Prospect: Informații pentru consumator/pacient Solifenacina STADA 5 mg comprimate filmate Solifenacina STADA 10 mg comprimate filmate Succinat de solifenacin Citiți cu atenție și în întregime acest prospect înainte de a începe să utilizați acest medicament, deoarece conține informații importante pentru dumneavoastră. - Păstraţi acest prospect. S-ar putea să fie necesar să-l recitiţi. - Dacă aveţi orice întrebări suplimentare, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. - Acest medicament a fost prescris numai pentru dumneavoastră. Nu trebuie să-l daţi altor persoane. Le poate face rău, chiar dacă au aceleaşi semne de boală ca dumneavoastră. - Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. Vezi pct. 4. Ce găsiţi în acest prospect: 1. Ce este Solifenacina STADA și pentru ce se utilizează 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Solifenacina STADA 3. Cum să luați Solifenacina STADA 4. Reacţii adverse posibile 5. Cum se păstrează Solifenacina STADA 6. Conținutul ambalajului și alte informații 1. Ce este Solifenacina STADA și pentru ce se utilizează Substanța activă din Solifenacina STADA face parte dintr-un grup de medicamente numite anticolinergice. Aceste medicamente sunt utilizate pentru a reduce hiperactivitatea vezicii urinare. Acest lucru vă permite să aşteptaţi mai mult timp înainte de a trebui să mergeți la toaletă și iar vezica dumneavoastră va putea reţine o cantitate mai mare de urină. Solifenacina STADA se utilizează pentru a trata simptomele unei boli numite sindromul vezicii hiperactive. Aceste simptome includ: necesitatea bruscă și puternică de a urina fără avertisment, necesitatea de a urina mai frecvent, pierderi de urină din cauza faptului că nu puteți ajunge la timp la toaletă. 2. Ce trebuie să știți înainte să luați Solifenacina STADA NU luați Solifenacina STADA: • dacă sunteți alergic la solifenacin sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6); • dacă aveți dificultăți la urinare sau nu puteți să goliți complet vezica urinară (retenție urinară); • dacă aveți o tulburare gravă a stomacului sau a intestinului (inclusiv megacolon toxic, o complicație asociată cu colita ulceroasă); • dacă suferiți de o afecțiune musculară numită miastenia gravis, care poate provoca slăbiciune extremă a anumitor mușchi; • dacă aveți presiune crescută în interiorul ochilor, cu pierdere treptată a vederii (glaucom); • dacă efectuați hemodializă; • dacă aveți o boală severă a ficatului; • dacă aveți o boală renală severă sau o boală hepatică moderată ŞI în același timp urmați tratament cu medicamente care pot reduce eliminarea solifenacinului din organism (de exemplu, ketoconazol). Medicul dumneavoastră sau farmacistul vă vor informa dacă este cazul. Înainte de a începe tratamentul cu solifenacin, spuneți medicului dumneavoastră dacă aveți sau ați avut vreodată oricare dintre afecțiunile enumerate mai sus. Atenționări și precauții Discutați cu medicul dumneavoastră sau farmacistul înainte să luați Solifenacina STADA: • dacă aveți dificultăți în golirea vezicii urinare (obstrucție a vezicii urinare) sau dificultăți de urinare (de exemplu, jet urinar slab). Riscul de acumulare a urinei în vezica urinară (retenție urinară) este mult mai mare. • dacă aveți o obstrucție a tractului digestiv (constipație); • dacă aveți risc de activitate redusă a tractului digestiv (mișcări reduse ale stomacului și intestinului). Medicul dumneavoastră vă va informa despre acest lucru dacă este cazul; • dacă aveți o boală severă a rinichilor; • dacă aveți o boală moderată a ficatului; • dacă aveți o hernie hiatală sau arsuri la stomac; • dacă aveți o tulburare a sistemului nervos cunoscută sub numele de neuropatie autonomă. Spuneţi medicului dumneavoastră dacă vă aflaţi sau v-aţi aflat în oricare dintre situaţiile expuse mai sus, înainte de a începe tratamentul cu Solifenacina STADA. Înainte de a începe tratamentul cu Solifenacina STADA, medicul dumneavoastră va stabili dacă există alte cauze pentru necesitatea dumneavoastră de a urina frecvent (de exemplu, insuficiență cardiacă (capacitate insuficientă a inimii de a pompa sângele) sau boli ale rinichilor). Dacă aveți o infecție a căilor urinare, medicul dumneavoastră vă va prescrie un antibiotic (un tratament împotriva anumitor infecții bacteriene). Copii si adolescenți Solifenacina STADA nu trebuie utilizat la copii și adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Solifenacina STADA împreună cu alte medicamente Spuneți medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau aţi putea lua orice alte medicamente. Este deosebit de important să spuneți medicului dumneavoastră dacă luați: • alte medicamente anticolinergice, deoarece efectele şi reacţiile adverse ale ambelor medicamente pot creşte. Vă rugăm să îl întrebaţi pe medicul dumneavoastră dacă medicamentul pe care îl luaţi aparţine acestei clase de medicamente; • colinergice, deoarece pot reduce efectul Solifenacina STADA. Vă rugăm să îl întrebaţi pe medicul dumneavoastră dacă medicamentul pe care îl luaţi aparţine acestei clase de medicamente; • medicamente cum sunt metoclopramida sau cisaprida, care accelerează funcţionarea sistemului digestiv. Solifenacina STADA își poate reduce efectul acestora; • medicamente cum sunt ketoconazol, itraconazol (utilizate pentru tratarea infecțiilor cu fungi), ritonavir, nelfinavir (utilizate pentru tratamentul infecțiilor cu HIV) și verapamil, diltiazem (utilizate pentru tratamentul tensiunii arteriale crescute și a bolilor de inimă). Aceste medicamente scad viteza de metabolizare a solifenacinului în organism; • medicamente cum sunt rifampicină (utilizat pentru tratarea tuberculozei și a altor infecții bacteriene) și fenitoină, carbamazepină (utilizate pentru tratarea epilepsiei). Acestea pot crește viteza de metabolizare a solifenacinului în organism; • medicamente cum sunt bifosfonați, care pot provoca sau exacerba inflamația esofagului (esofagită). Vă rugăm să îl întrebaţi pe medicul dumneavoastră dacă medicamentul pe care îl luaţi aparţine acestei clase de medicamente. Solifenacina STADA împreună cu alimente și băuturi Acest medicament poate fi luat cu sau fără alimente, după preferință. Sarcina, alăptarea și fertilitatea Nu luați Solifenacina STADA dacă sunteți gravidă decât dacă medicul dumneavoastră consideră că este absolut necesar. Nu luați acest medicament în timpul alăptării deoarece solifenacinul poate trece în laptele matern. Dacă sunteți gravidă sau alăptați, credeți că ați putea fi gravidă sau intenționați să rămâneți gravidă, adresați-vă medicului sau farmacistului pentru recomandări înainte de a lua acest medicament. Conducerea vehiculelor și folosirea utilajelor Solifenacina STADA poate provoca vedere încețoșată și uneori somnolență sau oboseală. Dacă prezentați oricare dintre aceste reacții adverse, nu conduceți vehicule și nu folosiți utilaje. Solifenacina STADA conține lactoză Dacă medicul dumneavoastră v-a spus că aveţi intoleranţă la anumite categorii de glucide, vă rugăm să îl întrebați înainte de a utiliza acest medicament. 3. Cum să luați Solifenacina STADA Instrucțiuni pentru utilizarea corectă Urmați întocmai instrucțiunile de administrare a acestui medicament indicate de medicul dumneavoastră Dacă aveți îndoieli, consultați din nou medicul sau farmacistul. Doze Doza recomandată este de 5 mg pe zi, cu excepția cazului în care medicul dumneavoastră v-a spus să luaţi 10 mg pe zi. Mod de administrare Comprimatul trebuie înghiţit întreg, cu o cantitate de lichid, de exemplu un pahar cu apă. Se poate lua cu sau fără alimente, după preferinţă. Nu sfărâmaţi comprimatele. Utilizarea la copii și adolescenți Solifenacina STADA nu trebuie utilizat la copii sau adolescenți cu vârsta sub 18 ani. Dacă luați mai mult Solifenacina STADA decât trebuie Dacă ați luat prea mult Solifenacina STADA sau dacă un copil a înghițit accidental acest medicament, adresaţi-vă imediat medicului dumneavoastră sau farmacistului. Simptomele supradozajului pot include: durere de cap, uscăciune a gurii, amețeli, somnolență și vedere încețoșată, percepere a lucrurilor care nu există în realitate (halucinații), hiperexcitabilitate, convulsii, dificultăți de respirație, creșterea frecvenței cardiace (tahicardie), acumulare de urină în vezica urinară (retenție urinară) și dilatarea pupilelor (midriază). Dacă uitați să luați Solifenacina STADA Dacă uitați să luați o doză la ora obișnuită, luați-o imediat ce vă amintiți, cu excepția cazului în care este timpul să luați următoarea doză. Nu luați niciodată mai mult de o doză pe zi. Dacă aveți orice întrebări, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Dacă încetați să luați Solifenacina STADA Dacă încetați să luați Solifenacina STADA, simptomele vezicii hiperactive pot să revină sau să se agraveze. Consultați întotdeauna medicului dumneavoastră dacă doriţi să întrerupeţi tratamentul. Dacă aveți orice întrebări suplimentare cu privire la utilizarea acestui medicament, adresați-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. 4. Reacţii adverse posibile Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacții adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele. Opriți administrarea Solifenacina STADA și solicitați imediat asistență medicală dacă observați oricare dintre următoarele reacții adverse: • dacă apare o reacţie alergică sau reacţie severă la nivelul pielii (de exemplu, apariţia de vezicule şi descuamarea pielii); • a fost raportat apariţia angioedemului (reacţie alergică la nivelul pielii care determină umflarea ţesutului de sub piele) cu obstrucţia căilor respiratorii (dificultatea respiraţiei) la unii pacienţi în tratament cu succinat de solifenacin. Solifenacinul poate provoca următoarele reacții adverse: Foarte frecvente (pot afecta mai mult de 1 din 10 persoane) • uscăciune a gurii. Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane) • vedere încețoșată; • constipație, greață, indigestie cu simptome cum ar fi senzația de stomac plin, dureri abdominale, eructații, arsuri la stomac (dispepsie), disconfort la nivelul stomacului. Mai puțin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane) • infecție ale căilor urinare, infecție a vezicii urinare; • somnolență; • modificarea gustului (disgeuzie); • uscăciune (iritație) a ochilor; • uscăciune nazală; • boala de reflux (reflux gastroesofagian); • uscăciune a gâtului; • uscăciune a pielii; • dificultăţi la urinare; • oboseală; • acumulare de lichid la nivelul membrelor inferioare (edem). Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane) • acumularea unei cantități mari de materii fecale întărite în intestinul gros (fecaloame); • acumulare de urină în vezica urinară din cauza incapacității de a goli complet vezica urinară (retenție urinară); • amețeli, dureri de cap; • vărsături; • mâncărime, erupții cutanate. Foarte rare (pot afecta până la 1 din 10.000 persoane) • halucinații, confuzie; • erupții cutanate alergice. Cu frecvență necunoscută (frecvența nu poate fi estimată din datele disponibile) • scăderea poftei de mâncare, niveluri ridicate de potasiu în sânge care pot provoca un ritm anormal al bătăilor imimii; • creștere a presiunii oculare; • modificări ale activității electrice a inimii (ECG), bătăi neregulate ale inimii, palpitații, bătăi rapide ale inimii; • tulburări ale vocii; • tulburări ale ficatului; • slăbiciune musculară; • tulburări ale rinichilor. Raportarea reacţiilor adverse Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect. De asemenea, puteţi raporta reacţiile adverse direct prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale: www.amdm.gov.md sau e-mail: [email protected]. Raportând reacţiile adverse, puteţi contribui la furnizarea de informaţii suplimentare privind siguranţa acestui medicament. 5. Cum se păstrează Solifenacina STADA Acest medicament nu necesită o temperatură specială de păstrare. A se păstra în ambalajul original pentru a fi protejat de umiditate. Nu lăsați acest medicament la vederea și îndemâna copiilor. Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective. Nu aruncați niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. Întrebați farmacistul cum să aruncați medicamentele pe care nu le mai folosiți. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului. 6. Conținutul ambalajului și alte informații Ce conține Solifenacina STADA - Substanța activă este succinatul de solifenacină. Fiecare comprimat filmat de 5 mg conține succinat de solifenacin 5 mg, echivalent cu solifenacin 3,8 mg. Fiecare comprimat filmat de 10 mg conține succinat de solifenacin 10 mg, echivalent cu solifenacin 7,5 mg. - Celelalte componente sunt: nucleu: lactoză monohidrat, amidon de porumb, hipromeloză, stearat de magneziu; film: hipromeloză, dioxid de titan (E171), macrogol 8000, talc, oxid galben de fier (E172) (pentru doza de 5 mg) sau oxid roșu de fier (E172) (pentru doza de 10 mg). Cum arată Solifenacina STADA și conținutul ambalajului Solifenacina STADA 5 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare galben-deschis, cu diametrul de 8 mm. Solifenacina STADA 10 mg se prezintă sub formă de comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare roz-deschis, cu diametrul de 8 mm. Solifenacina STADA este disponibil în cutii cu 3 blistere a câte 10 comprimate filmate. Deținătorul certificatului de înregistrare și fabricanții Deținătorul certificatului de înregistrare Laboratorio STADA, S.L. Frederic Mompou, 5 08960 Sant Just Desvern (Barcelona), Spania Fabricantul STADA Arzneimittel AG Stadastrasse 2-18, D-61118 Bad Vilbel, Germania Acest prospect a fost revizuit în Septembrie 2022. Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe site-ul Agenţiei Medicamentului şi Dispozitivelor Medicale (AMDM) http://nomenclator.amdm.gov.md

