Filtru
Întâi cele populare
CE ESTE ZINNAT ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
Zinnat este un antibiotic utilizat la adulți, adolescenți și copii. Acționează prin distrugerea
bacteriilor care determină apariția infecţiilor. Aparține unui grup de medicamente denumite
cefalosporine.
Zinnat este utilizat pentru tratamentul infecțiilor de la nivelul:
- gâtului
- sinusurilor
- urechii medii
- plămânilor sau toracelui
- tractului urinar
- pielii şi ţesuturilor moi
De asemenea, Zinnat poate fi utilizat pentru:
- tratamentul bolii Lyme (o infecție transmisă de paraziți denumiți căpuşe). CUM SĂ LUAŢI ZINNAT
Luaţi întotdeauna Zinnat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. D
iscutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luaţi Zinnat după masă. Astfel, tratamentul va fi mai eficient. Înghiţiţi
comprimatele Zinnat întregi, cu puţină apă.
Nu mestecaţi, zdrobiţi sau rupeţi comprimatele — astfel s-ar putea reduce eficacitatea
tratamentului.
Doza recomandată de către medicul dumneavoastră depinde.
Comprimatele trebuie luate după mese, deoarece acest lucru îmbunătăţeşte absorbţia cefuroximei în
organismul dumneavoastră.
Dozele recomandate sunt prezentate mai jos. Totuşi, medicul dumneavoastră poate să vă prescrie
o doză diferită.
Doza uzuală
Adulţi
Doza uzuală de Zinnat este de 250 mg până la 500 mg în funcție de severitatea și tipul
infecţiei.
Copii:
Doza uzuală de Zinnat este de 10 mg/kg (până la maxim 125 mg) până la 15 mg/kg (până la maxim
250 mg) de două ori pe zi în funcţie de:
severitatea şi tipul infecţiei. Condiţii cărora este indicat să le acordaţi o atenţie desosebită
Un număr mic de persoane tratate cu Zinnat prezintă o reacţie alergică sau o reacţie la nivelul
pielii potenţial gravă. Simptomele acestor reacţii includ:
reacţie alergică severă. Semnele includ erupţie în relief pe piele însoţită de mâncărimi,
umflare, uneori a feţei sau gurii care poate cauza dificultăţi la respiraţie
erupţii trecătoare pe piele, care pot forma vezicule cu aspect de mici ţinte (un punct
central întunecat înconjurat de o zonă mai deschisă la culoare şi cu margini circulare
închise la culoare)
erupţie pe piele, extinsă, cu vezicule şi exfoliere a pielii (Acestea pot fi semne ale
sindromului Stevens-Johnson sau ale necrolizei epidermice toxice)
infecţii fungice. Medicamentele ca Zinnat pot determina dezvoltarea excesivă a ciupercilor
(Candida) în organism, fapt care poate cauza infecţii fungice (cum este candidoza orală).
Probabilitatea de apariţie a acestei reacţii adverse este mai mare în cazul în care luaţi Zinnat o
perioadă lungă de timp.
diaree severă (colită pseudomembranoasă). Medicamentele ca Zinnat pot determina
inflamaţie a colonului (intestinului gros), care determină diaree severă, de obicei cu eliminare
de sânge şi mucus, durere de stomac, febră
reacţie Jarisch-Herxheimer. Este posibil ca la unii pacienţi să apară creştere a temperaturii
(febră), frisoane, dureri de cap, dureri musculare şi erupţii trecătoare pe piele pe durata
tratamentului cu Zinnat pentru boala Lyme. Aceasta este cunoscută ca reacţie JarischHerxheimer. De obicei simptomele persistă câteva ore până la maximum o zi. https://bit.ly/2SRZ99F
Zinnat este un antibiotic utilizat la adulți, adolescenți și copii. Acționează prin distrugerea
bacteriilor care determină apariția infecţiilor. Aparține unui grup de medicamente denumite
cefalosporine.
Zinnat este utilizat pentru tratamentul infecțiilor de la nivelul:
- gâtului
- sinusurilor
- urechii medii
- plămânilor sau toracelui
- tractului urinar
- pielii şi ţesuturilor moi
De asemenea, Zinnat poate fi utilizat pentru:
- tratamentul bolii Lyme (o infecție transmisă de paraziți denumiți căpuşe). CUM SĂ LUAŢI ZINNAT
Luaţi întotdeauna Zinnat exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. D
iscutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Luaţi Zinnat după masă. Astfel, tratamentul va fi mai eficient. Înghiţiţi
comprimatele Zinnat întregi, cu puţină apă.
Nu mestecaţi, zdrobiţi sau rupeţi comprimatele — astfel s-ar putea reduce eficacitatea
tratamentului.
Doza recomandată de către medicul dumneavoastră depinde.
Comprimatele trebuie luate după mese, deoarece acest lucru îmbunătăţeşte absorbţia cefuroximei în
organismul dumneavoastră.
Dozele recomandate sunt prezentate mai jos. Totuşi, medicul dumneavoastră poate să vă prescrie
o doză diferită.
Doza uzuală
Adulţi
Doza uzuală de Zinnat este de 250 mg până la 500 mg în funcție de severitatea și tipul
infecţiei.
Copii:
Doza uzuală de Zinnat este de 10 mg/kg (până la maxim 125 mg) până la 15 mg/kg (până la maxim
250 mg) de două ori pe zi în funcţie de:
severitatea şi tipul infecţiei. Condiţii cărora este indicat să le acordaţi o atenţie desosebită
Un număr mic de persoane tratate cu Zinnat prezintă o reacţie alergică sau o reacţie la nivelul
pielii potenţial gravă. Simptomele acestor reacţii includ:
reacţie alergică severă. Semnele includ erupţie în relief pe piele însoţită de mâncărimi,
umflare, uneori a feţei sau gurii care poate cauza dificultăţi la respiraţie
erupţii trecătoare pe piele, care pot forma vezicule cu aspect de mici ţinte (un punct
central întunecat înconjurat de o zonă mai deschisă la culoare şi cu margini circulare
închise la culoare)
erupţie pe piele, extinsă, cu vezicule şi exfoliere a pielii (Acestea pot fi semne ale
sindromului Stevens-Johnson sau ale necrolizei epidermice toxice)
infecţii fungice. Medicamentele ca Zinnat pot determina dezvoltarea excesivă a ciupercilor
(Candida) în organism, fapt care poate cauza infecţii fungice (cum este candidoza orală).
Probabilitatea de apariţie a acestei reacţii adverse este mai mare în cazul în care luaţi Zinnat o
perioadă lungă de timp.
diaree severă (colită pseudomembranoasă). Medicamentele ca Zinnat pot determina
inflamaţie a colonului (intestinului gros), care determină diaree severă, de obicei cu eliminare
de sânge şi mucus, durere de stomac, febră
reacţie Jarisch-Herxheimer. Este posibil ca la unii pacienţi să apară creştere a temperaturii
(febră), frisoane, dureri de cap, dureri musculare şi erupţii trecătoare pe piele pe durata
tratamentului cu Zinnat pentru boala Lyme. Aceasta este cunoscută ca reacţie JarischHerxheimer. De obicei simptomele persistă câteva ore până la maximum o zi. https://bit.ly/2SRZ99F
-3%
63.68 MDL
65.65 MDL
1. Ce este Ceftriaxon şi pentru ce se utilizează
Ceftriaxona aparţine unui grup de antibiotice denumite cefalosporine, care omoară bacteriile.
Ceftriaxona poate fi utilizată pentru tratamentul unei infecţii cunoscută a fi sau care ar putea fi
cauzată de bacterii sensibile la ceftriaxonă. Ceftriaxona poate fi utilizată în tratarea următoarelor
infecţii:
• pneumonii;
• meningite (infecţii ale creierului);
• infecţii ale pielii sau a altor părţi moi ale corpului (ţesuturi);
• gonoree (infecţie cu transmitere sexuală);
• infecţii la pacienţii cu un număr scăzut de celule albe în sânge (neutropenie);
• poate fi administrată înainte sau după intervenţiile chirurgicale pentru prevenirea infecţiilor.
Uneori tratamentul trebuie început înainte de a cunoaşte dacă bacteriile sunt sensibile la ceftriaxonă
sau nu.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ceftriaxon
Nu utilizaţi Ceftriaxon dacă:
• Sunteţi alergic (hipersensibil) la ceftriaxonă.
