Antibacteriene de uz sistemic

Indicaţii terapeutice
Zimaks este un antibiotic din grupa cefalosporinelor pentru administrare orală, care
in vitro a marcat activitate bactericida împotriva unei game largi de microorganisme
Gram-pozitive şi Gram-negative.
Este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii acute, cauzate de
microorganisme susceptibile.
Infecţii ale tractului respirator superior: otita medie şi alte infecţii ale
tractutului respirator superior, unde microorganismul ce a cauzat infecţia este
cunoscut ori suspectat a fi rezistent la alte antibiotice folosite mai frecvent. Ori în
cazuri unde tratamentul cu alte antibiotice a eşuat şi duce după sine anumite
riscuri.
Infecţii ale tractului respirator inferior: ex. bronşită.
Infecţii ale tractului urinar: ex. cistite, uretrite, pielonefrite necomplicate.
Eficacitatea clinică a fost demonstrată în infecţii cauzate de patogeni ca
Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Escherichia coli, Proteus
mirabilis, Kliebsiella species, Haemophilus influenzae (beta-lactamase positive şi
negative), Branhamella catarrhalis (beta-lactamase positive şi negative) şi
Enterobacter species. Zimaks este foarte stabil în prezenţa enzimelor betalactamice.
Cele mai multe tulpini de microorganisme cum sunt Enterococcus (Streptococcus
faecalis, grupa D Streptococci) şi Staphylococci (inclusiv tulpina coagulazei
positive şi negative şi tulpinile rezistente la meticillină) sunt rezistente la
Zimaks. În plus multe tulpini de microorganisme cum sunt Pseudomonas,
Bacteriodes fragalis, Listeria monocytogenes şi Clostridia sunt rezistente la
Zimaks.
4.2 Doze şi mod de administrare
Absorbţia Zimaks nu este condiţionată de prezenţa alimentelor. Durata
tratamentului, de obicei este de 7 zile, dar poate fi extinsă până la 14 zile, dacă
este necesar. Modul de reconstituire a suspensiei
Pentru prepararea suspensiei iniţial agitaţi flaconul cu pulbere. Adăugaţi apă fiartă,
răcită până la ½ de la nivelul liniei de marcare şi agitaţi bine. Lăsaţi 5 minute
pentru a asigura o dispersie completă. Apoi adăugaţi apă până la linia de marcare şi
iarăşi agitaţi bine.
Suspensia reconstituită trebuei păstrată la temperatura camerei şi utilizată timp de
14 zile. Flaconul trebuie închis bine şi agitat înatîinte de fiecare administrare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefiximă, alte antibiotice cefalosporine sau la oricare
dintre excipienţii comprimatului. https://bit.ly/3oupG8M

