Hemostatice și antihemoroidale

INDICAȚII
- Externă și hemoroizi interni;
- Fisurile si eroziune a anusului;
- Proctită;
- Mâncărime Anal, eczeme și dermatite, zona perianală.
DOZARE
De droguri ar trebui să fie utilizat după procedurile de igienă. Introdus în rect de 1 suppozytoryyu la 4 timp / zi.
EFECT SECUNDAR
Poate: Reacții alergice locale (Hiperemia, mâncărime).
CONTRAINDICAȚII
- Bacteriene, fungice și virale în domeniul administrației;
- Tumorile zonei anorectale;
- Tuberculoza;
- Sindromul Cushing;
- Diabet sever;
- Gipernatriemiya;
- Sarcina;
- Alăptarea (alăptarea);
- Hipersensibilitate la medicament.
Sarcina și alăptarea
Nu utilizați acest medicament în timpul sarcinii și alăptării (alăptarea).

Compozitie:
Fiecare supozitor contine 400 mg tribenosid, o substanta sintetica activa apartinand glucofuranozidelor si 40 mg lidocaina. 100 g crema contine 5 g tribenosid si 2 g lidocaina clorhidrat. Conservanti: Metilparaben (E 218) si propilparaben (E 216).

Proprietati/efecte:
Procto-Glyvenol determina diminuarea prompta a simptomelor hemoroizilor (durere, usturime, prurit, tensiune), care apar datorita inflamatiei secundare a regiunii anale. Activitatea terapeutica a Procto-Glyvenol la pacientii cu hemoroizi este atribuita capacitatii acestuia de a reduce permeabilitatea capilara si de a creste tonusul vascular. In plus, are efect antiinflamator local si actiune antagonista asupra unor substante endogene care au rol de mediatori ai inflamatiei si durerii. Lidocaina continuta de Procto-Glyvenol grabeste atenuarea simtomatologiei.

Farmacocinetica:
Absorbtie: Aprox. 20% din tribenosidul continut in crema se absoarbe prin piele. Biodisponibilitatea sistemica a tribenosidului este de 30% din cea obtinuta prin administrarea orala a acestuia (sub forma de capsule). Varful concentratiei plasmatice de 1 g/ml (tribenosid si metaboliti) se obtine la 2 ore dupa administrarea unui supozitor (400 mg tribenosid). Metabolism si eliminare: Tribenosidul se metabolizeaza intens si se excreta urinar (dintr-un supozitor, 20-27% din tribenosid se elimina sub forma de metaboliti). Cantitatea de lidocaina continuta de Procto-Glyvenol absorbita nu exercita nici un fel de efect asupra cordului.

Indicatii:
Pana la disparitia semnelor acute, crema sau 1 supozitor trebuie aplicate dimineata si seara. Ulterior, se poate continua tratamentul printr-o singura aplicare zilnica. 30 g crema sunt suficiente pentru 20-30 de aplicatii.

Contraindicatii:
Hipersensibilitate la unul din componentii Procto-Glyvenol.

