Filtru
Întâi cele populare
Rețetă medicală
Ce este Uperio şi pentru ce se utilizează
Uperio este un medicament cunoscut ca fiind un inhibitor al receptorului angiotensinei și
neprilizinei. Acesta se disociază în două substanțe active, sacubitril și valsartan.
Uperio este utilizat pentru tratarea unui tip de insuficienţă cardiacă de lungă durată la adulţi.
Acest tip de insuficienţă cardiacă apare atunci când inima este slăbită şi nu poate pompa suficient
sânge la plămâni şi restul organismului. Cele mai frecvente simptome ale insuficienţei cardiace sunt
respiraţie întretăiată, oboseală şi umflare a gleznelor. Cum să luaţi Uperio
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
De obicei, veţi începe cu administrarea a 24 mg/26 mg sau 49 mg/51 mg de două ori pe zi (un
comprimat dimineaţa şi un comprimat seara). Medicul dumneavoastră va decide doza
dumneavoastră iniţială exactă în funcţie de medicamentele pe care le-aţi luat anterior. Medicul
dumneavoastră vă va ajusta doza în funcţie de cum răspundeţi la tratament până se stabileşte doza
optimă pentru dumneavoastră.
Doza ţintă recomandată uzuală este de 97 mg/103 mg de două ori pe zi (un comprimat dimineaţa şi
un comprimat seara).
4
Pacienții care iau Uperio pot prezenta tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală), o valoare
mare a potasiului din sânge (care este depistat atunci când medicul efectuează analize ale sângelui)
sau funcție redusă a rinichilor. Dacă apare oricare dintre acestea, medicul dumneavoastă poate
reduce doza din orice alt mediament pe care îl luați, vă poate reduce temporar doza de Uperio sau
poate întrerupe definitiv tratamentul dumneavoastră cu Uperio.
Înghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă. Puteţi lua Uperio cu sau fără alimente.
Dacă luaţi mai mult Uperio decât trebuie
Dacă aţi luat din greşeală prea multe comprimate Uperio sau dacă altcineva a luat comprimatele
dumneavoastră, contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. Dacă prezentaţi ameţeli severe
şi/sau leşin, spuneţi medicului dumneavoastră cât mai repede posibil și întindeți-vă.
Dacă uitaţi să luaţi Uperio
Se recomandă să luaţi medicamentul la aceeaşi oră din zi. Totuşi, dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi
doza următoare la ora programată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Uperio
Întreruperea tratamentului cu Uperio poate duce la agravarea bolii dumneavoastră. Nu întrerupeţi
administrarea medicamentului dacă medicul dumneavoastră nu vă recomandă acest lucru.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Unele reacții adverse pot fi grave.
Opriţi administrarea Uperio şi solicitați imediat asistență medicală dacă aţi observat orice
umflare a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, ceea ce poate cauza dificultăţi la respirație sau
înghițire. Acestea pot fi semne ale angioedemului (o reacție adversă mai puțin frecventă –
poate afecta până la 1 din 100 persoane).
Alte reacţii adverse posibile:
Dacă oricare dintre reacţiile adverse enumerate mai jos devin grave, spuneţi medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Foarte frecvente (pot afecta peste 1 din 10 persoane):
tensiune arterială mică (amețeli, confuzie)
valoare crescută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
funcție scăzută a rinichilor (insuficiență renală)
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
tuse
ameţeli
diaree
cantitate scăzută a globulelor roșii din sânge (în urma unei analize a sângelui)
oboseală
insuficiență renală (acută) (tulburare severă a rinichilor)
valoare scăzută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
5
durere de cap
leșin
slăbiciune
stare de rău (greaţă)
tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală) atunci când treceţi de la poziţia şezândă la
poziţia verticală
gastrită (durere de stomac, greață)
senzaţie de învârtire
cantitate scăzută a zahărului din sânge (în urma unei analize a sângelui)
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacție alergică, însoțită de erupții pe piele și mâncărime
amețeli atunci când se trece de la poziţia şezândă la poziţia verticală. https://bit.ly/3kA9zqq
Uperio este un medicament cunoscut ca fiind un inhibitor al receptorului angiotensinei și
neprilizinei. Acesta se disociază în două substanțe active, sacubitril și valsartan.
Uperio este utilizat pentru tratarea unui tip de insuficienţă cardiacă de lungă durată la adulţi.
Acest tip de insuficienţă cardiacă apare atunci când inima este slăbită şi nu poate pompa suficient
sânge la plămâni şi restul organismului. Cele mai frecvente simptome ale insuficienţei cardiace sunt
respiraţie întretăiată, oboseală şi umflare a gleznelor. Cum să luaţi Uperio
Luaţi întotdeauna acest medicament exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră sau
farmacistul. Discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi sigur.
De obicei, veţi începe cu administrarea a 24 mg/26 mg sau 49 mg/51 mg de două ori pe zi (un
comprimat dimineaţa şi un comprimat seara). Medicul dumneavoastră va decide doza
dumneavoastră iniţială exactă în funcţie de medicamentele pe care le-aţi luat anterior. Medicul
dumneavoastră vă va ajusta doza în funcţie de cum răspundeţi la tratament până se stabileşte doza
optimă pentru dumneavoastră.
Doza ţintă recomandată uzuală este de 97 mg/103 mg de două ori pe zi (un comprimat dimineaţa şi
un comprimat seara).
4
Pacienții care iau Uperio pot prezenta tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală), o valoare
mare a potasiului din sânge (care este depistat atunci când medicul efectuează analize ale sângelui)
sau funcție redusă a rinichilor. Dacă apare oricare dintre acestea, medicul dumneavoastă poate
reduce doza din orice alt mediament pe care îl luați, vă poate reduce temporar doza de Uperio sau
poate întrerupe definitiv tratamentul dumneavoastră cu Uperio.
Înghiţiţi comprimatele cu un pahar cu apă. Puteţi lua Uperio cu sau fără alimente.
Dacă luaţi mai mult Uperio decât trebuie
Dacă aţi luat din greşeală prea multe comprimate Uperio sau dacă altcineva a luat comprimatele
dumneavoastră, contactaţi-l imediat pe medicul dumneavoastră. Dacă prezentaţi ameţeli severe
şi/sau leşin, spuneţi medicului dumneavoastră cât mai repede posibil și întindeți-vă.
Dacă uitaţi să luaţi Uperio
Se recomandă să luaţi medicamentul la aceeaşi oră din zi. Totuşi, dacă uitaţi să luaţi o doză, luaţi
doza următoare la ora programată. Nu luaţi o doză dublă pentru a compensa doza uitată.
Dacă încetaţi să luaţi Uperio
Întreruperea tratamentului cu Uperio poate duce la agravarea bolii dumneavoastră. Nu întrerupeţi
administrarea medicamentului dacă medicul dumneavoastră nu vă recomandă acest lucru.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Unele reacții adverse pot fi grave.
Opriţi administrarea Uperio şi solicitați imediat asistență medicală dacă aţi observat orice
umflare a feţei, buzelor, limbii şi/sau gâtului, ceea ce poate cauza dificultăţi la respirație sau
înghițire. Acestea pot fi semne ale angioedemului (o reacție adversă mai puțin frecventă –
poate afecta până la 1 din 100 persoane).
Alte reacţii adverse posibile:
Dacă oricare dintre reacţiile adverse enumerate mai jos devin grave, spuneţi medicului
dumneavoastră sau farmacistului.
