Filtru
Întâi cele populare
-3%
17.80 MDL
18.35 MDL
DESCRIEREA PREPARATULUI
Capsule operculate de formă cilindrică, cu capetele emisferice, cu suprafaţa netedă şi
lucidă-opac. Numărul capsulei 1 şi 00, corespunzător dozelor 250 mg şi 500 mg
lincomcină.
Pentru doza 250 mg:
Culoarea corpului - galben şi capacului - galben sau culoarea corpului - galben şi
capacului - roşu, sau culoarea corpului - alb şi capacului – roşu.
Pentru doza 500 mg:
Culoarea corpului - alb şi capacului - alb sau culoarea corpului - roşu si capacului –
roşu.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere şi granule de culoare albă sau albă cu nuanţă
gălbuie. INDICAŢII TERAPEUTICE
Infecţii severe, provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii osoase, articulare (osteomielite, artrite septice);
- septicemie;
- endocardită septică;
- infecţii ale căilor respiratorii (abces pulmonar, pneumonie, empiem pleural),
otită, sinuzită;
- infecţii purulente ale pielii şi ţesuturilor moi (furunculoză, abcese, răni infectate,
panaricii, mastite), erizipel;
- ca antibiotic de rezervă în infecţii provocate de microorganisme rezistente la
penicilină şi alte antibiotice.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, cu 30-60 min înainte de masă sau peste 2 ore
după masă, cu o cantitate suficientă de apă. Capsulele nu se divizează şi nu se desfac.
Adulţi - câte 500 mg de 3-4 ori pe zi. La necesitate doza nictemerală poate fi majorată
până la 2,4 g.
Copii în vârstă de 1 lună-14 ani – câte 30-60 mg/kg/zi.
Durata curei de tratament constituie 7-14 zile, în osteomielită – 3 săptămâni şi mai
mult.CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, sarcina, perioada de alăptare, afecţiuni renale şi
hepatice severe. https://bit.ly/3wz3Xj4
Capsule operculate de formă cilindrică, cu capetele emisferice, cu suprafaţa netedă şi
lucidă-opac. Numărul capsulei 1 şi 00, corespunzător dozelor 250 mg şi 500 mg
lincomcină.
Pentru doza 250 mg:
Culoarea corpului - galben şi capacului - galben sau culoarea corpului - galben şi
capacului - roşu, sau culoarea corpului - alb şi capacului – roşu.
Pentru doza 500 mg:
Culoarea corpului - alb şi capacului - alb sau culoarea corpului - roşu si capacului –
roşu.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere şi granule de culoare albă sau albă cu nuanţă
gălbuie. INDICAŢII TERAPEUTICE
Infecţii severe, provocate de microorganisme susceptibile la preparat:
- infecţii osoase, articulare (osteomielite, artrite septice);
- septicemie;
- endocardită septică;
- infecţii ale căilor respiratorii (abces pulmonar, pneumonie, empiem pleural),
otită, sinuzită;
- infecţii purulente ale pielii şi ţesuturilor moi (furunculoză, abcese, răni infectate,
panaricii, mastite), erizipel;
- ca antibiotic de rezervă în infecţii provocate de microorganisme rezistente la
penicilină şi alte antibiotice.
DOZE SI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intern, cu 30-60 min înainte de masă sau peste 2 ore
după masă, cu o cantitate suficientă de apă. Capsulele nu se divizează şi nu se desfac.
Adulţi - câte 500 mg de 3-4 ori pe zi. La necesitate doza nictemerală poate fi majorată
până la 2,4 g.
Copii în vârstă de 1 lună-14 ani – câte 30-60 mg/kg/zi.
Durata curei de tratament constituie 7-14 zile, în osteomielită – 3 săptămâni şi mai
mult.CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, sarcina, perioada de alăptare, afecţiuni renale şi
hepatice severe. https://bit.ly/3wz3Xj4
Suprax Solutab 400 mg comprimate dispersabile
Cefixim
1. Ce este Suprax Solutab şi pentru ce se utilizează
Suprax Solutab comprimate dispersabile este un medicament ce conține ca substanță activă cefiximă, care aparţine unui grup de medicamente antibacteriene (antibiotice) numite cefalosporine, care sunt utilizate pentru tratamentul unor infecții determinate de microorganisme sensibile la cefixim.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Suprax Solutab pentru tratamentul unor infecții bacteriene sensibile la cefixim, cum sunt:
• infecții ORL (faringită, amigdalită și sinuzită);
• infecții ale tractului respirator (bronșită acută și exacerbări acute ale bronșitei cronice);
• infecții ale tractului urinar necomplicate;
• uretrită gonococică necomplicată sau de col uterin.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Suprax Solutab
Nu luaţi Suprax Solutab dacă:
- sunteţi alergic (hipersensibil) la cefiximă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului (vezi pct. 6: Conţinutul ambalajului şi alte informaţii);
- sunteţi alergic (hipersensibil) la orice alt antibiotic din clasa cefalosporinelor;
- aţi avut vreodată o reacţie alergică severă la un antibiotic penicilinic sau la orice alt antibiotic de tip beta-lactamic. Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luaţi Suprax Solutab.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
- suferiţi de reacţii alergice la orice medicament sau aveţi orice alt tip de alergie. Dacă astfel de reacţii apar în timpul tratamentului, întrerupeţi tratamentul şi anunţaţi imediat medicul;
- suferiţi de astm bronşic;
- suferiţi de afecţiuni renale sau hepatice grave sau aveţi diaree;
- administrați un tratament cu medicamente anticoagulante;
- sunteţi însărcinată sau alăptaţi.
Suprax Solutab poate influiența rezultatele unor teste diagnostice, prin obținerea unor rezultate fals pozitive (testul Coombs). În cazul în care intenționați să efectuați anumite investigații diagnostice trebuie să informați medicul dumneavoastră sau personalul medical despre faptul că urmați un tratament cu Suprax Solutab (cefixim).
Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la doze și durata tratamentului pentru a evita apariția microorganismelor rezistente la acest medicament.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să utilizaţi Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală. Aceasta este necesar deoarece Suprax Solutab poate afecta modul în care acţionează alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Suprax poate fi luat cu înainte sau după mese.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, încercaţi să rămîneţi gravidă sau alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Deoarece Suprax Solutab poate cauza reacții adverse (de exemplu, amețeli) este necesară prudență atunci cînd conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
Suprax Solutab conţine colorant Sunset Yellow (E 110) care poate provoca reacţii alergice.
3. Cum să luaţi Suprax Solutab
Luaţi întotdeauna Suprax Solutab exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza prescrisă de medicul dumneavoastră depinde de tipul de infecţie şi de severitatea acesteia.
Doza uzuală
Doza uzuală la adulți și copii peste cu vîrsta peste 12 ani este de 400 mg de cefiximă. Doza zilnică recomandată poate fi luată într-o singură priză (1 comprimat dispersabil Suprax Solutab 400 mg) sau divizată în două prize (de exemplu, dimineața și seara cîte o jumătate de comprimat).
Dacă nu este prescris altfel, copiii sub 12 ani administrează 8 mg de cefiximă/kg greutate corporală. Doza zilnică recomandată poate fi luată înntr-o singură priză sau divizată în două prize (4 mg cefiximă/kg greutate corporală dimineața și seara).
Un comprimat disprersabil poate fi înghițit direct, cu suficient lichid sau poate fi dispersat în lichid și apoi înghițit. Lichidul care conține comprimatul dispersat trebuie înghițită imediat.
Notă:
Suprax Solutab trebuie dizolvat numai în apă, dar nu și în lapte sau suc de fructe.
Recomandări pentru utilizare
Administrarea medicamentul în timpul meselor nu afectează absorbția produsului. Medicamentul poate fi administrat înainte sau în timpul meselor.
Dacă luaţi mai mult Suprax Solutab decît trebuie
Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Suprax Solutab decît trebuie (supradozaj), spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la cea mai apropiată unitate medicală. Aduceţi medicamentele rămase cu dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Suprax Solutab
Dacă uitaţi să luaţi medicamentul sau aţi luat o doză mai mică decît cea recomandată de medicul dumneavoastră nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; aşteptaţi momentul stabilit pentru administrarea urmatoarei doze şi continuaţi tratamentul aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Întreruperea tratamentului fără recomandarea medicului poate determina reapariţia infecţiei.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresațivă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Suprax Solutab poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse mai puțin frecvente: dureri abdominale, tulburări digestive, greață, vărsături și diaree, dureri de cap, amețeli, stare de neliniște.
Reacții adverse rare: reacții alergice (de exemplu, urticarie, prurit, erupții cutanate), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creșterea fosfatazelor alcaline și transaminaze (ca cu celelalte cefalosporine), creșterea concentrațiilor plasmatice ale bilirubinei din sînge.
Reacții adverse foarte rare: leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie, trombopenie tranzitorie sau eozinofilie. cazuri izolate de tulburări de coagulare a sîngelui au avut loc, reacții de hipersensibilitate grave (sindrom Lyell), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creștere ușoară a creatininei serice și a ureei, insuficiență renală acută cu nefrită tubulointerstițială ca o stare patologică care stau la baza.
Reacții adverse cu frecvență necunoscută: anemie hemolitică, dispnee, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Suprax
Solutab Suprax se păstrează la temperaturi sub 25 C. Nu lăsaţi acest medicament la îndemîna și vederea copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Suprax Solutab
-Substanţa activă este cefixima 400 mg (sub formă de cefixim trihidrat).
- Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, hidroxipropil celuloză slab substituită, siliciu coloidal anhidru, povidonă K30, aromă de căpșuni FA 15757, aromă de căpșuni PV4284, stearat de magneziu, zaharinat de calciu, colorant Sunset Yellow (E 110)
Cum arată Suprax Solutab și conţinutul ambalajului
Suprax Solutab se prezintă sub formă de comprimate de culoare portocaliu pal, formă alungită, cu incizie și miros de capsuni.
Suprax Solutab este disponibil în ambalaje ce conțin 1, 5, 7 sau 10 comprimate dispersabile și prospectul pentru pacient.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Cefixim
1. Ce este Suprax Solutab şi pentru ce se utilizează
Suprax Solutab comprimate dispersabile este un medicament ce conține ca substanță activă cefiximă, care aparţine unui grup de medicamente antibacteriene (antibiotice) numite cefalosporine, care sunt utilizate pentru tratamentul unor infecții determinate de microorganisme sensibile la cefixim.
Medicul dumneavoastră vă poate prescrie Suprax Solutab pentru tratamentul unor infecții bacteriene sensibile la cefixim, cum sunt:
• infecții ORL (faringită, amigdalită și sinuzită);
• infecții ale tractului respirator (bronșită acută și exacerbări acute ale bronșitei cronice);
• infecții ale tractului urinar necomplicate;
• uretrită gonococică necomplicată sau de col uterin.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Suprax Solutab
Nu luaţi Suprax Solutab dacă:
- sunteţi alergic (hipersensibil) la cefiximă sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului (vezi pct. 6: Conţinutul ambalajului şi alte informaţii);
- sunteţi alergic (hipersensibil) la orice alt antibiotic din clasa cefalosporinelor;
- aţi avut vreodată o reacţie alergică severă la un antibiotic penicilinic sau la orice alt antibiotic de tip beta-lactamic. Nu luaţi acest medicament dacă vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus. Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să luaţi Suprax Solutab.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să utilizaţi acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă:
- suferiţi de reacţii alergice la orice medicament sau aveţi orice alt tip de alergie. Dacă astfel de reacţii apar în timpul tratamentului, întrerupeţi tratamentul şi anunţaţi imediat medicul;
- suferiţi de astm bronşic;
- suferiţi de afecţiuni renale sau hepatice grave sau aveţi diaree;
- administrați un tratament cu medicamente anticoagulante;
- sunteţi însărcinată sau alăptaţi.
Suprax Solutab poate influiența rezultatele unor teste diagnostice, prin obținerea unor rezultate fals pozitive (testul Coombs). În cazul în care intenționați să efectuați anumite investigații diagnostice trebuie să informați medicul dumneavoastră sau personalul medical despre faptul că urmați un tratament cu Suprax Solutab (cefixim).
Este important să respectați indicațiile medicului cu privire la doze și durata tratamentului pentru a evita apariția microorganismelor rezistente la acest medicament.
Dacă nu sunteţi sigur că vă aflaţi în oricare dintre situaţiile enumerate mai sus, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte să utilizaţi Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alte medicamente Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre medicamentele eliberate fără prescripţie medicală. Aceasta este necesar deoarece Suprax Solutab poate afecta modul în care acţionează alte medicamente. De asemenea, alte medicamente pot afecta modul în care acţionează Suprax Solutab.
Suprax Solutab împreună cu alimente, băuturi şi alcool
Suprax poate fi luat cu înainte sau după mese.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă sunteţi gravidă, încercaţi să rămîneţi gravidă sau alăptaţi.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Deoarece Suprax Solutab poate cauza reacții adverse (de exemplu, amețeli) este necesară prudență atunci cînd conduceți vehicule sau folosiți utilaje.
Suprax Solutab conţine colorant Sunset Yellow (E 110) care poate provoca reacţii alergice.
3. Cum să luaţi Suprax Solutab
Luaţi întotdeauna Suprax Solutab exact aşa cum v-a indicat medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Doza prescrisă de medicul dumneavoastră depinde de tipul de infecţie şi de severitatea acesteia.
Doza uzuală
Doza uzuală la adulți și copii peste cu vîrsta peste 12 ani este de 400 mg de cefiximă. Doza zilnică recomandată poate fi luată într-o singură priză (1 comprimat dispersabil Suprax Solutab 400 mg) sau divizată în două prize (de exemplu, dimineața și seara cîte o jumătate de comprimat).
Dacă nu este prescris altfel, copiii sub 12 ani administrează 8 mg de cefiximă/kg greutate corporală. Doza zilnică recomandată poate fi luată înntr-o singură priză sau divizată în două prize (4 mg cefiximă/kg greutate corporală dimineața și seara).
Un comprimat disprersabil poate fi înghițit direct, cu suficient lichid sau poate fi dispersat în lichid și apoi înghițit. Lichidul care conține comprimatul dispersat trebuie înghițită imediat.
Notă:
Suprax Solutab trebuie dizolvat numai în apă, dar nu și în lapte sau suc de fructe.
Recomandări pentru utilizare
Administrarea medicamentul în timpul meselor nu afectează absorbția produsului. Medicamentul poate fi administrat înainte sau în timpul meselor.
Dacă luaţi mai mult Suprax Solutab decît trebuie
Dacă aţi luat sau credeţi că aţi luat mai mult Suprax Solutab decît trebuie (supradozaj), spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau prezentaţi-vă la cea mai apropiată unitate medicală. Aduceţi medicamentele rămase cu dumneavoastră.
Dacă uitaţi să luaţi Suprax Solutab
Dacă uitaţi să luaţi medicamentul sau aţi luat o doză mai mică decît cea recomandată de medicul dumneavoastră nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată; aşteptaţi momentul stabilit pentru administrarea urmatoarei doze şi continuaţi tratamentul aşa cum v-a prescris medicul dumneavoastră. Întreruperea tratamentului fără recomandarea medicului poate determina reapariţia infecţiei.
Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresațivă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Suprax Solutab poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacții adverse mai puțin frecvente: dureri abdominale, tulburări digestive, greață, vărsături și diaree, dureri de cap, amețeli, stare de neliniște.
Reacții adverse rare: reacții alergice (de exemplu, urticarie, prurit, erupții cutanate), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creșterea fosfatazelor alcaline și transaminaze (ca cu celelalte cefalosporine), creșterea concentrațiilor plasmatice ale bilirubinei din sînge.
Reacții adverse foarte rare: leucopenie, agranulocitoză, pancitopenie, trombopenie tranzitorie sau eozinofilie. cazuri izolate de tulburări de coagulare a sîngelui au avut loc, reacții de hipersensibilitate grave (sindrom Lyell), cazuri de colita pseudomembranoasa izolate, creștere ușoară a creatininei serice și a ureei, insuficiență renală acută cu nefrită tubulointerstițială ca o stare patologică care stau la baza.
Reacții adverse cu frecvență necunoscută: anemie hemolitică, dispnee, sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (DRESS).
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
5. Cum se păstrează Suprax
Solutab Suprax se păstrează la temperaturi sub 25 C. Nu lăsaţi acest medicament la îndemîna și vederea copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Medicamentele nu trebuie aruncate pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebaţi farmacistul cum să eliminaţi medicamentele care nu vă mai sunt necesare. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Suprax Solutab
-Substanţa activă este cefixima 400 mg (sub formă de cefixim trihidrat).
- Celelalte componente sunt: celuloză microcristalină, hidroxipropil celuloză slab substituită, siliciu coloidal anhidru, povidonă K30, aromă de căpșuni FA 15757, aromă de căpșuni PV4284, stearat de magneziu, zaharinat de calciu, colorant Sunset Yellow (E 110)
Cum arată Suprax Solutab și conţinutul ambalajului
Suprax Solutab se prezintă sub formă de comprimate de culoare portocaliu pal, formă alungită, cu incizie și miros de capsuni.
Suprax Solutab este disponibil în ambalaje ce conțin 1, 5, 7 sau 10 comprimate dispersabile și prospectul pentru pacient.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
Indicaţii terapeutice
Moksefen 400mg comprimate filmate este indicat n tratamentul următorelor tipuri de infecţii
bacteriene, la pacienţii cu v rsta de 1 ani i peste, determinate de germeni sensibili la
moxifloxacină (vezi pct. 4.4, 4. i .1 . Moksefen trebuie utilizat doar n cazul n care antibioticele
recomandate n mod normal pentru aceste tipuri de infecţii nu sunt considerate adecvate sau nu au
fost eficiente:
- inuzită bacteriană acută (diagnosticată n mod adecvat
- xacerbări acute ale bron itei cronice (diagnosticată n mod adecvat
- Pneumonie dob ndită n colectivitate, cu excepţia cazurilor severe
- oală inflamatorie pelvină u oară p nă la moderată (de exemplu infecţii ale tractului genital
superior la femei, inclusiv salpingită i endometrită , neasociată cu abces tubo-ovarian sau pelvin.
Moksefen 400mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare n monoterapia bolii
inflamatorii pelvine u oare p nă la moderate, dar trebuie utilizat n asociere cu un alt antibiotic
adecvat (de exemplu o cefalosporină , din cauza rezistenţei crescute a Neisseria gonorrhoeae la
moxifloxacină, except nd cazul n care poate fi exclusă o infecţie cu Neisseria gonorrhoeae
rezistentă la moxifloxacină (vezi pct. 4.4 i .1 .
De asemenea, Moksefen 400mg comprimate filmate poate fi utilizat n completarea unui tratament
la pacienţii care au prezentat ameliorări n timpul tratamentului iniţial cu moxifloxacină
administrată intravenos, pentru următoarele indicaţii terapeutice
- Pneumonie dob ndită n colectivitate.