4.1 Indicaţii terapeutice
Aprotinina este indicată pentru uz profilactic în scopul scăderii hemoragiei şi a necesităţii
transfuziilor de sânge, numai pentru pacienţii adulţi care prezintă risc crescut de hemoragie majoră,
cărora li se efectuează o intervenţie izolată de by-pass cardiopulmonar (adică intervenţie de by-pass
aorto-coronarian neasociată unei alte intervenţii cardiovasculare).
Aprotinina trebuie utilizată numai după o evaluare atentă a beneficiilor și riscurilor, precum și
luarea în considerare că sunt disponibile tratamente alternative (vezi pct 4.4 și 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Înaintea iniţierii tratamentului la toţi pacienţii este necesară efectuarea testului la anticorpi IgG,
specifici la aprotinină (vezi pct 4.3).
Adulți
Din cauza riscului apariţiei unor reacţii alergice/anafilactice, tuturor pacienţilor trebuie să li se
administreze o doză test de 1 ml (10000 UIK), cu cel puţin 10 minute înainte de administrarea
cantităţii rămase din doză. După administrarea fără evenimente a dozei test de 1ml, poate fi
administrată doza terapeutică. Cu 15 minute înainte de administrarea dozei test de aprotinină poate
fi administrat un medicament antagonist H1 şi un medicament antagonist H2. În orice caz, trebuie să
fie imediat disponibile tratamente standard de urgenţă pentru reacţii anafilactice şi alergice (vezi
pct.4.4).
O doză de încărcare de 1-2 milioane UIK se administrează sub formă de injecţie intravenoasă sau
perfuzie timp de 20-30 minute de la inducţia anesteziei şi înaintea sternotomiei. O cantitate
suplimentară de 1-2 milioane UIK trebuie adăugată în amorsa pompei aparatului de by-pass cardiopulmonar. Pentru a evita incompatibilitatea fizică a aprotininei şi heparinei, la adăugarea soluţiei de
amorsare a pompei, fiecare medicament trebuie adăugat în timpul recirculării amorsei pompei,
pentru a se asigura diluarea adecvată înainte de amestecarea cu cealaltă componentă. Perfuzia în
bolus iniţială este urmată de administrarea unei perfuzii continue de 250000-500000 UIK pe oră,
2
până la sfârşitul intervenţiei chirurgicale.
În general, cantitatea totală de aprotinină administrată într-o cură de tratament nu trebuie să
depăşească 7 milioane UIK.
Copii și adolescenți
Nu au fost stabilite siguranța și eficacitatea aprotininei la copii sub 18 ani.
Insuficiență renală
Experiențele clinice disponibile sugerează că pacienții cu insuficiență renală scăzută nu necesită
ajustarea dozei specială.
Insuficiență hepatică
Nu există date disponibile cu privire la recomandările de dozaj la pacienții cu insuficiență hepatică.
Vârstnici
Experiența clinică nu a menţionat nici o reacţie specifică la preparat la pacienții vârstnici.
Mod de administrare
Aprotinina pentru administrare intravenoasă trebuie administrată printr-un cateter venos central,
care nu se utilizează pentru administrarea altor preparate. Când se folosește un cateter central multilumen, atunci nu este necesară utilizarea unui cateter separat.
Aprotinina trebuie administrată numai pacienților în poziția culcat pe spate și se va administra lent
(viteza maximă - 5-10 ml pe minut) intravenos sau în perfuzie intravenoasă de scurtă durată.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienții enumerați la pct. 6.1
La pacienţii cu anticorpi IgG, specifici la aprotinină, în tratamentul cu aprotinină se înregistrează un
risc crescut de anafilaxie. Tratamentul cu aprotinină pentru astfel de pacienţi este contraindicat.
Dacă efectuarea testului la anticorpi IgG specifici contra aprotininei înaintea iniţierii tratamentului
este imposibilă, dar se presupune, că pacientul a primit tratament cu aprotinină în ultimele 12 luni,
administrarea aprotininei este contraindicată.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Aprotinina nu trebuie utilizată atunci când intervenţia de BAC este asociată cu o altă intervenţie
cardiovasculară, deoarece raportul risc-beneficiu pentru utilizarea aprotininei în cazul altor
proceduri cardiovasculare nu a fost stabilit.
Monitorizarea în laborator a anticoagulării în timpul bypass-ului cardiopulmonar
Aprotinina nu este un medicament care reduce consumul de heparină, fiind importantă menţinerea
anticoagulării adecvate cu heparină pe durata terapiei cu aprotinină. Sunt de aşteptat creşteri ale
valorilor timpului parţial de tromboplastină (APTT) şi ale timpului de coagulare activat de celite
(Celite ACT) la pacienţii trataţi cu aprotinină, în timpul intervenţiei chirurgicale şi în orele de după
aceasta. Prin urmare, în vederea menţinerii anticoagulării adecvate cu heparină nu trebuie
utilizat ca indicator timpul parţial de tromboplastină (APTT). La pacienţii cărora li se