Foarte frecvente (pot afecta peste 1 din 10 persoane):
tensiune arterială mică (amețeli, confuzie)
valoare crescută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
funcție scăzută a rinichilor (insuficiență renală)
Frecvente (pot afecta până la 1 din 10 persoane):
tuse
ameţeli
diaree
cantitate scăzută a globulelor roșii din sânge (în urma unei analize a sângelui)
oboseală
insuficiență renală (acută) (tulburare severă a rinichilor)
valoare scăzută a potasiului din sânge (care apare la o analiză a sângelui)
5
durere de cap
leșin
slăbiciune
stare de rău (greaţă)
tensiune arterială mică (amețeli, stare de amețeală) atunci când treceţi de la poziţia şezândă la
poziţia verticală
gastrită (durere de stomac, greață)
senzaţie de învârtire
cantitate scăzută a zahărului din sânge (în urma unei analize a sângelui)
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 din 100 persoane):
reacție alergică, însoțită de erupții pe piele și mâncărime
amețeli atunci când se trece de la poziţia şezândă la poziţia verticală. https://bit.ly/3kA9zqq
-3%
841.18 MDL
867.20 MDL
Rețetă medicală
indapamida este un diuretic de acțiune moderată, aparține grupului de sulfamide non-tiazidice, are efect antihipertensiv. Efectul antihipertensiv se manifestă numai cu tensiunea arterială inițial crescută. Reduce tonusul țesutului muscular neted al arterelor, OPSS. Are un efect saluretic și diuretic moderat datorită blocării reabsorbției sodiului, clorului, apei și, într-o măsură mai mică, a potasiului în tubii proximali și segmentul cortical al tubilor distali ai nefronului. Indapamida reduce hipertrofia ventriculară stângă. Indapamida nu afectează metabolismul lipidelor (TG, colesterol LDL și colesterol HDL), de asemenea, nu afectează metabolismul glucidelor, chiar și la pacienții cu hipertensiune și diabet și reduce microalbuminuria. Efectul antihipertensiv al medicamentului persistă la pacienții cu hemodializă. Doza zilnică maximă este de 2,5 mg (1 com). Poate fi utilizat cu alte medicamente antihipertensive, cu excepția diureticelor. În cazul unei eficiențe insuficiente a tratamentului, doza de medicament nu trebuie crescută; este mai bine să completați terapia cu un alt agent antihipertensiv. Atunci când se utilizează indapamida într-o doză mai mare, efectul antihipertensiv nu crește, doar efectul saluretic crește. hipersensibilitate la sulfonamide sau la orice componentă a medicamentului, insuficiență hepatică severă, encefalopatie hepatică, boli hepatice severe, sarcină și alăptare, insuficiență renală severă, hipokaliemie, copilărie. Efecte secundare cele mai multe efecte secundare sunt dependente de doză și apar atunci când doza este depășită. Uneori se observă modificări ale echilibrului apă-electrolit: o scădere a nivelului de potasiu și apariția hipokaliemiei (în special la pacienții cu risc); hiponatremie, care poate duce la hipovolemie și deshidratare a corpului cu posibila dezvoltare a hipotensiunii ortostatice. Pierderea concomitentă a ionilor de clor poate determina alcaloza metabolică compensatorie; o creștere a nivelului de acid uric și glucoză în plasma sanguină.
-3%
52.43 MDL
54.05 MDL
INDICAȚII TERAPEUTICE:
- ameliorarea simptomelor răcelii şi gripei;
- rinite (rinita alergică, non-alergică; rinita eozinofilică non-alergică, rinita vasomotorie);
- tratamentul simptomatic al faringitei, sinuzitei, bronşitei, dispneei inspiratorii, cefaleei, febrei, anosmiei respiratorii şi strănutului.
- ameliorarea simptomelor răcelii şi gripei;
- rinite (rinita alergică, non-alergică; rinita eozinofilică non-alergică, rinita vasomotorie);
- tratamentul simptomatic al faringitei, sinuzitei, bronşitei, dispneei inspiratorii, cefaleei, febrei, anosmiei respiratorii şi strănutului.
-3%
78.81 MDL
81.25 MDL
Se utilizează în medicină ca un mijloc de pansament-gata operațional, pentru aplicarea pansamentelor, drenajul rănilor, pentru pansamente și operații, pentru tamponare cu scopul de a opri sângerarea, pentru fixarea pansamentului, presiunea pe orice parte a corpului (în primul rând pentru a opri sângerarea ), precum și pentru a proteja rana sau suprafața pielii modificate de expunerea la temperatura ambiantă - se fixează cu bandaj sau adeziv medical, în plus, este utilizat pe scară largă în cosmetiologie. Marginile pansamentelor sunt îndoite în interior pentru a împiedica pătrunderea filamentelor pe suprafața rănii.
-3%
16.49 MDL
17 MDL
INDICAŢII TERAPEUTICE
1. Candidoze cutanate, determinate în mod obişnuit de către Candida albicans:
- intertrigo, mai ales genito-crural, anal şi perianal sau la nivelul comisurii buzelor.
- onixis şi perionixis, ca tratament adjuvant.
2. Dermatofiţii:
- dermatofiţii ale pielii glabre.
- intertrigo genito-crural, şi al degetelor piciorului.
3. Pitiriazis versicolor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
În general, este suficientă o singură aplicare pe zi. În funcţie de gravitatea infecţiei, pot să fie necesare 2 aplicări pe zi. Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului infectant şi de localizarea infecţiei. În general aceasta poate fi:
Candidoze:
-intertrigo: 2-3 săptămâni,
- onixis şi perionixis: 2 luni.
Dermatofiţii:
- dermatofiţii ale pielii glabre şi intertrigo al pliurilor cutanate mari: 2-4 săptămâni,
- intertrigo al degetelor piciorului: 3-6 săptămâni. Pitiriazis versicolor: 2-4 săptămâni. PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25 °C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
1. Candidoze cutanate, determinate în mod obişnuit de către Candida albicans:
- intertrigo, mai ales genito-crural, anal şi perianal sau la nivelul comisurii buzelor.
- onixis şi perionixis, ca tratament adjuvant.
2. Dermatofiţii:
- dermatofiţii ale pielii glabre.
- intertrigo genito-crural, şi al degetelor piciorului.
3. Pitiriazis versicolor.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
În general, este suficientă o singură aplicare pe zi. În funcţie de gravitatea infecţiei, pot să fie necesare 2 aplicări pe zi. Durata tratamentului depinde de tipul microorganismului infectant şi de localizarea infecţiei. În general aceasta poate fi:
Candidoze:
-intertrigo: 2-3 săptămâni,
- onixis şi perionixis: 2 luni.
Dermatofiţii:
- dermatofiţii ale pielii glabre şi intertrigo al pliurilor cutanate mari: 2-4 săptămâni,
- intertrigo al degetelor piciorului: 3-6 săptămâni. Pitiriazis versicolor: 2-4 săptămâni. PĂSTRARE
A se păstra la temperatura sub 25 °C, în ambalajul original.
A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor!
