Filtru
Întâi cele populare
Indicații: Infectii grave provocate de microorganisme sensibili la cefotaxima: pneumonie bacteriana; infectii alettactului urinar, septicemie, meningita, infectii osteo-articulare, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii abdominale, infectii gonococice endocervicale si uretrale. Profilaxia infectiilor chirurgicale (in administrare pre- si postoperatorie). Contraindicații:
Hipersensibilitate la cefalosporine. Prospect Cefotaxim 1g pulb.inj x1fl (Antibiotice)
Substanța activă: cefotaximum
Producator: Antibiotice SA Romania
Clasa ATC: [J01DA]: antiinfectioase de uz sistemic >> antibiotice >> alte antibiotice betalactamice >> cefalosporine
Categoria: Antibiotice, antimicotice, antiinfectioase
Grupa farmaceutică: antibiotice beta-lactamice, cefalosporine degeneratia a 3-a
Tip: Pulbere pentru solutie parenterala
Indicații Cefotaxim 1g pulb.inj x1fl (Antibiotice):
Infectii grave provocate de microorganisme sensibili la cefotaxima: pneumonie bacteriana; infectii alettactului urinar, septicemie, meningita, infectii osteo-articulare, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii abdominale, infectii gonococice endocervicale si uretrale. Profilaxia infectiilor chirurgicale (in administrare pre- si postoperatorie).
Contraindicații:
Hipersensibilitate la cefalosporine.
Administrare :
Cefotaxima se administreaza intravenos in bolus sau in perfuzie si intramuscular profund.
Perfuzie intravenoasa
in timpul perfuzarii solutiei de cefotaxima se recomanda intreruperea administrarii concomitente a altor solutii.
Adulti si copii peste 12 ani
Doza uzuala este de 1 g la intervale de 12 ore. In cazurile mai grave doza poate fi crescuta pana la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru dozele zilnice mai mari intervalul dintre administrari trebuie micsorat la 6-8 ore.
in infectiile severe care pun viata in pericol pot fi administrate doze pana la 12g pe zi, fractionat la 4ore.
Gravitatea infectiei - Doza zilnica - Administrare
- Necomplicate: 2g = 1 g la intervale de 12 ore Intramuscular sau intravenos
- Grave: 6g = 1-2 g
- Foarte grave: 6-8g = 2 g la intervale de 8 ore intramuscular sau intravenos
- Infectii care pun viata in pericol: 12g = 2 g la intervale de 4 ore intravenos
Pentru prevenirea infectiilor chirurgicale, se administreaza o singura doza de 1 g intramuscular sau intravenos, administrata cu 30-9 0minute inaintea interventiei chirurgicale.
La adulti, doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 12 grame.
Nou-nascuti, sugari si copil sub 12 ani
Nou-nascuti pana la o saptamana de viata: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-nascuti intre 1 si 4 saptamani: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu varsta intre 1 luna si 12 ani (cu greutatea sub 5O kg)
Doza uzuala este de 50-100 mg/kg si zi intramuscular sau intravenos, fractionat la intervale de 6 ore.
In infectiile grave se pot administra pana la 130 mg/kg si zi.
La copii, doza zilnica maxima este de 200 mg/kg.
Prematuri
Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 50 mg/kg.
Insuficienta renala
Doza trebuie adaptata in functie de gradul insuficientei. La pacientii cu clearance-ul creatininei sub 20 ml/min se administreaza jumatate din doza uzuala. Pentru reconstituirea solutiei continutul unul flacon de Cefotaxim 1 g se dizolva cu 4 ml apa distilata pentru preparate injectabile.
Pentru administrare intravenoasa
Pentru administrarea in bolus, solutia se injecteaza lent, in 3 - 5 minute.
Dozele mari se administreaza in perfuzie intravenoasa.
Solutia preparata se poate diluain continuare cu 50 sau 100 ml solutie perfuzablla de clorura de sodiu 0,9% sau de glucoza 5 % si se administreaza in perfuzie de scurta durata, 20 minute (in cazul diluarii cu 50 ml) sau in perfuzie de lunga durata (in cazul diluarii cu 1OO ml).
Pentru administrare intramusculara
Injectiile intramusculare se fac profund.
Injectiile se fac numai cu solutie proaspat preparata. Solutia ramasa nefolosita se arunca.
Hipersensibilitate la cefalosporine. Prospect Cefotaxim 1g pulb.inj x1fl (Antibiotice)
Substanța activă: cefotaximum
Producator: Antibiotice SA Romania
Clasa ATC: [J01DA]: antiinfectioase de uz sistemic >> antibiotice >> alte antibiotice betalactamice >> cefalosporine
Categoria: Antibiotice, antimicotice, antiinfectioase
Grupa farmaceutică: antibiotice beta-lactamice, cefalosporine degeneratia a 3-a
Tip: Pulbere pentru solutie parenterala
Indicații Cefotaxim 1g pulb.inj x1fl (Antibiotice):
Infectii grave provocate de microorganisme sensibili la cefotaxima: pneumonie bacteriana; infectii alettactului urinar, septicemie, meningita, infectii osteo-articulare, infectii ale pielii si tesuturilor moi, infectii abdominale, infectii gonococice endocervicale si uretrale. Profilaxia infectiilor chirurgicale (in administrare pre- si postoperatorie).
Contraindicații:
Hipersensibilitate la cefalosporine.
Administrare :
Cefotaxima se administreaza intravenos in bolus sau in perfuzie si intramuscular profund.
Perfuzie intravenoasa
in timpul perfuzarii solutiei de cefotaxima se recomanda intreruperea administrarii concomitente a altor solutii.
Adulti si copii peste 12 ani
Doza uzuala este de 1 g la intervale de 12 ore. In cazurile mai grave doza poate fi crescuta pana la 2 g la intervale de 12 ore. Pentru dozele zilnice mai mari intervalul dintre administrari trebuie micsorat la 6-8 ore.
in infectiile severe care pun viata in pericol pot fi administrate doze pana la 12g pe zi, fractionat la 4ore.
Gravitatea infectiei - Doza zilnica - Administrare
- Necomplicate: 2g = 1 g la intervale de 12 ore Intramuscular sau intravenos
- Grave: 6g = 1-2 g
- Foarte grave: 6-8g = 2 g la intervale de 8 ore intramuscular sau intravenos
- Infectii care pun viata in pericol: 12g = 2 g la intervale de 4 ore intravenos
Pentru prevenirea infectiilor chirurgicale, se administreaza o singura doza de 1 g intramuscular sau intravenos, administrata cu 30-9 0minute inaintea interventiei chirurgicale.
La adulti, doza zilnica maxima nu trebuie sa depaseasca 12 grame.
Nou-nascuti, sugari si copil sub 12 ani
Nou-nascuti pana la o saptamana de viata: 50 mg/kg intravenos la intervale de 12 ore.
Nou-nascuti intre 1 si 4 saptamani: 50 mg/kg intravenos la intervale de 8 ore.
Copii cu varsta intre 1 luna si 12 ani (cu greutatea sub 5O kg)
Doza uzuala este de 50-100 mg/kg si zi intramuscular sau intravenos, fractionat la intervale de 6 ore.
In infectiile grave se pot administra pana la 130 mg/kg si zi.
La copii, doza zilnica maxima este de 200 mg/kg.
Prematuri
Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 50 mg/kg.
Insuficienta renala
Doza trebuie adaptata in functie de gradul insuficientei. La pacientii cu clearance-ul creatininei sub 20 ml/min se administreaza jumatate din doza uzuala. Pentru reconstituirea solutiei continutul unul flacon de Cefotaxim 1 g se dizolva cu 4 ml apa distilata pentru preparate injectabile.
Pentru administrare intravenoasa
Pentru administrarea in bolus, solutia se injecteaza lent, in 3 - 5 minute.
Dozele mari se administreaza in perfuzie intravenoasa.
Solutia preparata se poate diluain continuare cu 50 sau 100 ml solutie perfuzablla de clorura de sodiu 0,9% sau de glucoza 5 % si se administreaza in perfuzie de scurta durata, 20 minute (in cazul diluarii cu 50 ml) sau in perfuzie de lunga durata (in cazul diluarii cu 1OO ml).
Pentru administrare intramusculara
Injectiile intramusculare se fac profund.
Injectiile se fac numai cu solutie proaspat preparata. Solutia ramasa nefolosita se arunca.
-3%
115.67 MDL
119.25 MDL
Indicaţii terapeutice
Tratamentul local al unor infecţii cutanate determinate de streptococi, stafilococi sau alţi germeni
sensibili la tetraciclină, la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 8 ani.
Doze şi mod de administrare
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 8 ani
Tetraciclină Atb, unguent se aplică în strat subţire, pe întreaga suprafaţă afectată, de 1 - 2 ori
pe zi.
Înainte şi după fiecare aplicare se vor spăla mâinile.
Dacă după 7 zile de tratament nu se observă nici o ameliorare a simptomatologiei, tratamentul trebuie
reevaluat.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la tetraciclină, la alte tetracicline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
Copii cu vârsta sub 8 ani (datorită lipsei studiilor clinice la acest grup de vârstă).
https://bit.ly/3bOdE52
Tratamentul local al unor infecţii cutanate determinate de streptococi, stafilococi sau alţi germeni
sensibili la tetraciclină, la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 8 ani.
Doze şi mod de administrare
Adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta peste 8 ani
Tetraciclină Atb, unguent se aplică în strat subţire, pe întreaga suprafaţă afectată, de 1 - 2 ori
pe zi.
Înainte şi după fiecare aplicare se vor spăla mâinile.
Dacă după 7 zile de tratament nu se observă nici o ameliorare a simptomatologiei, tratamentul trebuie
reevaluat.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la tetraciclină, la alte tetracicline sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.
6.1.
Copii cu vârsta sub 8 ani (datorită lipsei studiilor clinice la acest grup de vârstă).
https://bit.ly/3bOdE52
-3%
11.64 MDL
12 MDL
Indicaţii terapeutice:
Infecţii cutanate parazitare, bacteriene şi micotice: scabie, acnee, seboree, mătreaţă,
micoză, psoriazis.
Doze şi mod de administrare:
Extern.
Adulţi şi copii cu vîrsta peste 5 ani: în scabie unguentul se aplică zilnic în strat subţire
pe întreg corpul timp de 5 zile, după care se face baie, se dezinfectează lenjeria de
corp şi de pat; în acnee şi alte infecţii cutanate unguentul se aplică în strat subţire pe
zonele cutanate afectate de 1–2 ori/zi. Durata curei de tratament se stabileşte de
către medic.
Contraindicaţii:
Нipersensibilitate la componentele medicamentului.
Соpii cu vîrsta sub 3 ani. https://bit.ly/3vsqIVD
Infecţii cutanate parazitare, bacteriene şi micotice: scabie, acnee, seboree, mătreaţă,
micoză, psoriazis.
Doze şi mod de administrare:
Extern.
Adulţi şi copii cu vîrsta peste 5 ani: în scabie unguentul se aplică zilnic în strat subţire
pe întreg corpul timp de 5 zile, după care se face baie, se dezinfectează lenjeria de
corp şi de pat; în acnee şi alte infecţii cutanate unguentul se aplică în strat subţire pe
zonele cutanate afectate de 1–2 ori/zi. Durata curei de tratament se stabileşte de
către medic.
Contraindicaţii:
Нipersensibilitate la componentele medicamentului.
Соpii cu vîrsta sub 3 ani. https://bit.ly/3vsqIVD
-3%
30.75 MDL
31.70 MDL
Efect farmacologic
Nistatina este un antibiotic polien antifungic care este foarte activ împotriva ciupercilor asemănătoare drojdiei din genul Candida. Are efect fungicid.
Structura antibioticului are un număr mare de legături duble, care au o afinitate mare pentru structurile sterolice ale membranei citoplasmatice a ciupercilor, ceea ce contribuie la încorporarea moleculei de medicament în membrana celulară și la formarea unui număr mare de canale prin care are loc transportul necontrolat al electroliților.
O creștere a osmolarității în interiorul celulei duce la moartea acesteia.
Indicatii
Candidoza mucoaselor (inclusiv vaginul, rectul și intestinele inferioare), pielea și organele interne; prevenirea candidozei în timpul tratamentului de lungă durată cu agenți antibacterieni.
Contraindicatii
Hipersensibilitate, disfuncție hepatică, pancreatită, ulcer peptic al stomacului și duodenului, sarcină.
Efecte secundare
Sunt posibile mâncărimi ale pielii, erupții cutanate, febră, frisoane și reacții alergice.
Interacţiune
Odată cu utilizarea simultană a nistatinei cu clotrimazol, activitatea acestuia din urmă scade.