efectuează bypass-ul cardiopulmonar în asociere cu tratament cu aprotinină, se recomandă
una dintre următoarele trei metode pentru monitorizarea anticoagulării adecvate: timpul de
coagulare activat (ACT), dozarea fixă de heparină sau titrarea heparinei (vezi mai jos). Dacă
se utilizează timpul de coagulare activat (ACT) pentru monitorizarea anticoagulării adecvate,
3
se recomandă o valoare a celite ACT de minim 750 secunde sau a caolin ACT de minim 480
secunde, în prezenţa aprotininei, indiferent de efectele hemodiluţiei şi hipotermiei.
Notă suplimentară privind circulaţia extracorporală
La pacienţii cărora li se efectuează bypass-ul cardiopulmonar în asociere cu tratament cu aprotinină,
se recomandă una dintre următoarele metode pentru monitorizare anticoagulării adecvate:
• Timpul de coagulare activat (ACT)
ACT nu este un test de coagulare standardizat, iar diferitele formule de testare sunt influenţate de
prezenţa aprotininei. Testul mai este influenţat de efectele diluţiei variabile şi de temperatura din
timpul bypass-ului cardiopulmonar. S-aobservat că aprotinina nu determină creşterea valorilor
rezultatelor la testele ACT pe bază de caolin în aceeaşi măsură comparativ cu testele ACT pe bază
de pământ diatomaceu (celite). Deşi protocoalele variază, în prezenţa aprotininei se recomandă o
valoare acelite ACT de minim 750 secunde sau acaolin ACTde minim 480 secunde, indiferent de
efectele hemodiluţiei şi hipotermiei. Consultaţi producătorul testului ACT cu privire la interpretarea
rezultatelor testării în prezenţa aprotininei.
• Dozare fixă de heparină
Doza standard de încărcare cu heparină, administrată înainte de cateterizarea cordului, plus
cantitatea de heparină adăugată la volumul amorsei din circuitul bypass-ului cardiopulmonar trebuie
să reprezinte în total cel puţin 350 UI/kg. Trebuie să se administreze o cantitate suplimentară de
heparină într-o schemă de dozaj cu doză fixă, în funcţie de greutatea pacientului şi durata
intervenţiei chirurgicale de bypass cardiopulmonar.
• Determinarea concentraţiilor de heparină
Dozarea protaminei, o metodă care nu este afectată de aprotinină, poate fi utilizată pentru măsurarea
concentraţiilor de heparină. Trebuie să se determine răspunsul la doza de heparină, evaluat prin
dozarea protaminei, înainte de administrarea aprotininei, pentru a determina doza de încărcare cu
heparină. Se administrează suplimentar heparină pe baza concentraţiilor de heparină măsurate prin
dozarea protaminei. Nu trebuie permisă scăderea concentraţiilor de heparină sub 2,7 U/ml (2,0
mg/kg) sau sub concentraţia indicată la testarea răspunsului la doza de heparină efectuată înainte de
administrarea aprotininei.
La pacienţii trataţi cu aprotinină, neutralizarea heparinei cu protamină după încheierea bypass-ului
cardiopulmonar fie trebuie să se bazeze pe un raport fix faţă de cantitatea de heparină administrată,
fie să fie controlată printr-o metodă de dozare a protaminei.
Important: aprotinina nu este un medicament care reduce consumul de heparină
Conservarea grefonului
Sângele recoltat prin cateterul central folosit pentru administrarea aprotininei nu trebuie utilizat
pentru conservarea grefonului.
Expunerea repetată la aprotinină
Administrarea de aprotinină, în special la pacienţii la care s-a administrat anterior aprotinină
(inclusiv aprotinină din produsele care conţin substanţe de legare a fibrinei) necesită o evaluare
risc/beneficiu atentă, deoarece poate apărea o reacţie alergică (vezi pct.4.3 şi 4.8). Deşi majoritatea
cazurilor de anafilaxie apar în cazul repetării expunerii în primele 12 luni, există şi raportări de
cazuri unice de anafilaxie care au apărut la repetarea expunerii după mai mult de 12 luni.
Tratament standard de urgenţă pentru reacţii alergice/anafilactice trebuie să fie disponibil în timpul
tratamentului cu aprotinină.
4
Evaluarea potenţialului de reacţii alergice
Tuturor pacienţilor trataţi cu aprotinină trebuie să li se administreze mai întâi o doză de test, pentru
a evalua posibilitatea unor reacţii alergice (vezi pct.4.2). Doza de test de aprotinină se administrează
numai când sunt disponibile la faţa locului facilităţi şi echipamente pentru gestionarea reacţiilor
anafilactice acute.
Insuficienţă renală
Rezultatele din studii observaţionale recente indică faptul că aprotinina poate determina disfuncţie
renală, în special la pacienţii cu disfuncţie renală preexistentă. O analiză globală a tuturor studiilor
placebo controlate la pacienţi cărora li s-a efectuat o intervenţie chirurgicală de bypass aortocoronarian (BAC) a indicat creşteri ale valorilor serice ale creatininei >0.5 mg/dl peste valoarea de