-3%
66.64 MDL
68.70 MDL
Balsamul-gel este potrivit pentru aplicarea în timpul tratamentului diferitelor boli și inflamații articulare - artrită, gută, osteocondroză și radiculită. Are un efect relaxant asupra spasmelor musculare, reduce umflarea și reface țesutul afectat. Reduce procesele degenerative ale articulațiilor, cartilajelor și oaselor. Îmbunătățește starea cartilajului articular, stimulează producția de colagen și proteoglucan. Vitaminele B1 și B6, care fac parte din balsam-gel, accelerează procesele de regenerare în țesutul nervos.
Ingrediente: Aqua, unt de Butyrospermum Parkii (Shea), stearat de etulhexil, distearat de poligliceril-3 metil-glucoză, unt de buturospermum Parkii (shea) nesaponificabile, palmitat de izopropil, etilhexanoat de cetearil, stearat de gliceril, III, UTmethil-hexanoat, cogliceril, III, metilhetilconiu Lecitină, ciclopentasiloxan, fenoxietanol, ceramidă 3), CEPHALIPIN NP2 (cefaline, cocoamfodiacetat de sodiu) coeziu (aqua, extract de rădăcină de Ophiopogon Japonicus), ulei de Persea gratissima (avocado), dimeticonă, cetearil dimetil, penstealeterit, cetearil dimetil, penetanoterit, cetearil dioxid de carbon și) linolenat de etul, acetat de tocoferil, alantoină, trietanolamină, diazolidinil uree (și) butulcarbamat de lodopropinil (și) parfum, propilenglicol.
Mod de utilizare: Două aplicații pe zi.
Ingrediente: Aqua, unt de Butyrospermum Parkii (Shea), stearat de etulhexil, distearat de poligliceril-3 metil-glucoză, unt de buturospermum Parkii (shea) nesaponificabile, palmitat de izopropil, etilhexanoat de cetearil, stearat de gliceril, III, UTmethil-hexanoat, cogliceril, III, metilhetilconiu Lecitină, ciclopentasiloxan, fenoxietanol, ceramidă 3), CEPHALIPIN NP2 (cefaline, cocoamfodiacetat de sodiu) coeziu (aqua, extract de rădăcină de Ophiopogon Japonicus), ulei de Persea gratissima (avocado), dimeticonă, cetearil dimetil, penstealeterit, cetearil dimetil, penetanoterit, cetearil dioxid de carbon și) linolenat de etul, acetat de tocoferil, alantoină, trietanolamină, diazolidinil uree (și) butulcarbamat de lodopropinil (și) parfum, propilenglicol.
Mod de utilizare: Două aplicații pe zi.
-3%
107.67 MDL
111 MDL
Rețetă medicală
INDICAŢII TERAPEUTICE
Tratamentul complex al infarctului de miocard suportat, cardiopatiei ischemice, al
dereglărilor de ritm cardiac, determinate de utilizarea glicozidelor cardiace, pe fondal de
miocardiodistrofie după afecţiuni infecţioase suportate. Maladii hepatice (hepatite, ciroză,
steatoză), uricoproporfirie. Intervenţii chirurgicale pe rinichi izolat (în calitate de remediu de
protecţie farmacologică în caz de circulaţie stopată).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intravenos în jet lent sau prin perfuzie (40-60 picături/min).
Tratamentul se iniţiază cu doza de 200 mg (10 ml soluţie 20 mg/ml) 1 dată pe zi, ulterior, la
o toleranţă bună, doza se majorează până la 400 mg (20 ml soluţie 20 mg/ml) de 1-2 ori/zi.
Durata curei de tratament – 10-15 zile.
Administrarea în jet a preparatului este posibilă în caz de dereglări acute de ritm cardiac în
doza de 200-400 mg (10-20 ml soluţie 20 mg/ml).
Pentru protecţia farmacologică a rinichilor, supuşi ischemiei, riboxina se administrează
intravenos în jet în doza 1,2 g (60 ml soluţie 20 mg/ml) cu 5-15 min. înainte de
comprimarea arterei renale, ulterior încă 0,8 g (40 ml soluţie 20 mg/ml), imediat după
restabilirea fluxului sanguin.
La administrarea prin perfuzie intravenoasă soluţia de 20 mg/ml riboxină se diluează cu
soluţie dextroză (glucoză) sau soluţie izotonică clorură de sodiu (cel mult 250 ml).
Copiilor cu vârsta peste 1 an se indică în doza de 10-20 mg/kg/24 ore, divizate în 1-2 prize. REACŢII ADVERSE
Tahicardie, reacţii alergice: prurit cutanat, hiperemia tegumentelor (se sistează
administrarea preparatului).
Rar: majorarea concentraţiei acidului uric în sânge, acutizarea gutei (la utilizare
îndelungată).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, gută, hiperuricemie, insuficienţă renală, sarcina, perioada de
alăptare, vârsta sub 1 an.
Tratamentul complex al infarctului de miocard suportat, cardiopatiei ischemice, al
dereglărilor de ritm cardiac, determinate de utilizarea glicozidelor cardiace, pe fondal de
miocardiodistrofie după afecţiuni infecţioase suportate. Maladii hepatice (hepatite, ciroză,
steatoză), uricoproporfirie. Intervenţii chirurgicale pe rinichi izolat (în calitate de remediu de
protecţie farmacologică în caz de circulaţie stopată).
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
Preparatul se administrează intravenos în jet lent sau prin perfuzie (40-60 picături/min).
Tratamentul se iniţiază cu doza de 200 mg (10 ml soluţie 20 mg/ml) 1 dată pe zi, ulterior, la
o toleranţă bună, doza se majorează până la 400 mg (20 ml soluţie 20 mg/ml) de 1-2 ori/zi.
Durata curei de tratament – 10-15 zile.
Administrarea în jet a preparatului este posibilă în caz de dereglări acute de ritm cardiac în
doza de 200-400 mg (10-20 ml soluţie 20 mg/ml).
Pentru protecţia farmacologică a rinichilor, supuşi ischemiei, riboxina se administrează
intravenos în jet în doza 1,2 g (60 ml soluţie 20 mg/ml) cu 5-15 min. înainte de
comprimarea arterei renale, ulterior încă 0,8 g (40 ml soluţie 20 mg/ml), imediat după
restabilirea fluxului sanguin.
La administrarea prin perfuzie intravenoasă soluţia de 20 mg/ml riboxină se diluează cu
soluţie dextroză (glucoză) sau soluţie izotonică clorură de sodiu (cel mult 250 ml).
Copiilor cu vârsta peste 1 an se indică în doza de 10-20 mg/kg/24 ore, divizate în 1-2 prize. REACŢII ADVERSE
Tahicardie, reacţii alergice: prurit cutanat, hiperemia tegumentelor (se sistează
administrarea preparatului).
Rar: majorarea concentraţiei acidului uric în sânge, acutizarea gutei (la utilizare
îndelungată).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la preparat, gută, hiperuricemie, insuficienţă renală, sarcina, perioada de
alăptare, vârsta sub 1 an.
-3%
37.30 MDL
38.45 MDL
Rețetă medicală
-3%
51.99 MDL
53.60 MDL
Proprietati:
- Acoperirea plagilor postoperatorii
- Bariera eficienta impotriva bacteriilor
- Pansament steril, autoadeziv, ambalat individual
- Tamponul central contine clorhexidină digluconat 0.5 % - un puternic antiseptic cu spectru larg, potrivit pentru dezinfectarea pielii deteriorate: răni, arsuri, leziuni cutanate.
– Eficient împotriva bacteriilor Gram pozitive și Gram negative: Acționează asupra membranei celulei bacteriene provocând explozia acesteia și prin urmare, ucide bacteria.