DATE CLINICE
Indicații terapeutice
Ceftriaxona sodică este un antibiotic cefalosporinic bactericid cu spectrul larg de
acțiune. Ceftriaxona este activă în vitro împotriva unei game largi de microoorganisme
Gram-pozitive și Gram-negative, inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamaze.
TRO-CEFTRIAX 1 g pulbere pentru soluție injectabilă/perfuzabilă este indicat pentru
tratamentul următoarelor infecții, atunci când sunt cauzate de organisme susceptibile:
Meningită cauzată de Haemophilus influenzae, Neisseria meningitidis sau
Streptococcus pneumoniae. Cegtriaxona a fost utilizată cu succes într-un număr
limitat de cazuri de meningită și de infecții a șuntului cauzate de Staphylococcus
epidermidis* și Escherichia coli*.
*Eficacitatea împotriva acestor organisme în aceste sisteme de organe a fost studiată
în mai puțin de 10 infecții.
Infecții ale tractului respirator inferior cauzate de Streptococcus pneumoniae,
Staphylococcus aureus, Haemophilus influenzae, Haemophilus parainfluenzae,
Klebsiella pneumoniae, Escherichia coli, Enterobacter aerogenes, Proteus mirabilis sau
Serratia marcescens.
Otită medie bacteriană acută cauzată de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae ( inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamaze) sau Moraxella catarrhalis
(inclusiv tulpini producătoare de beta-lactamaze).
Infecții intraabdominale cauzate de Escherichia coli, Klebsiella pneumoniae,
Bacteroides fragilis, speciile de Clostridium (Notă: majoritatea tulpinilor de Clostridium
difficile sunt rezistente) sau speciile de Peptostreptococcus.
Infecții ale tractului urinar (complicate și necomplicate) cauzate de Escherichia
coli, Proteus mirabilis, Proteus vulgaris, Morganella morganii sau Klebsiella
pneumoniae.
Infecții ale oaselor și articulațiilor cauzate de Staphylococcus aureus,
Streptococcus pneumoniae, Escherichia coli, Proteus mirabilis, Klebsiella pneumoniae
sau speciile de Enterobacter.
Infecții ale Pielii și Țesuturilor moi cauzate de Staphylococcus aureus,
Staphylococcus epidermidis, Streptococcus pyogenes, streptococi Viridans, Escherichia
coli, Enterobacter cloacae, Klebsiella oxytoca, Klebsiella pneumoniae, Proteus
mirabilis, Morganella morganii*, Pseudomonas aeruginosa, Serratia marcescens,
Acinetobacter calcoaceticus, Bacteroides fragilis* sau specii de Peptostreptococcus.
Gonoreea necomplicată (cervicală/uretrală și rectală) cauzată de Neisseria
gonorrhoeae, inclusiv tulpinile producătoare și neproducătoare de penicilinază, și
gonoreea faringiană cauzată de tulpinile neproducătoare de penicilinază ale Neisseria
gonorrhoeae.
Boli Inflamatorii Pelvine cauzate de Neisseria gonorrhoeae. Ceftriaxona, ca și alte
cefalosporine, nu acționează asupra Chlamydia trachomatis. Prin urmare, la utilizarea
cefalosporinelor pentru tratamentul pacienților cu boală inflamatorie pelvină și
Chlamydia trachomatis este unul din germenii patogeni suspectați, trebuie să fie
administrat în asociere cu un preparat antibacterian cu acțiune asupra Chlamydia
trachomatis.
Septicemie bacteriană cauzată de Staphylococcus aureus, Streptococcus
pneumoniae, Escherichia coli, Haemophilus influenzae sau Klebsiella pneumoniae.
NOTĂ: într-un studiu, rata de vindecare clinică la administrarea unei singure doze de
ceftriaxonă a fost mai joasă comparativ cu 10 zile de terapie orală. Într-un al doilea
studiu, rata de vindecare clinică la administrarea unei singure doze de ceftriaxonă a
fost asemănătoare cu cea a medicamentului de referință. Posibilitatea ratei de
vindecare clinică de a fi mai joasă, la administrarea ceftriaxonei, trebuie evaluată în
raport cu potențialele avantaje ale terapiei parenterale.
Profilaxie chirurgicală: administrarea preoperatorie a unei singure doze de 1g de
ceftriaxonă poate reduce incidența infecțiilor postoperatorii la pacienții supuși unor
proceduri chirurgicale contaminate sau cu potențial de contaminare (de exemplu,
histerectomie vaginală sau abdominală sau colecistectomie în caz de colecistită acută
calculoasă la pacienții cu risc crescut, cum ar fi pacienții cu vârsta peste 70 de ani, cu
colecistită acută ce nu necesită terapie antibacteriană, icter obstructiv sau
coledocolitiază) și la pacienții chirurgicali pentru care infecția la locul operației prezintă
un risc grav (de exemplu, în timpul operației de bypass coronarian).
Deși ceftriaxona a demonstrat că este la fel de efectivă ca cefazolina pentru
prevenirea infecției în urma operației de by-pass coronarian, nu au fost efectuate
studii placebo controlate care să evalueze eficacitatea cefalosporinelor pentru
prevenirea infecției în urma operației de by-pass coronarian.
Când este administrat anterior procedurilor chirurgicale pentru care este indicat, o
singură doză de 1 g de ceftriaxonă asigură protecție împotriva majorității infecțiilor
cauzate de microorganisme susceptibile pe tot parcursul procedurii.
Posologie și mod de administrare
Doze
Dozele trebuie ajustate în funcție de severitatea, susceptibilitatea, locul și tipul
infecției, vârsta și funcția hepatică și renală a pacientului.
Dozele indicate în tabelele următoare sunt dozele uzuale recomandate pentru aceste
indicații. În cazuri deosebit de grave, trebuie luate în considerare dozele cele mai mari
din intervalul de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcție de evoluția bolii. La fel ca în cazul
tratamentului cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată minimum
48 – 72 de ore după ce pacientul devine afebril sau au fost obținute dovezi ale
eradicării bacteriene. Mod de administrare
Administrare intramusculară: TRO-CEFTRIAX poate fi administrat prin injecție
intramusculară profundă. Soluția reconstituită se va administra intramuscular la
nivelul unui mușchi relativ mare și nu mai mult de 1 g într-un singur loc de
administrare.
Dacă solventul utilizat este lidocaina, soluția reconstituită nu se va administra
niciodată intravenos (a se vedea pct. 4.3). Informația din Rezumatul Caracteristicilor
Produsului al Lidocainei trebuie luată în considerare.
Administrare intravenoasă: TRO-CEFTRIAX poate fi administrat prin perfuzie
intravenoasă timp de cel puțin 30 de minute (mod de administrare preferat) sau prin
injecție intravenoasă lentă timp de 5 minute. Injecțiile intravenoase administrate
intermitent trebuie efectuate timp de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul mai
mare. Dozele intravenoase mai mari de 50 mg/kg trebuie administrate prin perfuzie
nou-născuților și copiilor cu vârsta sub 12 ani. În cazul nou-născuților, dozele
intravenoase trebuie administrate timp de 60 de minute pentru a reduce potențialul
risc de apariție a encefalopatiei bilirubinice (a se vedea pct. 4.3 și 4.4). Administrarea
intramusculară trebuie luată în considerare când administrarea intravenoasă nu este
posibilă sau este mai puțin adecvată pentru pacient. Dozele mai mari de 2 g trebuie
administrate intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuți (≤ 28 de zile), dacă ei necesită (sau se
așteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluții care conțin calciu, inclusiv
perfuzia intravenoasă continuă cu soluții care conțin calciu, precum nutriția
parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftriaxonei (a se
vedea pct. 4.3).
Solvenții care conțin calciu, (de exemplu, soluția Ringer sau soluția Hartmann), nu
trebuie utilizați pentru reconstituirea medicamentului sau pentru diluarea ulterioară a
soluției reconstituite pentru administrare intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Precipitarea sării de calciu a ceftriaxonei poate avea loc, de asemenea,
când ceftriaxona este amestecată cu soluții care conțin calciu în aceeași linie de
perfuzare. De aceea, ceftriaxona și soluțiile care conțin calciu nu trebuie amestecate
sau administrate concomitent (a se vedea pct. 4.3, 4.4 și 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecțiilor locale asociate intervențiilor chirrugicale,
ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenția
chirurgicală.
Pentru instrucțiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, a se
vedea pct. 6.6.
Contraindicații
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine.
Antecedente de reacții severe de hipersensibilitate (de exemplu, anafilaxie) la oricare
alt antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami și carbapenemi). https://bit.ly/3bDTESG

INDICAŢII TERAPEUTICE
Este indicată pentru tratamentul pacienților cu infecţii ușoare până la moderat
severe determinate de bacterii sensibile, inclusiv:
Infecții ale căilor respiratorii superioare
Faringită și tonzilită cauzate de Streptococcus pyogenes;
Otită medie cauzată de Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes (grupul
A streptococi β-hemolitici), Haemophilus influenzae (tulpini β-lactamază negative și
β-lactamază pozitive) sau Moraxella catarrhalis. Sinuzită cauzată de Moraxella
catarrhalis, Streptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae (inclusiv tupini
rezistente la ampiciline).
Infecții ale căilor respiratorii inferioare
Pneumonie sau bronșită cauzate de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae (inclusiv tulpini rezistente la ampiciline), Haemophilus parainfluenzae,
Klebsiella pneumoniae sau Moraxella catarrhalis.
Infecții cutanate
Infecții cutanate cauzate de Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogene sau
Streptococcus agalactiae.
Gonoree
Uretrită și cervicită acută necomplicată cauzate de Neisseria gonorrheae.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani
Doza uzuală recomandată este 250 mg de 2 ori pe zi. Totuși, doza poate fi ajustată
în dependență de infecție, conform tabelului:
Tipul infecției Doza
Faringită, tonzilită, sinuzită, bronșită,
infecții cutanate 250 mg de 2 ori pe zi
Infecții mai severe, de exemplu
pneumonie 500 mg de 2 ori pe zi
Gonoree necomplicată 1000 mg doză unică
La moment nu sunt disponibile informații privind efectele cefuroximei axetil la
pacienții cu afecțiuni renale. Totuși, pentru pacienții cu afecțiuni renale semnificative
poate fi necesară o reducere a dozei de cefuroximă axetil.
Sugari și copii cu vârsta sub 12 ani
Cefuroxima axetil nu este recomandată pentru sugari și copii cu vârsta sub 12 ani. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
preparatului. https://bit.ly/344Ohre