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este PRAMIPEXOL ZENTIVA şi pentru ce se utilizează
PRAMIPEXOL ZENTIVA conţine substanţa activă pramipexol şi aparţine unui grup de medicamente
cunoscut sub numele de agonişti dopaminergici, care stimulează receptorii dopaminergici din creier.
Stimularea receptorilor dopaminergici declanşează impulsuri nervoase în creier care ajută la controlul
mişcărilor corpului.
PRAMIPEXOL este utilizat pentru:
- tratamentul simptomelor formei primare a bolii Parkinson. Poate fi utilizat singur sau în asociere cu
levodopa (un alt medicament pentru tratamentul bolii Parkinson).
- tratamentul simptomelor de intensitate medie sau severă a Sindromului picioarelor neliniștite la
adulţi.
Cum să luaţi PRAMIPEXOL
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul
dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
Puteţi lua PRAMIPEXOL  cu sau fără alimente. Înghiţiţi comprimatele cu apă. Boala Parkinson
4
Doza zilnică trebuie împărţită în 3 doze egale.
În prima săptămână, doza uzuală este de 0,088 mg pramipexol de trei ori pe zi (echivalentul unei doze de
0,264 mg pe zi):
Doza zilnică va fi crescută de către medicul dumneavoastră la fiecare 5-7 zile, până ce simptomele sunt
sub control (doză de întreţinere).
Doza uzuală de întreţinere este de 1,1 mg pe zi. Cu toate acestea, este posibil să fie necesară o creştere şi
mai mare a dozei. Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate creşte doza până la un maxim de
3,3 mg pramipexol pe zi. Este posibilă şi o doză de întreţinere mai mică de 0,088 mg pramipexol de trei
ori pe zi. Pacienţi cu boli de rinichi
Dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este moderat sau sever afectată, medicul dumneavoastră vă va
prescrie o doză mai mică. În acest caz va trebui să luaţi comprimatele doar o dată sau de două ori pe zi.
Dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este moderat afectată, doza iniţială uzuală este de 0,088 mg
pramipexol de două ori pe zi. Dacă funcţia rinichilor dumneavoastră este sever afectată, doza iniţială
uzuală este de 0,088 mg pramipexol pe zi.
Sindromul picioarelor neliniștite
Doza este luată de obicei o dată pe zi, seara, cu 2-3 ore înainte de culcare.
În prima săptămână, doza uzuală este de 1 comprimat Pramipexol  0,088 mg o dată pe zi
(echivalentul unei doze de 0,088 mg pe zi). Doza zilnică va fi crescută de către medicul dumneavoastră la fiecare 4 - 7 zile, până ce simptomele sunt
sub control (tratamentul de întreţinere). Doza zilnică nu trebuie să depăşească 6 comprimate de Pramipexol 0,088 mg sau o doză de 0,54
mg (0,75 mg pramipexol sub formă de sare).
Dacă întrerupeţi administrarea comprimatelor pentru mai mult de câteva zile şi doriţi să reîncepeţi
tratamentul, trebuie să începeţi din nou cu doza minimă. Puteţi apoi să creşteţi din nou doza, cum aţi făcut
prima dată. Adresaţi-vă medicului dumneavoastră pentru recomandări.
Medicul dumneavoastră vă va reevalua tratamentul după 3 luni pentru a decide dacă veţi continua sau nu
tratamentul.
Pacienţi cu afectare renală
Dacă aveţi funcţia rinichilor sever afectată, este posibil ca Pramipexol  să nu fie tratamentul
adecvat pentru dumneavoastră.