• Sunteţi alergic la oricare alt antibiotic din grupa cefalosporinelor. Acestea includ cefalexina,
cefaclor şi cefuroxima.
• Aţi avut o reacţie alergică bruscă sau severă la antibiotice din grupa beta-lactamicelor.
Acestea includ penicilinele sau antibiotice similare (cum sunt amoxicilina sau
flucloxacilina). Semnele reacţiei alergice includ umflarea gâtului sau a feţei, care poate
determina dificultate de respiraţie sau la înghiţire, umflarea bruscă a mâinilor, picioarelor
sau gleznelor şi erupţii pe piele, care se extind rapid.
• Sunteţi alergic la lidocaină şi vi s-a administrat ceftriaxonă sub formă de injecţie în muşchi.
Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a lua
Ceftriaxon.
Ceftriaxon nu trebuie administrat la nou-născuţi dacă:
• Nou-născutul este prematur.
• Nou-născutul (până la 28 zile) are anumite probleme ale sângelui sau icter (îngălbenirea pielii sau
a albului ochilor) sau urmează să i se administreze un alt medicament injectabil care conţine calciu. Cum să utilizaţi Ceftriaxon
Nu vă administraţi singur acest medicament. Acest medicament trebuie să vă fie administrat de
către o persoană calificată.
Ceftriaxon vi se va administra de către un medic sau o asistentă medicală. Vi se va administra întrunul din următoarele moduri:
• Înainte de administrare, Ceftriaxon este transformat în soluţie prin adăugarea de lichid steril în
flacon.
• Doza corespunzătoare este apoi extrasă din flacon. Aceasta poate fi ulterior administrată fie prin
injecţie, fie poate fi adăugată într-o pungă cu soluţie perfuzabilă, care este administrată prin
intermediul unui tub mic amplasat într-una din vene.
• Sub formă de injecţie în muşchi (cum este muşchiul fesei).
• Sub formă de injecţie lentă într-una din vene. Administrarea poate să dureze între 2 şi 4 minute.
• Prin intermediul unui tub mic amplasat într-una din vene. Aceasta se numeşte ‘perfuzie
intravenoasă’. Administrarea medicamentului poate să dureze cel puţin 30 minute.
Numărul de zile sau de săptămâni în care vi se va administra Ceftriaxon depinde de tipul infecţiei
pe care o aveţi. Veţi continua tratamentul cu Ceftriaxon încă 2 până la 3 zile, după ce începeţi să vă
refaceţi în urma bolii. 4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Ceftriaxon poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. https://bit.ly/33Z8nTQ
Ceftriaxona aparţine unui grup de antibiotice denumite cefalosporine, care omoară bacteriile.
Ceftriaxona poate fi utilizată pentru tratamentul unei infecţii cunoscută a fi sau care ar putea fi
cauzată de bacterii sensibile la ceftriaxonă. Ceftriaxona poate fi utilizată în tratarea următoarelor
infecţii:
• pneumonii;
• meningite (infecţii ale creierului);
• infecţii ale pielii sau a altor părţi moi ale corpului (ţesuturi);
• gonoree (infecţie cu transmitere sexuală);
• infecţii la pacienţii cu un număr scăzut de celule albe în sânge (neutropenie);
• poate fi administrată înainte sau după intervenţiile chirurgicale pentru prevenirea infecţiilor.
Uneori tratamentul trebuie început înainte de a cunoaşte dacă bacteriile sunt sensibile la ceftriaxonă
sau nu.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să utilizaţi Ceftriaxon
Nu utilizaţi Ceftriaxon dacă:
• Sunteţi alergic (hipersensibil) la ceftriaxonă.
• Sunteţi alergic la oricare alt antibiotic din grupa cefalosporinelor. Acestea includ cefalexina,
cefaclor şi cefuroxima.
• Aţi avut o reacţie alergică bruscă sau severă la antibiotice din grupa beta-lactamicelor.
Acestea includ penicilinele sau antibiotice similare (cum sunt amoxicilina sau
flucloxacilina). Semnele reacţiei alergice includ umflarea gâtului sau a feţei, care poate
determina dificultate de respiraţie sau la înghiţire, umflarea bruscă a mâinilor, picioarelor
sau gleznelor şi erupţii pe piele, care se extind rapid.
• Sunteţi alergic la lidocaină şi vi s-a administrat ceftriaxonă sub formă de injecţie în muşchi.
Dacă nu sunteţi sigur, discutaţi cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte de a lua
Ceftriaxon.
Ceftriaxon nu trebuie administrat la nou-născuţi dacă:
• Nou-născutul este prematur.
• Nou-născutul (până la 28 zile) are anumite probleme ale sângelui sau icter (îngălbenirea pielii sau
a albului ochilor) sau urmează să i se administreze un alt medicament injectabil care conţine calciu. Cum să utilizaţi Ceftriaxon
Nu vă administraţi singur acest medicament. Acest medicament trebuie să vă fie administrat de
către o persoană calificată.
Ceftriaxon vi se va administra de către un medic sau o asistentă medicală. Vi se va administra întrunul din următoarele moduri:
• Înainte de administrare, Ceftriaxon este transformat în soluţie prin adăugarea de lichid steril în
flacon.
• Doza corespunzătoare este apoi extrasă din flacon. Aceasta poate fi ulterior administrată fie prin
injecţie, fie poate fi adăugată într-o pungă cu soluţie perfuzabilă, care este administrată prin
intermediul unui tub mic amplasat într-una din vene.
• Sub formă de injecţie în muşchi (cum este muşchiul fesei).
• Sub formă de injecţie lentă într-una din vene. Administrarea poate să dureze între 2 şi 4 minute.
• Prin intermediul unui tub mic amplasat într-una din vene. Aceasta se numeşte ‘perfuzie
intravenoasă’. Administrarea medicamentului poate să dureze cel puţin 30 minute.
Numărul de zile sau de săptămâni în care vi se va administra Ceftriaxon depinde de tipul infecţiei
pe care o aveţi. Veţi continua tratamentul cu Ceftriaxon încă 2 până la 3 zile, după ce începeţi să vă
refaceţi în urma bolii. 4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Ceftriaxon poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele. https://bit.ly/33Z8nTQ
INDICAŢII TERAPEUTICE
Infecţii necomplicate şi complicate cauzate de agenţi patogeni sensibili la
ciprofloxacină.
Infecţii ale căilor respiratorii: pneumonii cauzate de Klebsiella spp.,
Enterobacter spp., Proteus spp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa,
Haemophilus spp., Moraxella catarrhalis, Legionella şi stafilococi;
Infecţii ale urechii medii (otită medie) şi ale sinusurilor paranazale (sinuzită), în
special provocate de microorganisme gram-negative (Pseudomonas aeruginosa,
stafilococi).
Infecţii oculare.
Infecţii renale şi/sau ale căilor urinare.
Infecţii ale organelor genitale, inclusiv anexită, gonoree şi prostatită.
Infecţii ale organelor cavităţii abdominale (infecţii ale tractului gastrointestinal,
ale căilor biliare, peritonită).
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Septicemie.
Infecţii sau risc sporit de infecţii (cu scop profilactic) la pacienţii cu sistemul
imunitar compromis (inclusiv în timpul tratamentului cu imunodepresive şi în
caz de neutropenie).
Decontaminarea selectivă a intestinului în timpul tratamentului cu
imunosupresive.
Profilaxia infecţiilor invazive, provocate de Neisseria meningitidus.
Copii. Coprofloxacina poate fi utilizată la copii în calitate de remediu de linia întâi şi a
doua pentru tratamentul infecţiilor complicate ale tractului urinar şi pielonefritei,
provocate de Escherichia coli (în studiile clinice vârsta copiilor care au administrat
tratamentul a constituit 1-17 ani), de asemenea, pentru tratamentul complicaţiilor
pulmonare, provocate de Pseudomonas aeruginosa la copiii cu mucoviscidoză (în
studiile clinice vârsta copiilor care au administrat tratamentul a constituit 5-17 ani).
