Filtru
Întâi cele populare
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Ceftazidim 0,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceftazidim 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 500 mg, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 1 gpulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 1 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 2 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Fiecare gram de ceftazidimă conține aproximativ 52 mg (2,26 mmol) de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere cristalină, de culoare de la albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceftazidim este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos la adulţi,
adolescenţi şi copii, incluzând nou-născuţi (de la naştere).
• Pneumonie nosocomială
• Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică
• Meningită bacteriană
• Otită medie cronică supurativă
• Otită externă malignă
• Infecţii ale tractului urinar complicate
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate
• Infecţii intraabdominale complicate
• Infecţii osteoarticulare
• Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă
peritoneală continuă ambulatorie (DPCA).
Tratamentul pacienţilor cu bacteremie care apare în asociere cu, sau este
suspicionată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Ceftazidima poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care
prezintă febră suspicionată a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului
urinar la pacienţii la care se efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).
2
Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său
antibacterian, care se limitează în principal la bacterii aerobe Gram-negativ (vezi
pct. 4.4 şi 5.1).
Ceftazidima trebuie admnistrată concomitent cu alte antibiotice ori de câte ori
spectrul său de acţiune nu acoperă bacteriile patogene posibil implicate.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Mod de administrare
Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen,
localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi statusul funcţiei renale ale pacientului.
Ceftazidima trebuie administrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau
intramuscular profund. Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară
sunt cadranul supero-extern al muşchiului gluteus maximus sau faţa laterală a
coapsei. Soluţia de ceftazidimă poate fi administrată direct în venă sau poate fi
introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral
lichide.
Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin
injectare intermitentă sau perfuzie continuă. Administrarea intramusculară
trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea intravenoasă sau
este mai puţin adecvată pentru pacient.
7
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la
orice antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
https://bit.ly/3hIHrjz
Ceftazidim 0,5 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 1 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Ceftazidim 500 mg pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 500 mg, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 1 gpulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 1 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Ceftazidim 2 g pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă
Un flacon conţine ceftazidimă 2 g, sub formă de ceftazidimă pentahidrat.
Fiecare gram de ceftazidimă conține aproximativ 52 mg (2,26 mmol) de sodiu.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere pentru soluţie injectabilă/perfuzabilă.
Pulbere cristalină, de culoare de la albă până la crem.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ceftazidim este indicat pentru tratamentul infecţiilor enumerate mai jos la adulţi,
adolescenţi şi copii, incluzând nou-născuţi (de la naştere).
• Pneumonie nosocomială
• Infecţii bronhopulmonare la pacienţi cu fibroză chistică
• Meningită bacteriană
• Otită medie cronică supurativă
• Otită externă malignă
• Infecţii ale tractului urinar complicate
• Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, complicate
• Infecţii intraabdominale complicate
• Infecţii osteoarticulare
• Peritonită asociată cu dializa la pacienţii care efectuează şedinţe de dializă
peritoneală continuă ambulatorie (DPCA).
Tratamentul pacienţilor cu bacteremie care apare în asociere cu, sau este
suspicionată a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai sus.
Ceftazidima poate fi utilizată în tratamentul pacienţilor cu neutropenie care
prezintă febră suspicionată a fi determinată de o infecţie bacteriană.
Ceftazidima poate fi utilizată în profilaxia perioperatorie a infecţiilor tractului
urinar la pacienţii la care se efectuează rezecţie transuretrală a prostatei (RTUP).
2
Când se optează pentru ceftazidimă, trebuie să se ţină cont de spectrul său
antibacterian, care se limitează în principal la bacterii aerobe Gram-negativ (vezi
pct. 4.4 şi 5.1).
Ceftazidima trebuie admnistrată concomitent cu alte antibiotice ori de câte ori
spectrul său de acţiune nu acoperă bacteriile patogene posibil implicate.
Trebuie avute în vedere ghidurile oficiale referitoare la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Mod de administrare
Doza depinde de severitatea infecţiei, sensibilitatea agentului patogen,
localizarea şi tipul infecţiei, vârsta şi statusul funcţiei renale ale pacientului.
Ceftazidima trebuie administrat injectabil intravenos sau în perfuzie, sau
intramuscular profund. Locurile recomandate pentru injectarea intramusculară
sunt cadranul supero-extern al muşchiului gluteus maximus sau faţa laterală a
coapsei. Soluţia de ceftazidimă poate fi administrată direct în venă sau poate fi
introdusă în linia de perfuzie la pacienţii cărora li se administrează parenteral
lichide.
Calea de administrare standard recomandată este cea intravenoasă, prin
injectare intermitentă sau perfuzie continuă. Administrarea intramusculară
trebuie utilizată numai atunci când nu se poate folosi calea intravenoasă sau
este mai puţin adecvată pentru pacient.
7
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftazidimă, alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipienţi.
Antecedente de hipersensibilitate severă (de exemplu, reacţie anafilactică) la
orice antibiotic beta-lactamic (peniciline, monobactami şi carbapenemi).
https://bit.ly/3hIHrjz
Indicatii
Pimafucortul cu diferitele sale forme de prezentare, datorita asocierii în componenta sa a unui antibiotic cu un antifungic si un corticosteroid, este indicat în urmatoarele afectiuni: dermatomicoze candidozice, dermatomicoze acute, produse de fungi sensibili la natamicina; eczeme si dermatite suprainfectate cu microorganisme sensibile la natamicina si neomicina; impetigoul micotic si cel suprainfectat micotic; alte dermatomicoze, printre care otomicoza produsa de Candida albicans, Aspergillus fumigatus si Aspergillus niger. Diversele moduri de prezentare ale produsului Pimafucort sunt special adaptate la conditiile variate ale afectiunilor dermatologice.
Pentru tratamentul leziunilor acute si subacute ale pielii , precum si pentru cele ale zonelor paroase si ale plicilor, sunt indicate lotiunea si crema.
Pentru tratamentul afectiunilor cronice, cu descuamare si leziuni uscate, fisuri si seboree, este recomandat unguentul.
Pentru afectiunile acute cu leziuni umede ale pielii , crema si lotiunea sunt indicate, chiar si sub forma de pansamente ocluzive. În unele cazuri este recomandat un tratament alternativ, de exemplu în intertrigoul eczematizat, unde Pimafucort crema ar usca excesiv tegumentul, iar unguentul singur ar duce la o înmuiere prea puternica.
Reactii adverse
Dupa aplicarea initiala poate surveni o usoara exacerbare a leziunii. Aceasta nu face necesara stoparea tratamentului. Tratamentul de lunga durata poate determina aparitia striurilor locale.
Mod de administrare
Se vor aplica de 2-4 ori/zi în strat subtire pe zonele afectate (crema, unguent, lotiune). Produsele sunt exclusiv de uz extern.
Actiune terapeutica
Pimafucortul contine ca principiu activ hidrocortizonul, care, prin proprietatile sale antiflogistice si antipruriginoase, este indicat în tratamentul majoritatii afectiunilor dermatologice acute si cronice, în special eczeme si dermatite caracterizate prin eflorescente primare si secundare. În plus, produsul contine neomicina, un antibiotic cu spectru larg, activ împotriva unor germeni gram-pozitivi (stafilococ, streptococ, enterococ) si a unor germeni gram-negativi (Klebsiella, Proteus, E. colli). În afara de hidrocortizon si neomicina, Pimafucortul contine si natamicina, un antibiotic antifungic cu spectru larg, activ împotriva unui numar mare de fungi, cum sunt: familia Cryptococcaceae (Candida, Torulopsis), familia Moniliaceae (Tricophyton, Epidermophyton, Microsporum) si familia Aspergilallaceae (Aspergillus si Scopulariopsis).
Contraindicatii
Pimafucortul este contraindicat în tuberculoza cutanata, precum si în toate infectiile în care tratamentul etiologic este dificil (herpes, varicela). O alta contraindicatie o reprezinta infectiile determinate de germeni rezistenti la neomicina sau al antibioticelor înrudite (kanamicina, framicetina, gentamicina). Produsul este, de asemenea, contraindicat în cazurile de hipersensibilitate la unul din componenti (reactii alergice).
Pimafucortul cu diferitele sale forme de prezentare, datorita asocierii în componenta sa a unui antibiotic cu un antifungic si un corticosteroid, este indicat în urmatoarele afectiuni: dermatomicoze candidozice, dermatomicoze acute, produse de fungi sensibili la natamicina; eczeme si dermatite suprainfectate cu microorganisme sensibile la natamicina si neomicina; impetigoul micotic si cel suprainfectat micotic; alte dermatomicoze, printre care otomicoza produsa de Candida albicans, Aspergillus fumigatus si Aspergillus niger. Diversele moduri de prezentare ale produsului Pimafucort sunt special adaptate la conditiile variate ale afectiunilor dermatologice.
Pentru tratamentul leziunilor acute si subacute ale pielii , precum si pentru cele ale zonelor paroase si ale plicilor, sunt indicate lotiunea si crema.
Pentru tratamentul afectiunilor cronice, cu descuamare si leziuni uscate, fisuri si seboree, este recomandat unguentul.
Pentru afectiunile acute cu leziuni umede ale pielii , crema si lotiunea sunt indicate, chiar si sub forma de pansamente ocluzive. În unele cazuri este recomandat un tratament alternativ, de exemplu în intertrigoul eczematizat, unde Pimafucort crema ar usca excesiv tegumentul, iar unguentul singur ar duce la o înmuiere prea puternica.
Reactii adverse
Dupa aplicarea initiala poate surveni o usoara exacerbare a leziunii. Aceasta nu face necesara stoparea tratamentului. Tratamentul de lunga durata poate determina aparitia striurilor locale.
Mod de administrare
Se vor aplica de 2-4 ori/zi în strat subtire pe zonele afectate (crema, unguent, lotiune). Produsele sunt exclusiv de uz extern.
Actiune terapeutica
Pimafucortul contine ca principiu activ hidrocortizonul, care, prin proprietatile sale antiflogistice si antipruriginoase, este indicat în tratamentul majoritatii afectiunilor dermatologice acute si cronice, în special eczeme si dermatite caracterizate prin eflorescente primare si secundare. În plus, produsul contine neomicina, un antibiotic cu spectru larg, activ împotriva unor germeni gram-pozitivi (stafilococ, streptococ, enterococ) si a unor germeni gram-negativi (Klebsiella, Proteus, E. colli). În afara de hidrocortizon si neomicina, Pimafucortul contine si natamicina, un antibiotic antifungic cu spectru larg, activ împotriva unui numar mare de fungi, cum sunt: familia Cryptococcaceae (Candida, Torulopsis), familia Moniliaceae (Tricophyton, Epidermophyton, Microsporum) si familia Aspergilallaceae (Aspergillus si Scopulariopsis).
Contraindicatii
Pimafucortul este contraindicat în tuberculoza cutanata, precum si în toate infectiile în care tratamentul etiologic este dificil (herpes, varicela). O alta contraindicatie o reprezinta infectiile determinate de germeni rezistenti la neomicina sau al antibioticelor înrudite (kanamicina, framicetina, gentamicina). Produsul este, de asemenea, contraindicat în cazurile de hipersensibilitate la unul din componenti (reactii alergice).
Rețetă medicală
Indicatii terapeutice: Infecții ale tractului respirator superior (faringită, amigdalită) și inferioară (pneumonie bacteriană și atipică, bronșită) ale tractului respirator, organelor ORL (otita medie, sinuzită), pielii și țesuturilor moi (erisipel, impetigo, dermatoze secundar infectate), tractului urogenital (uretrită și/sau cervicita necomplicate), boala Lyme (tratamentul eritemului migran), boli ale stomacului și duodenului asociate cu Helicobacter pylori (ca parte a terapiei combinate).
Tratamentul infecțiilor cauzate de tulpini sensibile ale microorganismelor enumerate de la severitate ușoară până la moderată:
sinuzită bacteriană acută cauzată de Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis sau Streptococcus pneumoniae;
pneumonie dobândită în comunitate cauzată de Chlamydophila pneumoniae, Haemophilus influenzae, Mycoplasma pneumoniae sau Streptococcus pneumoniae (dacă este posibil, terapie orală).
Compus:
Azitromicină
Aplicație:
Bactericid , boli oculare
Este utilizat în tratamentul:
Boala Lyme , bronșită , pneumonie comunitară , impetigo , infecție , infecție a țesuturilor moi , infecții ale urechii medii , boală pulmonară obstructivă cronică Acută , Pneumonie , infecție sinusală , Amigdalita , uretrita , faringită , Chlamidia , chlamidia , tramatită medie , cronică. infectii , CERVICITA
Revizuit medical de Oleinik Elizaveta Ivanovna, Farmacie. Ultima actualizare pe 2020-04-04
Atenţie! Informațiile de pe pagină sunt destinate doar profesioniștilor medicali! Informațiile sunt colectate în surse deschise și pot conține erori semnificative! Fiți atenți și verificați din nou toate informațiile de pe această pagină!
Top 20 de medicamente cu aceleași ingrediente:
Zitromax
Sumamed
Azitromicină
Limpezire
Azatril
AZ
Zomax
Zmax
Koptin
Zocin
Azitromicină USP
Azypin
Zitromax
Azomax
Flumax
Zevlen
Azeptin
Azomicină
Trulimax
Azitrim
Top 20 de medicamente cu aceeași utilizare:
Nipogalin
Augmentin
Moxipen
Amoxil
Amoxil (Amoxicilină)
Amoxicilină
Aksef
Enfexia
Amoxil BD
Efox
Dimoxină
Aroxin
Amoxil
Supramycina Forte
Cefaks
Zinoximor
Hiconcil
Zamur
Monodoks
Nelabocin
Numele medicamentului
Informațiile furnizate în Denumirea medicamentului Azitromicină Lek se bazează pe datele unui alt medicament cu exact aceeași compoziție cu Azitromicina Lek al medicamentului . Aveți grijă și asigurați-vă că verificați informațiile de la secțiunea Denumirea medicamentului din instrucțiunile pentru medicamentul Azitromicină Lek direct din ambalaj sau de la farmacistul de la farmacie.
Mai mult ...
Azitromicină Lek
Compus
Informațiile furnizate în Compoziția Azitromicinei Lek se bazează pe datele unui alt medicament cu exact aceeași compoziție cu Azitromicină Lek a medicamentului . Aveți grijă și asigurați-vă că verificați informațiile din secțiunea Compoziție din instrucțiunile pentru medicamentul Azitromicină Lek direct din ambalaj sau de la farmacistul de la farmacie.
Mai mult ...
