Filtru
Întâi cele populare
INDICAŢII TERAPEUTICE
Prostatită bacteriană cronică;
Infecţii ale aparatului urinar, inclusiv pielonefrită acută;
Sinuzită bacteriană acută;
Exacerbări bacteriene acute ale bronşitei cronice;
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
Pneumonie comunitară;
Pneumonie nosocomială – la necesitate trebuie folosit tratament adjuvant. În cazul
în patogenul cauzal este identificat sau presupus ca fiind Pseudomonas aeroginosa se
recomandă utilizarea terapiei combinate cu un β-lactamic antipseudomonal;
Antrax respirator (post-expunere).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele se administrează intern, se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o
cantitate suficientă de apă. CONTRAINDICAŢII
pacienţilor cu hipersensibilitate la levofloxacină, la orice altă chinolonă sau la
oricare dintre excipienţi;
pacienţilor cu epilepsie;
pacienţilor cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea de
fluorochinolone;
copiilor sau adolescenţilor în perioada de creştere (până la 18 ani);
în timpul sarcinii;
femeilor care alăptează. https://bit.ly/2QDFmKp
Prostatită bacteriană cronică;
Infecţii ale aparatului urinar, inclusiv pielonefrită acută;
Sinuzită bacteriană acută;
Exacerbări bacteriene acute ale bronşitei cronice;
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
Pneumonie comunitară;
Pneumonie nosocomială – la necesitate trebuie folosit tratament adjuvant. În cazul
în patogenul cauzal este identificat sau presupus ca fiind Pseudomonas aeroginosa se
recomandă utilizarea terapiei combinate cu un β-lactamic antipseudomonal;
Antrax respirator (post-expunere).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele se administrează intern, se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o
cantitate suficientă de apă. CONTRAINDICAŢII
pacienţilor cu hipersensibilitate la levofloxacină, la orice altă chinolonă sau la
oricare dintre excipienţi;
pacienţilor cu epilepsie;
pacienţilor cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea de
fluorochinolone;
copiilor sau adolescenţilor în perioada de creştere (până la 18 ani);
în timpul sarcinii;
femeilor care alăptează. https://bit.ly/2QDFmKp
INDICAŢII TERAPEUTICE
Prostatită bacteriană cronică.
Infecţii ale aparatului urinar, inclusiv pielonefrită acută.
Sinuzită bacteriană acută.
Exacerbări bacteriene acute ale bronşitei cronice.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Pneumonie comunitară.
Pneumonie nosocomială – la necesitate trebuie folosit tratament adjuvant. Dacă
patogenul cauzal este identificat sau presupus ca fiind Pseudomonas aeroginosa se
recomandă utilizarea terapiei combinate cu un β-lactamic antipseudomonas.
Antrax respirator (post-expunere).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele se administrează intern, se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o
cantitate suficientă de apă.
Doza uzuală pentru comprimate constituie 250 mg, 500 mg sau 750 mg, administrate
oral la fiecare 24 ore, în dependenţă de tipul infecţiei, conform tabelului de mai jos:
Dozare pentru pacienţii cu funcţia renală intactă
Indicaţie Doză
(la fiecare 24 ore)
Durată
(zile)
Pneumonie nosocomială 750 mg 7-14
Pneumonie comunitară 500 mg 7-14
Pneumonie comunitară 750 mg 5
Sinuzită bacteriană acută 750 mg 5
500 mg 10-14
Bronşită bacteriană acută sau exacerbarea
bronşitei cronice 500 mg 7
Infecţii complicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi 750 mg 7-14
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale
ţesuturilor moi 500 mg 7-10
Prostatită bacteriană cronică 500 mg 28
Infecţii complicate ale aparatului urinar sau
pielonefrită acută
750 mg 5
250 mg 10
Infecţii necomplicate ale aparatului urinar 250 mg 3
Antrax respirator (post-expunere), la adulţi şi
copii > 50 kg şi cu vârsta ≥ de 6 luni sau la
copii < 50 kg şi cu vârsta ≥ de 6 luni
500 mg 60
CONTRAINDICAŢII
pacienţilor cu hipersensibilitate la levofloxacină, la orice altă chinolonă sau la
oricare dintre excipienţi;
pacienţilor cu epilepsie;
pacienţilor cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea de
fluorochinolone;
copiilor sau adolescenţilor în perioada de creştere (până la 18 ani);
în timpul sarcinii;
femeilor care alăptează. https://bit.ly/345pjrO
Prostatită bacteriană cronică.
Infecţii ale aparatului urinar, inclusiv pielonefrită acută.
Sinuzită bacteriană acută.
Exacerbări bacteriene acute ale bronşitei cronice.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Pneumonie comunitară.
Pneumonie nosocomială – la necesitate trebuie folosit tratament adjuvant. Dacă
patogenul cauzal este identificat sau presupus ca fiind Pseudomonas aeroginosa se
recomandă utilizarea terapiei combinate cu un β-lactamic antipseudomonas.
Antrax respirator (post-expunere).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele se administrează intern, se înghit întregi, fără a fi mestecate, cu o
cantitate suficientă de apă.
Doza uzuală pentru comprimate constituie 250 mg, 500 mg sau 750 mg, administrate
oral la fiecare 24 ore, în dependenţă de tipul infecţiei, conform tabelului de mai jos:
Dozare pentru pacienţii cu funcţia renală intactă
Indicaţie Doză
(la fiecare 24 ore)
Durată
(zile)
Pneumonie nosocomială 750 mg 7-14
Pneumonie comunitară 500 mg 7-14
Pneumonie comunitară 750 mg 5
Sinuzită bacteriană acută 750 mg 5
500 mg 10-14
Bronşită bacteriană acută sau exacerbarea
bronşitei cronice 500 mg 7
Infecţii complicate ale pielii şi ale ţesuturilor
moi 750 mg 7-14
Infecţii necomplicate ale pielii şi ale
ţesuturilor moi 500 mg 7-10
Prostatită bacteriană cronică 500 mg 28
Infecţii complicate ale aparatului urinar sau
pielonefrită acută
750 mg 5
250 mg 10
Infecţii necomplicate ale aparatului urinar 250 mg 3
Antrax respirator (post-expunere), la adulţi şi
copii > 50 kg şi cu vârsta ≥ de 6 luni sau la
copii < 50 kg şi cu vârsta ≥ de 6 luni
500 mg 60
CONTRAINDICAŢII
pacienţilor cu hipersensibilitate la levofloxacină, la orice altă chinolonă sau la
oricare dintre excipienţi;
pacienţilor cu epilepsie;
pacienţilor cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor cauzate de administrarea de
fluorochinolone;
copiilor sau adolescenţilor în perioada de creştere (până la 18 ani);
în timpul sarcinii;
femeilor care alăptează. https://bit.ly/345pjrO
Indicații terapeutice
Medoclor este indicat la copii și adulți pentru tratamentul infecțiilor ușoare cauzate de
microorganismele sensibile la cefaclor (vezi pct. 4.4 și 5.1):
Otita medie acută
Sinuzită bacteriană acută
Pneumonie comunitară dobândită, exacerbarea bronșitei cronice, faringită/ amigdalită
Trebuie respectare ghidurile oficiale pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antimicrobiene. Doze și mod de administrare
Doze
Medoclor trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile în tratamentul infecțiilor cauzate de
streptococi beta-hemolitici.
Adulti
Doza uzuală este de 250 mg administrată la fiecare opt ore, dar în infecții mai severe sau infecții
datorate microorganismelor mai puțin susceptibile, doza poate fi mărită la 500 mg administrată la
fiecare opt ore. Doza maximă și durata tratamentului pentru adulți este de 4 g/zi timp de până la 28
de zile. Cu toate acestea, doza zilnică totală nu poate depăși 4 grame. Dozele de până la 4 g pe zi sau dovedit a fi sigure atunci când sunt administrate persoanelor obişnuite timp de 28 de zile.
Copii și adolescenți
Doza zilnică recomandată pentru copii este de 20 mg/kg/zi împărțită în mod egal la fiecare 8 ore. În
cazul infecțiilor de otită medie acută provocată de organismele mai puțin susceptibile, trebuie
utilizate 40 mg/ kg / zi, fără a depăși doza recomandată de 1 g pe zi.
Siguranța și eficacitatea cefaclorului nu a fost stabilită pentru copii mai mici de 1 lună.Mod de administrare
Administrare orală.
Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1.
Nou-născuți (copii mai mici de 1 lună) (vezi pct. 4.2 – Copii și adolescenți).
https://bit.ly/3u1tHTh
Medoclor este indicat la copii și adulți pentru tratamentul infecțiilor ușoare cauzate de
microorganismele sensibile la cefaclor (vezi pct. 4.4 și 5.1):
Otita medie acută
Sinuzită bacteriană acută
Pneumonie comunitară dobândită, exacerbarea bronșitei cronice, faringită/ amigdalită
Trebuie respectare ghidurile oficiale pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antimicrobiene. Doze și mod de administrare
Doze
Medoclor trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile în tratamentul infecțiilor cauzate de
streptococi beta-hemolitici.