la momentul iniţial la pacienţii trataţi cu aprotinină (vezi pct.5.1). Prin urmare, se recomandă
evaluarea cu atenţie a profilului risc– beneficiu înainte de administrarea aprotininei la pacienţii cu
modificări ale funcţiei renale sau la cei cu factori de risc (cum este tratamentul concomitent cu
aminoglicozide).
La pacienţii cărora li s-a efectuat o intervenţie chirurgicală de bypass cardiopulmonar cu stop
circulator hipotermic profund în timpul intervenţiei la nivelul aortei toracice, trataţi cu aprotinină, sa raportat o creştere a incidenţei insuficienţei renale şi a mortalităţii comparativ cu grupul de control
cu vârste corespunzătoare, obţinut din date anterioare. Trebuie asigurată anticoagularea adecvată cu
heparină (vezi, de asemenea, mai sus).
Mortalitate
Informaţiile privind mortalitatea obţinute din studiile clinice randomizate sunt furnizate la pct.5.1.
S-a raportat o asociere între utilizarea aprotininei şi mortalitate crescută în unele studii
observaţionale nerandomizate (de ex. Mangano 2007, Schneeweiss 2008, Olenchock 2008, Shaw
2008) ,în timp ce alte studii nerandomizate nu au raportat o astfel de asociere (de ex. Karkouti
2006, Mangano 2006, Coleman 2007, Pagano 2008, Ngaage 2008, Karkouti 2009). În aceste studii,
aprotinina s-a administrat de obicei pacienţilor care prezent au mai mulţi factori de risc pentru
mortalitate crescută înaintea intervenţiei chirurgicale decât pacienţilor din alte grupuri de tratament.
Cele mai multe dintre studii nu au ţinut cont în mod adecvat de aceste diferenţe, cu privire la
factorii de risc, la momentul iniţial, iar influenţa acestor factori de risc asupra rezultatelor nu este
cunoscută. Prin urmare, interpretarea acestor studii observaţionale este limitată, iar asocierea dintre
utilizarea aprotininei şi mortalitatea crescută nu poate fi stabilită sau respinsă. De aceea, aprotinina
trebuie utilizată numai în situaţiile pentru care a fost autorizată, în cazuri izolate de intervenţie
chirurgicală BAC, după evaluarea cu atenţie a potenţialelor riscuri şi beneficii.
Un studiu publicat de Fergusson et al 2008 a analizat datele dintr-un studiu controlat randomizat,
”Blood Conservation Using Antifibrinolytic sin a Randomized Trial” (BART) şi a raportat o rată
mai ridicată a mortalităţii la pacienţii trataţi cu aprotinină comparativ cu cei trataţi cu acid
tranexamic sau acid aminocaproic. Totuşi, datorită mai multor deficienţe ale metodei, nu se poate
concluziona cu privire la riscurile cardiovasculare obţinute din studiul BART.
Excipienți
Gordox soluție injectabilă conține benzil-alcool. Benzil-alcoolul poate provoca reacții anafilactiode.
Gordox soluție injectabilă conține sodiu 1,45 mmol (33,42 mg) per doză. A se lua în considerație de
către pacienții care sunt la o dietă hiposodică.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Aprotinina are un efect inhibitor dependent de doză asupra acţiunii medicamentelor trombolitice, de
exemplu streptokinază, urokinază, alteplază (r-tPA).
5
Aprotinina poate declanşa insuficienţa renală, în special la pacienţii cu modificări preexistente ale
funcţiei renale. Aminoglicozidele reprezintă un factor de risc pentru apariţia insuficienţei renale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există studii adecvate şi bine controlate efectuate la femeile gravide.
Studiile la animale nu au furnizat dovezi privind efecte teratogene sau embriotoxice în cazul
aprotininei. Aprotinina trebuie utilizată în timpul sarcinii doar dacă raportul risc-beneficiu este
favorabil. În caz de reacţii adverse severe la medicament (cum sunt reacţia anafilactică, stopul
cardiac, etc.) şi al măsurilor terapeutice consecutive, la evaluarea raportului risc/beneficiu, trebuie
să se ia în vedere efectele adverse ale acestora asupra fetuşilor.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă aprotinina se excretă în laptele uman. Totuşi, deoarece aprotinina nu este
biodisponibilă după administrarea orală, orice cantitate din medicament prezentă în lapte nu se
preconizează a avea un efect sistemic asupra copilului alăptat.
Fertilitatea
Nu există studii adecvate şi bine controlate asupra fertilităţii la bărbaţi sau femei.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu sunt relevante.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Siguranţa aprotininei a fost evaluată în mai mult de patruzeci şi cinci de studii de fază II şi fază III,
care au inclus peste 3800 pacienţi cărora li s-a administrat aprotinină. În total, aproximativ 11%
dintre pacienţii trataţi cu aprotinină au prezentat reacţii adverse. Cea mai gravă reacţie adversă a
fost infarctul miocardic. Reacţiile adverse trebuie interpretate în contextul intervenţiilor
chirurgicale.


