Filtru
Întâi cele populare
-3%
62.13 MDL
64.05 MDL
Ce este Augmentin şi pentru ce se utilizează
Augmentin este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine
două medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei
clase de medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi
inactivate).
Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi:
• infecţii ale urechii sau ale sinusurilor
• infecţii ale tractului respirator
• infecţii ale tractului urinar
• infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare
• infecţii osoase şi articulare. Cum să luaţi Augmentin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
• doza uzuală – 1 comprimat de două ori pe zi
• doza crescută – 1 comprimat de trei ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Augmentin suspensie
orală sau plicuri.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Augmentin
comprimate copiilor cu greutate mai mică de 40 kg.
Comprimatele filmate nu sunt adecvate utilizării la copii cu greutate mai mică de 25 de kg.
Pacienţii cu probleme renale şi hepatice
• Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege
o concentraţie diferită sau un alt medicament.
• Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a
vedea cum funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Augmentin
• Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă în timpul mesei
Comprimatele pot fi rupte de-a lungul liniei mediane pentru a putea fi mai uşor înghiţite.
Trebuie să luaţi ambele jumătăţi de comprimat în acelaşi timp.
• Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între
ele. Nu luaţi 2 doze într-o oră.
4
• Nu luaţi Augmentin mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine,
trebuie să mergeţi din nou la medic.
Dacă luaţi mai mult Augmentin decât trebuie
Dacă luaţi prea mult Augmentin, semnele pot include deranjament stomacal (greaţă, vărsături sau
diaree) sau convulsii. Discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil. Luaţi cu
dumneavoastră cutia sau flaconul medicamentului pentru a-l arăta medicului. https://bit.ly/3fgQNzW
Augmentin este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine
două medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei
clase de medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi
inactivate).
Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi:
• infecţii ale urechii sau ale sinusurilor
• infecţii ale tractului respirator
• infecţii ale tractului urinar
• infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare
• infecţii osoase şi articulare. Cum să luaţi Augmentin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
• doza uzuală – 1 comprimat de două ori pe zi
• doza crescută – 1 comprimat de trei ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Augmentin suspensie
orală sau plicuri.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Augmentin
comprimate copiilor cu greutate mai mică de 40 kg.
Comprimatele filmate nu sunt adecvate utilizării la copii cu greutate mai mică de 25 de kg.
Pacienţii cu probleme renale şi hepatice
• Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege
o concentraţie diferită sau un alt medicament.
• Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a
vedea cum funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Augmentin
• Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă în timpul mesei
Comprimatele pot fi rupte de-a lungul liniei mediane pentru a putea fi mai uşor înghiţite.
Trebuie să luaţi ambele jumătăţi de comprimat în acelaşi timp.
• Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între
ele. Nu luaţi 2 doze într-o oră.
4
• Nu luaţi Augmentin mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine,
trebuie să mergeţi din nou la medic.
Dacă luaţi mai mult Augmentin decât trebuie
Dacă luaţi prea mult Augmentin, semnele pot include deranjament stomacal (greaţă, vărsături sau
diaree) sau convulsii. Discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil. Luaţi cu
dumneavoastră cutia sau flaconul medicamentului pentru a-l arăta medicului. https://bit.ly/3fgQNzW
-3%
53.74 MDL
55.40 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Este indicat în infecţiile cu microorganisme sensibile la azitromicină:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringite / amigdalite bacteriene
sinuzite şi otite medii;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită bacteriană, pneumonia
comunitară dobândită;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermita secundară;
- maladi cu transmitere sexuala: uretrite / cervicite necomplicate determinate de
Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutatea peste
45 kg
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor
cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de
azitromicină este de 1500 mg, timp de 3 zile (500 mg, o dată pe zi).
În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g
azitromicină, distribuită după cum urmează: 1 g azitromicină în prima zi (4
3
capsule), urmat de 500 mg azitromicină (2 capsule) din ziua a 2-a până în ziua a
5-a.
În infecţiile necomplicate cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia
trachomatis doza recomandată este de 1000 mg azitromicină (4 capsule),
administrată în priză unică.
Copii cu greutatea sub 45 kg
Sumarom, capsule 250 mg nu este indicat la copii cu greutatea sub 45 kg.
Insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min)
nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40
ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei.
Insuficienţa hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, nu se
recomandă administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu s-au
efectuat studii cu azitromicină la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Mod de administrare
Capsulele se administrează în doză zilnică unică. Capsulele se administrează
întregi.