Cum se administrează, mod de administrare și dozaj
Unguentul se aplică în strat subțire pe zonele afectate ale pielii și mucoaselor de 1-2 ori pe zi, zilnic timp de 7-10 zile.
Poate fi combinat cu administrarea orală.
Instrucțiuni Speciale
Utilizarea unguentului poate fi combinată cu aportul de nistatina în interior.
Formular de eliberare
unguent pentru uz extern
Conditii de depozitare
Într-un loc uscat, întunecat, la o temperatură care să nu depășească 5 ° C
Nistatina este un antibiotic polien antifungic care este foarte activ împotriva ciupercilor asemănătoare drojdiei din genul Candida. Are efect fungicid.
Structura antibioticului are un număr mare de legături duble, care au o afinitate mare pentru structurile sterolice ale membranei citoplasmatice a ciupercilor, ceea ce contribuie la încorporarea moleculei de medicament în membrana celulară și la formarea unui număr mare de canale prin care are loc transportul necontrolat al electroliților.
O creștere a osmolarității în interiorul celulei duce la moartea acesteia.
Indicatii
Candidoza mucoaselor (inclusiv vaginul, rectul și intestinele inferioare), pielea și organele interne; prevenirea candidozei în timpul tratamentului de lungă durată cu agenți antibacterieni.
Contraindicatii
Hipersensibilitate, disfuncție hepatică, pancreatită, ulcer peptic al stomacului și duodenului, sarcină.
Efecte secundare
Sunt posibile mâncărimi ale pielii, erupții cutanate, febră, frisoane și reacții alergice.
Interacţiune
Odată cu utilizarea simultană a nistatinei cu clotrimazol, activitatea acestuia din urmă scade.
Cum se administrează, mod de administrare și dozaj
Unguentul se aplică în strat subțire pe zonele afectate ale pielii și mucoaselor de 1-2 ori pe zi, zilnic timp de 7-10 zile.
Poate fi combinat cu administrarea orală.
Instrucțiuni Speciale
Utilizarea unguentului poate fi combinată cu aportul de nistatina în interior.
Formular de eliberare
unguent pentru uz extern
Conditii de depozitare
Într-un loc uscat, întunecat, la o temperatură care să nu depășească 5 ° C
-3%
45.44 MDL
46.85 MDL
Descriere Streptocid
Particularitati farmacologice :
Este unul dintre primii reprezentanti ai familiei sulfamidelor. Este activ fata de cocii patogeni, colibacili, Shigella spp., Vibrio cholerae, Clostridium spp., bacillus anthracis, agentii patogeni ai difteriei, pneumoniei catarale, influenzei, ciumei s.a. Mecanismul actiunii antibacteriene consta in inhibitia sintezei acidului folic necesar pentru sinteza acizilor nucleici bacterieni.
Indicatii :
Ranile purulente, arsurile infectate, erizipelul, angina, infectiile cutanate si ale tesuturilor moi, cistitele si pielitele, enterocolitele.
Utilizare terapeutica :
Adulti cite 500-1000 mg de 5-6 ori pe zi. Copii sub 1 an cite 50-100 mg, 2-5 ani cite 200-300 mg, 6-12 ani cite 300-500 mg de 5-6 ori pe zi. Unguentul se aplica pe suprafetele lezate ale pielii si mucoaselor.
Efecte adverse :
Greata, varsaturi, diaree, cianoza, cefalee, ameteli: leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, hipoprotrom-binemie, reactii alergice cutanate, cristalurie. Rar tulburari vizuale, cefalee, ameteli, nevrite periferice, hipotiroidism, ataxie.
Contraindicatii :
Hipersensibilitatea la preparat, mielosupresia, insuficienta renala severa, nefrozele si nefritele, boala Basedow, deficitul de G-6-P DH, porfiria acuta, sarcina in trimestrele I si II, lactatia.
Interactiuni :
Procaina scade eficacitatea preparatului. AINS cresc riscul efectelor adverse, iar nitrofuranele – al anemiei si methempglobinemiei. Sulfanilamida este incompatibila cu aminoglicozidele.
Precautii :
Pe tot parcursul tratamentului se recomanda de a consuma cantitati sporite de lichid, alcalinizarea urinei pentru a evita cristaluria. In tratamentul de durata se recomanda analize periodice ale singelui.
Particularitati farmacologice :
Este unul dintre primii reprezentanti ai familiei sulfamidelor. Este activ fata de cocii patogeni, colibacili, Shigella spp., Vibrio cholerae, Clostridium spp., bacillus anthracis, agentii patogeni ai difteriei, pneumoniei catarale, influenzei, ciumei s.a. Mecanismul actiunii antibacteriene consta in inhibitia sintezei acidului folic necesar pentru sinteza acizilor nucleici bacterieni.
Indicatii :
Ranile purulente, arsurile infectate, erizipelul, angina, infectiile cutanate si ale tesuturilor moi, cistitele si pielitele, enterocolitele.
Utilizare terapeutica :
Adulti cite 500-1000 mg de 5-6 ori pe zi. Copii sub 1 an cite 50-100 mg, 2-5 ani cite 200-300 mg, 6-12 ani cite 300-500 mg de 5-6 ori pe zi. Unguentul se aplica pe suprafetele lezate ale pielii si mucoaselor.
Efecte adverse :
Greata, varsaturi, diaree, cianoza, cefalee, ameteli: leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, hipoprotrom-binemie, reactii alergice cutanate, cristalurie. Rar tulburari vizuale, cefalee, ameteli, nevrite periferice, hipotiroidism, ataxie.
Contraindicatii :
Hipersensibilitatea la preparat, mielosupresia, insuficienta renala severa, nefrozele si nefritele, boala Basedow, deficitul de G-6-P DH, porfiria acuta, sarcina in trimestrele I si II, lactatia.
Interactiuni :
Procaina scade eficacitatea preparatului. AINS cresc riscul efectelor adverse, iar nitrofuranele – al anemiei si methempglobinemiei. Sulfanilamida este incompatibila cu aminoglicozidele.
Precautii :
Pe tot parcursul tratamentului se recomanda de a consuma cantitati sporite de lichid, alcalinizarea urinei pentru a evita cristaluria. In tratamentul de durata se recomanda analize periodice ale singelui.
-3%
40.16 MDL
41.40 MDL
Indicaţii terapeutice
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/343KGcZ
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/343KGcZ
Descriere Pimafucort
Indicatii:
Ca urmare a combinarii unui antibiotic cu un antifungic si cu hidrocortizon, Pimafucort poate fi utilizat in urmatoarele cazuri: afectiuni dermatologice provocate in special de speciile Candida; afectiuni acute ale pielii produse de fungi sensibili la natamicina, cum ar fi: tipul Trichophyton, Epydermophyton, Microsporum, Aspergillus si Scopulariopsis; afectiuni acute si cronice ale pielii, in special eczemele si dermatitele sensibile la corticosteroizi infectate secundar cu microorganisme sensibile la natamicina si neomicina; dermatozele infectate cu fungi sau impetigo, inclusiv otomicoza data de Candida albicans, Aspergillus fumigatus si Aspergillus niger.
Contraindicatii:
Datorita continutului sau de hidrocortizon corticosteroid slab se aplica urmatoarele contraindicatii: afectiuni tegumentare cauzate de: infectii bacteriene primare; infectii virale; infectii fungice primare; infectii parazitare; ulceratii tegumentare, rani, ulceratii varicoase, arsuri; efecte secundare cauzate de corticosteroizi (dermatita periorala, striuri atrofice); ihtioza, dermatoza plantara juvenila, acnee vulgara, acnee rozacee, fragilitate capilara tegumentara, atrofie tegumentara. De asemenea, Pimafucort nu se va utiliza in cazul existentei unei hipersensibilitati alergice la componentele vehiculului la neomicina si (in cazuri exceptionale) la natamicina sau corticosteroizi.
Administrare:
Pimafucort este un produs de uz exclusiv extern. Doze: 2-4 aplicatii pe zi, in cantitate redusa pe zonele afectate. Terapia locala cu Pimafucort nu trebuie sa depaseasca 14 zile. Forme de aplicare: Diferitele forme de prezentare ale Pimafucort sunt adaptate special la natura conditiilor tegumentare. Pentru tratamentul afectiunilor tegumentare acute si subacute, tratamentul afectiunilor pielii paroase, afectiunilor localizate la nivelul plicilor tegumentare se va utiliza preferabil Pimafucort solutie si Pimafucort crema. Afectiunile cronice ale pielii cu leziuni uscate, descuamare si fisuri tegumentare, ca si in cazul prezentei seboreei, necesita aplicarea in special a Pimafucortului unguent.
Indicatii:
Ca urmare a combinarii unui antibiotic cu un antifungic si cu hidrocortizon, Pimafucort poate fi utilizat in urmatoarele cazuri: afectiuni dermatologice provocate in special de speciile Candida; afectiuni acute ale pielii produse de fungi sensibili la natamicina, cum ar fi: tipul Trichophyton, Epydermophyton, Microsporum, Aspergillus si Scopulariopsis; afectiuni acute si cronice ale pielii, in special eczemele si dermatitele sensibile la corticosteroizi infectate secundar cu microorganisme sensibile la natamicina si neomicina; dermatozele infectate cu fungi sau impetigo, inclusiv otomicoza data de Candida albicans, Aspergillus fumigatus si Aspergillus niger.
Contraindicatii:
Datorita continutului sau de hidrocortizon corticosteroid slab se aplica urmatoarele contraindicatii: afectiuni tegumentare cauzate de: infectii bacteriene primare; infectii virale; infectii fungice primare; infectii parazitare; ulceratii tegumentare, rani, ulceratii varicoase, arsuri; efecte secundare cauzate de corticosteroizi (dermatita periorala, striuri atrofice); ihtioza, dermatoza plantara juvenila, acnee vulgara, acnee rozacee, fragilitate capilara tegumentara, atrofie tegumentara. De asemenea, Pimafucort nu se va utiliza in cazul existentei unei hipersensibilitati alergice la componentele vehiculului la neomicina si (in cazuri exceptionale) la natamicina sau corticosteroizi.
Administrare:
Pimafucort este un produs de uz exclusiv extern. Doze: 2-4 aplicatii pe zi, in cantitate redusa pe zonele afectate. Terapia locala cu Pimafucort nu trebuie sa depaseasca 14 zile. Forme de aplicare: Diferitele forme de prezentare ale Pimafucort sunt adaptate special la natura conditiilor tegumentare. Pentru tratamentul afectiunilor tegumentare acute si subacute, tratamentul afectiunilor pielii paroase, afectiunilor localizate la nivelul plicilor tegumentare se va utiliza preferabil Pimafucort solutie si Pimafucort crema. Afectiunile cronice ale pielii cu leziuni uscate, descuamare si fisuri tegumentare, ca si in cazul prezentei seboreei, necesita aplicarea in special a Pimafucortului unguent.
-3%
245.36 MDL
252.95 MDL
Ce este NIZORAL şi pentru ce se utilizează
NIZORAL cremă este un medicament care conţine ketoconazol, pentru tratamentul infecţiilor produse
de fungi (ciuperci). NIZORAL este utilizat în tratamentul infecţiilor fungice ale pielii (de exemplu,
candidoza cutanată) şi ale celor produse de ciuperci (de exemplu, pitiriazis versicolor), care pot
apărea pe mâini, picioare, zona genitală, trunchi, plica inghinală, pielea capului, faţă, piept sau spate.
Anumite infecţii ale pielii, recunoscute prin petele maro roşcat însoţite de cruste galbene sau
albicioase pe faţă şi piept (dermatita seboreică), sunt de asemenea tratate cu NIZORAL. Cum să utilizaţi NIZORAL
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
NIZORAL CREMĂ ESTE NUMAI PENTRU UZ EXTERN
Fiecare tub de NIZORAL 20 mg/g cremă este sigilat. Folosiţi capacul pentru a perfora sigiliul. De fiecare dată când utilizaţi crema:
- spălaţi pielea infectată şi ştergeţi-o bine. Pentru că multe boli cutanate sunt infecţioase, trebuie
să aveţi un prosop sau o flanelă pentru uz personal, astfel încât să nu infectaţi alte persoane;
- frecaţi uşor cu NIZORAL 20 mg/g cremă aria afectată şi zona de piele din jur cu degetele
curate;
- exceptând cazul în care pielea de pe mâini este infectată, spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun
după aplicarea cremei pentru a preveni răspândirea infecţiei la alte zone ale corpului sau la alte
persoane;
- nu acceptaţi ca alte persoane să folosească flanela sau prosopul dumneavoastră. În acest mod
opriţi transmiterea infecţiei;
- în mod asemănător, hainele ce vin în contact cu zonele infectate trebuie spălate şi schimbate
frecvent. NIZORAL 20 mg/g cremă nu conţine grăsimi şi nu pătează hainele. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
NIZORAL cremă este un medicament care conţine ketoconazol, pentru tratamentul infecţiilor produse
de fungi (ciuperci). NIZORAL este utilizat în tratamentul infecţiilor fungice ale pielii (de exemplu,
candidoza cutanată) şi ale celor produse de ciuperci (de exemplu, pitiriazis versicolor), care pot
apărea pe mâini, picioare, zona genitală, trunchi, plica inghinală, pielea capului, faţă, piept sau spate.