Adulti
Doza uzuală este de 250 mg administrată la fiecare opt ore, dar în infecții mai severe sau infecții
datorate microorganismelor mai puțin susceptibile, doza poate fi mărită la 500 mg administrată la
fiecare opt ore. Doza maximă și durata tratamentului pentru adulți este de 4 g/zi timp de până la 28
de zile. Cu toate acestea, doza zilnică totală nu poate depăși 4 grame. Dozele de până la 4 g pe zi sau dovedit a fi sigure atunci când sunt administrate persoanelor obişnuite timp de 28 de zile.
Copii și adolescenți
Doza zilnică recomandată pentru copii este de 20 mg/kg/zi împărțită în mod egal la fiecare 8 ore. În
cazul infecțiilor de otită medie acută provocată de organismele mai puțin susceptibile, trebuie
utilizate 40 mg/ kg / zi, fără a depăși doza recomandată de 1 g pe zi.
Siguranța și eficacitatea cefaclorului nu a fost stabilită pentru copii mai mici de 1 lună.Mod de administrare
Administrare orală.
Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1.
Nou-născuți (copii mai mici de 1 lună) (vezi pct. 4.2 – Copii și adolescenți).
https://bit.ly/3u1tHTh
-3%
168.39 MDL
173.60 MDL
Indicatii.
Tratamentul proceselor infecțioase cauzate de microorganisme sensibile la cefobicid:
infecții ale tractului respirator superior și inferior; infecții ale tractului urinar superior și inferior;
peritonită, colecistită, colangită și alte infecții intra-abdominale;
septicemie,
meningită,
infecții ale pielii și țesuturilor moi;
infecții ale oaselor și articulațiilor;
boală inflamatorie pelvină, endometrită, gonoree și alte infecții ale tractului genital.
Prevenirea complicațiilor infecțioase postoperatorii în timpul operațiilor abdominale, ginecologice, cardiovasculare și ortopedice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine și alte antibiotice β-lactamice.
Mod de administrare și dozare.
În absența contraindicațiilor, înainte de a începe tratamentul, efectuați un test intradermic pentru sensibilitatea la cefoperazonă. Când se utilizează lidocaina ca solvent (când este administrată), este necesar să se țină cont de informațiile de siguranță ale lidocainei și să se efectueze un test cutanat pentru sensibilitatea la aceasta.
Se aplica intravenos si intramuscular.
Adulti. Doza zilnică uzuală este de 2-4 g/zi, împărțită în părți egale la fiecare ora 12:00. Pentru infecțiile cu evoluție severă, doza zilnică poate fi crescută la 8 g; părți egale din această doză trebuie administrate la fiecare 12:00. Dacă este necesară creșterea în continuare a dozei zilnice la 12-16 g, aceasta trebuie împărțită în 3 injecții (la fiecare 8:00).
Tratamentul cu medicamentul poate fi început înainte de obținerea rezultatelor studiului sensibilității microorganismelor.
Copiii trebuie prescris în doză zilnică de 50-200 mg/kg greutate corporală, în funcție de severitatea bolii; doza se administreaza in 2 prize divizate (la fiecare ora 12:00). Doza maximă nu trebuie să depășească 12 g pe zi. Doze zilnice de până la 300 mg/kg greutate corporală au fost aplicate fără complicații la copiii mici și copiii cu infecții severe, inclusiv meningită bacteriană.
Pentru nou-născuții cu vârsta sub 8 zile, medicamentul trebuie administrat la fiecare ora 12:00, totuși, riscurile potențiale trebuie luate în considerare la prescrierea medicamentului.
Pentru uretrita gonococică necomplicată se recomandă o singură administrare a câte 500 mg intramuscular.
Tratamentul proceselor infecțioase cauzate de microorganisme sensibile la cefobicid:
infecții ale tractului respirator superior și inferior; infecții ale tractului urinar superior și inferior;
peritonită, colecistită, colangită și alte infecții intra-abdominale;
septicemie,
meningită,
infecții ale pielii și țesuturilor moi;
infecții ale oaselor și articulațiilor;
boală inflamatorie pelvină, endometrită, gonoree și alte infecții ale tractului genital.
Prevenirea complicațiilor infecțioase postoperatorii în timpul operațiilor abdominale, ginecologice, cardiovasculare și ortopedice.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefalosporine și alte antibiotice β-lactamice.
Mod de administrare și dozare.
În absența contraindicațiilor, înainte de a începe tratamentul, efectuați un test intradermic pentru sensibilitatea la cefoperazonă. Când se utilizează lidocaina ca solvent (când este administrată), este necesar să se țină cont de informațiile de siguranță ale lidocainei și să se efectueze un test cutanat pentru sensibilitatea la aceasta.
Se aplica intravenos si intramuscular.
Adulti. Doza zilnică uzuală este de 2-4 g/zi, împărțită în părți egale la fiecare ora 12:00. Pentru infecțiile cu evoluție severă, doza zilnică poate fi crescută la 8 g; părți egale din această doză trebuie administrate la fiecare 12:00. Dacă este necesară creșterea în continuare a dozei zilnice la 12-16 g, aceasta trebuie împărțită în 3 injecții (la fiecare 8:00).
Tratamentul cu medicamentul poate fi început înainte de obținerea rezultatelor studiului sensibilității microorganismelor.
Copiii trebuie prescris în doză zilnică de 50-200 mg/kg greutate corporală, în funcție de severitatea bolii; doza se administreaza in 2 prize divizate (la fiecare ora 12:00). Doza maximă nu trebuie să depășească 12 g pe zi. Doze zilnice de până la 300 mg/kg greutate corporală au fost aplicate fără complicații la copiii mici și copiii cu infecții severe, inclusiv meningită bacteriană.
Pentru nou-născuții cu vârsta sub 8 zile, medicamentul trebuie administrat la fiecare ora 12:00, totuși, riscurile potențiale trebuie luate în considerare la prescrierea medicamentului.
Pentru uretrita gonococică necomplicată se recomandă o singură administrare a câte 500 mg intramuscular.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la alb-crem, inscripţionate cu RPR 107 pe
una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Indicaţiile terapeutice se bazează pe activitatea antibacteriană şi pe caracteristicile farmacocinetice ale
spiramicinei, ţinând cont, de asemenea, de studiile clinice efectuate cu acest medicament şi de încadrarea
acestuia în gama de medicamente antibacteriene disponibilă la ora actuală.
Rovamycine 1,5 Mil. U.I. este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate de germeni
sensibili la spiramicină:
- Angine determinate de streptococ A beta-hemolitic, ca alternativă la antibioticele betalactamice,
atunci când tratamentul cu acestea nu este posibil.
- Sinuzite acute; ţinând cont de profilul microbiologic al acestor infecţii, macrolidele sunt indicate
atunci când tratamentul cu antibiotice betalactamice nu este posibil.
- Bronşite acute suprainfectate.
- Exacerbarea bronşitelor cronice.
- Pneumopatii comunitare la subiecţi:
- fără factori de risc,
- fără semne clinice de gravitate,
- în absenţa semnelor clinice care sugerează o etiologie pneumococică.
Dacă se suspicionează o pneumopatie atipică, macrolidele sunt indicate indiferent de gravitate şi de
teren.
- Infecţii cutanate benigne: impetigo, dermatoze impetiginizate, ectima, dermo-hipodermite
infecţioase (mai ales erizipel), eritrasma.
- Infecţii stomatologice.
Renewal approval, NMA letter 1418E/31.05.2017 2/9 Re- approval
MA Transfer approval, NMA letter 34098E/15.05.2017 MA Transfer to Sanofi Romania SRL
- Infecţii genitale non-gonococice.
- Chimioprofilaxia recidivelor de reumatism articular acut (RAA) în caz de alergie la antibiotice
betalactamice.
- Toxoplasmoza la gravide.
Profilaxia meningitelor meningococice atunci când rifampicina este contraindicată:
- scopul este de a eradica germenul Neisseria meningitidis din nasofaringe;
- spiramicina nu este un tratament pentru meningita meningococică;
Spiramicina se recomandă profilactic, înainte de întoarcerea în colectivitate, la pacienţii care au urmat un
tratament curativ pentru meningită şi la subiecţii care au fost expuşi la secreţii nasofaringiene infectate cu
zece zile înainte de spitalizare.
Se recomandă să se ţină cont de recomandările oficiale cu privire la utilizarea corectă a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pacienţi cu funcţie renală normală:
Adulţi: doza recomandată este de 6 - 9 milioane U.I. pe zi (4 - 6 comprimate Rovamycine 1,5 Mil. U.I. pe
zi), în 2-3 prize.