Sumarom capsule se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două
ore după masă. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte antibiotice macrolide sau
ketolide sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina nu trebuie
administrată concomitent cu derivaţi de ergot.
https://bit.ly/3wkmgIz
Este indicat în infecţiile cu microorganisme sensibile la azitromicină:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare: faringite / amigdalite bacteriene
sinuzite şi otite medii;
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşită bacteriană, pneumonia
comunitară dobândită;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi: eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermita secundară;
- maladi cu transmitere sexuala: uretrite / cervicite necomplicate determinate de
Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutatea peste
45 kg
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor
cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de
azitromicină este de 1500 mg, timp de 3 zile (500 mg, o dată pe zi).
În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g
azitromicină, distribuită după cum urmează: 1 g azitromicină în prima zi (4
3
capsule), urmat de 500 mg azitromicină (2 capsule) din ziua a 2-a până în ziua a
5-a.
În infecţiile necomplicate cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia
trachomatis doza recomandată este de 1000 mg azitromicină (4 capsule),
administrată în priză unică.
Copii cu greutatea sub 45 kg
Sumarom, capsule 250 mg nu este indicat la copii cu greutatea sub 45 kg.
Insuficienţa renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min)
nu este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40
ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei.
Insuficienţa hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, nu se
recomandă administrarea la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu s-au
efectuat studii cu azitromicină la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Mod de administrare
Capsulele se administrează în doză zilnică unică. Capsulele se administrează
întregi.
Sumarom capsule se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două
ore după masă. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte antibiotice macrolide sau
ketolide sau la oricare dintre excipienţii produsului.
Datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina nu trebuie
administrată concomitent cu derivaţi de ergot.
https://bit.ly/3wkmgIz
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 500 mg
sub formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 1 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 2 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Aspectul pulberii: pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Medaxone este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară dobândită;
- pneumonie dobândită în spital;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană.
Medaxone poate fi utilizat:
- pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate
ale bolii (stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- în controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o
infecţie bacteriană;
- pentru tratamentul pacienţilor cu bacteriemie asociată cu, sau care se suspectează a fi
asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Medaxone trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când
bacteriile în cauză nu se află în spectrul său de (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea
funcţiei hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste
indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor
aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului
cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după
ce pacientul devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene.
Mod de administrare
Medaxone poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de
minute (cale de administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în
decurs de 5 minute sau sub formă de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea
intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani,
dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele
trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul
potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile
intramusculare trebuie administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu
mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare. Administrarea pe calea
intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe calea
intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient. Pentru doze
mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată
intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul
Caracteristicilor Produsului pentru lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau
se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu
perfuzii continue care conţin calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de
precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann)
nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul
flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când
ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare
intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie
amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale,
ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi
pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la oricare alt
tip de antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
Nou-născuţii prematuri până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vârsta
gestaţională + vârsta cronologică)*.
Nou-născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile):
- cu hiperbilirubinemie, icter sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în
aceste afecţiuni este probabil ca legarea bilirubinei să fie afectată*;
- dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu calciu
sau cu perfuzii care conţin calciu, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a
ceftrixonei (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 6.2).
*Studiile in vitro au indicat faptul că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe
albumina serică, ceea ce determină un posibil risc de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice la aceşti pacienţi.
Atunci când ceftriaxona se administrează intramuscular iar lidocaina este utilizată ca
solvent, trebuie luate în considerare contraindicaţiile prevăzute la lidocaină (vezi pct.
4.4). Vezi informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină, în
special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie niciodată administrate intravenos. https://bit.ly/3f0xGLH
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Medaxone 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 500 mg
sub formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 1 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Medaxone 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă conţine ceftriaxonă 2 g mg sub
formă de ceftriaxonă sodică.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Aspectul pulberii: pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Medaxone este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere),
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară dobândită;
- pneumonie dobândită în spital;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană.
Medaxone poate fi utilizat:
- pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate
ale bolii (stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- în controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o
infecţie bacteriană;
- pentru tratamentul pacienţilor cu bacteriemie asociată cu, sau care se suspectează a fi
asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Medaxone trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când
bacteriile în cauză nu se află în spectrul său de (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea
funcţiei hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste
indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor
aflate la capătul superior al intervalului de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului
cu antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după
ce pacientul devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene.