Anumite infecţii ale pielii, recunoscute prin petele maro roşcat însoţite de cruste galbene sau
albicioase pe faţă şi piept (dermatita seboreică), sunt de asemenea tratate cu NIZORAL. Cum să utilizaţi NIZORAL
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră dacă nu sunteţi sigur.
NIZORAL CREMĂ ESTE NUMAI PENTRU UZ EXTERN
Fiecare tub de NIZORAL 20 mg/g cremă este sigilat. Folosiţi capacul pentru a perfora sigiliul. De fiecare dată când utilizaţi crema:
- spălaţi pielea infectată şi ştergeţi-o bine. Pentru că multe boli cutanate sunt infecţioase, trebuie
să aveţi un prosop sau o flanelă pentru uz personal, astfel încât să nu infectaţi alte persoane;
- frecaţi uşor cu NIZORAL 20 mg/g cremă aria afectată şi zona de piele din jur cu degetele
curate;
- exceptând cazul în care pielea de pe mâini este infectată, spălaţi-vă mâinile cu apă şi săpun
după aplicarea cremei pentru a preveni răspândirea infecţiei la alte zone ale corpului sau la alte
persoane;
- nu acceptaţi ca alte persoane să folosească flanela sau prosopul dumneavoastră. În acest mod
opriţi transmiterea infecţiei;
- în mod asemănător, hainele ce vin în contact cu zonele infectate trebuie spălate şi schimbate
frecvent. NIZORAL 20 mg/g cremă nu conţine grăsimi şi nu pătează hainele. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravǎ sau dacă observaţi orice reacţie adversǎ
nemenţionatǎ în acest prospect, vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului.
Nistatina face parte din clasa de medicamente cunoscută sub denumirea de antifungice.
Nistatina este indicată la adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta peste 6 ani pentru a trata infecţiile
determinate de o ciupercă denumită Candida albicans, localizate la nivelul tractului digestiv şi ca
adjuvant în tratamentul candidozei vaginale şi cutanate. Cum să luați Nistatină.Luați întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Se recomandă administrarea medicamentului între mese, evitându-se asocierea cu alimentele.
Tratamentul cu Nistatină se continuă cel puţin 48 de ore după vindecarea semnelor clinice. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Nistatină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Nistatina este indicată la adulţi, adolescenți şi copii cu vârsta peste 6 ani pentru a trata infecţiile
determinate de o ciupercă denumită Candida albicans, localizate la nivelul tractului digestiv şi ca
adjuvant în tratamentul candidozei vaginale şi cutanate. Cum să luați Nistatină.Luați întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Trebuie să
discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Se recomandă administrarea medicamentului între mese, evitându-se asocierea cu alimentele.
Tratamentul cu Nistatină se continuă cel puţin 48 de ore după vindecarea semnelor clinice. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Nistatină poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
Ce este Vancomycin şi pentru ce se utilizează
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
Vancomicină aparţine unui grup de medicamente numit antibiotice (glicopeptide), care elimină mai multe tipuri de infecţii provocate de bacterii.
Vancomicină este indicată pentru tratamentul infecţiilor potenţial periculoase pentru viaţă produse de microorganisme gram pozitive care nu pot fi tratate cu alte antibacteriene mai puţin toxice, ex. cefalosporinele sau penicilinele.
Medicamentul dumneavoastră este sub formă de pudră pentru soluţie. înainte de utilizare va fi dizolvat şi diluat cu lichide pentru administrare intravenoasă şi vă va fi administrat lent prin picurare în perfuzie, de către un medic sau o asistentă medicală.
Vancomycin poate fi administrată şi pe cale orală, în tratamentul cazurilor grave de infecţii intestinale extinse (colită pseudomembranoasă).
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să vi se administreze Vancomycin
Nu utilizaţi Vancomycin:
- dacă sunteţi alergic la vancomicină.
Atenţionări şi precauţii
înaintea tratamentului cu vancomicină, asiguraţi-vă că medicul dumneavoastră cunoaşte antecedentele dumneavoastră medicale, mai ales dacă:
• aveţi puţine celuleîn sânge
• aveţi sau aţi avut probleme cu rinichii
• aveţi sau aţi avut probleme de auz, cum este surditatea
• luaţi alte medicamente care pot afecta auzul (de exemplu antibiotice aminoglicozidice) sau rinichii
• aveţi diaree persistentă, severă în timpul sau după terminarea tratamentului cu Vancomycin. în acest caz, luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră. Nu luaţi medicamente împotriva diareii.
• sunteţi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă
• alăptaţi
• sunteţi vârstnicşi aveţi vârsta peste 60 de ani
• sunteţi un nou-născut prematur sau un copil
• urmează să vi se efectueze o intervenţie chirurgicală
în cazul în care dezvoltaţi o reacţie alergică severă, medicul dumneavoastră va opri tratamentul cu vancomicină şi vă va administra alt tratament corespunzător. Dacă perfuzia vă este administrată prea rapid, puteţi să prezentaţi unele reacţii adverse, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale sau erupţie cutanată tranzitorie.
De obicei, oprirea perfuziei este urmată de încetarea promptă a acestor manifestări.
Vancomicină trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi cu.insuficienţă renală sau în caz de tratament concomitent cu alte substanţe toxice pentru rinichi, având în vedere că posibilitatea de apariţie a efectelor toxice este mult mai mare. Pentru a reduce acest risc, trebuie efectuate analize repetate ale funcţiei renale şi trebuie administrate dozele terapeutice adecvate.
Surditatea, tranzitorie sau permanentă, care poate fi precedată de zgomote în urechi, poate
apărea la pacienţii cu antecedente de surditate, la cei la care s-au administrat doze mari sau la cei care au primit tratament concomitent cu alte medicamente cu efecte toxice asupra auzului. Pentru reducerea acestui risc, concentraţiile plasmatice trebuie verificate periodic şi se recomandă testarea periodică a funcţiei auditive.
Dacă veţi primi tratament cu vancomicină pe o perioadă mai mare de timp, veţi face analize de sânge la intervale regulate. De asemenea, veţi fi monitorizat pentru apariţia unei posibile supra-infecţii (infecţie nouă care apare peste cea deja existentă) sau a manifestărilor severe de diaree, uneori cu sânge sau mucozităţi (ceea ce se numeşte colită pseudomembranoasă).
Vancomycin împreună cu alte medicamente
Spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi sau aţi luat recent orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală, preparate be bază de plante medicinale sau vitamine şi minerale, deoarece unele dintre acestea pot interacţiona cu va neom ici na.
Mai mult, nu luaţipici un medicament nou fără a discuta cu medicul dumneavoastră.
Următoarele medicamente pot interacţiona cu vancomicina dacă le luaţi în acelaşi timp:
• medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului: dacă vi se administrează concomitent vancomicină şi alte medicamente care pot avea efecte dăunătoare asupra rinichilor şi auzului (de exemplu antibiotice aminoglicozidice), aceste efecte dăunătoare pot fi crescute. în acest caz este necesar controlul periodic al rinichilor şi auzului.
• agenţi anestezici (dacă vi se va face anestezie generală): administrarea concomitentă cu vancomicina poate creşte riscul apariţiei unor reacţii adverse la vancomicină, cum sunt eritem, bufeuri asemănătoare celor asociate cu histaminele şi reacţii anafilactoideEste posibil ca medicul dumneavoastră să vă recomande analize ale sângelui şi să modifice doza de vancomicină dacă aceasta este asociată cu alte medicamente.
-3%
251.18 MDL
258.95 MDL
Indicaţii terapeutice
Fluconazol-BP este indicat la adulţi pentru tratamentul:
- Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4);
- Coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4);
- Candidozei invazive;
- Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi candidozei
cronice cutaneomucoase;
- Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena dentară sau
tratamentul local sunt insuficiente;
- Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat;
- Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat;
- Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi infecţii
cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic;
- Tinea unguium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.
Fluconazol-BP este indicat la adulţi pentru prevenirea:
- Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie;
- Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă risc
crescut de recădere;
- Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an);
2
- Infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii cu neoplazii
hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu transplant de celule
stem hematopoietice (vezi pct. 5.1)).
Fluconazol-BP este indicat la nou-născuţi la termen, sugari, copii mici, copii şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 0 şi 17 ani:
Fluconazol-BP este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană, esofagiană),
candidozei invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii
imunodeprimaţi. Fluconazol-BP poate fi utilizat ca tratament de menţinere pentru prevenirea
recidivelor meningitei criptococice la copiii care prezintă risc crescut de recădere (vezi pct. 4.4).
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de laborator;
totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va fi ajustat
corespunzător.
Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antimicotice.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul
infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în
care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia
fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei
active. Mod de administrare
Fluconazol-BP se administrează pe cale orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi şi independent de momentul meselor.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre excipienţi.
Este contraindicată administrarea de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu Fluconazol-BP
în doze multiple de 400 mg sau mai mari pe zi, pe baza rezultatelor unui studiu de interacţiuni
medicamentoase în care s-au folosit doze multiple. Este contraindicată administrarea concomitentă a
altor medicamente care alungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea citocromului P450
(CYP) 3A4, precum cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în
tratament cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
https://bit.ly/3yHJnid
Fluconazol-BP este indicat la adulţi pentru tratamentul:
- Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4);
- Coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4);
- Candidozei invazive;
- Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi candidozei
cronice cutaneomucoase;
- Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena dentară sau
tratamentul local sunt insuficiente;
- Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat;
- Balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat;
- Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi infecţii
cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic;
- Tinea unguium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt indicate.
Fluconazol-BP este indicat la adulţi pentru prevenirea:
- Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie;
- Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă risc
crescut de recădere;
- Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an);
2
- Infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii cu neoplazii
hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu transplant de celule
stem hematopoietice (vezi pct. 5.1)).
Fluconazol-BP este indicat la nou-născuţi la termen, sugari, copii mici, copii şi adolescenţi cu vârsta
cuprinsă între 0 şi 17 ani:
Fluconazol-BP este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană, esofagiană),
candidozei invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii
imunodeprimaţi. Fluconazol-BP poate fi utilizat ca tratament de menţinere pentru prevenirea
recidivelor meningitei criptococice la copiii care prezintă risc crescut de recădere (vezi pct. 4.4).
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de laborator;
totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va fi ajustat
corespunzător.
Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antimicotice.
Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul
infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în
care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia
fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei
active. Mod de administrare
Fluconazol-BP se administrează pe cale orală.
Comprimatele trebuie înghiţite întregi şi independent de momentul meselor.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre excipienţi.
Este contraindicată administrarea de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu Fluconazol-BP
în doze multiple de 400 mg sau mai mari pe zi, pe baza rezultatelor unui studiu de interacţiuni
medicamentoase în care s-au folosit doze multiple. Este contraindicată administrarea concomitentă a
altor medicamente care alungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea citocromului P450
(CYP) 3A4, precum cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în
tratament cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
https://bit.ly/3yHJnid
Rețetă medicală
ZIOMYCIN®
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Ziomycin®
DCI-ul substanţei active
Azithromycinum
COMPOZIŢIA
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: azitromicină 250 mg sau 500 mg (sub formă de dihidrat de azitromicină);
excipienți: celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, lauril sulfat de sodiu, povidonă, talc purificat, stearat de magneziu, Opadry 04B520005 galben.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate de culoare galbenă, formă ovală, gravate cu "A250" pe o parte a comprimatului şi netede pe cealaltă parte (pentru Ziomycin® 250 mg).
Comprimate filmate de culoare galbenă, de formă ovală, gravate cu "A500" pe o parte a comprimatului şi netede pe cealaltă parte (pentru Ziomycin® 500 mg).