Copii: doza recomandată este de 1,5 - 3 milioane U.I. / 10 kg şi zi, în 2-3 prize.
În cazul anginelor, durata recomandată a tratamentului este de 10 zile.
Profilaxia meningitei meningococice:
Adulţi: 3 milioane U.I. (2 comprimate Rovamycine 1,5 Mil. U.I.) la 12 ore.
Copii: 75000 U.I. / kg la 12 ore.
Durata recomandată a tratamentului este de 5 zile.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Din cauza eliminării în proporţie foarte mică pe cale renală, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii
cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la spiramicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3vfrdCp
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă până la alb-crem, inscripţionate cu RPR 107 pe
una din feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Indicaţiile terapeutice se bazează pe activitatea antibacteriană şi pe caracteristicile farmacocinetice ale
spiramicinei, ţinând cont, de asemenea, de studiile clinice efectuate cu acest medicament şi de încadrarea
acestuia în gama de medicamente antibacteriene disponibilă la ora actuală.
Rovamycine 1,5 Mil. U.I. este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate de germeni
sensibili la spiramicină:
- Angine determinate de streptococ A beta-hemolitic, ca alternativă la antibioticele betalactamice,
atunci când tratamentul cu acestea nu este posibil.
- Sinuzite acute; ţinând cont de profilul microbiologic al acestor infecţii, macrolidele sunt indicate
atunci când tratamentul cu antibiotice betalactamice nu este posibil.
- Bronşite acute suprainfectate.
- Exacerbarea bronşitelor cronice.
- Pneumopatii comunitare la subiecţi:
- fără factori de risc,
- fără semne clinice de gravitate,
- în absenţa semnelor clinice care sugerează o etiologie pneumococică.
Dacă se suspicionează o pneumopatie atipică, macrolidele sunt indicate indiferent de gravitate şi de
teren.
- Infecţii cutanate benigne: impetigo, dermatoze impetiginizate, ectima, dermo-hipodermite
infecţioase (mai ales erizipel), eritrasma.
- Infecţii stomatologice.
Renewal approval, NMA letter 1418E/31.05.2017 2/9 Re- approval
MA Transfer approval, NMA letter 34098E/15.05.2017 MA Transfer to Sanofi Romania SRL
- Infecţii genitale non-gonococice.
- Chimioprofilaxia recidivelor de reumatism articular acut (RAA) în caz de alergie la antibiotice
betalactamice.
- Toxoplasmoza la gravide.
Profilaxia meningitelor meningococice atunci când rifampicina este contraindicată:
- scopul este de a eradica germenul Neisseria meningitidis din nasofaringe;
- spiramicina nu este un tratament pentru meningita meningococică;
Spiramicina se recomandă profilactic, înainte de întoarcerea în colectivitate, la pacienţii care au urmat un
tratament curativ pentru meningită şi la subiecţii care au fost expuşi la secreţii nasofaringiene infectate cu
zece zile înainte de spitalizare.
Se recomandă să se ţină cont de recomandările oficiale cu privire la utilizarea corectă a medicamentelor
antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Pacienţi cu funcţie renală normală:
Adulţi: doza recomandată este de 6 - 9 milioane U.I. pe zi (4 - 6 comprimate Rovamycine 1,5 Mil. U.I. pe
zi), în 2-3 prize.
Copii: doza recomandată este de 1,5 - 3 milioane U.I. / 10 kg şi zi, în 2-3 prize.
În cazul anginelor, durata recomandată a tratamentului este de 10 zile.
Profilaxia meningitei meningococice:
Adulţi: 3 milioane U.I. (2 comprimate Rovamycine 1,5 Mil. U.I.) la 12 ore.
Copii: 75000 U.I. / kg la 12 ore.
Durata recomandată a tratamentului este de 5 zile.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Din cauza eliminării în proporţie foarte mică pe cale renală, nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii
cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar cu apă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la spiramicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Alăptare (vezi pct. 4.6). https://bit.ly/3vfrdCp
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii bacteriene
determinate de microorganisme susceptibile la azitromicină:
- Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat).
- Otită medie bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat).
- Faringită, amigdalită.
- Exacerbare acută a bronşitei cronice (diagnosticată în mod adecvat).
- Pneumonie comunitară uşoară până la moderată.
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, uşoare până la moderate, de exemplu
foliculită, celulită, erizipel.
- Uretrită şi cervicită fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Azitromicina se administrează într-o singură doză zilnică. Durata tratamentului
diferitelor infecţii este menţionată mai jos.
Comprimatele pot fi luate împreună cu sau fără alimente.
Comprimatele trebuie înghiţite cu o jumătate de pahar cu apă.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici
Doza totală este de 1500 mg, administrată ca 500 mg zilnic, timp de 3 zile.
Alternativ, aceeaşi doză (1500 mg) poate fi administrată pe o perioadă de 5 zile
astfel: 500 mg în prima zi şi 250 mg din ziua 2 până în ziua 5.
În cazul uretritei şi cervicitei fără complicaţii, determinate de Chlamydia
trachomatis, doza este de 1000 mg, administrată ca doză orală unică.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală sub 45 de kg
Azitromicină comprimate filmate nu sunt destinate pacienţilor cu masă corporală
sub 45 kg. Pentru această grupă de pacienţi sunt disponibile alte forme de dozare.
Pacienţi vârstnici
Pacienţilor vârstnici li se va administra aceeaşi doză ca şi adulţilor.
Pacienţii cu insuficienţă renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (rata filtraţiei
glomerulare 10 - 80 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este
necesară ajustarea dozei.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tabelul de mai jos conţine reacţiile adverse identificate în cadrul studiilor clinice şi
în cadrul monitorizării de după punerea pe piaţă a azitromicinei, clasificate pe
aparate sisteme, organe şi frecvenţă. Reacţiile adverse în italic au fost identificate
după punerea pe piaţă a medicamentului. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină, orice antibiotice macrolide sau
ketolide sau la oricare dintre excipienţi.
https://bit.ly/3uot5HP
Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii bacteriene
determinate de microorganisme susceptibile la azitromicină:
- Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat).
- Otită medie bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat).
- Faringită, amigdalită.
- Exacerbare acută a bronşitei cronice (diagnosticată în mod adecvat).
- Pneumonie comunitară uşoară până la moderată.
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, uşoare până la moderate, de exemplu
foliculită, celulită, erizipel.
- Uretrită şi cervicită fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Azitromicina se administrează într-o singură doză zilnică. Durata tratamentului
diferitelor infecţii este menţionată mai jos.
Comprimatele pot fi luate împreună cu sau fără alimente.
Comprimatele trebuie înghiţite cu o jumătate de pahar cu apă.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici
Doza totală este de 1500 mg, administrată ca 500 mg zilnic, timp de 3 zile.
Alternativ, aceeaşi doză (1500 mg) poate fi administrată pe o perioadă de 5 zile
astfel: 500 mg în prima zi şi 250 mg din ziua 2 până în ziua 5.
În cazul uretritei şi cervicitei fără complicaţii, determinate de Chlamydia
trachomatis, doza este de 1000 mg, administrată ca doză orală unică.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală sub 45 de kg
Azitromicină comprimate filmate nu sunt destinate pacienţilor cu masă corporală
sub 45 kg. Pentru această grupă de pacienţi sunt disponibile alte forme de dozare.
Pacienţi vârstnici
Pacienţilor vârstnici li se va administra aceeaşi doză ca şi adulţilor.
Pacienţii cu insuficienţă renală
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (rata filtraţiei
glomerulare 10 - 80 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată nu este
necesară ajustarea dozei.
REACŢII ADVERSE
Convenţia MedDRA privind frecvenţa
Foarte frecvente (>1/10)
Frecvente (>1/100 şi <1/10)
Mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100)
Rare (>1/10000 şi <1/1000)
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tabelul de mai jos conţine reacţiile adverse identificate în cadrul studiilor clinice şi
în cadrul monitorizării de după punerea pe piaţă a azitromicinei, clasificate pe
aparate sisteme, organe şi frecvenţă. Reacţiile adverse în italic au fost identificate
după punerea pe piaţă a medicamentului. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină, orice antibiotice macrolide sau
ketolide sau la oricare dintre excipienţi.
https://bit.ly/3uot5HP
-3%
79.39 MDL
81.85 MDL
Rețetă medicală
MOXIN 400mg comprimate filmate N5
Indicatii terapeutice
Maladii infectios-inflamatorii provocate de microorganisme sensibile la preparat:
-acutizarea bronsitei cronice;
-pneumonii extraspitalicesti;
-sinuzita acuta;
-infectii ale pielii si tesuturilor moi. Proprietati farmacocinetice
La administrarea pe cale orala se absoarbe rapid si aproape complet. Dupa administrarea a unei doze de 400 mg, concentrapa plasmatica maxima se realizeaza timp de 0,5 - 4 ore. Concentratii inlte de preparat se realizeaza in tesutul— pulmonar (inclusiv in macrofagii alveolari), in mucoasa bronhiilor, in sinusurile nazale, in lichidul interstitial si in saliva, in focare de inflamape. Se elimina cu urina, atat sub forma nemodificata cat si sub forma de metabolip activi . Timpul de injumatapre constituie 12 ore. Doze si mod de administrare
Preparatul se administreaza adultilor cate 400 mg оdata pe zi. Durata tratamentului in acutizarea bronsitei cornice - 5 zile, in pneumonii extraspitalicesti - 10 zile, in sinuzite acute si infectii ale pielii si tesuturilor moi - 7 zile. Durata tratamentului poate atinge 14 zile.