- nfecţii complicate ale tegumentelor i structurilor tegumentare
2
Moksefen 400mg comprimate filmate nu trebuie utilizat pentru iniţierea tratamentului în nici un tip
de infecţie a tegumentului i structurilor tegumentare sau al pneumoniei comunitare.
rebuie ţinut cont de ghidurilor oficiale privind utilizarea corectă a antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi
Un comprimat filmat de 400mg o dată pe zi.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală u oară pană la severă sau la
pacienţii trataţi prin dializă cronică, adică hemodializă i dializă peritoneală ambulatorie continuă.
Insuficienţă hepatică
Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 .
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii v rstnici.
Copii şi adolescenţi
Moxifloxacina este contraindicată la copii i adolescenţi (< 1 ani . Nu s-au determinat eficacitatea
i siguranţa moxifloxacinei la copii i adolescenţi (vezi pct. 4.3 .
Mod de administrare
Administrare orală. Comprimatul filmat trebuie nghiţit ntreg cu lichid suficient i poate fi luat
independent de orarul meselor.
Durata tratamentului
Sunt date următoarele recomandări generale pentru tratamentul infecţiilor
- ro ite acutizarea bron itei cronice: 5 zile
- Pneumonie: pneumonie dob ndită n colectivitate: 10 zile
- inuzită sinuzită bacteriană acută: 7 zile
- oală inflamatorie pelvină u oară p nă la moderată 14 zile
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi i durata tratamentului pentru indicaţiile respective nu
trebuie depă ite. Moksefen 400 mg comprimate filmate a fost studiat în studii clinice pentru un
tratament de p nă la 14 zile. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, alte chinolone sau la oricare din excipienţi enumerate la pct.
6.1
- arcină i alăptare (vezi pct. 4.6
- Pacienţi cu v rsta sub 1 ani
- Pacienţi cu istoric de boală/afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone. https://bit.ly/3c1yYEv
Moksefen 400mg comprimate filmate este indicat n tratamentul următorelor tipuri de infecţii
bacteriene, la pacienţii cu v rsta de 1 ani i peste, determinate de germeni sensibili la
moxifloxacină (vezi pct. 4.4, 4. i .1 . Moksefen trebuie utilizat doar n cazul n care antibioticele
recomandate n mod normal pentru aceste tipuri de infecţii nu sunt considerate adecvate sau nu au
fost eficiente:
- inuzită bacteriană acută (diagnosticată n mod adecvat
- xacerbări acute ale bron itei cronice (diagnosticată n mod adecvat
- Pneumonie dob ndită n colectivitate, cu excepţia cazurilor severe
- oală inflamatorie pelvină u oară p nă la moderată (de exemplu infecţii ale tractului genital
superior la femei, inclusiv salpingită i endometrită , neasociată cu abces tubo-ovarian sau pelvin.
Moksefen 400mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare n monoterapia bolii
inflamatorii pelvine u oare p nă la moderate, dar trebuie utilizat n asociere cu un alt antibiotic
adecvat (de exemplu o cefalosporină , din cauza rezistenţei crescute a Neisseria gonorrhoeae la
moxifloxacină, except nd cazul n care poate fi exclusă o infecţie cu Neisseria gonorrhoeae
rezistentă la moxifloxacină (vezi pct. 4.4 i .1 .
De asemenea, Moksefen 400mg comprimate filmate poate fi utilizat n completarea unui tratament
la pacienţii care au prezentat ameliorări n timpul tratamentului iniţial cu moxifloxacină
administrată intravenos, pentru următoarele indicaţii terapeutice
- Pneumonie dob ndită n colectivitate.
- nfecţii complicate ale tegumentelor i structurilor tegumentare
2
Moksefen 400mg comprimate filmate nu trebuie utilizat pentru iniţierea tratamentului în nici un tip
de infecţie a tegumentului i structurilor tegumentare sau al pneumoniei comunitare.
rebuie ţinut cont de ghidurilor oficiale privind utilizarea corectă a antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi
Un comprimat filmat de 400mg o dată pe zi.
Grupuri speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală u oară pană la severă sau la
pacienţii trataţi prin dializă cronică, adică hemodializă i dializă peritoneală ambulatorie continuă.
Insuficienţă hepatică
Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4 .
Pacienţi vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii v rstnici.
Copii şi adolescenţi
Moxifloxacina este contraindicată la copii i adolescenţi (< 1 ani . Nu s-au determinat eficacitatea
i siguranţa moxifloxacinei la copii i adolescenţi (vezi pct. 4.3 .
Mod de administrare
Administrare orală. Comprimatul filmat trebuie nghiţit ntreg cu lichid suficient i poate fi luat
independent de orarul meselor.
Durata tratamentului
Sunt date următoarele recomandări generale pentru tratamentul infecţiilor
- ro ite acutizarea bron itei cronice: 5 zile
- Pneumonie: pneumonie dob ndită n colectivitate: 10 zile
- inuzită sinuzită bacteriană acută: 7 zile
- oală inflamatorie pelvină u oară p nă la moderată 14 zile
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi i durata tratamentului pentru indicaţiile respective nu
trebuie depă ite. Moksefen 400 mg comprimate filmate a fost studiat în studii clinice pentru un
tratament de p nă la 14 zile. Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, alte chinolone sau la oricare din excipienţi enumerate la pct.
6.1
- arcină i alăptare (vezi pct. 4.6
- Pacienţi cu v rsta sub 1 ani
- Pacienţi cu istoric de boală/afectări ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone. https://bit.ly/3c1yYEv
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Indicaţii terapeutice
Cefotaxima este indicată în tratamentul următoarelor infecţii severe, dacă se
cunoaşte sau se presupune că sunt cauzate de microorganisme sensibile, inclusiv:
- osteomielită,
- septicemie,
- endocardită bacteriană,
- meningită, cu excepţia celei determinate de Listeria monocytogenes,
- peritonită,
- alte infecţii bacteriene grave care necesită terapie antibiotică parenterală
(pneumonii, infecţii ale tractului urinar, infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi,
infecţii gonococice endocervicale şi uretrale).
Cefotaxima poate fi administrată preoperator pentru prevenirea infecţiilor, la
pacienţii supuşi unor proceduri chirurgicale contaminate sau cu potenţial de
contaminare.
Doze şi mod de administrare
Doza, calea de administrare şi frecvenţa administrărilor trebuie determinate în
funcţie de severitatea infecţiei, sensibilitatea microorganismului care a produs
infecţia şi starea pacientului. Tratamentul poate fi inițiat înainte ca rezultatele
testelor de sensibilitate să fie cunoscute.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală este de 1 g la intervale de 12 ore. În cazuri mai severe, doza poate fi
crescută până la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru doze zilnice mai mari, intervalul
dintre administrări trebuie micşorat la 6 - 8 ore.
În infecţiile grave, pot fi administrate doze până la 12 g pe zi, fractionat în 3-4
prize. Pentru infecții cauzate de Pseudomonas spp. sunt necesare, de obicei, doze
zilnice mai mari de 6 g.
Pentru gonoree, o singură injecţie de 1 g cefotaxim (intramuscular sau intravenos).
Pentru prevenirea infecţiilor chirurgicale se administrează o singură doză de 1 g
intramuscular sau intravenos, administrată cu 30-90 minute înaintea intervenţiei
chirurgicale.
La adulţi doza zilnică maximă nu trebuie să depaşească 12 g.
Nou-născuţi
Nou-născuţi până la o săptămână: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-născuţi între 1 şi 4 săptămâni: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu vârsta între 1 lună şi 12 ani (cu greutatea sub 50 kg). https://bit.ly/33T5KmG
Levomycetin este un medicament antibacterian utilizat pentru tratarea bolilor infecțioase. Folosit pe scară largă în oftalmologie și pediatrie. Levomicetina este un antibiotic cu spectru larg.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Substanța activă a Levomicetinei afectează în mod eficient multe bacterii gram-pozitive și gram-negative, precum și agenți patogeni ai infecției meningococice, infecții purulente, dizenterie, febră tifoidă.
Levomicetina este indicată în tratamentul bolilor cauzate de bacteriile hemofile, clamidia, rickettsia, brucella, spirochete. În concentrații terapeutice, Levomycetin are un efect bacteriostatic.
Levomycetin conform instrucțiunilor este slab activ împotriva Pseudomonas aeruginosa, a bacteriilor cu aciditate rapidă, a clostridiei și a protozoarelor. Rezistența la medicamente la Levomycetin se dezvoltă relativ lent, dar rezistența încrucișată la alte medicamente chimioterapeutice nu apare de obicei.
Cu aplicarea locală a Levomicetinei, concentrația terapeutică este creată în iris, cornee, umor vitros, umor apos, în timp ce Levomycetin nu pătrunde în lentilă.Levomicetina conform instrucțiunilor se absoarbe rapid și bine atât după administrarea orală, cât și prin administrare rectală, atingând o concentrație maximă în sânge după câteva ore.
Penetrând în organe, lichide și țesuturile corpului, Levomycetin pătrunde bine în lichidul cefalorahidian, precum și în laptele matern.
Formular de eliberare
Levomycetin este lansat sub forma:
Tablete rotunde gălbui de Levomicetină conținând 0,5 g și 0,25 g substanță activă a Levomicetinei. Excipienți - acid stearic sau acid stearic de calciu, amidon de cartofi;
Pulbere pentru soluție injectabilă. Fiecare flacon conține 500 sau 1000 mg de ingredient activ;
Picături pentru ochi (soluție 0,25%). 1 ml de medicament conține 2,5 mg de ingredient activ. În sticle picătură cu 5 și 10 ml. Levomycetin este utilizat pentru:
Persiniosis;
Forme generalizate de salmoneloză;
germen;
tularemia;
Rickettsioses;
Bruceloză;
Febră tifoidă;
meningita;
Chlamydia.Pentru bolile infecțioase de altă etiologie, care sunt cauzate de agenți patogeni sensibili la medicament, Levomycetin este indicat dacă alți agenți chimioterapeutici sunt ineficienți sau în cazurile în care utilizarea lor este imposibilă din cauza intoleranței individuale.