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat doar după evaluarea riguroasă a
raportului risc-beneficiu, din cauza probabilităţii de apariţie a efectelor adverse din
partea articulaţiilor şi/sau a ţesuturilor periarticulare.
Tratamentul copiilor în studiile clinice s-a efectuat doar conform indicaţiilor
enumerate. Experienţa clinică de tratament al copiilor conform altor indicaţii este
limitată.
Antrax prin inhalare la adulţi şi copii
Reducerea riscului de apariţie sau progresare a antraxului după contactul aerogen cu
Bacillus anthracis.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Este necesară respectarea recomandărilor oficiale referitor la utilizarea adecvată a
remediilor antibacteriene. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la ciprofloxacină, alte chinolone sau alte componente ale
preparatului.
Administrarea concomitentă cu tizanidina din cauza efectelor adverse clinic relevante
(hipotensiune arterială, somnolenţă), cauzate de majorarea concentraţiei plasmatice a
tizanidinei.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. https://bit.ly/3hF9FLS
Infecţii necomplicate şi complicate cauzate de agenţi patogeni sensibili la
ciprofloxacină.
Infecţii ale căilor respiratorii: pneumonii cauzate de Klebsiella spp.,
Enterobacter spp., Proteus spp., Escherichia coli, Pseudomonas aeruginosa,
Haemophilus spp., Moraxella catarrhalis, Legionella şi stafilococi;
Infecţii ale urechii medii (otită medie) şi ale sinusurilor paranazale (sinuzită), în
special provocate de microorganisme gram-negative (Pseudomonas aeruginosa,
stafilococi).
Infecţii oculare.
Infecţii renale şi/sau ale căilor urinare.
Infecţii ale organelor genitale, inclusiv anexită, gonoree şi prostatită.
Infecţii ale organelor cavităţii abdominale (infecţii ale tractului gastrointestinal,
ale căilor biliare, peritonită).
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Septicemie.
Infecţii sau risc sporit de infecţii (cu scop profilactic) la pacienţii cu sistemul
imunitar compromis (inclusiv în timpul tratamentului cu imunodepresive şi în
caz de neutropenie).
Decontaminarea selectivă a intestinului în timpul tratamentului cu
imunosupresive.
Profilaxia infecţiilor invazive, provocate de Neisseria meningitidus.
Copii. Coprofloxacina poate fi utilizată la copii în calitate de remediu de linia întâi şi a
doua pentru tratamentul infecţiilor complicate ale tractului urinar şi pielonefritei,
provocate de Escherichia coli (în studiile clinice vârsta copiilor care au administrat
tratamentul a constituit 1-17 ani), de asemenea, pentru tratamentul complicaţiilor
pulmonare, provocate de Pseudomonas aeruginosa la copiii cu mucoviscidoză (în
studiile clinice vârsta copiilor care au administrat tratamentul a constituit 5-17 ani).
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat doar după evaluarea riguroasă a
raportului risc-beneficiu, din cauza probabilităţii de apariţie a efectelor adverse din
partea articulaţiilor şi/sau a ţesuturilor periarticulare.
Tratamentul copiilor în studiile clinice s-a efectuat doar conform indicaţiilor
enumerate. Experienţa clinică de tratament al copiilor conform altor indicaţii este
limitată.
Antrax prin inhalare la adulţi şi copii
Reducerea riscului de apariţie sau progresare a antraxului după contactul aerogen cu
Bacillus anthracis.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Este necesară respectarea recomandărilor oficiale referitor la utilizarea adecvată a
remediilor antibacteriene. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la ciprofloxacină, alte chinolone sau alte componente ale
preparatului.
Administrarea concomitentă cu tizanidina din cauza efectelor adverse clinic relevante
(hipotensiune arterială, somnolenţă), cauzate de majorarea concentraţiei plasmatice a
tizanidinei.
Deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază. https://bit.ly/3hF9FLS
-3%
166.26 MDL
171.40 MDL
DENUMIREA COMERCIALĂ
Doxiciclin
DCI-ul substanţei active
Doxycyclinum
COMPOZIŢIA
substanţe active: hiclat de doxiciclină, echivalent cu doxiciclină 100 mg;
excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Capsule gelatinoase tari, de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa
uniformă şi lucios opacă, mărimea capsulei - 1.
Culoarea capsulei: corp verde şi capac verde.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere granulată de culoare galbenă, practic fără
miros. INDICAŢII TERAPEUTICE
Doxiciclina este indicată în infecţii produse de microorganisme sensibile, inclusiv
provocate de Brucella spp., Pasteurella spp., infecţii pulmonare, genito-urinare şi
oftalmice produse de Chlamydia spp. şi Mycoplasma spp., Rickettsii, Coxiella
burneti, infecţii gonococice, infecţii ale organelor ORL şi bronhopulmonare produse
de Haemophilus influenzae, Treponema pallidum (la pacienţii alergici la peniciline),
holeră, acnee.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală de doxiciclină la adulţi este de 200 mg (2 capsule) în prima zi de
tratament (administrată ca doză unică sau cîte 100 mg la 12 ore), urmată de doze
de întreţinere de 100 mg (o capsulă) o dată pe zi. În cazul infecţiilor mai severe (în
special în infecţiile cronice ale tractului urinar), se administrează 200 mg pe zi pe
tot parcursul perioadei de tratament.
Pentru copii cu vîrsta peste 8 ani: cu greutatea mai mica de 50 kg, doza uzuală
este de 4 mg/kg (administrată în doză unică zilnică sau fracţionat în două prize în
prima zi de tratament), iar în zilele urmatoare 2 mg/kg o dată pe zi. Pentru
infecţiile mai severe se poate administra o doză de pîna la 4 mg/kg. Pentru copii cu
greutate peste 50 kg poate fi administrată doza uzuală a adultului.
Acnee: 50-100 mg zilnic, timp de pînă la 12 săptămîni.
Infecţii gonococice necomplicate: 100 mg oral de două ori pe zi, timp de 7 zile sau
o doză de 300 mg urmată după o oră de o a doua doză de 300 mg.
Infecţii uretrale endo-cervicale sau rectale necomplicate la adulţi, produse de
Chlamydia trachomatis: 100 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 7 zile.
Sifilis primar şi secundar: 300 mg/zi, în doze fracţionate, timp de cel puţin 10 zile.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la doxiciclină sau alte tetracicline.
Copii cu vârsta sub 8 ani.
Sarcină, începînd cu luna a 2-a. https://bit.ly/3oUlqj9
Doxiciclin
DCI-ul substanţei active
Doxycyclinum
COMPOZIŢIA
substanţe active: hiclat de doxiciclină, echivalent cu doxiciclină 100 mg;
excipienţi: lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, stearat de magneziu.
FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Capsule gelatinoase tari, de formă cilindrică, cu capete emisferice, cu suprafaţa
uniformă şi lucios opacă, mărimea capsulei - 1.
Culoarea capsulei: corp verde şi capac verde.
Aspectul conţinutului capsulei: pulbere granulată de culoare galbenă, practic fără
miros. INDICAŢII TERAPEUTICE
Doxiciclina este indicată în infecţii produse de microorganisme sensibile, inclusiv
provocate de Brucella spp., Pasteurella spp., infecţii pulmonare, genito-urinare şi
oftalmice produse de Chlamydia spp. şi Mycoplasma spp., Rickettsii, Coxiella
burneti, infecţii gonococice, infecţii ale organelor ORL şi bronhopulmonare produse
de Haemophilus influenzae, Treponema pallidum (la pacienţii alergici la peniciline),
holeră, acnee.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Doza uzuală de doxiciclină la adulţi este de 200 mg (2 capsule) în prima zi de
tratament (administrată ca doză unică sau cîte 100 mg la 12 ore), urmată de doze
de întreţinere de 100 mg (o capsulă) o dată pe zi. În cazul infecţiilor mai severe (în
special în infecţiile cronice ale tractului urinar), se administrează 200 mg pe zi pe
tot parcursul perioadei de tratament.
Pentru copii cu vîrsta peste 8 ani: cu greutatea mai mica de 50 kg, doza uzuală
este de 4 mg/kg (administrată în doză unică zilnică sau fracţionat în două prize în
prima zi de tratament), iar în zilele urmatoare 2 mg/kg o dată pe zi. Pentru
infecţiile mai severe se poate administra o doză de pîna la 4 mg/kg. Pentru copii cu
greutate peste 50 kg poate fi administrată doza uzuală a adultului.