Azitromicină
Indicatii terapeutice
Informațiile furnizate în Indicații terapeutice ale Azitromicinei Lek se bazează pe datele unui alt medicament cu exact aceeași compoziție cu Azitromicina Lek al medicamentului . Aveți grijă și asigurați-vă că verificați informațiile de la secțiunea Indicații terapeutice din instrucțiunile pentru medicamentul Azitromicină Lek direct din ambalaj sau de la farmacistul de la farmacie.
Mai mult ...
capsule; Tablete filmate; Pulbere pentru suspensie orală
Pulbere pentru prepararea suspensiei pentru administrare orală cu acțiune prelungită; Pulbere cu eliberare susținută pentru suspensie orală
Infecții ale tractului respirator superior (faringită, amigdalită) și inferioară (pneumonie bacteriană și atipică, bronșită) ale tractului respirator, organelor ORL (otita medie, sinuzită), pielii și țesuturilor moi (erisipel, impetigo, dermatoze secundar infectate), tractului urogenital (uretrită și/sau cervicita necomplicate), boala Lyme (tratamentul eritemului migran), boli ale stomacului și duodenului asociate cu Helicobacter pylori (ca parte a terapiei combinate).
Tratamentul infecțiilor cauzate de tulpini sensibile ale microorganismelor enumerate de la severitate ușoară până la moderată:
sinuzită bacteriană acută cauzată de Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis sau Streptococcus pneumoniae;
pneumonie dobândită în comunitate cauzată de Chlamydophila pneumoniae, Haemophilus influenzae, Mycoplasma pneumoniae sau Streptococcus pneumoniae (dacă este posibil, terapie orală).
Mod de administrare și dozare
Informațiile furnizate în Dozarea și administrarea Azitromicinei Lek se bazează pe datele unui alt medicament cu exact aceeași compoziție cu Azitromicină Lek a medicamentului . Fiți atenți și asigurați-vă că verificați informațiile din secțiunea Dozare și administrare din instrucțiunile pentru medicamentul Azitromicină Lek direct din ambalaj sau farmacistul din farmacie.
Mai mult ...
Înăuntru, pe stomacul gol cu cel puțin 1 oră înainte sau 2 ore după masă. Un curs complet de terapie cu antibiotice cu Azitromicină Lek presupune o singură doză orală de 2 g.
Conținutul flaconului se dizolvă în 60 ml apă. Agitați bine înainte de utilizare și luați-l o dată înăuntru. Contraindicații: Hipersensibilitate (inclusiv la alte macrolide), insuficiență hepatică și/sau renală, alăptare, sugar până la 1 an.
hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină și orice antibiotice macrolide sau ketolide;
insuficiență hepatică severă.
Eficacitatea și siguranța Azitromicinei Lek la copiii cu vârsta de 12 ani și mai mici nu au fost studiate.
Tratamentul infecțiilor cauzate de tulpini sensibile ale microorganismelor enumerate de la severitate ușoară până la moderată:
sinuzită bacteriană acută cauzată de Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis sau Streptococcus pneumoniae;
pneumonie dobândită în comunitate cauzată de Chlamydophila pneumoniae, Haemophilus influenzae, Mycoplasma pneumoniae sau Streptococcus pneumoniae (dacă este posibil, terapie orală).
Compus:
Azitromicină
Aplicație:
Bactericid , boli oculare
Este utilizat în tratamentul:
Boala Lyme , bronșită , pneumonie comunitară , impetigo , infecție , infecție a țesuturilor moi , infecții ale urechii medii , boală pulmonară obstructivă cronică Acută , Pneumonie , infecție sinusală , Amigdalita , uretrita , faringită , Chlamidia , chlamidia , tramatită medie , cronică. infectii , CERVICITA
Revizuit medical de Oleinik Elizaveta Ivanovna, Farmacie. Ultima actualizare pe 2020-04-04
Atenţie! Informațiile de pe pagină sunt destinate doar profesioniștilor medicali! Informațiile sunt colectate în surse deschise și pot conține erori semnificative! Fiți atenți și verificați din nou toate informațiile de pe această pagină!
Top 20 de medicamente cu aceleași ingrediente:
Zitromax
Sumamed
Azitromicină
Limpezire
Azatril
AZ
Zomax
Zmax
Koptin
Zocin
Azitromicină USP
Azypin
Zitromax
Azomax
Flumax
Zevlen
Azeptin
Azomicină
Trulimax
Azitrim
Top 20 de medicamente cu aceeași utilizare:
Nipogalin
Augmentin
Moxipen
Amoxil
Amoxil (Amoxicilină)
Amoxicilină
Aksef
Enfexia
Amoxil BD
Efox
Dimoxină
Aroxin
Amoxil
Supramycina Forte
Cefaks
Zinoximor
Hiconcil
Zamur
Monodoks
Nelabocin
Numele medicamentului
Informațiile furnizate în Denumirea medicamentului Azitromicină Lek se bazează pe datele unui alt medicament cu exact aceeași compoziție cu Azitromicina Lek al medicamentului . Aveți grijă și asigurați-vă că verificați informațiile de la secțiunea Denumirea medicamentului din instrucțiunile pentru medicamentul Azitromicină Lek direct din ambalaj sau de la farmacistul de la farmacie.
Mai mult ...
Azitromicină Lek
Compus
Informațiile furnizate în Compoziția Azitromicinei Lek se bazează pe datele unui alt medicament cu exact aceeași compoziție cu Azitromicină Lek a medicamentului . Aveți grijă și asigurați-vă că verificați informațiile din secțiunea Compoziție din instrucțiunile pentru medicamentul Azitromicină Lek direct din ambalaj sau de la farmacistul de la farmacie.
Mai mult ...
Azitromicină
Indicatii terapeutice
Informațiile furnizate în Indicații terapeutice ale Azitromicinei Lek se bazează pe datele unui alt medicament cu exact aceeași compoziție cu Azitromicina Lek al medicamentului . Aveți grijă și asigurați-vă că verificați informațiile de la secțiunea Indicații terapeutice din instrucțiunile pentru medicamentul Azitromicină Lek direct din ambalaj sau de la farmacistul de la farmacie.
Mai mult ...
capsule; Tablete filmate; Pulbere pentru suspensie orală
Pulbere pentru prepararea suspensiei pentru administrare orală cu acțiune prelungită; Pulbere cu eliberare susținută pentru suspensie orală
Infecții ale tractului respirator superior (faringită, amigdalită) și inferioară (pneumonie bacteriană și atipică, bronșită) ale tractului respirator, organelor ORL (otita medie, sinuzită), pielii și țesuturilor moi (erisipel, impetigo, dermatoze secundar infectate), tractului urogenital (uretrită și/sau cervicita necomplicate), boala Lyme (tratamentul eritemului migran), boli ale stomacului și duodenului asociate cu Helicobacter pylori (ca parte a terapiei combinate).
Tratamentul infecțiilor cauzate de tulpini sensibile ale microorganismelor enumerate de la severitate ușoară până la moderată:
sinuzită bacteriană acută cauzată de Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis sau Streptococcus pneumoniae;
pneumonie dobândită în comunitate cauzată de Chlamydophila pneumoniae, Haemophilus influenzae, Mycoplasma pneumoniae sau Streptococcus pneumoniae (dacă este posibil, terapie orală).
Mod de administrare și dozare
Informațiile furnizate în Dozarea și administrarea Azitromicinei Lek se bazează pe datele unui alt medicament cu exact aceeași compoziție cu Azitromicină Lek a medicamentului . Fiți atenți și asigurați-vă că verificați informațiile din secțiunea Dozare și administrare din instrucțiunile pentru medicamentul Azitromicină Lek direct din ambalaj sau farmacistul din farmacie.
Mai mult ...
Înăuntru, pe stomacul gol cu cel puțin 1 oră înainte sau 2 ore după masă. Un curs complet de terapie cu antibiotice cu Azitromicină Lek presupune o singură doză orală de 2 g.
Conținutul flaconului se dizolvă în 60 ml apă. Agitați bine înainte de utilizare și luați-l o dată înăuntru. Contraindicații: Hipersensibilitate (inclusiv la alte macrolide), insuficiență hepatică și/sau renală, alăptare, sugar până la 1 an.
hipersensibilitate la azitromicină, eritromicină și orice antibiotice macrolide sau ketolide;
insuficiență hepatică severă.
Eficacitatea și siguranța Azitromicinei Lek la copiii cu vârsta de 12 ani și mai mici nu au fost studiate.
-3%
110.05 MDL
113.45 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Infecții ale tractului respirator superior (tonzilofaringite, sinuzite acute).
Infecții ale tractului respirator inferior (bronșită bacteriană acută, exacerbare acută a
bronşitei cornice, pneumonie).
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi.
Fromilid uno este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de la 12 ani.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi și copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de un comprimat cu eliberare
prelungită 500 mg la fiecare 24 ore. În infecţii mai severe doza poate fi crescută până
la două comprimate cu eliberare prelungită 500 mg, administrate la fiecare 24 ore.
De obicei, durata tratamentului este de 6 până la 14 zile.
2
Pacienți pediatrici
Copii cu vârsta sub 12 ani
Au fost efectuate studii clinice cu claritromicină suspensie orală la copii cu vârsta
începând cu 6 luni până la 12 ani. Respectiv, copiilor cu vârsta sub 12 ani
claritromicina se administrează sub formă de granule pentru suspensie orală.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min) doza
de claritromicină trebuie redusă în jumătate, de ex., 250 mg o dată pe zi, sau 250 mg
de 2 ori pe zi în cazul infecțiilor mai severe. Tratamentul trebuie continuat mai mult de
14 zile la asemenea pacienți. Deoarece comprimatele cu eliberare prelungită nu pot fi
divizate, doza nu poate redusă mai jos de 500 mg pe zi, respectiv, această formă
farmaceutică nu trebuie utilizată la această categorie de pacienți.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatul nu trebuie zdrobit.
Medicamentul trebuie luat în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte macrolide sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Deoarece doza nu poate fi redusă sub 500 mg pe zi, comprimatele cu eliberare
prelungită sunt contraindicate la pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 30
ml/min. La această categorie de pacienți pot fi utilizate alte forme farmaceutice.
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu oricare dintre următoarele
medicamente este contraindicată: astemizol, cisapridă, pimozidă, terfenadină,
deoarece aceasta poate determina prelungirea intervalului QT şi aritmii cardiace,
inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfurilor (vezi pct.
4.5).
Administrarea concomitentă cu ticagrelor sau ranolazină este contraindicată.
Este contraindicată administrarea concomitentă a claritromicinei cu ergotamină sau cu
dihidroergotamină, deoarece aceasta poate cauza ergotoxicoză.
Claritromicina nu trebuie administrată pacienţilor cu antecedente de prelungire a
intervalului QT sau aritmie ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Claritromicina nu trebuie utilizată concomitent cu inhibitori de HMG- CoA reductază
(statine), care sunt metabolizate extensiv prin intermediul CYP3A4 (lovastatină sau
simvastatină), datorită riscului crescut de miopatie, inclusiv rabdomioliză (vezi pct.
4.5).
Claritromicina nu trebuie administrată pacienţilor cu hipokaliemie (resc de prelungire a
intervalului QT).
Claritromicina nu trebuie utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă asociată cu
insuficienţă renală.
3
Similar altor inhibitori puternici ai CYP3A4, claritromicina nu trebuie administrată
pacienţilor care administrează colchicină. https://bit.ly/3hIMz6Z
Infecții ale tractului respirator superior (tonzilofaringite, sinuzite acute).
Infecții ale tractului respirator inferior (bronșită bacteriană acută, exacerbare acută a
bronşitei cornice, pneumonie).
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi.
Fromilid uno este indicat la adulţi, adolescenţi şi copii cu vârsta de la 12 ani.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi și copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de un comprimat cu eliberare
prelungită 500 mg la fiecare 24 ore. În infecţii mai severe doza poate fi crescută până
la două comprimate cu eliberare prelungită 500 mg, administrate la fiecare 24 ore.
De obicei, durata tratamentului este de 6 până la 14 zile.
2
Pacienți pediatrici
Copii cu vârsta sub 12 ani
Au fost efectuate studii clinice cu claritromicină suspensie orală la copii cu vârsta
începând cu 6 luni până la 12 ani. Respectiv, copiilor cu vârsta sub 12 ani
claritromicina se administrează sub formă de granule pentru suspensie orală.
Pacienţi cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min) doza
de claritromicină trebuie redusă în jumătate, de ex., 250 mg o dată pe zi, sau 250 mg
de 2 ori pe zi în cazul infecțiilor mai severe. Tratamentul trebuie continuat mai mult de
14 zile la asemenea pacienți. Deoarece comprimatele cu eliberare prelungită nu pot fi
divizate, doza nu poate redusă mai jos de 500 mg pe zi, respectiv, această formă
farmaceutică nu trebuie utilizată la această categorie de pacienți.
Mod de administrare
Administrare orală.
Comprimatul nu trebuie zdrobit.
Medicamentul trebuie luat în timpul mesei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte macrolide sau la oricare dintre
excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Deoarece doza nu poate fi redusă sub 500 mg pe zi, comprimatele cu eliberare
prelungită sunt contraindicate la pacienţii cu clearance-ul creatininei mai mic de 30
ml/min. La această categorie de pacienți pot fi utilizate alte forme farmaceutice.
Administrarea concomitentă a claritromicinei cu oricare dintre următoarele
medicamente este contraindicată: astemizol, cisapridă, pimozidă, terfenadină,
deoarece aceasta poate determina prelungirea intervalului QT şi aritmii cardiace,
inclusiv tahicardie ventriculară, fibrilaţie ventriculară şi torsada vârfurilor (vezi pct.
4.5).
Administrarea concomitentă cu ticagrelor sau ranolazină este contraindicată.
Este contraindicată administrarea concomitentă a claritromicinei cu ergotamină sau cu
dihidroergotamină, deoarece aceasta poate cauza ergotoxicoză.
Claritromicina nu trebuie administrată pacienţilor cu antecedente de prelungire a
intervalului QT sau aritmie ventriculară, inclusiv torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Claritromicina nu trebuie utilizată concomitent cu inhibitori de HMG- CoA reductază
(statine), care sunt metabolizate extensiv prin intermediul CYP3A4 (lovastatină sau
simvastatină), datorită riscului crescut de miopatie, inclusiv rabdomioliză (vezi pct.
4.5).
Claritromicina nu trebuie administrată pacienţilor cu hipokaliemie (resc de prelungire a
intervalului QT).
Claritromicina nu trebuie utilizată la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă asociată cu
insuficienţă renală.