– Tamponul central are putere mare de absorbție
- Materialul pansamentului este realizat dintr-un țesut nețesut de grad medical, care se modelează perfect.
- Oferă un grad înalt de confort pentru utilizator.
- Nu pierde puf și nu murdărește plaga.
- Permite “respirația” pielii.
- Acoperirea plagilor postoperatorii
- Bariera eficienta impotriva bacteriilor
- Pansament steril, autoadeziv, ambalat individual
- Tamponul central contine clorhexidină digluconat 0.5 % - un puternic antiseptic cu spectru larg, potrivit pentru dezinfectarea pielii deteriorate: răni, arsuri, leziuni cutanate.
– Eficient împotriva bacteriilor Gram pozitive și Gram negative: Acționează asupra membranei celulei bacteriene provocând explozia acesteia și prin urmare, ucide bacteria.
– Tamponul central are putere mare de absorbție
- Materialul pansamentului este realizat dintr-un țesut nețesut de grad medical, care se modelează perfect.
- Oferă un grad înalt de confort pentru utilizator.
- Nu pierde puf și nu murdărește plaga.
- Permite “respirația” pielii.
-3%
11.64 MDL
12 MDL
Rețetă medicală
Ce este Reopoliglucin şi pentru ce se utilizează
Reopoliglucin este o soluţie coloidală de dextran (polimer al glucozei), substituent de plasmă.
Medicamentul contribuie la subțierea sângelui, restabilirea microcirculației, prevenirea formării
cheagurilor ale celulelor sanguine, normalizarea circulației arteriale și venoase. La administrarea
rapidă a Reopoliglucin volumul plasmei poate crește până la o valoare, care circa de 2 ori depășește
volumul de medicament administrat.
Reopoliglucin soluţie perfuzabilă se utilizează:
pentru profilaxia și tratamentul șocului în caz de dilatare a vaselor capilare la periferie (șoc
distributiv) sau scădere pronunțată a volumului de sânge (șoc hipovolemic);
în intervenţii chirurgicale plastice şi de transplant vascular;
ca supliment la lichidele perfuzabile, utilizate în aparatele de circulaţie extracorporală în cursul
intervenţiilor chirurgicale pe cord deschis. Cum vi se va administra Reopoliglucin
Acest medicament se administrează prin picurare într-o venă (perfuzie intravenoasă), de către
medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Medicul dumneavoastră va decide doza de care aveţi nevoie, în funcţie de starea organismului
dumneavoastră.
Detalii
privind
dozele
modul
administrare
sunt
prezentate
secţiunea
destinată
profesioniştilor din domeniul sănătăţii.
Dacă vi s-a administrat mai mult din Reopoliglucin decât trebuie
Este puţin probabil să se întâmple acest lucru, deoarece medicul dumneavoastră va determina
dozele zilnice.
Totuși, perfuzarea volumelor mari de soluţie poate conduce la:
- exces de lichid în organism (hipervolemie);
- scăderea coagulării sângelui (hipocoagulare).
Medicul dumneavoastră va decide tratamentul de care aveţi nevoie în continuare.
Dacă s-a uitat să vi se administreze Reopoliglucin
Deoarece acest medicament vă este administrat de către medicul dumneavoastră sau asistenta
medicală, este imposibil să se uite să vi se administreze Reopoliglucin.
Dacă se încetează să vi se administreze Reopoliglucin
Medicul va decide, cât timp vi se va administra Reopoliglucin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră:
reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc (o reacţie
alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie, scăderea bruscă a
tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă).
Reopoliglucin este o soluţie coloidală de dextran (polimer al glucozei), substituent de plasmă.
Medicamentul contribuie la subțierea sângelui, restabilirea microcirculației, prevenirea formării
cheagurilor ale celulelor sanguine, normalizarea circulației arteriale și venoase. La administrarea
rapidă a Reopoliglucin volumul plasmei poate crește până la o valoare, care circa de 2 ori depășește
volumul de medicament administrat.
Reopoliglucin soluţie perfuzabilă se utilizează:
pentru profilaxia și tratamentul șocului în caz de dilatare a vaselor capilare la periferie (șoc
distributiv) sau scădere pronunțată a volumului de sânge (șoc hipovolemic);
în intervenţii chirurgicale plastice şi de transplant vascular;
ca supliment la lichidele perfuzabile, utilizate în aparatele de circulaţie extracorporală în cursul
intervenţiilor chirurgicale pe cord deschis. Cum vi se va administra Reopoliglucin
Acest medicament se administrează prin picurare într-o venă (perfuzie intravenoasă), de către
medicul dumneavoastră sau asistenta medicală.
Medicul dumneavoastră va decide doza de care aveţi nevoie, în funcţie de starea organismului
dumneavoastră.
Detalii
privind
dozele
modul
administrare
sunt
prezentate
secţiunea
destinată
profesioniştilor din domeniul sănătăţii.
Dacă vi s-a administrat mai mult din Reopoliglucin decât trebuie
Este puţin probabil să se întâmple acest lucru, deoarece medicul dumneavoastră va determina
dozele zilnice.
Totuși, perfuzarea volumelor mari de soluţie poate conduce la:
- exces de lichid în organism (hipervolemie);
- scăderea coagulării sângelui (hipocoagulare).
Medicul dumneavoastră va decide tratamentul de care aveţi nevoie în continuare.
Dacă s-a uitat să vi se administreze Reopoliglucin
Deoarece acest medicament vă este administrat de către medicul dumneavoastră sau asistenta
medicală, este imposibil să se uite să vi se administreze Reopoliglucin.
Dacă se încetează să vi se administreze Reopoliglucin
Medicul va decide, cât timp vi se va administra Reopoliglucin.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest medicament, adresaţi-vă medicului
dumneavoastră sau farmacistului. Reacţii adverse posibile
Ca toate medicamentele, acest medicament poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu apar la
toate persoanele.
Dacă apar aceste reacţii adverse grave, opriţi utilizarea medicamentului şi adresaţi-vă imediat
medicului dumneavoastră:
reacţii alergice grave cu umflare dureroasă a buzelor, limbii, feţei sau gatului şi dificultate
bruscă în respiraţie, când vorbiţi sau la înghiţire (edem angioneurotic), inclusiv şoc (o reacţie
alergică bruscă, gravă şi uneori letală caracterizată prin dificultăţi în respiraţie, scăderea bruscă a
tensiunii arteriale şi umflare/tumefiere bruscă).
-3%
51.51 MDL
53.10 MDL
lod-MC 5%
Soluţie cutanată RECOMANDĂRI
lod-MC 5% soluţie cutanată, intră în categoria produselor pentru îngrijirea corpului.
lod-MC 5% elementar are proprietăţi antiseptice şi antimicrobiene marcate datorită efectului denaturant asupra proteinelor (coagulează proteinele cu formarea iodaminelor). La aplicarea topică manifestă acţiune iritantă şi ta- nantă asupra ţesuturilor, iar în concentraţii mari provoacă efect cauterizant. Manifestă acţiune bactericidă asupra florei atât gram-pozitive, cit şi gram- negative (este mai activ faţă de flora streptococică şi E. coli), fungi patogeni şi levuri. Provacă moartea sporilor agentului patogen al antraxului (la o concentraţie de 1% a iodului liber în decurs de 30 min). O floră mai rezistentă constituie stafilococii, însă la administrarea îndelungată a preparatului în 80% cazuri se determină inhibarea florei stafilococice. Pseudomonas aeruginosa este rezistent. Preparatul este puţin toxic.
