoree necomplicată şi complicată, în special la pacienţii la care tratamentul cu
peniciline nu este recomandat;
- infecţii osteoarticulare.
Profilaxia infecţiilor în perioada postoperatorie (de ex. intervenţii în regiunea
cavităţii abdominale şi pe organele pelviene, operaţii ortopedice, operaţii pe cord,
plămâni, esofag, vase şi artroplastie), care se referă la operaţii septice sau potenţial
septice.
4.2 Doze şi mod de administrare
După dizolvare, soluţia se administrează intramuscular sau intravenos. Înainte de
injectarea intramusculară este necesar de a efectua aspiraţia pentru a evita
administrarea intravasculară.
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani cefuroxim se indică câte 750 mg-1,5 g la
fiecare 8 ore, de regulă, 5-10 zile.
În infecţii severe sau infecţii provocate de microorganisme mai puţin sensibile,
poate fi necesar 1,5 g fiecare 6 ore. În meningita bacteriană doza nu trebuie să
depăşească 3 g la fiecare 8 ore.
În infecţia gonococică necomplicată se recomandă 1,5 mg intramuscular în doză
unică în 2 locuri diferite în combinaţie cu 1 g probenecid oral.
Cu scop de profilaxie în infecţiile septice sau potenţial septice se recomandă 1,5 g
intravenos înainte de operaţie (circa 30 min – 1,5 ore până la intervenţie). Apoi se
administrează intravenos sau intramuscular câte 750 mg fiecare 8 ore. Cu scop de
profilaxie, în intervenţii chirurgicale pe cutia toracică deschisă, se recomandă
administrarea 1,5 g intravenos în timpul inducerii anesteziei şi la fiecare 12 ore,
până la doza totală de 6 g.
Copiilor cu vârstă mai mare de 3 luni se indică 50-100 mg/kg corp/zi, divizată în
prize egale, fiecare 6-8 ore, pentru tratamentul majorităţii infecţiilor, provocate de
microorganisme sensibile la cefuroximă. Doza mai mare de 100 mg/kg/zi (nu se
recomandă doza mai mare decât doza pentru adulţi) poate fi indicată în infecţii
severe.
În tratamentul infecţiilor osteoarticulare se recomandă 150 mg/kg/zi (nu se permite
doza mai mare decât doza pentru adulţi), divizată în prize egale, fiecare 8 ore.
În meningite bacteriene la copii se recomandă doze mai mari – de la 200 la 240
mg/kg/zi, în prize egale, fiecare 6-8 ore. Doza nictemerală pentru copii nu trebuie
să depăşească 6 g.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de insuficienţă renală este necesar de redus doza. Doza se va ajusta în
funcţie de gradul insuficienţei renale. 4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. https://bit.ly/2QxYGc4
Cefuroxim 750 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Cefuroxim 1,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare flacon a câte 750 mg conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică)
– 750 mg.
Fiecare flacon a câte 1,5 g conţine cefuroximă (sub formă de cefuroximă sodică) –
1,5 g.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi capitolul 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere de culoare albă cu nuanţă gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Maladii infecţios-inflamatorii provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare şi ale organelor ORL, inclusiv otită medie,
sinuzită, amigdalită, faringită, bronşită acută şi cronică, bronşiectazii infectate,
pneumonie bacteriană, abces pulmonar şi infecţie pulmonară postoperatorie;
- infecţii ale căilor urinare, inclusiv pielonefrită, cistită şi bacteriurie asimptomatică;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, inclusiv celulită, erizipel şi infecţii
posttraumatice;
- septicemie;
- meningită;
- gonoree necomplicată şi complicată, în special la pacienţii la care tratamentul cu
peniciline nu este recomandat;
- infecţii osteoarticulare.
Profilaxia infecţiilor în perioada postoperatorie (de ex. intervenţii în regiunea
cavităţii abdominale şi pe organele pelviene, operaţii ortopedice, operaţii pe cord,
plămâni, esofag, vase şi artroplastie), care se referă la operaţii septice sau potenţial
septice.