În oftalmologie, Levomycetin este indicat pentru prevenirea și tratamentul bolilor infecțioase ale ochilor:
Contraindicații
Conform instrucțiunilor, utilizarea Levomicetinei este contraindicată în:
Intoleranță individuală la substanța activă;
Diverse boli de piele, inclusiv psoriazis, infecții fungice, eczeme;
Suprimarea hematopoiezei.
Levomycetin conform instrucțiunilor nu este utilizat în timpul sarcinii, la nou-născuți, precum și în timpul alăptării.
Levomicetina pentru copii și adulți nu trebuie prescrisă pentru angină, boli respiratorii acute, precum și pentru scopuri profilactice și pentru forme ușoare de procese infecțioase.
Rețetă medicală
DENUMIREA COMERCIALĂ
Doxiciclin
DCI-ul substanţei active
Doxycyclinum
COMPOZIŢIA
substanţe active: hiclat de doxiciclină, echivalent cu doxiciclină 100 mg;
excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Capsule gelatinoase tari, de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa
uniformă şi lucios opacă, mărimea capsulei - 1.
Culoarea capsulei: corp verde şi capac verde.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere granulată de culoare galbenă, practic fără
miros. INDICAŢII TERAPEUTICE
Doxiciclina este indicată în infecţii produse de microorganisme sensibile, inclusiv
provocate de Brucella spp., Pasteurella spp., infecţii pulmonare, genito-urinare şi
oftalmice produse de Chlamydia spp. şi Mycoplasma spp., Rickettsii, Coxiella
burneti, infecţii gonococice, infecţii ale organelor ORL şi bronhopulmonare produse
de Haemophilus influenzae, Treponema pallidum (la pacienţii alergici la peniciline),
holeră, acnee.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală de doxiciclină la adulţi este de 200 mg (2 capsule) în prima zi de
tratament (administrată ca doză unică sau cîte 100 mg la 12 ore), urmată de doze
de întreţinere de 100 mg (o capsulă) o dată pe zi. În cazul infecţiilor mai severe (în
special în infecţiile cronice ale tractului urinar), se administrează 200 mg pe zi pe
tot parcursul perioadei de tratament.
Pentru copii cu vîrsta peste 8 ani: cu greutatea mai mica de 50 kg, doza uzuală
este de 4 mg/kg (administrată în doză unică zilnică sau fracţionat în două prize în
prima zi de tratament), iar în zilele urmatoare 2 mg/kg o dată pe zi. Pentru
infecţiile mai severe se poate administra o doză de pîna la 4 mg/kg. Pentru copii cu
greutate peste 50 kg poate fi administrată doza uzuală a adultului.
Acnee: 50-100 mg zilnic, timp de pînă la 12 săptămîni.
Infecţii gonococice necomplicate: 100 mg oral de două ori pe zi, timp de 7 zile sau
o doză de 300 mg urmată după o oră de o a doua doză de 300 mg.
Infecţii uretrale endo-cervicale sau rectale necomplicate la adulţi, produse de
Chlamydia trachomatis: 100 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 7 zile.
Sifilis primar şi secundar: 300 mg/zi, în doze fracţionate, timp de cel puţin 10 zile.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la doxiciclină sau alte tetracicline.
Copii cu vârsta sub 8 ani.
Sarcină, începînd cu luna a 2-a. https://bit.ly/3oUlqj9
Doxiciclin
DCI-ul substanţei active
Doxycyclinum
COMPOZIŢIA
substanţe active: hiclat de doxiciclină, echivalent cu doxiciclină 100 mg;
excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Capsule gelatinoase tari, de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa
uniformă şi lucios opacă, mărimea capsulei - 1.
Culoarea capsulei: corp verde şi capac verde.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere granulată de culoare galbenă, practic fără
miros. INDICAŢII TERAPEUTICE
Doxiciclina este indicată în infecţii produse de microorganisme sensibile, inclusiv
provocate de Brucella spp., Pasteurella spp., infecţii pulmonare, genito-urinare şi
oftalmice produse de Chlamydia spp. şi Mycoplasma spp., Rickettsii, Coxiella
burneti, infecţii gonococice, infecţii ale organelor ORL şi bronhopulmonare produse
de Haemophilus influenzae, Treponema pallidum (la pacienţii alergici la peniciline),
holeră, acnee.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală de doxiciclină la adulţi este de 200 mg (2 capsule) în prima zi de
tratament (administrată ca doză unică sau cîte 100 mg la 12 ore), urmată de doze
de întreţinere de 100 mg (o capsulă) o dată pe zi. În cazul infecţiilor mai severe (în
special în infecţiile cronice ale tractului urinar), se administrează 200 mg pe zi pe
tot parcursul perioadei de tratament.
Pentru copii cu vîrsta peste 8 ani: cu greutatea mai mica de 50 kg, doza uzuală
este de 4 mg/kg (administrată în doză unică zilnică sau fracţionat în două prize în
prima zi de tratament), iar în zilele urmatoare 2 mg/kg o dată pe zi. Pentru
infecţiile mai severe se poate administra o doză de pîna la 4 mg/kg. Pentru copii cu
greutate peste 50 kg poate fi administrată doza uzuală a adultului.
Acnee: 50-100 mg zilnic, timp de pînă la 12 săptămîni.
Infecţii gonococice necomplicate: 100 mg oral de două ori pe zi, timp de 7 zile sau
o doză de 300 mg urmată după o oră de o a doua doză de 300 mg.
Infecţii uretrale endo-cervicale sau rectale necomplicate la adulţi, produse de
Chlamydia trachomatis: 100 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 7 zile.
Sifilis primar şi secundar: 300 mg/zi, în doze fracţionate, timp de cel puţin 10 zile.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la doxiciclină sau alte tetracicline.
Copii cu vârsta sub 8 ani.
Sarcină, începînd cu luna a 2-a. https://bit.ly/3oUlqj9
Ce este Amoxicilină şi pentru ce se utilizează
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
-3%
10.57 MDL
10.90 MDL
-3%
19.40 MDL
20 MDL
Indicaţii terapeutice
Hemomycin este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se
presupune că sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi punctul 5.1):
bronşită;
pneumonie comunitară;
sinuzită;
faringită, tonzilită (vezi punctul 4.4 referitor la infecția cu streptococi);
otită medie;
infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
uretrită şi cervicită fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Azitromicina se administrează oral cu 1 oră înainte sau peste 2 ore după luarea mesei, 1 dată pe zi.
Acest preparat este indicat adulților și copiilor cu vârsta mai mare de 6 luni.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) până la linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene.
Dacă nivelul suspensiei preparate este mai jos decât linia de marcare de pe etichetă, se adaugă
repetat apă până la linie şi se agită. Doza se măsoară cu ajutorul linguriței dozatoare cu marcare.
Suspensia preparată este stabilă la temperatura camerei timp de 5 zile.
Copii cu masa corporală mai mică de 45 kg
Preparatul se indică în doză de 10mg/kg masă corp în zi, timp de 3 zile.După administrarea preparatului copilului i se va da să bea lichid (apă sau ceai) pentru a inghiți
preparatul care a mai rămas în cavitatea bucală.
Copiilor cu masa corporală mai mică de 10 kg se recomandă de administrat suspensie cu
concentrația de azitromicină 100 mg/5 ml.
Adulţi, inclusiv vârstnici şi copii cu greutatea corporală peste 45 kg.
Se administrează 500 mg (12,5 ml suspenzie 200 mg/5ml) 1 dată în zi timp de 3 zile (doza totală
de azitromicină este de 1500 mg).
În uretrită necomplicată şi/sau cervicită , cauzate de Chlamydia trachomatis - se administrează o
doză unică de 1000 mg (25 ml suspenzie 200 mg/5ml ).
Pacienții cu insuficiență renală.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoră (rata de filtrare glomerulară (RFG) de 10-80 ml/min) nu
este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu afecțiuni grave a funcției renale (rata de filtrare
glomerulară (RFG) mai puțin de 10 ml/min), se recomandă prudenţă la administrarea
azitromicinei (vezi pct.4.4).
Pacienții cu insuficiență hepatică.
Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, nu trebuie administrată
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii cu azitromicină la acest
grup de pacienţi.
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și moderată dar
totuși trebuie prudență la administrare (vezi pct. 4.4) . Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la azitromicină sau la oricare dintre excipienţii enumărați la pct. 6.1;
- hipersensibilitate la eritromicină, alte macrolide, ketolide. https://bit.ly/3oLd5OP
Hemomycin este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se
presupune că sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi punctul 5.1):
bronşită;
pneumonie comunitară;
sinuzită;
faringită, tonzilită (vezi punctul 4.4 referitor la infecția cu streptococi);
otită medie;
infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
uretrită şi cervicită fără complicaţii, determinate de Chlamydia trachomatis.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Azitromicina se administrează oral cu 1 oră înainte sau peste 2 ore după luarea mesei, 1 dată pe zi.
Acest preparat este indicat adulților și copiilor cu vârsta mai mare de 6 luni.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) până la linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene.
Dacă nivelul suspensiei preparate este mai jos decât linia de marcare de pe etichetă, se adaugă
repetat apă până la linie şi se agită. Doza se măsoară cu ajutorul linguriței dozatoare cu marcare.
Suspensia preparată este stabilă la temperatura camerei timp de 5 zile.