Maladii de origine inflamatoare şi non-inflamatoare ale pielii şi mucoaselor; plăgi, microtraume; ca revulsiv în miozite, neuralgii, infiltrate inflamatorii; prelucrarea câmpului operator, mâinilor chirurgului.
ADMINISTRARE
Extern. Iod-MC 5% soluţie cutanată, se aplică local cu un tampon de vată îmbibat în soluţie se prelucrează porţiunile lezate ale pielii . Durata aplicaţiilor aproximativ 5-7 zile.
EFECTE N EDORITE
Reacţii de hipersensibilitate individuală la componentele produsului. Iritarea pielii , la utilizare îndelungată pe suprafeţe lezate extinse - fenomene de "iodism" ( rinită, urticare, edem Quinke, sialoree, lăcrimare, acnee).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la componentele produsului.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
A se evita contactul cu ochii şi mucoasele. Acest produs conţine alcool. Se recomandă testarea sensibilităţii la preparat.
Soluţie cutanată RECOMANDĂRI
lod-MC 5% soluţie cutanată, intră în categoria produselor pentru îngrijirea corpului.
lod-MC 5% elementar are proprietăţi antiseptice şi antimicrobiene marcate datorită efectului denaturant asupra proteinelor (coagulează proteinele cu formarea iodaminelor). La aplicarea topică manifestă acţiune iritantă şi ta- nantă asupra ţesuturilor, iar în concentraţii mari provoacă efect cauterizant. Manifestă acţiune bactericidă asupra florei atât gram-pozitive, cit şi gram- negative (este mai activ faţă de flora streptococică şi E. coli), fungi patogeni şi levuri. Provacă moartea sporilor agentului patogen al antraxului (la o concentraţie de 1% a iodului liber în decurs de 30 min). O floră mai rezistentă constituie stafilococii, însă la administrarea îndelungată a preparatului în 80% cazuri se determină inhibarea florei stafilococice. Pseudomonas aeruginosa este rezistent. Preparatul este puţin toxic.
Maladii de origine inflamatoare şi non-inflamatoare ale pielii şi mucoaselor; plăgi, microtraume; ca revulsiv în miozite, neuralgii, infiltrate inflamatorii; prelucrarea câmpului operator, mâinilor chirurgului.
ADMINISTRARE
Extern. Iod-MC 5% soluţie cutanată, se aplică local cu un tampon de vată îmbibat în soluţie se prelucrează porţiunile lezate ale pielii . Durata aplicaţiilor aproximativ 5-7 zile.
EFECTE N EDORITE
Reacţii de hipersensibilitate individuală la componentele produsului. Iritarea pielii , la utilizare îndelungată pe suprafeţe lezate extinse - fenomene de "iodism" ( rinită, urticare, edem Quinke, sialoree, lăcrimare, acnee).
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitatea la componentele produsului.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
A se evita contactul cu ochii şi mucoasele. Acest produs conţine alcool. Se recomandă testarea sensibilităţii la preparat.
-3%
20.66 MDL
21.30 MDL
Rețetă medicală
DESCRIEREA MEDICAMENTULUI
Proprietăţi farmacodinamice
Citicolina este o moleculă organică complexă ce funcţionează ca un intermediar în biosinteza fosfolipidelor membranelor celulare. Citicolina mai este numită CDP-colină sau citidin difosfat colină (citidin 5’- difosfocolină). CDP-colina aparţine unui grup de biomolecule în organismele vii cunoscute drept nucleotide ce joacă un rol important în metabolimul celular. Acţiunea farmacologică a citicolinei implică mecanisme care se extind în afara metabolismului fosfolipidic. Metaboliţii Citicolinei - colina, metionina, betaina, şi nucleotidele derivate din citidină-se includ în diverse căi metabolice. Markerii biochimici ai transmisiei nervoase colinergice sunt cunoscuţi a fi deficitari în stări caracterizate prin degenerarea neuronilor colinergici, precum boala Alzheimer. Citicolina ameliorează modest funcţia cognitivă în boala Alzheimer, servind drept precursor al acetilcolinei. Creierul utilizează colina preferenţial pentru sinteza acetilcolinei, care poate limita cantitatea de colină disponibilă pentru sinteza fosfatidilcolinei. Citicolina a fost studiată în tratamentul pacienţilor cu accident vascular cerebral.
Trei mecanisme sunt cunoscute:
(1) repararea membranei neuronale prin creşterea sintezei de fosfatidilcoline;
(2) repararea leziunilor neuronilor colinergici prin potenţarea sintezei de acetilcolină, şi
(3) reducerea de acizi graşi liberi în regiunea leziunilor neuronale induse de accidentul vascular cerebral. Citicolina protejează neuronii colinergici de autocannibalism, un proces în care fosfolipidele membranare sunt catabolizate cu eliberare de colină pentru sinteza acetilcolinei. Acest lucru se întâmplă atunci când rezervele de colină sunt epuizate şi este necesară “jertfa” de fosfolipide membranare pentru a menţine transmiterea nervoasă. Ca o sursă exogenă de colină pentru sinteza acetilcolinei, citicolina, aşadar, înlocuieşte fosfolipidele membranare (în special, fosfatidilcolina) şi previne moartea celulelor neuronale.
Proprietăţile farmacocinetice
Citicolina este un compus hidrosolubil, cu o biodisponibilitate de peste 90%. Studiile farmacocinetice la adulţii sănătoşi au arătat că dozele orale de citicolină sunt absorbite rapid, şi excretate mai puţin de 1% în masele fecale. Concentraţiile plasmatice maxime se realizează în mod bifazic, la 1 oră de la ingestie, urmat de un al doilea vârf mai mare la 24 de ore de la administrare. Citicolina este metabolizată în peretele intestinal şi ficat. Metaboliţii citicolinei exogene formaţi prin hidroliză în peretele intestinal sunt colina şi citidina. După absorbţie, colina şi citidina sunt distribuite în tot corpul, ajung în sistemul circulator unde sunt utilizate în diverse căi biosintetice, traversează bariera hematoencefalică pentru re-sinteza citicolinelor în creier. Studiile de farmacocinetică cu utilizarea citicolinei marcate C14 evidenţiază faptul că eliminarea citicolinei are loc preponderent pe cale respiratorie cu formarea de CO2 şi excreţie urinară, în două etape, reflectând caracterul bifazic al concentraţiilor plasmatice maxime. Concentraţia plasmatică maximă de prima fază este urmată de o eliminare accentuată, care apoi încetineşte în următoarele 4-10 ore. În faza a doua, o eliminare rapidă survine după o creştere a concentraţiei plasmatice maxime la 24 de ore, care apoi este urmată de o eliminare mai lentă. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 56 ore prin CO2 şi 71 de ore prin excreţie urinară.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Afecţiuni cerebrovasculare-de ex. în ischemia cauzată de accidentul vascular cerebral, în care Citicolina accelerează recuperarea conştiinţei şi a deficitului motor. Studiile clinice ale Citicolinei au modificat conceptul istoric că Citicolina nu are efect asupra pacientului cu accident vascular cerebral decât după o anumită elasticitate de timp după debutul simptomelor. Utilizarea preparatului din primele 24 de ore după accident vascular cerebral este un factor cheie în evaluarea potenţialului Citicolinei. Rezultatele recente ale unui studiu clinic de fază 3 la pacienţii care au suportat accident vascular cerebral ischemic au demonstrat o îmbunătăţire clinic semnificativă a funcţiei neurologice la pacienţi trataţi cu Citicolină în doza optimă de 500 mg pe zi. Potenţialul Citicolinei ca tratament în accidentul vascular cerebral este subliniat şi de alţi factori-cheie: utilizarea sa orală, fereastra de 24 de ore a oportunităţii terapeutice după accident vascular cerebral, şi o lipsă aparentă de reacţii adverse semnificative. Datele preliminare sugerează că într-un subgrup mic de pacienţi, Citicolina poate reduce dimensiunea impactului cauzat de accidentul vascular cerebral. Administrarea Citicolinei în primele 24 de ore după debutul accidentului vascular cerebral forma moderată până la severă, creşte probabilitatea de recuperare completă în 3 luni.