Reacţii adverse posibile Dacă suferiţi de boala Parkinson, puteţi manifesta următoarele reacţii adverse:
Foarte frecvente:
- diskinezie (de exemplu mişcări neobişnuite, necontrolate ale membrelor)
- somnolenţă
- ameţeli
- greaţă (senzaţie de rău)
Frecvente:
- impulsul de a vă comporta într-un mod neobişnuit
- halucinaţii (vedeţi, auziţi sau simţiţi lucruri care în realitate nu sunt prezente)
- confuzie
- oboseală (fatigabilitate)
- lipsă de somn (insomnie)
- exces de lichid, de regulă la nivelul picioarelor (edeme periferice)
- durere de cap
- hipotensiune arterială (tensiune arterială mică)
- vise neobişnuite
- constipaţie
- tulburări de vedere
- vărsături (stare de rău)
- scădere în greutate, inclusiv poftă de mâncare redusă
Mai puţin frecvente:
- paranoia (de exemplu frică excesivă pentru propria persoană)
- iluzii
- somnolenţă excesivă în timpul zilei şi episoade de somn cu debut brusc
- amnezie (tulburări de memorie)
- hiperkinezie (mişcări accentuate şi imposibilitatea de a sta liniştit)
- creştere în greutate  reacţii alergice (de exemplu erupţie trecătoare pe piele, mâncărime, hipersensibilitate)
- leşin
- insuficienţă cardiacă (probleme cu inima care pot cauza dificultăţi la respiraţie sau umflarea
gleznelor) *
- secreţie inadecvată de hormon antidiuretic*
- poftă de mâncare accentuată (poftă de mâncare necontrolată, hiperfagie - ingestie crescută de
alimente) *
- nelinişte
- dispnee (dificultăţi la respiraţie)
- sughiţ
- pneumonie (infecţii ale plămânilor)
- incapacitatea de a rezista impulsurilor, nevoii sau tentaţiei de a desfăşura o activitate care ar putea
să vă facă rău dumneavoastră sau celorlalţi, care pot include:
- un impuls puternic de a juca excesiv jocuri de noroc în pofida unor consecinţe personale şi
familiale grave.
- modificarea sau creşterea apetitului sau comportamentului sexual cu consecinţe semnificative
asupra dumneavoastră sau a celorlalţi, de exemplu creşterea dorinţei sexuale.
- dorinţă necontrolată pentru cumpărături excesive sau alte cheltuieli.
- poftă de mâncare accentuată (a mânca cantităţi mari de alimente într-o perioadă scurtă de
timp) sau impulsul de a mânca (a mânca mai multe alimente decât în mod normal şi mai mult
decât este necesar pentru a satisface senzaţia de foame).
- delir (scăderea gradului de conştientizare, confuzie, pierderea simţului realităţii).
Rare
- episoade maniacale (agitaţie, senzaţie de euforie, hiperexcitaţie)
Cu frecvenţă necunoscută:
După oprirea sau reducerea tratamentului cu PRAMIPEXOL : pot apărea depresie, apatie,
anxietate, oboseală, transpiraţii sau durere (numit sindrom de sevraj la oprirea administrării agonistului
dopaminei sau DAWS (dopamine agonist withdrawal syndrome)).

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este Furosemid MCC şi pentru ce se utilizează
Furosemid MCC aparţine grupei farmacoterapeutice: diuretice de ansă cu acțiune intensă, sulfonamide.”
Furosemid MCC este indicat în tratamentul edemelor din insuficienţa cardiacă, ciroza hepatică sau
afecţiunile renale.
Pote fi utilizat în edemele grave şi cele rezistente la diuretice tiazidice, eventual în asociere cu acestea. Se
poate asocia cu diuretice care economisesc potasiul.
Furosemida este activă şi în condiţiile unei filtrări glomerulare reduse, în cazurile de insuficienţă renală
severă.
Furosemid MCC se utilizează în formele uşoare şi moderate de hipertensiune arterială , în monoterapie sau în
asociere cu alte antihipertensive.
Deasemenea este utilizat şi în unele cazuri de insuficienţă renală acută cu oligurie: poate înlătura oliguria dar,
probabil, nu influenţează evoluţia insuficienţei renale. Cum să utilizaţi Furosemid MCC
Uttilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul sau farmacistul.
Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
FUROSEMID MCC se administrează pe cale orală, cu o cantitate adecvată de apă.
Comprimatele se înghit întregi, fără a se sfărâma în prealabil.
Doze:
Adulţi
Edeme din insuficienţă cardiacă; ciroză hepatică sau afecţiuni renale:
Doza zilnică iniţială recomandată este 20 – 80 mg furosemidă, administrată în priză unică.
Doza poate fi crescută treptat la intervale de 6 – 8 ore până la obţinerea răspunsului optim.Doza unică
maximă recomandată depinde de tipul şi gravitatea afecţiunii. Astfel, 80 mg furosemidă în cazul cirozei cu
4
funcţie renală normală, 240 mg furosemidă pentru sindrom nefrotic, 80 – 160 mg pentru insuficienţă cardiacă
congestivă. După obţinerea răspunsului optim, doza zilnică eficace va fi administrată în 1 – 3 prize, aceasta
depinzând de doza unică la care s-a obţinut un răspuns optim.
Hipertensiunea arterială:
Doza zilnică iniţială recomandată este de 20 mg furosemidă, administrată dimineaţa.
În cazul unui răspuns insuficient, doza zilnică poate fi crescută la 40 mg furosemidă sau furosemida se poate
asocia cu un alt hipertensiv.
Insuficienţa renală:
Doza iniţială recomandată este de 80 mg furosemidă pe zi. Doza se poate creşte cu 80 mg furosemidă pe zi,
până la obţinerea răspunsului optim.
În insuficienţa renaşă sunt necesare uneori doze mai mari: 500 – 1000mg furosemidă pe zi.
Utilizarea la copii
La copii cu vârsta peste 6 ani, doza uzuală recomandată este de 1 – 2 mg furosemidă/kg şi zi. În cazul unui
răspuns therapeutic insufficient doza poate fi crescută cu 1 – 2 mg/kg, dar nu mai devreme de 6 – 8 ore de la
adminsitrarea precedentă. Nu se recomandă doze mai mari de 6 mg/kg şi zi.

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale.
Tratamentul insuficienţei cardiace simptomatice.
Prevenţia insuficienţei cardiace simptomatice la pacienţi cu disfuncţie ventriculară
stângă asimptomatică (fracţie de ejecţie 35%). (a se consulta paragraful 5.1
‘Proprietăţi farmacodinamice’.) Doze şi mod de administrare
Absorbţia enalaprilului nu este afectată de consumul de alimente.
Doza va fi individualizată în funcţie de starea clinică a pacientului (vezi pct. 4.4 '
Atenţionări şi precauţii speciale'), precum şi de răspunsul terapeutic.
Hipertensiune
Doza iniţială este de 5 până la maxim 20 mg, depinzând de gradul HTA şi starea
clinică a pacientului (vezi mai jos). Enalapril se administrează o dată pe zi. În
hipertensiunea uşoară, doza iniţială recomandată este de 5 la 10 mg. După
administrarea dozei iniţiale, pacienţii cu sistemul renină-angiotensină-aldosteron
puternic activat (de ex. în hipertensiunea renovasculară, hiponatremie sau scăderea
volumului circulant, decompensare cardiacă sau HTA severă) pot prezenta o scădere
excesivă a tensiunii arteriale. La aceşti pacienţi, se recomandă administrarea unei
doze iniţiale de 5 mg sau mai mică. Tratamentul va fi efectuat sub supraveghere
medicală.
La iniţierea tratamentului cu enalapril, dacă anterior pacientul a fost tratat cu doze
mari de diuretic, volumul circulant poate fi scăzut, ceea ce reprezintă un risc de
hipotensiune. La aceşti pacienţi se recomandă doza iniţială de 5 mg sau mai puţin. Cu
2-3 zile înaintea iniţierii tratamentului cu enalapril, dacă este posibil, se va întrerupe
tratamentul cu diuretic. Se va monitoriza funcţia renală şi nivelul potasemiei.
Doza de întreţinere este de 20 mg pe zi. Doza maximă de întreţinere este de 40 mg
pe zi.
Insuficienţa cardiacă /Disfuncţia ventriculară stângă asimptomatică
În managementul insuficienţei cardiace simptomatice, enalaprilul este utilizat
împreună cu diureticele şi, unde este cazul, cu digitala sau beta-blocantele. La
pacienţii cu insuficienţă cardiacă simptomatică sau disfuncţie ventriculară stângă
asimptomatică, doza iniţială de enalapril este de 2,5 mg, ce va fi administrată sub
supraveghere medicală atentă, pentru determinarea efectului iniţial asupra tensiunii
arteriale. După iniţierea tratamentului cu enalapril la pacienţii cu insuficienţă cardiacă,
în absenţa hipotensiunii simptomatice sau atunci când este ţinută sub control, doza de
medicament poate fi crescută gradat, până la atingerea, într-un interval de 2-4
săptămâni, a dozei de întreţinere recomandată, de 20 mg pe zi, în administrare unică
sau în două prize, în funcţie de toleranţa pacientului. Doza maximă este de 40 mg pe
zi, în două prize. Contraindicaţii
Hipersensibilitate la enalapril, la oricare dintre ingrdienţii medicamentului sau la alt
inhibitor ECA.
Istoric de angioedem asociat cu tratament anterior cu IECA.
Angioedem ereditar sau idiopatic.
Al doilea şi al treilea trimestrude sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6).