Pacientii cu dereglarea funcpei renale (CC>30 ml/min. ) nu necesita modificari a regimului de dozare.
Comprimatele se inghit intregi, fara a fi mestecate, оcantitate mica de lichid, indiferent de mese.
Reactii adverse
De regula moxifloxacina este bine tolerata, majoritatea reactiilor adverse (90 %) sunt usoare si moderate.
Din partea tractului gastrointestinal: greturi, voma, disgeuzie, diaree, dureri abdomen, dispepsii, modificarea testelor hepatice, xerostomie, meteorism, lipsa poftei de mancare, stomatita si glosita.
Din partea sistemului cardiovascular: prelungirea intervalul QT in special la pacientii cu hipokaliemie concomitenta, tahicardie, edeme periferice, hipertensiune sau hipotensiune arteriala, dureri in torace; modificarea tabloului sangelui periferic.
Din partea sistemului nervos central si periferic: insomnie, vertij, nervozitate, somnolenta, tremor, parestezii, confuzie mintala, depresii, astenie, labilitate emotionala, tulburari de coordonare, convulsii cu diferite manifestari clinice.
Din partea sistemului respirator: bronhospasm, dispnee.
Din partea sistemului locomotor: dureri de spate, artralgie.
Din partea sistemului urinar: candidoza vaginala, vaginita.
Reacfii alergice: urticarie, eruptii, prurit.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la moxifloxacina sau la orice component al preparatului, copii cu varsta pana la 18 ani, sarcina si perioada de alaptare. tentionari si precautii speciale de utilizare
Cu precautie se va administra moxifloxacina in maladiile SNC, cu predispozitie la dezvoltarea convulsiilors si scaderii pragului convulsiv, prelungirea intervalului QT, hipokaliemie, bradicardie, ischemie acuta a miocardului, la administrarea concomitenta cu preparatele, ce potential incetinesc conductibilitatea cardiaea (preparatele antiaritmice clasa la, II, III, antidepresivele triciclice, neuroleptice),insuficienta hepatica severa.
Se recomanda evitarea administrarii moxifloxacinei in epilepsii.
Pe fondalul terapiei cu fluorochinolone, inclusiv moxifloxacina, in special la varstnici si pacientii ce administreaza glucocorticosteroizi, este posibila dezvoltarea tendinitei si rupturii tendoanelor. La aparipa durerii sau a semnelor de inflamatie a tendoanelor se intrerupe administrarea preparatului.
La administrarea antibioticelor exista riscul de dezvoltare a colitei pseudomembranoase. Este necesara precautie la administrarea moxifloxacinei pacientilor, la care in anamneza au fost inregistrate cazuri severe de diaree pe fondalul terapiei cu antibiotice. Interactiuni cu alte medicamente
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si corticosteroizilor create riscul dezvoltarii tendovaginitei sau ruperii tendonului. De aceea combinatia data se indica cu precautie.
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si preparatelor antacide, la fel a preparatelor, ce contin substanlt minerale, polivitamine este posibila dereglarea absorbtiei moxifloxacinei. De aceea antiacidele si alte preparate, care contin calciu, magneziu, aluminiu, fier se vor administra cu 4 ore pana la sau peste 2 ore dupa administrarea moxifloxacinei. La administrarea concomitenta cu digoxina moxifloxacina modifica nesemnificativ indicii farmacocinetici ai digoxinei. La administrarea concomitenta a carbunelui activat si moxifloxacinei intern in doza de 400 mg biodisponibilitatea sistemica a preparatului scade cu 80%, in rezultat inhibitiei absorbtiei ei.
Prezentare, ambalaj
Comprimate filmate 400 mg. Cate 5 comprimate in blister. Cate 1 blister impreuna cu instructiunea pentru administrare in cutie de carton.
Pastrare.
A se pastra la loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 10-25 °C.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor!
Indicatii terapeutice
Maladii infectios-inflamatorii provocate de microorganisme sensibile la preparat:
-acutizarea bronsitei cronice;
-pneumonii extraspitalicesti;
-sinuzita acuta;
-infectii ale pielii si tesuturilor moi. Proprietati farmacocinetice
La administrarea pe cale orala se absoarbe rapid si aproape complet. Dupa administrarea a unei doze de 400 mg, concentrapa plasmatica maxima se realizeaza timp de 0,5 - 4 ore. Concentratii inlte de preparat se realizeaza in tesutul— pulmonar (inclusiv in macrofagii alveolari), in mucoasa bronhiilor, in sinusurile nazale, in lichidul interstitial si in saliva, in focare de inflamape. Se elimina cu urina, atat sub forma nemodificata cat si sub forma de metabolip activi . Timpul de injumatapre constituie 12 ore. Doze si mod de administrare
Preparatul se administreaza adultilor cate 400 mg оdata pe zi. Durata tratamentului in acutizarea bronsitei cornice - 5 zile, in pneumonii extraspitalicesti - 10 zile, in sinuzite acute si infectii ale pielii si tesuturilor moi - 7 zile. Durata tratamentului poate atinge 14 zile.
Pacientii cu dereglarea funcpei renale (CC>30 ml/min. ) nu necesita modificari a regimului de dozare.
Comprimatele se inghit intregi, fara a fi mestecate, оcantitate mica de lichid, indiferent de mese.
Reactii adverse
De regula moxifloxacina este bine tolerata, majoritatea reactiilor adverse (90 %) sunt usoare si moderate.
Din partea tractului gastrointestinal: greturi, voma, disgeuzie, diaree, dureri abdomen, dispepsii, modificarea testelor hepatice, xerostomie, meteorism, lipsa poftei de mancare, stomatita si glosita.
Din partea sistemului cardiovascular: prelungirea intervalul QT in special la pacientii cu hipokaliemie concomitenta, tahicardie, edeme periferice, hipertensiune sau hipotensiune arteriala, dureri in torace; modificarea tabloului sangelui periferic.
Din partea sistemului nervos central si periferic: insomnie, vertij, nervozitate, somnolenta, tremor, parestezii, confuzie mintala, depresii, astenie, labilitate emotionala, tulburari de coordonare, convulsii cu diferite manifestari clinice.
Din partea sistemului respirator: bronhospasm, dispnee.
Din partea sistemului locomotor: dureri de spate, artralgie.
Din partea sistemului urinar: candidoza vaginala, vaginita.
Reacfii alergice: urticarie, eruptii, prurit.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la moxifloxacina sau la orice component al preparatului, copii cu varsta pana la 18 ani, sarcina si perioada de alaptare. tentionari si precautii speciale de utilizare
Cu precautie se va administra moxifloxacina in maladiile SNC, cu predispozitie la dezvoltarea convulsiilors si scaderii pragului convulsiv, prelungirea intervalului QT, hipokaliemie, bradicardie, ischemie acuta a miocardului, la administrarea concomitenta cu preparatele, ce potential incetinesc conductibilitatea cardiaea (preparatele antiaritmice clasa la, II, III, antidepresivele triciclice, neuroleptice),insuficienta hepatica severa.
Se recomanda evitarea administrarii moxifloxacinei in epilepsii.
Pe fondalul terapiei cu fluorochinolone, inclusiv moxifloxacina, in special la varstnici si pacientii ce administreaza glucocorticosteroizi, este posibila dezvoltarea tendinitei si rupturii tendoanelor. La aparipa durerii sau a semnelor de inflamatie a tendoanelor se intrerupe administrarea preparatului.
La administrarea antibioticelor exista riscul de dezvoltare a colitei pseudomembranoase. Este necesara precautie la administrarea moxifloxacinei pacientilor, la care in anamneza au fost inregistrate cazuri severe de diaree pe fondalul terapiei cu antibiotice. Interactiuni cu alte medicamente
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si corticosteroizilor create riscul dezvoltarii tendovaginitei sau ruperii tendonului. De aceea combinatia data se indica cu precautie.