4.2 Doze şi mod de administrare
După dizolvare, soluţia se administrează intramuscular sau intravenos. Înainte de
injectarea intramusculară este necesar de a efectua aspiraţia pentru a evita
administrarea intravasculară.
Adulţilor şi copiilor cu vârsta peste 12 ani cefuroxim se indică câte 750 mg-1,5 g la
fiecare 8 ore, de regulă, 5-10 zile.
În infecţii severe sau infecţii provocate de microorganisme mai puţin sensibile,
poate fi necesar 1,5 g fiecare 6 ore. În meningita bacteriană doza nu trebuie să
depăşească 3 g la fiecare 8 ore.
În infecţia gonococică necomplicată se recomandă 1,5 mg intramuscular în doză
unică în 2 locuri diferite în combinaţie cu 1 g probenecid oral.
Cu scop de profilaxie în infecţiile septice sau potenţial septice se recomandă 1,5 g
intravenos înainte de operaţie (circa 30 min – 1,5 ore până la intervenţie). Apoi se
administrează intravenos sau intramuscular câte 750 mg fiecare 8 ore. Cu scop de
profilaxie, în intervenţii chirurgicale pe cutia toracică deschisă, se recomandă
administrarea 1,5 g intravenos în timpul inducerii anesteziei şi la fiecare 12 ore,
până la doza totală de 6 g.
Copiilor cu vârstă mai mare de 3 luni se indică 50-100 mg/kg corp/zi, divizată în
prize egale, fiecare 6-8 ore, pentru tratamentul majorităţii infecţiilor, provocate de
microorganisme sensibile la cefuroximă. Doza mai mare de 100 mg/kg/zi (nu se
recomandă doza mai mare decât doza pentru adulţi) poate fi indicată în infecţii
severe.
În tratamentul infecţiilor osteoarticulare se recomandă 150 mg/kg/zi (nu se permite
doza mai mare decât doza pentru adulţi), divizată în prize egale, fiecare 8 ore.
În meningite bacteriene la copii se recomandă doze mai mari – de la 200 la 240
mg/kg/zi, în prize egale, fiecare 6-8 ore. Doza nictemerală pentru copii nu trebuie
să depăşească 6 g.
Administrarea la pacienţii cu insuficienţă renală
În caz de insuficienţă renală este necesar de redus doza. Doza se va ajusta în
funcţie de gradul insuficienţei renale. 4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la antibiotice din clasa cefalosporinelor. https://bit.ly/2QxYGc4
Rețetă medicală
Ce este Amoxicilină şi pentru ce se utilizează
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
-3%
16.44 MDL
16.95 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
-3%
16.68 MDL
17.20 MDL
Rețetă medicală
SUBSTANTA ACTIVA:
Azithromycinum
ACTIUNEA FARMACOLOGICA:
Este primul reprezentant al unui nou grup de macrolide, azalide, considerate antibiotice cu spectru larg de actiune. Activ fata de bacterii gram-pozitive: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, Streptococcus viridans, Staphylococcus aureus, bacterii gram-negative: Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Bordetella pertussis, B. parapertussis, Legionella pneumophila, H. ducreyi, Campilobacter jejuni, Neisseria gonorrhoeae, Gardnerella vaginalis, unele microorganisme anaerobe: Clostridium perfringens, Peptostreptococcus spp. s. a. Chlamydia trachomatis, Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma urealyticum, Treponema pallidum, Borrelia burgdoferi. Azitromicina este inactiva fata de bacteriile gram-pozitive rezistente la eritromicina. Azitromicina se concentreaza in fagocite si fibroblaste si, cu ele, se distribuie in tesuturile inflamate.
Indicaţii
Infectiile cailor respiratorii inferioare si superioare, ale pielii si tesuturilor moi, uretrita si cervicita cu Chlamydia trachomatis. Nu se recomanda in gonoree si sifilis, deoarece mascheaza simptomele, fara a da efect bun.