3
Similar altor inhibitori puternici ai CYP3A4, claritromicina nu trebuie administrată
pacienţilor care administrează colchicină. https://bit.ly/3hIMz6Z
-3%
84.05 MDL
86.65 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Canespor
soluție cutanată, cremă:
- Tratamentul micozelor tegumentelor determinate de dermatofiți, levuri, mucegaiuri și alți
fungi (de exemplu tinea pedis, tinea manum, tinea corporis, tinea inguinalis, pitiriazis
versicolor, candidoza superficială).
- Tratamentul eritrasmei.
Doze și mod de administrare
CANESPOR, soluție cutanată, cremă
Doze
Crema sau soluția cutanată se utilizează o dată pe zi, preferabil seara înainte de culcare. Se aplică
seara în strat subţire pe zona afectată şi se masează.
Pentru obținerea unor rezultate definitive, tratamentul cu bifonazol cremă sau soluție cutanată
trebuie continuat de-a lungul unei perioade adecvate. Durata uzuală a tratamentului:
- Micozele picioarelor, "picior de atlet" (tinea pedum, tinea pedum interdigitalis): 3 saptămâni.
- Micozele trunchiului, mâinilor și pliurilor tegumentare (tinea corporis, tinea manuum, tinea
inguinalis): 2-3 săptămâni.
Pitiriazis versicolor, eritrasma: 2 săptămâni.
Candidoza superficială a pielii: 2-4săptămâni.
Mod de administrare
Crema sau soluția cutanată se utilizează o data pe zi, preferabil seara înainte de culcare. Se aplică în
strat subțire pe zona afectată și se masează.
2
Cremă: O cantitate mică de cremă este în general suficientă pentru a trata o zonă de mărimea
aproximativă a palmei.
Soluție cutanată: Câteva picături (aproximativ 3 picături) sunt în general suficiente pentru tratarea
unei zone de mărimea unei palme.
Copii
Nu s-au realizat studii la copii. Datele clinice existente indică că se pot anticipa reacții adverse
severe la copii. Totuși, la sugari, bifonazolul nu trebuie utilizat decât sub supraveghere medicală.
Contraindicații
Hipersensibilitate la bifonazol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
https://bit.ly/3fP15Yr
Indicaţii terapeutice
Canespor
soluție cutanată, cremă:
- Tratamentul micozelor tegumentelor determinate de dermatofiți, levuri, mucegaiuri și alți
fungi (de exemplu tinea pedis, tinea manum, tinea corporis, tinea inguinalis, pitiriazis
versicolor, candidoza superficială).
- Tratamentul eritrasmei.
Doze și mod de administrare
CANESPOR, soluție cutanată, cremă
Doze
Crema sau soluția cutanată se utilizează o dată pe zi, preferabil seara înainte de culcare. Se aplică
seara în strat subţire pe zona afectată şi se masează.
Pentru obținerea unor rezultate definitive, tratamentul cu bifonazol cremă sau soluție cutanată
trebuie continuat de-a lungul unei perioade adecvate. Durata uzuală a tratamentului:
- Micozele picioarelor, "picior de atlet" (tinea pedum, tinea pedum interdigitalis): 3 saptămâni.
- Micozele trunchiului, mâinilor și pliurilor tegumentare (tinea corporis, tinea manuum, tinea
inguinalis): 2-3 săptămâni.
Pitiriazis versicolor, eritrasma: 2 săptămâni.
Candidoza superficială a pielii: 2-4săptămâni.
Mod de administrare
Crema sau soluția cutanată se utilizează o data pe zi, preferabil seara înainte de culcare. Se aplică în
strat subțire pe zona afectată și se masează.
2
Cremă: O cantitate mică de cremă este în general suficientă pentru a trata o zonă de mărimea
aproximativă a palmei.
Soluție cutanată: Câteva picături (aproximativ 3 picături) sunt în general suficiente pentru tratarea
unei zone de mărimea unei palme.
Copii
Nu s-au realizat studii la copii. Datele clinice existente indică că se pot anticipa reacții adverse
severe la copii. Totuși, la sugari, bifonazolul nu trebuie utilizat decât sub supraveghere medicală.
Contraindicații
Hipersensibilitate la bifonazol sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
https://bit.ly/3fP15Yr
-3%
92.88 MDL
95.75 MDL
Rețetă medicală
1 Indicaţii terapeutice
Meflocid™ este indicat la adulţi, pentru tratamentul următoarelor infecţii uşoare sau
moderate, provocate de microorganisme sensibile la levofloxacină:
- sinuzite acute;
- exacerbări ale bronşitelor cronice;
- pneumonie comunitară;
- infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite;
- prostatită bacteriană cronică;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Meflocid™ se administrează o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi
severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.
Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii (vezi tabelul de mai jos).
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală. Comprimatele de Meflocid™ trebuie înghiţite întregi,
fără a fi zdrobite, cu o cantitate suficientă de lichid. Comprimatele pot fi divizate de-a
lungul liniei mediane
pentru ajustarea dozei. Administrarea se poate face cu cel puţin 1 oră înainte de mese
sau peste 2 ore după mese. Meflocid™ se va administra cu cel puţin 2 ore înainte de
sau după administrarea de săruri de fer, antiacide sau sucralfat, deoarece absorbţia
poate fi redusă.
Meflocid™ este indicat la adulţi, pentru tratamentul următoarelor infecţii uşoare sau
moderate, provocate de microorganisme sensibile la levofloxacină:
- sinuzite acute;
- exacerbări ale bronşitelor cronice;
- pneumonie comunitară;
- infecţii complicate ale tractului urinar, incluzând pielonefrite;
- prostatită bacteriană cronică;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Meflocid™ se administrează o dată sau de două ori pe zi. Doza depinde de tipul şi
severitatea infecţiei şi de sensibilitatea microorganismului patogen suspectat.
Durata tratamentului
Durata tratamentului variază în funcţie de evoluţia bolii (vezi tabelul de mai jos).
Mod de administrare
Se administrează pe cale orală. Comprimatele de Meflocid™ trebuie înghiţite întregi,
fără a fi zdrobite, cu o cantitate suficientă de lichid. Comprimatele pot fi divizate de-a
lungul liniei mediane
pentru ajustarea dozei. Administrarea se poate face cu cel puţin 1 oră înainte de mese
sau peste 2 ore după mese. Meflocid™ se va administra cu cel puţin 2 ore înainte de
sau după administrarea de săruri de fer, antiacide sau sucralfat, deoarece absorbţia
poate fi redusă.
-3%
132.65 MDL
136.75 MDL
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Clotrimazol cremă este indicat în tratamentul topic al:
infecţiilor pielii mâinilor şi picioarelor, toracelui, gambei, labei piciorului, cauzate de
dermatofiţi Trichop.hyton rubrum, Trichop.hyton mentagrop.hytes, Epidermop.hyton floccosum şi
Microsporum canis;
lichenului versicolor cauzat de Malassezia furfur (Pitosporum orbiculare sau Pitosporum
ovale).
Infecţii micotice ale pielii şi mucoaselor organelor genitale externe (labii, prepuţ şi gland)
cauzate de Candida vulvitis şi Candida balanitis.
Doze şi mod de administrare
Medicament pentru uz topic.
Crema se aplică în strat subţire pe suprafaţa afectată de 2-3 ori pe zi, pentru o perioadă de 2-4
săptămâni. Toate suprafeţele afectate trebuie tratate concomitent.
Dacă după 7 zile de tratament simptomele nu se ameliorează, pacientul trebuie sfătuit să consulte
medicul.
Pentru administrare cutanată.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3fpI1B9
Indicaţii terapeutice
Clotrimazol cremă este indicat în tratamentul topic al:
infecţiilor pielii mâinilor şi picioarelor, toracelui, gambei, labei piciorului, cauzate de
dermatofiţi Trichop.hyton rubrum, Trichop.hyton mentagrop.hytes, Epidermop.hyton floccosum şi
Microsporum canis;
lichenului versicolor cauzat de Malassezia furfur (Pitosporum orbiculare sau Pitosporum
ovale).
Infecţii micotice ale pielii şi mucoaselor organelor genitale externe (labii, prepuţ şi gland)
cauzate de Candida vulvitis şi Candida balanitis.
Doze şi mod de administrare
Medicament pentru uz topic.
Crema se aplică în strat subţire pe suprafaţa afectată de 2-3 ori pe zi, pentru o perioadă de 2-4
săptămâni. Toate suprafeţele afectate trebuie tratate concomitent.
Dacă după 7 zile de tratament simptomele nu se ameliorează, pacientul trebuie sfătuit să consulte
medicul.
Pentru administrare cutanată.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. https://bit.ly/3fpI1B9
-3%
18.28 MDL
18.85 MDL
Rețetă medicală
FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate.
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie
deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi
pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie;
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-negativ.
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de
sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a
pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor r medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi
administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa
activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate
cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de
minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de
exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin
administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi
continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
https://bit.ly/3bJyTVI
Comprimate filmate.
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
DATE CLINICE
Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor
infecţii (vezi pct. 4.4 şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie
deosebită informaţiilor disponibile cu privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi
pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice;
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie;
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii
Gram-negativ.
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se
cunoaşte că sunt determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se
obţină informaţii locale despre prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se
confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negative.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu
fibroză chistică.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la
copii şi adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de
sensibilitatea la ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a
pacientului şi greutatea corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi
bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas
aeruginosa, Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de
ciprofloxacină şi administrarea concomitentă a altor r medicamente antibacteriene
adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intraabdominale, infecţii la pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita
administrarea concomitentă a altor medicamente antibacteriene, în funcţie de
germenii patogeni implicaţi. Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi
administrate cu sau fără alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa
activă se absoarbe mai rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate
cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de
minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de
exemplu pacienţi cu nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin
administrarea intravenoasă de ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi
continuat pe cale orală.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
https://bit.ly/3bJyTVI
-3%
96.03 MDL
99 MDL
Rețetă medicală
1. CE ESTE CIPROFLOXACIN ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ CIPROFLOXACIN face parte dintr-un grup de medicamente denumite antiinfecţioase. Acest grup include chinolonele (ciprofloxacina în acest caz), care au un spectru larg de activitate împotriva microorganismelor care pot infecta ochiul. CIPROFLOXACIN este utilizat pentru tratarea ulcerului cornean şi a infecţiilor de la nivelul ochiului, provocate de bacterii. De asemenea CIPROFLOXACIN este utilizat pentru profilaxia şi tratamentul infecţiilor bacteriene după traume şi intervenţii chirurgicale la nivelul ochiului. 2. CE TREBUIE SĂ ŞTIŢI ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI CIPROFLOXACIN Nu utilizaţi CIPROFLOXACIN - Dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la ciproflocacină, la alte chinolone (un anumit tip de antibiotice) sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la pct.6). - Dacă copilul dumneavoastră are vârsta sub 1 an. Dacă aveţi întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări. Atenţionări şi precauţii Adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului înainte să utilizaţi CIPROFLOXACIN. Dacă apar reacţii alergice la CIPROFLOXACIN, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat la medic. Dacă purtaţi lentile de contact – încetaţi purtarea acestora în cazul, în care prezentaţi orice semne sau simptome de infecţie la nivelul ochiului. Înlocuiţi lentilele de contact cu ochelarii de vedere. Nu reluaţi purtarea lentilelor de contact pană la dispariţia semnelor şi simptomelor infecţiei şi până la încetarea administrării medicamentului. Utilizarea îndelungată a medicamentelor antibacteriene poate duce la infecţii suplimentare, inclusiv cu fungi. Dacă apare o suprainfecţie, anunţaţi-vă imediat medicul pentru a fi iniţiat tratamentul adecvat.
CUM SĂ UTILIZAŢI CIPROFLOXACIN Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa, cum v-au spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu sunteţi sigur. Utilizaţi CIPROFLOXACIN numai ca picături pentru ochi. Doza uzuală În ulcerul cornean se instilează câte 2 picături fiecare 15 minute în primele 6 ore, apoi câte 2 picături la intervale de 30 minute pentru timpul rămas din prima zi de tratament. A doua zi se instilează câte 2 picături la fiecare oră. De la 3-a până la a 14-a zi – câte 2 picături peste fiecare 4 ore. Tratamentul poate depăşi 14 zile în cazul, în care nu s-a produs reepitelizarea corneei. În infecţii oculare bacteriene superficiale se instilează câte 1-2 picături în ochiul (ochii) afectat (afectaţi) fiecare 4 ore; în infecţii severe – câte 1-2 picături fiecare 2 ore (în orele de veghe) pe durata primelor două zile şi câte 1-2 picături fiecare 4 ore – în următoarele zile. În ambele cazuri durata tratamentului nu trebuie să depăşească 21 zile. Utilizaţi acest medicament pentru ambii ochi, numai dacă aşa v-a spus medicul dumneavoastră.
• Luaţi flaconul de CIPROFLOXACIN şi o oglindă. • Spălaţi-vă pe mâini. • Deşurubaţi capacul flaconului. • Ţineţi flaconul între degetul mare şi degetul mijlociu, cu vârful în jos. • Lăsaţi capul pe spate. Trageţi pleoapa în jos cu un deget curat, până când se formează un „buzunar” între pleoapă şi ochi. Picătura va cădea aici (Fig. 1). • Aduceţi vârful flaconului aproape de ochi. Vă puteţi ajuta şi de oglindă. • Nu atingeţi picurătorul de ochi sau de pleoapă, de suprafeţele învecinate sau alte suprafeţe. Astfel se pot infecta picăturile rămase în flacon. • Apăsaţi uşor flaconul din părţi astfel, încât la o apăsare să eliberaţi o picătură de medicament (Fig. 2). • După administrarea medicamentului apăsaţi cu un deget colţul ochiului, lângă nas, timp de 2-3 minute (Fig. 3). Aceasta ajută la împiedicarea trecerii medicamentului prin mucoasa nasului în sânge. • Dacă vă administraţi picături în ambii ochi, înainte de a repeta aceste etape şi pentru celălalt ochi, trebuie să vă spălaţi pe mâini. Astfel va fi prevenită transmiterea infecţiei de la un ochi la altul. • Imediat după utilizare, puneţi capacul flaconului la loc şi înşurubaţi-l strâns. • Utilizaţi un flacon în întregime înainte de a deschide flaconul următor. Dacă o picătură nu ajunge în ochi, încercaţi din nou.
https://bit.ly/3nTvsAC
CUM SĂ UTILIZAŢI CIPROFLOXACIN Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa, cum v-au spus medicul dumneavoastră sau farmacistul. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul, dacă nu sunteţi sigur. Utilizaţi CIPROFLOXACIN numai ca picături pentru ochi. Doza uzuală În ulcerul cornean se instilează câte 2 picături fiecare 15 minute în primele 6 ore, apoi câte 2 picături la intervale de 30 minute pentru timpul rămas din prima zi de tratament. A doua zi se instilează câte 2 picături la fiecare oră. De la 3-a până la a 14-a zi – câte 2 picături peste fiecare 4 ore. Tratamentul poate depăşi 14 zile în cazul, în care nu s-a produs reepitelizarea corneei. În infecţii oculare bacteriene superficiale se instilează câte 1-2 picături în ochiul (ochii) afectat (afectaţi) fiecare 4 ore; în infecţii severe – câte 1-2 picături fiecare 2 ore (în orele de veghe) pe durata primelor două zile şi câte 1-2 picături fiecare 4 ore – în următoarele zile. În ambele cazuri durata tratamentului nu trebuie să depăşească 21 zile. Utilizaţi acest medicament pentru ambii ochi, numai dacă aşa v-a spus medicul dumneavoastră.