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

UTILIZĂRI ALE TABLETEI GALVUS MET
Diabetul zaharat de tip 2. BENEFICIILE TABLETEI GALVUS MET
În diabetul zaharat de tip 2
Comprimatul Galvus Met 50mg / 1000mg este o combinație de două medicamente care funcționează împreună în moduri diferite pentru a reduce nivelul glicemiei. Scăderea nivelului de glucoză din sânge este o parte esențială a gestionării diabetului. Dacă vă puteți controla nivelul glicemiei, riscul de a suferi oricare dintre complicațiile grave ale diabetului, cum ar fi afectarea rinichilor, afectarea ochilor, problemele nervoase și pierderea membrelor, este, de asemenea, redus. În plus, controlul adecvat al diabetului poate reduce și riscul de boli de inimă și accident vascular cerebral. Dacă luați acest medicament în mod regulat, împreună cu o dietă și exerciții fizice adecvate, vă va ajuta să trăiți o viață normală și sănătoasă. Ar trebui să continuați să utilizați acest medicament atât timp cât este prescris, deoarece vă protejează sănătatea viitoare. EFECTELE SECUNDARE ALE GALVUS MET TABLET
Cele mai multe reacții adverse nu necesită nicio asistență medicală și dispar pe măsură ce corpul dumneavoastră se adaptează la medicament. Consultați-vă medicul dacă persistă sau dacă sunteți îngrijorat de ele
Reacții adverse frecvente ale Galvus Met
Greaţă
Vărsături
Diaree
Dureri de stomac
Pierderea poftei de mâncare
Ameţeală
Durere de cap
Tremurând
Gust metalic
Hipoglicemie (nivel scăzut al glicemiei)
CUM SE UTILIZEAZĂ GALVUS MET TABLET
Luați acest medicament în doză și în timp, conform recomandărilor medicului dumneavoastră. Înghițiți-l în ansamblu. Nu mestecați, nu zdrobiți sau rupeți-l. Comprimatul Galvus Met 50mg / 1000mg trebuie administrat cu alimente.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Indicatii: Metypred previne si trateaza numeroase afectiuni:
- boli alergice
- boli dermatologice
- colite ulcerative
- artrite
- lupus
- psoriazis
- afectiuni respiratorii Contraindicații:
Nu se va administra Metypred la persoanele care sunt alergice la substanta activa a medicamentului sau celor care au vreo infectie in organism.

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Ce este Pulmoxol şi pentru ce se utilizează
Acest medicament face parte din grupa farmacoterapeutică: preparate pentru

tratamentul tusei productive.

Este indicat în tratamentul afecţiunilor bronho-pulmonare acute şi cronice însoţite

de secreţii vâscoase.

Dacă după 4-5 zile nu vă simţiţi mai bine sau vă simţiţi mai rău, trebuie să vă

adresaţi unui medic. Cum să luaţi Pulmoxol

Utilizaţi

întotdeauna

acest

medicament

exact

aşa

spus

medicul

dumneavoastră

farmacistul.

Discutaţi

medicul

dumneavoastră

farmacistul dacă nu sunteţi sigur/ă.

Mod de administrare

Se administrează pe cale orală.

Dacă nu este recomandat altfel de către medic, se recomandă următorul regim de

dozare:

Copii

- cu vârsta 0-2 ani: câte 2,5 ml de 2 ori pe zi;

- cu vârsta 2-5 ani: câte 2,5 ml de 3 ori pe zi;

- cu vârsta peste 5 ani: câte 5 ml de 2-3 ori pe zi. Reacţii adverse posibile

Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate

că nu apar la toate persoanele.

Dacă prezentați oricare dintre următoarele reacții adverse grave, încetați să luați

medicamentul și adresați-vă imediat medicului dumneavoastră sau mergeți la cel

mai apropiat spital și departamentul de urgență.

Rare: afectează 1 până la 10 utilizatori din 10000

Erupții cutanate

Modificări pe mucoase

Edeme

Dificultăți de respirație

Aceste reacții adverse sunt foarte severe.

Foarte rare: afectează mai puţin de 1 utilizator din 10000

Erupții cutanate

Aceste reacții adverse sunt foarte severe. Pot necesita ajutor medical de urgență.

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice Acidul acetilsalicilic este indicat pentru următoarele utilizări cardiovasculare: - pentru inhibarea agregării plachetare la pacienţii la care se suspectează infarct miocardic acut, - pentru profilaxia secundară la pacienţii cu infarct miocardic în antecedente, - pentru profilaxia secundară a accidentului vascular cerebral, - pentru reducerea riscului de atacuri ischemice tranzitorii (AIT) şi accident vascular cerebral la pacienţii cu AIT, - pentru inhibarea agregării plachetare la pacienţii cu angină pectorală stabilă şi instabilă, - pentru profilaxia trombembolismului după chirurgie vasculară sau intervenţii chirurgicale, ex. PTCA (Angioplastia Coronariană Percutanată Transluminală), CABG (Bypass Coronarian), endarterectomie carotidiană, şunturi arteriovenoase, - pentru reducerea riscului primar de infarct miocardic la persoanele cu factori de risc cardiovascular, exemplu diabet zaharat, dislipidemie, hipertensiune arterială, obezitate, fumat, vârstă înaintată. - pentru inhibarea profilactică a agregării plachetare în anevrism coronarian.
Doze şi mod de administrare Doze Adulţi Infarct miocardic acut Se administrează o doză iniţială de 100 - 300 mg imediat ce există suspiciune de infarct miocardic acut. Se menţine administrarea unei doze de întreţinere de 100 mg - 300 mg timp de 30 de zile după infarct. După 30 de zile, trebuie avută în vedere terapia suplimentară pentru prevenirea infarctului miocardic recurent. Dacă pentru această indicaţie sunt folosite comprimatele gastrorezistente, pentru o absorbţie rapidă se recomandă mestecarea dozei iniţiale. Profilaxia recidivei infarctului miocardic, profilaxia atacurilor ischemice tranzitorii (AIT) şi a infarctului cerebral: Doza recomandată este de 100-300 mg acid acetilsalicilic pe zi. Certificat de înregistrare al medicamentului - nr. 22095 din 10.11.2015 Anexa 1 Prevenirea trombembolismului după intervenţii chirurgicale sau chirurgie vasculară Doza recomandată este de 100-300 mg acid acetilsalicilic pe zi. Profilaxia trombozei vaselor coronariene la pacientii cu factori multipli de risc Doza recomandată este de 100 – 200 mg acid acetilsalicilic pe zi sau de 300 mg acid acetilsalicilic la intervale de 2 zile. Angina pectorală instabilă Doza recomandată este de 100-300 mg acid acetilsalicilic pe zi. Inhibarea profilactică a agregării plachetare în anevrismul coronarian Mai târziu (de la a doua - a treia săptămână de boală), tratamentul trebuie urmat într-o doză de 3-5 mg / kg corp pe zi. Vârstnici În general, acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu prudenţă la pacienţii vârstnici, care sunt mai predispuşi la reacţii adverse. În absenţa insuficienţei severe renale sau hepatice, este recomandată doza uzuală pentru adulţi (vezi pct. 4.3 şi 4.4). Copii şi adolescenţi Acidul acetilsalicilic nu trebuie administrat la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4). Mod de administrare Administrare orală. Comprimatele trebuie administrate după masă, întregi, cu suficient lichid, fără a fi sfărâmate, rupte sau mestecate.
Contraindicaţii - Hipersensibilitate la acid acetilsalicilic, la alţi salicilaţi sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1. - Pacienţi cu antecedente de astm bronşic indus de administrarea salicilaţilor sau a substanţelor cu acţiune similară, în special antiinflamatoare nesteroidiene. - Ulcer gastric sau duodenal în evoluţie. - Diateză hemoragică; coagulopatii cum sunt hemofilie şi trombocitopenie. - Insuficienţă hepatică severă. - Insuficienţă renală severă. - Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6). - Administrare de metotrexat în doze ≥15 mg/săptămână (vezi pct. 4.5).
https://bit.ly/3y2haCz

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Ce este Warfarex şi pentru ce se utilizează Substanţa activă conţinută în medicamentul Warfarex este varfarinatul de sodiu (în continuare - warfarină). Aceasta aparţine unui grup de medicamente care sunt numite "anticoagulante orale". Warfarina este utilizată pentru a preveni apariţia tromboembolismului (cheagurilor de sînge) şi tratamentul complicaţiilor. Warfarex reduce tendinţa de formare a cheagurilor de sînge. Ce boli pot fi tratate cu anticoagulantele orale Medicul dumneavoastră vă va explica, pentru profilaxia şi tratamentul căror boli sunt prescrise aceste medicamente. Cel mai frecvent, aceste medicamente sunt utilizate pentru: - profilaxia şi tratamentul trombozei venelor profunde ale membrelor inferioare (formarea cheagurilor de sînge în venele picioarelor) şi emboliei pulmonare (formarea cheagurilor de sînge la nivelul arterelor din plămîni); - prevenirea formării repetate a chegurilor de sînge şi migraţia acestora prin arterele din creier, coronariene sau alte artere după un atac de cord (infarct miocardic); - prevenirea formării chegurilor de sînge la pacienţii cu fibrilaţie atrială, afectare a valvelor cardiace sau cu proteze ale valvelor cardiace.
Cum se administrează Warfarex Utilizaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum va spus medicul dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur. Pentru administrare orală. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. În timpul tratamentului trebuie să urmaţi strict indicaţiile medicului. Este important să efectuaţi cu regularitate testele de laborator. Dozele se stabilesc individual şi este selectată special pentru dumneavoastră. Instrucţiunile privind dozajul sunt indicate în cartela de control pentru administrarea anticoagulantelor orale. În această cartelă va fi indicat pentru dumneavoastră INR-ul (de exemplu, INR 2,0-3,0 sau INR 2,5 pînă la 3,5) şi data următoarei investigaţii de laborator. Asiguraţi-vă că urmaţi instrucţiunile privind dozajul şi investigaţiile de laborator. Pacienţii cu afectare a funcţiei hepatice şi pacienţii vîrstnici pot avea nevoie de o doză mai mică de warfarină. Pacienţii cu afectare a funcţiei renale pot avea nevoie de o doză mai mare sau mai mică de warfarină.
https://bit.ly/3eYObGN