CE ESTE WENFLOX-T ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Wenflox-T conține 2 substanțe active – ciprofloxacină și tinidazol. Ciprofloxacina este
un atimicrobian care aparţine familiei chinolonelor. Tinidazolul este, de asemenea, un
antimicrobian, care aparține grupului derivaților imidazolinici. Medicamentul
acţionează prin distrugerea bacteriilor care produc infecţii.
Wenflox-T se utilizează pentru tratamentul infecțiilor mixte cauzate de
microorganisme aerobe și anaerobe sensibile la medicament, inclusiv sinuzite cronice,
abces și empiem pulmonar, infecții intra-abdominale, afecțiuni inflamatorii
ginecologice, infecții postoperatorii în caz de prezență posibilă a bacteriilor aerobe și
anaerobe, osteomielită cronică, infecții ale pielii și țesuturilor moi, ulcere pe "picior
diabetic", escare, infecții ale cavității bucale (inclusiv parodontită și abces).
Tratamentul dizenteriei sau diareii amoebiene sau de etiologie mixtă (amoebiană și
bacteriană). CUM SĂ LUAŢI WENFLOX-T
Medicul dumneavoastră vă va explica exact cât de mult Wenflox-T trebuie să luaţi, cât
de des şi pentru cât timp. Aceasta va depinde de tipul infecţiei pe care o aveţi , cât de
gravă este aceasta, cât și de sensibilitatea agentului patogen.
Luaţi comprimatele exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Adresaţi-vă
medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă nu sunteţi sigur câte comprimate
Wenflox-T trebuie să luaţi sau cum să le luaţi.
a. Înghiţiţi comprimatele cu mult lichid.
b. Încercaţi să luaţi comprimatele aproximativ la aceeaşi oră, în fiecare zi.
c. Puteţi lua comprimatele în timpul meselor sau între mese. Orice produse care conţin
calciu ca parte a alimentaţiei nu vor afecta în mod grav absorbţia. Cu toate acestea,
nu luaţi comprimate de Wenflox-T cu produse lactate, cum sunt lapte sau iaurt sau cu
sucuri de fructe cu suplimente (de exemplu, suc de portocale cu supliment de calciu).
Doze
Pentru adulți se recomandă următoarea doza: 1 comprimat de 2 ori pe zi.
Doza zilnică maximă este de 2 comprimate.
Durata curei de tratament în caz de infecții acute necomplicate – 1-7 zile, infecții
cronice și infecții recurente complicate - 10-14 zile. În infecții cauzate de streptococi
tratamentul trebuie continuat încă timp de cel puțin 10 zile, pentru a evita riscul de
complicații în perioada tardivă.
În infecțiile cauzate de Chlamydia spp. tratamentul durează, de asemenea, cel puțin
10 zile. Tratamentul osteomielitei poate dura până la 2 luni.
La pacienții cu imunitatea scăzută tratamentul trebuie continuat pe întreaga perioada
a neutropeniei. Tratamentul cu Wenflox-T ar trebuie continuat încă 2 zile după
dispariția simptomelor. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Wenflox-T poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu
apar la toate persoanele. https://bit.ly/3bTujEh

Indicaţii terapeutice
Doramycin 3000000 U.I. este indicat la adulți pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate
de germeni sensibili la spiramicină:
- Faringite acute și cronice determinate de streptococ A beta-hemolitic, ca alternativă la
antibioticele betalactamice, atunci când tratamentul cu acestea nu este posibil;
- Sinuzite acute ( ţinând cont de profilul microbiologic al acestor infecţii, Doramycin este indicat
atunci când tratamentul cu antibiotice beta-lactamice nu este posibil);
- Tonzilite acute și cronice;
- Bronşite acute și bronșite cronice în perioada de acutizare;
- Pneumonii atipice, (cauzate de Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia
spp.) sau suspectarea acesteia;
- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: impetigo, dermatoze impetiginizate, ectima, dermohipodermite infecţioase (mai ales erizipel), eritrasma;
- Infecții ale cavității bucale (stomatite, glosite);
- Infecţii genitale non-gonococice;
- Toxoplasmoză (inclusiv la gravide);
- Infecții ale sistemului muscular, scheletic și ale țesutului conjunctiv, inclusiv parodontita.
Doramycina se mai indică în următoarele situații:
- Profilaxia recidivelor de reumatism articular la pacienții hipersensibili la antibiotice betalactamice;
- Profilaxia meningitelor meningococice atunci când rifampicina este contraindicată, scopul este de
a eradica germenul Neisseria meningitidis din nasofaringe;
- Pacienților, care au urmat un tratament curativ înainte de întoarcerea în colectivitate;
- Pacienților care au fost expuşi la secreţii nasofaringiene infectate cu Neisseria meningitidis cu
zece zile înainte de spitalizare.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doramycin 3 Mil. U.I. este destinat adulţilor.
Pacienţi cu funcţie renală normală:
Doza recomandată este de 6 - 9 Mil U.I. pe zi (2 - 3 comprimate Doramycină 3 Mil. U.I. pe zi) în 2-
3 prize.
În cazul anginelor, durata recomandată a tratamentului este de 10 zile.
Profilaxia meningitei meningococice:
Doza recomandată este de 3 Mil U.I. (1 comprimat Doramycină 3 Mil. U.I.) la 12 ore. Durata
recomandată a tratamentului este de 5 zile.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Din cauza eliminării în proporţie foarte mică pe cale renală, nu este necesară ajustarea dozelor la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Copii
La copii, se vor administra forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei şi greutăţii corporale.
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar de apă.
Contraindicații
- hipersensibilitate la spiramicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- perioada de alăptare. https://bit.ly/3bPGWAm