La administrarea concomitenta a moxifloxacinei si preparatelor antacide, la fel a preparatelor, ce contin substanlt minerale, polivitamine este posibila dereglarea absorbtiei moxifloxacinei. De aceea antiacidele si alte preparate, care contin calciu, magneziu, aluminiu, fier se vor administra cu 4 ore pana la sau peste 2 ore dupa administrarea moxifloxacinei. La administrarea concomitenta cu digoxina moxifloxacina modifica nesemnificativ indicii farmacocinetici ai digoxinei. La administrarea concomitenta a carbunelui activat si moxifloxacinei intern in doza de 400 mg biodisponibilitatea sistemica a preparatului scade cu 80%, in rezultat inhibitiei absorbtiei ei.
Prezentare, ambalaj
Comprimate filmate 400 mg. Cate 5 comprimate in blister. Cate 1 blister impreuna cu instructiunea pentru administrare in cutie de carton.
Pastrare.
A se pastra la loc uscat, ferit de lumina, la temperatura 10-25 °C.
A nu se lasa la indemana si vederea copiilor!
-3%
85.31 MDL
87.95 MDL
Indicaţii terapeutice
Doramycin 3000000 U.I. este indicat la adulți pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate
de germeni sensibili la spiramicină:
- Faringite acute și cronice determinate de streptococ A beta-hemolitic, ca alternativă la
antibioticele betalactamice, atunci când tratamentul cu acestea nu este posibil;
- Sinuzite acute ( ţinând cont de profilul microbiologic al acestor infecţii, Doramycin este indicat
atunci când tratamentul cu antibiotice beta-lactamice nu este posibil);
- Tonzilite acute și cronice;
- Bronşite acute și bronșite cronice în perioada de acutizare;
- Pneumonii atipice, (cauzate de Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia
spp.) sau suspectarea acesteia;
- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: impetigo, dermatoze impetiginizate, ectima, dermohipodermite infecţioase (mai ales erizipel), eritrasma;
- Infecții ale cavității bucale (stomatite, glosite);
- Infecţii genitale non-gonococice;
- Toxoplasmoză (inclusiv la gravide);
- Infecții ale sistemului muscular, scheletic și ale țesutului conjunctiv, inclusiv parodontita.
Doramycina se mai indică în următoarele situații:
- Profilaxia recidivelor de reumatism articular la pacienții hipersensibili la antibiotice betalactamice;
- Profilaxia meningitelor meningococice atunci când rifampicina este contraindicată, scopul este de
a eradica germenul Neisseria meningitidis din nasofaringe;
- Pacienților, care au urmat un tratament curativ înainte de întoarcerea în colectivitate;
- Pacienților care au fost expuşi la secreţii nasofaringiene infectate cu Neisseria meningitidis cu
zece zile înainte de spitalizare.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doramycin 3 Mil. U.I. este destinat adulţilor.
Pacienţi cu funcţie renală normală:
Doza recomandată este de 6 - 9 Mil U.I. pe zi (2 - 3 comprimate Doramycină 3 Mil. U.I. pe zi) în 2-
3 prize.
În cazul anginelor, durata recomandată a tratamentului este de 10 zile.
Profilaxia meningitei meningococice:
Doza recomandată este de 3 Mil U.I. (1 comprimat Doramycină 3 Mil. U.I.) la 12 ore. Durata
recomandată a tratamentului este de 5 zile.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Din cauza eliminării în proporţie foarte mică pe cale renală, nu este necesară ajustarea dozelor la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Copii
La copii, se vor administra forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei şi greutăţii corporale.
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar de apă.
Contraindicații
- hipersensibilitate la spiramicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- perioada de alăptare. https://bit.ly/3bPGWAm
Doramycin 3000000 U.I. este indicat la adulți pentru tratamentul următoarelor infecţii determinate
de germeni sensibili la spiramicină:
- Faringite acute și cronice determinate de streptococ A beta-hemolitic, ca alternativă la
antibioticele betalactamice, atunci când tratamentul cu acestea nu este posibil;
- Sinuzite acute ( ţinând cont de profilul microbiologic al acestor infecţii, Doramycin este indicat
atunci când tratamentul cu antibiotice beta-lactamice nu este posibil);
- Tonzilite acute și cronice;
- Bronşite acute și bronșite cronice în perioada de acutizare;
- Pneumonii atipice, (cauzate de Legionella pneumophila, Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia
spp.) sau suspectarea acesteia;
- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: impetigo, dermatoze impetiginizate, ectima, dermohipodermite infecţioase (mai ales erizipel), eritrasma;
- Infecții ale cavității bucale (stomatite, glosite);
- Infecţii genitale non-gonococice;
- Toxoplasmoză (inclusiv la gravide);
- Infecții ale sistemului muscular, scheletic și ale țesutului conjunctiv, inclusiv parodontita.
Doramycina se mai indică în următoarele situații:
- Profilaxia recidivelor de reumatism articular la pacienții hipersensibili la antibiotice betalactamice;
- Profilaxia meningitelor meningococice atunci când rifampicina este contraindicată, scopul este de
a eradica germenul Neisseria meningitidis din nasofaringe;
- Pacienților, care au urmat un tratament curativ înainte de întoarcerea în colectivitate;
- Pacienților care au fost expuşi la secreţii nasofaringiene infectate cu Neisseria meningitidis cu
zece zile înainte de spitalizare.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doramycin 3 Mil. U.I. este destinat adulţilor.
Pacienţi cu funcţie renală normală:
Doza recomandată este de 6 - 9 Mil U.I. pe zi (2 - 3 comprimate Doramycină 3 Mil. U.I. pe zi) în 2-
3 prize.
În cazul anginelor, durata recomandată a tratamentului este de 10 zile.
Profilaxia meningitei meningococice:
Doza recomandată este de 3 Mil U.I. (1 comprimat Doramycină 3 Mil. U.I.) la 12 ore. Durata
recomandată a tratamentului este de 5 zile.
Pacienţi cu insuficienţă renală:
Din cauza eliminării în proporţie foarte mică pe cale renală, nu este necesară ajustarea dozelor la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 5.2).
Copii
La copii, se vor administra forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei şi greutăţii corporale.
Mod de administrare
Comprimatele filmate se înghit întregi, cu un pahar de apă.
Contraindicații
- hipersensibilitate la spiramicină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- perioada de alăptare. https://bit.ly/3bPGWAm
Indicaţii terapeutice
Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii cunoscute sau care pot fi
determinate de microorganisme sensibile:
- bronşită
- pneumonie dobândită în comunitate
- sinuzită
- faringită/amigdalită (vezi pct. 4.4 privind infecţiile streptococice)
- otită medie
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- infecţii genitale necomplicate cauzate de Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Azitromicina se administrează într-o singură doză zilnică. Durata tratamentului diferitelor infecţii
este menţionată mai jos.
Comprimatele pot fi luate împreună cu sau fără alimente.
Comprimatele trebuie înghiţite împreună cu o jumătate de pahar cu apă.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici:
Doza totală este de 1500 mg, administrată câte 500 mg zilnic, timp de 3 zile.
În infecţiile genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis doza este de 1000 mg în
priză unică. În cazul infecțiilor cauzate de Neisseria gonorrhoeae, se recomandă administrarea a
1000 mg sau 2000 mg de azitrimicină în priză unică în combinație cu 250 mg sau 500 mg de
ceftriaxonă intramuscular conform ghidurile terapeutice. La pacienții hipersensibili la penicilină
și/sau cefalosporine administrarea acestui tratament se efectuiază conform ghidurilor terapeutice. Contraindicaţii
Utilizarea acestui produs este contraindicată pacienţilor cu hipersensibilitate la azitromicină,
eritromicină, orice antibiotice macrolide sau ketolide. https://bit.ly/2T3agwx
Azitromicina este indicată în tratamentul următoarelor infecţii cunoscute sau care pot fi
determinate de microorganisme sensibile:
- bronşită
- pneumonie dobândită în comunitate
- sinuzită
- faringită/amigdalită (vezi pct. 4.4 privind infecţiile streptococice)
- otită medie
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- infecţii genitale necomplicate cauzate de Chlamydia trachomatis și Neisseria gonorrhoeae.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Administrare orală.
Azitromicina se administrează într-o singură doză zilnică. Durata tratamentului diferitelor infecţii
este menţionată mai jos.
Comprimatele pot fi luate împreună cu sau fără alimente.
Comprimatele trebuie înghiţite împreună cu o jumătate de pahar cu apă.
Copii şi adolescenţi cu masă corporală peste 45 de kg, adulţi şi vârstnici:
Doza totală este de 1500 mg, administrată câte 500 mg zilnic, timp de 3 zile.