Traumatism cranio-cerebral de gravitate diferită: într-un studiu clinic, Citicolina a accelerat revenirea din coma post-traumatică şi recuperarea capacităţii de a merge, obţinând un rezultat funcţional final mai bun şi a redus durata de spitalizare.
Dereglări cognitive de etiologii diverse-deficitul cognitiv senil cauzat de afecţiuni degenerative (boala Alzheimer) şi patologia cerebro-vasculară cronică. Citicolina îmbunătăţeşte scorul evaluărilor cognitive şi încetineşte progresarea bolii Alzheimer.
Boala Parkinson-Citicolina şi-a demonstrat eficacitatea şi în tratamentul combinat al bolii Parkinson. Efecte benefice neuroendocrine, neuroimunomodulatoare şi neurofiziologice au fost descrise. Date experimentale considerabile ale efectelor Citicolinei asupra sistemului dopaminergic din sistemul nervos central au fost acumulate. După tratamentul cu citicolină a şoarecilor cu leziuni ale susbstanţei negre s-a dovedit regenerarea celulelor nervoase în aceste zone. Citicolina creşte sinteza dopaminei şi tirozin hidroxilazei în corpul striat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
În cazul tulburărilor de conştiinţă cauzate de leziunile cerebrale sau de intervenţiile pe creier: la adulţi, de obicei se administrează Citicolina în doza de 100-500 mg de 1-2 ori/zi prin perfuzie intravenoasă, injecţie intravenoasă sau intramusculară. Doza poate fi modificată în funcţie de vârsta şi starea clinică a pacientului.
În cazul hemiplegiei după apoplexie cerebrală:
De obicei, se administrează Citicolina în doza de 1000 mg intravenos o dată pe zi, timp de 4 săptămâni consecutiv sau 250 mg intravenos o dată pe zi, timp de 4 săptămâni consecutiv.
În boala Parkinson: De obicei, se administrează Citicolina în doza de 500 mg intravenos o dată pe zi, în combinaţie cu un anticolinergic. Când efectul terapeutic a fost obţinut timp de maxim 3-4 săptămâni de administrare, se micşorează treptat doza de Citicolină şi se continuă monoterapia cu preparatul anticolinergic.
În pancreatită: De obicei, se administrează Citicolina în doza de 1000 mg intravenos o dată pe zi, timp de 2 săptămâni consecutiv, în combinaţie cu un inhibitor de protează.
REACŢII ADVERSE
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente-acțiune stimulantă asupra sistemului parasimpatic.
Tulburări cardiace: mai puţin frecvente tahicardie, bradicardie.
Tulburări vasculare: mai puţin frecvente - hipotensiune arterială discretă tranzitorie.
Tulburări gastrointestinale: mai puţin frecvente durere epigastrică, diaree.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau orice component al preparatului. Hiperparasimpaticotonie.
SUPRADOZAJ
Citicolina are o toxicitate mică la om. Într-un studiu cross-over, placebo controlat efectuat pe o elasticitate scurtă, 12 adulţi sănătoşi au administrat Citicolină în doze zilnice de 600 şi 1000 mg sau placebo timp de cinci zile consecutive. Cefalee tranzitorie s-a constat la 4 şi 5 voluntari care au administrat Citicolină în doza de 600 mg şi respectiv 1000 mg, şi la 1 voluntar care a administrat placebo. Nu s-au observat modificări sau anormalităţi hematologice, biochimice sau ale testelor neurologice. LD50 (doza letală 50%) a unei doze unice de Citicolină a fost de 4,600 mg/kg la şoareci şi 4,150 mg/kg la şobolani. Într-un studiu nepublicat de toxicitate acută, Citicolina bază liberă a fost administrată masculilor şi femelelor de şobolani în doza de 2,000 mg/kg timp de 14 zile. Nu s-au constat schimbări în greutate, cazuri letale, simptome sau modificări patologice grave.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Doze mari de Citicolină pot creşte fluxul sanguin cerebral în cazurile de hemoragie intracraniană persistentă.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Până în prezent nu există date disponibile care ar sugera siguranţa administrării Citicolinei injectabile la femeile însărcinate. Administrarea preparatului în sarcină şi perioada de alăptare este posibilă doar după evaluarea atentă a raportului beneficiu pentru mamă şi risc potenţial pentru făt/sugar.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Citicolina, forma injectabilă nu se va administra în asociere cu preparate ce conţin meclofenoxat.
Proprietăţi farmacodinamice
Citicolina este o moleculă organică complexă ce funcţionează ca un intermediar în biosinteza fosfolipidelor membranelor celulare. Citicolina mai este numită CDP-colină sau citidin difosfat colină (citidin 5’- difosfocolină). CDP-colina aparţine unui grup de biomolecule în organismele vii cunoscute drept nucleotide ce joacă un rol important în metabolimul celular. Acţiunea farmacologică a citicolinei implică mecanisme care se extind în afara metabolismului fosfolipidic. Metaboliţii Citicolinei - colina, metionina, betaina, şi nucleotidele derivate din citidină-se includ în diverse căi metabolice. Markerii biochimici ai transmisiei nervoase colinergice sunt cunoscuţi a fi deficitari în stări caracterizate prin degenerarea neuronilor colinergici, precum boala Alzheimer. Citicolina ameliorează modest funcţia cognitivă în boala Alzheimer, servind drept precursor al acetilcolinei. Creierul utilizează colina preferenţial pentru sinteza acetilcolinei, care poate limita cantitatea de colină disponibilă pentru sinteza fosfatidilcolinei. Citicolina a fost studiată în tratamentul pacienţilor cu accident vascular cerebral.
Trei mecanisme sunt cunoscute:
(1) repararea membranei neuronale prin creşterea sintezei de fosfatidilcoline;
(2) repararea leziunilor neuronilor colinergici prin potenţarea sintezei de acetilcolină, şi
(3) reducerea de acizi graşi liberi în regiunea leziunilor neuronale induse de accidentul vascular cerebral. Citicolina protejează neuronii colinergici de autocannibalism, un proces în care fosfolipidele membranare sunt catabolizate cu eliberare de colină pentru sinteza acetilcolinei. Acest lucru se întâmplă atunci când rezervele de colină sunt epuizate şi este necesară “jertfa” de fosfolipide membranare pentru a menţine transmiterea nervoasă. Ca o sursă exogenă de colină pentru sinteza acetilcolinei, citicolina, aşadar, înlocuieşte fosfolipidele membranare (în special, fosfatidilcolina) şi previne moartea celulelor neuronale.