Suprax Solutab 400 mg comprimate dispersabile

Cefixim
1. Ce este Suprax Solutab şi pentru ce se utilizează

Suprax Solutab comprimate dispersabile este un medicament ce conține ca substanță activă cefiximă, care aparţine unui grup de medicamente antibacteriene (antibiotice) numite cefalosporine, care sunt utilizate pentru tratamentul unor infecții determinate de microorganisme sensibile la cefixim.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Suprax Solutab pentru tratamentul unor infecții bacteriene sensibile la cefixim, cum sunt:
• infecții ORL (faringită, amigdalită și sinuzită);
• infecții ale tractului respirator (bronșită acută și exacerbări acute ale bronșitei cronice);
• infecții ale tractului urinar necomplicate;
• uretrită gonococică necomplicată sau de col uterin.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Suprax Solutab

Nu luaţi Suprax Solutab dacă:

- sunteţi alergic (hipersensibil) la cefiximă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului (vezi pct. 6: Conţinutul ambalajului şi alte informaţii);
- sunteţi alergic (hipersensibil) la orice alt antibiotic din clasa cefalosporinelor;
- aţi avut vreodată o reacţie alergică severă la un antibiotic penicilinic sau la orice alt antibiotic de tip beta-lactamic. Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luaţi Suprax Solutab.
Atenţionări şi precauţii

Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
- suferiţi de reacţii alergice la orice medicament sau aveţi orice alt tip de alergie. Dacă astfel de reacţii apar în timpul tratamentului, întrerupeţi tratamentul şi anunţaţi imediat medicul;
- suferiţi de astm bronşic;
- suferiţi de afecţiuni renale sau hepatice grave sau aveţi diaree;
- administrați un tratament cu medicamente anticoagulante;
- sunteţi însărcinată sau alăptaţi.
Suprax Solutab poate influiența rezultatele unor teste diagnostice, prin obținerea unor rezultate fals pozitive (testul Coombs). În cazul în care intenționați să efectuați anumite investigații diagnostice trebuie să informați medicul dumneavoastră sau personalul medical despre faptul că urmați un tratament cu Suprax Solutab (cefixim).
Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la doze și durata tratamentului pentru a evita apariția microorganismelor rezistente la acest medicament.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să utilizaţi Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală. Aceasta este necesar deoarece Suprax Solutab poate afecta modul în care acţionează alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alimente, băuturi şi alcool

Suprax poate fi luat cu înainte sau după mese.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea

Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, încercaţi să rămîneţi gravidă sau alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor

Deoarece Suprax Solutab poate cauza reacții adverse (de exemplu, amețeli) este necesară prudență atunci cînd conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
Suprax Solutab conţine colorant Sunset Yellow (E 110) care poate provoca reacţii alergice.
3. Cum să luaţi Suprax Solutab

Luaţi întotdeauna Suprax Solutab exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza prescrisă de medicul dumneavoastră depinde de tipul de infecţie şi de severitatea acesteia.
Doza uzuală

Doza uzuală la adulți și copii peste cu vîrsta peste 12 ani este de 400 mg de cefiximă. Doza zilnică recomandată poate fi luată într-o singură priză (1 comprimat dispersabil Suprax Solutab 400 mg) sau divizată în două prize (de exemplu, dimineața și seara cîte o jumătate de comprimat).
Dacă nu este prescris altfel, copiii sub 12 ani administrează 8 mg de cefiximă/kg greutate corporală. Doza zilnică recomandată poate fi luată înntr-o singură priză sau divizată în două prize (4 mg cefiximă/kg greutate corporală dimineața și seara).
Un comprimat disprersabil poate fi înghițit direct, cu suficient lichid sau poate fi dispersat în lichid și apoi înghițit. Lichidul care conține comprimatul dispersat trebuie înghițită imediat.
Notă:

Suprax Solutab trebuie dizolvat numai în apă, dar nu și în lapte sau suc de fructe.

Recomandări pentru utilizare

Administrarea medicamentul în timpul meselor nu afectează absorbția produsului. Medicamentul poate fi administrat înainte sau în timpul meselor.
Dacă luaţi mai mult Suprax Solutab decît trebuie

Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Suprax Solutab decît trebuie (supradozaj), spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la cea mai apropiată unitate medicală. Aduceţi medicamentele rămase cu dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Suprax Solutab

Dacă uitaţi să luaţi medicamentul sau aţi luat o doză mai mică decît cea recomandată de medicul dumneavoastră nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; aşteptaţi momentul stabilit pentru administrarea urmatoarei doze şi continuaţi tratamentul aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Întreruperea tratamentului fără recomandarea medicului poate determina reapariţia infecţiei.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresațivă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, Suprax Solutab poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse mai puțin frecvente: dureri abdominale, tulburări digestive, greață, vărsături și diaree, dureri de cap, amețeli, stare de neliniște.
Reacții adverse rare: reacții alergice (de exemplu, urticarie, prurit, erupții cutanate), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creșterea fosfatazelor alcaline și transaminaze (ca cu celelalte cefalosporine), creșterea concentrațiilor plasmatice ale bilirubinei din sînge.
Reacții adverse foarte rare: leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie, trombopenie tranzitorie sau eozinofilie. cazuri izolate de tulburări de coagulare a sîngelui au avut loc, reacții de hipersensibilitate grave (sindrom Lyell), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creștere ușoară a creatininei serice și a ureei, insuficiență renală acută cu nefrită tubulointerstițială ca o stare patologică care stau la baza.
Reacții adverse cu frecvență necunoscută: anemie hemolitică, dispnee, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).
Raportarea reacţiilor adverse

Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Suprax

Solutab Suprax se păstrează la temperaturi sub 25 C. Nu lăsaţi acest medicament la îndemîna și vederea copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii

Ce conţine Suprax Solutab

-Substanţa activă este cefixima 400 mg (sub formă de cefixim trihidrat).
- Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, hidroxipropil celuloză slab substituită, siliciu coloidal anhidru, povidonă K30, aromă de căpșuni FA 15757, aromă de căpșuni PV4284, stearat de magneziu, zaharinat de calciu, colorant Sunset Yellow (E 110)
Cum arată Suprax Solutab și conţinutul ambalajului

Suprax Solutab se prezintă sub formă de comprimate de culoare portocaliu pal, formă alungită, cu incizie și miros de capsuni.
Suprax Solutab este disponibil în ambalaje ce conțin 1, 5, 7 sau 10 comprimate dispersabile și prospectul pentru pacient.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.