În infecţiile genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis doza este de 1000 mg în
priză unică. În cazul infecțiilor cauzate de Neisseria gonorrhoeae, se recomandă administrarea a
1000 mg sau 2000 mg de azitrimicină în priză unică în combinație cu 250 mg sau 500 mg de
ceftriaxonă intramuscular conform ghidurile terapeutice. La pacienții hipersensibili la penicilină
și/sau cefalosporine administrarea acestui tratament se efectuiază conform ghidurilor terapeutice. Contraindicaţii
Utilizarea acestui produs este contraindicată pacienţilor cu hipersensibilitate la azitromicină,
eritromicină, orice antibiotice macrolide sau ketolide. https://bit.ly/2T3agwx
-3%
65.28 MDL
67.30 MDL
Rețetă medicală
Indicatii
Medicament cu actiune bacteriostatica. Este o asociere de trimetoprim si sulfametoxazol, ambele componente actionand sinergic si prezentand o inhibare a cresterii bacteriilor atat in vitro cat si in vivo. Actiunea lor duce in final la inhibarea sintezei compusilor purinici din celulele bacteriilor, prin influenta asupra diferitelor faze din formarea si transformarea acidului folic (sulfametoxazolul impiedica intercalarea acidului p-aminobenzoic in ciclul metabolic al acidului folic, iar trimetoprimul inhiba in schimb reductaza acidului dihidrofolic). Astfel ambele componente inhiba sinteza acidului dezoxiribonucleic al bacteriilor. Pe baza acestui dublu atac, preparatul devine foarte activ si numai rareori apar surse de microbirezistenti fata de acesta. Biseptol inhiba dezvoltarea agentilor gram pozitivi si gram negativi. Este ineficace fata de microbacterii, virusuri si fungi. Preparatul se preteaza mai ales la tratamentul infectiilor microbiene ale rinichilor si ale cailor urinare, provocate mai ales de escherichia coli si proteus vulgaris. Este bine resorbit din traiectul gastrointestinal si atinge concentratia bacteriostatica dupa 1 ora de la administrare (concentratia maxima dupa 2-4 ore) care se mentine circa 12 ore. Concentratiile cele mai mari apar in rinichi si in plamani. Se elimina nemodificat prin rinichi in interval de 24 ore.
Infectii ale cailor respiratorii, bronsita cronica, sinuzita, infectii ale rinichilor si ale cailor urinare, pielonefrita cronica, infectii ale traiectului digestiv provocat de Salmonella, Shigella si Escherichia coli. Infectii genitale, inclusiv uretrita gonococica, alte infectii bacteriene sistemice, infectii cutanate, septicemii.
Mod de administrare
Adulti: Doza initiala 1-3 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Doza de intretinere: 1 comprimat de 2 ori pe zi.
Copii de la 1-3 ani: 1-2 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Peste 14 ani ca la 1-2 com-primate Biseptol 120, de 2 ori pe zi.
De la 12-14 ani: adulti. Contraindicatii
Hipersensibilitate, fata de sulfamide sau fata de trimetoprim, sarcina si perioada de alaptare. La modificari importante ale tabloului sanguin se recomanda precautii in caz de insuficienta hepatica sau renala, precum si la predispozitie marcanta la alergii, la astmul bronsic. Sa nu se administreze la nou-nascuti si la prematuri.
Medicament cu actiune bacteriostatica. Este o asociere de trimetoprim si sulfametoxazol, ambele componente actionand sinergic si prezentand o inhibare a cresterii bacteriilor atat in vitro cat si in vivo. Actiunea lor duce in final la inhibarea sintezei compusilor purinici din celulele bacteriilor, prin influenta asupra diferitelor faze din formarea si transformarea acidului folic (sulfametoxazolul impiedica intercalarea acidului p-aminobenzoic in ciclul metabolic al acidului folic, iar trimetoprimul inhiba in schimb reductaza acidului dihidrofolic). Astfel ambele componente inhiba sinteza acidului dezoxiribonucleic al bacteriilor. Pe baza acestui dublu atac, preparatul devine foarte activ si numai rareori apar surse de microbirezistenti fata de acesta. Biseptol inhiba dezvoltarea agentilor gram pozitivi si gram negativi. Este ineficace fata de microbacterii, virusuri si fungi. Preparatul se preteaza mai ales la tratamentul infectiilor microbiene ale rinichilor si ale cailor urinare, provocate mai ales de escherichia coli si proteus vulgaris. Este bine resorbit din traiectul gastrointestinal si atinge concentratia bacteriostatica dupa 1 ora de la administrare (concentratia maxima dupa 2-4 ore) care se mentine circa 12 ore. Concentratiile cele mai mari apar in rinichi si in plamani. Se elimina nemodificat prin rinichi in interval de 24 ore.
Infectii ale cailor respiratorii, bronsita cronica, sinuzita, infectii ale rinichilor si ale cailor urinare, pielonefrita cronica, infectii ale traiectului digestiv provocat de Salmonella, Shigella si Escherichia coli. Infectii genitale, inclusiv uretrita gonococica, alte infectii bacteriene sistemice, infectii cutanate, septicemii.
Mod de administrare
Adulti: Doza initiala 1-3 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Doza de intretinere: 1 comprimat de 2 ori pe zi.
Copii de la 1-3 ani: 1-2 comprimate Biseptol 480, de 2 ori pe zi. Peste 14 ani ca la 1-2 com-primate Biseptol 120, de 2 ori pe zi.
De la 12-14 ani: adulti. Contraindicatii
Hipersensibilitate, fata de sulfamide sau fata de trimetoprim, sarcina si perioada de alaptare. La modificari importante ale tabloului sanguin se recomanda precautii in caz de insuficienta hepatica sau renala, precum si la predispozitie marcanta la alergii, la astmul bronsic. Sa nu se administreze la nou-nascuti si la prematuri.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Indicaţii terapeutice
CEFTRIAXON este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară;
- pneumonie nozocomială;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană
CEFTRIAXON poate fi utilizat pentru:
- tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
CEFTRIAXON trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în
cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Mod de administrare
Administrarea intramusculară
CEFTRIAXON poate fi administrat sub formă de injecție intramusculară profundă. Se recomandă
de a administra nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare.
Administrarea intravenoasă
CEFTRIAXON poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute
(cale de administrare preferată) sau sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute.
Administrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de
50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate
intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Dozele mai mari de 2 g se vor administra intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în același set de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care
conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă sau oricare altă cefalosporină.
Prezenţa în antecedente a reacţiilor severe de hipersensibilitate (de exemplu, a reacţiilor
anafilactice) la oricare alt tip de remedii antibacteriene beta-lactamice (peniciline, monobactami şi
carbapeneme).
Ceftriaxona este contraindicată:
la nou-născuţii prematuri cu vârsta ≤ 41 săptămâni, având în vedere perioada de dezvoltare
intrauterină (vârsta gestaţională + vârsta postnatală)*;
la nou-născuţii la termen cu vârsta ≤ 28 de zile:
- cu hiperbilirubinemie, icter, hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste stări legarea
bilirubinei, posibil, este afectată*;
- la care este necesar (sau la o necesitate aşteptată) un tratament intravenos cu soluţii cu conţinut
de calciu, inclusiv perfuzii intravenoase care conţin calciu, din cauza riscului formării precipitatelor
sărurilor de calciu ale ceftriaxonei (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
* studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la
aceşti pacienţi se poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Când lidocaina este utilizată ca solvent, contraindicaţiile referitoare la aceasta trebuie excluse
înainte de injectarea intramusculară a ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
A se vedea RCP pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă, care conţin lidocaină, niciodată nu se vor administra intravenos.https://bit.ly/3bCIfm4
CEFTRIAXON este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară;
- pneumonie nozocomială;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană
CEFTRIAXON poate fi utilizat pentru:
- tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
CEFTRIAXON trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în
cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale locale privind utilizarea agenţilor antibacterieni.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul
superior al intervalului de doze recomandat.
Mod de administrare
Administrarea intramusculară
CEFTRIAXON poate fi administrat sub formă de injecție intramusculară profundă. Se recomandă
de a administra nu mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare.
Administrarea intravenoasă
CEFTRIAXON poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute
(cale de administrare preferată) sau sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute.
Administrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de
50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate
intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe
calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Dozele mai mari de 2 g se vor administra intravenos.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în același set de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care
conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă sau oricare altă cefalosporină.
Prezenţa în antecedente a reacţiilor severe de hipersensibilitate (de exemplu, a reacţiilor
anafilactice) la oricare alt tip de remedii antibacteriene beta-lactamice (peniciline, monobactami şi
carbapeneme).
Ceftriaxona este contraindicată:
la nou-născuţii prematuri cu vârsta ≤ 41 săptămâni, având în vedere perioada de dezvoltare
intrauterină (vârsta gestaţională + vârsta postnatală)*;
la nou-născuţii la termen cu vârsta ≤ 28 de zile:
- cu hiperbilirubinemie, icter, hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în aceste stări legarea
bilirubinei, posibil, este afectată*;
- la care este necesar (sau la o necesitate aşteptată) un tratament intravenos cu soluţii cu conţinut
de calciu, inclusiv perfuzii intravenoase care conţin calciu, din cauza riscului formării precipitatelor
sărurilor de calciu ale ceftriaxonei (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
* studiile in vitro au arătat că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe albuminele serice şi la
aceşti pacienţi se poate dezvolta encefalopatie bilirubinică.