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Preparate antibacteriene pentru uz sistemic, macrolide, J01FA10.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Azitromicina este un azalid, derivat din clasa antibioticelor macrolide. Mecanismul de acţiune al azitromicinei constă în inhibiţia sintezei proteinelor la nivel bacterian, prin legarea de subunităţile 50S a ribozomilor şi prevenirea translocării peptidelor. Uzual azitromicina este bacteriostatică. Totuşi, la concentraţii plasmatice mari, azitromicina poate fi bactericidă pentru microorganismele sensibile. Azitromicina este activă asupra mai multor bacterii Gram-pozitive şi Gram-negative, aerobe şi anaerobe, precum şi faţă de bacteriile patogene de tipul Mycobacterium avium complex, Mycoplasma spp. , Borrelia burgdorferi, Chlamydia spp. şi Campylobacter spp. În plus, azitromicina prezintă activi tate împotriva microorganismelor protozoare ca Toxoplasma gondii.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, biodisponibilitatea azitromicinei este de aproximativ 37%. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 2-3 ore de la administrare (Cmax după doza unică de 500 mg este 0,4 mg/l).
Distribuţie
Studiile farmacocinetice au arătat concentraţii mult mai mari ale azitromicinei în ţesuturi decît în plasmă (pînă la 50 ori mai mari decît concentraţia plasmatică maximă), indicînd faptul că medicamentul este legat în ţesuturi în proporţie semnificativă. Concentraţia în ţesuturile ţintă cum sunt plămînii, amigdalele şi prostată depăşeşte CMI90 pentru microorganismele patogene asemănătoare, după o singură doză de 500 mg. În studiile experimentale in vivo şi in vitro, azitromicina se acumulează în fagocite, eliberarea fiind stimulată de activarea fagocitozei.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă îndeaproape timpul de înjumătăţire tisular de la 2 pînă la 4 zile. Aproximativ 12% din doza administrată intravenos este eliminată în urină sub formă nemodificată, pe o elasticitate de peste 3 zile; majoritatea este eliminată în primele 24 ore. Excreţia biliară a azitromicinei, predominant sub formă nemodificată, este principala cale de eliminare. Metaboliţii identificaţi (formaţi prin N- şi O- demetilare, prin hidroxilarea inelelor desosaminic şi gliconic şi prin clivarea conjugatului gladinosic), sunt microbiologic in activi . După 5 zile de tratament valorile ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) au fost uşor crescute (29%) la voluntarii vîrstnici (vîrsta peste 65 ani), comparativ cu voluntarii tineri (vîrsta sub 45 ani). Totuşi, aceste diferenţe nu sunt relevante clinic; de aceea, nu este necesară ajustarea dozei.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
După o doză orală unică de 1 g azitromicină, valorile medii ale Cmax şi ASC0-120 au crescut cu 5,1% şi 4,2% respectiv, la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară pînă la moderată (rata de filtrare glomerulară de 10-80 ml/min) comparativ cu funcţia renală normală (rata de filtrare glomerulară >80 ml/min). La subiecţii cu insuficienţă renală severă, Cmax medie şi ASC0-120 au crescut cu 61% şi, respectiv, 35% faţă de cei cu funcţia renală normală.
Pacienţii cu insuficienţă hepatica
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară pînă la moderată, nu există nici o dovadă a unei schimbări esenţiale în farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală. La aceşti pacienţi, recuperarea urinară a azitromicinei pare să crească, probabil, pentru a compensa clearance-ul hepatic redus.
Vîrstnici
Farmacocinetica azitromicinei la bărbaţii vîrstnici a fost similară cu cea determinată la tineri şi adulţi. Cu toate acestea, la femeile vîrstnice, au fost determinate concentraţii plasmatice maxime (mărite cu 30-50%); nici o acumulare semnificativă nu a avut loc.
Sugari, copii şi adolescenţi
Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vîrsta 4 luni-15 ani care au administrat capsule, granule şi suspensie. La administrarea a 10 mg/kg în ziua întîi urmate de 5 mg/kg în ziua 2-5, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) determinată este puţin mai mare decît la adulţi 224 mg/l la copii cu vîrsta 0,6-5 ani iar după 3 zile de administrare şi după 3 zile de administrare şi 383 ng/l la pacienţii cu vîrsta 6-15 ani. Timpul de înjumătăţire la adolescenţi a fost în intervalul estimat pentru adulţi.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Azitromicina comprimate filmate poate fi utilizată în cazurile în care agenţii cauzali sunt microorganisme sensibile la azitromicină:
- infecţii ORL (sinuzite, faringite, amigdalite, otite medii acute);
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşite acute şi pneumonie interstiţială şi alveolară;
- infecţii gastrice şi ale duodenului determinate de Helicobacter pylori;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi (eritem cronic migrator - faza iniţială a bolii Lyme, erizipel, impetigo, piodermatoze secundare);
- infecţii cu transmitere sexuală (inclusiv candidoza urogenitală, uretrită necomplicată, cervicită determinate de Chlamydia trachomatis).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele filmate Ziomycin se administrează cu 1 oră pînă sau 2 ore după mese, deoarece administrarea concomitentă cu alimentele scade absorbţia azitromicinei.
Adulţi şi copii cu masa corporală ≥50 kg
În infecţiile ORL şi a căilor respiratorii, infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului cronic migrator): cîte 500 mg (2 comprimate a cîte 250 mg sau 1 comprimat 500 mg în priză unică) timp de 24 ore timp de 3 zile. Doza pentru o cură de tratament 1,5 g azitromicină. În eritemul cronic migrator: 1 dată pe zi timp de 5 zile, prima zi 1g (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg), apoi cîte 500 mg (2 comprimate a cîte 250 mg sau 1 comprimat a cîte 500 mg) în zilele 2-5. Înfecţiile cu transmitere sexuală: cîte 1 g o dată (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg). În ulcerul gastric şi duodenal: cîte 1 g (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg) pe zi, timp de 3 zile, împreună cu inhibitori ai secreţiei gastrice şi alte preparate prescrise de către medic.
Copii
Ziomycin 250 mg este recomandat copiilor cu masa corporală de la 25 pîna la 50 kg, reieşind din raportul 10 mg/kg masă corporală, timp de 3 zile. În cazul omiterii unei doze, aceasta trebuie administrată cît mai curînd posibil, iar următoarele doze la interval de 24 ore.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozelor.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficineţă hepatică este necesară ajustarea dozelor, deoarece azitromicina se metabolizează în proporţie mare în ficat.
Vîrstanici
Dacă funcţia renală şi hepatică nu este afectată, nu este necesară ajustarea dozelor.
REACŢII ADVERSE
În continuare, reacţiile adverse sunt clasificate conform convenţiei MedDRA pe sisteme de organe, în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1 000, <1/100), rare (>1/10 000, <1/1 000), foarte rare (<1/10 000), inclusiv cu frecvenţă necunoscută. Aproximativ 13% dintre pacienţii incluşi în studiile clinice au prezentat reacţii adverse. Cele mai frecvent raportate reacţii adverse sunt cele gastrointestinale (aproximativ 10%).
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: vaginite.
Rare: candidoză.
Tulburări sanguine şi ale sistemului limfatic
Rare: trombocitopenie, anemie hemolitică. O reducere uşoară, tranzitorie a numărului de neutrofile a fost observată în studiile clinice, dar pentru care o relaţie de cauzalitate cu tratamentul cu azitromicina nu a fost confirmată.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie, inclusiv edem (rar letal).
Tulburări psihice
Rare: reacţii de agresivitate, agitaţie, anxietate, nervozitate, depersonalizare, la pacienţii vîrstnici poate apărea delir.
Tulburări ale sistemului nervos central
Mai puţin frecvente: ameţeli/vertij, convulsii, cefalee, somnolenţă, dereglarea gustului şi/sau mirosului. Rare: parestezii, sincopă, insomnie, hiper activi tate.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tulburări ale auzului. În studiile clinice, după tratamentul de lungă durată cu doze mari au fost raportate tulburări de auz, inclusiv surditate şi/sau tinnitus. Majoritatea reacţiilor adverse au fost reversibile.
Tulburări cardiace
Rare: palpitaţii, aritmii (inclusiv tahicardie ventriculară). Este posibil riscul de prelungire a intervalului QT şi torsada vîrfurilor, în particular la pacienţii care sunt predispuşi.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, diaree, disconfort abdominal (dureri/crampe), vomă. Mai puţin frecvente: scaune moi (ca rezultat al deshidratării rare), flatulenţă, dispepsie. Rare: constipaţie, colită pseudomembranoasă, pancreatită, decolorarea dinţilor, decolorarea limbii.
Tulburări hepato-biliare
Rare: valori anormale ale indicilor funcţionali ai ficatului, hepatită, icter colestatic, necroză hepatică şi tulburări hepatice, rar cu sfîrşit letal.
Tulburări ale pielii şi a ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate, prurit. Rare: angioedem, urticarie, fotosensibilitate, eritem multiform, sindromul StevensJohnson, necroliză epidermică toxică.
Tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: artralgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: astenie, fatigabilitate, stare de rău generală.
CONTRAINDICAŢII
Administrarea azitromicinei este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienţii, afecţiuni hepatice, renale, sarcina şi perioada de alăptare, copiii cu vîrsta pînă la 12 ani.
SUPRADOZAJ
Simptome: pierderea reversibilă a auzului, greaţă, vomă, diaree. Tratament: lavaj gastric şi tratament de susţinere.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Rar, au fost raportate reacţii alergice severe, inclusiv edem şi reacţii anafilactice (uneori cu sfîrşit letal). Uneori asemenea reacţii, în timpul tratamentului cu azitromicină se repetau şi necesitau o monitorizare şi tratament mai îndelungat. Este necesară o pauză de cel puţin 2 ore între administrarea azitromicinei şi preparatelor antiacide. Este recomandată monitorizarea simptomelor suprainfecţiei la pacienţii refractari, îndeosebi a infecţiilor fungice.
Administrarea în insuficienţa renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală de gravitate medie pînă la moderată (viteza filtrării glomerulare 10-80 ml/min). Este recomandată administrarea cu prudenţă a azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (viteza filtrării glomerulare ˂10 ml/min), deoarece se poate mări acţiunea sistemică.
Administrarea în insuficienţa hepatică
Deoarece azitromicina se metabolizează în ficat şi se elimină cu bila, acest medicament nu trebuie administrat de către pacienţii cu afecţiuni hepatice grave. Studii de administrare a azitromicinei la această grupă de pacienţi nu au fost efectuate. În cazul apariţiei insuficienţei hepatice severe tratamentul cu azitromicină trebuie oprit. La pacienţii cu tulburări neurologice şi psihice azitromicina trebuie administrată cu prudenţă. Azitromicina nu se administrează pentru tratamentul arsurilor infectate.
Comprimatele filmate Ziomycin nu sunt corespunzătoare pentru tratamentul infecţiilor grave atunci cînd este necesară o creştere rapidă şi mare a concentraţiei antibioticului în sînge.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Sarcina
Nu există studii adecvate şi bine controlate efectuate la femeile gravide. Studiile asupra funcţiei de reproducere au prezentat penetrarea barierei placentare. Nu au fost observate efecte teratogene în studiile de reproducere. Siguranţa azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce priveşte utilizarea substanţei active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai în cazurile în care este pusă viaţa pericol.
Alăptarea
Azitromicina se excretă în laptele matern. Pentru că nu se cunoaşte dacă azitromicina poate avea efecte adverse asupra sugarilor, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu azitromicină. Printre alte reacţii adverse la sugari, este posibilă apariţia diareei, a infecţiilor fungice ale mucoaselor şi a sensibilizării. Se recomandă aruncarea laptelui stors în timpul tratamentului şi timp de 2 zile după întreruperea tratamentului. Alăptarea poate fi reluată ulterior.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, posibilitatea unor efecte adverse, cum ar fi ameţeli şi convulsii trebuie luate în considerare la efectuarea acestor activi tăţi.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Teofilina
Deoarece au fost raportate interacţiuni între alte macrolide şi teofilină, este necesară prudenţă în administrarea concomitentă a acestora.
Anticoagulantele orale de tip cumarinic
S-a raportat o potenţială creştere a efectului anticoagulant în legătură cu o administrare concomitentă a azitromicinei şi anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Trebuie acordată atenţie la frecvenţa determinărilor timpului de protrombină
Carbamazepina
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi activi .
Derivaţi de ergotamină
La pacienţii trataţi cu derivaţi de ergotamină, ergotismul poate fi indus prin administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu există date cunoscute despre posibilitatea unor interacţiuni între derivaţii de ergotamină şi azitromicină. Datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergotamină nu trebuie administraţi în asociere.
Ciclosporina
Deoarece studii farmacocinetice şi clinice cu privire la posibilele efecte ale asocierii azitromicinei şi ciclosporinei nu au fost efectuate, situaţia terapeutică trebuie luată în considerare înainte ca aceste substanţe să fie administrate concomitent. Dacă tratamentul asociat este justificat, concentraţiile ciclosporinei trebuie monitorizate atent iar doza trebuie ajustată în mod corespunzător.