Acnee: 50-100 mg zilnic, timp de pînă la 12 săptămîni.
Infecţii gonococice necomplicate: 100 mg oral de două ori pe zi, timp de 7 zile sau
o doză de 300 mg urmată după o oră de o a doua doză de 300 mg.
Infecţii uretrale endo-cervicale sau rectale necomplicate la adulţi, produse de
Chlamydia trachomatis: 100 mg, oral, de două ori pe zi, timp de 7 zile.
Sifilis primar şi secundar: 300 mg/zi, în doze fracţionate, timp de cel puţin 10 zile.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la doxiciclină sau alte tetracicline.
Copii cu vârsta sub 8 ani.
Sarcină, începînd cu luna a 2-a. https://bit.ly/3oUlqj9
-3%
42.29 MDL
43.60 MDL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Medoclor 250 mg capsule
Medoclor 500 mg capsule
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține 250 mg sau 500 mg cefaclor (sub formă de cefaclor monohidrat).
Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Medoclor 250 mg sunt capsule tari de culoare liliachie-fildeș de dimensiune "2" sau capsule de
gelatină tare liliachie-fildeș de dimensiunea "2" cu inscripţia "MEDOCLOR 250".
Medoclor 500 mg sunt capsule de gelatină tare de culoare liliachie-fildeș cu dimensiunea "0".
4. DATE CLINICE
4.1. Indicații terapeutice
Medoclor este indicat la copii și adulți pentru tratamentul infecțiilor ușoare cauzate de
microorganismele sensibile la cefaclor (vezi pct. 4.4 și 5.1):
Otita medie acută
Sinuzită bacteriană acută
Pneumonie comunitară dobândită, exacerbarea bronșitei cronice, faringită/ amigdalită
Trebuie respectare ghidurile oficiale pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antimicrobiene.
4.2. Doze și mod de administrare
Doze
Medoclor trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile în tratamentul infecțiilor cauzate de
streptococi beta-hemolitici.
Adulti
Doza uzuală este de 250 mg administrată la fiecare opt ore, dar în infecții mai severe sau infecții
datorate microorganismelor mai puțin susceptibile, doza poate fi mărită la 500 mg administrată la
fiecare opt ore. Doza maximă și durata tratamentului pentru adulți este de 4 g/zi timp de până la 28
de zile. Cu toate acestea, doza zilnică totală nu poate depăși 4 grame. Dozele de până la 4 g pe zi sau dovedit a fi sigure atunci când sunt administrate persoanelor obişnuite timp de 28 de zile.
Copii și adolescenți
Doza zilnică recomandată pentru copii este de 20 mg/kg/zi împărțită în mod egal la fiecare 8 ore. În
cazul infecțiilor de otită medie acută provocată de organismele mai puțin susceptibile, trebuie
utilizate 40 mg/ kg / zi, fără a depăși doza recomandată de 1 g pe zi.
Siguranța și eficacitatea cefaclorului nu a fost stabilită pentru copii mai mici de 1 lună.
Insuficiență renală
Pentru pacienții cu clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min trebuie administrată numai 1/4 din
doza zilnică.
Pentru clearance-ul creatininei cuprins între 10 ml/ min și 40 ml/min poate fi suficientă 1/2 din doza
zilnică.
Când clearance-ul este mai mare de 40 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei. La pacienții cu
funcție renală compromisă, timpul de înjumătățire plasmatică al cefaclorului nu depășește 3 ore. În
această situație, nu există acumularea cefaclorului la doze normale. La pacienții supuși
hemodializei, timpul de înjumătățire este de 2,1 ore.
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsulele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1.
Nou-născuți (copii mai mici de 1 lună) (vezi pct. 4.2 – Copii și adolescenți).
https://bit.ly/2QDvJvn
Medoclor 250 mg capsule
Medoclor 500 mg capsule
2. COMPOZIȚIA CALITATIVĂ ȘI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conține 250 mg sau 500 mg cefaclor (sub formă de cefaclor monohidrat).
Pentru lista completă a excipienților, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Medoclor 250 mg sunt capsule tari de culoare liliachie-fildeș de dimensiune "2" sau capsule de
gelatină tare liliachie-fildeș de dimensiunea "2" cu inscripţia "MEDOCLOR 250".
Medoclor 500 mg sunt capsule de gelatină tare de culoare liliachie-fildeș cu dimensiunea "0".
4. DATE CLINICE
4.1. Indicații terapeutice
Medoclor este indicat la copii și adulți pentru tratamentul infecțiilor ușoare cauzate de
microorganismele sensibile la cefaclor (vezi pct. 4.4 și 5.1):
Otita medie acută
Sinuzită bacteriană acută
Pneumonie comunitară dobândită, exacerbarea bronșitei cronice, faringită/ amigdalită
Trebuie respectare ghidurile oficiale pentru utilizarea adecvată a medicamentelor antimicrobiene.
4.2. Doze și mod de administrare
Doze
Medoclor trebuie administrat timp de cel puțin 10 zile în tratamentul infecțiilor cauzate de
streptococi beta-hemolitici.
Adulti
Doza uzuală este de 250 mg administrată la fiecare opt ore, dar în infecții mai severe sau infecții
datorate microorganismelor mai puțin susceptibile, doza poate fi mărită la 500 mg administrată la
fiecare opt ore. Doza maximă și durata tratamentului pentru adulți este de 4 g/zi timp de până la 28
de zile. Cu toate acestea, doza zilnică totală nu poate depăși 4 grame. Dozele de până la 4 g pe zi sau dovedit a fi sigure atunci când sunt administrate persoanelor obişnuite timp de 28 de zile.
Copii și adolescenți
Doza zilnică recomandată pentru copii este de 20 mg/kg/zi împărțită în mod egal la fiecare 8 ore. În
cazul infecțiilor de otită medie acută provocată de organismele mai puțin susceptibile, trebuie
utilizate 40 mg/ kg / zi, fără a depăși doza recomandată de 1 g pe zi.
Siguranța și eficacitatea cefaclorului nu a fost stabilită pentru copii mai mici de 1 lună.
Insuficiență renală
Pentru pacienții cu clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min trebuie administrată numai 1/4 din
doza zilnică.
Pentru clearance-ul creatininei cuprins între 10 ml/ min și 40 ml/min poate fi suficientă 1/2 din doza
zilnică.
Când clearance-ul este mai mare de 40 ml/min, nu este necesară ajustarea dozei. La pacienții cu
funcție renală compromisă, timpul de înjumătățire plasmatică al cefaclorului nu depășește 3 ore. În
această situație, nu există acumularea cefaclorului la doze normale. La pacienții supuși
hemodializei, timpul de înjumătățire este de 2,1 ore.
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsulele trebuie administrate cu o cantitate suficientă de lichid.
4.3. Contraindicații
Hipersensibilitate la substanța activă, alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienții
enumerați în secțiunea 6.1.
Nou-născuți (copii mai mici de 1 lună) (vezi pct. 4.2 – Copii și adolescenți).
https://bit.ly/2QDvJvn
-3%
97.63 MDL
100.65 MDL
Ce este Cefazolin şi pentru ce se utilizează
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
Cefazolin conţine substanţa activă cefazolină sodică, care aparţine unui grup de antibiotice
denumite „cefalosporine”. Este un medicament care acţionează prin distrugerea bacteriilor, ce
cauzează infecţii.
Cefazolin se foloseşte pentru tratamentul infecţiilor bacteriene cauzate de bacterii sensibile la
medicament, cum sunt:
- infecţii ale căilor respiratorii;
- infecţii ale tractului uro-genital;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi;
- infecţii ale oaselor şi articulaţiilor;
- septicemie (infecţie a sângelui);
- endocardită (infecţie a stratului intern al inimii);
- infecţii ale căilor biliare.
Cefazolin poate fi folosit şi înaintea, în timpul sau după intervenţii chirurgicale pentru a preveni
posibilele infecţii. Cum să utilizaţi Cefazolin
Cefazolin este administrată întotdeauna de către personalul medical. Va fi administrată ca injecţie
sau ca perfuzie (în venă) după dizolvare. Medicul dumneavoastră vă va informa despre durata
necesară şi frecvenţa administrării tratamentului cu Cefazolin.