Mod de administrare
Medaxone poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de
minute (cale de administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în
decurs de 5 minute sau sub formă de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea
intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în decurs de 5 minute, de
preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu vârsta de până la 12 ani,
dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele
trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul
potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile
intramusculare trebuie administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu
mai mult de 1 g într-un singur loc de administrare. Administrarea pe calea
intramusculară trebuie luată în considerare atunci când administrarea pe calea
intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient. Pentru doze
mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată
intravenos (vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul
Caracteristicilor Produsului pentru lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau
se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu
perfuzii continue care conţin calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de
precipitare a sării de calciu a ceftrixonei (vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann)
nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul
flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un
precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când
ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin calciu în aceeaşi linie de administrare
intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie
amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale,
ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi
pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la oricare alt
tip de antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapeneme).
Nou-născuţii prematuri până la vârsta postmenstruală de 41 de săptămâni (vârsta
gestaţională + vârsta cronologică)*.
Nou-născuţii la termen (până la vârsta de 28 de zile):
- cu hiperbilirubinemie, icter sau care au hipoalbuminemie sau acidoză, deoarece în
aceste afecţiuni este probabil ca legarea bilirubinei să fie afectată*;
- dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu calciu
sau cu perfuzii care conţin calciu, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a
ceftrixonei (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 6.2).
*Studiile in vitro au indicat faptul că ceftriaxona poate deplasa bilirubina de pe
albumina serică, ceea ce determină un posibil risc de apariţie a encefalopatiei
bilirubinice la aceşti pacienţi.
Atunci când ceftriaxona se administrează intramuscular iar lidocaina este utilizată ca
solvent, trebuie luate în considerare contraindicaţiile prevăzute la lidocaină (vezi pct.
4.4). Vezi informaţiile din rezumatul caracteristicilor produsului pentru lidocaină, în
special contraindicaţiile.
Soluţiile de ceftriaxonă care conţin lidocaină nu trebuie niciodată administrate intravenos. https://bit.ly/3f0xGLH
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Indicaţii terapeutice
Azibiot este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni
sensibili la azitromicină (vezi pct. 4.4 și 5.1):
- Sinuzite acute bacteriene (corect diagnosticate)
- Otită medie acută bacteriană (corect diagnosticată)
- Faringite, tonsilite
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice (corect diagnosticată)
- Pneumonie comunitară ușoară până la moderată
- Infecții ale pielii și țesuturilor moi ușoare până la moderate, de exemplu
foliculită, celulită, erizipel
- Uretrită și cervicită necomplicată, cauzată de Chlamydia trachomatis.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Doze şi mod de administrare
Doze
Azibiot trebuie administrat în doză zilnică unică. Durata tratamentului în funcție de
indicație este prezentată mai jos.
Copii și adolescenți cu greutate corporală de 45 kg sau mai mult, adulți și vârstnici
Doza totală de azitromicină este de 1500 mg, administrată în doze de câte 500 mg o
dată pe zi, într-o perioadă de 3 zile. Alternativ, aceeași doză totală (1500 mg) poate fi
administrată într-o perioadă de 5 zile, 500 mg în doză unică în prima zi și apoi 250 mg
o dată pe zi, în zilele 2 - 5.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21654 din 23.04.2015
Anexa 1
În cazul uretritei și cervicitei necomplicate cauzate de Chlamydia trachomatis, doza
este de 1000 mg în doză zilnică unică.
Copii și adolescenți cu greutatea corporală sub 45 kg
Azibiot nu este recomandat la pacienții cu greutate corporală sub 45 kg. Pentru acest
grup de pacienți există alte forme de dozare.
Vârstnici
La vârstnici este necesară aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții
vârstnici pot prezenta afecțiuni proaritmogene, se recomandă o atenție deosebită, din
cauza riscului de a dezvolta aritmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, nu este necesară
ajustarea dozei (RFG 10-80 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă
renală severă (RFG <10 ml/min) (vezi pct. 4.4 și 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, nu este necesară ajustarea
dozei (clasă Child-Pugh A sau B). Deoarece azitromicina este metabolizată la nivel
hepatic și se excretă în bilă, se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii clinice privind
tratamentul acestor pacienți cu azitromicină (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghițite
cu apă.