Când lidocaina este utilizată ca solvent, contraindicaţiile referitoare la aceasta trebuie excluse
înainte de injectarea intramusculară a ceftriaxonei (vezi pct. 4.4).
A se vedea RCP pentru lidocaină, în special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă, care conţin lidocaină, niciodată nu se vor administra intravenos.https://bit.ly/3bCIfm4
-3%
76.53 MDL
78.90 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Cefoperazonă cu sulbactam este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii
bacteriene determinate de microorganisme sensibile la asocierea cefoperazonă şi
sulbactam. (vezi pct.5.1):
Infecţii intraabdominale (inclusiv colecistite, angiocolite, peritonite),
Infecţii de tract urinar,
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
Infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare,
Septicemie,
Infecţii ginecologice (inclusiv boală inflamatorie pelvină şi endometrite).
Cefoperazonă cu sulbactam poate fi administrat preoperator pentru a scădea
frecvenţa infecţiilor postoperatorii la nivelul plăgii, la pacienţii cu intervenţii
chirurgicale abdominale sau pelvine (caz în care există risc de infecţie
peritoneală).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
Se recomandă efectuarea antibiogramei înainte de iniţierea tratamentului, deşi
tratamentul poate fi început înainte ca rezultatele antibiogramei să fie
disponibile.
Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală recomandată este de 2-4 g Cefoperazonă cu sulbactam pe zi, în
funcţie de tipul şi severitatea infecţiei. Această doză corespunde la 1-2 g
cefoperazonă şi 1-2 g sulbactam pe zi.
Doza trebuie administrată fracţionat, în 2 prize egale, la interval de 12 ore.
În infecţii severe sau refractare, se creşte doza până la 8 g Cefoperazonă cu
sulbactam (adică 4 g cefoperazonă şi 4 g sulbactam).
2
Doza maximă zilnică recomandată de sulbactam este de 4 g.
Durata tratamentului este de 7 zile, dar în infecţii severe poate fi prelungită până
la 14 zile.
Pentru prevenţia infecţiilor chirurgicale se vor administra 2 g Cefoperazonă cu
sulbactam în perioada de inducere a anesteziei, ceea ce asigură un timp suficient
pentru realizarea în timpul intervenţiei chirurgicale a concentraţiei plasmatice şi
tisulare eficace. Doza se poate repeta la interval de 12 ore; în general,
administrarea Cefoperazonă cu sulbactam se întrerupe după 24 de ore de la
intervenţia chirurgicală, cu excepţia cazurilor în care medicamentul este indicat
pentru tratamentul curativ al infecţiilor.
Copii
Doza uzuala este de 40-80 mg/kg şi zi administrată în 2-4 prize egale.
În infecţiile severe doza poate fi crescută la 160 mg/kg şi zi. Doza maximă zilnică
nu trebuie să depăşească 80 mg sulbactam/kg şi zi.
Nou-născuţi (0-7 zile): 40-80 mg/kg şi zi, la fiecare 12 ore. Doza maximă zilnică
nu trebuie să depăşească 40 mg sulbactam/kg şi zi.
Vârstnici
În mod normal sunt recomandate aceleaşi doze ca la adulţi. În caz de insuficienţă
renală sau hepatică se vor lua în considerare recomandările de mai jos.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu o scădere marcată a funcţiei renale (clearance-ul creatininei < 30
ml/min) trebuie ajustată schema de administrare a combinaţiei
cefoperazonă/sulbactam, pentru a compensa clearance-ul redus al sulbactamului.
Pacienţilor cu clearance al creatininei cuprins între 15-30 ml/min trebuie să li se
administreze o doză maximă de 1 g sulbactam, la interval de 12 ore (doza
maximă zilnică este de 2 g sulbactam), în timp ce pacienţilor cu clearance al
creatininei < 15 ml/min, trebuie să li se administreze o doză maximă de 500 mg
sulbactam la interval de 12 ore (doza maximă zilnică este de 1 g sulbactam).
Profilul farmacocinetic al sulbactamului este afectat semnificativ de hemodializă.
În timpul hemodializei, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
cefoperazonei este uşor redus. Ca urmare, administrarea trebuie programată
după dializă.
Insuficienţă hepatică
În insuficienţa hepatică severă poate fi necesară scăderea dozei. În cazul
afectării concomitente a funcţiei renale şi hepatice trebuie monitorizată periodic
concentraţia plasmatică a cefoperazonei şi la nevoie, doza trebuie ajustată. În
aceste situaţii, doza de cefoperazonă nu trebuie să depăşească 2 g pe zi fără o
monitorizare atentă a concentraţiilor plasmatice.
Mod de administrare
Cefoperazonă cu sulbactam 1g + 1g se administrează fie intramuscular profund,
fie intravenos în perfuzie intermitentă, în decurs de 15-30 minute sau în perfuzie
continuă. Nu se recomandă administrarea intravenoasă în bolus.
Pentru informaţii referitoare la reconstituirea/diluarea soluţiei înainte de
administrare şi a eventualelor incompatibilităţi vezi pct. 6.6 şi 6.2.
3
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefoperazonă, la alte antibiotice beta-lactamice sau la
sulbactam. https://bit.ly/33UfYTV
Indicaţii terapeutice
Cefoperazonă cu sulbactam este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii
bacteriene determinate de microorganisme sensibile la asocierea cefoperazonă şi
sulbactam. (vezi pct.5.1):
Infecţii intraabdominale (inclusiv colecistite, angiocolite, peritonite),
Infecţii de tract urinar,
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
Infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare,
Septicemie,
Infecţii ginecologice (inclusiv boală inflamatorie pelvină şi endometrite).
Cefoperazonă cu sulbactam poate fi administrat preoperator pentru a scădea
frecvenţa infecţiilor postoperatorii la nivelul plăgii, la pacienţii cu intervenţii
chirurgicale abdominale sau pelvine (caz în care există risc de infecţie
peritoneală).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
Se recomandă efectuarea antibiogramei înainte de iniţierea tratamentului, deşi
tratamentul poate fi început înainte ca rezultatele antibiogramei să fie
disponibile.
Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală recomandată este de 2-4 g Cefoperazonă cu sulbactam pe zi, în
funcţie de tipul şi severitatea infecţiei. Această doză corespunde la 1-2 g
cefoperazonă şi 1-2 g sulbactam pe zi.
Doza trebuie administrată fracţionat, în 2 prize egale, la interval de 12 ore.
În infecţii severe sau refractare, se creşte doza până la 8 g Cefoperazonă cu
sulbactam (adică 4 g cefoperazonă şi 4 g sulbactam).
2
Doza maximă zilnică recomandată de sulbactam este de 4 g.
Durata tratamentului este de 7 zile, dar în infecţii severe poate fi prelungită până
la 14 zile.
Pentru prevenţia infecţiilor chirurgicale se vor administra 2 g Cefoperazonă cu
sulbactam în perioada de inducere a anesteziei, ceea ce asigură un timp suficient
pentru realizarea în timpul intervenţiei chirurgicale a concentraţiei plasmatice şi
tisulare eficace. Doza se poate repeta la interval de 12 ore; în general,
administrarea Cefoperazonă cu sulbactam se întrerupe după 24 de ore de la
intervenţia chirurgicală, cu excepţia cazurilor în care medicamentul este indicat
pentru tratamentul curativ al infecţiilor.
Copii
Doza uzuala este de 40-80 mg/kg şi zi administrată în 2-4 prize egale.
În infecţiile severe doza poate fi crescută la 160 mg/kg şi zi. Doza maximă zilnică
nu trebuie să depăşească 80 mg sulbactam/kg şi zi.
Nou-născuţi (0-7 zile): 40-80 mg/kg şi zi, la fiecare 12 ore. Doza maximă zilnică
nu trebuie să depăşească 40 mg sulbactam/kg şi zi.
Vârstnici
În mod normal sunt recomandate aceleaşi doze ca la adulţi. În caz de insuficienţă
renală sau hepatică se vor lua în considerare recomandările de mai jos.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu o scădere marcată a funcţiei renale (clearance-ul creatininei < 30
ml/min) trebuie ajustată schema de administrare a combinaţiei
cefoperazonă/sulbactam, pentru a compensa clearance-ul redus al sulbactamului.