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

Sustavit Gel-balsam pentru corp cu hondroitina și glucozamina 125ml

GEL-BALM DE CORP
CONDROITINĂ

Gel-balsam pentru corp "Sustavit. Condroitina cu glucozamină"(Neogalen) din seria "Sănătate fără plată în exces" este un remediu eficient bazat pe ingrediente naturale. Contribuie la normalizarea stării funcționale. Oferă elemente structurale pentru reînnoirea activă și flexibilitate. Stimulează regenerarea naturală a țesuturilor, previne dezvoltarea proceselor distructive și îmbătrânirea.
Ingrediente: extract apos de comfrey (lakspur), glicerina, carbomer, cococaprilat/caprat, dicaprylyl eter, extracte apoase de cinquefoil, brusture, elecampan, sunătoare, complex biostimulant de microcapsule penetrante (apă, lecitină, glicerină, palmitat de cetil). hidrolizat de colagen), complex biostimulator antiinflamator (ulei de floarea soarelui, ulei de ricin hidrogenat PEG-40, extract de propolis propilenglicol, extract de ulei de mușețel, vitamina E, alantoină, bisabolol, vitamina A, ulei de semințe de coacăze negre), camfor, mentol, clorhidrat de glucozamină , sulfat de condroitină, hidrolizat de colagen, vitanol, ulei de cătină, ulei esențial de eucalipt, clorhidrat de piridoxină (vitamina B6), tiamină (vitamina B1), hidroxid de sodiu, G1-(4-nitro-2-fenoxifenil)metansulfonamidă, ceară de albine de sodiu, sare, propilenglicol, metilparaben, propilparaben, diazolidinil uree, metilcloroizotiazolinonă, metilizotiazolinonă, limonen.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Zumm-25 50mg/2ml sol.inj./perf. N5

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale.
Această asociere în doză fixă este indicată la pacienţii adulţi a căror tensiune arterială nu
este controlată adecvat cu irbesartan sau hidroclorotiazidă, administrate în monoterapie
(vezi pct. 5.1). Doze şi mod de administrare
Co-irda se poate administra o dată pe zi, cu sau fără alimente.
Poate fi recomandată creşterea treptată a dozelor prin administrarea separată a fiecărei
componente (irbesartan şi hidroclorotiazidă).
Când este adecvat din punct de vedere clinic, poate fi luată în considerare trecerea
directă de la monoterapie la administrarea de combinaţii fixe:
 Co-irda 150 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacienţii a căror
tensiune arterială nu este controlată adecvat cu hidroclorotiazidă sau irbesartan 150 mg
administrate în monoterapie;
 Co-irda 300 mg/12,5 mg poate fi administrat la pacienţii a căror
tensiune arterială este controlată insuficient prin tratamentul cu irbesartan 300 mg sau
cu Co-irda 150 mg/12,5 mg.
 Co-irda 300 mg/25 mg poate fi administrat la pacienţii a căror tensiune arterială
este controlată insuficient prin tratamentul cu Co-irda 300 mg/12,5 mg.
Nu se recomandă doze mai mari de 300 mg irbesartan/25 mg hidroclorotiazidă o dată pe
zi.
Când este necesar, Co-irda se poate asocia cu un alt medicament antihipertensiv (vezi
pct. 4.5).
Insuficienţă renală:
Din cauza componentei hidroclorotiazidă, administrarea Co-irda nu este recomandată la
pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min). La acest
grup de pacienţi, diureticele de ansă sunt de preferat tiazidelor. Ajustarea dozei nu este
necesară la pacienţii cu insuficienţă renală al căror clearance al creatininei este ≥ 30
ml/min (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Insuficienţă hepatică:
Administrarea Co-irda nu este indicată la pacienţi cu insuficienţă hepatică severă.
Tiazidele trebuie utilizate cu prudenţă la pacienţii cu insuficienţă hepatică. Nu este
necesară ajustarea dozelor de Co-irda la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la
moderată (vezi pct. 4.3).
Pacienţi vârstnici:
La pacienţii vârstnici nu este necesară ajustarea dozei de Co-irda.
Copii şi adolescenţi:
Nu se recomandă utilizarea Co-irda la copii şi adolescenţi, din cauza lipsei datelor privind
siguranţa şi eficacitatea.
Mod de administrare
Administrare orală. CONTRAINDICAŢII
 Hipersensibilitatea la substanţa activă sau la oricare din excipienţii preparatului,
sau la alte substanțe derivate de sulfonamidă (hidroclorotiazida este substanță
derivat de sulfonamidă)
 Al doilea şi al treilea trimestru de sarcină (vezi pct. 4.4 şi 4.6)
 Insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei < 30 ml/min)
 Hipokaliemie refractară, hipercalcemie
 Insuficienţă hepatică severă, ciroză biliară şi colestază
 Utilizarea concomitentă cu aliskiren este contraindicată la pacienţii cu diabet
zaharat sau insuficienţă renală (rata de filtrare glomerulară <60 ml / min / 1,73
m²) (vezi pct 4.5 și 5.1). https://bit.ly/3kBiTdv

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

COMPOZIŢIA
5 ml suspensie orală conţine:
substanţe active: 120 mg paracetamol.
excipienţi: silicat de aluminiu-magneziu, celuloză microcristalină şi carmeloză sodică,
croscarmeloză sodică, sucroză, glicerol, sorbitol 70%, acid citric monohidrat, metilparahidroxibenzoat de sodiu, propil-parahidroxibenzoat de sodiu, carmoizină (E 122),
esenţă de zmeură, apă purificată.
FORMA FARMACEUTICĂ
Suspensie orală.
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Suspensie omogenă, de culoare roz, cu gust de zmeură.
GRUPA FARMACOTERAPEUTICĂ şi codul ATC
Alte analgezice şi antipiretice/anilide. N02BE01.
PROPRIETĂŢILE FARMACOLOGICE
Proprietăţi farmacodinamice
Mecanismul acţiunii analgezice nu a fost pe deplin determinat. Paracetamolul poate
acţiona predominant prin inhibarea sintezei de prostaglandine la nivelul sistemului
nervos central şi, într-o măsură mai mică, prin acţiune periferică, prin blocarea generării
impulsurilor de durere. Acţiunea poate să se datoreze inhibării sintezei de prostaglandine
sau inhibării sintezei sau acţiunii altor substanţe care sensibilizează receptorii algici la
stimularea mecanică sau chimică.
Paracetamolul produce efect antipiretic, acţionînd central asupra centrului hipotalamic
termoreglator pentru a produce vaso-dilatarea periferică, care duce la creşterea fluxului
sangvin prin piele, transpiraţie şi scăderea temperaturii. Acţiunea centrală implică
inhibarea sintezei de prostaglandine în hipotalamus.
Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie. Absorbţia orală este rapidă şi aproape completă. Poate fi redusă dacă
paracetamolul este administrat după o masă cu conţinut mare de carbohidraţi. Timpul
pentru atingerea concentraţiei maxime este de 0,5-2ore; concentraţiile plasmatice
maxime sunt de 5-20μg/ml (cu doze de pînă la 650 mg); efectul maxim se dezvoltă
după 1-3 ore de la administrare, durata de acţiune constituie 3-4 ore.
Distribuţie. Legarea cu proteinele plasmatice este nesemnificativă la administrarea
dozelor care produc concetraţii plasmatice sub 60μg/ml, dar se pot atinge nivele
moderate cu doze mari sau toxice.
Biotransformare. Aproximativ 90-95% din doză este metabolizată în ficat, în primul rînd,
prin conjugarea cu acidul gluconuric, acidul sulfuric şi cisteina. Un metabolit intermediar,
care se poate acumula în caz de supradozaj după ce căile metabolice principale devin
saturate, este hepatotoxic şi posibil nefrotoxic.
Eliminare. Timpul de înjumătăţire este de 1-4 ore. Nu se schimbă în cazurile de
insuficienţă renală, dar poate fi prelungit în cazurile de supradozaj acut, în maladiile
hepatice, la persoanele în vîrstă şi la nou-născuţi; poate fi micșorat la copii. Eliminarea
se realizează pe cale renală, în calitate de metaboliţi, conjugaţi primari, 3% din doză se
excretă fără modificări.
Concentracţia maximă de 10-15 μg / ml a fost măsurată în laptele matern la 1-2 ore de
la ingestia de către mamă a unei doze unice de 650 mg. Timpul de înjumătăţire în
laptele matern este de 1,35-3,5 ore.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Suspensia Tylol® se indică pentru tratamentul durerilor neînsemnate pînă la moderate
şi în calitate de antipiretic. Poate fi folosită în mai multe afecţiuni, inclusiv a durerilor de
cap, de dinţi, de urechi, de gît, răceală şi gripă, dureri şi febră post-imunizare.
Suspensia Tylol® este indicată pentru copiii cu vîrsta mai mică de 6 ani.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Suspensia Tylol® se administrează oral. Nu e necesară diluarea suspensiei.. Se va agita
energic înainte de uadministrare.
Doza recomandată de suspensie Tylol® este indicată mai jos:
Sugari cu vârsta mai mică de 3 luni: o doză de 2,5 ml (1/2 lingură dozatoare)
suspensie Tylol® este indicată pentru sugarii de 2 luni cu febră ca rezultat al vaccinării.
În alte cazuri, se va administra medicamentul doar sub supravegherea medicului.
Copii cu vârsta de la 3 luni pînă la 1 an: de la 2,5ml la 5 ml (1/2 – 1 lingură
dozatoare) ceea ce corespunde cu 60 mg – 120 mg paracetamol.
Copii cu vârsta de la 1 an pînă la 6 ani: 5-10 ml (1-2 linguri dozatoare) ceea ce
corespunde cu 120 mg – 240 mg paracetamol.
Se va repeta la fiecare 4 ore, dacă este necesar, pînă la maxim 4 doze în 24 ore. Copiii
cu vîrsta de peste 12 ani şi adulţii, vor administra alte forme farmaceutice Tylol®. Nu
trebuie depăşite dozele terapeutice recomandate.
Vîrstnici: la persoanele în vîrstă coeficientul şi nivelul absorbţiei paracetamolului este
normal, dar timpul de înjumătăţire plasmatică este mai mare şi clearance-ul de
paracetamol este mai redus decît la adulţii tineri.
REACŢII ADVERSE
Reacţiile adverse se indică conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi
în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai
puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare
(<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
foarte rare – discrazie sangvină, trombocitopenie şi agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
foarte rare – anafilaxie, reacţii de hipersensibilitate, inclusiv erupţii cutanate, angioedem
şi sindrom Stevens Johnson.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
foarte rare – agravarea bronhospasmului, raportată la pacienţii asmatici cu sensibilitate
la aspirină şi alte medicamente antiinflamatoare.
Tulburări hepatobiliare
foarte rare – disfuncţie hepatică.