Contraindicații
Hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină, orice antibiotic din clasa macrolidelor
sau ketolidelor sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3yrZOis
Azibiot este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, determinate de germeni
sensibili la azitromicină (vezi pct. 4.4 și 5.1):
- Sinuzite acute bacteriene (corect diagnosticate)
- Otită medie acută bacteriană (corect diagnosticată)
- Faringite, tonsilite
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice (corect diagnosticată)
- Pneumonie comunitară ușoară până la moderată
- Infecții ale pielii și țesuturilor moi ușoare până la moderate, de exemplu
foliculită, celulită, erizipel
- Uretrită și cervicită necomplicată, cauzată de Chlamydia trachomatis.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Doze şi mod de administrare
Doze
Azibiot trebuie administrat în doză zilnică unică. Durata tratamentului în funcție de
indicație este prezentată mai jos.
Copii și adolescenți cu greutate corporală de 45 kg sau mai mult, adulți și vârstnici
Doza totală de azitromicină este de 1500 mg, administrată în doze de câte 500 mg o
dată pe zi, într-o perioadă de 3 zile. Alternativ, aceeași doză totală (1500 mg) poate fi
administrată într-o perioadă de 5 zile, 500 mg în doză unică în prima zi și apoi 250 mg
o dată pe zi, în zilele 2 - 5.
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 21654 din 23.04.2015
Anexa 1
În cazul uretritei și cervicitei necomplicate cauzate de Chlamydia trachomatis, doza
este de 1000 mg în doză zilnică unică.
Copii și adolescenți cu greutatea corporală sub 45 kg
Azibiot nu este recomandat la pacienții cu greutate corporală sub 45 kg. Pentru acest
grup de pacienți există alte forme de dozare.
Vârstnici
La vârstnici este necesară aceeași doză ca și la pacienții adulți. Deoarece pacienții
vârstnici pot prezenta afecțiuni proaritmogene, se recomandă o atenție deosebită, din
cauza riscului de a dezvolta aritmii cardiace și torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4).
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată, nu este necesară
ajustarea dozei (RFG 10-80 ml/min) (vezi pct. 4.4).
Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă
renală severă (RFG <10 ml/min) (vezi pct. 4.4 și 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară sau moderată, nu este necesară ajustarea
dozei (clasă Child-Pugh A sau B). Deoarece azitromicina este metabolizată la nivel
hepatic și se excretă în bilă, se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la
pacienţii cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii clinice privind
tratamentul acestor pacienți cu azitromicină (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Comprimatele pot fi administrate cu sau fără alimente. Comprimatele trebuie înghițite
cu apă.
Contraindicații
Hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină, orice antibiotic din clasa macrolidelor
sau ketolidelor sau la oricare dintre excipienții enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3yrZOis
Indicaţii terapeutice
Levoximed comprimate filmate este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 și 5.1):
- pneumonie comunitară
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Pentru infecțile menționate mai sus, Levoximed trebuie utilizat doar atunci cînd se
consideră inadecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene care sunt recomandate
în mod obişnuit pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
- Pielonefrită și infecții complicate ale tractului urinar (vezi punctul 4.4)
- Prostatită bacteriană cronică
- Antrax respirator: profilaxie post-expunere și tratament curativ (vezi pct. 4.4).
Pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în
considerare ghidurile oficiale. Doze şi mod de administrare
Levoximed, soluție perfuzabilă, se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată
sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea
microorganismului patogen suspectat. După utilizarea iniţială a preparatului
intravenos, tratamentul cu Preparatul Levocimed poate fi completat cu o formă de
administrare orală, conform Rezumatului Caracteristicilor Produsului pentru
comprimate filmate şi într-un mod adecvat pacientului. Datorită bioechivalenţei dintre
formele orală şi parenterală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Durata tratamentului
1Durata tratamentului include tratamentul cu administrare intravenoasă plus
tratamentul cu administrare orală. Momentul trecerii de la tratamentul cu administrare
intravenoasă la tratamentul cu administrare orală depinde de starea clinică, dar în
mod normal este după 2 până la 4 zile. Mod de administrare
Levoximed soluţie perfuzabilă se va administra numai în perfuzie intravenoasă lentă;
se va administra o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de
minimum 60 de minute pentru 500 mg Levoximed soluţie perfuzabilă (vezi pct. 4.4).
Pentru incompatibilităţi, vezi pct. 6.2, iar pentru compatibilitatea cu alte soluţii
perfuzabile, vezi pct. 6.6.