Reacţiile alergice/anafilactice sunt rare la pacienţii cărora nu li s-a administrat anterior aprotinină.
În cazul expunerii repetate, incidenţa reacţiilor alergice/anafilactice poate atinge frecvenţa de 5%. O
analiză retrospectivă a indicat că incidenţa unei reacţii alergice/anafilactice în urma expunerii
repetate este crescută în cazul în care expunerea repetată survine în interval de 6 luni de la
administrarea iniţială(5% pentru expunerea repetată în interval de 6 luni şi 0,9 % pentru expunerea
repetată la mai mult de 6 luni). O analiză retrospectivă sugerează că incidenţa reacţiilor anafilactice
severe la aprotinină poate creşte şi mai mult când pacienţii sunt expuşi repetat de mai mult de două
ori în interval de 6 luni. Chiar şi în cazul în care o a doua expunere la aprotinină a fost tolerată fără
7
simptome, o administrare ulterioară poate conduce la reacţii alergice severe sau la şoc anafilactic,
cu rezultat fatal, în cazuri foarte rare.
Simptomele reacţiilor alergice/anafilactice pot include:
Sistemul respirator: astm (bronhospasm)
Sistemul cardiovascular: hipotensiune arterială
Piele şi anexe cutanate: prurit, erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Sistemul digestiv: greaţă
Dacă apar reacţii alergice în timpul injecţiei sau perfuziei, administrarea trebuie oprită imediat.
Poate fi necesar tratament standard de urgenţă, respectiv administrarea de adrenalină/epinefrină,
reechilibrare volemică şi administrarea de corticosteroizi.
Sistemul cardiovascular
În cadrul analizei globale a tuturor studiilor clinice placebo controlate, incidenţa infarctului
miocardic (IM) raportat de investigator la pacienţii trataţi cu aprotinină a fost de 5,8% comparativ
cu 4,8% la pacienţii la care s-a administrat placebo, diferenţa dintre grupuri fiind de 0,98%
(aprotinina n=3817 şi placebo n=2682;status: Aprilie 2005).
În unele studii a fost observată o tendinţă de incidenţă crescută a IM în asociere cu aprotinina, în
timp ce alte studii au evidenţiat o incidenţă mai scăzută comparativ cu placebo.
Mortalitate
Pentru informaţiile cu privire la riscul de mortalitate asociat cu utilizarea aprotininei, vezi pct.4.4.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacțiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Aceasta
permite monitorizarea în continuare a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniștii din
domeniul sănătății sunt rugați să raporteze orice reacții adverse suspectate, prin intermediul
sistemului național de raportare disponibil pe site-ul oficial al Agenţiei Medicamentului şi
Dispozitivelor Medicale la următoarea adresă web: www.amed.md sau e-mail:
[email protected]
4.9 Supradozaj
Nu există un antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Antihemoragice, inhibitori de proteinază, codul ATC: B02AB01
Aprotinina este un inhibitor de protează cu spectru larg, cu proprietăţi antifibrinolitice. Prin
formarea de complexe inhibitoare enzimatice, stoechiometric reversibile, aprotinina acţionează ca
inhibitor pentru tripsina, plasmina, kalikreina plasmatică şi kalikreina tisulară umane, inhibând
astfel fibrinoliza. Aceasta inhibă, de asemenea, activarea coagulării în faza de contact, care iniţiază
coagularea şi promovează fibrinoliza.
Datele provenind dintr-o analiză globală a studiilor placebo controlate la pacienţi cărora li s-a
efectuat o intervenţie chirurgicală de bypass aorto-coronarian (BAC) au indicat că incidenţa
creşterilor valorilor serice ale creatininei >0.5mg/dl peste valorile premergătoare tratamentului a
fost mai crescută din punct de vedere statistic, la valoarea de 9,0% (185/2047) la grupul la care s-a
administrat doza completă de aprotinină, comparativ cu 6,6% (129/1957) la grupul la care s-a
8
administrat placebo, cu un risc relativ de 1,41 (1,12-1,79). În majoritatea cazurilor, disfuncţia renală
post-operatorie nu a fost severă, fiind reversibilă. Incidenţa creşterii valorilor serice ale creatininei
>2.0mg/dl peste valoarea de la momentul iniţial a fost similară (1,1% față de0,8%) atât la grupul la
care s-a administrat doza completă de aprotinină, cât şi la grupul la care s-a administrat placebo, cu
un risc relativ de 1,16 (0,73-1,85) (vezi pct.4.4)