http://nomenclator.amdm.gov.md/med_files/46476c9a-362b-11e3-a76b-0015178d59a7/14.05.2015%2010_59_52/Tylol%20susp%20orala%20instr%2017.04.2015%20M.pdf

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Indicaţii terapeutice
FORSEF 1g IV este indicat la adulţi şi copii, inclusiv la nou-născuţii la termen
(de la naştere), pentru tratamentul următoarelor infecţii:
- Meningită bacteriană
- Pneumonie comunitară dobândită
- Pneumonie dobândită în spital
- Otită medie acută
- Infecţii intraabdominale
- Infecţii complicate ale tractului urinar (inclusiv pielonefrită)
- Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor
- Infecţii complicate cutanate şi ale ţesuturilor moi
- Gonoree
- Sifilis
- Endocardită bacteriană
FORSEF 1g IV poate fi utilizat:
- Pentru tratamentul exacerbărilor acute ale bolii pulmonare obstructive cronice
la adulţi.
- Pentru tratamentul boreliozei Lyme diseminate (stadii precoce (stadiul
II) şi avansate ale bolii (stadiul III)) la adulţi şi copii, inclusiv la nounăscuţi cu vârsta peste 15 zile.
- Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor
chirurgicale.
- În controlul neutropeniei la pacienţii cu febră, care este suspectată a
fi determinată de o infecţie bacteriană.
- Pentru tratamentul pacienţilor cu bacteremie asociată sau care se
suspectează a fi asociată cu oricare dintre infecţiile enumerate mai
sus.
Forsef trebuie administrat în asociere cu alţi agenţi antibacterieni atunci când
bacteriile în cauză nu se află în spectrul său de acţiune (vezi pct. 4.4).
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea
adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza depinde de severitatea, susceptibilitatea, locul şi tipul infecţiei şi
de vârsta şi starea funcţiei hepato-renale ale pacientului.
Dozele recomandate din tabelele de mai jos sunt dozele recomandate în
general în aceste indicaţii. În cazuri severe particulare, trebuie luată în
considerare administrarea dozelor aflate la limita superioară al intervalului de
doze recomandat. Mod de administrare
Forsef poate fi administrat în perfuzie intravenoasă în decurs de cel puţin 30 de
minute (cale de administrare preferată), sub formă de injecţie intravenoasă
lentă în decurs de 5 minute sau sub formă de injecţie intramusculară profundă.
Admimistrarea intravenoasă intermitentă a injecţiilor trebuie efectuată în
decurs de 5 minute, de preferat în vene cu diametrul mai mare. La sugari şi la
copiii cu vârsta de până la 12 ani, dozele de 50 mg/kg sau mai mari trebuie
administrate în perfuzie. La nou-născuţi, dozele trebuie administrate intravenos
în decurs de 60 de minute, pentru a reduce riscul potenţial de apariţie a
encefalopatiei bilirubinice (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
Ceftriaxona este contraindicată la nou-născuţi (≤ 28 de zile) dacă aceştia necesită
(sau se aşteaptă să necesite) tratament intravenos cu soluţii care conţin calciu,
inclusiv cu perfuzii continue care conţin calciu, cum este nutriţia parenterală, din
cauza riscului de precipitare a sării de calciu de ceftrixonă (vezi pct. 4.3).
Soluţiile perfuzabile care conţin calciu (de exemplu soluţia Ringer sau soluţia
Hartmann) nu trebuie utilizate pentru a reconstitui ceftriaxona sau pentru a dilua
ulterior conţinutul flaconului reconstituit pentru administrarea intravenoasă,
deoarece se poate forma un precipitat. Precipitatul de calciu-ceftriaxonă poate
apărea, de asemenea, atunci când ceftriaxona este amestecată cu soluţii care
conţin calciu în aceeaşi linie de administrare intravenoasă. Prin urmare,
ceftriaxona şi soluţiile care conţin calciu nu trebuie amestecate sau administrate
simultan (vezi pct. 4.3, 4.4 şi 6.2).
Pentru profilaxia preoperatorie a infecţiilor locale asociate intervenţiilor
chirurgicale, ceftriaxona trebuie administrată cu 30-90 de minute înainte de
intervenţia chirurgicală.
Pentru instrucţiuni privind reconstituirea medicamentului înainte de administrare,
vezi pct. 6.6.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ceftriaxonă, la alte cefalosporine sau la oricare dintre
excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
https://bit.ly/3wjpAni

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

INDICAŢII TERAPEUTICE
-hipertensiune arterială (în monoterapie sau în combinaţie cu alte preparate
antihipertensive, de exemplu, cu diuretice tiazide );
-insuficienţă cardiacă cronică (în cadrul terapiei combinate);
-cardiopatie ischemică (dereglarea funcţiei ventriculului stâng după infarctul miocardic
suportat la pacienţii cu starea clinică stabilă);
-nefropatie diabetică (microalbumurie mai mult de 30 mg/zi) în diabet zaharat
insulino-dependent. DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Captopril se administrează oral cu o oră înainte de mese.
În hipertensiunea arterială medie sau uşoară iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe
zi. Doza terapeutică medie constituie câte 50 mg de 2 ori pe zi. Doza de susţinere este
câte 25 mg de 2 ori pe zi.
În hipertensiunea arterială severă iniţial câte 12,5 mg captopril de 2 ori pe zi, doza
maximă nictemerală 150 mg divizat în 3 reprize. Doze mai mari determină o creştere
a frecvenţei reactiilor adverse fără o creştere a efectului terapeutic; in acest caz este
recomandata asocierea cu alte medicamente antihipertensive.
În hipertensiunea arterială tratată cu diuretice şi în hipertensiunea renovasculară,
doza iniţială recomandată este de 6,25-12,5 mg captopril/zi. Se recomandă
măsurarea creatininemiei şi kaliemiei inainte de începerea tratamentului şi în primele
15 zile de la începerea tratamentului.
În insuficienţă cardiacă congestivă doza recomandată iniţială este de 6,25-12,5 mg
captopril de 2-3 ori pe zi. Aceasta poate fi crescută progresiv la intervale de 2-3
săptămâni până la o doza de întreţinere cîte 25 mg captopril de 2-3 ori pe zi. Doza
maximă nictemerală – 150 mg.
În cardiopatie ischemică tratamentul se poate iniţia peste 3 zile după suportarea
infarctului de miocard. Doza iniţială constituie câte 6,25 mg de 3 ori pe zi cu
majorarea treptată (în decurs de câteva săptămâni) până la 25 mg de 3 ori pe zi. La
necesitate doza se măreşte treptat până la doza maximă nictemerală – câte 50 mg de
3 ori pe zi.
Nefropatia diabetică. Doza recomandată este de 50-100 mg captopril în 2-3 prize
zilnice.
Pacienţilor cu insuficienţă renală dozele se calculează în funcţie de clearance-ul
creatininei. CONTRAINDICAŢII
- hipersensibilitate la captopril sau la oricare dintre excipienţii produsului;
- edem Quincke (congenital sau determinat de utilizarea inhibitorilor enzimei de
conversie în anamneză);
- dereglari severe ale funcţiei renale;
- hiperkaliemie;
- stenoză bilaterală a arterelor renale;
- stare după transplant renal;
- stenoza orificiului şi schimbări obstructivr analogice, ce îngreunează refluxul
sangvin din ventrulul stâng;
- trmestrele II şi III de sarcină;
- perioada de lactaţie.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