4.3. Contraindicaţii
Levoximed soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat:
- la pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă sau orice alte chinolone şi la
oricare dintre excipienţi enumerați la pct. 6.1
- la pacienţi cu epilepsie
- la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea
fluorochinolonelor
- la copii sau adolescenţi în perioada de creştere
- în timpul sarcinii
- la femei care alăptează. https://bit.ly/2QDIsy1
Levoximed comprimate filmate este indicat la adulţi pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 și 5.1):
- pneumonie comunitară
- Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
Pentru infecțile menționate mai sus, Levoximed trebuie utilizat doar atunci cînd se
consideră inadecvată utilizarea medicamentelor antibacteriene care sunt recomandate
în mod obişnuit pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
- Pielonefrită și infecții complicate ale tractului urinar (vezi punctul 4.4)
- Prostatită bacteriană cronică
- Antrax respirator: profilaxie post-expunere și tratament curativ (vezi pct. 4.4).
Pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antibacteriene trebuie luate în
considerare ghidurile oficiale. Doze şi mod de administrare
Levoximed, soluție perfuzabilă, se administrează în perfuzie intravenoasă lentă, o dată
sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi severitatea infecţiei şi de sensibilitatea
microorganismului patogen suspectat. După utilizarea iniţială a preparatului
intravenos, tratamentul cu Preparatul Levocimed poate fi completat cu o formă de
administrare orală, conform Rezumatului Caracteristicilor Produsului pentru
comprimate filmate şi într-un mod adecvat pacientului. Datorită bioechivalenţei dintre
formele orală şi parenterală, se pot utiliza aceleaşi doze.
Durata tratamentului
1Durata tratamentului include tratamentul cu administrare intravenoasă plus
tratamentul cu administrare orală. Momentul trecerii de la tratamentul cu administrare
intravenoasă la tratamentul cu administrare orală depinde de starea clinică, dar în
mod normal este după 2 până la 4 zile. Mod de administrare
Levoximed soluţie perfuzabilă se va administra numai în perfuzie intravenoasă lentă;
se va administra o dată sau de două ori pe zi. Durata perfuziei trebuie să fie de
minimum 60 de minute pentru 500 mg Levoximed soluţie perfuzabilă (vezi pct. 4.4).
Pentru incompatibilităţi, vezi pct. 6.2, iar pentru compatibilitatea cu alte soluţii
perfuzabile, vezi pct. 6.6.
4.3. Contraindicaţii
Levoximed soluţie perfuzabilă nu trebuie utilizat:
- la pacienţi cu hipersensibilitate la substanţa activă sau orice alte chinolone şi la
oricare dintre excipienţi enumerați la pct. 6.1
- la pacienţi cu epilepsie
- la pacienţi cu antecedente de afecţiuni ale tendoanelor legate de administrarea
fluorochinolonelor
- la copii sau adolescenţi în perioada de creştere
- în timpul sarcinii
- la femei care alăptează. https://bit.ly/2QDIsy1
FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Aspectul pulberii: pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Axone 1000 este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere), pentru
tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară dobândită;
- pneumonie dobândită în spital;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană.
Axone 1000 poate fi utilizat:
- pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- în controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- pentru tratamentul pacienţilor cu bacteriemie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Axone trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în cauză nu se
află în spectrul său de (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior
al intervalului de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului cu
antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după ce pacientul
devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene. Mod de administrare
Axone 1000 poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute (cale de
administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute sau sub formă
de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie
efectuată în decurs de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu
vârsta de până la 12 ani, dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nounăscuţi, dozele trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul
potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile intramusculare trebuie
administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu mai mult de 1 g într-un singur loc de
administrare. Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când
administrarea pe calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Pentru doze mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată intravenos
(vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul Caracteristicilor Produsului
pentru lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin
calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin
calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală. Pentru instrucţiuni privind
reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1. https://bit.ly/3ylzAy4
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Aspectul pulberii: pulbere cristalină aproape albă sau gălbuie.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Axone 1000 este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen (de la naştere), pentru
tratamentul următoarelor infecţii:
- meningită bacteriană;
- pneumonie comunitară dobândită;
- pneumonie dobândită în spital;
- otită medie acută;
- infecţii intraabdominale;
- infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită);
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- gonoree;
- sifilis;
- endocardită bacteriană.