Dozele recomandate sunt:
Doza zilnică medie de cefazolină pentru adulţi de obicei constituie 1-4 g, doza zilnică maximă – 6
g. Doza la o priză pentru adulţi în infecţii, cauzate de microorganisme gram-pozitive, este de 0,25-
0,5 g la fiecare 8 ore.
În infecţii moderate ale căilor respiratorii, cauzate de pneumococi şi infecţii ale sistemului
urogenital se indică câte 1 g la fiecare 12 ore.
În afecţiunile cauzate de microorganisme gram-negative sensibile medicamentul se indică câte 0,5-
1 g la fiecare 6-8 ore.
În infecţii severe (septicemie, endocardită, peritonită, pneumonie necrozantă, osteomielită
hematogenă acută, infecţii complicate ale tractului urinar) se indică câte 1-1,5 g cu un interval între
administrări de 6-8 ore.
Pentru profilaxia complicaţiilor infecţioase postoperatorii la adulţi se recomandă de administrat
cefazolina intramuscular sau intravenos:
- în doza de 1 g cu 0,5-1 oră înainte de intervenţia chirurgicală;
- în intervenţiile de lungă durată (2 ore sau mai mult) - suplimentar 0,5-1 g în timpul operaţiei;
- după intervenţia chirurgicală – în doza de 0,5-1 g la fiecare 6-8 ore în primele 24 de ore.
În unele cazuri (de exemplu, în intervenţii chirurgicale pe cord deschis, protezarea articulaţiilor)
utilizarea profilactică a cefazolinei poate dura timp de 3-5 zile după operaţie. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră sau mergeţi la cel mai apropiat spital:
- reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc anafilactic
(o reacţie alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie,
scăderea bruscă a tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă);
- diaree (scaun lichid) gravă, care durează o lungă perioadă de timp sau conţine sânge. Aceasta
poate fi un semn al unei inflamaţii grave a intestinului (colita pseudomembranoasă);
- erupţie extinsă pe piele, cu înroşire, febră, băşici sau ulceraţii (sindrom Stevens-Johnson);
- erupţii cu înroşirea, umflarea şi decojirea pielii cu aspect de arsuri (necroliză epidermică
toxică);
- pete roşii sau violete pe piele la nivelul palmelor şi tălpilor picioarelor, zone asemănătoare
urticariei, zone sensibile la nivelul gurii, ochilor şi organelor genitale (eritem polimorf);
- îngălbenire a pielii sau a albului ochilor sau urină închisă la culoare şi scaun decolorat: aceasta
este un semn al problemelor de la nivelul ficatului. https://bit.ly/3uOJdTO
-3%
92.68 MDL
95.55 MDL
Indicaţii terapeutice
Infecţii fungice ale pielii cauzate de dermatofiţi precum Trichophyton (de exemplu T. rubrum, T.
mentagrophytes, T. verrucosum, T. violaceum), Microsporum canis şi Epidermophyton floccosum, de
exemplu tinea pedis (ciuperca piciorului), tinea cruris şi tinea corporis. Infecţii cutanate cu levuri, în
principal cele cauzate de genul Candida (de exemplu Candida albicans).
Pitiriasis (tinea) versicolor cauzat de Pityrosporum orbiculare (cunoscut şi sub denumirea de
Malassezia furfur).Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii în vârstă de 12 ani şi peste
Lamisil Cremă se aplică o dată sau de două ori pe zi, în funcție de indicația terapeutică.
Durata tratamentului şi frecvenţa administrărilor
- Tinea pedis: 1 săptămână, 1 aplicație/zi;
- Tinea cruris şi tinea corporis: 1-2 săptămâni, 1 administrare/zi;
- Candidoză cutanată: 2 săptămâni, 1-2 administrări/zi;
- Pitiriazis versicolor: 2 săptămâni, 1-2 administrări/zi;
Ameliorarea simptomatologiei clinice apare, de obicei, în decurs de câteva zile. Tratamentul neregulat
sau întreruperea prematură a tratamentului poartă riscul recurenţei. Dacă nu se observă semne de
ameliorare după 2 săptămâni de tratament, trebuie efectuat un control medical.
Mod de administrare
Înaintea primei utilizări, membrana protectoare a tubului trebuie perforată cu ajutorul spinului de la
nivelul capacului.
Zona afectată trebuie curăţată şi bine uscată înaintea aplicării Lamisil Cremă. Crema trebuie aplicată
pe zona de piele afectată şi pe zonele înconjurătoare, în strat subţire şi apoi frecată uşor. În caz de
2
intertrigo (submamar, interdigital, interfesier, inghinal) zona pe care a fost aplicată crema poate fi
acoperită cu o faşă de tifon, mai ales în timpul nopţii.
Copii şi adolescenţi Experienţa administrării Lamisil Cremă la copii cu vârstă sub 12 ani este limitată,
de aceea utilizarea produsului la acestă categorie nu este recomandată.
Vârstnici
Nu există date care să sugereze că vârstnicii necesită doze diferite sau pot prezenta reacţii adverse
diferite faţă de cele ale pacienţilor mai tineri.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la terbinafină sau la oricare dintre excipienţii produsului (vezi pct. 6.1). https://bit.ly/3vE1Aeo
Infecţii fungice ale pielii cauzate de dermatofiţi precum Trichophyton (de exemplu T. rubrum, T.
mentagrophytes, T. verrucosum, T. violaceum), Microsporum canis şi Epidermophyton floccosum, de
exemplu tinea pedis (ciuperca piciorului), tinea cruris şi tinea corporis. Infecţii cutanate cu levuri, în
principal cele cauzate de genul Candida (de exemplu Candida albicans).
Pitiriasis (tinea) versicolor cauzat de Pityrosporum orbiculare (cunoscut şi sub denumirea de
Malassezia furfur).Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii în vârstă de 12 ani şi peste
Lamisil Cremă se aplică o dată sau de două ori pe zi, în funcție de indicația terapeutică.
Durata tratamentului şi frecvenţa administrărilor
- Tinea pedis: 1 săptămână, 1 aplicație/zi;
- Tinea cruris şi tinea corporis: 1-2 săptămâni, 1 administrare/zi;
- Candidoză cutanată: 2 săptămâni, 1-2 administrări/zi;
- Pitiriazis versicolor: 2 săptămâni, 1-2 administrări/zi;
Ameliorarea simptomatologiei clinice apare, de obicei, în decurs de câteva zile. Tratamentul neregulat
sau întreruperea prematură a tratamentului poartă riscul recurenţei. Dacă nu se observă semne de
ameliorare după 2 săptămâni de tratament, trebuie efectuat un control medical.
Mod de administrare
Înaintea primei utilizări, membrana protectoare a tubului trebuie perforată cu ajutorul spinului de la
nivelul capacului.
Zona afectată trebuie curăţată şi bine uscată înaintea aplicării Lamisil Cremă. Crema trebuie aplicată
pe zona de piele afectată şi pe zonele înconjurătoare, în strat subţire şi apoi frecată uşor. În caz de
2
intertrigo (submamar, interdigital, interfesier, inghinal) zona pe care a fost aplicată crema poate fi
acoperită cu o faşă de tifon, mai ales în timpul nopţii.
Copii şi adolescenţi Experienţa administrării Lamisil Cremă la copii cu vârstă sub 12 ani este limitată,
de aceea utilizarea produsului la acestă categorie nu este recomandată.
Vârstnici
Nu există date care să sugereze că vârstnicii necesită doze diferite sau pot prezenta reacţii adverse
diferite faţă de cele ale pacienţilor mai tineri.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la terbinafină sau la oricare dintre excipienţii produsului (vezi pct. 6.1). https://bit.ly/3vE1Aeo
-3%
92.25 MDL
95.10 MDL
Vancomycin 1000 mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Vancomicină
1. Ce este Vancomycin şi pentru ce se utilizează
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţivă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Vancomicina traversează placenta şi există risc de toxicitate la nivelul urechilor şi rinichilor fătului. Prin urmare, dacă sunteţi gravidă, medicul trebuie să vă administreze vancomicină numai dacă acest lucru este absolut necesar şi după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor.