Indicaţii terapeutice
CIPFLOZ 500 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii
(vezi pct.
4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile
cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
 Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:
 exacerbarea bolii pulmonare obstructive cronice
 infecţii bronho-pulmonare în fibroza chistică sau bronşiectazie
 pneumonie
 Otite medii cronice purulente
 Exacerbări acute ale sinusitelor cronice, în special, cauzate de bacterii Gram negative
 Infecţii ale sistemului urinar
 Uretrite gonococice şi cervicite
 Epididimo-orhita, incluzând cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
 Boala inflamatorie pelviană, incluzînd cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că
sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale
despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste
microbiologice.
 Infecţii ale tractului gastro-intestinal ( de exemplu diaree călătorului)
 Infecţii intra-abdominale
 Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi cauzate de bacterii Gram negative
 Otită externă malignă
 Infecții ale oaselor şi articulațiilor
 Tratamentul infecțiilor la pacienții neutropenici
 Profilaxia infecțiilor la pacienții neutropenici
 Profilaxia infecțiilor invazive cauzate de Neisseria meningitidis
 Antrax prin inhalare ( profilaxie post-expunere şi tratament curativ)
Copii şi adolescenţi
 Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică
 Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
 Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi
greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale,
infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu
sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe
mai rapid. Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de
exemplu lapte, iaurt) sau băuturi fortifiante cu conținut de minerale (de exemplu suc de
portocale cu adaus de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri grave sau dacă pacientul nu poate administra comprimate (pacienţii cu nutriţie
parenterală), se recomandă administrarea formei injectabile a ciprofloxacinei, ulterior, cînd
este posibil, de continuat cu administrarea orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct.
6.1). Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
https://bit.ly/3bGVF0n

Ce este Meropenem Atb şi pentru ce se utilizează
Meropenem Atb aparţine unui grup de antibiotice care se numesc carbapeneme. Medicamentul acţionează prin distrugerea bacteriilor care pot determina infecţii grave.
infecţie care afectează plămânii (pneumonie)
infecţii la nivelul plămânilor şi bronhiilor la pacienţii cu fibroză chistică
infecţii complicate ale tractului urinar
infecţii complicate la nivelul abdomenului
infecţii survenite în timpul sau după naştere
infecţii complicate la nivelul pielii şi ţesuturilor moi
infecţie bacteriană acută la nivelul creierului (meningită)
Meropenemul Atb poate fi utilizat pentru tratamentul pacienţilor neutropenici cu febră care se suspectează a fi determinată de o infecţie bacteriană.

Ce este Amoxicilină  şi pentru ce se utilizează
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.

Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.

Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.

Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.

Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.

ZIOMYCIN®

comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ

Ziomycin®
DCI-ul substanţei active

Azithromycinum
COMPOZIŢIA

1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: azitromicină 250 mg sau 500 mg (sub formă de dihidrat de azitromicină);
excipienți: celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, lauril sulfat de sodiu, povidonă, talc purificat, stearat de magneziu, Opadry 04B520005 galben.
FORMA FARMACEUTICĂ

Comprimate filmate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI

Comprimate filmate de culoare galbenă, formă ovală, gravate cu "A250" pe o parte a comprimatului şi netede pe cealaltă parte (pentru Ziomycin® 250 mg).
Comprimate filmate de culoare galbenă, de formă ovală, gravate cu "A500" pe o parte a comprimatului şi netede pe cealaltă parte (pentru Ziomycin® 500 mg).
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC

Preparate antibacteriene pentru uz sistemic, macrolide, J01FA10.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE

Proprietăţi farmacodinamice

Azitromicina este un azalid, derivat din clasa antibioticelor macrolide. Mecanismul de acţiune al azitromicinei constă în inhibiţia sintezei proteinelor la nivel bacterian, prin legarea de subunităţile 50S a ribozomilor şi prevenirea translocării peptidelor. Uzual azitromicina este bacteriostatică. Totuşi, la concentraţii plasmatice mari, azitromicina poate fi bactericidă pentru microorganismele sensibile. Azitromicina este activă asupra mai multor bacterii Gram-pozitive şi Gram-negative, aerobe şi anaerobe, precum şi faţă de bacteriile patogene de tipul Mycobacterium avium complex, Mycoplasma spp. , Borrelia burgdorferi, Chlamydia spp. şi Campylobacter spp. În plus, azitromicina prezintă activi tate împotriva microorganismelor protozoare ca Toxoplasma gondii.
Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie

După administrarea orală, biodisponibilitatea azitromicinei este de aproximativ 37%. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 2-3 ore de la administrare (Cmax după doza unică de 500 mg este 0,4 mg/l).
Distribuţie

Studiile farmacocinetice au arătat concentraţii mult mai mari ale azitromicinei în ţesuturi decît în plasmă (pînă la 50 ori mai mari decît concentraţia plasmatică maximă), indicînd faptul că medicamentul este legat în ţesuturi în proporţie semnificativă. Concentraţia în ţesuturile ţintă cum sunt plămînii, amigdalele şi prostată depăşeşte CMI90 pentru microorganismele patogene asemănătoare, după o singură doză de 500 mg. În studiile experimentale in vivo şi in vitro, azitromicina se acumulează în fagocite, eliberarea fiind stimulată de activarea fagocitozei.
Eliminare

Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă îndeaproape timpul de înjumătăţire tisular de la 2 pînă la 4 zile. Aproximativ 12% din doza administrată intravenos este eliminată în urină sub formă nemodificată, pe o elasticitate de peste 3 zile; majoritatea este eliminată în primele 24 ore. Excreţia biliară a azitromicinei, predominant sub formă nemodificată, este principala cale de eliminare. Metaboliţii identificaţi (formaţi prin N- şi O- demetilare, prin hidroxilarea inelelor desosaminic şi gliconic şi prin clivarea conjugatului gladinosic), sunt microbiologic in activi . După 5 zile de tratament valorile ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) au fost uşor crescute (29%) la voluntarii vîrstnici (vîrsta peste 65 ani), comparativ cu voluntarii tineri (vîrsta sub 45 ani). Totuşi, aceste diferenţe nu sunt relevante clinic; de aceea, nu este necesară ajustarea dozei.
Grupe speciale de pacienţi