1. Ce este Xarelto şi pentru ce se utilizează
Xarelto conţine rivaroxaban ca şi substanţă activă şi este utilizat la adulţi pentru :
- a preveni formarea cheagurilor de sânge în creier (accident vascular cerebral) şi pe alte vase de sânge din organismul dumneavoastră dacă aveţi un ritm neregulat al inimii numit fibrilaţie atrială non-valvulară.
- a trata cheagurile de sânge formate pe venele de la picioare (tromboză venoasă profundă) şi în vasele de sânge din plămâni (embolie pulmonară) şi pentru a preveni reapariţia cheagurilor de sânge în vasele de sânge de la picioare şi/sau din plămâni.
Xarelto aparţine unui grup de medicamente numite medicamente antitrombotice.
Acesta acţionează prin blocarea unui factor de coagulare (factorul Xa), reducând
astfel tendinţa sângelui de a forma cheaguri.
2. Ce trebuie să ştiţi înainte să luaţi Xarelto

Nu luaţi Xarelto
- dacă sunteţi alergic la rivaroxaban sau la oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6)
- dacă prezentaţi sângerări în exces
- dacă aveţi o boală sau afecţiune la nivelul unui organ al corpului care creşte riscul de sângerare severă (de exemplu ulcer gastric, leziuni sau sângerări la nivelul creierului, intervenţie recentă la nivelul creierului sau la nivelul ochiului)
- dacă luaţi medicamente pentru prevenirea coagulării sângelui (de exemplu warfarina, dabigatran, apixaban sau heparina), cu excepţia cazurilor în care este schimbat tratamentul anticoagulant sau aveţi o linie venoasă sau arterială şi primiţi heparină prin această linie pentru a o menţine deschisă
- dacă aveţi o boală de ficat care poate duce la risc crescut de sângerare, inclusiv boală de ficat moderată sau severă
- dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi
Dacă sunteţi în oricare dintre aceste situaţii, nu luaţi Xarelto şi spuneţi medicului dumneavoastră.

Atenţionări şi precauţii
Înainte să luaţi Xarelto, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Xarelto
-dacă aveţi risc crescut de sângerare, de exemplu atunci când aveţi:
■ boală de rinichi severă, deoarece funcţia rinchilor dumneavoastră poate fi afectată de cantitatea de medicament care acţionează în corp;
■ dacă luaţi alte medicamente pentru prevenirea coagulării sângelui (de exemplu warfarina, dabigatran, apixaban sau heparina), când este schimbat tratamentul anticoagulant sau când aveţi o linie venoasă sau arterială şi primiţi heparină prin această linie pentru a o menţine deschisă (vezi pct. "Xarelto împreună cu alte medicamente");
■ tulburări de sângerare;
■ presiune arterială foarte crescută, necontrolată prin tratament medical;
■ afecţiuni ale stomacului sau intestinului, care ar putea duce la sângerare, de exemplu, inflamaţie a intestinelor sau stomacului, sau inflamaţie a esofagului, de exemplu din cauza bolii de reflux gastroesofagian (boala în care acidul din stomac trece în sus, în esofag);
■ probleme ale vaselor sanguine situate în partea posterioară a ochilor dumneavoastră (retinopatie);
■ o boală de plămâni în cazul căreia bronhiile sunt dilatate şi pline cu puroi (bronşectazie) sau dacă aţi avut anterior sângerare la nivelul plămânului.
- dacă aveţi valvă protetică la nivelul inimii;
- dacă medicul dumneavoastră constată că aveţi presiunea sângelui instabilă sau dacă este planificat un alt tratament sau o intervenţie chirurgicală pentru înlăturarea unui cheag de sânge din plămâni.

Dacă sunteţi în oricare dintre aceste situaţii, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să luaţi Xarelto. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să fiţi tratat cu acest medicament şi dacă trebuie să rămâneţi sub supraveghere strictă.

Dacă trebuie să fiţi supus unei operaţii:
- este foarte important să luaţi Xarelto înainte şi după operaţie exact în momentul în care vi s-a spus de către medicul dumneavoastră.

Copii şi adolescenţi

Xarelto nu este recomandat la pacienţii cu vârsta sub 18 ani. Informaţiile privind utilizarea acestui medicament la copii şi adolescenţi sunt insuficiente.

Xarelto împreună cu alte medicamente
Vă rugăm să spuneţi medicului dumneavoastră sau farmacistului dacă luaţi, aţi luat recent sau s-ar putea să luaţi orice alte medicamente, inclusiv dintre cele eliberate fără prescripţie medicală.

Dacă luaţi:

- unele medicamente pentru infecţii fungice (de exemplu ketoconazol, itraconazol, voriconazol, posiconazol), cu excepţia cazului în care acestea se aplică numai pe piele;
- unele medicamente antivirale pentru HIV /SIDA (de exemplu ritonavir);
- alte medicamente pentru reducerea coagulării sângelui (de exemplu enoxaparină,
clopidogrel sau antagonişti ai vitaminei K, cum sunt warfarina sau
acenocumarol);
- medicamente antiinflamatoare şi calmante ale durerii (de exemplu naproxen sau acid acetilsalicilic);
- dronedaronă, un medicament pentru tratamentul bătăilor anormale ale inimii.

Dacă sunteţi în oricare dintre aceste situaţii, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să luaţi Xarelto, deoarece efectul Xarelto poate fi crescut. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să fiţi tratat cu acest medicament şi dacă trebuie să rămâneţi sub supraveghere strictă.
Dacă medicul dumneavoastră consideră că prezentaţi un risc crescut de apariţie a unor ulcere la stomac sau la nivel intestinal, poate utiliza un tratament de prevenire a ulcerului.

Dacă luaţi:
■ unele medicamente pentru tratamentul epilepsiei (fenitoină, carbamazepină, fenobarbital)
■ medicamente din plante medicinale conţinând sunătoare (Hypericum perforatum), pentru tratamentul depresiei
■ rifampicină, un antibiotic

Dacă sunteţi în oricare dintre aceste situaţii, spuneţi medicului dumneavoastră înainte să folosiţi Xarelto, deoarece efectul Xarelto poate fi redus. Medicul dumneavoastră va decide dacă trebuie să vi se administreze Xarelto şi dacă trebuie să fiţi ţinut sub supraveghere strictă.

Sarcina şi alăptarea
Nu luaţi Xarelto dacă sunteţi gravidă sau alăptaţi. Dacă există posibilitatea să rămâneţi gravidă, utilizaţi o metodă de contracepţie eficace în timp ce luaţi Xarelto. Dacă rămâneţi gravidă în timpul utilizării acestui medicament, spuneţi imediat medicului dumneavoastră, care va decide care este modalitatea corectă de tratament.

Conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor
Xarelto poate determina ameţeală (reacţie adversă frecventă) sau leşin (reacţie adversă mai puţin frecventă) (vezi pct. 4 "Reacţii adverse posibile"). Nu trebuie să conduceţi vehicule sau să folosiţi utilaje dacă aveţi aceste simptome.

Xarelto conţine lactoză
Dacă medicul dumneavoastră v-a atenţionat că aveţi intoleranţă la unele categorii de glucide, vă rugăm să-l întrebaţi înainte de a lua acest medicament.

3. Cum să luaţi Xarelto
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.

Cât Xarelto trebuie să utilizaţi
Pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge în creier (accident vascular cerebral) şi pe alte vase de sânge din organismul dumneavoastră:
Doza recomandată este de un comprimat de 20 mg o dată pe zi.
Dacă aveţi probleme la rinichi, doza poate fi redusă la un comprimat de 15 mg o dată pe zi.
Pentru a trata cheagurile de sânge formate pe venele de la picioare şi cheagurile de sânge din vasele de sânge din plămâni, şi pentru a preveni reapariţia cheagurilor de sânge:
Doza recomandată este de un comprimat de 15 mg de două ori pe zi în primele 3 săptămâni. Pentru tratamentul după cele 3 săptămâni, doza recomandată este de un comprimat de 20 mg o dată pe zi.
Dacă aveţi probleme la rinichi, medicul dumneavoastră poate decide să reducă doza de tratament după 3 săptămâni la un comprimat de 15 mg o dată pe zi dacă riscul de sângerare este mai mare decât riscul de a avea un alt cheag de sânge.
&Înghiţiţi comprimatul(ele), de preferinţă cu apă.
Luaţi Xarelto în timpul mesei.
Dacă vă este greu să înghiţiţi comprimatul întreg, adresaţi-vă medicului dumneavoastră cu privire la alte moduri în care puteţi lua Xarelto. Comprimatul poate fi zdrobit şi amestecat cu apă sau cu alimente moi, cum este piureul de mere, imediat înainte de a-l lua. Acest amestec trebuie urmat imediat de alimente.
Dacă este necesar, medicul dumneavoastră vă poate administra comprimatul Xarelto zdrobit, prin intermediul unui tub care ajunge în stomac.