Copii cu masa corporală mai mică de 45 kg
Preparatul se indică în doză de 10mg/kg masă corp în zi, timp de 3 zile.După administrarea preparatului copilului i se va da să bea lichid (apă sau ceai) pentru a inghiți
preparatul care a mai rămas în cavitatea bucală.
Copiilor cu masa corporală mai mică de 10 kg se recomandă de administrat suspensie cu
concentrația de azitromicină 100 mg/5 ml.
Adulţi, inclusiv vârstnici şi copii cu greutatea corporală peste 45 kg.
Se administrează 500 mg (12,5 ml suspenzie 200 mg/5ml) 1 dată în zi timp de 3 zile (doza totală
de azitromicină este de 1500 mg).
În uretrită necomplicată şi/sau cervicită , cauzate de Chlamydia trachomatis - se administrează o
doză unică de 1000 mg (25 ml suspenzie 200 mg/5ml ).
Pacienții cu insuficiență renală.
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoră (rata de filtrare glomerulară (RFG) de 10-80 ml/min) nu
este necesară ajustarea dozei. La pacienţi cu afecțiuni grave a funcției renale (rata de filtrare
glomerulară (RFG) mai puțin de 10 ml/min), se recomandă prudenţă la administrarea
azitromicinei (vezi pct.4.4).
Pacienții cu insuficiență hepatică.
Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, nu trebuie administrată
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii cu azitromicină la acest
grup de pacienţi.
Nu este necesară ajustarea dozei pentru pacienții cu insuficiență hepatică ușoară și moderată dar
totuși trebuie prudență la administrare (vezi pct. 4.4) . Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la azitromicină sau la oricare dintre excipienţii enumărați la pct. 6.1;
- hipersensibilitate la eritromicină, alte macrolide, ketolide. https://bit.ly/3oLd5OP
-3%
94.19 MDL
97.10 MDL
Indicaţii terapeutice
Flaprox 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct.
4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu
privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:
exacerbarea bolii pulmonare obstructive cronice
infecţii bronho-pulmonare în fibroza chistică sau bronşiectazie
pneumonie
Otite medii cronice purulente
Exacerbări acute ale sinusitelor cronice, în special, cauzate de bacterii Gram negative
Infecţii ale sistemului urinar
Uretrite gonococice şi cervicite
Epididimo-orhita, incluzând cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boala inflamatorie pelviană, incluzînd cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal ( de exemplu diaree călătorului)
Infecţii intra-abdominale
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi cauzate de bacterii Gram negative
Otită externă malignă
Infecții ale oaselor şi articulațiilor
Tratamentul infecțiilor la pacienții neutropenici
Profilaxia infecțiilor la pacienții neutropenici
Profilaxia infecțiilor invazive cauzate de Neisseria meningitidis
Antrax prin inhalare ( profilaxie post-expunere şi tratament curativ)
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice
şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii
la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau
fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)
sau băuturi fortifiante cu conținut de minerale (de exemplu suc de portocale cu adaus de calciu)
(vezi pct. 4.5).
În cazuri grave sau dacă pacientul nu poate administra comprimate (pacienţii cu nutriţie
parenterală), se recomandă administrarea formei injectabile a ciprofloxacinei, ulterior, cînd este
posibil, de continuat cu administrarea orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3owRGJ7
Flaprox 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct.
4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu
privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ:
exacerbarea bolii pulmonare obstructive cronice
infecţii bronho-pulmonare în fibroza chistică sau bronşiectazie
pneumonie
Otite medii cronice purulente
Exacerbări acute ale sinusitelor cronice, în special, cauzate de bacterii Gram negative
Infecţii ale sistemului urinar
Uretrite gonococice şi cervicite
Epididimo-orhita, incluzând cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boala inflamatorie pelviană, incluzînd cazurile determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal ( de exemplu diaree călătorului)
Infecţii intra-abdominale
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi cauzate de bacterii Gram negative
Otită externă malignă
Infecții ale oaselor şi articulațiilor
Tratamentul infecțiilor la pacienții neutropenici
Profilaxia infecțiilor la pacienții neutropenici
Profilaxia infecțiilor invazive cauzate de Neisseria meningitidis
Antrax prin inhalare ( profilaxie post-expunere şi tratament curativ)
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice
şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii
la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau
fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)
sau băuturi fortifiante cu conținut de minerale (de exemplu suc de portocale cu adaus de calciu)
(vezi pct. 4.5).
În cazuri grave sau dacă pacientul nu poate administra comprimate (pacienţii cu nutriţie
parenterală), se recomandă administrarea formei injectabile a ciprofloxacinei, ulterior, cînd este
posibil, de continuat cu administrarea orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi (vezi pct. 6.1).
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5). https://bit.ly/3owRGJ7
-3%
96.56 MDL
99.55 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
- infecții ale tractului urinar superior și inferior;
- infecţiile căilor respiratorii;
- gonoree uretrală necomplicată şi gonoree de col uterin;
- uretrită nongonococcală şi cercevită;
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Rofloxan se administrează oral, fără a fi mestecate, înaintea sau în timpul meselor,
cu o cantitate suficientă de lichid.
Dozele se ajustează individual în funcţie de localizarea şi severitatea infecţiei,
sensibilitatea microorganismelor, starea generală a bolnavului şi funcţia hepatică şi
renală. Durata tratamentului constituie 5-10 zile, cu excepţia cazului de gonoree
necomplicată, unde este necesară unica doză de administrare.
Adulţi: câte 200-800 mg pe zi. Doza până la 400 mg pe zi poate fi administrată într-o
priză, de preferinţă dimineaţa. Doza mai mare se administrează în două prize, fiecare
doză se administrează aproximativ în acelaş interval de timp. Se recomandă evitarea
administrării concomitente cu antacide, sucralfat, remedii cu conţinut de zinc şi fier. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la ofloxacin, alte chinolone sau componentele
medicamentului;
- epilepsie şi scăderea pragului convulsiv;
- tendoane afectate de către tratamentul cu chinolone;
- deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii până la 18 ani (perioada de creştere a scheletului). https://bit.ly/3yqXvw1
- infecții ale tractului urinar superior și inferior;
- infecţiile căilor respiratorii;
- gonoree uretrală necomplicată şi gonoree de col uterin;
- uretrită nongonococcală şi cercevită;
- infecţiile pielii şi ţesuturilor moi.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Rofloxan se administrează oral, fără a fi mestecate, înaintea sau în timpul meselor,
cu o cantitate suficientă de lichid.
Dozele se ajustează individual în funcţie de localizarea şi severitatea infecţiei,
sensibilitatea microorganismelor, starea generală a bolnavului şi funcţia hepatică şi
renală. Durata tratamentului constituie 5-10 zile, cu excepţia cazului de gonoree
necomplicată, unde este necesară unica doză de administrare.
Adulţi: câte 200-800 mg pe zi. Doza până la 400 mg pe zi poate fi administrată într-o
priză, de preferinţă dimineaţa. Doza mai mare se administrează în două prize, fiecare
doză se administrează aproximativ în acelaş interval de timp. Se recomandă evitarea
administrării concomitente cu antacide, sucralfat, remedii cu conţinut de zinc şi fier. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la ofloxacin, alte chinolone sau componentele
medicamentului;
- epilepsie şi scăderea pragului convulsiv;
- tendoane afectate de către tratamentul cu chinolone;
- deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază;
- sarcina şi perioada de alăptare;
- copii până la 18 ani (perioada de creştere a scheletului). https://bit.ly/3yqXvw1
Indicații terapeutice
Infecții ale tractului respirator, cu excepția cazurilor de infecție stabilită sau
suspectată cu pneumococ (unele tulpini de pneumococ sunt doar parțial sensibile la
ofloxacină, astfel că aceasta nu ar trebui să fie utilizată ca un medicament de primă
linie în cazul pneumoniei comunitare, cauzate de pneumococ), organelor ORL, cu
excepția tonzilitei acute, cauzate de streptococul β-hemolitic (unele tulpini de
streptococ β-hemolitic sunt doar parțial sensibile la ofloxacină, astfel că aceasta nu
ar trebui să fie folosită ca medicament de primă linie în cazul tonzilitei acute,
cauzate de streptococul β-hemolitic), pielii, țesuturilor moi, oaselor, articulațiilor;
boli infecțioase și inflamatorii ale organelor cavității abdominale și căilor biliare (cu
excepția enteritei bacteriene), rinichilor (pielonefrita), ale tractului urinar (cistită,
uretrită), organelor pelviene (endometrita, salpingita, ooforita, cervicita,
parametrita, prostatita), organelor genitale (colpita, orhita, epididimita), gonoree,
chlamidioză; septicemie, meningită; profilaxia infecțiilor la pacienții cu status imun
alterat (inclusiv cu neutropenie).
Doze și mod de administrare
Administrare prin perfuzie intravenoasă.
Dozele sunt selectate individual, în funcție de localizarea, tipul și severitatea
infecției, precum și de sensibilitatea microorganismelor, starea generală a
pacientului, și funcția renală, și hepatică.
Pacienți adulți cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei mai mare de 50
ml/min)
În tratamentul infecțiilor cauzate de microorganisme sensibile la ofloxacină, doza
recomandată este de 200 mg de 2 ori pe zi sau 400 mg o dată pe zi.
De regulă, doza zilnică este de 400 mg. În cazul tratării infecțiilor severe sau la
pacienții supraponderali, doza zilnică poate fi crescută pînă la 600 mg.
Infecții ale tractului urinar - 200 mg pe zi.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției renale.