Pacienţi cu insuficienţă renală

După o doză orală unică de 1 g azitromicină, valorile medii ale Cmax şi ASC0-120 au crescut cu 5,1% şi 4,2% respectiv, la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară pînă la moderată (rata de filtrare glomerulară de 10-80 ml/min) comparativ cu funcţia renală normală (rata de filtrare glomerulară >80 ml/min). La subiecţii cu insuficienţă renală severă, Cmax medie şi ASC0-120 au crescut cu 61% şi, respectiv, 35% faţă de cei cu funcţia renală normală.
Pacienţii cu insuficienţă hepatica

La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară pînă la moderată, nu există nici o dovadă a unei schimbări esenţiale în farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală. La aceşti pacienţi, recuperarea urinară a azitromicinei pare să crească, probabil, pentru a compensa clearance-ul hepatic redus.
Vîrstnici

Farmacocinetica azitromicinei la bărbaţii vîrstnici a fost similară cu cea determinată la tineri şi adulţi. Cu toate acestea, la femeile vîrstnice, au fost determinate concentraţii plasmatice maxime (mărite cu 30-50%); nici o acumulare semnificativă nu a avut loc.
Sugari, copii şi adolescenţi

Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vîrsta 4 luni-15 ani care au administrat capsule, granule şi suspensie. La administrarea a 10 mg/kg în ziua întîi urmate de 5 mg/kg în ziua 2-5, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) determinată este puţin mai mare decît la adulţi 224 mg/l la copii cu vîrsta 0,6-5 ani iar după 3 zile de administrare şi după 3 zile de administrare şi 383 ng/l la pacienţii cu vîrsta 6-15 ani. Timpul de înjumătăţire la adolescenţi a fost în intervalul estimat pentru adulţi.
INDICAŢII TERAPEUTICE

Azitromicina comprimate filmate poate fi utilizată în cazurile în care agenţii cauzali sunt microorganisme sensibile la azitromicină:
- infecţii ORL (sinuzite, faringite, amigdalite, otite medii acute);
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşite acute şi pneumonie interstiţială şi alveolară;
- infecţii gastrice şi ale duodenului determinate de Helicobacter pylori;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi (eritem cronic migrator - faza iniţială a bolii Lyme, erizipel, impetigo, piodermatoze secundare);
- infecţii cu transmitere sexuală (inclusiv candidoza urogenitală, uretrită necomplicată, cervicită determinate de Chlamydia trachomatis).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE

Comprimatele filmate Ziomycin se administrează cu 1 oră pînă sau 2 ore după mese, deoarece administrarea concomitentă cu alimentele scade absorbţia azitromicinei.
Adulţi şi copii cu masa corporală ≥50 kg

În infecţiile ORL şi a căilor respiratorii, infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului cronic migrator): cîte 500 mg (2 comprimate a cîte 250 mg sau 1 comprimat 500 mg în priză unică) timp de 24 ore timp de 3 zile. Doza pentru o cură de tratament 1,5 g azitromicină. În eritemul cronic migrator: 1 dată pe zi timp de 5 zile, prima zi 1g (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg), apoi cîte 500 mg (2 comprimate a cîte 250 mg sau 1 comprimat a cîte 500 mg) în zilele 2-5. Înfecţiile cu transmitere sexuală: cîte 1 g o dată (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg). În ulcerul gastric şi duodenal: cîte 1 g (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg) pe zi, timp de 3 zile, împreună cu inhibitori ai secreţiei gastrice şi alte preparate prescrise de către medic.
Copii

Ziomycin 250 mg este recomandat copiilor cu masa corporală de la 25 pîna la 50 kg, reieşind din raportul 10 mg/kg masă corporală, timp de 3 zile. În cazul omiterii unei doze, aceasta trebuie administrată cît mai curînd posibil, iar următoarele doze la interval de 24 ore.
Pacienţii cu insuficienţă renală

La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozelor.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică

La pacienţii cu insuficineţă hepatică este necesară ajustarea dozelor, deoarece azitromicina se metabolizează în proporţie mare în ficat.
Vîrstanici

Dacă funcţia renală şi hepatică nu este afectată, nu este necesară ajustarea dozelor.
REACŢII ADVERSE

În continuare, reacţiile adverse sunt clasificate conform convenţiei MedDRA pe sisteme de organe, în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1 000, <1/100), rare (>1/10 000, <1/1 000), foarte rare (<1/10 000), inclusiv cu frecvenţă necunoscută. Aproximativ 13% dintre pacienţii incluşi în studiile clinice au prezentat reacţii adverse. Cele mai frecvent raportate reacţii adverse sunt cele gastrointestinale (aproximativ 10%).
Infecţii şi infestări

Mai puţin frecvente: vaginite.
Rare: candidoză.
Tulburări sanguine şi ale sistemului limfatic

Rare: trombocitopenie, anemie hemolitică. O reducere uşoară, tranzitorie a numărului de neutrofile a fost observată în studiile clinice, dar pentru care o relaţie de cauzalitate cu tratamentul cu azitromicina nu a fost confirmată.
Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: anafilaxie, inclusiv edem (rar letal).
Tulburări psihice

Rare: reacţii de agresivitate, agitaţie, anxietate, nervozitate, depersonalizare, la pacienţii vîrstnici poate apărea delir.
Tulburări ale sistemului nervos central

Mai puţin frecvente: ameţeli/vertij, convulsii, cefalee, somnolenţă, dereglarea gustului şi/sau mirosului. Rare: parestezii, sincopă, insomnie, hiper activi tate.
Tulburări acustice şi vestibulare

Rare: tulburări ale auzului. În studiile clinice, după tratamentul de lungă durată cu doze mari au fost raportate tulburări de auz, inclusiv surditate şi/sau tinnitus. Majoritatea reacţiilor adverse au fost reversibile.
Tulburări cardiace

Rare: palpitaţii, aritmii (inclusiv tahicardie ventriculară). Este posibil riscul de prelungire a intervalului QT şi torsada vîrfurilor, în particular la pacienţii care sunt predispuşi.
Tulburări gastrointestinale