Vancomicina se excretă în laptele uman. Deoarece copilul poate fi afectat de acest medicament, acesta trebuie utilizat în timpul alăptării numai în cazul în care alte medicamente nu au avut succes.Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea dea opri alăptarea.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Vancomycin nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. Cum să vi se administreze Vancomycin
Vancomycin va fi administrată de către personalul medical în timpul spitalizării.
Medicul dumneavoastră va decide ce doză din acest medicament veţi primi în fiecare zi şi cât va dura tratamentul.
Doze
Doza de medicament care vi seva administra este în funcţie de:
• vârsta dumneavoastră
• infecţia pe care o aveţi
• starea de funcţionare a rinichilor dumneavoastră
• starea auzului dumneavoastră
• orice alte medicamente pe care le luaţi.
Adulţi si copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 2000 mg pe zi divizată în 2 sau 4 doze.
Copii cu vârsta între o lună si 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg, fracţionată în 4 prize, adicălOmg/kgla_fiecare 6 ore.
Sugari cu vârsta de până la o lună
Se recomandă o doză iniţială de 15 mg/kg şi doze deîntreţinere de 10 mg/kg, la interval de 12 ore, în prima săptămână de viaţă şi apoi la interval de 8 ore până la vârsta de o lună. Poate fi necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice
Pacienţi cu insuficienţă renală, vârstnici şi copii născuţi prematur: medicul.va reduce dozele sau va mări intervalul dintre două doze.
Administrare pe cale orală: singura indicaţie pentru administrarea pe cale orală este în anumite infecţii intestinale (colită pseudomembranoasă)
Adulţi şi copii peste 12 ani: doza uzuală este de 250 mg pe zi, divizată în 4 prize, timp de 7 până la 10 zile.
Copii până la 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg divizată în 2 sau 3 prize, pe o perioadă de 7 până la 10 zile.
Doza totală zilnică nu trebuie să depăşească 2000 mg.
Cum se va administra tratamentul
Administrarea în perfuzie intravenoasă înseamnă că medicamentul curge dintr-un flacon sau o pungă de perfuzie printr-un tubîntr-un vas de sânge şi de aici în corpul dumneavoastră.
Medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă vor administra întotdeauna vancomicina în vasele de sânge, niciodată în muşchi. Vancomicina va fi diluată înainte să vi se administreze şi va curge ientîn vena dumneavoastră pe o perioadă de cel puţin 60 de minute.
Pentru administrarea orală, pulberea va fi dizolvată cu apă în flacon şi vi se va da pentru băut sau vă va fi administrată printr-o sondă nazogastrică.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de tipul de infecţie de care suferiţi şi poate dura câteva săptămâni. Este posibil ca în timpul tratamentului să vi se facă analize de sânge, să fiţi rugat să daţi probe de urină şi să vi se testeze auzul pentru a depista semnele unor posibile reacţii adverse.
Dacă utilizaţi mai mult Vancomycin decât trebuie
Deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi internat, este puţin probabil să vi se administreze o doză incorectă de vancomicină. Cu toate acestea, spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă vă îngrijorează ceva.
Dacă administrarea Vancomycin a fost omisă
Nu trebuie administrată o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Doza uitată trebuie administrată înaintea următoarei doze obişnuite, numai dacă intervalul de timp dintre administrări este încă destul de mare.
Dacă tratamentul cu Vancomycin este întrerupt sau oprit prea devreme
Doza scăzută, administrarea neregulată sau întreruperea tratamentului prea devreme pot compromite rezultatele terapiei sau pot duce la recăderi, al cărortratament este mai dificil.
Urmaţi recomandările medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect,.vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. înţrerupeţi imediat utilizarea acestui medicament şi cereţi asistenţă medicală dacă aparsemne ale unei reacţii alergice:
Frecvente: afectează 1 până ia 10 utilizatori din 100
-Scăderea tensiunii arteriale a sângelui, tromboflebită.
-dispnee,stridor.
- exantem, prurit, urticarie.
-insuficienţă renală manifestată în principal prin creşterea valorilor creatininei serice.
-flebită, înroşirea tegumentelor la nivelul părţii superioare a corpului şi feţei, durere şi spasm la nivelul toracelui şi muşchilorspatelui.
Mai puţin frecvente: afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000
- pierdearea permanentă sau tranzitorie a auzului.
Rare: afectează l până ia 10 utilizatori din 10000
-trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, eozinofilie.
- reacţii anafilactice, reacţii de hipersensibilitate.
-greaţă, diaree.
-tinitus, ameţeală.
- nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută.
- febră determinată de medicament, frisoane.
Foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
-stop cardiac.
-vasculită.
- colită pseudomembranoasă.
- dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, dermatita cu IgA linear, sindromul lui Lyell.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile, reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Vancomycin
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 25 °C.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirareînscrisă pe cutie după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi alunii respective.
Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Vancomycin
Vancomycin 500mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon cu pulbere conţine 500 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină. Vancomycin 1000mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon cu pulbere conţine 1000 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină.
Vancomicină
1. Ce este Vancomycin şi pentru ce se utilizează
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
Sarcina, alăptarea şi fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă, adresaţivă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Vancomicina traversează placenta şi există risc de toxicitate la nivelul urechilor şi rinichilor fătului. Prin urmare, dacă sunteţi gravidă, medicul trebuie să vă administreze vancomicină numai dacă acest lucru este absolut necesar şi după evaluarea atentă a beneficiilor şi riscurilor.
Vancomicina se excretă în laptele uman. Deoarece copilul poate fi afectat de acest medicament, acesta trebuie utilizat în timpul alăptării numai în cazul în care alte medicamente nu au avut succes.Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră despre posibilitatea dea opri alăptarea.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Vancomycin nu are nici o influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
3. Cum să vi se administreze Vancomycin
Vancomycin va fi administrată de către personalul medical în timpul spitalizării.
Medicul dumneavoastră va decide ce doză din acest medicament veţi primi în fiecare zi şi cât va dura tratamentul.
Doze
Doza de medicament care vi seva administra este în funcţie de:
• vârsta dumneavoastră
• infecţia pe care o aveţi
• starea de funcţionare a rinichilor dumneavoastră
• starea auzului dumneavoastră
• orice alte medicamente pe care le luaţi.
Adulţi si copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 2000 mg pe zi divizată în 2 sau 4 doze.
Copii cu vârsta între o lună si 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg, fracţionată în 4 prize, adicălOmg/kgla_fiecare 6 ore.
Sugari cu vârsta de până la o lună
Se recomandă o doză iniţială de 15 mg/kg şi doze deîntreţinere de 10 mg/kg, la interval de 12 ore, în prima săptămână de viaţă şi apoi la interval de 8 ore până la vârsta de o lună. Poate fi necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice
Pacienţi cu insuficienţă renală, vârstnici şi copii născuţi prematur: medicul.va reduce dozele sau va mări intervalul dintre două doze.
Administrare pe cale orală: singura indicaţie pentru administrarea pe cale orală este în anumite infecţii intestinale (colită pseudomembranoasă)
Adulţi şi copii peste 12 ani: doza uzuală este de 250 mg pe zi, divizată în 4 prize, timp de 7 până la 10 zile.
Copii până la 12 ani: doza uzuală zilnică este de 40 mg/kg divizată în 2 sau 3 prize, pe o perioadă de 7 până la 10 zile.
Doza totală zilnică nu trebuie să depăşească 2000 mg.
Cum se va administra tratamentul
Administrarea în perfuzie intravenoasă înseamnă că medicamentul curge dintr-un flacon sau o pungă de perfuzie printr-un tubîntr-un vas de sânge şi de aici în corpul dumneavoastră.
Medicul dumneavoastră sau asistenta medicală vă vor administra întotdeauna vancomicina în vasele de sânge, niciodată în muşchi. Vancomicina va fi diluată înainte să vi se administreze şi va curge ientîn vena dumneavoastră pe o perioadă de cel puţin 60 de minute.
Pentru administrarea orală, pulberea va fi dizolvată cu apă în flacon şi vi se va da pentru băut sau vă va fi administrată printr-o sondă nazogastrică.