• Luaţi flaconul de CIPROFLOXACIN şi o oglindă. • Spălaţi-vă pe mâini. • Deşurubaţi capacul flaconului. • Ţineţi flaconul între degetul mare şi degetul mijlociu, cu vârful în jos. • Lăsaţi capul pe spate. Trageţi pleoapa în jos cu un deget curat, până când se formează un „buzunar” între pleoapă şi ochi. Picătura va cădea aici (Fig. 1). • Aduceţi vârful flaconului aproape de ochi. Vă puteţi ajuta şi de oglindă. • Nu atingeţi picurătorul de ochi sau de pleoapă, de suprafeţele învecinate sau alte suprafeţe. Astfel se pot infecta picăturile rămase în flacon. • Apăsaţi uşor flaconul din părţi astfel, încât la o apăsare să eliberaţi o picătură de medicament (Fig. 2). • După administrarea medicamentului apăsaţi cu un deget colţul ochiului, lângă nas, timp de 2-3 minute (Fig. 3). Aceasta ajută la împiedicarea trecerii medicamentului prin mucoasa nasului în sânge. • Dacă vă administraţi picături în ambii ochi, înainte de a repeta aceste etape şi pentru celălalt ochi, trebuie să vă spălaţi pe mâini. Astfel va fi prevenită transmiterea infecţiei de la un ochi la altul. • Imediat după utilizare, puneţi capacul flaconului la loc şi înşurubaţi-l strâns. • Utilizaţi un flacon în întregime înainte de a deschide flaconul următor. Dacă o picătură nu ajunge în ochi, încercaţi din nou.
https://bit.ly/3nTvsAC
-3%
30.85 MDL
31.80 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
Pediculoză. Scabie. Demodecoza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern. A se agita înainte de administrare.
Pentru tratamentul copiilor cu vârsta 3- 5 ani se dizolvă cu apă fiartă în proporţie 1:1.
Tratamentul pediculozei.
Se aplică extern, local (a se agita înainte de administrare). Cu un tampon de vată sau tifon îmbibat cu emulsie se badijonează părul din regiunea capului sau a altor regiuni acoperite cu pilozitate și se fricționează ușor în piele. Se acoperă capul cu o batistă. Peste 10 min în caz de ftiriază și peste 30 min în caz de pediculoza capului pielea se spală cu apă curgătoare. A se evita nimerirea preparatului pe pielea feței. Se umectează batista cu soluție caldă de acid acetic 5% (se amestecă un pahar de oțet cu un pahar apă caldă de temperatura 50 °C), se scurge ușor și se acoperă capul cu batista pentru o oră. După această procedură larvele păduchilor se desprind de firele de păr. Se spală părul cu săpun sau șampon, se piaptănă cu un pieptene des, pentru a elimina păduchii pieriți și larvele acestora. Eficacitatea tratamentului se determină peste 1 oră sau peste 1 zi. Dacă se constată că larvele de păduchi au mai rămas, se prelucrează repetat părul cu soluție acid acetic 5%.
Tratamentul scabiei:
Pentru prevenirea reinfectării se recomandă tratamentul concomitent al tuturor membrilor familiei care locuiesc împreună și a tuturor persoanelor care au fost în contact cu aceștia. Înainte de aplicarea emulsiei se recomandă efectuarea unui duş igienic. Emulsia se
aplică (poate fi utilizată o periuță) pe întreg corpul, cu excepția pielii feței și a regiunii piloase a capului. Cu o deosebită rigurozitate se prelucrează tegumentele din regiunea antebrațului, mâinii, fosei axilare, coapselor, zonei inghinale, sub unghii, în spațiile interdigitale, tălpi. După aplicarea emulsiei se așteaptă până când aceasta se usucă (de obicei, timp de 10 min. într-o încăpere caldă). După ce suspensia s-a uscat, se recomandă ca bolnavul să își schimbe lenjeria de pat și cea intimă. Mâinile după contactul cu emulsia nu se spală timp de 3 ore.
Dacă emulsia a fost aplicată cu rigurozitate, este suficientă, de obicei, o singură aplicare. Aplicarea repetată timp de 5 zile consecutive reduce probabilitatea infestării reziduale.
Ca metodă de alternativă, emulsia poate fi aplicată pe toată suprafața corpului, cu excepția feței și regiunii piloase a capului, de 3 ori la intervale de 12 ore. Peste 12 ore după ultima aplicare este necesară efectuarea unui duș igienic, schimbarea lenjeriei de pat și a celei intime.
Tratamentul demodecozei
Prelucrarea se efectuează seara. Se spală faţa cu apă caldă şi săpun, apoi pe pielea feţei se aplică emulsia în strat subțire. E necesar de a evita nimerirea preparatului în ochi, nas și gură. Dimineaţa faţa se spală cu apă caldă şi săpun. Durata curei de tratament este determinată de dinamica curățirii tegumentelor, abolirea procesului inflamator, dispariția pruritului și constituie, de obicei, 2-3 săptămâni. Dacă suspensia devine mai densă se va încălzi cu atenție flaconul într-un vas cu apă caldă (cu temperatura cel mult 40 °C).
REACŢII ADVERSE
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: iritație ușoară a pielii, hiperemie, senzaţii de arsură tranzitorie, prurit, uscăciunea pielii din zona prelucrată. Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului. Leziuni cutanate, inclusiv piodermii. Sarcina şi perioada de alăptare. Copii cu vârsta sub 3 ani.
Pediculoză. Scabie. Demodecoza.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern. A se agita înainte de administrare.
Pentru tratamentul copiilor cu vârsta 3- 5 ani se dizolvă cu apă fiartă în proporţie 1:1.
Tratamentul pediculozei.
Se aplică extern, local (a se agita înainte de administrare). Cu un tampon de vată sau tifon îmbibat cu emulsie se badijonează părul din regiunea capului sau a altor regiuni acoperite cu pilozitate și se fricționează ușor în piele. Se acoperă capul cu o batistă. Peste 10 min în caz de ftiriază și peste 30 min în caz de pediculoza capului pielea se spală cu apă curgătoare. A se evita nimerirea preparatului pe pielea feței. Se umectează batista cu soluție caldă de acid acetic 5% (se amestecă un pahar de oțet cu un pahar apă caldă de temperatura 50 °C), se scurge ușor și se acoperă capul cu batista pentru o oră. După această procedură larvele păduchilor se desprind de firele de păr. Se spală părul cu săpun sau șampon, se piaptănă cu un pieptene des, pentru a elimina păduchii pieriți și larvele acestora. Eficacitatea tratamentului se determină peste 1 oră sau peste 1 zi. Dacă se constată că larvele de păduchi au mai rămas, se prelucrează repetat părul cu soluție acid acetic 5%.
Tratamentul scabiei:
Pentru prevenirea reinfectării se recomandă tratamentul concomitent al tuturor membrilor familiei care locuiesc împreună și a tuturor persoanelor care au fost în contact cu aceștia. Înainte de aplicarea emulsiei se recomandă efectuarea unui duş igienic. Emulsia se
aplică (poate fi utilizată o periuță) pe întreg corpul, cu excepția pielii feței și a regiunii piloase a capului. Cu o deosebită rigurozitate se prelucrează tegumentele din regiunea antebrațului, mâinii, fosei axilare, coapselor, zonei inghinale, sub unghii, în spațiile interdigitale, tălpi. După aplicarea emulsiei se așteaptă până când aceasta se usucă (de obicei, timp de 10 min. într-o încăpere caldă). După ce suspensia s-a uscat, se recomandă ca bolnavul să își schimbe lenjeria de pat și cea intimă. Mâinile după contactul cu emulsia nu se spală timp de 3 ore.
Dacă emulsia a fost aplicată cu rigurozitate, este suficientă, de obicei, o singură aplicare. Aplicarea repetată timp de 5 zile consecutive reduce probabilitatea infestării reziduale.
Ca metodă de alternativă, emulsia poate fi aplicată pe toată suprafața corpului, cu excepția feței și regiunii piloase a capului, de 3 ori la intervale de 12 ore. Peste 12 ore după ultima aplicare este necesară efectuarea unui duș igienic, schimbarea lenjeriei de pat și a celei intime.
Tratamentul demodecozei
Prelucrarea se efectuează seara. Se spală faţa cu apă caldă şi săpun, apoi pe pielea feţei se aplică emulsia în strat subțire. E necesar de a evita nimerirea preparatului în ochi, nas și gură. Dimineaţa faţa se spală cu apă caldă şi săpun. Durata curei de tratament este determinată de dinamica curățirii tegumentelor, abolirea procesului inflamator, dispariția pruritului și constituie, de obicei, 2-3 săptămâni. Dacă suspensia devine mai densă se va încălzi cu atenție flaconul într-un vas cu apă caldă (cu temperatura cel mult 40 °C).
REACŢII ADVERSE
Tulburări generale și la nivelul locului de administrare: iritație ușoară a pielii, hiperemie, senzaţii de arsură tranzitorie, prurit, uscăciunea pielii din zona prelucrată. Tulburări ale sistemului imunitar: reacţii alergice.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate individuală la componentele preparatului. Leziuni cutanate, inclusiv piodermii. Sarcina şi perioada de alăptare. Copii cu vârsta sub 3 ani.
-3%
39.77 MDL
41 MDL
Ce este Erbinol și pentru ce se utilizează
Erbinol este un medicament antifungic, care acţionează prin distrugerea fungilor ce determină afecţiuni ale pielii. Erbinol este utilizat în tratamentul: tinea pedis şi tinea cruris. De asemenea, este utilizat în tratamentul infecţiilor pielii cu levuri, cum este pitiriazis versicolor. Erbinol este indicat la adulţi, vârstnici şi copii cu vârsta peste 16 ani. Atenţionări şi precauţii
Erbinol este indicat doar pentru administrare pe piele. Nu trebuie să-l administraţi în interiorul gurii, să-l înghiţiţi sau să-l inhalaţi. Evitaţi contactul soluţiei cu ochii dumneavoastră. Dacă, accidental, soluţia vine în contact cu ochii dumneavoastră, spălaţi-vă ochii cu apă din abundenţă. Aplicaţi Erbinol pe zonele infectate după cum urmează:
-tinea pedis: 1 administrare pe zi timp de 1 săptămână;
-tinea cruris: 1 administrare pe zi timp de 1 săptămână;
-pitiriazis versicolor: 1-2 administrări pe zi timp de 1-2 săptămâni. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Erbinol poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse rare (pot afecta mai puțin de 1 din 1000 pacienți):
-reacţii de hipersensibilitate (alergice): mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, vezicule cu lichid, urticarie.
Reacţiile adverse foarte rare (pot afecta mai puțin de 1 din 10000 pacienți):
-la locul aplicării, pot să apară: înroşirea pielii, iritaţie, senzaţie de înţepături.
Erbinol este un medicament antifungic, care acţionează prin distrugerea fungilor ce determină afecţiuni ale pielii. Erbinol este utilizat în tratamentul: tinea pedis şi tinea cruris. De asemenea, este utilizat în tratamentul infecţiilor pielii cu levuri, cum este pitiriazis versicolor. Erbinol este indicat la adulţi, vârstnici şi copii cu vârsta peste 16 ani. Atenţionări şi precauţii
Erbinol este indicat doar pentru administrare pe piele. Nu trebuie să-l administraţi în interiorul gurii, să-l înghiţiţi sau să-l inhalaţi. Evitaţi contactul soluţiei cu ochii dumneavoastră. Dacă, accidental, soluţia vine în contact cu ochii dumneavoastră, spălaţi-vă ochii cu apă din abundenţă. Aplicaţi Erbinol pe zonele infectate după cum urmează:
-tinea pedis: 1 administrare pe zi timp de 1 săptămână;
-tinea cruris: 1 administrare pe zi timp de 1 săptămână;
-pitiriazis versicolor: 1-2 administrări pe zi timp de 1-2 săptămâni. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Erbinol poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse rare (pot afecta mai puțin de 1 din 1000 pacienți):
-reacţii de hipersensibilitate (alergice): mâncărimi, erupţii trecătoare pe piele, vezicule cu lichid, urticarie.
Reacţiile adverse foarte rare (pot afecta mai puțin de 1 din 10000 pacienți):
-la locul aplicării, pot să apară: înroşirea pielii, iritaţie, senzaţie de înţepături.
-3%
39.14 MDL
40.35 MDL
INDICAŢIITERAPEUTICE
Rănipurulenteinfectatecu florămixtă(stafilococi,pseudomonasspp. şiE.coli) cu scop decurăţare
a plăgii de mase necrotice ,purulente şi diminuarea edemului în I-afază(supurativ-necrotică) a
procesului.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern.
Produsul se aplică pe meşe de tifon sterile,care apoi sunt întroduse leger în rană. Produsul poate fi
întrodus şi în cavităţile purulente prin cateter (drenuri)cu ajutorul seringii.În acest caz unguentu lîn
prealabil se va încălzi la temperatura 35-36°С. Procedura se repetă zilnic pînă la curăţarea completă
a plăgii de mase necrotice şi purulente.
Rănipurulenteinfectatecu florămixtă(stafilococi,pseudomonasspp. şiE.coli) cu scop decurăţare
a plăgii de mase necrotice ,purulente şi diminuarea edemului în I-afază(supurativ-necrotică) a
procesului.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Extern.
Produsul se aplică pe meşe de tifon sterile,care apoi sunt întroduse leger în rană. Produsul poate fi
întrodus şi în cavităţile purulente prin cateter (drenuri)cu ajutorul seringii.În acest caz unguentu lîn
prealabil se va încălzi la temperatura 35-36°С. Procedura se repetă zilnic pînă la curăţarea completă
a plăgii de mase necrotice şi purulente.