Proprietăţile farmacocinetice
Citicolina este un compus hidrosolubil, cu o biodisponibilitate de peste 90%. Studiile farmacocinetice la adulţii sănătoşi au arătat că dozele orale de citicolină sunt absorbite rapid, şi excretate mai puţin de 1% în masele fecale. Concentraţiile plasmatice maxime se realizează în mod bifazic, la 1 oră de la ingestie, urmat de un al doilea vârf mai mare la 24 de ore de la administrare. Citicolina este metabolizată în peretele intestinal şi ficat. Metaboliţii citicolinei exogene formaţi prin hidroliză în peretele intestinal sunt colina şi citidina. După absorbţie, colina şi citidina sunt distribuite în tot corpul, ajung în sistemul circulator unde sunt utilizate în diverse căi biosintetice, traversează bariera hematoencefalică pentru re-sinteza citicolinelor în creier. Studiile de farmacocinetică cu utilizarea citicolinei marcate C14 evidenţiază faptul că eliminarea citicolinei are loc preponderent pe cale respiratorie cu formarea de CO2 şi excreţie urinară, în două etape, reflectând caracterul bifazic al concentraţiilor plasmatice maxime. Concentraţia plasmatică maximă de prima fază este urmată de o eliminare accentuată, care apoi încetineşte în următoarele 4-10 ore. În faza a doua, o eliminare rapidă survine după o creştere a concentraţiei plasmatice maxime la 24 de ore, care apoi este urmată de o eliminare mai lentă. Timpul de înjumătăţire prin eliminare este de 56 ore prin CO2 şi 71 de ore prin excreţie urinară.
INDICAŢII TERAPEUTICE
Afecţiuni cerebrovasculare-de ex. în ischemia cauzată de accidentul vascular cerebral, în care Citicolina accelerează recuperarea conştiinţei şi a deficitului motor. Studiile clinice ale Citicolinei au modificat conceptul istoric că Citicolina nu are efect asupra pacientului cu accident vascular cerebral decât după o anumită elasticitate de timp după debutul simptomelor. Utilizarea preparatului din primele 24 de ore după accident vascular cerebral este un factor cheie în evaluarea potenţialului Citicolinei. Rezultatele recente ale unui studiu clinic de fază 3 la pacienţii care au suportat accident vascular cerebral ischemic au demonstrat o îmbunătăţire clinic semnificativă a funcţiei neurologice la pacienţi trataţi cu Citicolină în doza optimă de 500 mg pe zi. Potenţialul Citicolinei ca tratament în accidentul vascular cerebral este subliniat şi de alţi factori-cheie: utilizarea sa orală, fereastra de 24 de ore a oportunităţii terapeutice după accident vascular cerebral, şi o lipsă aparentă de reacţii adverse semnificative. Datele preliminare sugerează că într-un subgrup mic de pacienţi, Citicolina poate reduce dimensiunea impactului cauzat de accidentul vascular cerebral. Administrarea Citicolinei în primele 24 de ore după debutul accidentului vascular cerebral forma moderată până la severă, creşte probabilitatea de recuperare completă în 3 luni.
Traumatism cranio-cerebral de gravitate diferită: într-un studiu clinic, Citicolina a accelerat revenirea din coma post-traumatică şi recuperarea capacităţii de a merge, obţinând un rezultat funcţional final mai bun şi a redus durata de spitalizare.
Dereglări cognitive de etiologii diverse-deficitul cognitiv senil cauzat de afecţiuni degenerative (boala Alzheimer) şi patologia cerebro-vasculară cronică. Citicolina îmbunătăţeşte scorul evaluărilor cognitive şi încetineşte progresarea bolii Alzheimer.
Boala Parkinson-Citicolina şi-a demonstrat eficacitatea şi în tratamentul combinat al bolii Parkinson. Efecte benefice neuroendocrine, neuroimunomodulatoare şi neurofiziologice au fost descrise. Date experimentale considerabile ale efectelor Citicolinei asupra sistemului dopaminergic din sistemul nervos central au fost acumulate. După tratamentul cu citicolină a şoarecilor cu leziuni ale susbstanţei negre s-a dovedit regenerarea celulelor nervoase în aceste zone. Citicolina creşte sinteza dopaminei şi tirozin hidroxilazei în corpul striat.
DOZE ŞI MOD DE ADMINISTRARE
În cazul tulburărilor de conştiinţă cauzate de leziunile cerebrale sau de intervenţiile pe creier: la adulţi, de obicei se administrează Citicolina în doza de 100-500 mg de 1-2 ori/zi prin perfuzie intravenoasă, injecţie intravenoasă sau intramusculară. Doza poate fi modificată în funcţie de vârsta şi starea clinică a pacientului.
În cazul hemiplegiei după apoplexie cerebrală:
De obicei, se administrează Citicolina în doza de 1000 mg intravenos o dată pe zi, timp de 4 săptămâni consecutiv sau 250 mg intravenos o dată pe zi, timp de 4 săptămâni consecutiv.
În boala Parkinson: De obicei, se administrează Citicolina în doza de 500 mg intravenos o dată pe zi, în combinaţie cu un anticolinergic. Când efectul terapeutic a fost obţinut timp de maxim 3-4 săptămâni de administrare, se micşorează treptat doza de Citicolină şi se continuă monoterapia cu preparatul anticolinergic.
În pancreatită: De obicei, se administrează Citicolina în doza de 1000 mg intravenos o dată pe zi, timp de 2 săptămâni consecutiv, în combinaţie cu un inhibitor de protează.
REACŢII ADVERSE
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente-acțiune stimulantă asupra sistemului parasimpatic.
Tulburări cardiace: mai puţin frecvente tahicardie, bradicardie.
Tulburări vasculare: mai puţin frecvente - hipotensiune arterială discretă tranzitorie.
Tulburări gastrointestinale: mai puţin frecvente durere epigastrică, diaree.
CONTRAINDICAŢII
Hipersensibilitate la substanţa activă sau orice component al preparatului. Hiperparasimpaticotonie.
SUPRADOZAJ
Citicolina are o toxicitate mică la om. Într-un studiu cross-over, placebo controlat efectuat pe o elasticitate scurtă, 12 adulţi sănătoşi au administrat Citicolină în doze zilnice de 600 şi 1000 mg sau placebo timp de cinci zile consecutive. Cefalee tranzitorie s-a constat la 4 şi 5 voluntari care au administrat Citicolină în doza de 600 mg şi respectiv 1000 mg, şi la 1 voluntar care a administrat placebo. Nu s-au observat modificări sau anormalităţi hematologice, biochimice sau ale testelor neurologice. LD50 (doza letală 50%) a unei doze unice de Citicolină a fost de 4,600 mg/kg la şoareci şi 4,150 mg/kg la şobolani. Într-un studiu nepublicat de toxicitate acută, Citicolina bază liberă a fost administrată masculilor şi femelelor de şobolani în doza de 2,000 mg/kg timp de 14 zile. Nu s-au constat schimbări în greutate, cazuri letale, simptome sau modificări patologice grave.
ATENŢIONĂRI ŞI PRECAUŢII SPECIALE DE UTILIZARE
Doze mari de Citicolină pot creşte fluxul sanguin cerebral în cazurile de hemoragie intracraniană persistentă.