Frecvente: greaţă, diaree, disconfort abdominal (dureri/crampe), vomă. Mai puţin frecvente: scaune moi (ca rezultat al deshidratării rare), flatulenţă, dispepsie. Rare: constipaţie, colită pseudomembranoasă, pancreatită, decolorarea dinţilor, decolorarea limbii.
Tulburări hepato-biliare

Rare: valori anormale ale indicilor funcţionali ai ficatului, hepatită, icter colestatic, necroză hepatică şi tulburări hepatice, rar cu sfîrşit letal.
Tulburări ale pielii şi a ţesutului subcutanat

Mai puţin frecvente: erupţii cutanate, prurit. Rare: angioedem, urticarie, fotosensibilitate, eritem multiform, sindromul StevensJohnson, necroliză epidermică toxică.
Tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv

Mai puţin frecvente: artralgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Mai puţin frecvente: astenie, fatigabilitate, stare de rău generală.
CONTRAINDICAŢII

Administrarea azitromicinei este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienţii, afecţiuni hepatice, renale, sarcina şi perioada de alăptare, copiii cu vîrsta pînă la 12 ani.
SUPRADOZAJ

Simptome: pierderea reversibilă a auzului, greaţă, vomă, diaree. Tratament: lavaj gastric şi tratament de susţinere.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE

Rar, au fost raportate reacţii alergice severe, inclusiv edem şi reacţii anafilactice (uneori cu sfîrşit letal). Uneori asemenea reacţii, în timpul tratamentului cu azitromicină se repetau şi necesitau o monitorizare şi tratament mai îndelungat. Este necesară o pauză de cel puţin 2 ore între administrarea azitromicinei şi preparatelor antiacide. Este recomandată monitorizarea simptomelor suprainfecţiei la pacienţii refractari, îndeosebi a infecţiilor fungice.
Administrarea în insuficienţa renală

Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală de gravitate medie pînă la moderată (viteza filtrării glomerulare 10-80 ml/min). Este recomandată administrarea cu prudenţă a azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (viteza filtrării glomerulare ˂10 ml/min), deoarece se poate mări acţiunea sistemică.
Administrarea în insuficienţa hepatică

Deoarece azitromicina se metabolizează în ficat şi se elimină cu bila, acest medicament nu trebuie administrat de către pacienţii cu afecţiuni hepatice grave. Studii de administrare a azitromicinei la această grupă de pacienţi nu au fost efectuate. În cazul apariţiei insuficienţei hepatice severe tratamentul cu azitromicină trebuie oprit. La pacienţii cu tulburări neurologice şi psihice azitromicina trebuie administrată cu prudenţă. Azitromicina nu se administrează pentru tratamentul arsurilor infectate.
Comprimatele filmate Ziomycin nu sunt corespunzătoare pentru tratamentul infecţiilor grave atunci cînd este necesară o creştere rapidă şi mare a concentraţiei antibioticului în sînge.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare

Sarcina

Nu există studii adecvate şi bine controlate efectuate la femeile gravide. Studiile asupra funcţiei de reproducere au prezentat penetrarea barierei placentare. Nu au fost observate efecte teratogene în studiile de reproducere. Siguranţa azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce priveşte utilizarea substanţei active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai în cazurile în care este pusă viaţa pericol.
Alăptarea

Azitromicina se excretă în laptele matern. Pentru că nu se cunoaşte dacă azitromicina poate avea efecte adverse asupra sugarilor, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu azitromicină. Printre alte reacţii adverse la sugari, este posibilă apariţia diareei, a infecţiilor fungice ale mucoaselor şi a sensibilizării. Se recomandă aruncarea laptelui stors în timpul tratamentului şi timp de 2 zile după întreruperea tratamentului. Alăptarea poate fi reluată ulterior.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje

Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, posibilitatea unor efecte adverse, cum ar fi ameţeli şi convulsii trebuie luate în considerare la efectuarea acestor activi tăţi.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI

Teofilina

Deoarece au fost raportate interacţiuni între alte macrolide şi teofilină, este necesară prudenţă în administrarea concomitentă a acestora.
Anticoagulantele orale de tip cumarinic

S-a raportat o potenţială creştere a efectului anticoagulant în legătură cu o administrare concomitentă a azitromicinei şi anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Trebuie acordată atenţie la frecvenţa determinărilor timpului de protrombină
Carbamazepina

Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi activi .
Derivaţi de ergotamină

La pacienţii trataţi cu derivaţi de ergotamină, ergotismul poate fi indus prin administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu există date cunoscute despre posibilitatea unor interacţiuni între derivaţii de ergotamină şi azitromicină. Datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergotamină nu trebuie administraţi în asociere.
Ciclosporina

Deoarece studii farmacocinetice şi clinice cu privire la posibilele efecte ale asocierii azitromicinei şi ciclosporinei nu au fost efectuate, situaţia terapeutică trebuie luată în considerare înainte ca aceste substanţe să fie administrate concomitent. Dacă tratamentul asociat este justificat, concentraţiile ciclosporinei trebuie monitorizate atent iar doza trebuie ajustată în mod corespunzător.
Cisaprida

Cisaprida este metabolizată în ficat de către enzima CYP 3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă de cisapridă poate accentua prelungirea intervalului QT, aritmia ventriculară şi torsada vîrfurilor.
Digoxina

Este cunoscut faptul că unele antibiotice macrolidice limitează metabolizarea digoxinei (la nivel intestinal). La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi digoxină trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii concentraţiei plasmatice a digoxinei, iar concentraţiile digoxinei monitorizate.
Antiacide

În cadrul unui studiu farmacocinetic privind coadministrarea de antiacide şi azitromicină nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii, deşi nivelurile plasmatice maxime au fost reduse cu aproximativ 30%. Azitromicina trebuie administrată cu cel puţin o oră înainte sau 2 ore după administrarea unui medicament antiacid.
Trimetoprim/sulfometoxazol

Administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile împreună cu 1200 mg azitromcină în ziua 7 nu a avut niciun efect asupra concentraţiei maxime, expunerii totale sau secreţiei urinare a trimetoprimului sau a sulfametoxazolului. Concentraţiile serice de azitromicină au fost similare celor observate în alte studii.
Fluconazol

Administrarea concomitentă a dozei unice de 1200 mg azitromicină nu a influenţat farmacocinetica unei doze de 800 mg fluconazol. Expunerea totală la azitromcină şi timpul de înjumătaţire plasmatică au rămas neschimbate, deşi s-a observat o scădere semnificativă de 18% a Cmax.
Zidovudină