-3%
30.94 MDL
31.90 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Ofloxacina este indicată la adulţi, pentru tratamentul infecţiilor moderate-grave, induse de germeni
sensibili (vezi pct. 4.4 și 5.1).
- infecţii ale tractului urinar superior și inferior, infecții ale tractului urinar inferior acute și cronice;
infecții ale tractului urinar superior acute și cronice (pielonefrită);
- Pentru infecțiile menționate mai jos, ofloxacina trebuie utilizată numai atunci când este
considerată inadecvată utilizarea altor agenţi antibacterieni, care sunt recomandaţi de obicei
pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
- Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi;
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice;
- Pneumonie comunitară;
Trebuie luat în considerare ghidul oficial privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze
Recomandări generale: doza de ofloxacină este determinată de tipul și severitatea infecției. O doză
zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată într-o singură priză. În această situaţie, este de
preferat ca ofloxacina să se administreze dimineaţa.
Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate în două doze separate, care pot fi administrate la
intervale de timp aproximativ egale.
În cazul în care doză zilnică depășește 400 mg, aceasta trebuie administrat în două reprize și la intervale
de timp aproximativ egale.
Adulți:
Doza uzuală intravenoasă la adulți:
Infecții complicate ale tractului urinar: 200 mg pe zi.
Exacerbarea acută a bronșitei cronice, pneumonie comunitară dobândită: 200 mg de două ori pe zi.
2
Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi: 400 mg de două ori pe zi.
Ofloxacina trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi.. Durata
perfuziei nu trebuie să fie mai mică de 30 de minute pentru 200 mg ofloxacină. Acest lucru are o
importanță deosebită atunci când ofloxacina se administrează concomitent cu medicamentele care pot
duce la o scădere a tensiunii arteriale sau cu anestezice care conțin barbiturat. În general, dozele
individuale trebuie administrate la intervale aproximativ egale.
În cazul unor infecții severe sau complicate doza poate fi crescută până la 400 mg de două ori pe zi. Contraindicaţii
Ofloxacina este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
3
- pacienţi cu antecedente de tendinopatie asociată cu administrarea fluorochinolonelor;
- pacienţi cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuți a avea un prag convulsivant scăzut;
- la copii şi adolescenţi în perioada de creştere*;pe parcursul sarcinii*; la femeile care alăptează*.
* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poate fi exclus riscul de leziuni la nivelul
cartilajului de creştere la organismul aflat în perioada de dezvoltare.
- pacienți cu deficit (latent sau franc) de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, pot avea reacții hemolitice
atunci când sunt tratați cu agenți antibacterieni chinoloni. https://bit.ly/3bH2XRC
Ofloxacina este indicată la adulţi, pentru tratamentul infecţiilor moderate-grave, induse de germeni
sensibili (vezi pct. 4.4 și 5.1).
- infecţii ale tractului urinar superior și inferior, infecții ale tractului urinar inferior acute și cronice;
infecții ale tractului urinar superior acute și cronice (pielonefrită);
- Pentru infecțiile menționate mai jos, ofloxacina trebuie utilizată numai atunci când este
considerată inadecvată utilizarea altor agenţi antibacterieni, care sunt recomandaţi de obicei
pentru tratamentul iniţial al acestor infecţii.
- Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi;
- Exacerbarea acută a bronșitei cronice;
- Pneumonie comunitară;
Trebuie luat în considerare ghidul oficial privind utilizarea corespunzătoare a medicamentelor
antibacteriene. Doze şi mod de administrare
Doze
Recomandări generale: doza de ofloxacină este determinată de tipul și severitatea infecției. O doză
zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată într-o singură priză. În această situaţie, este de
preferat ca ofloxacina să se administreze dimineaţa.
Dozele zilnice mai mari de 400 mg trebuie divizate în două doze separate, care pot fi administrate la
intervale de timp aproximativ egale.
În cazul în care doză zilnică depășește 400 mg, aceasta trebuie administrat în două reprize și la intervale
de timp aproximativ egale.
Adulți:
Doza uzuală intravenoasă la adulți:
Infecții complicate ale tractului urinar: 200 mg pe zi.
Exacerbarea acută a bronșitei cronice, pneumonie comunitară dobândită: 200 mg de două ori pe zi.
2
Infecții complicate ale pielii și ale țesuturilor moi: 400 mg de două ori pe zi.
Ofloxacina trebuie administrat prin perfuzie intravenoasă lentă, o dată sau de două ori pe zi.. Durata
perfuziei nu trebuie să fie mai mică de 30 de minute pentru 200 mg ofloxacină. Acest lucru are o
importanță deosebită atunci când ofloxacina se administrează concomitent cu medicamentele care pot
duce la o scădere a tensiunii arteriale sau cu anestezice care conțin barbiturat. În general, dozele
individuale trebuie administrate la intervale aproximativ egale.
În cazul unor infecții severe sau complicate doza poate fi crescută până la 400 mg de două ori pe zi. Contraindicaţii
Ofloxacina este contraindicată în următoarele cazuri:
- hipersensibilitate la ofloxacină, alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la
pct. 6.1;
3
- pacienţi cu antecedente de tendinopatie asociată cu administrarea fluorochinolonelor;
- pacienţi cu epilepsie, istoric de epilepsie sau cunoscuți a avea un prag convulsivant scăzut;
- la copii şi adolescenţi în perioada de creştere*;pe parcursul sarcinii*; la femeile care alăptează*.
* deoarece, pe baza studiilor efectuate la animale, nu poate fi exclus riscul de leziuni la nivelul
cartilajului de creştere la organismul aflat în perioada de dezvoltare.
- pacienți cu deficit (latent sau franc) de glucozo-6-fosfat dehidrogenază, pot avea reacții hemolitice
atunci când sunt tratați cu agenți antibacterieni chinoloni. https://bit.ly/3bH2XRC
-3%
35.74 MDL
36.85 MDL
Descriere Streptocid
Particularitati farmacologice :
Este unul dintre primii reprezentanti ai familiei sulfamidelor. Este activ fata de cocii patogeni, colibacili, Shigella spp., Vibrio cholerae, Clostridium spp., bacillus anthracis, agentii patogeni ai difteriei, pneumoniei catarale, influenzei, ciumei s.a. Mecanismul actiunii antibacteriene consta in inhibitia sintezei acidului folic necesar pentru sinteza acizilor nucleici bacterieni.
Indicatii :
Ranile purulente, arsurile infectate, erizipelul, angina, infectiile cutanate si ale tesuturilor moi, cistitele si pielitele, enterocolitele.
Utilizare terapeutica :
Adulti cite 500-1000 mg de 5-6 ori pe zi. Copii sub 1 an cite 50-100 mg, 2-5 ani cite 200-300 mg, 6-12 ani cite 300-500 mg de 5-6 ori pe zi. Unguentul se aplica pe suprafetele lezate ale pielii si mucoaselor.
Efecte adverse :
Greata, varsaturi, diaree, cianoza, cefalee, ameteli: leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, hipoprotrom-binemie, reactii alergice cutanate, cristalurie. Rar tulburari vizuale, cefalee, ameteli, nevrite periferice, hipotiroidism, ataxie.
Contraindicatii :
Hipersensibilitatea la preparat, mielosupresia, insuficienta renala severa, nefrozele si nefritele, boala Basedow, deficitul de G-6-P DH, porfiria acuta, sarcina in trimestrele I si II, lactatia.
Interactiuni :
Procaina scade eficacitatea preparatului. AINS cresc riscul efectelor adverse, iar nitrofuranele – al anemiei si methempglobinemiei. Sulfanilamida este incompatibila cu aminoglicozidele.
Precautii :
Pe tot parcursul tratamentului se recomanda de a consuma cantitati sporite de lichid, alcalinizarea urinei pentru a evita cristaluria. In tratamentul de durata se recomanda analize periodice ale singelui.
Particularitati farmacologice :
Este unul dintre primii reprezentanti ai familiei sulfamidelor. Este activ fata de cocii patogeni, colibacili, Shigella spp., Vibrio cholerae, Clostridium spp., bacillus anthracis, agentii patogeni ai difteriei, pneumoniei catarale, influenzei, ciumei s.a. Mecanismul actiunii antibacteriene consta in inhibitia sintezei acidului folic necesar pentru sinteza acizilor nucleici bacterieni.
Indicatii :
Ranile purulente, arsurile infectate, erizipelul, angina, infectiile cutanate si ale tesuturilor moi, cistitele si pielitele, enterocolitele.
Utilizare terapeutica :
Adulti cite 500-1000 mg de 5-6 ori pe zi. Copii sub 1 an cite 50-100 mg, 2-5 ani cite 200-300 mg, 6-12 ani cite 300-500 mg de 5-6 ori pe zi. Unguentul se aplica pe suprafetele lezate ale pielii si mucoaselor.
Efecte adverse :
Greata, varsaturi, diaree, cianoza, cefalee, ameteli: leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie, hipoprotrom-binemie, reactii alergice cutanate, cristalurie. Rar tulburari vizuale, cefalee, ameteli, nevrite periferice, hipotiroidism, ataxie.
Contraindicatii :
Hipersensibilitatea la preparat, mielosupresia, insuficienta renala severa, nefrozele si nefritele, boala Basedow, deficitul de G-6-P DH, porfiria acuta, sarcina in trimestrele I si II, lactatia.
Interactiuni :
Procaina scade eficacitatea preparatului. AINS cresc riscul efectelor adverse, iar nitrofuranele – al anemiei si methempglobinemiei. Sulfanilamida este incompatibila cu aminoglicozidele.
Precautii :
Pe tot parcursul tratamentului se recomanda de a consuma cantitati sporite de lichid, alcalinizarea urinei pentru a evita cristaluria. In tratamentul de durata se recomanda analize periodice ale singelui.
-3%
40.16 MDL
41.40 MDL
Rețetă medicală
Antibiotice betalactamice, peniciline; peniciline în combinaţii, inclusiv inhibitori de betalactamază.
Indicaţii terapeutice
Amoxiplus este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii provocate de tulpini sensibile la asociaţia amoxicilină/acid clavulanic:
infecţii ale căilor respiratorii superioare (inclusiv infecţii ORL): sinuzite acute şi cronice, otite medii, amigdalite recurente, abces periamigdalian;
infecţii ale căilor respiratorii inferioare: acutizări ale bronşitelor cronice, pneumonii, bronhopneumonii;
infecţii genito-urinare: cistite, uretrite, pielonefrite, infecţii genitale la femei;
infectii cutanate şi ale ţesuturilor moi: celulite, plăgi provocate prin muşcături;
infecţii osteo-articulare: osteomielită, infecţii dentare severe;
alte infecţii: avort septic, febră puerperală, infecţii pelvine sau abdominale, peritonite, colangite, complicaţii post-operatorii intra-abdominale, abces mamar.
Amoxiplus este indicat pentru profilaxia infecţiilor post-chirurgicale, în special după chirurgia gastro- intestinală, pelvină, a capului şi gâtului, chirurgia cardiacă şi renală, protezare articulară, după amputare de membre şi după chirurgia tractului biliar.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la amoxicilină, acid clavulanic sau la oricare alte antibiotice beta-lactamice. Antecedente de disfuncţii hepatice sau icter provocate de asociaţia amoxicilină – acid clavulanic.
Precauţii
Utilizarea prelungită de Amoxiplus poate determina ocazional selectarea de germeni rezistenţi. În cazul administrării unor doze mari de Amoxiplus trebuie avut în vedere şi conţinutul în sodiu la pacienţii cu dietă hiposodată.
În timpul administrării dozelor mari de Amoxiplus trebuie menţinute un aport de lichide şi o eliminare urinară adcvate, pentru a reduce riscul cristaluriei.
Interacţiuni
Administrarea Amoxiplus concomitent cu un antibiotic aminoglicozidic determină un efect bactericid sinergie asupra unor tulpini de enterococi şi a streptococilor de grup B. Totuşi, aceste medicamente sunt incompatibile din punct de vedere fizic şi chimic şi se inactivează dacă sînt amestecate sau administrate împreună (în aceeaşi seringă).
Administrarea concomitentă cu alopurinol poate să crească incidenţa reacţiilor alergice cutanate. Asocierea Amoxiplus cu metotrexat creşte toxicitatea acestuia.
Utilizarea Amoxiplus concomitent cu probenecid nu este recomandată. Utilizarea concomitentă creşte concentraţiile plasmatice de amoxicilină dar nu şi de acid clavulanic.
La pacienţii care utilizează Amoxiplus a fost descrisă rar prelungirea timpului de protrombină. De aceea, trebuie avută în vedere o monitorizare adecvată a timpului de protrombină atunci când se administrează concomitent cu anticoagulante.
Similar altor antibiotice cu spectru larg, Amoxiplus poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale şi de aceea, pacientele trebuie avertizate asupra acestui fapt.
Concentraţiile mari de amoxicilină în urină pot produce reacţii fals-pozitive la testarea glicozuriei, utilizând reactivul Benedict sau soluţia Fehling. De aceea, în timpul tratamentului cu Amoxiplus pentru determinarea glicozuriei se recomandă folosirea reacţiilor de oxidare enzimatică.
Atenţionări speciale
Anterior iniţierii tratamentului cu Amoxiplus trebuie efectuată o anamneză atentă privind antecedentele de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau oricare alţi alergeni, datorită riscului de reacţii alergice încrucişate. Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul cu Amoxiplus trebuie întrerupt şi se va institui tratament adecvat. Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu adrenalină.
Administrarea de Amoxiplus trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă, deoarece această afecţiune a fost asociată cu apariţia unui rash morbiliform la pacienţii care au utilizat amoxicilină.
La pacienţii cu insufucienţă renală, doza trebuie scăzută (vezi pct. Doze şi mod de administrare) sau intervalul dintre administrări trebuie prelungit în funcţie de gradul insuficienţei. Amoxiplus trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
Sarcina şi alăptarea
Atât amoxicilina cît şi acidul clavulanic traversează bariera feto-placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Cu toate acestea, Amoxiplus se administrează în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.
Amoxicilina şi acidul clavulanic se excretă în laptele matern, de aceea medicamentul trebuie folosit cu prudenţă în timpul alăptării, deoarece există riscul de hipersensibilizare a sugarului alimentat la sân.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deoarece Amoxiplus poate produce reacţii adverse nervos centrale, poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Tratamentul infecţiilor
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţii severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 3 luni – 12 ani: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţiile mai severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 0 – 3 luni: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 12 ore, în timpul perioadei perinatale atît la prematuri cît şi la nou născuţi la termen; după perioada perinatală, se administrează aceeaşi doză la intervale de 8 ore (la sugari peste 4 kg).