La un clearance al creatininei de 50-20 ml/min, doza unică recomandată constituie
100-200 mg de preparat (conform indicațiilor) 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). La
un clearance al creatininei mai mic de 20 ml/min, doza unică recomandată este de
100 mg 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). Se recomandă monitorizarea
concentrațiilor serice ale ofloxacinei la pacienții cu tulburări severe ale funcției
renale sau la pacienții dializați.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției hepatice.
În cazul unei disfuncții hepatice severe (de exemplu, în ciroză hepatică cu ascită),
nu se recomandă depășirea dozei de ofloxacină mai mult de 400 mg/zi.
Pacienți vîrstnici
Vîrsta pacientului nu necesită corecția dozei de ofloxacină. Cu toate acestea, la
administrarea medicamentului la pacienții vîrstnici, trebuie acordată o atenție
deosebită funcției renale a pacientului, deoarece, în cazul reducerii sale, poate fi
necesară corecția corespunzătoare a regimului de dozare. Trebuie să se ia în
considerare riscul de prelungire a intervalului QT în prezența bolilor cardiace
concomitente.
Administrarea preparatului
Soluția de ofloxacină este destinată doar pentru administrarea prin perfuzie
intravenoasă lentă. Perfuzia intravenoasă se efectuează o dată sau de două ori pe
zi. Durata perfuziei trebuie să fie nu mai mică de 30 de minute pentru fiecare doză
de soluție de ofloxacină de 200 mg. Acest lucru este deosebit de important, mai
ales dacă ofloxacina este administrată simultan cu alte medicamente care pot
reduce tensiunea arterială sau cu preparate pentru anestezie generală neinhalatorie
din grupul barbituricelor. Doza zilnică de pînă la 400 mg de ofloxacină poate fi
administrată într-o singură priză. În acest caz, este de preferat administrarea
medicamentului dimineața. Doza zilnică de 400 mg trebuie divizată în două părți și
administrată la intervale de 12 ore.
Compatibilitatea soluției de ofloxacină cu soluții perfuzabile vezi în "Interacțiuni cu
alte medicamente".
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii. Tratamentul cu ofloxacină trebuie
continuat pentru cel puțin 48-72 ore după normalizarea temperaturii corpului sau în
prezența confirmării eradicării agentului bacterian.
Peste cîteva zile după îmbunătățirea stării pacientului, tratamentul început cu
ofloxacină sub formă de perfuzii intravenoase poate fi continuat prin administrarea
preparatului pe cale orală în aceleași doze. În majoritatea cazurilor, pentru
tratamentul infecțiilor acute sunt suficiente 7-10 zile de tratament. Contraindicații
- Hipersensibilitate la ofloxacină și alți derivați de fluorochinolonă, precum și la
excipienţii preparatului;
- Epilepsie (inclusiv în anamneză) sau pragul convulsiv scăzut (după traumatisme
cranio-cerebrale, accidente vasculare cerebrale, boli inflamatorii cerebrale);
- Afectarea tendoanelor la administrarea fluorochinolonelor în anamneză;
- Deficitul de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază (este posibilă reacția hemolitică în
timpul tratamentului);
- Sarcina și lactația;
- Copii și adolescenți (cu vârsta pînă la 18 ani), pînă cînd nu este completă
creșterea scheletului. https://bit.ly/3v2VRPb
Infecții ale tractului respirator, cu excepția cazurilor de infecție stabilită sau
suspectată cu pneumococ (unele tulpini de pneumococ sunt doar parțial sensibile la
ofloxacină, astfel că aceasta nu ar trebui să fie utilizată ca un medicament de primă
linie în cazul pneumoniei comunitare, cauzate de pneumococ), organelor ORL, cu
excepția tonzilitei acute, cauzate de streptococul β-hemolitic (unele tulpini de
streptococ β-hemolitic sunt doar parțial sensibile la ofloxacină, astfel că aceasta nu
ar trebui să fie folosită ca medicament de primă linie în cazul tonzilitei acute,
cauzate de streptococul β-hemolitic), pielii, țesuturilor moi, oaselor, articulațiilor;
boli infecțioase și inflamatorii ale organelor cavității abdominale și căilor biliare (cu
excepția enteritei bacteriene), rinichilor (pielonefrita), ale tractului urinar (cistită,
uretrită), organelor pelviene (endometrita, salpingita, ooforita, cervicita,
parametrita, prostatita), organelor genitale (colpita, orhita, epididimita), gonoree,
chlamidioză; septicemie, meningită; profilaxia infecțiilor la pacienții cu status imun
alterat (inclusiv cu neutropenie).
Doze și mod de administrare
Administrare prin perfuzie intravenoasă.
Dozele sunt selectate individual, în funcție de localizarea, tipul și severitatea
infecției, precum și de sensibilitatea microorganismelor, starea generală a
pacientului, și funcția renală, și hepatică.
Pacienți adulți cu funcție renală normală (clearance-ul creatininei mai mare de 50
ml/min)
În tratamentul infecțiilor cauzate de microorganisme sensibile la ofloxacină, doza
recomandată este de 200 mg de 2 ori pe zi sau 400 mg o dată pe zi.
De regulă, doza zilnică este de 400 mg. În cazul tratării infecțiilor severe sau la
pacienții supraponderali, doza zilnică poate fi crescută pînă la 600 mg.
Infecții ale tractului urinar - 200 mg pe zi.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției renale.
La un clearance al creatininei de 50-20 ml/min, doza unică recomandată constituie
100-200 mg de preparat (conform indicațiilor) 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). La
un clearance al creatininei mai mic de 20 ml/min, doza unică recomandată este de
100 mg 1 dată pe zi (la fiecare 24 de ore). Se recomandă monitorizarea
concentrațiilor serice ale ofloxacinei la pacienții cu tulburări severe ale funcției
renale sau la pacienții dializați.
Regim de dozare în cazul dereglărilor funcției hepatice.
În cazul unei disfuncții hepatice severe (de exemplu, în ciroză hepatică cu ascită),
nu se recomandă depășirea dozei de ofloxacină mai mult de 400 mg/zi.
Pacienți vîrstnici
Vîrsta pacientului nu necesită corecția dozei de ofloxacină. Cu toate acestea, la
administrarea medicamentului la pacienții vîrstnici, trebuie acordată o atenție
deosebită funcției renale a pacientului, deoarece, în cazul reducerii sale, poate fi
necesară corecția corespunzătoare a regimului de dozare. Trebuie să se ia în
considerare riscul de prelungire a intervalului QT în prezența bolilor cardiace
concomitente.
Administrarea preparatului
Soluția de ofloxacină este destinată doar pentru administrarea prin perfuzie
intravenoasă lentă. Perfuzia intravenoasă se efectuează o dată sau de două ori pe
zi. Durata perfuziei trebuie să fie nu mai mică de 30 de minute pentru fiecare doză
de soluție de ofloxacină de 200 mg. Acest lucru este deosebit de important, mai
ales dacă ofloxacina este administrată simultan cu alte medicamente care pot
reduce tensiunea arterială sau cu preparate pentru anestezie generală neinhalatorie
din grupul barbituricelor. Doza zilnică de pînă la 400 mg de ofloxacină poate fi
administrată într-o singură priză. În acest caz, este de preferat administrarea
medicamentului dimineața. Doza zilnică de 400 mg trebuie divizată în două părți și
administrată la intervale de 12 ore.
Compatibilitatea soluției de ofloxacină cu soluții perfuzabile vezi în "Interacțiuni cu
alte medicamente".
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii. Tratamentul cu ofloxacină trebuie
continuat pentru cel puțin 48-72 ore după normalizarea temperaturii corpului sau în
prezența confirmării eradicării agentului bacterian.
Peste cîteva zile după îmbunătățirea stării pacientului, tratamentul început cu
ofloxacină sub formă de perfuzii intravenoase poate fi continuat prin administrarea
preparatului pe cale orală în aceleași doze. În majoritatea cazurilor, pentru
tratamentul infecțiilor acute sunt suficiente 7-10 zile de tratament. Contraindicații
- Hipersensibilitate la ofloxacină și alți derivați de fluorochinolonă, precum și la
excipienţii preparatului;
- Epilepsie (inclusiv în anamneză) sau pragul convulsiv scăzut (după traumatisme
cranio-cerebrale, accidente vasculare cerebrale, boli inflamatorii cerebrale);
- Afectarea tendoanelor la administrarea fluorochinolonelor în anamneză;
- Deficitul de glucoză-6-fosfat-dehidrogenază (este posibilă reacția hemolitică în
timpul tratamentului);
- Sarcina și lactația;
- Copii și adolescenți (cu vârsta pînă la 18 ani), pînă cînd nu este completă
creșterea scheletului. https://bit.ly/3v2VRPb
-3%
28.23 MDL
29.10 MDL
-3%
32.30 MDL
33.30 MDL
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
Furocef 250 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „204”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 15,1 mm x 8,1 mm.
Furocef 500 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „203”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 19.1 mm x 9.1 mm.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Furocef este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu greutatea corporală peste 40 kg,
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile). Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele filmate de Furocef trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia
optimă.
Comprimatele filmate de Furocef nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică
nu este potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate
utiliza cefuroximă sub formă de suspensie orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de
medicament antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapenemi). https://bit.ly/3u42CPk
Comprimate filmate
Furocef 250 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „204”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 15,1 mm x 8,1 mm.
Furocef 500 mg
Comprimate filmate biconvexe în formă de capsulă, de culoare albastră, inscripţionate cu „203”
pe una dintre feţe și netede pe cealaltă față, cu dimensiuni 19.1 mm x 9.1 mm.