Azithromycinum
ACTIUNEA FARMACOLOGICA:
Este primul reprezentant al unui nou grup de macrolide, azalide, considerate antibiotice cu spectru larg de actiune. Activ fata de bacterii gram-pozitive: Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Streptococcus agalactiae, Streptococcus viridans, Staphylococcus aureus, bacterii gram-negative: Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis, Bordetella pertussis, B. parapertussis, Legionella pneumophila, H. ducreyi, Campilobacter jejuni, Neisseria gonorrhoeae, Gardnerella vaginalis, unele microorganisme anaerobe: Clostridium perfringens, Peptostreptococcus spp. s. a. Chlamydia trachomatis, Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma urealyticum, Treponema pallidum, Borrelia burgdoferi. Azitromicina este inactiva fata de bacteriile gram-pozitive rezistente la eritromicina. Azitromicina se concentreaza in fagocite si fibroblaste si, cu ele, se distribuie in tesuturile inflamate.
Indicaţii
Infectiile cailor respiratorii inferioare si superioare, ale pielii si tesuturilor moi, uretrita si cervicita cu Chlamydia trachomatis. Nu se recomanda in gonoree si sifilis, deoarece mascheaza simptomele, fara a da efect bun.
-3%
82.01 MDL
84.55 MDL
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Suspensia Clavomed este utilizată pentru tratamentul infecţiilor bacteriene, la copii şi
adulţi (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1).
- Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corespunzător).
- Otită acută medie.
- Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător).
- Pneumonie extraspitalicească.
- Cistită.
- Pielonefrită.
- Infecţiile cutanate şi de ţesuturi moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale,
abcesele dentare severe cu celulită difuzantă.
- Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
4.2. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu
excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Doza de Clavomed pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să
ia în considerare:
- agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele
antibacteriene (vezi pct. 4.4);
- severitatea şi localizarea infecţiei;
- vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor alternative de condiţionare a Clavomed (de exemplu a
acelora care eliberează doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte
amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru adulţi, copii şi adolescenţi cu greutatea ≥ 40 kg, această formă de condiţionare
a Clavomed eliberează o doză totală zilnică de 1750 mg amoxicilină/250 mg
acid clavulanic cu administrare de două ori pe zi şi 2625 mg amoxicilină/375
mg acid clavulanic cu administrare de trei ori pe zi, când este administrată
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 22180 din 21.12.2015
Anexa 1
conform recomandărilor de mai jos. Pentru copiii şi adolescenţii cu greutatea < 40 kg,
aceastăformă de condiţionare a Clavomed eliberează o doză totală zilnică de 1000-
2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când este administrată
conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză
zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de
Clavomed, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic,
fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului.
Unele infecţii (de exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de
tratament.
Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără un control (vezi pct. 4.4 cu
privire la tratamentul prelungit). Doze recomandate:
- de la 25 mg/3,6 mg/kg pe zi până la 45 mg/6,4 mg/kg pe zi divizat în două
prize;
- pentru unele infecţii: otita medie, sinuzite şi infecţiile ale căilor respiratorii
inferioare: se poate administra o doză de la 70 mg/10 mg/kg/zi în două prize. Mod de administrare
Clavomed se administrează pe cale orală.
Pentru a optimiza absorbţia şi pentru a minimiza posibilitatea de apariţie a reacţiilor
adverse din partea tractului gastrointestinal, se recomandă administrarea Clavomed
la începutul mesei.
A se agita bine flaconul pentru afânarea pulberii, apoi a se adăuga apă conform
recomandărilor, a se răsturna şi a se agita puternic timp de 30 secunde.
A se agita bine flaconul înainte de fiecare utilizare.
Pentru dozare corectă, în fiecare cutie este plasată măsură dozatoare (căpăcel) 10 ml,
5 ml, 2,5 ml.
Mod de preparare
Pentru prepararea suspensiei pulberea se va dizolva în 80 ml apă fiartă răcită în două
etape (până la semnul de pe flacon), agitând flaconul după fiecare adăugare a apei.