30 mg Amoxiplus conţin amoxicilină 25 mg şi acid clavulanic 5 mg.
Profilaxia infecţiilor post-chirurgicale la adulţi
Doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus administrată în perioada de inducţie a anesteziei. În cazul intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut de infecţie, de exemplu în chirurgia colo-rectală, pot fi necesare 3 – 4 doze a câte 1,2 g Amoxiplus în decurs de 24 ore. De obicei, aceste doze se administrează în perioada de inducţie a anesteziei şi se repetă după 8, 16 (şi 24) ore de la intervenţie. Acest regim poate fi continuat cîteva zile dacă întervenţia chirurgicală prezintă un risc de infecţie semnificativ crescut. Prezenţa semnelor clinice evidente de infecţie asociată intervenţiei chirurgicale, pot impune tratament post-operator cu Amoxiplus administrat intravenos, conform schemelor terapeutice uzuale.
Afectarea funcţiei hepatice
Administrarea se va face cu prudenţă; funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate, atât la adulţi cât şi la copii. Nu există date suficiente pentru a face recomandări speciale de dozare.
Varstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor. Dozele vor fi ajustate dacă există afectarea funcţiei renale.
Un flacon de Amoxiplus 600 mg conţine potasiu 0,5 mmol şi sodiu 1,4 mmol. Un flacon de Amoxiplus 1,2 g conţine potasiu 1 mmol şi sodiu 2,8 mmol.
Mod de administrare
Amoxiplus poate fi injectat intravenos sau se poate administra în perfuzie intravenoasă intermitentă. Nu se administrează intramuscular sau subcutanat.
Injectare intravenoasă
Amoxiplus se administrează lent intravenos într-o perioadă de 3 – 4 minute (vezi şi pct. Precauţii). Perfuzie intravenoasă
Amoxiplus se administrează în perfuzie intravenoasă cu o durată de minim 30-40 minute (vezi şi pct. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor).
Incompatibilităţi
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu produse de sînge, cu hidrolizate proteice sau cu emulsii lipidice. Dacă Amoxiplus este administrat concomitent cu un aminoglicozid, cele două antibiotice nu trebuie amestecate în aceeaşi seringă sau recipient de perfuzie, deoarece există riscul scăderii activităţii aminoglicozidelor în aceste condiţii.
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu soluţii conţinînd glucoză, dextran sau bicarbonat.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea utilzării şi manipularea sa Amoxiplus 600 mg se reconstituie prin dizolvare în 9,6 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită pînă la dizolvare.
Amoxiplus 1,2 g se reconstituie prin dizolvare în 19,2 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită până la dizolvare.
După reconstituire, soluţia are un aspect limpede şi o culoare galben pal. Uşoare variaţii în intensitatea culorii nu indică modificări ale eficacităţii sau siguranţei medicamentului.
Pentru administrarea în perfuzie, se reconstituie Amoxiplus conform indicaţiilor de mai sus, după care se adaugă în 50 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 600 mg, respectiv 100 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 1,2 g. Solutia perfuzabila poate fi solutie de clorura de sodiu 0,9% sau solutie Ringer.
Soluţia se va utiliza imediat după reconstituire.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Supradozaj
În caz de supradozaj pot să apară simptome gastro-intestinale şi dezechilibre hidro-electrolitice. În acest caz este necesar tratament simptomatic.
În timpul tratamentului cu Amoxiplus a fost observată apariţia cristaluriei (vezi şi pct. Precauţii), fiind necesară asigurarea unui aport de lichide şi o eliminare urinară adecvate. Când concentraţiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita la nivelul cateterelor vezicale, fiind necesară o verificare regulată.
Amoxiplus poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă.
Indicaţii terapeutice
Amoxiplus este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii provocate de tulpini sensibile la asociaţia amoxicilină/acid clavulanic:
infecţii ale căilor respiratorii superioare (inclusiv infecţii ORL): sinuzite acute şi cronice, otite medii, amigdalite recurente, abces periamigdalian;
infecţii ale căilor respiratorii inferioare: acutizări ale bronşitelor cronice, pneumonii, bronhopneumonii;
infecţii genito-urinare: cistite, uretrite, pielonefrite, infecţii genitale la femei;
infectii cutanate şi ale ţesuturilor moi: celulite, plăgi provocate prin muşcături;
infecţii osteo-articulare: osteomielită, infecţii dentare severe;
alte infecţii: avort septic, febră puerperală, infecţii pelvine sau abdominale, peritonite, colangite, complicaţii post-operatorii intra-abdominale, abces mamar.
Amoxiplus este indicat pentru profilaxia infecţiilor post-chirurgicale, în special după chirurgia gastro- intestinală, pelvină, a capului şi gâtului, chirurgia cardiacă şi renală, protezare articulară, după amputare de membre şi după chirurgia tractului biliar.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la amoxicilină, acid clavulanic sau la oricare alte antibiotice beta-lactamice. Antecedente de disfuncţii hepatice sau icter provocate de asociaţia amoxicilină – acid clavulanic.
Precauţii
Utilizarea prelungită de Amoxiplus poate determina ocazional selectarea de germeni rezistenţi. În cazul administrării unor doze mari de Amoxiplus trebuie avut în vedere şi conţinutul în sodiu la pacienţii cu dietă hiposodată.
În timpul administrării dozelor mari de Amoxiplus trebuie menţinute un aport de lichide şi o eliminare urinară adcvate, pentru a reduce riscul cristaluriei.
Interacţiuni
Administrarea Amoxiplus concomitent cu un antibiotic aminoglicozidic determină un efect bactericid sinergie asupra unor tulpini de enterococi şi a streptococilor de grup B. Totuşi, aceste medicamente sunt incompatibile din punct de vedere fizic şi chimic şi se inactivează dacă sînt amestecate sau administrate împreună (în aceeaşi seringă).
Administrarea concomitentă cu alopurinol poate să crească incidenţa reacţiilor alergice cutanate. Asocierea Amoxiplus cu metotrexat creşte toxicitatea acestuia.
Utilizarea Amoxiplus concomitent cu probenecid nu este recomandată. Utilizarea concomitentă creşte concentraţiile plasmatice de amoxicilină dar nu şi de acid clavulanic.
La pacienţii care utilizează Amoxiplus a fost descrisă rar prelungirea timpului de protrombină. De aceea, trebuie avută în vedere o monitorizare adecvată a timpului de protrombină atunci când se administrează concomitent cu anticoagulante.
Similar altor antibiotice cu spectru larg, Amoxiplus poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale şi de aceea, pacientele trebuie avertizate asupra acestui fapt.
Concentraţiile mari de amoxicilină în urină pot produce reacţii fals-pozitive la testarea glicozuriei, utilizând reactivul Benedict sau soluţia Fehling. De aceea, în timpul tratamentului cu Amoxiplus pentru determinarea glicozuriei se recomandă folosirea reacţiilor de oxidare enzimatică.
Atenţionări speciale
Anterior iniţierii tratamentului cu Amoxiplus trebuie efectuată o anamneză atentă privind antecedentele de hipersensibilitate la peniciline, cefalosporine sau oricare alţi alergeni, datorită riscului de reacţii alergice încrucişate. Dacă apar reacţii de hipersensibilitate, tratamentul cu Amoxiplus trebuie întrerupt şi se va institui tratament adecvat. Reacţiile anafilactice grave necesită tratament de urgenţă cu adrenalină.
Administrarea de Amoxiplus trebuie evitată dacă se suspectează mononucleoza infecţioasă, deoarece această afecţiune a fost asociată cu apariţia unui rash morbiliform la pacienţii care au utilizat amoxicilină.
La pacienţii cu insufucienţă renală, doza trebuie scăzută (vezi pct. Doze şi mod de administrare) sau intervalul dintre administrări trebuie prelungit în funcţie de gradul insuficienţei. Amoxiplus trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
Sarcina şi alăptarea
Atât amoxicilina cît şi acidul clavulanic traversează bariera feto-placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene. Cu toate acestea, Amoxiplus se administrează în timpul sarcinii numai dacă este absolut necesar.
Amoxicilina şi acidul clavulanic se excretă în laptele matern, de aceea medicamentul trebuie folosit cu prudenţă în timpul alăptării, deoarece există riscul de hipersensibilizare a sugarului alimentat la sân.
Capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Deoarece Amoxiplus poate produce reacţii adverse nervos centrale, poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Doze şi mod de administrare
Tratamentul infecţiilor
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani: doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţii severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 3 luni – 12 ani: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 8 ore. În infecţiile mai severe, se administrează aceeaşi doză la intervale de 6 ore.
Copii cu vârsta între 0 – 3 luni: doza uzuală este de 30 mg/kg Amoxiplus la intervale de 12 ore, în timpul perioadei perinatale atît la prematuri cît şi la nou născuţi la termen; după perioada perinatală, se administrează aceeaşi doză la intervale de 8 ore (la sugari peste 4 kg).
30 mg Amoxiplus conţin amoxicilină 25 mg şi acid clavulanic 5 mg.
Profilaxia infecţiilor post-chirurgicale la adulţi
Doza uzuală este de 1,2 g Amoxiplus administrată în perioada de inducţie a anesteziei. În cazul intervenţiilor chirurgicale cu risc crescut de infecţie, de exemplu în chirurgia colo-rectală, pot fi necesare 3 – 4 doze a câte 1,2 g Amoxiplus în decurs de 24 ore. De obicei, aceste doze se administrează în perioada de inducţie a anesteziei şi se repetă după 8, 16 (şi 24) ore de la intervenţie. Acest regim poate fi continuat cîteva zile dacă întervenţia chirurgicală prezintă un risc de infecţie semnificativ crescut. Prezenţa semnelor clinice evidente de infecţie asociată intervenţiei chirurgicale, pot impune tratament post-operator cu Amoxiplus administrat intravenos, conform schemelor terapeutice uzuale.
Afectarea funcţiei hepatice
Administrarea se va face cu prudenţă; funcţia hepatică trebuie monitorizată la intervale regulate, atât la adulţi cât şi la copii. Nu există date suficiente pentru a face recomandări speciale de dozare.
Varstnici
Nu este necesară ajustarea dozelor. Dozele vor fi ajustate dacă există afectarea funcţiei renale.
Un flacon de Amoxiplus 600 mg conţine potasiu 0,5 mmol şi sodiu 1,4 mmol. Un flacon de Amoxiplus 1,2 g conţine potasiu 1 mmol şi sodiu 2,8 mmol.
Mod de administrare
Amoxiplus poate fi injectat intravenos sau se poate administra în perfuzie intravenoasă intermitentă. Nu se administrează intramuscular sau subcutanat.
Injectare intravenoasă
Amoxiplus se administrează lent intravenos într-o perioadă de 3 – 4 minute (vezi şi pct. Precauţii). Perfuzie intravenoasă
Amoxiplus se administrează în perfuzie intravenoasă cu o durată de minim 30-40 minute (vezi şi pct. Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor).
Incompatibilităţi
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu produse de sînge, cu hidrolizate proteice sau cu emulsii lipidice. Dacă Amoxiplus este administrat concomitent cu un aminoglicozid, cele două antibiotice nu trebuie amestecate în aceeaşi seringă sau recipient de perfuzie, deoarece există riscul scăderii activităţii aminoglicozidelor în aceste condiţii.
Amoxiplus nu trebuie amestecat cu soluţii conţinînd glucoză, dextran sau bicarbonat.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea utilzării şi manipularea sa Amoxiplus 600 mg se reconstituie prin dizolvare în 9,6 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită pînă la dizolvare.
Amoxiplus 1,2 g se reconstituie prin dizolvare în 19,2 ml apă pentru preparate injectabile. Se agită până la dizolvare.
După reconstituire, soluţia are un aspect limpede şi o culoare galben pal. Uşoare variaţii în intensitatea culorii nu indică modificări ale eficacităţii sau siguranţei medicamentului.
Pentru administrarea în perfuzie, se reconstituie Amoxiplus conform indicaţiilor de mai sus, după care se adaugă în 50 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 600 mg, respectiv 100 ml soluţie perfuzabilă pentru Amoxiplus 1,2 g. Solutia perfuzabila poate fi solutie de clorura de sodiu 0,9% sau solutie Ringer.
Soluţia se va utiliza imediat după reconstituire.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
Supradozaj
În caz de supradozaj pot să apară simptome gastro-intestinale şi dezechilibre hidro-electrolitice. În acest caz este necesar tratament simptomatic.
În timpul tratamentului cu Amoxiplus a fost observată apariţia cristaluriei (vezi şi pct. Precauţii), fiind necesară asigurarea unui aport de lichide şi o eliminare urinară adecvate. Când concentraţiile urinare sunt mari, la temperatura camerei, amoxicilina poate precipita la nivelul cateterelor vezicale, fiind necesară o verificare regulată.
Amoxiplus poate fi îndepărtat din circulaţie prin hemodializă.
-3%
1 573.97 MDL
1 622.65 MDL
Indicații terapeutice
Soluţia topică cu clotrimazol este indicată pentru tratamentul local al următoarelor
afecţiuni:
dermatomicoze determinate de dermatofiţi (Tricophyton, Microsporum,
Epidermophyton), levuri (Candida), mucegaiuri, alte ciuperci (Malassezia furfur).
afecţiuni cutanate determinate de fungi şi suprainfectate: micoze interdigitale
(Tinea pedis, Tinea mannum), micoze cutanate (Tinea corporis, Pityriasis
versicolor), eritrasma, micoze ale plicilor cutanate (Tinea inguinalis, Tinea cruris),
paronichii în onicomicoze (Tinea unguium).
dermatofiţii foliculare (Tinea barbae, Tinea capitis).Doze şi mod de administrare
Doze
Soluţia cutanată sub formă de spray se aplică local, în strat subţire, pe zona afectată
şi pe o arie în jurul acesteia, de 2-3 ori pe zi, timp de maxim 4 săptămâni pentru
dermatomicoze, 2-3 săptămâni pentru micozele interdigitale şi 2-3 săptămâni pentru
pitiriazis versicolor. Se masează uşor zona afectată până când soluţia este absorbită în
piele.
Fiziologia tegumentelor, precum şi localizarea infecţiilor necesită continuarea
tratamentului timp de aproximativ 14 zile după dispariţia simptomelor. Simptomele
dispar de obicei în câteva zile de la începerea tratamentului, dar o întrerupere
prematură a tratamentului sau o aplicare neregulată poate creşte riscul recidivelor.