Cisaprida
Cisaprida este metabolizată în ficat de către enzima CYP 3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă de cisapridă poate accentua prelungirea intervalului QT, aritmia ventriculară şi torsada vîrfurilor.
Digoxina
Este cunoscut faptul că unele antibiotice macrolidice limitează metabolizarea digoxinei (la nivel intestinal). La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi digoxină trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii concentraţiei plasmatice a digoxinei, iar concentraţiile digoxinei monitorizate.
Antiacide
În cadrul unui studiu farmacocinetic privind coadministrarea de antiacide şi azitromicină nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii, deşi nivelurile plasmatice maxime au fost reduse cu aproximativ 30%. Azitromicina trebuie administrată cu cel puţin o oră înainte sau 2 ore după administrarea unui medicament antiacid.
Trimetoprim/sulfometoxazol
Administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile împreună cu 1200 mg azitromcină în ziua 7 nu a avut niciun efect asupra concentraţiei maxime, expunerii totale sau secreţiei urinare a trimetoprimului sau a sulfametoxazolului. Concentraţiile serice de azitromicină au fost similare celor observate în alte studii.
Fluconazol
Administrarea concomitentă a dozei unice de 1200 mg azitromicină nu a influenţat farmacocinetica unei doze de 800 mg fluconazol. Expunerea totală la azitromcină şi timpul de înjumătaţire plasmatică au rămas neschimbate, deşi s-a observat o scădere semnificativă de 18% a Cmax.
Zidovudină
Administrarea a 1000 mg de azitromicină în doză unică şi 600 mg sau 1200 mg azitromicină în doze repetate a avut efect minim asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau asupra metabolitului său glucuronoconjugat. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile zidovudinei fosforilate, metabolit activ clinic, în celulele mononucleare din sîngele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi în beneficiul pacienţilor.
Terfenadina
Azitromicina nu are efect asupra farmacocineticii terfenadinei administrată la fiecare 12 ore în doză recomandată de 60 mg. Exprimată într-o doză de echilibru de terfenadină, adăugînd azitromicina nu a dus la o schimbare semnificativă în repolarizarea cardiacă (interval QT).
Didanozina
În comparaţie cu placebo, dozele zilnice de 1200 mg azitromicină şi didanozină nu par să aibă un efect asupra farmacocineticii didanozinei la subiecţii testaţi în studiul clinic.
Rifabutină
Administrarea concomitentă de azitromicină şi rifabutină nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost observată neutropenia. Deşi, neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate în cazul tratamentului asociat cu azitromicină.
Astemizol, triazolam, midazolam, alfentanil
Nu sunt disponibile date referitoare la interacţiunea cu astemizol sau alfentanil. Datorită efectului cunoscut de potenţare a acţiunii acestor medicamente în cazul administrării concomitente cu antibioticul macrolid, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente cu azitromicina.
Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 250 mg sau 500 mg. Cîte 6 comprimate filmate (250 mg) sau cîte 3 comprimate filmate (500 mg) în blister. Cîte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare plasate în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat ferit de lumină la temperatura sub 25°C.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
comprimate filmate
DENUMIREA COMERCIALĂ
Ziomycin®
DCI-ul substanţei active
Azithromycinum
COMPOZIŢIA
1 comprimat filmat conţine:
substanţa activă: azitromicină 250 mg sau 500 mg (sub formă de dihidrat de azitromicină);
excipienți: celuloză microcristalină, croscarmeloză sodică, lauril sulfat de sodiu, povidonă, talc purificat, stearat de magneziu, Opadry 04B520005 galben.
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate de culoare galbenă, formă ovală, gravate cu "A250" pe o parte a comprimatului şi netede pe cealaltă parte (pentru Ziomycin® 250 mg).
Comprimate filmate de culoare galbenă, de formă ovală, gravate cu "A500" pe o parte a comprimatului şi netede pe cealaltă parte (pentru Ziomycin® 500 mg).
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Preparate antibacteriene pentru uz sistemic, macrolide, J01FA10.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Azitromicina este un azalid, derivat din clasa antibioticelor macrolide. Mecanismul de acţiune al azitromicinei constă în inhibiţia sintezei proteinelor la nivel bacterian, prin legarea de subunităţile 50S a ribozomilor şi prevenirea translocării peptidelor. Uzual azitromicina este bacteriostatică. Totuşi, la concentraţii plasmatice mari, azitromicina poate fi bactericidă pentru microorganismele sensibile. Azitromicina este activă asupra mai multor bacterii Gram-pozitive şi Gram-negative, aerobe şi anaerobe, precum şi faţă de bacteriile patogene de tipul Mycobacterium avium complex, Mycoplasma spp. , Borrelia burgdorferi, Chlamydia spp. şi Campylobacter spp. În plus, azitromicina prezintă activi tate împotriva microorganismelor protozoare ca Toxoplasma gondii.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, biodisponibilitatea azitromicinei este de aproximativ 37%. Concentraţia plasmatică maximă este atinsă după 2-3 ore de la administrare (Cmax după doza unică de 500 mg este 0,4 mg/l).
Distribuţie
Studiile farmacocinetice au arătat concentraţii mult mai mari ale azitromicinei în ţesuturi decît în plasmă (pînă la 50 ori mai mari decît concentraţia plasmatică maximă), indicînd faptul că medicamentul este legat în ţesuturi în proporţie semnificativă. Concentraţia în ţesuturile ţintă cum sunt plămînii, amigdalele şi prostată depăşeşte CMI90 pentru microorganismele patogene asemănătoare, după o singură doză de 500 mg. În studiile experimentale in vivo şi in vitro, azitromicina se acumulează în fagocite, eliberarea fiind stimulată de activarea fagocitozei.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă îndeaproape timpul de înjumătăţire tisular de la 2 pînă la 4 zile. Aproximativ 12% din doza administrată intravenos este eliminată în urină sub formă nemodificată, pe o elasticitate de peste 3 zile; majoritatea este eliminată în primele 24 ore. Excreţia biliară a azitromicinei, predominant sub formă nemodificată, este principala cale de eliminare. Metaboliţii identificaţi (formaţi prin N- şi O- demetilare, prin hidroxilarea inelelor desosaminic şi gliconic şi prin clivarea conjugatului gladinosic), sunt microbiologic in activi . După 5 zile de tratament valorile ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) au fost uşor crescute (29%) la voluntarii vîrstnici (vîrsta peste 65 ani), comparativ cu voluntarii tineri (vîrsta sub 45 ani). Totuşi, aceste diferenţe nu sunt relevante clinic; de aceea, nu este necesară ajustarea dozei.
Grupe speciale de pacienţi
Pacienţi cu insuficienţă renală
După o doză orală unică de 1 g azitromicină, valorile medii ale Cmax şi ASC0-120 au crescut cu 5,1% şi 4,2% respectiv, la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară pînă la moderată (rata de filtrare glomerulară de 10-80 ml/min) comparativ cu funcţia renală normală (rata de filtrare glomerulară >80 ml/min). La subiecţii cu insuficienţă renală severă, Cmax medie şi ASC0-120 au crescut cu 61% şi, respectiv, 35% faţă de cei cu funcţia renală normală.
Pacienţii cu insuficienţă hepatica
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară pînă la moderată, nu există nici o dovadă a unei schimbări esenţiale în farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu pacienţii cu funcţie hepatică normală. La aceşti pacienţi, recuperarea urinară a azitromicinei pare să crească, probabil, pentru a compensa clearance-ul hepatic redus.
Vîrstnici
Farmacocinetica azitromicinei la bărbaţii vîrstnici a fost similară cu cea determinată la tineri şi adulţi. Cu toate acestea, la femeile vîrstnice, au fost determinate concentraţii plasmatice maxime (mărite cu 30-50%); nici o acumulare semnificativă nu a avut loc.
Sugari, copii şi adolescenţi
Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vîrsta 4 luni-15 ani care au administrat capsule, granule şi suspensie. La administrarea a 10 mg/kg în ziua întîi urmate de 5 mg/kg în ziua 2-5, concentraţia plasmatică maximă (Cmax) determinată este puţin mai mare decît la adulţi 224 mg/l la copii cu vîrsta 0,6-5 ani iar după 3 zile de administrare şi după 3 zile de administrare şi 383 ng/l la pacienţii cu vîrsta 6-15 ani. Timpul de înjumătăţire la adolescenţi a fost în intervalul estimat pentru adulţi.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Azitromicina comprimate filmate poate fi utilizată în cazurile în care agenţii cauzali sunt microorganisme sensibile la azitromicină:
- infecţii ORL (sinuzite, faringite, amigdalite, otite medii acute);
- infecţii ale căilor respiratorii inferioare: bronşite acute şi pneumonie interstiţială şi alveolară;
- infecţii gastrice şi ale duodenului determinate de Helicobacter pylori;
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi (eritem cronic migrator - faza iniţială a bolii Lyme, erizipel, impetigo, piodermatoze secundare);
- infecţii cu transmitere sexuală (inclusiv candidoza urogenitală, uretrită necomplicată, cervicită determinate de Chlamydia trachomatis).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Comprimatele filmate Ziomycin se administrează cu 1 oră pînă sau 2 ore după mese, deoarece administrarea concomitentă cu alimentele scade absorbţia azitromicinei.
Adulţi şi copii cu masa corporală ≥50 kg
În infecţiile ORL şi a căilor respiratorii, infecţiile cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu excepţia eritemului cronic migrator): cîte 500 mg (2 comprimate a cîte 250 mg sau 1 comprimat 500 mg în priză unică) timp de 24 ore timp de 3 zile. Doza pentru o cură de tratament 1,5 g azitromicină. În eritemul cronic migrator: 1 dată pe zi timp de 5 zile, prima zi 1g (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg), apoi cîte 500 mg (2 comprimate a cîte 250 mg sau 1 comprimat a cîte 500 mg) în zilele 2-5. Înfecţiile cu transmitere sexuală: cîte 1 g o dată (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg). În ulcerul gastric şi duodenal: cîte 1 g (4 comprimate a cîte 250 mg sau 2 comprimate a cîte 500 mg) pe zi, timp de 3 zile, împreună cu inhibitori ai secreţiei gastrice şi alte preparate prescrise de către medic.
Copii
Ziomycin 250 mg este recomandat copiilor cu masa corporală de la 25 pîna la 50 kg, reieşind din raportul 10 mg/kg masă corporală, timp de 3 zile. În cazul omiterii unei doze, aceasta trebuie administrată cît mai curînd posibil, iar următoarele doze la interval de 24 ore.
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozelor.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficineţă hepatică este necesară ajustarea dozelor, deoarece azitromicina se metabolizează în proporţie mare în ficat.
Vîrstanici
Dacă funcţia renală şi hepatică nu este afectată, nu este necesară ajustarea dozelor.
REACŢII ADVERSE
În continuare, reacţiile adverse sunt clasificate conform convenţiei MedDRA pe sisteme de organe, în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1 000, <1/100), rare (>1/10 000, <1/1 000), foarte rare (<1/10 000), inclusiv cu frecvenţă necunoscută. Aproximativ 13% dintre pacienţii incluşi în studiile clinice au prezentat reacţii adverse. Cele mai frecvent raportate reacţii adverse sunt cele gastrointestinale (aproximativ 10%).
Infecţii şi infestări
Mai puţin frecvente: vaginite.
Rare: candidoză.
Tulburări sanguine şi ale sistemului limfatic
Rare: trombocitopenie, anemie hemolitică. O reducere uşoară, tranzitorie a numărului de neutrofile a fost observată în studiile clinice, dar pentru care o relaţie de cauzalitate cu tratamentul cu azitromicina nu a fost confirmată.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: anafilaxie, inclusiv edem (rar letal).
Tulburări psihice
Rare: reacţii de agresivitate, agitaţie, anxietate, nervozitate, depersonalizare, la pacienţii vîrstnici poate apărea delir.
Tulburări ale sistemului nervos central
Mai puţin frecvente: ameţeli/vertij, convulsii, cefalee, somnolenţă, dereglarea gustului şi/sau mirosului. Rare: parestezii, sincopă, insomnie, hiper activi tate.
Tulburări acustice şi vestibulare
Rare: tulburări ale auzului. În studiile clinice, după tratamentul de lungă durată cu doze mari au fost raportate tulburări de auz, inclusiv surditate şi/sau tinnitus. Majoritatea reacţiilor adverse au fost reversibile.
Tulburări cardiace
Rare: palpitaţii, aritmii (inclusiv tahicardie ventriculară). Este posibil riscul de prelungire a intervalului QT şi torsada vîrfurilor, în particular la pacienţii care sunt predispuşi.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: greaţă, diaree, disconfort abdominal (dureri/crampe), vomă. Mai puţin frecvente: scaune moi (ca rezultat al deshidratării rare), flatulenţă, dispepsie. Rare: constipaţie, colită pseudomembranoasă, pancreatită, decolorarea dinţilor, decolorarea limbii.