Se obţine o suspensie cu volumul de 80 ml cu dozarea respectivă:
312,5 mg/5 ml – 5 ml suspensie conţin 250 mg amoxicilină şi 62,5 mg acid
clavulanic.
SUSPENSIA SE VA AGITA BINE ÎNAINTE DE FIECARE ÎNTREBUINŢARE!
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate (de exemplu anafilaxie) la alte
antibiotice beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau manobactam).
Antecedente de icter sau tulburări ale funcţiei hepatice în timpul administrării
combinaţiei amoxicilină şi acidu clavulanic (vezi pct. 4.8). https://bit.ly/33FEGae
Suspensia Clavomed este utilizată pentru tratamentul infecţiilor bacteriene, la copii şi
adulţi (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1).
- Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corespunzător).
- Otită acută medie.
- Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător).
- Pneumonie extraspitalicească.
- Cistită.
- Pielonefrită.
- Infecţiile cutanate şi de ţesuturi moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale,
abcesele dentare severe cu celulită difuzantă.
- Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
4.2. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu
excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Doza de Clavomed pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să
ia în considerare:
- agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele
antibacteriene (vezi pct. 4.4);
- severitatea şi localizarea infecţiei;
- vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor alternative de condiţionare a Clavomed (de exemplu a
acelora care eliberează doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte
amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru adulţi, copii şi adolescenţi cu greutatea ≥ 40 kg, această formă de condiţionare
a Clavomed eliberează o doză totală zilnică de 1750 mg amoxicilină/250 mg
acid clavulanic cu administrare de două ori pe zi şi 2625 mg amoxicilină/375
mg acid clavulanic cu administrare de trei ori pe zi, când este administrată
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 22180 din 21.12.2015
Anexa 1
conform recomandărilor de mai jos. Pentru copiii şi adolescenţii cu greutatea < 40 kg,
aceastăformă de condiţionare a Clavomed eliberează o doză totală zilnică de 1000-
2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când este administrată
conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză
zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de
Clavomed, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic,
fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului.
Unele infecţii (de exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de
tratament.
Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără un control (vezi pct. 4.4 cu
privire la tratamentul prelungit). Doze recomandate:
- de la 25 mg/3,6 mg/kg pe zi până la 45 mg/6,4 mg/kg pe zi divizat în două
prize;
- pentru unele infecţii: otita medie, sinuzite şi infecţiile ale căilor respiratorii
inferioare: se poate administra o doză de la 70 mg/10 mg/kg/zi în două prize. Mod de administrare
Clavomed se administrează pe cale orală.
Pentru a optimiza absorbţia şi pentru a minimiza posibilitatea de apariţie a reacţiilor
adverse din partea tractului gastrointestinal, se recomandă administrarea Clavomed
la începutul mesei.
A se agita bine flaconul pentru afânarea pulberii, apoi a se adăuga apă conform
recomandărilor, a se răsturna şi a se agita puternic timp de 30 secunde.
A se agita bine flaconul înainte de fiecare utilizare.
Pentru dozare corectă, în fiecare cutie este plasată măsură dozatoare (căpăcel) 10 ml,
5 ml, 2,5 ml.
Mod de preparare
Pentru prepararea suspensiei pulberea se va dizolva în 80 ml apă fiartă răcită în două
etape (până la semnul de pe flacon), agitând flaconul după fiecare adăugare a apei.
Se obţine o suspensie cu volumul de 80 ml cu dozarea respectivă:
312,5 mg/5 ml – 5 ml suspensie conţin 250 mg amoxicilină şi 62,5 mg acid
clavulanic.
SUSPENSIA SE VA AGITA BINE ÎNAINTE DE FIECARE ÎNTREBUINŢARE!
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate (de exemplu anafilaxie) la alte
antibiotice beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau manobactam).
Antecedente de icter sau tulburări ale funcţiei hepatice în timpul administrării
combinaţiei amoxicilină şi acidu clavulanic (vezi pct. 4.8). https://bit.ly/33FEGae
-3%
59.51 MDL
61.35 MDL