2
Dacă în termen de 7 zile nu apar semne de ameliorare sau starea pacientului se
agravează, diagnosticul iniţial trebuie revizuit.
Vârstnici şi copii peste 5 ani: nu este necesară ajustarea dozelor.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării clotrimazolului la copii sub 5 ani nu au fost încă
stabilite.
Mod de administrare
Când se utilizează medicamentul pentru prima dată se pulverizează în aer prin
apăsarea pompei dozatoare de 2-3 ori. Astfel, pompa este pregătită pentru
administrare. Distanţa de pulverizare trebuie să fie de 5-10 cm. Se recomandă
curăţarea şi uscarea dispozitivului după fiecare administrare.
Măsurile igienice sunt foarte importante pentru vindecarea dermatomicozelor
interdigitale. După spălarea picioarelor, spaţiile interdigitale trebuie uscate.
Clotrimazol spray cutanat soluţie se aplică numai pe pielea curată şi uscată. În
micozele interdigitale este foarte importantă respectarea regulilor de igienă şi se
recomandă pudrarea ciorapilor şi a interiorului pantofilor dimineaţa, pentru a evita
apariţia umidităţii datorate transpiraţiei şi a se preîntâmpina astfel reinfectarea.
După aplicare, zona afectată nu se acoperă cu pansament decât la recomandarea
medicului. Onicomicozele, datorită amplasării, în general nu sunt rezolvabile numai cu
terapie antifungică locală, necesitând tratament sistemic asociat.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clotrimazol sau la oricare dintre excipienţi.
Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3fS56v6
Soluţia topică cu clotrimazol este indicată pentru tratamentul local al următoarelor
afecţiuni:
dermatomicoze determinate de dermatofiţi (Tricophyton, Microsporum,
Epidermophyton), levuri (Candida), mucegaiuri, alte ciuperci (Malassezia furfur).
afecţiuni cutanate determinate de fungi şi suprainfectate: micoze interdigitale
(Tinea pedis, Tinea mannum), micoze cutanate (Tinea corporis, Pityriasis
versicolor), eritrasma, micoze ale plicilor cutanate (Tinea inguinalis, Tinea cruris),
paronichii în onicomicoze (Tinea unguium).
dermatofiţii foliculare (Tinea barbae, Tinea capitis).Doze şi mod de administrare
Doze
Soluţia cutanată sub formă de spray se aplică local, în strat subţire, pe zona afectată
şi pe o arie în jurul acesteia, de 2-3 ori pe zi, timp de maxim 4 săptămâni pentru
dermatomicoze, 2-3 săptămâni pentru micozele interdigitale şi 2-3 săptămâni pentru
pitiriazis versicolor. Se masează uşor zona afectată până când soluţia este absorbită în
piele.
Fiziologia tegumentelor, precum şi localizarea infecţiilor necesită continuarea
tratamentului timp de aproximativ 14 zile după dispariţia simptomelor. Simptomele
dispar de obicei în câteva zile de la începerea tratamentului, dar o întrerupere
prematură a tratamentului sau o aplicare neregulată poate creşte riscul recidivelor.
2
Dacă în termen de 7 zile nu apar semne de ameliorare sau starea pacientului se
agravează, diagnosticul iniţial trebuie revizuit.
Vârstnici şi copii peste 5 ani: nu este necesară ajustarea dozelor.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării clotrimazolului la copii sub 5 ani nu au fost încă
stabilite.
Mod de administrare
Când se utilizează medicamentul pentru prima dată se pulverizează în aer prin
apăsarea pompei dozatoare de 2-3 ori. Astfel, pompa este pregătită pentru
administrare. Distanţa de pulverizare trebuie să fie de 5-10 cm. Se recomandă
curăţarea şi uscarea dispozitivului după fiecare administrare.
Măsurile igienice sunt foarte importante pentru vindecarea dermatomicozelor
interdigitale. După spălarea picioarelor, spaţiile interdigitale trebuie uscate.
Clotrimazol spray cutanat soluţie se aplică numai pe pielea curată şi uscată. În
micozele interdigitale este foarte importantă respectarea regulilor de igienă şi se
recomandă pudrarea ciorapilor şi a interiorului pantofilor dimineaţa, pentru a evita
apariţia umidităţii datorate transpiraţiei şi a se preîntâmpina astfel reinfectarea.
După aplicare, zona afectată nu se acoperă cu pansament decât la recomandarea
medicului. Onicomicozele, datorită amplasării, în general nu sunt rezolvabile numai cu
terapie antifungică locală, necesitând tratament sistemic asociat.
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clotrimazol sau la oricare dintre excipienţi.
Copii cu vârsta sub 5 ani. https://bit.ly/3fS56v6
-3%
19.74 MDL
20.35 MDL
Indicaţii terapeutice:
Infecţii cutanate parazitare, bacteriene şi micotice: scabie, acnee, seboree, mătreaţă,
micoză, psoriazis.
Doze şi mod de administrare:
Extern.
Adulţi şi copii cu vîrsta peste 5 ani: în scabie unguentul se aplică zilnic în strat subţire
pe întreg corpul timp de 5 zile, după care se face baie, se dezinfectează lenjeria de
corp şi de pat; în acnee şi alte infecţii cutanate unguentul se aplică în strat subţire pe
zonele cutanate afectate de 1–2 ori/zi. Durata curei de tratament se stabileşte de
către medic.
Contraindicaţii:
Нipersensibilitate la componentele medicamentului.
Соpii cu vîrsta sub 3 ani. https://bit.ly/3vsqIVD
Infecţii cutanate parazitare, bacteriene şi micotice: scabie, acnee, seboree, mătreaţă,
micoză, psoriazis.
Doze şi mod de administrare:
Extern.
Adulţi şi copii cu vîrsta peste 5 ani: în scabie unguentul se aplică zilnic în strat subţire
pe întreg corpul timp de 5 zile, după care se face baie, se dezinfectează lenjeria de
corp şi de pat; în acnee şi alte infecţii cutanate unguentul se aplică în strat subţire pe
zonele cutanate afectate de 1–2 ori/zi. Durata curei de tratament se stabileşte de
către medic.
Contraindicaţii:
Нipersensibilitate la componentele medicamentului.
Соpii cu vîrsta sub 3 ani. https://bit.ly/3vsqIVD
-3%
38.46 MDL
39.65 MDL
Rețetă medicală
Indicaţii terapeutice
Kandizol este indicat în următoarele infecţii fungice (vezi 5.1).
Kandizol este indicat la adulţi pentru tratamentul:
meningitei criptococice (vezi pct. 4.4);
coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4);
candidozei invazive;
candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase;
candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena
dentară sau tratamentul local sunt insuficiente;
candidozei genitale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat;
balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat;
dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi
infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic;
tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt considerate potrivite.
Kandizol este indicat la adulţi pentru prevenirea:
recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie;
recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă
risc crescut de recădere;
reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an);
profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii
cu neoplazii hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau
pacienţii cu transplant de celule stem hematopoietice (vezi pct. 5.1)).
Kandizol este indicat la nou-născuţi la termen, sugari, copii mici, copii şi adolescenţi cu
vârsta cuprinsă între 0 şi 17 ani:
Kandizol este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană, esofagiană),
candidozei invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la
pacienţii imunodeprimaţi. Kandizol poate fi utilizat ca tratament de menţinere pentru
prevenirea recidivelor meningitei criptococice la copiii care prezintă risc crescut de
recădere (vezi pct. 4.4).
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de
laborator; totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va
fi ajustat corespunzător.
Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea
adecvată a medicamentelor antimicotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice.
Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat,
până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator
demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament
insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active. https://bit.ly/3hYQ35A
Kandizol este indicat în următoarele infecţii fungice (vezi 5.1).
Kandizol este indicat la adulţi pentru tratamentul:
meningitei criptococice (vezi pct. 4.4);
coccidiodomicozei (vezi pct. 4.4);
candidozei invazive;
candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi
candidozei cronice cutaneomucoase;
candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena
dentară sau tratamentul local sunt insuficiente;
candidozei genitale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este indicat;
balanitei candidozice când tratamentul local nu este indicat;
dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi
infecţii cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic;
tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt considerate potrivite.
Kandizol este indicat la adulţi pentru prevenirea:
recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie;
recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă
risc crescut de recădere;
reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an);
profilaxia infecţiilor cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii
cu neoplazii hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau
pacienţii cu transplant de celule stem hematopoietice (vezi pct. 5.1)).
Kandizol este indicat la nou-născuţi la termen, sugari, copii mici, copii şi adolescenţi cu
vârsta cuprinsă între 0 şi 17 ani:
Kandizol este utilizat în tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiană, esofagiană),
candidozei invazive, meningitei criptococice şi pentru profilaxia infecţiilor candidozice la
pacienţii imunodeprimaţi. Kandizol poate fi utilizat ca tratament de menţinere pentru
prevenirea recidivelor meningitei criptococice la copiii care prezintă risc crescut de
recădere (vezi pct. 4.4).
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de
laborator; totuşi, odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va
fi ajustat corespunzător.
Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea
adecvată a medicamentelor antimicotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice.
Tratamentul infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat,
până în momentul în care parametrii clinici sau rezultatele investigaţiilor de laborator
demonstrează faptul că infecţia fungică activă a fost oprită. O perioadă de tratament
insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active. https://bit.ly/3hYQ35A
-3%
60.67 MDL
62.55 MDL
Rețetă medicală
LEMOKS 500 MG №7
LEMOKS 500 MG №7 Agent bactericid antimicrobian cu spectru larg din grupul fluorochinolonelor.
Blochează ADN-giraza și topoizomeraza IV, inhibă sinteza ADN-ului, provoacă modificări morfologice profunde în citoplasmă, perete celular și membrane.
Indicatii de utilizare
Boli infecțioase și inflamatorii cauzate de microorganisme sensibile la medicament:
- infecții ale tractului respirator inferior (bronșită cronică, pneumonie);
- infectii ale organelor ORL (sinuzita, otita medie),
- infecții ale tractului urinar și ale rinichilor (inclusiv pielonefrită acută),
- infecții ale organelor genitale (inclusiv chlamydia urogenitală),
- infectii ale pielii si ale tesuturilor moi (ateroame infestante, abcese, furuncule).
Dozaj si administrare
Lemox se ia pe cale orală, înainte de mese sau între mese, fără a mesteca, bea mult lichid.
Cu sinuzită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
Cu exacerbarea bronșitei cronice - 250-500 mg 1 dată pe zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Cu pneumonie - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Pentru infecții necomplicate ale tractului urinar - 250 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 3 zile.
Cu prostatită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 28 de zile.
În cazul infecțiilor complicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrita - 250 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Pentru infecții ale pielii și țesuturilor moi - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Septicemie / bacteriemie - 500 mg de 1-2 ori / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
În cazul infecțiilor intra-abdominale - 500 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile (în combinație cu medicamente antibacteriene care acționează asupra florei anaerobe).
Tratamentul complex al formelor de tuberculoză rezistente la medicamente - 500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de până la 3 luni.
Pacienții cu insuficiență renală necesită corectarea regimului de dozare a levofloxacinei, în funcție de valoarea clearance-ului creatininei (CC):
cu CC = 20-50 ml/min - 125-250 mg de 1-2 ori/zi; cu CC = 10-19 ml/min - 125 mg 1 dată timp de 12 - 48 ore; cu CC <10 ml/min - 125 mg 1 dată în 24 sau 48 de ore.Durata tratamentului este de 7-10 (până la 14) zile.
În caz de afectare a funcției hepatice, nu este necesară o selecție specială a dozei de Lemox, deoarece levofloxacina este metabolizată în ficat într-o măsură extrem de mică.
Pacienții vârstnici nu necesită ajustarea regimului de dozare, cu excepția cazurilor cu clearance-ul creatininei scăzut.
Dacă omiteți următoarea doză de Lemox, este necesar să luați medicamentul cât mai curând posibil, până când se apropie momentul următoarei doze. Atunci ar trebui să continuați să primiți conform schemei.
Efecte secundare
Reacții cutanate și reacții generale de hipersensibilitate:
uneori: mâncărime și roșeață a pielii;
rar: reacții generale de hipersensibilitate (reacții anafilactice și anafilactoide) cu simptome precum: urticarie, bronhospasm și posibilă sufocare severă; foarte rar: umflarea pielii și a mucoaselor (de exemplu: la nivelul feței și laringelui). Scăderea bruscă a tensiunii arteriale și șoc; sensibilitate crescută la radiațiile solare și ultraviolete, pneumonită alergică, vasculită;
în unele cazuri: erupții cutanate severe cu formare de vezicule, de exemplu: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell) și eritem multiform exudativ. Reacțiile generale de hipersensibilitate pot fi uneori precedate de reacții cutanate mai ușoare. Reacțiile de mai sus se pot dezvolta după prima doză de medicament, la câteva minute sau ore după ingerare.
Din sistemul digestiv:
adesea: greață, diaree;
uneori: pierderea poftei de mâncare, vărsături, dureri abdominale, tulburări digestive;
rar: diaree cu sânge, care în cazuri foarte rare poate fi un semn de inflamație intestinală și chiar colită pseudomembranoasă;
foarte rar: o scădere a glicemiei (hipoglicemie), care este de o importanță deosebită pentru pacienții cu diabet zaharat (posibile semne de diabet: apetit „lup”, nervozitate, transpirație, tremur).
Experiența cu alte chinolone sugerează că acestea pot exacerba porfiria (o boală metabolică foarte rară) la pacienții care suferă deja de această boală. Un efect similar nu este exclus atunci când se utilizează medicamentul Lemox.
Din sistemul nervos:
uneori: cefalee, amețeli și/sau rigiditate (limitarea activității fizice și mentale), somnolență, tulburări de somn;
rar: depresie, anxietate, reacții psihotice precum halucinații, senzații neplăcute (de exemplu: parestezii la mâini), tremur, agitație, o stare de teamă, convulsii și confuzie;
foarte rar: tulburări de vedere și auz, gust și miros afectate, scăderea sensibilității tactile.
Din partea sistemului cardiovascular:
rar: creșterea frecvenței cardiace, scăderea tensiunii arteriale.
foarte rare: colaps vascular (asemănător unui șoc).
în unele cazuri: prelungirea intervalului QT.