Când trebuie să luaţi Xarelto
Luaţi comprimatul(ele) în fiecare zi, până când medicul dumneavoastră vă spune să vă opriţi.
&Încercaţi să luaţi comprimatul(ele) la aceeaşi oră în fiecare zi, pentru a vă aduce aminte mai uşor.
Medicul dumneavoastră va decide cât timp trebuie să continuaţi tratamentul.

Dacă luaţi mai mult Xarelto decât trebuie
Luaţi imediat legătura cu medicul dumneavoastră dacă aţi luat prea multe comprimate de Xarelto. Utilizarea mai multor comprimate de Xarelto creşte riscul de sângerare.

Dacă uitaţi să luaţi Xarelto
Dacă luaţi un comprimat de 20 mg sau un comprimat de 15 mg o dată pe zi şi aţi omis o doză, luaţi comprimatul imediat ce vă amintiţi. Nu luaţi mai mult de un comprimat într-o singură zi pentru a compensa doza uitată. Luaţi următorul comprimat în ziua următoare şi apoi continuaţi să luaţi un comprimat pe zi în mod obişnuit.
Dacă luaţi un comprimat de 15 mg de două ori pe zi şi aţi omis o doză, luaţi-o imediat ce vă amintiţi. Nu luaţi mai mult de două comprimate de 15 mg într-o singură zi. Dacă uitaţi să luaţi o doză, puteţi lua două comprimate de 15 mg în acelaşi timp pentru a administra un total de două comprimate (30 mg) într-o singură zi. &În ziua următoare trebuie să continuaţi să luaţi un comprimat de 15 mg de două ori pe zi în mod obişnuit.

Dacă încetaţi să luaţi Xarelto
Nu încetaţi să luaţi Xarelto fără să discutaţi mai întâi cu medicul dumneavoastră, deoarece Xarelto tratează şi previne tulburări grave.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului.

4. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, Xarelto poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Similar altor medicamente (medicamente antitrombotice), Xarelto poate determina sângerare care poate pune viaţa în pericol. Sângerarea excesivă poate duce la o scădere bruscă a tensiunii arteriale (şoc). &În unele cazuri sângerarea poate să nu fie evidentă.

Reacţii adverse posibile care pot fi semne de sângerare:
Spuneţi imediat medicului dumneavoastră dacă observaţi oricare dintre
următoarele reacţii adverse:
- sângerare prelungită sau abundentă
- slăbiciune foarte pronunţată, oboseală, paloare, ameţeală, durere de cap, umflături inexplicabile, senzaţie de lipsă de aer, durere în piept sau angină pectorală, care pot fi semne de sângerare.
Medicul dumneavoastră poate decide să vă ţină sub supraveghere strictă sau să vă modifice tratamentul.

Lista generală a reacţiilor adverse posibile:
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
- sângerare la nivelul stomacului sau intestinului, sângerare urogenitală (inclusiv prezenţa sângelui în urină şi sângerare menstruală abundentă), sângerare nazală, sângerare la nivelul gingiilor
- sângerare la nivelul ochiului (inclusiv sângerare la nivelul albului ochilor)
- sângerări la nivelul ţesuturilor sau a unei cavităţi a corpului (hematoame, echimoze (vânătăi))
- tuse cu sânge
- sângerare la nivelul pielii sau sub piele
- sângerare după operaţie
- scurgeri de sânge sau lichid de la nivelul plăgii chirurgicale
- umflături (edeme) la nivelul membrelor
- durere la nivelul membrelor
- febră
- scăderea numărului de celule roşii din sânge, care poate duce la paloarea pielii şi poate determina slăbiciune sau senzaţia de lipsă de aer
- durere de stomac, indigestie, senzaţie sau stare de rău, constipaţie, diaree
- tensiune arterială mică (simptomele pot fi senzaţia de ameţeală sau leşin la ridicarea în picioare)
- scăderea tonusului şi a energiei în general (slăbiciune, oboseală), durere de cap, ameţeli, leşin
- erupţii trecătoare pe piele, mâncărimi ale pielii
- afectarea funcţionării rinichilor (poate fi observată în testele realizate de către medicul dumneavoastră)
- analizele de sânge pot arăta creşteri ale unor enzime din ficat

Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
- sângerare la nivelul creierului sau în interiorul craniului
- sângerarea la nivelul unei articulaţii, care cauzează durere şi umflare
- leşin
- stare generală de rău
- senzaţie de gură uscată
- bătăi rapide ale inimii
- reacţii alergice, inclusiv reacţii alergice la nivelul pielii
- urticarie
- tulburări ale funcţiilor ficatului (pot fi observate prin analize efectuate de medicul dumneavoastră)
- analizele de sânge pot arăta creşteri ale bilirubinei, ale unor enzime pancreatice sau ale numărului de trombocite

Rare (pot afecta până la 1 din 1000 persoane):
- sângerare la nivelul unui muşchi
- umflături localizate
- îngălbenirea pielii sau a albului ochilor (icter)
- acumulare de sânge (hematom) in zona inghinală ca o complicaţie a unei proceduri cardiace, prin care un cateter se introduce în artera piciorului dumneavoastră (pseudoanevrism)

Cu frecvenţă necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile):
- presiune crescută în interiorul muşchilor de la picioare sau braţe după o sângerare, care poate duce la durere, umflare, senzaţii modificate, amorţeală sau paralizie (sindrom de compartiment după o sângerare)
- insuficienţă renală după o sângerare severă
S-au raportat următoarele reacţii adverse după autorizare:
Angioedem sau edem alergic (umflare a feţei, a buzelor, a gurii, a limbii sau a gâtului).

Raportarea reacţiilor adverse
Dacă manifestaţi orice reacţii adverse, adresaţi-vă medicului dumneavoastră sau farmacistului. Acestea includ orice posibile reacţii adverse nemenţionate în acest prospect.

5. Cum se păstrează Xarelto
Nu lăsaţi acest medicament la vederea şi îndemâna copiilor.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe cutie şi pe fiecare blister după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
Nu aruncaţi niciun medicament pe calea apei sau a reziduurilor menajere. &Întrebaţi farmacistul cum să aruncaţi medicamentele pe care nu le mai folosiţi. Aceste măsuri vor ajuta la protejarea mediului.

6. Conţinutul ambalajului şi alte informaţii
Ce conţine Xarelto
- Substanţa activă este rivaroxaban. Fiecare comprimat conţine rivaroxaban 15 mg sau 20 mg.
- Celelalte componente sunt: Nucleul comprimatului: celuloză microcristalină,
croscarmeloză sodică, lactoză monohidrat, hipromeloză, laurilsulfat de sodiu, stearat de magneziu. Filmul comprimatului: macrogol 3350, hipromeloză, dioxid de titan (E 171), oxid roşu de fier (E 172).

Cum arată Xarelto şi conţinutul ambalajului
Comprimatele filmate de Xarelto 15 mg sunt de culoare roşie, rotunde, biconvexe şi imprimate transversal cu BAYER pe una din feţe şi cu "15" şi un triunghi pe cealaltă faţă. Ele sunt disponibile în cutii cu blistere conţinând 28, 42 sau 98 comprimate sau blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate în cutii a 10 x1 sau 100 x 1 sau în ambalaje multiple conţinând 10 cutii, fiecare având 10 x 1 comprimate filmate.

Comprimatele filmate de Xarelto 20 mg sunt de culoare maro-roşu, rotunde, biconvexe şi imprimate transversal cu BAYER pe una din feţe şi cu "20" şi un triunghi pe cealaltă faţă.
Ele sunt disponibile în cutii cu blistere conţinând 28, sau 98 comprimate sau blistere perforate pentru eliberarea unei unităţi dozate în cutii a 10 x1 sau 100 x 1 sau în ambalaje multiple conţinând 10 cutii, fiecare având 10 x 1 comprimate filmate.

Adaugă in coş

Vizualizare rapidă

dispozitiv pentru ingrijire la domiciliu
inainte de prima utilizare, spalati cu apa calduta si detergent lichid si apoi uscat.
instructiunile de utilizare:
plasati-l sub pacient.
goliti continutul tavii in toaleta, iar apoi se recomanda curatarea asa cum sa mentionat mai sus.
nu asezati tava linga foc, radiator sau langa o substanta chimica care se evapora!
tava pote fi utilizata numai in scopul indicat in instructiunile de utilizare.

Adaugă in coş

Rețetă medicală

Vizualizare rapidă

Piridoxin 5% 1ml sol.inj. N10 (Zdorovye)

Adaugă in coş

1 ... 93 94 95 96 97 ... 217

Acasa Catalog 0 Favorite Cabinet

Medicamente

Magazin online

Catalog

Promoții

Branduri

Companie

Despre companie

Noutăți

Cariere

Informaţii

Farmacii

Politica cookie

Contacte

Regulament Card Frumos

Felicia Eco

Adrese Optici

Ajutor

Modalități de plată

Termeni de livrare

Întrebări frecvente

Cum comand?

Metode de livrare

Reclamații și întrebări