5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție, distribuție
După injecţia intravenoasă, are loc distribuţia rapidă a aprotininei în spaţiul extracelular, ceea ce
duce la o scădere iniţială a concentraţiei plasmatice de aprotinină, cu un timp de înjumătăţire de
0,3-0,7 ore. La momente ulterioare administrării (adică după 5 ore de la administrarea dozei) timpul
de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este de aproximativ 5-10 ore.
Se pare că bariera feto-placentară nu este complet impermeabilă pentru aprotinină, însă traversarea
acestei bariere pare să se facă lent.
Metabolizare, eliminare
Molecula de aprotinină este metabolizată în peptide mai scurte sau aminoacizi, prin activitatea
lizozomală din rinichi. La bărbaţi, excreţia urinară de aprotinină activă reprezintă mai puţin de 5%
din doză. După administrarea injecţiilor cu 131I-aprotinină, la voluntari sănătoşi, 25-40% din
substanţa marcată s-a excretat sub formă de metaboliţi în urină în intervalul de 48 ore de la
administrare. Aceşti metaboliţi nu mai prezentau activitate inhibatoare enzimatică.
Nu sunt disponibile studii de farmacocinetică la pacienţi cu insuficienţă renală stadiul terminal.
Studiile la pacienţi cu insuficienţă renală nu au evidenţiat modificări ale farmacocineticii
semnificative din punct de vedere clinic sau reacţii adverse evidente. Nu se recomandă o ajustare a
dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută
La şobolani, porcuşori de guineea, iepuri şi câini, administrarea de doze mari (>150.000UIK/kg)
prin injectare rapidă a determinat o scădere a tensiunii arteriale de diferite magnitudini, care s-a
ameliorat rapid.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile la şobolani, dozele zilnice de până la 80000UIK/kg administrate intravenos nu au
determinat toxicitate maternă, embriotoxicitate sau fetotoxicitate. Administrarea de doze zilnice de
până la 100000 UIK/kg nu a afectat creşterea şi dezvoltarea puilor,iar dozele de 200000 UIK/kg şi
9
zi nu au avut efect teratogen. La iepuri, dozele zilnice de 100000UIK/kg administrate intravenos nu
au evidenţiat toxicitate maternă, embriotoxicitate, fetotoxicitate sau teratogenitate.
Potenţialul mutagen
Aprotinina a prezentat un răspuns mutagen negativ la testarea sistemului de deteriorare a ADN cu
Salmonella/microzom şi B.subtilis.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
clorură de sodiu,
alcool benzilic,
hidroxid de sodiu,
acid clorhidric,
apă distilată pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Aprotinina practic este incompatibilă cu alte preparate. Nu se administrează în perfuzii mixte. La
necesitate, se poate dizolva în soluţie de clorură de sodiu 0,9% sau cel puţin în 500 ml de soluţie de
glucoză 5%. Preparatul, dizolvat în glucoză, trebuie administrat în decurs de 4 ore.
Din cauza incompatibilităţii chimice, nu se administrează concomitent cu corticosteroizi, soluţii
pentru alimentaţie parenterală, care conţin aminoacizi şi grăsimi.
6.3 Perioada de valabilitate
60 luni
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C. A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
Dacă conținutul fiolei este tulbure, ea nu trebuie administrată. Fiolele deschise trebuie utilizate
imediat.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
10 ml soluție în fiole transparente, OPC- cu punct de rupere.
25 fiole OPC cu punct de rupere, pe tavă de plastic, în cutie de carton împreună cu instrucțiunea
pentru utilizator.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Medicamentele administrate parenteral trebuie inspectate vizual pentru evidențierea de particule și
schimbarea culorii înainte de administrare. Orice soluție reziduală nu trebuie să fie păstrată pentru o
ulterioară utilizare.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Medicamentul face obiectul prescripției medicale limitate pentru utilizare în condițiile stabilite de
furnizorii de asistență medicală care oferă asistență medicală specializată în ambulatoriu sau spital.