Din sistemul musculo-scheletic:
rareori: leziuni ale tendonului (inclusiv tendinita), dureri musculare si articulare;
foarte rar: ruptură de tendon (de exemplu tendonul lui Ahile), acest efect secundar poate apărea în decurs de 48 de ore de la începerea tratamentului și poate fi bilateral. Slăbiciune musculară, care este de o importanță deosebită pentru pacienții care suferă de paralizie bulbară astenică;
în unele cazuri: afectare musculară (rabdomioliză).
Acțiune asupra ficatului și rinichilor:
adesea: activitate crescută a enzimelor hepatice (de exemplu: alanin aminotransferaza și aspartat aminotransferaza);
rar: niveluri crescute de bilirubină și creatinine în serul sanguin (un semn al funcției hepatice și renale limitate);
foarte rar: reacții hepatice (de exemplu, inflamație a ficatului), deteriorarea funcției renale până la insuficiență renală acută, de exemplu din cauza reacțiilor alergice (nefrită interstițială).
Din sistemul hematopoietic:
uneori: eozinofilie, leucopenie;
rar: neutropenie, trombocitopenie, tendință crescută la hemoragie sau sângerare;
foarte rar: agranulocitoză și dezvoltarea infecțiilor severe (însoțite de febră persistentă sau recurentă, inflamarea amigdalelor și deteriorarea persistentă a stării de bine);
în unele cazuri: anemie hemolitică, pancitopenie.
Alte efecte secundare:
uneori: slăbiciune generală (astenie);
foarte rar: febră, pneumonită alergică.
Orice terapie cu antibiotice poate provoca modificări ale microflorei (bacterii și ciuperci), care este prezentă în mod normal la om. Din acest motiv, poate apărea reproducerea crescută a bacteriilor și ciupercilor rezistente la antibioticul utilizat (infecție secundară și suprainfectie), care în cazuri rare pot necesita un tratament suplimentar.
Contraindicatii
- hipersensibilitate la levofloxacină sau alte fluorochinolone;
- epilepsie;
- afectarea tendoanelor în tratamentul anterior cu chinolone;
- sarcina;
- perioada de lactație;
- copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Instrucțiuni Speciale
Cu prudență, levofloxacina este utilizată la pacienții vârstnici (probabilitate mare de scădere concomitentă a funcției renale).
În timpul tratamentului cu levofloxacină, se recomandă să continuați administrarea medicamentului timp de cel puțin 48-78 de ore după normalizarea temperaturii corpului.
În timpul tratamentului, este necesar să se evite radiațiile solare și ultraviolete artificiale pentru a evita deteriorarea pielii (fotosensibilitate).
Dacă apar semne de tendinită, levofloxacina este imediat anulată. Când se utilizează glucocorticosteroizi, riscul de rupere a tendonului sau tendinită crește.
Trebuie avut în vedere faptul că la pacienții cu antecedente de leziuni cerebrale (accident vascular cerebral, traumatisme severe) pot apărea convulsii, iar dacă glucozo-6-fosfat dehidrogenaza este insuficientă, există riscul de hemoliză.
Când se utilizează medicamentul la pacienții cu diabet zaharat, trebuie avut în vedere faptul că levofloxacina poate provoca hipoglicemie, care se manifestă prin creșterea apetitului, tremurături, nervozitate.
În pneumonia severă cauzată de pneumococ, este posibil ca utilizarea levofloxacinei să nu fie suficient de eficientă.
Reacțiile alergice severe pot fi uneori precedate de manifestări cutanate mai ușoare. Cu toate acestea, aceste reacții se pot dezvolta după prima doză - la câteva minute sau ore după utilizarea levofloxacinei.
În timpul tratamentului cu levofloxacină, pacientul trebuie informat că, dacă este prezentă diaree severă persistentă, cu sau fără sânge, medicul trebuie informat. Cauza diareei poate fi enterocolita, care se dezvoltă în timpul terapiei cu antibiotice. Dacă se suspectează colită pseudomembranoasă, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie instituit un tratament adecvat. În astfel de cazuri, medicamentele care inhibă motilitatea intestinală nu trebuie utilizate.
Sarcina și alăptarea
Medicamentul este contraindicat pentru utilizare în timpul sarcinii și alăptării.
Influență asupra capacității de a conduce vehicule și a mecanismelor de control
Levofloxacina reduce capacitatea de concentrare și viteza reacțiilor psihomotorii, care trebuie luate în considerare dacă este necesară utilizarea medicamentului.
Medicamentul nu trebuie utilizat după data de expirare și nu trebuie lăsat la îndemâna copiilor.
Supradozaj
Simptome: confuzie, amețeli, tulburări de conștiență și convulsii, greață, leziuni erozive ale mucoaselor.
Tratament: efectuați terapie simptomatică. Levofloxacina nu este excretată prin dializă. Nu există un antidot specific.
LEMOKS 500 MG №7 Agent bactericid antimicrobian cu spectru larg din grupul fluorochinolonelor.
Blochează ADN-giraza și topoizomeraza IV, inhibă sinteza ADN-ului, provoacă modificări morfologice profunde în citoplasmă, perete celular și membrane.
Indicatii de utilizare
Boli infecțioase și inflamatorii cauzate de microorganisme sensibile la medicament:
- infecții ale tractului respirator inferior (bronșită cronică, pneumonie);
- infectii ale organelor ORL (sinuzita, otita medie),
- infecții ale tractului urinar și ale rinichilor (inclusiv pielonefrită acută),
- infecții ale organelor genitale (inclusiv chlamydia urogenitală),
- infectii ale pielii si ale tesuturilor moi (ateroame infestante, abcese, furuncule).
Dozaj si administrare
Lemox se ia pe cale orală, înainte de mese sau între mese, fără a mesteca, bea mult lichid.
Cu sinuzită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
Cu exacerbarea bronșitei cronice - 250-500 mg 1 dată pe zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Cu pneumonie - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Pentru infecții necomplicate ale tractului urinar - 250 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 3 zile.
Cu prostatită - 500 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 28 de zile.
În cazul infecțiilor complicate ale tractului urinar, inclusiv pielonefrita - 250 mg 1 dată / zi, cursul tratamentului este de 7-10 zile.
Pentru infecții ale pielii și țesuturilor moi - 250-500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile.
Septicemie / bacteriemie - 500 mg de 1-2 ori / zi, cursul tratamentului este de 10-14 zile.
În cazul infecțiilor intra-abdominale - 500 mg 1 dată/zi, cursul tratamentului este de 7-14 zile (în combinație cu medicamente antibacteriene care acționează asupra florei anaerobe).
Tratamentul complex al formelor de tuberculoză rezistente la medicamente - 500 mg de 1-2 ori pe zi, cursul tratamentului este de până la 3 luni.
Pacienții cu insuficiență renală necesită corectarea regimului de dozare a levofloxacinei, în funcție de valoarea clearance-ului creatininei (CC):
cu CC = 20-50 ml/min - 125-250 mg de 1-2 ori/zi; cu CC = 10-19 ml/min - 125 mg 1 dată timp de 12 - 48 ore; cu CC <10 ml/min - 125 mg 1 dată în 24 sau 48 de ore.Durata tratamentului este de 7-10 (până la 14) zile.
În caz de afectare a funcției hepatice, nu este necesară o selecție specială a dozei de Lemox, deoarece levofloxacina este metabolizată în ficat într-o măsură extrem de mică.
Pacienții vârstnici nu necesită ajustarea regimului de dozare, cu excepția cazurilor cu clearance-ul creatininei scăzut.
Dacă omiteți următoarea doză de Lemox, este necesar să luați medicamentul cât mai curând posibil, până când se apropie momentul următoarei doze. Atunci ar trebui să continuați să primiți conform schemei.
Efecte secundare
Reacții cutanate și reacții generale de hipersensibilitate:
uneori: mâncărime și roșeață a pielii;
rar: reacții generale de hipersensibilitate (reacții anafilactice și anafilactoide) cu simptome precum: urticarie, bronhospasm și posibilă sufocare severă; foarte rar: umflarea pielii și a mucoaselor (de exemplu: la nivelul feței și laringelui). Scăderea bruscă a tensiunii arteriale și șoc; sensibilitate crescută la radiațiile solare și ultraviolete, pneumonită alergică, vasculită;
în unele cazuri: erupții cutanate severe cu formare de vezicule, de exemplu: sindrom Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell) și eritem multiform exudativ. Reacțiile generale de hipersensibilitate pot fi uneori precedate de reacții cutanate mai ușoare. Reacțiile de mai sus se pot dezvolta după prima doză de medicament, la câteva minute sau ore după ingerare.
Din sistemul digestiv:
adesea: greață, diaree;
uneori: pierderea poftei de mâncare, vărsături, dureri abdominale, tulburări digestive;
rar: diaree cu sânge, care în cazuri foarte rare poate fi un semn de inflamație intestinală și chiar colită pseudomembranoasă;
foarte rar: o scădere a glicemiei (hipoglicemie), care este de o importanță deosebită pentru pacienții cu diabet zaharat (posibile semne de diabet: apetit „lup”, nervozitate, transpirație, tremur).
Experiența cu alte chinolone sugerează că acestea pot exacerba porfiria (o boală metabolică foarte rară) la pacienții care suferă deja de această boală. Un efect similar nu este exclus atunci când se utilizează medicamentul Lemox.
Din sistemul nervos:
uneori: cefalee, amețeli și/sau rigiditate (limitarea activității fizice și mentale), somnolență, tulburări de somn;
rar: depresie, anxietate, reacții psihotice precum halucinații, senzații neplăcute (de exemplu: parestezii la mâini), tremur, agitație, o stare de teamă, convulsii și confuzie;
foarte rar: tulburări de vedere și auz, gust și miros afectate, scăderea sensibilității tactile.
Din partea sistemului cardiovascular:
rar: creșterea frecvenței cardiace, scăderea tensiunii arteriale.
foarte rare: colaps vascular (asemănător unui șoc).
în unele cazuri: prelungirea intervalului QT.
Din sistemul musculo-scheletic:
rareori: leziuni ale tendonului (inclusiv tendinita), dureri musculare si articulare;
foarte rar: ruptură de tendon (de exemplu tendonul lui Ahile), acest efect secundar poate apărea în decurs de 48 de ore de la începerea tratamentului și poate fi bilateral. Slăbiciune musculară, care este de o importanță deosebită pentru pacienții care suferă de paralizie bulbară astenică;
în unele cazuri: afectare musculară (rabdomioliză).
Acțiune asupra ficatului și rinichilor:
adesea: activitate crescută a enzimelor hepatice (de exemplu: alanin aminotransferaza și aspartat aminotransferaza);
rar: niveluri crescute de bilirubină și creatinine în serul sanguin (un semn al funcției hepatice și renale limitate);
foarte rar: reacții hepatice (de exemplu, inflamație a ficatului), deteriorarea funcției renale până la insuficiență renală acută, de exemplu din cauza reacțiilor alergice (nefrită interstițială).
Din sistemul hematopoietic:
uneori: eozinofilie, leucopenie;
rar: neutropenie, trombocitopenie, tendință crescută la hemoragie sau sângerare;
foarte rar: agranulocitoză și dezvoltarea infecțiilor severe (însoțite de febră persistentă sau recurentă, inflamarea amigdalelor și deteriorarea persistentă a stării de bine);
în unele cazuri: anemie hemolitică, pancitopenie.
Alte efecte secundare:
uneori: slăbiciune generală (astenie);
foarte rar: febră, pneumonită alergică.
Orice terapie cu antibiotice poate provoca modificări ale microflorei (bacterii și ciuperci), care este prezentă în mod normal la om. Din acest motiv, poate apărea reproducerea crescută a bacteriilor și ciupercilor rezistente la antibioticul utilizat (infecție secundară și suprainfectie), care în cazuri rare pot necesita un tratament suplimentar.
Contraindicatii
- hipersensibilitate la levofloxacină sau alte fluorochinolone;
- epilepsie;
- afectarea tendoanelor în tratamentul anterior cu chinolone;
- sarcina;
- perioada de lactație;
- copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani.
Instrucțiuni Speciale
Cu prudență, levofloxacina este utilizată la pacienții vârstnici (probabilitate mare de scădere concomitentă a funcției renale).
În timpul tratamentului cu levofloxacină, se recomandă să continuați administrarea medicamentului timp de cel puțin 48-78 de ore după normalizarea temperaturii corpului.
În timpul tratamentului, este necesar să se evite radiațiile solare și ultraviolete artificiale pentru a evita deteriorarea pielii (fotosensibilitate).
Dacă apar semne de tendinită, levofloxacina este imediat anulată. Când se utilizează glucocorticosteroizi, riscul de rupere a tendonului sau tendinită crește.
Trebuie avut în vedere faptul că la pacienții cu antecedente de leziuni cerebrale (accident vascular cerebral, traumatisme severe) pot apărea convulsii, iar dacă glucozo-6-fosfat dehidrogenaza este insuficientă, există riscul de hemoliză.
Când se utilizează medicamentul la pacienții cu diabet zaharat, trebuie avut în vedere faptul că levofloxacina poate provoca hipoglicemie, care se manifestă prin creșterea apetitului, tremurături, nervozitate.
În pneumonia severă cauzată de pneumococ, este posibil ca utilizarea levofloxacinei să nu fie suficient de eficientă.
Reacțiile alergice severe pot fi uneori precedate de manifestări cutanate mai ușoare. Cu toate acestea, aceste reacții se pot dezvolta după prima doză - la câteva minute sau ore după utilizarea levofloxacinei.
În timpul tratamentului cu levofloxacină, pacientul trebuie informat că, dacă este prezentă diaree severă persistentă, cu sau fără sânge, medicul trebuie informat. Cauza diareei poate fi enterocolita, care se dezvoltă în timpul terapiei cu antibiotice. Dacă se suspectează colită pseudomembranoasă, administrarea levofloxacinei trebuie întreruptă imediat și trebuie instituit un tratament adecvat. În astfel de cazuri, medicamentele care inhibă motilitatea intestinală nu trebuie utilizate.
Sarcina și alăptarea
Medicamentul este contraindicat pentru utilizare în timpul sarcinii și alăptării.
Influență asupra capacității de a conduce vehicule și a mecanismelor de control
Levofloxacina reduce capacitatea de concentrare și viteza reacțiilor psihomotorii, care trebuie luate în considerare dacă este necesară utilizarea medicamentului.
Medicamentul nu trebuie utilizat după data de expirare și nu trebuie lăsat la îndemâna copiilor.
Supradozaj
Simptome: confuzie, amețeli, tulburări de conștiență și convulsii, greață, leziuni erozive ale mucoaselor.
Tratament: efectuați terapie simptomatică. Levofloxacina nu este excretată prin dializă. Nu există un antidot specific.
-3%
125.61 MDL
129.50 MDL