Pacienţilor cu clearance al creatininei cuprins între 15-30 ml/min trebuie să li se
administreze o doză maximă de 1 g sulbactam, la interval de 12 ore (doza
maximă zilnică este de 2 g sulbactam), în timp ce pacienţilor cu clearance al
creatininei < 15 ml/min, trebuie să li se administreze o doză maximă de 500 mg
sulbactam la interval de 12 ore (doza maximă zilnică este de 1 g sulbactam).
Profilul farmacocinetic al sulbactamului este afectat semnificativ de hemodializă.
În timpul hemodializei, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
cefoperazonei este uşor redus. Ca urmare, administrarea trebuie programată
după dializă.
Insuficienţă hepatică
În insuficienţa hepatică severă poate fi necesară scăderea dozei. În cazul
afectării concomitente a funcţiei renale şi hepatice trebuie monitorizată periodic
concentraţia plasmatică a cefoperazonei şi la nevoie, doza trebuie ajustată. În
aceste situaţii, doza de cefoperazonă nu trebuie să depăşească 2 g pe zi fără o
monitorizare atentă a concentraţiilor plasmatice.
Mod de administrare
Cefoperazonă cu sulbactam 1g + 1g se administrează fie intramuscular profund,
fie intravenos în perfuzie intermitentă, în decurs de 15-30 minute sau în perfuzie
continuă. Nu se recomandă administrarea intravenoasă în bolus.
Pentru informaţii referitoare la reconstituirea/diluarea soluţiei înainte de
administrare şi a eventualelor incompatibilităţi vezi pct. 6.6 şi 6.2.
3
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefoperazonă, la alte antibiotice beta-lactamice sau la
sulbactam. https://bit.ly/33UfYTV
-3%
355.12 MDL
366.10 MDL
CE ESTE ZINNAT ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Zinnat este un antibiotic utilizat la adulți, adolescenți și copii. Acționează prin distrugerea
bacteriilor care determină apariția infecţiilor. Aparține unui grup de medicamente denumite
cefalosporine.
Zinnat este utilizat pentru tratamentul infecțiilor de la nivelul:
- gâtului
- sinusurilor
- urechii medii
- plămânilor sau toracelui
- tractului urinar
- pielii şi ţesuturilor moi
De asemenea, Zinnat poate fi utilizat pentru:
- tratamentul bolii Lyme (o infecție transmisă de paraziți denumiți căpuşe). CUM SĂ LUAŢI ZINNAT
Luaţi întotdeauna Zinnat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. D
iscutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luaţi Zinnat după masă. Astfel, tratamentul va fi mai eficient. Înghiţiţi
comprimatele Zinnat întregi, cu puţină apă.
Nu mestecaţi, zdrobiţi sau rupeţi comprimatele — astfel s-ar putea reduce eficacitatea
tratamentului.
Doza recomandată de către medicul dumneavoastră depinde.
Comprimatele trebuie luate după mese, deoarece acest lucru îmbunătăţeşte absorbţia cefuroximei în
organismul dumneavoastră.
Dozele recomandate sunt prezentate mai jos. Totuşi, medicul dumneavoastră poate să vă prescrie
o doză diferită.
Doza uzuală
Adulţi
Doza uzuală de Zinnat este de 250 mg până la 500 mg în funcție de severitatea și tipul
infecţiei.
Copii:
Doza uzuală de Zinnat este de 10 mg/kg (până la maxim 125 mg) până la 15 mg/kg (până la maxim
250 mg) de două ori pe zi în funcţie de:
severitatea şi tipul infecţiei. Condiţii cărora este indicat să le acordaţi o atenţie desosebită
Un număr mic de persoane tratate cu Zinnat prezintă o reacţie alergică sau o reacţie la nivelul
pielii potenţial gravă. Simptomele acestor reacţii includ:
reacţie alergică severă. Semnele includ erupţie în relief pe piele însoţită de mâncărimi,
umflare, uneori a feţei sau gurii care poate cauza dificultăţi la respiraţie
erupţii trecătoare pe piele, care pot forma vezicule cu aspect de mici ţinte (un punct
central întunecat înconjurat de o zonă mai deschisă la culoare şi cu margini circulare
închise la culoare)
erupţie pe piele, extinsă, cu vezicule şi exfoliere a pielii (Acestea pot fi semne ale
sindromului Stevens-Johnson sau ale necrolizei epidermice toxice)
infecţii fungice. Medicamentele ca Zinnat pot determina dezvoltarea excesivă a ciupercilor
(Candida) în organism, fapt care poate cauza infecţii fungice (cum este candidoza orală).
Probabilitatea de apariţie a acestei reacţii adverse este mai mare în cazul în care luaţi Zinnat o
perioadă lungă de timp.
diaree severă (colită pseudomembranoasă). Medicamentele ca Zinnat pot determina
inflamaţie a colonului (intestinului gros), care determină diaree severă, de obicei cu eliminare
de sânge şi mucus, durere de stomac, febră
reacţie Jarisch-Herxheimer. Este posibil ca la unii pacienţi să apară creştere a temperaturii
(febră), frisoane, dureri de cap, dureri musculare şi erupţii trecătoare pe piele pe durata
tratamentului cu Zinnat pentru boala Lyme. Aceasta este cunoscută ca reacţie JarischHerxheimer. De obicei simptomele persistă câteva ore până la maximum o zi. https://bit.ly/2SRZ99F
Zinnat este un antibiotic utilizat la adulți, adolescenți și copii. Acționează prin distrugerea
bacteriilor care determină apariția infecţiilor. Aparține unui grup de medicamente denumite
cefalosporine.
Zinnat este utilizat pentru tratamentul infecțiilor de la nivelul:
- gâtului
- sinusurilor
- urechii medii
- plămânilor sau toracelui
- tractului urinar
- pielii şi ţesuturilor moi
De asemenea, Zinnat poate fi utilizat pentru:
- tratamentul bolii Lyme (o infecție transmisă de paraziți denumiți căpuşe). CUM SĂ LUAŢI ZINNAT
Luaţi întotdeauna Zinnat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. D
iscutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luaţi Zinnat după masă. Astfel, tratamentul va fi mai eficient. Înghiţiţi
comprimatele Zinnat întregi, cu puţină apă.
Nu mestecaţi, zdrobiţi sau rupeţi comprimatele — astfel s-ar putea reduce eficacitatea
tratamentului.
Doza recomandată de către medicul dumneavoastră depinde.
Comprimatele trebuie luate după mese, deoarece acest lucru îmbunătăţeşte absorbţia cefuroximei în
organismul dumneavoastră.
Dozele recomandate sunt prezentate mai jos. Totuşi, medicul dumneavoastră poate să vă prescrie
o doză diferită.
Doza uzuală
Adulţi
Doza uzuală de Zinnat este de 250 mg până la 500 mg în funcție de severitatea și tipul
infecţiei.
Copii:
Doza uzuală de Zinnat este de 10 mg/kg (până la maxim 125 mg) până la 15 mg/kg (până la maxim
250 mg) de două ori pe zi în funcţie de:
severitatea şi tipul infecţiei. Condiţii cărora este indicat să le acordaţi o atenţie desosebită
Un număr mic de persoane tratate cu Zinnat prezintă o reacţie alergică sau o reacţie la nivelul
pielii potenţial gravă. Simptomele acestor reacţii includ:
reacţie alergică severă. Semnele includ erupţie în relief pe piele însoţită de mâncărimi,
umflare, uneori a feţei sau gurii care poate cauza dificultăţi la respiraţie
erupţii trecătoare pe piele, care pot forma vezicule cu aspect de mici ţinte (un punct
central întunecat înconjurat de o zonă mai deschisă la culoare şi cu margini circulare
închise la culoare)
erupţie pe piele, extinsă, cu vezicule şi exfoliere a pielii (Acestea pot fi semne ale
sindromului Stevens-Johnson sau ale necrolizei epidermice toxice)
infecţii fungice. Medicamentele ca Zinnat pot determina dezvoltarea excesivă a ciupercilor
(Candida) în organism, fapt care poate cauza infecţii fungice (cum este candidoza orală).
Probabilitatea de apariţie a acestei reacţii adverse este mai mare în cazul în care luaţi Zinnat o
perioadă lungă de timp.
diaree severă (colită pseudomembranoasă). Medicamentele ca Zinnat pot determina
inflamaţie a colonului (intestinului gros), care determină diaree severă, de obicei cu eliminare
de sânge şi mucus, durere de stomac, febră
reacţie Jarisch-Herxheimer. Este posibil ca la unii pacienţi să apară creştere a temperaturii
(febră), frisoane, dureri de cap, dureri musculare şi erupţii trecătoare pe piele pe durata
tratamentului cu Zinnat pentru boala Lyme. Aceasta este cunoscută ca reacţie JarischHerxheimer. De obicei simptomele persistă câteva ore până la maximum o zi. https://bit.ly/2SRZ99F
-3%
63.68 MDL
65.65 MDL
-3%
166.26 MDL
171.40 MDL