1. CE ESTE TRANEXAM ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ
- Tranexam conţine acid tranexamic, care aparţine unui grup de medicamente denumite
antihemoragice; antifibrinolitice, aminoacizi.
- Tranexam este utilizat pentru prevenirea și tratamentul hemoragiilor cauzate de dereglări a
procesul de fibrinoliza, adică o stare în care formarea cheagurilor de sânge este inhibată
(suprimată), care sigilează pereții vaselor sangvine afectate și are loc distrugerea accelerată a
acestora.
- Tranexam se aplică în cure scurte de tratament în următoarele cazuri:
- • intervenții chirurgicale la vezica urinară și prostatectomie;
- • menoragie (pierderea mare de sânge în timpul menstruației);
- • sângerări nazale;
- coninizația colului uterin;
- • hifema traumatică (hemoragie în camera anterioară a ochiului).
- • angioedemul ereditar.
- • sângerare după extracția dinților la pacienții cu hemofilie.
2. CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI ÎNAINTE SĂ LUAȚI TRANEXAM
Nu luați Tranexam comprimate
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la substanța activă sau oricare dintre celelalte component
ale acestui medicament (enumerate în pct.6);
- dacă aveți probleme cu rinichii;
- dacă aveți o boală cauzată de formarea unui cheag de sânge în vase (boala tromboembolică în
faza activă)
- dacă ați avut vreodată un blocaj al vaselor de sânge cu un cheag de sânge (tromboză venoasă
sau arterială)
- dacă aveți o afecțiune numită coagulare intravasculară diseminată, în care sângele din tot corpul
începe să se cuaguleze.
- dacă ați avut convulsii în trecut.
Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi și în timpul tratamentului cu Tranexam adresaţi-vă medicului dumneavoastră
sau asistentei medicale dacă vă aflați în oricare dintre următoarele situații:
• Dacă aveți sânge în urină (hematurie), spuneți medicului dumneavoastră. În acest caz, este
posibilă obstrucția (blocarea) tractului urinar de un cheag de sânge.
• Dacă aveți angioedem ereditar și ați utilizat acest medicament pentru o perioadă lungă de timp,
medicul dumneavoastră vă va efectua în mod regulat o examinare oculară și vă va verifica funcția
hepatică.
• Dacă aveți sângerări menstruale neregulate, medicul dumneavoastră nu vă va prescrie acest
medicament înainte de a determina cauza acestor afecțiuni. Dacă volumul de sângerări menstruale
nu va fi redus suficient în timpul tratamentului, medicul dumneavoastră poate înlocui acest
medicament cu alt medicament, care este, de asemenea, utilizat pentru a trata această afecțiune.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă luați contraceptive orale. În acest caz, riscul de tromboză
este crescut, astfel încât medicul va lua precauții atunci când vă va prescri acest medicament.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă dumneavoastră sau membrii familiei dumneavoastră ați
avut blocarea vasele de sânge cu cheag de sânge (complicații tromboembolice în istorie, cazuri de
tromboembolism la rude, diagnostic trombofilic confirmat). În acest caz, există un risc crescut de
tromboză. Medicul va evalua starea dumneavoastră și dacă puteți utiliza acest medicament. Dacă
medicul decide că aveți nevoie de tratament cu acest medicament, se vor lua măsuri de precauție și
medicul va monitoriza cu atenție starea dumneavoastră.
• Dacă aveți probleme cu rinichii, spuneți medicului dumneavoastră. Este posibil ca medicul vă va
prescrie o doză mai mică de medicament decât doza obișnuită.
• Dacă aveți o afecțiune numită coagulare intravasculară diseminată, în care sângele din tot corpul
începe să se cuaguleze, medicul dumneavoastră probabil că nu vă va prescrie acest medicament.
• Spuneți medicului dumneavoastră dacă ați observant afectare vederii în timpul tratamentului cu
acest medicament. În acest caz, medicul vă va spune probabil să nu-l mai luați.
• Informațiile privind utilizarea acestui medicament în tratamentul menoragiei la pacienții cu vârsta
sub 15 ani nu sunt suficiente.
• La utilizarea acestui medicament, unii pacienți au prezentat convulsii, dar în majoritatea cazurilor
s-au dezvoltat la administrarea intravenoasă în doze mari.
Tranexam comprimate împreună cu alte medicamente
Anunțați medicul dumnevoastră sau farmacistul dacă administrați sau de curând ați administrat
orice alte medicamente, inclusive medicamente fără prescripție medicală.
Trebuie să spuneţi în special medicului dumneavoastră dacă luaţi:
• alte medicamente care ajută sângele să se coaguleze, denumite medicamente antifibrinolitice
• medicamente contraceptive orale (estrogeni).
Sarcina, alăptarea și fertilitatea
Dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi, credeţi că aţi putea fi gravidă sau intenţionaţi să rămâneţi gravidă,
adresaţi-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament.
Nu se recomandă a utiliza acid tranexamic în primul trimestru de sarcină.
Sarcina:
Nu utilizați Tranexam în perioada sarcinii, dacă nu a fost prescris de medicul dumneavoastră.
Alăptarea:
Acidul tranexamic se excretă în laptele matern, dar este puţin probabilă să acționeze asupra
cuagulării sângelui la sugar.
Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Preparatul nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje.
3. CUM SĂ LUAȚI TRANEXAM COMPRIMATE
Luați întotdeauna Tranexam comprimate exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi
cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Tranexam comprimate se administrează oral. Doza recomandată este 15-25 mg/kg masă corp de 2-3
ori pe zi.
Pentru următoarele indicații, pot fi aplicate următoarele doze:
Prostatectomia: prevenirea și tratamentul sângerării la pacienții cu risc crescut trebuie să înceapă
înainte sau după intervenția chirurgicală, cu administrarea de acid tranexamic sub formă de soluție
pentru administrare intravenoasă; după aceea, acidul tranexamic este prescris sub formă de comprimate
- 1000 mg de 3-4 ori pe zi până ce se oprește hematuria macroscopică (sânge în urină).
Menoragie: doza recomandată este câte 1000 mg de 3 ori pe zi. Durata tratamentului este stabilită
individual, dar nu trebuie să depășească 4 zile. În cazul unei sângerări menstruale foarte intense, doza
de medicament poate fi crescută. Doza totală nu trebuie să depășească 4 g pe zi. Tratamentul cu
medicamentul nu trebuie să înceapă înainte de apariția sângerării menstruale.
Sângerare nazală: în sângerări nazală recidivante , medicamentul este prescris câte 1000 mg de 3 ori
pe zi timp de 7 zile.
Coninizația colului uterin: câte 1500 mg de 3 ori pe zi.
Hifema traumatică: câte 1000-1500 mg de 3 ori pe zi (care corespunde unei doze de 25 mg / kg corp
de trei ori pe zi).
Angioedem ereditar: pentru pacienții care suferă de simptome prodromale, 1000-1500 mg de 2-3 ori pe
zi, cu întreruperi de câteva zile. Pentru ceilalți pacienți - în mod constant câte 1000-1500 mg de 2-3 ori
pe zi.
Hemofilie: pentru sângerare după extracția dinților, 1000-1500 mg la fiecare 8 ore (corespunzând unei
doze de 25 mg / kg corp).
Pacienți cu insuficiență renală
Dacă aveți probleme cu rinichii, anunțați medicul dumneavoastră. Medicul vă poate scri o doză mai
mică decât cea obișnuită.
Copii
Medicul va decide dacă copilul dumneavoastră va administra acest medicament, care va fi doza și
durata tratamentului.
Doza unică la copii este de 25 mg / kg greutate corporală. Datele privind eficacitatea, dozele şi
siguranţa pentru aceste indicaţii sunt limitate.
Vârstnici
În absența afectării funcției renale, nu este necesară reducerea dozei.
Dacă ați luat mai mult Tranexam comprimate decât trebuie
Dacă ați administrat o doză semnificativ de mare adresați-vă medicului.
Dacă luați mai multe comprimate Tranexam decât doza recomandată (supradozaj), spuneți imediat
medicului dumneavoastră. La supradozare acestui medicament sunt posibile:greață, vărsături,
hipotensiune arterială ortostatică (o scădere bruscă a tensiunii arteriale atunci când poziția corpului
se schimbă), hipotensiune (scăderea tensiunii arteriale), amețeli, cefalee și convulsii.
În cazul unui supradozaj, trebuie să contactați imediat un medic, un farmacist sau să contactați
departamentul de urgență al celui mai apropiat spital. Dacă este posibil, luați cu dumneavoastră
comprimatele sau ambalajul medicamentului, pentru a arăta medicului ce medicament ați folosit.
Dacă după supradozare nu a trecut mai mult de 2-3 ore, puteți să provocați voma și să luați cărbune
activat. Beți multe lichide, pentru a accelera excreția medicamentului din organism cu urina.
Dacă uitaţi să luaţi Tranexam comprimate
Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă ați uitat să luați cmprimatul luați-l cum v-ați amintit, următoarea doză o veți administra
conform prescripției recomandate de medic.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
4. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Tranexam poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate
persoanele.
În unele cazuri pot apărea următoarele reacții adverse:
Rare (afectează mai puţin de 1 din 1000 utilizatori):
- afectarea vederii culorilor, ocluzia (blocarea) arterei retinale;
- evenimente tromboembolice;
- reacții alergice cutanate.
Foarte rare (afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi):
- reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie (reactive alergică acută ce se mnifestă prin
înroşirea pielii, mâncărimi, respirație grea, scăderea tensiunii arteriale);
- tromboză arterială sau venoasă, cu orice localizare;
- tulburări digestive, cum ar fi greață, vărsături, diaree, care trec după reducerea dozei.
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile):
- crize convulsive, în special în cazul utilizării greşite.