Tulburări hepato-biliare
Rare: valori anormale ale indicilor funcţionali ai ficatului, hepatită, icter colestatic, necroză hepatică şi tulburări hepatice, rar cu sfîrşit letal.
Tulburări ale pielii şi a ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: erupţii cutanate, prurit. Rare: angioedem, urticarie, fotosensibilitate, eritem multiform, sindromul StevensJohnson, necroliză epidermică toxică.
Tulburări musculo-scheletale şi ale ţesutului conjunctiv
Mai puţin frecvente: artralgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: nefrită interstiţială, insuficienţă renală acută.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Mai puţin frecvente: astenie, fatigabilitate, stare de rău generală.
CONTRAINDICAŢII
Administrarea azitromicinei este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la alte macrolide sau la oricare dintre excipienţii, afecţiuni hepatice, renale, sarcina şi perioada de alăptare, copiii cu vîrsta pînă la 12 ani.
SUPRADOZAJ
Simptome: pierderea reversibilă a auzului, greaţă, vomă, diaree. Tratament: lavaj gastric şi tratament de susţinere.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Rar, au fost raportate reacţii alergice severe, inclusiv edem şi reacţii anafilactice (uneori cu sfîrşit letal). Uneori asemenea reacţii, în timpul tratamentului cu azitromicină se repetau şi necesitau o monitorizare şi tratament mai îndelungat. Este necesară o pauză de cel puţin 2 ore între administrarea azitromicinei şi preparatelor antiacide. Este recomandată monitorizarea simptomelor suprainfecţiei la pacienţii refractari, îndeosebi a infecţiilor fungice.
Administrarea în insuficienţa renală
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală de gravitate medie pînă la moderată (viteza filtrării glomerulare 10-80 ml/min). Este recomandată administrarea cu prudenţă a azitromicinei la pacienţii cu insuficienţă renală severă (viteza filtrării glomerulare ˂10 ml/min), deoarece se poate mări acţiunea sistemică.
Administrarea în insuficienţa hepatică
Deoarece azitromicina se metabolizează în ficat şi se elimină cu bila, acest medicament nu trebuie administrat de către pacienţii cu afecţiuni hepatice grave. Studii de administrare a azitromicinei la această grupă de pacienţi nu au fost efectuate. În cazul apariţiei insuficienţei hepatice severe tratamentul cu azitromicină trebuie oprit. La pacienţii cu tulburări neurologice şi psihice azitromicina trebuie administrată cu prudenţă. Azitromicina nu se administrează pentru tratamentul arsurilor infectate.
Comprimatele filmate Ziomycin nu sunt corespunzătoare pentru tratamentul infecţiilor grave atunci cînd este necesară o creştere rapidă şi mare a concentraţiei antibioticului în sînge.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Sarcina
Nu există studii adecvate şi bine controlate efectuate la femeile gravide. Studiile asupra funcţiei de reproducere au prezentat penetrarea barierei placentare. Nu au fost observate efecte teratogene în studiile de reproducere. Siguranţa azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce priveşte utilizarea substanţei active în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai în cazurile în care este pusă viaţa pericol.
Alăptarea
Azitromicina se excretă în laptele matern. Pentru că nu se cunoaşte dacă azitromicina poate avea efecte adverse asupra sugarilor, alăptarea trebuie întreruptă în timpul tratamentului cu azitromicină. Printre alte reacţii adverse la sugari, este posibilă apariţia diareei, a infecţiilor fungice ale mucoaselor şi a sensibilizării. Se recomandă aruncarea laptelui stors în timpul tratamentului şi timp de 2 zile după întreruperea tratamentului. Alăptarea poate fi reluată ulterior.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje. Cu toate acestea, posibilitatea unor efecte adverse, cum ar fi ameţeli şi convulsii trebuie luate în considerare la efectuarea acestor activi tăţi.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI
Teofilina
Deoarece au fost raportate interacţiuni între alte macrolide şi teofilină, este necesară prudenţă în administrarea concomitentă a acestora.
Anticoagulantele orale de tip cumarinic
S-a raportat o potenţială creştere a efectului anticoagulant în legătură cu o administrare concomitentă a azitromicinei şi anticoagulantelor orale de tip cumarinic. Trebuie acordată atenţie la frecvenţa determinărilor timpului de protrombină
Carbamazepina
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi activi .
Derivaţi de ergotamină
La pacienţii trataţi cu derivaţi de ergotamină, ergotismul poate fi indus prin administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu există date cunoscute despre posibilitatea unor interacţiuni între derivaţii de ergotamină şi azitromicină. Datorită posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergotamină nu trebuie administraţi în asociere.
Ciclosporina
Deoarece studii farmacocinetice şi clinice cu privire la posibilele efecte ale asocierii azitromicinei şi ciclosporinei nu au fost efectuate, situaţia terapeutică trebuie luată în considerare înainte ca aceste substanţe să fie administrate concomitent. Dacă tratamentul asociat este justificat, concentraţiile ciclosporinei trebuie monitorizate atent iar doza trebuie ajustată în mod corespunzător.
Cisaprida
Cisaprida este metabolizată în ficat de către enzima CYP 3A4. Deoarece macrolidele inhibă această enzimă, administrarea concomitentă de cisapridă poate accentua prelungirea intervalului QT, aritmia ventriculară şi torsada vîrfurilor.
Digoxina
Este cunoscut faptul că unele antibiotice macrolidice limitează metabolizarea digoxinei (la nivel intestinal). La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi digoxină trebuie avută în vedere posibilitatea creşterii concentraţiei plasmatice a digoxinei, iar concentraţiile digoxinei monitorizate.
Antiacide
În cadrul unui studiu farmacocinetic privind coadministrarea de antiacide şi azitromicină nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii, deşi nivelurile plasmatice maxime au fost reduse cu aproximativ 30%. Azitromicina trebuie administrată cu cel puţin o oră înainte sau 2 ore după administrarea unui medicament antiacid.
Trimetoprim/sulfometoxazol
Administrarea concomitentă de trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile împreună cu 1200 mg azitromcină în ziua 7 nu a avut niciun efect asupra concentraţiei maxime, expunerii totale sau secreţiei urinare a trimetoprimului sau a sulfametoxazolului. Concentraţiile serice de azitromicină au fost similare celor observate în alte studii.
Fluconazol
Administrarea concomitentă a dozei unice de 1200 mg azitromicină nu a influenţat farmacocinetica unei doze de 800 mg fluconazol. Expunerea totală la azitromcină şi timpul de înjumătaţire plasmatică au rămas neschimbate, deşi s-a observat o scădere semnificativă de 18% a Cmax.
Zidovudină
Administrarea a 1000 mg de azitromicină în doză unică şi 600 mg sau 1200 mg azitromicină în doze repetate a avut efect minim asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau asupra metabolitului său glucuronoconjugat. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile zidovudinei fosforilate, metabolit activ clinic, în celulele mononucleare din sîngele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi în beneficiul pacienţilor.
Terfenadina
Azitromicina nu are efect asupra farmacocineticii terfenadinei administrată la fiecare 12 ore în doză recomandată de 60 mg. Exprimată într-o doză de echilibru de terfenadină, adăugînd azitromicina nu a dus la o schimbare semnificativă în repolarizarea cardiacă (interval QT).
Didanozina
În comparaţie cu placebo, dozele zilnice de 1200 mg azitromicină şi didanozină nu par să aibă un efect asupra farmacocineticii didanozinei la subiecţii testaţi în studiul clinic.
Rifabutină
Administrarea concomitentă de azitromicină şi rifabutină nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia dintre medicamente. La pacienţii trataţi concomitent cu azitromicină şi rifabutină a fost observată neutropenia. Deşi, neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate în cazul tratamentului asociat cu azitromicină.
Astemizol, triazolam, midazolam, alfentanil
Nu sunt disponibile date referitoare la interacţiunea cu astemizol sau alfentanil. Datorită efectului cunoscut de potenţare a acţiunii acestor medicamente în cazul administrării concomitente cu antibioticul macrolid, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă a acestor medicamente cu azitromicina.
Incompatibilităţi
Nu se cunosc.
PREZENTARE, AMBALAJ
Comprimate filmate 250 mg sau 500 mg. Cîte 6 comprimate filmate (250 mg) sau cîte 3 comprimate filmate (500 mg) în blister. Cîte 1 blister împreună cu instrucţiunea pentru administrare plasate în cutie de carton.
PĂSTRARE
A se păstra la loc uscat ferit de lumină la temperatura sub 25°C.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!
TERMEN DE VALABILITATE
3 ani. A nu se utiliza după data de expirare indicată pe ambalaj.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Este indicată pentru tratamentul pacienților cu infecţii ușoare până la moderat
severe determinate de bacterii sensibile, inclusiv:
Infecții ale căilor respiratorii superioare
Faringită și tonzilită cauzate de Streptococcus pyogenes;
Otită medie cauzată de Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes (grupul
A streptococi β-hemolitici), Haemophilus influenzae (tulpini β-lactamază negative și
β-lactamază pozitive) sau Moraxella catarrhalis. Sinuzită cauzată de Moraxella
catarrhalis, Streptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae (inclusiv tupini
rezistente la ampiciline).
Infecții ale căilor respiratorii inferioare
Pneumonie sau bronșită cauzate de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae (inclusiv tulpini rezistente la ampiciline), Haemophilus parainfluenzae,
Klebsiella pneumoniae sau Moraxella catarrhalis.
Infecții cutanate
Infecții cutanate cauzate de Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogene sau
Streptococcus agalactiae.
Gonoree
Uretrită și cervicită acută necomplicată cauzate de Neisseria gonorrheae.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani
Doza uzuală recomandată este 250 mg de 2 ori pe zi. Totuși, doza poate fi ajustată
în dependență de infecție, conform tabelului:
Tipul infecției Doza
Faringită, tonzilită, sinuzită, bronșită,
infecții cutanate 250 mg de 2 ori pe zi
Infecții mai severe, de exemplu
pneumonie 500 mg de 2 ori pe zi
Gonoree necomplicată 1000 mg doză unică
La moment nu sunt disponibile informații privind efectele cefuroximei axetil la
pacienții cu afecțiuni renale. Totuși, pentru pacienții cu afecțiuni renale semnificative
poate fi necesară o reducere a dozei de cefuroximă axetil.
Sugari și copii cu vârsta sub 12 ani
Cefuroxima axetil nu este recomandată pentru sugari și copii cu vârsta sub 12 ani. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
preparatului. https://bit.ly/344Ohre
Este indicată pentru tratamentul pacienților cu infecţii ușoare până la moderat
severe determinate de bacterii sensibile, inclusiv:
Infecții ale căilor respiratorii superioare
Faringită și tonzilită cauzate de Streptococcus pyogenes;
Otită medie cauzată de Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes (grupul
A streptococi β-hemolitici), Haemophilus influenzae (tulpini β-lactamază negative și
β-lactamază pozitive) sau Moraxella catarrhalis. Sinuzită cauzată de Moraxella
catarrhalis, Streptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae (inclusiv tupini
rezistente la ampiciline).
Infecții ale căilor respiratorii inferioare
Pneumonie sau bronșită cauzate de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus
influenzae (inclusiv tulpini rezistente la ampiciline), Haemophilus parainfluenzae,
Klebsiella pneumoniae sau Moraxella catarrhalis.
Infecții cutanate
Infecții cutanate cauzate de Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogene sau
Streptococcus agalactiae.
Gonoree
Uretrită și cervicită acută necomplicată cauzate de Neisseria gonorrheae.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Adulți și copii cu vârsta peste 12 ani
Doza uzuală recomandată este 250 mg de 2 ori pe zi. Totuși, doza poate fi ajustată
în dependență de infecție, conform tabelului:
Tipul infecției Doza
Faringită, tonzilită, sinuzită, bronșită,
infecții cutanate 250 mg de 2 ori pe zi
Infecții mai severe, de exemplu
pneumonie 500 mg de 2 ori pe zi
Gonoree necomplicată 1000 mg doză unică
La moment nu sunt disponibile informații privind efectele cefuroximei axetil la
pacienții cu afecțiuni renale. Totuși, pentru pacienții cu afecțiuni renale semnificative
poate fi necesară o reducere a dozei de cefuroximă axetil.