Axone 1000 poate fi utilizat:
- pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice la adulţi;
- pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul II) şi avansate ale bolii
(stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţi cu vârsta peste 15 zile;
- pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale;
- în controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a fi determinată de o infecţie
bacteriană;
- pentru tratamentul pacienţilor cu bacteriemie asociată cu, sau care se suspectează a fi asociată cu
oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Axone trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când bacteriile în cauză nu se
află în spectrul său de (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi de vârsta şi starea funcţiei
hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate în tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în general în aceste indicaţii. În
cazuri severe particulare, trebuie luată în considerare administrarea dozelor aflate la capătul superior
al intervalului de doze recomandat. Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii. La fel ca în cazul tratamentului cu
antibiotice, administrarea ceftriaxonei trebuie continuată timp de 48-72 de ore după ce pacientul
devine afebril sau au fost obţinute dovezi ale eradicării bacteriene. Mod de administrare
Axone 1000 poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de minute (cale de
administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă lentă în decurs de 5 minute sau sub formă
de injecţie intramusculară profundă. Admimistrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie
efectuată în decurs de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la copiii cu
vârsta de până la 12 ani, dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie administrate în perfuzie. La nounăscuţi, dozele trebuie administrate intravenos în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul
potenţial de apariţie a encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Injecţiile intramusculare trebuie
administrate în masa unui muşchi relativ mare al corpului şi nu mai mult de 1 g într-un singur loc de
administrare. Administrarea pe calea intramusculară trebuie luată în considerare atunci când
administrarea pe calea intravenoasă nu este posibilă sau este mai puţin adecvată pentru pacient.
Pentru doze mai mari de 2 g, trebuie utilizată calea de administrare intravenoasă.
Dacă se utilizează lidocaina ca solvent, soluţia rezultată nu trebuie niciodată administrată intravenos
(vezi pct. 4.3). Trebuie luate în considerare informaţiile din Rezumatul Caracteristicilor Produsului
pentru lidocaină.
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită (sau se aşteaptă să
necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu, inclusiv cu perfuzii continue care conţin
calciu, cum este nutriţia parenterală, din cauza riscului de precipitare a sării de calciu a ceftrixonei
(vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia Hartmann) nu trebuie
utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua ulterior conţinutul flaconului reconstituit
pentru administrarea intravenoasă, deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciuceftriaxonă poate apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care conţin
calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Prin urmare, ceftriaxona şi soluţiile care conţin
calciu nu trebuie amestecate sau administrate simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor chirurgicale, ceftriaxona
trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de intervenţia chirurgicală. Pentru instrucţiuni privind
reconstituirea medicamentului înainte de administrare, vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1. https://bit.ly/3ylzAy4
INDICAŢII TERAPEUTICE
Infecţii necomplicate şi complicate cauzate de agenţi patogeni sensibili la
ciprofloxacină.
Infecţii ale căilor respiratorii: pneumonii cauzate de Klebsiella spp.,
Enterobacter spp., Proteus spp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa,
Haemophilus spp., Moraxella catarrhalis, Legionella şi stafilococi;
Infecţii ale urechii medii (otită medie) şi ale sinusurilor paranazale (sinuzită), în
special provocate de microorganisme gram-negative (Pseudomonas aeruginosa,
stafilococi).
Infecţii oculare.
Infecţii renale şi/sau ale căilor urinare.
Infecţii ale organelor genitale, inclusiv anexită, gonoree şi prostatită.
Infecţii ale organelor cavităţii abdominale (infecţii ale tractului gastrointestinal,
ale căilor biliare, peritonită).
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Septicemie.
Infecţii sau risc sporit de infecţii (cu scop profilactic) la pacienţii cu sistemul
imunitar compromis (inclusiv în timpul tratamentului cu imunodepresive şi în
caz de neutropenie).
Decontaminarea selectivă a intestinului în timpul tratamentului cu
imunosupresive.
Profilaxia infecţiilor invazive, provocate de Neisseria meningitidus.
Copii. Coprofloxacina poate fi utilizată la copii în calitate de remediu de linia întâi şi a
doua pentru tratamentul infecţiilor complicate ale tractului urinar şi pielonefritei,
provocate de Escherichia coli (în studiile clinice vârsta copiilor care au administrat
tratamentul a constituit 1-17 ani), de asemenea, pentru tratamentul complicaţiilor
pulmonare, provocate de Pseudomonas aeruginosa la copiii cu mucoviscidoză (în
studiile clinice vârsta copiilor care au administrat tratamentul a constituit 5-17 ani).