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Furocef este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii începând cu greutatea corporală peste 40 kg,
pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Amigdalite şi faringite streptococice acute
- Sinuzită bacteriană acută
- Otită medie acută
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice
- Cistită
- Pielonefrită
- Infecţii necomplicate ale pielii şi ale ţesuturilor moi
- Tratamentul bolii Lyme în stadiile incipiente.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
Doze şi mod de administrare
Doze
Durata obişnuită a terapiei este de şapte zile (poate varia de la cinci la zece zile). Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatele filmate de Furocef trebuie administrate după masă, pentru a asigura absorbţia
optimă.
Comprimatele filmate de Furocef nu trebuie sfărâmate şi, de aceea, această formă farmaceutică
nu este potrivită pentru tratamentul pacienţilor care nu pot înghiţi comprimate. La copii se poate
utiliza cefuroximă sub formă de suspensie orală.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la cefuroximă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la punctul 6.1.
- Pacienţi cu hipersensibilitate cunoscută la antibiotice din clasa cefalosporinelor.
- Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţii anafilactice) la orice tip de
medicament antibacterian beta-lactaminic (peniciline, monobactami şi carbapenemi). https://bit.ly/3u42CPk
INDICAŢII TERAPEUTICE
Suspensia Clavomed este utilizată pentru tratamentul infecţiilor bacteriene, la copii şi
adulţi (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1).
- Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corespunzător).
- Otită acută medie.
- Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător).
- Pneumonie extraspitalicească.
- Cistită.
- Pielonefrită.
- Infecţiile cutanate şi de ţesuturi moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale,
abcesele dentare severe cu celulită difuzantă.
- Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
4.2. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu
excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Doza de Clavomed pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să
ia în considerare:
- agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele
antibacteriene (vezi pct. 4.4);
- severitatea şi localizarea infecţiei;
- vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor alternative de condiţionare a Clavomed (de exemplu a
acelora care eliberează doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte
amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru adulţi, copii şi adolescenţi cu greutatea ≥ 40 kg, această formă de condiţionare
a Clavomed eliberează o doză totală zilnică de 1750 mg amoxicilină/250 mg
acid clavulanic cu administrare de două ori pe zi şi 2625 mg amoxicilină/375
mg acid clavulanic cu administrare de trei ori pe zi, când este administrată
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 22180 din 21.12.2015
Anexa 1
conform recomandărilor de mai jos. Pentru copiii şi adolescenţii cu greutatea < 40 kg,
aceastăformă de condiţionare a Clavomed eliberează o doză totală zilnică de 1000-
2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când este administrată
conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză
zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de
Clavomed, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic,
fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului.
Unele infecţii (de exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de
tratament.
Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără un control (vezi pct. 4.4 cu
privire la tratamentul prelungit). Doze recomandate:
- de la 25 mg/3,6 mg/kg pe zi până la 45 mg/6,4 mg/kg pe zi divizat în două
prize;
- pentru unele infecţii: otita medie, sinuzite şi infecţiile ale căilor respiratorii
inferioare: se poate administra o doză de la 70 mg/10 mg/kg/zi în două prize. Mod de administrare
Clavomed se administrează pe cale orală.
Pentru a optimiza absorbţia şi pentru a minimiza posibilitatea de apariţie a reacţiilor
adverse din partea tractului gastrointestinal, se recomandă administrarea Clavomed
la începutul mesei.
A se agita bine flaconul pentru afânarea pulberii, apoi a se adăuga apă conform
recomandărilor, a se răsturna şi a se agita puternic timp de 30 secunde.
A se agita bine flaconul înainte de fiecare utilizare.
Pentru dozare corectă, în fiecare cutie este plasată măsură dozatoare (căpăcel) 10 ml,
5 ml, 2,5 ml.
Mod de preparare
Pentru prepararea suspensiei pulberea se va dizolva în 80 ml apă fiartă răcită în două
etape (până la semnul de pe flacon), agitând flaconul după fiecare adăugare a apei.
Se obţine o suspensie cu volumul de 80 ml cu dozarea respectivă:
312,5 mg/5 ml – 5 ml suspensie conţin 250 mg amoxicilină şi 62,5 mg acid
clavulanic.
SUSPENSIA SE VA AGITA BINE ÎNAINTE DE FIECARE ÎNTREBUINŢARE!
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate (de exemplu anafilaxie) la alte
antibiotice beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau manobactam).
Antecedente de icter sau tulburări ale funcţiei hepatice în timpul administrării
combinaţiei amoxicilină şi acidu clavulanic (vezi pct. 4.8). https://bit.ly/33FEGae
Suspensia Clavomed este utilizată pentru tratamentul infecţiilor bacteriene, la copii şi
adulţi (vezi pct. 4.2, 4.4 şi 5.1).
- Sinuzită acută bacteriană (diagnosticată corespunzător).
- Otită acută medie.
- Exacerbările acute ale bronşitei cronice (diagnosticate corespunzător).
- Pneumonie extraspitalicească.
- Cistită.
- Pielonefrită.
- Infecţiile cutanate şi de ţesuturi moi, mai ales celulită, muşcăturile de animale,
abcesele dentare severe cu celulită difuzantă.
- Infecţii osoase şi articulare, mai ales osteomielită.
Trebuie respectate recomandările oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
4.2. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Dozele sunt exprimate raportat la conţinutul de amoxicilină/acid clavulanic, cu
excepţia cazului în care dozele sunt declarate pe componente individuale.
Doza de Clavomed pentru tratamentul unui anumit tip de infecţie trebuie să
ia în considerare:
- agentul patogen implicat şi sensibilitatea probabilă la medicamentele
antibacteriene (vezi pct. 4.4);
- severitatea şi localizarea infecţiei;
- vârsta, greutatea şi funcţia renală a pacientului, aşa cum este arătat mai jos.
Utilizarea formelor alternative de condiţionare a Clavomed (de exemplu a
acelora care eliberează doze mai mari de amoxicilină şi/sau alte rapoarte
amoxicilină/acid clavulanic) trebuie considerată ca necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Pentru adulţi, copii şi adolescenţi cu greutatea ≥ 40 kg, această formă de condiţionare
a Clavomed eliberează o doză totală zilnică de 1750 mg amoxicilină/250 mg
acid clavulanic cu administrare de două ori pe zi şi 2625 mg amoxicilină/375
mg acid clavulanic cu administrare de trei ori pe zi, când este administrată
Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 22180 din 21.12.2015
Anexa 1
conform recomandărilor de mai jos. Pentru copiii şi adolescenţii cu greutatea < 40 kg,
aceastăformă de condiţionare a Clavomed eliberează o doză totală zilnică de 1000-
2800 mg amoxicilină/143-400 mg acid clavulanic, când este administrată
conform recomandărilor de mai jos. Când se consideră că este necesară o doză
zilnică mai mare de amoxicilină, se recomandă alegerea unei alte formulări de
Clavomed, pentru a evita administrarea unei doze zilnice mari de acid clavulanic,
fără ca aceasta să fie necesară (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Durata tratamentului trebuie să fie determinată de răspunsul clinic al pacientului.
Unele infecţii (de exemplu osteomielita) necesită perioade mai lungi de
tratament.
Tratamentul nu trebuie prelungit mai mult de 14 zile fără un control (vezi pct. 4.4 cu
privire la tratamentul prelungit). Doze recomandate:
- de la 25 mg/3,6 mg/kg pe zi până la 45 mg/6,4 mg/kg pe zi divizat în două
prize;
- pentru unele infecţii: otita medie, sinuzite şi infecţiile ale căilor respiratorii
inferioare: se poate administra o doză de la 70 mg/10 mg/kg/zi în două prize. Mod de administrare
Clavomed se administrează pe cale orală.
Pentru a optimiza absorbţia şi pentru a minimiza posibilitatea de apariţie a reacţiilor
adverse din partea tractului gastrointestinal, se recomandă administrarea Clavomed
la începutul mesei.
A se agita bine flaconul pentru afânarea pulberii, apoi a se adăuga apă conform
recomandărilor, a se răsturna şi a se agita puternic timp de 30 secunde.
A se agita bine flaconul înainte de fiecare utilizare.
Pentru dozare corectă, în fiecare cutie este plasată măsură dozatoare (căpăcel) 10 ml,
5 ml, 2,5 ml.
Mod de preparare
Pentru prepararea suspensiei pulberea se va dizolva în 80 ml apă fiartă răcită în două
etape (până la semnul de pe flacon), agitând flaconul după fiecare adăugare a apei.
Se obţine o suspensie cu volumul de 80 ml cu dozarea respectivă:
312,5 mg/5 ml – 5 ml suspensie conţin 250 mg amoxicilină şi 62,5 mg acid
clavulanic.
SUSPENSIA SE VA AGITA BINE ÎNAINTE DE FIECARE ÎNTREBUINŢARE!
4.3. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la oricare dintre peniciline sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de reacţii severe de hipersensibilitate (de exemplu anafilaxie) la alte
antibiotice beta-lactamice (de exemplu cefalosporine, carbapenem sau manobactam).
Antecedente de icter sau tulburări ale funcţiei hepatice în timpul administrării
combinaţiei amoxicilină şi acidu clavulanic (vezi pct. 4.8). https://bit.ly/33FEGae
Indicaţii terapeutice
Moxitab 400 mg comprimate filmate este indicat în tratamentul următoarelor tipuri de infecţii
bacteriene, la pacienţii cu vârsta de 18 ani şi peste, determinate de germeni sensibili la
moxifloxacină (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1). Moxifloxacina trebuie utilizată doar în cazul în care
antibioticele recomandate în mod normal pentru aceste tipuri de infecţii nu sunt considerate
adecvate sau nu au fost eficiente:
- Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat).