Administrarea a 1000 mg de azitromicină în doză unică şi 600 mg sau 1200 mg azitromicină în doze repetate a avut efect minim asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau asupra metabolitului său glucuronoconjugat. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile zidovudinei fosforilate, metabolit activ clinic, în celulele mononucleare din sîngele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi în beneficiul pacienţilor.
Terfenadina

Azitromicina nu are efect asupra farmacocineticii terfenadinei administrată la fiecare 12 ore în doză recomandată de 60 mg. Exprimată într-o doză de echilibru de terfenadină, adăugînd azitromicina nu a dus la o schimbare semnificativă în repolarizarea cardiacă (interval QT).
Didanozina

În comparaţie cu placebo, dozele zilnice de 1200 mg azitromicină şi didanozină nu par să aibă un efect asupra farmacocineticii didanozinei la subiecţii testaţi în studiul clinic.
Rifabutină

Administrarea concomitentă de azitromicină şi rifabutină nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost observată neutropenia. Deşi, neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate în cazul tratamentului asociat cu azitromicină.
Astemizol, triazolam, midazolam, alfentanil

Nu sunt disponibile date referitoare la interacţiunea cu astemizol sau alfentanil. Datorită efectului cunoscut de potenţare a acţiunii acestor medicamente în cazul administrării concomitente cu antibioticul macrolid, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente cu azitromicina.
Incompatibilităţi

Nu se cunosc.
PREZENTARE, AMBALAJ

Comprimate filmate 250 mg sau 500 mg. Cîte 6 comprimate filmate (250 mg) sau cîte 3 comprimate filmate (500 mg) în blister. Cîte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare plasate în cutie de carton.
PĂSTRARE

A se păstra la loc uscat ferit de lumină la temperatura sub 25°C.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE

3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.

INDICATII
Preparat de prima electie in rickettsioze, pneumonie cu mycoplasma, ciuma, tularemie, holera, dizenterie, chlamydioze, dizenterie bacteriana si amoebiana. Preparat de alternativa in sifilis, gonoree, antrax, clostridioze. Infectiile tractului urinar (cistita, uretrita, pielonefrita). Infectiile ORL (tonsilite, faringite, otita medie, sinusite). Infectii gastrointestinale. Infectii ale pielii si tesuturilor moi (furunculoza, abcese, rani infectate, impetigo, celulita).

DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Adulti, cite 100 mg de 2 ori pe zi (doza de atac), cite 50 mg de 2 ori pe zi (doza de intretinere). In cazurile grave 200 mg/zi pe toata perioada tratamentului. In sifilisul primar si secundar 300 mg/zi divizate in citeva prize timp de cel putin 10 zile. In gonoree cite 100 mg de 2 ori pe zi 2-4 zile sau 300 mg in doza unica. In tifosul exantematic 100 sau 200 mg in doza unica. Copii peste 12 ani cu masa corporala peste 50 kg dozele sunt egale cu ale adultilor, sub 50 kg, prima zi 4 mg/kg/zi divizata in 2 prize, apoi 2 mg/kg/zi, in infectiile severe doza ramine 4 mg/kg/zi pe toata perioada de tratament.

CONTRAINDICATII
Sensibilitatea la tetracicline, sarcina, virsta sub 12 ani.

Indicaţii terapeutice
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
 infecții stomatologice.
Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/343KGcZ

Ce este Medoclav şi pentru ce se utilizează
Medoclav este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine două
medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei clase de
medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi inactivate).
Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Medoclav este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi:
• infecţii ale urechii sau ale sinusurilor;
• infecţii ale tractului respirator;
• infecţii ale tractului urinar;
• infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare;
• infecţii osoase şi articulare.
Cum să utilizaţi Medoclav
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
• doza uzuală – 1 comprimat de două ori pe zi
• doza crescută – 1 comprimat de trei ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Medoclav suspensie orală.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Medoclav comprimate
copiilor cu greutate mai mică de 40 kg.
Comprimatele filmate nu sunt adecvate utilizării la copii cu greutate mai mică de 25 de kg.
Pacienţii cu probleme renale şi hepatice
• Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege o
concentraţie diferită sau un alt medicament.
• Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a vedea cum
funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Medoclav
• Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă la începutul unei mese sau imediat înainte de
masă.
• Comprimatele pot fi rupte de-a lungul liniei mediane pentru a putea fi mai uşor înghiţite. Trebuie
să luaţi ambele jumătăţi de comprimat în acelaşi timp.
• Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între ele. Nu
luaţi 2 doze într-o oră.
• Nu luaţi Medoclav mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine, trebuie să
mergeţi din nou la medic.
https://bit.ly/3y6Banl

Ce este Augmentin şi pentru ce se utilizează
Augmentin este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine
două medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei
clase de medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi
inactivate).
Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi:
• infecţii ale urechii sau ale sinusurilor
• infecţii ale tractului respirator
• infecţii ale tractului urinar
• infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare
• infecţii osoase şi articulare. Cum să luaţi Augmentin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
• doza uzuală – 1 comprimat de două ori pe zi
• doza crescută – 1 comprimat de trei ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Augmentin suspensie
orală sau plicuri.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Augmentin
comprimate copiilor cu greutate mai mică de 40 kg.
Comprimatele filmate nu sunt adecvate utilizării la copii cu greutate mai mică de 25 de kg.
Pacienţii cu probleme renale şi hepatice
• Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege
o concentraţie diferită sau un alt medicament.
• Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a
vedea cum funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Augmentin
• Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă în timpul mesei
Comprimatele pot fi rupte de-a lungul liniei mediane pentru a putea fi mai uşor înghiţite.
Trebuie să luaţi ambele jumătăţi de comprimat în acelaşi timp.
• Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între
ele. Nu luaţi 2 doze într-o oră.
4
• Nu luaţi Augmentin mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine,
trebuie să mergeţi din nou la medic.
Dacă luaţi mai mult Augmentin decât trebuie
Dacă luaţi prea mult Augmentin, semnele pot include deranjament stomacal (greaţă, vărsături sau
diaree) sau convulsii. Discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil. Luaţi cu
dumneavoastră cutia sau flaconul medicamentului pentru a-l arăta medicului.     https://bit.ly/3fgQNzW