Venodiol

Compoziția

1 comprimat conţine:

substanţe principale: diosmină – 450 mg; hesperidină – 50 mg;  acid ascorbic – 100 mg;

substanțe auxiliare: celuloză microcristalină; lactoză monohydrat; povidon K25; amidonglicolat de sodiu; talc; stearat de magneziu.

Recomandări pentru consum

Se recomandă ca supliment alimentar pentru dieta ca o sursă suplimentară de bioflavonoide, vitamina C în scopul consolidării generale a organizmului, ridicarea imunității, normalizarea circulației venoase și limfatice a membrelor inferioare.

Complexul substanţelor active din componenţa Venodiol oferă acţiune angioprotectoare şi venoprotectoare. Reduc întinderea venelor, îmbunătăţeşte tonusul şi scade staza venoasă; diminuează permeabilitatea, fragilitatea capilară şi creşte rezistenţa lor; îmbunătăţeşte microcirculaţia şi fluxul limfatic.

Acidul ascorbic (vitamina C) din componenţa Venodiol îmbunătăţeşte elasticitatea vaselor, normalizează permeabilitatea capilarelor, contribuie la hematopoieza normală, măreşte rezistenţa organismului. La administrarea sistematică a suplimentului Venodiol scade severitatea manifestărilor clinice ale insuficienţei venoase cronice a extremităţilor, de origine organică şi funcţională.

Modul de administrare și doza zilnică recomandată

Adulții administrează - cîte 1 comprimat pe cale orală, o 1 dată pe zi în timpul mesei , nu se mestecă, cu o cantitate suficientă de apă (150 - 200 ml).

Cura de consum: 2 luni apoi 2 luni întrerupere. La necesitate cura poate fi repetată de 2-3 ori pe an.

Atenţionări şi precauţii speciale de utilizare

A nu se depăşi doza zilnică recomandată;  evitarea utilizării suplimentelor alimentare ca înlocuitori pentru un regim alimentar variat; se recomandă evitarea, expunerii îndelungată la soare, reducerea masei corporale şi purtarea ciorapilor speciali, ce îmbunătăţesc circulaţia sanguină.
Contraindicaţii

Hipersensibilitate la orice component al suplimentului alimentar.

Forma de livrare.

Cîte 10 comprimate în blister.

Cîte 3, 6  sau 12 blistere în cutie de carton.

Greutate unui comprimat  740mg ± 5%.

Perioada de valabilitate

36 luni.

Condițiile de păstrare.

A se păstra la temperatura sub 25 ° C.

A nu se lăsa la vederea și îndemâna copiilor.