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice (diagnosticată în mod adecvat).
- Pneumonie comunitară, cu excepţia cazurilor severe.
- Boală inflamatorie pelvină uşoară până la moderată (de exemplu infecţii ale tractului genital
superior la femei, inclusiv salpingită şi endometrită), neasociată cu abces tubo-ovarian sau pelvin.
Moxitab 400 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare în monoterapia bolii
inflamatorii pelvine uşoare până la moderate, ci trebuie utilizat în asociere cu un alt antibiotic
adecvat (de exemplu o cefalosporină), din cauza rezistenţei în creştere a Neisseria gonorrhoeae la
moxifloxacină, exceptând cazul în care poate fi exclusă o infecţie cu Neisseria gonorrhoeae
rezistentă la moxifloxacină (vezi pct.4.4 şi 5.1).
De asemenea, Moxitab 400 mg comprimate filmate poate fi utilizat în completarea unui tratament la
pacienţii care au prezentat ameliorări în timpul tratamentului iniţial cu moxifloxacină administrată
intravenos, pentru următoarele indicaţii terapeutice:
- Pneumonie comunitară
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat.
Moxitab 400 mg comprimate filmate nu trebuie utilizat pentru iniţierea tratamentului niciunui tip de
infecţie a tegumentului şi structurilor tegumentare sau al pneumoniei comunitare.
Trebuie ţinut cont de ghidurilor oficiale privind utilizarea corectă a antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi)
Doza recomandată este un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi.
Insuficienţă renală/hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la severă sau la bolnavii dializaţi cronic (de
exemplu hemodializaţi sau cu dializă peritoneală ambulatorie continuă), nu sunt necesare modificări
ale dozelor (pentru detalii, vezi pct. 5.2).
Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3).
Alte grupe speciale de pacienţi
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la vârstnici şi la pacienţi cu greutate corporală mică.
Copii şi adolescenţi
Moxifloxacina este contraindicată la copii şi adolescenţi (< 18 ani). Nu au fost stabilite eficacitatea
şi siguranţa utilizării moxifloxacinei la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, indiferent de
orarul meselor.
Durata tratamentului
Se recomandă administrarea Moxitab 400 mg comprimate filmate conform schemei următoare:
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice 5-10 zile
- Pneumonie comunitară 10 zile
- Sinuzită bacteriană acută 7 zile
- Boală inflamatorie pelvină uşoară până la moderată 14 zile
Moxitab 400 mg comprimate filmate a fost evaluat în studiile clinice pentru scheme de tratament de
maximum 14 zile.
Tratament secvenţial (intravenos, urmat de oral)
În cadrul studiilor clinice cu tratament secvenţial, majoritatea pacienţilor au trecut de la tratamentul
intravenos la cel oral în decurs de 4 zile (pneumonie comunitară) sau 6 zile (infecţii complicate
cutanate şi ale ţesutului subcutanat). Durata totală recomandată a tratamentului intravenos şi oral
este de 7-14 zile pentru pneumonia comunitară, respectiv 7-21 zile pentru infecţiile complicate
cutanate şi ale ţesutului subcutanat.
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu
trebuie depăşite.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
punctul 6.1.
- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6).
- Pacienţi cu vârsta sub 18 ani.
- Pacienţi cu antecedente de boli/afecţiuni ale tendoanelor, asociate tratamentului cu chinolone.
Atât în studiile pre-clinice cât şi la om au fost observate modificări ale EKG constând în prelungirea
intervalului QT, apărute ca urmare a expunerii la moxifloxacină. Din motive de siguranţă,
moxifloxacina este contraindicată la pacienţii cu:
- Prelungire congenitală sau dobândită, diagnosticată, a intervalului QT
- Tulburări electrolitice, în mod particular hipopotasemie
- Bradicardie relevantă clinic
- Insuficienţă cardiacă relevantă clinic, cu reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng
- Antecedente de aritmie simptomatică.
Moxifloxacina nu se va administra concomitent cu alte medicamente care determină prelungirea
intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Din cauza datelor insuficiente, moxifloxacina este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă
hepatică (Child Pugh C) şi la pacienţii având creşteri ale transaminazelor > 5 ori decât LSN.
https://bit.ly/2T9HL0o
Moxitab 400 mg comprimate filmate este indicat în tratamentul următoarelor tipuri de infecţii
bacteriene, la pacienţii cu vârsta de 18 ani şi peste, determinate de germeni sensibili la
moxifloxacină (vezi pct. 4.4, 4.8 şi 5.1). Moxifloxacina trebuie utilizată doar în cazul în care
antibioticele recomandate în mod normal pentru aceste tipuri de infecţii nu sunt considerate
adecvate sau nu au fost eficiente:
- Sinuzită bacteriană acută (diagnosticată în mod adecvat).
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice (diagnosticată în mod adecvat).
- Pneumonie comunitară, cu excepţia cazurilor severe.
- Boală inflamatorie pelvină uşoară până la moderată (de exemplu infecţii ale tractului genital
superior la femei, inclusiv salpingită şi endometrită), neasociată cu abces tubo-ovarian sau pelvin.
Moxitab 400 mg comprimate filmate nu este recomandat pentru utilizare în monoterapia bolii
inflamatorii pelvine uşoare până la moderate, ci trebuie utilizat în asociere cu un alt antibiotic
adecvat (de exemplu o cefalosporină), din cauza rezistenţei în creştere a Neisseria gonorrhoeae la
moxifloxacină, exceptând cazul în care poate fi exclusă o infecţie cu Neisseria gonorrhoeae
rezistentă la moxifloxacină (vezi pct.4.4 şi 5.1).
De asemenea, Moxitab 400 mg comprimate filmate poate fi utilizat în completarea unui tratament la
pacienţii care au prezentat ameliorări în timpul tratamentului iniţial cu moxifloxacină administrată
intravenos, pentru următoarele indicaţii terapeutice:
- Pneumonie comunitară
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesutului subcutanat.
Moxitab 400 mg comprimate filmate nu trebuie utilizat pentru iniţierea tratamentului niciunui tip de
infecţie a tegumentului şi structurilor tegumentare sau al pneumoniei comunitare.
Trebuie ţinut cont de ghidurilor oficiale privind utilizarea corectă a antibioticelor. Doze şi mod de administrare
Doze (adulţi)
Doza recomandată este un comprimat filmat de 400 mg o dată pe zi.
Insuficienţă renală/hepatică
În cazul pacienţilor cu insuficienţă renală uşoară până la severă sau la bolnavii dializaţi cronic (de
exemplu hemodializaţi sau cu dializă peritoneală ambulatorie continuă), nu sunt necesare modificări
ale dozelor (pentru detalii, vezi pct. 5.2).
Nu există suficiente date la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.3).
Alte grupe speciale de pacienţi
Nu sunt necesare ajustări ale dozei la vârstnici şi la pacienţi cu greutate corporală mică.
Copii şi adolescenţi
Moxifloxacina este contraindicată la copii şi adolescenţi (< 18 ani). Nu au fost stabilite eficacitatea
şi siguranţa utilizării moxifloxacinei la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatele filmate trebuie înghiţite întregi, cu o cantitate suficientă de lichid, indiferent de
orarul meselor.
Durata tratamentului
Se recomandă administrarea Moxitab 400 mg comprimate filmate conform schemei următoare:
- Exacerbări acute ale bronşitei cronice 5-10 zile
- Pneumonie comunitară 10 zile
- Sinuzită bacteriană acută 7 zile
- Boală inflamatorie pelvină uşoară până la moderată 14 zile
Moxitab 400 mg comprimate filmate a fost evaluat în studiile clinice pentru scheme de tratament de
maximum 14 zile.
Tratament secvenţial (intravenos, urmat de oral)
În cadrul studiilor clinice cu tratament secvenţial, majoritatea pacienţilor au trecut de la tratamentul
intravenos la cel oral în decurs de 4 zile (pneumonie comunitară) sau 6 zile (infecţii complicate
cutanate şi ale ţesutului subcutanat). Durata totală recomandată a tratamentului intravenos şi oral
este de 7-14 zile pentru pneumonia comunitară, respectiv 7-21 zile pentru infecţiile complicate
cutanate şi ale ţesutului subcutanat.
Doza recomandată (400 mg o dată pe zi) şi durata tratamentului pentru indicaţia respectivă nu
trebuie depăşite.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la moxifloxacină, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
punctul 6.1.
- Sarcină şi alăptare (vezi pct. 4.6).
- Pacienţi cu vârsta sub 18 ani.
- Pacienţi cu antecedente de boli/afecţiuni ale tendoanelor, asociate tratamentului cu chinolone.
Atât în studiile pre-clinice cât şi la om au fost observate modificări ale EKG constând în prelungirea
intervalului QT, apărute ca urmare a expunerii la moxifloxacină. Din motive de siguranţă,
moxifloxacina este contraindicată la pacienţii cu:
- Prelungire congenitală sau dobândită, diagnosticată, a intervalului QT
- Tulburări electrolitice, în mod particular hipopotasemie
- Bradicardie relevantă clinic
- Insuficienţă cardiacă relevantă clinic, cu reducerea fracţiei de ejecţie a ventriculului stâng
- Antecedente de aritmie simptomatică.
Moxifloxacina nu se va administra concomitent cu alte medicamente care determină prelungirea
intervalului QT (vezi pct. 4.5).
Din cauza datelor insuficiente, moxifloxacina este contraindicată la pacienţii cu insuficienţă
hepatică (Child Pugh C) şi la pacienţii având creşteri ale transaminazelor > 5 ori decât LSN.
https://bit.ly/2T9HL0o
-3%
111.70 MDL
115.15 MDL