Durata tratamentului
Durata tratamentului depinde de tipul de infecţie de care suferiţi şi poate dura câteva săptămâni. Este posibil ca în timpul tratamentului să vi se facă analize de sânge, să fiţi rugat să daţi probe de urină şi să vi se testeze auzul pentru a depista semnele unor posibile reacţii adverse.
Dacă utilizaţi mai mult Vancomycin decât trebuie
Deoarece acest medicament vi se va administra în timp ce sunteţi internat, este puţin probabil să vi se administreze o doză incorectă de vancomicină. Cu toate acestea, spuneţi imediat medicului dumneavoastră sau asistentei medicale dacă vă îngrijorează ceva.
Dacă administrarea Vancomycin a fost omisă
Nu trebuie administrată o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Doza uitată trebuie administrată înaintea următoarei doze obişnuite, numai dacă intervalul de timp dintre administrări este încă destul de mare.
Dacă tratamentul cu Vancomycin este întrerupt sau oprit prea devreme
Doza scăzută, administrarea neregulată sau întreruperea tratamentului prea devreme pot compromite rezultatele terapiei sau pot duce la recăderi, al cărortratament este mai dificil.
Urmaţi recomandările medicului dumneavoastră.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.
4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect,.vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau asistentei medicale. înţrerupeţi imediat utilizarea acestui medicament şi cereţi asistenţă medicală dacă aparsemne ale unei reacţii alergice:
Frecvente: afectează 1 până ia 10 utilizatori din 100
-Scăderea tensiunii arteriale a sângelui, tromboflebită.
-dispnee,stridor.
- exantem, prurit, urticarie.
-insuficienţă renală manifestată în principal prin creşterea valorilor creatininei serice.
-flebită, înroşirea tegumentelor la nivelul părţii superioare a corpului şi feţei, durere şi spasm la nivelul toracelui şi muşchilorspatelui.
Mai puţin frecvente: afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000
- pierdearea permanentă sau tranzitorie a auzului.
Rare: afectează l până ia 10 utilizatori din 10000
-trombocitopenie, neutropenie, agranulocitoză, eozinofilie.
- reacţii anafilactice, reacţii de hipersensibilitate.
-greaţă, diaree.
-tinitus, ameţeală.
- nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută.
- febră determinată de medicament, frisoane.
Foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000
-stop cardiac.
-vasculită.
- colită pseudomembranoasă.
- dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson, dermatita cu IgA linear, sindromul lui Lyell.
Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile, reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.
5. Cum se păstrează Vancomycin
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
A se păstra la loc ferit de lumină, la temperaturi sub 25 °C.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirareînscrisă pe cutie după EXP.
Data de expirare se referă la ultima zi alunii respective.
Nu aruncaţi nici un medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.
6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Vancomycin
Vancomycin 500mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon cu pulbere conţine 500 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină. Vancomycin 1000mg pulbere pentru soluţie perfuzabilă
Un flacon cu pulbere conţine 1000 mg vancomicină sub formă de clorhidrat de vancomicină.
Rețetă medicală
Ce este Amoxicilină şi pentru ce se utilizează
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
Amoxicilina este un antibiotic folosit pentru tratarea infecţiilor. Aparţine unui grup de antibiotice denumit „peniciline“.
Amoxicilina poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului (bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor şi gingiilor (abcese).
Amoxicilina poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).
Amoxicilina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi duodenal. Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge, dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivel zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilor din vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode colorimetrice;
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test Coombs). Sarcina şi alăptarea
Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua orice medicament.
Amoxicilina se poate administra în timpul sarcinii.
Cantităţi foarte mici de amoxicilină trec în laptele matern; de obicei, în timpul administrării medicamentului, alăptarea nu trebuie întreruptă. Totuşi, în cazul apariţiei diareei, candidozei sau a erupţiei pe piele la sugar, se întrerupe fie alăptarea, fie administrarea antibioticului. Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxicilină se administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi, mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat încă 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 10 zile în cazul infecţiilor provocate de streptococi beta-hemolitici, în vederea eradicării agentului patogen.
Adulţi şi adolescenţi
În general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore (de 3 ori pe zi).
În infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de două ori pe zi.
Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau chirurgicală, apoi 1,5 g după 6 ore de la intervenţie.
În infecţia cu Chlamydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7–10 zile.
În infecţii gonococice endocervicale sau uretrale necomplicate doza recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
În gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter pylori, doza recomandată este 750 mg - 1g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu metronidazol 400 mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g amoxicilină pe zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
La pacienţii hemodializaţi, se administrează o doză suplimentară de 500 mg, la finalul şedinţei de dializă.
Copii cu vârsta peste 6 ani (greutatea peste 20 kg)
În general, doza recomandată este 25-50 mg amoxicilină/kg şi zi, repartizată în 3 prize egale, la intervale de 8 ore.
În funcţie de natura şi gravitatea infecţiei, doza poate fi crescută. Durata tratamentului este în funcţie de răspunsul terapeutic.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este 50 mg amoxicilină/kg şi zi.
- în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
Copii cu vârsta sub 6 ani (greutatea sub 20 kg)
Pentru această categorie de pacienţi se utilizează forme farmaceutice adecvate vârstei.
Urmaţi întocmai schema de tratament recomandată de medicul dumneavoastră, chiar dacă începeţi să vă simţiţi mai bine. Simptomele se pot ameliora înainte ca infecţia să fie pe deplin tratată.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Amoxicilină Antibiotice
Orice medicament utilizat în exces poate să determine tulburări grave. Dacă suspectaţi acest lucru, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele pot fi: greaţă, vărsături şi diaree, afectare neuropsihică.
-3%
16.44 MDL
16.95 MDL
Indicaţii terapeutice
Amoxicilina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene sensibile la
amoxicilină:
- Infecţii ale tractului respirator superior și organelor ORL (sinuzită acută, otită acută medie,
tonsilită sau faringită provocată de streptococ),
- Infecţii ale tractului respirator inferior (bronșită cronică, exacerbare acută a bronşitei cronice,
pneumonie comunitară),
- Infecţii ale tractului urinar (pielonefrită, pielită, cistită, uretrită), bacteriurie asimptomatică în
sarcină,
- Gonoree,
- Infecții ginecologice (endometrită, cervicită),
-Tractului gastrointestinal (enterocolită, shigelloză, febră tifoidă, paratifoză, salmoneloză,
purtători de Salmonella), terapia de eradicare a Helicobacter pylori în cadrul tratamentului
complex,
-Infecții ale căilor biliare (colangită, colecistită),
-Infecții ale pielii și țesutului subcutanat,
-Leptospiroza,
-Listerioza,
-Boala Lyme ( stadiul iniţial),
-Profilaxia endocarditei,
2
Dacă administrarea parenterală a antibioticului (de exemplu, amoxicilina) nu este necesară, este
de asemenea indicat în următoarele cazuri:
- endocardita bacteriană,
- meningita bacteriană (cu sensibilitate la amoxicilină conform antibioticogramei)
- septicemie (cu sensibilitate la amoxicilina conform antibioticogramei).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a
medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Se administrează oral, până sau după mese. Suspensia se va administra cu apă. Copiii după
administrare vor bea apă sau lapte.
Prepararea suspensiei:
În flacon se va adăuga apă fiartă și răcită până la linia de marcare şi se va agita bine. Dacă
suspensia va fi mai jos de linia de marcare se va mai adăuga apă până la linie. Doza se va măsura
cu lingurița dozatoare, 5 ml suspensie (1 linguriţă dozatoare) conţin 250 mg amoxicilină; 2,5 ml
suspensie (½ linguriță dozatoare) – 125 mg amoxicilină. Suspensia preparată poate fi utilizată
timp de 14 zile păstrată la frigider (la temperaturi 2-8°C). Înainte de fiecare administrare
suspensia se va agita.
În cazul în care nu există recomandări speciale, se va urma regimul standard de dozare.
În tabel sunt descrise recomandările privind regimul de dozare, reieșind din calaculul 40-90
mg/kg. Masa corporală a copilului este un indice prioritar pentru determinarea dozei. Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la amoxicilină sau la oricare dintre excipienţii produsului (enumărați la pct.