Sugari și copii cu vârsta sub 12 ani
Cefuroxima axetil nu este recomandată pentru sugari și copii cu vârsta sub 12 ani. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la cefuroximă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre excipienţii
preparatului. https://bit.ly/344Ohre
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Cefalexin 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml suspensie reconstituită conţine substanţa activă: cefalexină – 250 mg (sub formă de
monohidrat de cefalexină);
Excipienți cu efect cunoscut: fiecare 5 ml suspensie reconstituită conține 1667,39 mg zaharoză.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru suspensie orală.
Granule de culoare galben-oranj.
La adăugarea apei se formează suspensie de culoare galben-oranj, cu miros caracteristic de fructe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat
2
doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/3v3kco7
Cefalexin 250 mg/5 ml granule pentru suspensie orală
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
5 ml suspensie reconstituită conţine substanţa activă: cefalexină – 250 mg (sub formă de
monohidrat de cefalexină);
Excipienți cu efect cunoscut: fiecare 5 ml suspensie reconstituită conține 1667,39 mg zaharoză.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Granule pentru suspensie orală.
Granule de culoare galben-oranj.
La adăugarea apei se formează suspensie de culoare galben-oranj, cu miros caracteristic de fructe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cefalexina este indicată pentru tratamentul infecțiilor determinate de germeni sensibili în:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare (tonzilită, faringită, sinuzită, bronşită
acută și cronică);
- infecţii ale urechii medii (otita medie);
- infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, oaselor și articulațiilor;
- infecţii ale sistemului urogenital (pielonefrită, cistită, prostatită acută;
infecții stomatologice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Modul de administrare: orală.
Pregătirea suspensiei:
În flacon se adaugă apă (distilată sau fiartă şi răcită) mai jos de linia de marcare. Conţinutul
flaconului se agită bine până la obţinerea unei suspensii omogene. Apoi se adaugă apă până la
linie.
Pentru adulți doza uzuală recomandată este de la 1 până la 4 g divizată în câteva prize. În
majoritatea infecților doza este de 500 mg la fiecare 8 ore. În infecții ale pielii, țesuturilor moi,
faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului urinar, doza este de 250 mg la fiecare 6
ore sau 500 mg la fiecare 12 ore.
În infecții severe sau infecții cauzate de bacterii rezistente la antibiotice, doza poate fi mărită.
Dacă doza necesară este mai mare de 4 g cefalexin, se recomandă cefalosporine utilizate pentru
administrare parenterală.
Pacienți vârstnici și pacienți cu insuficiență renală.
Doza coincide cu cea pentru adulți. În cazul insuficienței renale severe este necesar de micșorat
2
doza. (vezi pct. 4.4). În acest caz sunt recomandate următoarele doze nictemerale:
Doza maximă nictemerală de 3 g – clearance-ul creatininei constituie 40-50 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 1,5 g – clearance-ul creatininei constituie 10-40 ml/min;
Doza maximă nictemerală de 750 g – clearance-ul creatininei constituie <10 ml/min;
Copii şi adolescenţi
Pentru copii, doza uzuală recomandată este de 25-50 mg cefalexină/kg, divizată în câteva prize. În
infecții ale pielii, țesuturilor moi, faringita streptococică și infecții necomplicate ale tractului
urinar, doza este divizată în 2 prize (la fiecare 12 ore).
În majoritatea infecțiilor doza recomandată este:
Copii cu vârsta până la 5 ani: 125 mg la fiecare 8 ore;
Copii cu vârsta de 5 ani și mai mari: 250 mg la fiecare 8 ore.
În infecții severe doza poate fi dublată.
În otită medie doza nictemerală recomandată este de 75-100 mg/kg masă corp divizată în 4 prize.
În infecțiile provocate de streptococul beta-hemolitic durata tratamentului este de minim 10 zile.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la cefalexină sau la alte medicamente din grupa cefalosporinelor sau la oricare
dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1. https://bit.ly/3v3kco7
-3%
15.67 MDL
16.15 MDL
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Comprimate filmate de culoare albă, ovale, cu incizie pe o parte şi netede pe cealaltă parte.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul АТС
Antibacteriene pentru uz sistemic. Macrolidă, J01FA10.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Azitromicina se leagă de subunitatea ribozomală 50S a ARN-ului bacterian, blocând sinteza
proteinelor prin inhibarea etapei de translocare a peptidelor în timpul sintezei proteinelor şi prin
inhibarea asamblării subunităţii ribozomale 50S.
Spectrul antibacterian
Azitromicina in vitro este activă faţă de următoarele microorganisme:
- microorganisme gram-pozitive: Staphylococcus aureus, inclusiv tulpini producătoare de ßlactamază, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes şi alţii streptococi din grupul A,
streptococi din grupul B, C, F şi G, Listeria monocytogenes);
- microorganisme gram-negative: Haemophilus influenzae, Haemophilus ducreyi, Haemophilus
parainfluenzae, Neisseria spp., inclusiv Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Moraxella
(Branhamella) catharrhalis, Klebsiella Pneumoniae spp., Bordetella spp, inlcusiv Bordetella
pertussis şi Bordetella parapertussis, Campylobacter jejuni, Gardnerella vaginalis, Helicobacter
pylori şi Mobiluncus spp;
- alte microorganisme: Chlamydia spp., inclusiv Chlamydia trachomatis, Chlamydia pneumoniae,
Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma spp. inclusiv Ureaplasma urealyticum, Mycobacterium
avium, Borrelia burgdorferi şi Toxoplasma gondii.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, azitromicina este absorbită rapid şi se distribuie în tot organismul.
Distribuţia rapidă şi concentraţiile intracelulare mari determină stabilirea unor concentraţii mai mari
în ţesuturi, comparativ cu concentraţia plasmatică.
Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei, studiate într-un model polifazic, s-au micşorat,
rezultând un timp de înjumătăţire mediu final de 68 de ore. Deşi nu sunt date suficiente despre
penetrarea în ţesuturi la adulţi, s-a demonstrat că azitromicina penetrează în ţesuturile tractului
respirator, tegumente şi a organelor pelviene, atingând concentraţii mai mari decât concentraţia
minimă inhibitorie (CMI). Legarea azitromicinei de proteinele plasmatice este variabilă,
micşorându-se de la 51% la concentraţia azitromicinei de 0,02 mcg/ml până la 7% la concentraţia 2
mcg/ml. Pe cale biliară azitromicina se elimină preponderent sub formă neschimbată.
După o cură de tratament de 7 zile, aproximativ 6% din doza administrată se regăseşte sub formă
nemodificată în urină. Alimentele reduc absorbţia azitromicinei. Pe parcursul unei săptămîni de
tratament, aproximativ 6% din doza administrată este depistată sub formă nemodificată în urină.
Alimentele scad absorbţia azitromicinei, şi determină reducerea Cmax cu 52% şi mărimea ariei de
sub curbă (ASC) cu 43%. Azitromicina se acumulează în fagocite, astfel contribuind la distribuţia
medicamentului în ţesutul inflamat.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Infecţii ale tractului respirator inferior: cum ar fi pneumonia comunitară dobândită, exacerbari acute
bacteriene ale afecţiunilor pulmonare obstructive cronice, bronşita acută cauzată de Haemophilus
influenzae, Moraxella catarrhalis sau Streptococcus pneumoniae.
Infecţii ale tractului respirator superior: inclusiv infecţii auriculare, nazale şi faringiene cum ar fi
amigdalita, sinuzita, otita medie şi faringita, cauzate de streptococi betahemolitici, Haemophilus
influenzae, Moraxella catarrhalis sau Streptococcus pneumoniae.
Infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi: cum ar fi furunculoza, piodermite şi impetigo, cauzate
de Staphylococcus aureus, S. pyogenes sau S. agalactiae.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează câte un comprimat filmat AZO 500 pe zi, cu o oră înainte sau două ore după mese.
Adulţi, inclusiv vârstnici, şi copii cu masa corporală peste 45 kg: 500 mg (1 comprimat filmat AZO
500) pe zi, timp de 3 zile. Doza pentru o cură de tratament este 1500 mg. Infecţii necomplicate,
infecţii cu transmitere sexuală cauzate de Chlamydia trachomatis: se administrează 1000 mg în
priză unică (2 comprimate AZO 500).
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (rata filtrării glomerulare (RFG) de 10-80 ml/min), nu este
necesară ajustarea dozelor. Azitromicina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu RFG <10
ml/min.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, comprimatele AZO 500 nu
trebuie administrate la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la azitromicină, alte macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţii
produsului în antecedente.
Sarcina şi perioada de alăptare. https://bit.ly/3yslhb0
Comprimate filmate de culoare albă, ovale, cu incizie pe o parte şi netede pe cealaltă parte.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul АТС
Antibacteriene pentru uz sistemic. Macrolidă, J01FA10.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Azitromicina se leagă de subunitatea ribozomală 50S a ARN-ului bacterian, blocând sinteza
proteinelor prin inhibarea etapei de translocare a peptidelor în timpul sintezei proteinelor şi prin
inhibarea asamblării subunităţii ribozomale 50S.
Spectrul antibacterian
Azitromicina in vitro este activă faţă de următoarele microorganisme:
- microorganisme gram-pozitive: Staphylococcus aureus, inclusiv tulpini producătoare de ßlactamază, Streptococcus pneumoniae, Streptococcus pyogenes şi alţii streptococi din grupul A,
streptococi din grupul B, C, F şi G, Listeria monocytogenes);
- microorganisme gram-negative: Haemophilus influenzae, Haemophilus ducreyi, Haemophilus
parainfluenzae, Neisseria spp., inclusiv Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Moraxella
(Branhamella) catharrhalis, Klebsiella Pneumoniae spp., Bordetella spp, inlcusiv Bordetella
pertussis şi Bordetella parapertussis, Campylobacter jejuni, Gardnerella vaginalis, Helicobacter
pylori şi Mobiluncus spp;
- alte microorganisme: Chlamydia spp., inclusiv Chlamydia trachomatis, Chlamydia pneumoniae,
Mycoplasma pneumoniae, Ureaplasma spp. inclusiv Ureaplasma urealyticum, Mycobacterium
avium, Borrelia burgdorferi şi Toxoplasma gondii.
Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, azitromicina este absorbită rapid şi se distribuie în tot organismul.
Distribuţia rapidă şi concentraţiile intracelulare mari determină stabilirea unor concentraţii mai mari
în ţesuturi, comparativ cu concentraţia plasmatică.
Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei, studiate într-un model polifazic, s-au micşorat,
rezultând un timp de înjumătăţire mediu final de 68 de ore. Deşi nu sunt date suficiente despre
penetrarea în ţesuturi la adulţi, s-a demonstrat că azitromicina penetrează în ţesuturile tractului
respirator, tegumente şi a organelor pelviene, atingând concentraţii mai mari decât concentraţia
minimă inhibitorie (CMI). Legarea azitromicinei de proteinele plasmatice este variabilă,
micşorându-se de la 51% la concentraţia azitromicinei de 0,02 mcg/ml până la 7% la concentraţia 2
mcg/ml. Pe cale biliară azitromicina se elimină preponderent sub formă neschimbată.
După o cură de tratament de 7 zile, aproximativ 6% din doza administrată se regăseşte sub formă
nemodificată în urină. Alimentele reduc absorbţia azitromicinei. Pe parcursul unei săptămîni de
tratament, aproximativ 6% din doza administrată este depistată sub formă nemodificată în urină.
Alimentele scad absorbţia azitromicinei, şi determină reducerea Cmax cu 52% şi mărimea ariei de
sub curbă (ASC) cu 43%. Azitromicina se acumulează în fagocite, astfel contribuind la distribuţia
medicamentului în ţesutul inflamat.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Infecţii ale tractului respirator inferior: cum ar fi pneumonia comunitară dobândită, exacerbari acute
bacteriene ale afecţiunilor pulmonare obstructive cronice, bronşita acută cauzată de Haemophilus
influenzae, Moraxella catarrhalis sau Streptococcus pneumoniae.
Infecţii ale tractului respirator superior: inclusiv infecţii auriculare, nazale şi faringiene cum ar fi
amigdalita, sinuzita, otita medie şi faringita, cauzate de streptococi betahemolitici, Haemophilus
influenzae, Moraxella catarrhalis sau Streptococcus pneumoniae.
Infecţii ale tegumentelor şi ţesuturilor moi: cum ar fi furunculoza, piodermite şi impetigo, cauzate
de Staphylococcus aureus, S. pyogenes sau S. agalactiae.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Se administrează câte un comprimat filmat AZO 500 pe zi, cu o oră înainte sau două ore după mese.
Adulţi, inclusiv vârstnici, şi copii cu masa corporală peste 45 kg: 500 mg (1 comprimat filmat AZO
500) pe zi, timp de 3 zile. Doza pentru o cură de tratament este 1500 mg. Infecţii necomplicate,
infecţii cu transmitere sexuală cauzate de Chlamydia trachomatis: se administrează 1000 mg în
priză unică (2 comprimate AZO 500).
Pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (rata filtrării glomerulare (RFG) de 10-80 ml/min), nu este
necesară ajustarea dozelor. Azitromicina trebuie administrată cu precauţie la pacienţii cu RFG <10
ml/min.
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, comprimatele AZO 500 nu
trebuie administrate la pacienţii cu afecţiuni hepatice severe. CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la azitromicină, alte macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţii
produsului în antecedente.
Sarcina şi perioada de alăptare. https://bit.ly/3yslhb0
Ce este Augmentin şi pentru ce se utilizează
Augmentin este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine
două medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei
clase de medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi
inactivate).
Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi:
• infecţii ale urechii sau ale sinusurilor
• infecţii ale tractului respirator
• infecţii ale tractului urinar
• infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare
• infecţii osoase şi articulare. Cum să luaţi Augmentin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
• doza uzuală – 1 comprimat de două ori pe zi
• doza crescută – 1 comprimat de trei ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Augmentin suspensie
orală sau plicuri.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Augmentin
comprimate copiilor cu greutate mai mică de 40 kg.
Comprimatele filmate nu sunt adecvate utilizării la copii cu greutate mai mică de 25 de kg.
Pacienţii cu probleme renale şi hepatice
• Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege
o concentraţie diferită sau un alt medicament.
• Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a
vedea cum funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Augmentin
• Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă în timpul mesei
Comprimatele pot fi rupte de-a lungul liniei mediane pentru a putea fi mai uşor înghiţite.
Trebuie să luaţi ambele jumătăţi de comprimat în acelaşi timp.
• Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între
ele. Nu luaţi 2 doze într-o oră.
4
• Nu luaţi Augmentin mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine,
trebuie să mergeţi din nou la medic.
Dacă luaţi mai mult Augmentin decât trebuie
Dacă luaţi prea mult Augmentin, semnele pot include deranjament stomacal (greaţă, vărsături sau
diaree) sau convulsii. Discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil. Luaţi cu
dumneavoastră cutia sau flaconul medicamentului pentru a-l arăta medicului. https://bit.ly/3fgQNzW
Augmentin este un antibiotic şi acţionează distrugând bacteriile care provoacă infecţii. Conţine
două medicamente diferite denumite amoxicilină şi acid clavulanic. Amoxicilina aparţine unei
clase de medicamente denumite “peniciline”, cărora le poate fi blocată funcţionarea (pot fi
inactivate).
Cealaltă substanţă activă (acidul clavulanic) previne întâmplarea acestui lucru.
Augmentin este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii bacteriene, la copii şi adulţi:
• infecţii ale urechii sau ale sinusurilor
• infecţii ale tractului respirator
• infecţii ale tractului urinar
• infecţii ale pielii şi ale ţesuturilor moi, inclusiv infecţii dentare
• infecţii osoase şi articulare. Cum să luaţi Augmentin
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi şi copii cu greutatea de cel puţin 40 kg
• doza uzuală – 1 comprimat de două ori pe zi
• doza crescută – 1 comprimat de trei ori pe zi
Copii cu greutate mai mică de 40 kg
Copiii cu vârsta de cel mult 6 ani trebuie să fie trataţi, de preferinţă, cu Augmentin suspensie
orală sau plicuri.
Cereţi sfatul medicului dumneavoastră sau farmacistului când administraţi Augmentin
comprimate copiilor cu greutate mai mică de 40 kg.
Comprimatele filmate nu sunt adecvate utilizării la copii cu greutate mai mică de 25 de kg.
Pacienţii cu probleme renale şi hepatice
• Dacă aveţi probleme renale, doza poate fi modificată. Medicul dumneavoastră poate alege
o concentraţie diferită sau un alt medicament.
• Dacă aveţi probleme hepatice este posibil să faceţi mai des analize de sânge pentru a
vedea cum funcţionează ficatul dumneavoastră.
Cum să luaţi Augmentin
• Înghiţiţi comprimatele întregi cu un pahar de apă în timpul mesei
Comprimatele pot fi rupte de-a lungul liniei mediane pentru a putea fi mai uşor înghiţite.
Trebuie să luaţi ambele jumătăţi de comprimat în acelaşi timp.
• Spaţiaţi dozele la intervale egale în timpul zilei, lăsând un interval de cel puţin 4 ore între
ele. Nu luaţi 2 doze într-o oră.
4
• Nu luaţi Augmentin mai mult de 2 săptămâni. Dacă continuaţi să nu vă simţiţi bine,
trebuie să mergeţi din nou la medic.
Dacă luaţi mai mult Augmentin decât trebuie
Dacă luaţi prea mult Augmentin, semnele pot include deranjament stomacal (greaţă, vărsături sau
diaree) sau convulsii. Discutaţi cu medicul dumneavoastră cât mai curând posibil. Luaţi cu
dumneavoastră cutia sau flaconul medicamentului pentru a-l arăta medicului. https://bit.ly/3fgQNzW
-3%
162.67 MDL
167.70 MDL
Ce este Travogen cremă şi pentru ce se utilizează
Travogen este un medicament utilizat pentru tratarea infecţiilor produse de ciuperci la nivelul pielii,
cum ar fi:
- spațiile dintre degetele de la picioare,
- spațiile dintre degetele de la mâini,
- zona inghinală,
- zonele genitale şi
- erythrasma (o infectie a pielii cauzata de un anumit grup de bacterii). Cum să utilizaţi Travogen cremă
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Aplicaţi Travogen cremă o dată pe zi în zona de piele afectată, cu excepţia cazului în care este prescris
altfel de către medicul dumneavoastră.
Regula generală care se aplică în cazul infecţiilor fungice este că tratamentul local trebuie continuat
timp de două sau trei săptămâni şi timp de patru săptămâni în caz de infecţii rezistente la tratament (în
special infecţiile care apar între degetele de la mâini sau de la picioare). De asemenea, sunt posibile
perioade mai lungi de tratament.
Pentru a evita reapariţia infecţiei, tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin încă două săptămâni
de la vindecare.
3
Măsurile de igienă obișnuite sunt esențiale pentru un tratament de succes cu Travogen cremă (vezi pct.
„Atenţionări şi precauţii”) .Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate cauza reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar la
toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fosr raportate la aplicarea de izoconazol:
Frecvente (pot afecta mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
- Senzație de arsură și iritație la locul aplicării.
Mai puțin frecvente (pot afecta mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
- mâncărime sau uscăciune la nivelul locului de aplicare erupţie cutanată (eczemă) umedă mici
vezicule pline cu lichid (dishidroză)
- Inflamația pielii (dermatită de contact),
Rare (pot afecta mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
umflare (edem) la nivelul locului de aplicare, fisuri ale pielii.
Travogen este un medicament utilizat pentru tratarea infecţiilor produse de ciuperci la nivelul pielii,
cum ar fi:
- spațiile dintre degetele de la picioare,
- spațiile dintre degetele de la mâini,
- zona inghinală,
- zonele genitale şi
- erythrasma (o infectie a pielii cauzata de un anumit grup de bacterii). Cum să utilizaţi Travogen cremă
Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum este descris în acest prospect sau aşa cum v-a
spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Discutaţi cu medicul sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
Aplicaţi Travogen cremă o dată pe zi în zona de piele afectată, cu excepţia cazului în care este prescris
altfel de către medicul dumneavoastră.
Regula generală care se aplică în cazul infecţiilor fungice este că tratamentul local trebuie continuat
timp de două sau trei săptămâni şi timp de patru săptămâni în caz de infecţii rezistente la tratament (în
special infecţiile care apar între degetele de la mâini sau de la picioare). De asemenea, sunt posibile
perioade mai lungi de tratament.
Pentru a evita reapariţia infecţiei, tratamentul trebuie continuat timp de cel puţin încă două săptămâni
de la vindecare.
3
Măsurile de igienă obișnuite sunt esențiale pentru un tratament de succes cu Travogen cremă (vezi pct.
„Atenţionări şi precauţii”) .Reacții adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate cauza reacţii adverse, cu toate că acestea nu apar la
toate persoanele.
Următoarele reacții adverse au fosr raportate la aplicarea de izoconazol:
Frecvente (pot afecta mai puțin de 1 din 10 utilizatori):
- Senzație de arsură și iritație la locul aplicării.
Mai puțin frecvente (pot afecta mai puțin de 1 din 100 utilizatori):
- mâncărime sau uscăciune la nivelul locului de aplicare erupţie cutanată (eczemă) umedă mici
vezicule pline cu lichid (dishidroză)
- Inflamația pielii (dermatită de contact),
Rare (pot afecta mai puțin de 1 din 1000 utilizatori):
umflare (edem) la nivelul locului de aplicare, fisuri ale pielii.
Indicaţii terapeutice
- scabia;
- pediculoza capului şi cea pubiană.
Doze şi mod de administrare
Preparatul se aplică extern.
Adulţi. În tratamentul scabiei crema se aplică seara pe toată suprafaţa corpului, cu excepţia feţei şi părţii piloase a capului, după o spălare prealabilă cu săpun. După aplicarea cremei mîinile nu se spală. În ziua a 4-a crema se aplică încă o dată. După aplicarea cremei, pacientul îmbracă lengerie şi haine dezinfectate. În ziua a 5-a pacientul face baie, îşi schimbă lengeria de corp şi de pat. Pentru o aplicare se foloseşte 30-40 g de cremă, pentru o cură de tratament – 60-80 g.
Tratamentul complicaţiilor scabiei (dermatită, eczemă, piodermie, limfoplazie) se efectuiază concomitent cu tratamentul scabiei şi se continuie după finisarea lui.
În pediculoza capului crema se aplică pe pielea capului şi pe păr, după ce capul se acoperă cu o băsma din bumbac. În pediculoza pubiană crema se aplică pe pielea în regiunea pubisului şi regiuni adiacente – abdomen, pliurile inghinale, suprafaţa internă a coapselor. Prelucrarea se face în zilele 1, 3, 5 o dată pe zi, seara. A 8-a zi pacientul se spală cu săpun, părul se clăteşte cu soluţie 3% de acid acetic. La necesitate tratamentul se repetă. Este obligatorie dezinsecţia hainelor şi a lengeriei.
Copii. Înainte de aplicarea pe piele crema se va dilua cu apă fiartă (30-35 °С) în proporţie 1:1, după care se va agita pînă la apariţia emulsiei omogene.
Reacţii adverse
La aplicarea cremei este posibilă dezvoltarea senzaţiei de arsură care dispare în cîteva minute, în acest caz sistarea tratamentului nu este necesară.
Rar poate apărea iritaţie locală (arsură, prurit, hiperemie, xerodermie) şi reacţii alergice cutanate.
- scabia;
- pediculoza capului şi cea pubiană.
Doze şi mod de administrare
Preparatul se aplică extern.
Adulţi. În tratamentul scabiei crema se aplică seara pe toată suprafaţa corpului, cu excepţia feţei şi părţii piloase a capului, după o spălare prealabilă cu săpun. După aplicarea cremei mîinile nu se spală. În ziua a 4-a crema se aplică încă o dată. După aplicarea cremei, pacientul îmbracă lengerie şi haine dezinfectate. În ziua a 5-a pacientul face baie, îşi schimbă lengeria de corp şi de pat. Pentru o aplicare se foloseşte 30-40 g de cremă, pentru o cură de tratament – 60-80 g.
Tratamentul complicaţiilor scabiei (dermatită, eczemă, piodermie, limfoplazie) se efectuiază concomitent cu tratamentul scabiei şi se continuie după finisarea lui.
În pediculoza capului crema se aplică pe pielea capului şi pe păr, după ce capul se acoperă cu o băsma din bumbac. În pediculoza pubiană crema se aplică pe pielea în regiunea pubisului şi regiuni adiacente – abdomen, pliurile inghinale, suprafaţa internă a coapselor. Prelucrarea se face în zilele 1, 3, 5 o dată pe zi, seara. A 8-a zi pacientul se spală cu săpun, părul se clăteşte cu soluţie 3% de acid acetic. La necesitate tratamentul se repetă. Este obligatorie dezinsecţia hainelor şi a lengeriei.
Copii. Înainte de aplicarea pe piele crema se va dilua cu apă fiartă (30-35 °С) în proporţie 1:1, după care se va agita pînă la apariţia emulsiei omogene.
Reacţii adverse
La aplicarea cremei este posibilă dezvoltarea senzaţiei de arsură care dispare în cîteva minute, în acest caz sistarea tratamentului nu este necesară.
Rar poate apărea iritaţie locală (arsură, prurit, hiperemie, xerodermie) şi reacţii alergice cutanate.