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat doar după evaluarea riguroasă a
raportului risc-beneficiu, din cauza probabilităţii de apariţie a efectelor adverse din
partea articulaţiilor şi/sau a ţesuturilor periarticulare.
Tratamentul copiilor în studiile clinice s-a efectuat doar conform indicaţiilor
enumerate. Experienţa clinică de tratament al copiilor conform altor indicaţii este
limitată.
Antrax prin inhalare la adulţi şi copii
Reducerea riscului de apariţie sau progresare a antraxului după contactul aerogen cu
Bacillus anthracis.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Este necesară respectarea recomandărilor oficiale referitor la utilizarea adecvată a
remediilor antibacteriene. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la ciprofloxacină, alte chinolone sau alte componente ale
preparatului.
Administrarea concomitentă cu tizanidina din cauza efectelor adverse clinic relevante
(hipotensiune arterială, somnolenţă), cauzate de majorarea concentraţiei plasmatice a
tizanidinei.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. https://bit.ly/3hF9FLS
Infecţii necomplicate şi complicate cauzate de agenţi patogeni sensibili la
ciprofloxacină.
Infecţii ale căilor respiratorii: pneumonii cauzate de Klebsiella spp.,
Enterobacter spp., Proteus spp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa,
Haemophilus spp., Moraxella catarrhalis, Legionella şi stafilococi;
Infecţii ale urechii medii (otită medie) şi ale sinusurilor paranazale (sinuzită), în
special provocate de microorganisme gram-negative (Pseudomonas aeruginosa,
stafilococi).
Infecţii oculare.
Infecţii renale şi/sau ale căilor urinare.
Infecţii ale organelor genitale, inclusiv anexită, gonoree şi prostatită.
Infecţii ale organelor cavităţii abdominale (infecţii ale tractului gastrointestinal,
ale căilor biliare, peritonită).
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Septicemie.
Infecţii sau risc sporit de infecţii (cu scop profilactic) la pacienţii cu sistemul
imunitar compromis (inclusiv în timpul tratamentului cu imunodepresive şi în
caz de neutropenie).
Decontaminarea selectivă a intestinului în timpul tratamentului cu
imunosupresive.
Profilaxia infecţiilor invazive, provocate de Neisseria meningitidus.
Copii. Coprofloxacina poate fi utilizată la copii în calitate de remediu de linia întâi şi a
doua pentru tratamentul infecţiilor complicate ale tractului urinar şi pielonefritei,
provocate de Escherichia coli (în studiile clinice vârsta copiilor care au administrat
tratamentul a constituit 1-17 ani), de asemenea, pentru tratamentul complicaţiilor
pulmonare, provocate de Pseudomonas aeruginosa la copiii cu mucoviscidoză (în
studiile clinice vârsta copiilor care au administrat tratamentul a constituit 5-17 ani).
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat doar după evaluarea riguroasă a
raportului risc-beneficiu, din cauza probabilităţii de apariţie a efectelor adverse din
partea articulaţiilor şi/sau a ţesuturilor periarticulare.
Tratamentul copiilor în studiile clinice s-a efectuat doar conform indicaţiilor
enumerate. Experienţa clinică de tratament al copiilor conform altor indicaţii este
limitată.
Antrax prin inhalare la adulţi şi copii
Reducerea riscului de apariţie sau progresare a antraxului după contactul aerogen cu
Bacillus anthracis.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Este necesară respectarea recomandărilor oficiale referitor la utilizarea adecvată a
remediilor antibacteriene. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la ciprofloxacină, alte chinolone sau alte componente ale
preparatului.
Administrarea concomitentă cu tizanidina din cauza efectelor adverse clinic relevante
(hipotensiune arterială, somnolenţă), cauzate de majorarea concentraţiei plasmatice a
tizanidinei.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. https://bit.ly/3hF9FLS
-3%
39.92 MDL
41.15 MDL
Indicaţii terapeutice
Adulți
- Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negative (vezi
pct. 4.4): exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice, infecţii bronho-pulmonare
la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie, pneumonie;
- Otită medie cronică purulentă;
- Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-
negative;
- Infecţii ale tractului urinar;
- Uretrită gonococică şi cervicită;
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
- Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
- Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
- Infecţii intra-abdominale.
- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
- Otită externă malignă.
- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
- Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
- Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
- Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
- Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică
- Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea
la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi
greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Capsulele pot fi administrate cu sau
fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai
rapid.Capsulele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu
lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de
portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită capsule (de exemplu
pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea
intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3fDJJ0K
Adulți
- Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negative (vezi
pct. 4.4): exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice, infecţii bronho-pulmonare
la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie, pneumonie;
- Otită medie cronică purulentă;
- Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-
negative;
- Infecţii ale tractului urinar;
- Uretrită gonococică şi cervicită;
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
- Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae;
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
- Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
- Infecţii intra-abdominale.
- Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
- Otită externă malignă.
- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
- Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
- Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
- Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
- Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică
- Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
- Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea
la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi
greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Capsulele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Capsulele pot fi administrate cu sau
fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai
rapid.Capsulele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu
lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de
portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită capsule (de exemplu
pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea
intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3fDJJ0K
-3%
31.48 MDL
32.45 MDL
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Rețetă medicală
AMPICILINA este un antibiotic penicilină. Este utilizat pentru a trata anumite tipuri de infecții bacteriene. Nu va funcționa pentru răceli, gripă sau alte infecții virale.
Acest medicament poate fi utilizat în alte scopuri; întrebați furnizorul de servicii medicale sau farmacistul dacă aveți întrebări. Trebuie să știe dacă aveți oricare dintre aceste afecțiuni:
boală de rinichi
o reacție neobișnuită sau alergică la ampicilină, alte peniciline sau antibiotice, alte medicamente, alimente, coloranți sau conservanți
insarcinata sau incearca sa ramai insarcinata
alăptarea.
Acest medicament poate fi utilizat în alte scopuri; întrebați furnizorul de servicii medicale sau farmacistul dacă aveți întrebări. Trebuie să știe dacă aveți oricare dintre aceste afecțiuni:
boală de rinichi
o reacție neobișnuită sau alergică la ampicilină, alte peniciline sau antibiotice, alte medicamente, alimente, coloranți sau conservanți
insarcinata sau incearca sa ramai insarcinata
alăptarea.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Clotrimazol cremă este indicat în tratamentul topic al:
infecţiilor pielii mâinilor şi picioarelor, toracelui, gambei, labei piciorului, cauzate de
dermatofiţi Trichop.hyton rubrum, Trichop.hyton mentagrophytes, Epidermop.hyton floccosum şi
Microsporum canis;
lichenului versicolor cauzat de Malassezia furfur (Pitosporum orbiculare sau Pitosporum
ovale).
Infecţii micotice ale pielii şi mucoaselor organelor genitale externe (labii, prepuţ şi gland)
cauzate de Candida vulvitis şi Candida balanitis.
Doze şi mod de administrare
Medicament pentru uz topic.
Crema se aplică în strat subţire pe suprafaţa afectată de 2-3 ori pe zi, pentru o perioadă de 2-4
săptămâni. Toate suprafeţele afectate trebuie tratate concomitent.
Dacă după 7 zile de tratament simptomele nu se ameliorează, pacientul trebuie sfătuit să consulte
medicul.
Pentru administrare cutanată.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3fpI1B9
Indicaţii terapeutice
Clotrimazol cremă este indicat în tratamentul topic al:
infecţiilor pielii mâinilor şi picioarelor, toracelui, gambei, labei piciorului, cauzate de
dermatofiţi Trichop.hyton rubrum, Trichop.hyton mentagrophytes, Epidermop.hyton floccosum şi
Microsporum canis;
lichenului versicolor cauzat de Malassezia furfur (Pitosporum orbiculare sau Pitosporum
ovale).
Infecţii micotice ale pielii şi mucoaselor organelor genitale externe (labii, prepuţ şi gland)
cauzate de Candida vulvitis şi Candida balanitis.
Doze şi mod de administrare
Medicament pentru uz topic.
Crema se aplică în strat subţire pe suprafaţa afectată de 2-3 ori pe zi, pentru o perioadă de 2-4
săptămâni. Toate suprafeţele afectate trebuie tratate concomitent.
Dacă după 7 zile de tratament simptomele nu se ameliorează, pacientul trebuie sfătuit să consulte
medicul.
Pentru administrare cutanată.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3fpI1B9
-3%
18.28 MDL
18.85 MDL
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
-3%
95.59 MDL
98.55 MDL