6.1);
-Hipersensibilitate la antibioticele beta-lactamice (de exemplu peniciline, cefalosporine,
carbapenam, monobactam)
https://bit.ly/3y9BDFA
Amoxicilina este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene sensibile la
amoxicilină:
- Infecţii ale tractului respirator superior și organelor ORL (sinuzită acută, otită acută medie,
tonsilită sau faringită provocată de streptococ),
- Infecţii ale tractului respirator inferior (bronșită cronică, exacerbare acută a bronşitei cronice,
pneumonie comunitară),
- Infecţii ale tractului urinar (pielonefrită, pielită, cistită, uretrită), bacteriurie asimptomatică în
sarcină,
- Gonoree,
- Infecții ginecologice (endometrită, cervicită),
-Tractului gastrointestinal (enterocolită, shigelloză, febră tifoidă, paratifoză, salmoneloză,
purtători de Salmonella), terapia de eradicare a Helicobacter pylori în cadrul tratamentului
complex,
-Infecții ale căilor biliare (colangită, colecistită),
-Infecții ale pielii și țesutului subcutanat,
-Leptospiroza,
-Listerioza,
-Boala Lyme ( stadiul iniţial),
-Profilaxia endocarditei,
2
Dacă administrarea parenterală a antibioticului (de exemplu, amoxicilina) nu este necesară, este
de asemenea indicat în următoarele cazuri:
- endocardita bacteriană,
- meningita bacteriană (cu sensibilitate la amoxicilină conform antibioticogramei)
- septicemie (cu sensibilitate la amoxicilina conform antibioticogramei).
Trebuie luate în considerare ghidurile oficiale privind utilizarea corespunzătoare a
medicamentelor antibacteriene.
4.2 Doze şi mod de administrare
Se administrează oral, până sau după mese. Suspensia se va administra cu apă. Copiii după
administrare vor bea apă sau lapte.
Prepararea suspensiei:
În flacon se va adăuga apă fiartă și răcită până la linia de marcare şi se va agita bine. Dacă
suspensia va fi mai jos de linia de marcare se va mai adăuga apă până la linie. Doza se va măsura
cu lingurița dozatoare, 5 ml suspensie (1 linguriţă dozatoare) conţin 250 mg amoxicilină; 2,5 ml
suspensie (½ linguriță dozatoare) – 125 mg amoxicilină. Suspensia preparată poate fi utilizată
timp de 14 zile păstrată la frigider (la temperaturi 2-8°C). Înainte de fiecare administrare
suspensia se va agita.
În cazul în care nu există recomandări speciale, se va urma regimul standard de dozare.
În tabel sunt descrise recomandările privind regimul de dozare, reieșind din calaculul 40-90
mg/kg. Masa corporală a copilului este un indice prioritar pentru determinarea dozei. Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la amoxicilină sau la oricare dintre excipienţii produsului (enumărați la pct.
6.1);
-Hipersensibilitate la antibioticele beta-lactamice (de exemplu peniciline, cefalosporine,
carbapenam, monobactam)
https://bit.ly/3y9BDFA
Indicaţii terapeutice
Zimaks este un antibiotic din grupa cefalosporinelor pentru administrare orală, care
in vitro a marcat activitate bactericida împotriva unei game largi de microorganisme
Gram-pozitive şi Gram-negative.
Este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii acute, cauzate de
microorganisme susceptibile.
Infecţii ale tractului respirator superior: otita medie şi alte infecţii ale
tractutului respirator superior, unde microorganismul ce a cauzat infecţia este
cunoscut ori suspectat a fi rezistent la alte antibiotice folosite mai frecvent. Ori în
cazuri unde tratamentul cu alte antibiotice a eşuat şi duce după sine anumite
riscuri.
Infecţii ale tractului respirator inferior: ex. bronşită.
Infecţii ale tractului urinar: ex. cistite, uretrite, pielonefrite necomplicate.
Eficacitatea clinică a fost demonstrată în infecţii cauzate de patogeni ca
Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Escherichia coli, Proteus
mirabilis, Kliebsiella species, Haemophilus influenzae (beta-lactamase positive şi
negative), Branhamella catarrhalis (beta-lactamase positive şi negative) şi
Enterobacter species. Zimaks este foarte stabil în prezenţa enzimelor betalactamice.
Cele mai multe tulpini de microorganisme cum sunt Enterococcus (Streptococcus
faecalis, grupa D Streptococci) şi Staphylococci (inclusiv tulpina coagulazei
positive şi negative şi tulpinile rezistente la meticillină) sunt rezistente la
Zimaks. În plus multe tulpini de microorganisme cum sunt Pseudomonas,
Bacteriodes fragalis, Listeria monocytogenes şi Clostridia sunt rezistente la
Zimaks.
4.2 Doze şi mod de administrare
Absorbţia Zimaks nu este condiţionată de prezenţa alimentelor. Durata
tratamentului, de obicei este de 7 zile, dar poate fi extinsă până la 14 zile, dacă
este necesar. Modul de reconstituire a suspensiei
Pentru prepararea suspensiei iniţial agitaţi flaconul cu pulbere. Adăugaţi apă fiartă,
răcită până la ½ de la nivelul liniei de marcare şi agitaţi bine. Lăsaţi 5 minute
pentru a asigura o dispersie completă. Apoi adăugaţi apă până la linia de marcare şi
iarăşi agitaţi bine.
Suspensia reconstituită trebuei păstrată la temperatura camerei şi utilizată timp de
14 zile. Flaconul trebuie închis bine şi agitat înatîinte de fiecare administrare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefiximă, alte antibiotice cefalosporine sau la oricare
dintre excipienţii comprimatului. https://bit.ly/3oupG8M
Zimaks este un antibiotic din grupa cefalosporinelor pentru administrare orală, care
in vitro a marcat activitate bactericida împotriva unei game largi de microorganisme
Gram-pozitive şi Gram-negative.
Este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii acute, cauzate de
microorganisme susceptibile.
Infecţii ale tractului respirator superior: otita medie şi alte infecţii ale
tractutului respirator superior, unde microorganismul ce a cauzat infecţia este
cunoscut ori suspectat a fi rezistent la alte antibiotice folosite mai frecvent. Ori în
cazuri unde tratamentul cu alte antibiotice a eşuat şi duce după sine anumite
riscuri.
Infecţii ale tractului respirator inferior: ex. bronşită.
Infecţii ale tractului urinar: ex. cistite, uretrite, pielonefrite necomplicate.
Eficacitatea clinică a fost demonstrată în infecţii cauzate de patogeni ca
Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes, Escherichia coli, Proteus
mirabilis, Kliebsiella species, Haemophilus influenzae (beta-lactamase positive şi
negative), Branhamella catarrhalis (beta-lactamase positive şi negative) şi
Enterobacter species. Zimaks este foarte stabil în prezenţa enzimelor betalactamice.
Cele mai multe tulpini de microorganisme cum sunt Enterococcus (Streptococcus
faecalis, grupa D Streptococci) şi Staphylococci (inclusiv tulpina coagulazei
positive şi negative şi tulpinile rezistente la meticillină) sunt rezistente la
Zimaks. În plus multe tulpini de microorganisme cum sunt Pseudomonas,
Bacteriodes fragalis, Listeria monocytogenes şi Clostridia sunt rezistente la
Zimaks.
4.2 Doze şi mod de administrare
Absorbţia Zimaks nu este condiţionată de prezenţa alimentelor. Durata
tratamentului, de obicei este de 7 zile, dar poate fi extinsă până la 14 zile, dacă
este necesar. Modul de reconstituire a suspensiei
Pentru prepararea suspensiei iniţial agitaţi flaconul cu pulbere. Adăugaţi apă fiartă,
răcită până la ½ de la nivelul liniei de marcare şi agitaţi bine. Lăsaţi 5 minute
pentru a asigura o dispersie completă. Apoi adăugaţi apă până la linia de marcare şi
iarăşi agitaţi bine.
Suspensia reconstituită trebuei păstrată la temperatura camerei şi utilizată timp de
14 zile. Flaconul trebuie închis bine şi agitat înatîinte de fiecare administrare.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la cefiximă, alte antibiotice cefalosporine sau la oricare
dintre excipienţii comprimatului. https://bit.ly/3oupG8M
-3%
64.36 MDL
66.35 MDL
-3%
118.24 MDL
121.90 MDL
-3%
22.99 MDL
23.70 MDL