Administrarea în sarcină şi perioada de alăptare
Până în prezent nu există date disponibile care ar sugera siguranţa administrării Citicolinei injectabile la femeile însărcinate. Administrarea preparatului în sarcină şi perioada de alăptare este posibilă doar după evaluarea atentă a raportului beneficiu pentru mamă şi risc potenţial pentru făt/sugar.
Influenţa asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
INTERACŢIUNI CU ALTE MEDICAMENTE, ALTE TIPURI DE INTERACŢIUNI Citicolina, forma injectabilă nu se va administra în asociere cu preparate ce conţin meclofenoxat.
-3%
488.20 MDL
503.30 MDL
Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste
- Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate,
incluzând convulsii tonico-clonice.
- Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamictal este administrat ca
terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în
sindromul Lennox-Gastaut.
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
- Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonicoclonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.
2
- Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice.
Tulburare bipolară
Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
- Prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu tulburare bipolară de tip I care prezintă
predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).
Lamictal nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive. Doze şi mod de administrare
Comprimatele de Lamictal trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al
pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza
care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.
Reluarea terapiei
La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lamictal, indiferent de motiv, atunci când reâncep
tratamentul cu Lamictal, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea
de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu
depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai
mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii
dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină
depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamictal trebuie în
general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare.
Se recomandă ca tratamentul cu Lamictal să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a
unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care
beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.
Epilepsie
Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu
vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
(Tabelul 2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite
deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).
În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt
asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care conţin lamotrigină, trebuie avut în
vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1. https://bit.ly/3krN1br
Epilepsie
Adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 13 ani şi peste
- Tratament adjuvant sau ca monoterapie în crizele convulsive parţiale şi generalizate,
incluzând convulsii tonico-clonice.
- Crizele convulsive asociate cu sindromul Lennox-Gastaut. Lamictal este administrat ca
terapie adjuvantă dar poate fi folosit ca medicament antiepileptic (MAE) de primă intenţie în
sindromul Lennox-Gastaut.
Copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
- Tratament adjuvant al crizelor convulsive parţiale şi generalizate, incluzând convulsii tonicoclonice şi convulsii asociate cu sindromul Lennox-Gastaut.
2
- Monoterapie în crizele convulsive sub formă de absenţe tipice.
Tulburare bipolară
Adulţi cu vârsta de 18 ani şi peste
- Prevenirea episoadelor depresive la pacienţii cu tulburare bipolară de tip I care prezintă
predominant episoade depresive (vezi pct. 5.1).
Lamictal nu este indicat pentru tratamentul acut al episoadelor maniacale sau depresive. Doze şi mod de administrare
Comprimatele de Lamictal trebuie înghiţite întregi şi nu trebuie mestecate sau zdrobite.
Dacă doza calculată de lamotrigină (de exemplu pentru tratamentul copiilor cu epilepsie sau al
pacienţilor cu insuficienţă hepatică) nu este echivalentă cu un număr de comprimate întregi, doza
care trebuie administrată va fi egală cu numărul cel mai mic de comprimate întregi.
Reluarea terapiei
La pacienţii care au întrerupt administrarea de Lamictal, indiferent de motiv, atunci când reâncep
tratamentul cu Lamictal, medicul trebuie să evalueze necesitatea de a creşte treptat doza până la cea
de întreţinere, deoarece riscul de erupţie cutanată gravă este asociat cu doze iniţiale mari şi cu
depăşirea dozelor de lamotrigină recomandate pentru creşterea dozei (vezi pct. 4.4). Cu cât este mai
mare intervalul de timp de la doza anterioară, cu atât este necesară atenţie sporită în privinţa creşterii
dozelor până la cea de întreţinere. Când intervalul de la întreruperea administrării de lamotrigină
depăşeşte de cinci ori timpul de înjumătăţire plasmatică (vezi pct. 5.2), doza de Lamictal trebuie în
general crescută treptat până la doza de întreţinere în conformitate cu schema corespunzătoare.
Se recomandă ca tratamentul cu Lamictal să nu fie reluat la pacienţii care l-au întrerupt ca urmare a
unei erupţii cutanate asociate cu un tratament anterior cu lamotrigină, cu excepţia cazului în care
beneficiul potenţial depăşeşte în mod clar riscurile.
Epilepsie
Creşterea treptată a dozelor şi dozele de întreţinere recomandate pentru adulţi şi adolescenţi cu
vârsta de 13 ani şi peste (Tabelul 1) şi pentru copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 2 şi 12 ani
(Tabelul 2) sunt prezentate mai jos. Doza iniţială şi creşterea ulterioară a dozei nu trebuie depăşite
deoarece există riscul de apariţie a unei erupţii cutanate (vezi pct. 4.4).
În cazul în care administrarea altor medicamente antiepileptice (MAE) este oprită sau când sunt
asociate alte MAE/medicamente la schemele terapeutice care conţin lamotrigină, trebuie avut în
vedere efectul pe care acest lucru îl poate avea asupra farmacocineticii lamotriginei (vezi pct 4.5).
Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct.6.1. https://bit.ly/3krN1br
-3%
176.05 MDL
181.50 MDL
Subs. : Ibuprofen
Indicatii :
· -reducerea febrei
· -ameliorarea simptomele de durere uşoară până la moderată.
Administrare :Luaţi întotdeauna Nurofen Junior exact aşa cum este indicat.
Doza uzuală pentru durere şi febră:
20-29 kg (6 – 9 ani) -5ml (echivalent la 200 mg ibuprofen) de 3 ori
30-40 kg (10 – 12 ani) -7,5ml (echivalent la 300 mg ibuprofen) - (folosiţi linguriţă dozatoare de două ori: 5ml + 2,5ml) de 3 ori
*Dozele trebuie administrate la intervale de aproximativ 6-8 ore.
\Nu este recomandat la copiii cu vârste mai mici de 6 ani sau cu greutatea sub 20 kg.
Agitați bine flaconul înainte de utilizare.Nu depăşiţi dozele stabilite.
Pentru administrare orală:
1. Agitaţi bine flaconul.
2. Folosiţi marcajul linguriţei dozatoare corespunzător dozei necesare.
3. Turnaţi medicamentul în linguriţa dozatoare.
4. Introduceţi linguriţa dozatoare în gura copilului şi administraţi doza.
5. După administrare, puneţi la loc capacul flaconului. Spălaţi linguriţa dozatoare în apă călduţă şi lăsaţi-o să se usuce. A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
Reactii adverse : Cu toate că efectele secundare sunt mai puțin frecvente, copilul dumneavoastră poate prezenta una dintre reacţiile adverse cunoscute ale AINS. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă reacţii adverse, sau dacă aveţi îngrijorări, întrerupeţi administrarea medicamentului şi adresați-vă medicului dumneavoastră cât mai repede posibil. Persoanele vârstnice care utilizează acest medicament prezintă un risc crescut de a dezvolta probleme asociate reacţiilor adverse.OPRIŢI ADMINISTRAREA acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului în cazul în care copilul dumneavoastră prezintă:
· semne de hemoragie intestinală precum: durere abdominală severă, scaune de culoare neagră, vărsături cu sânge sau cu particule închise la culoare cu aspect de zaţ de cafea.
· semne de reacţii alergice rare, dar grave precum agravarea astmului bronşic, respiraţie şuierătoare inexplicabilă sau scurtarea respiraţiei, umflarea feţei, limbii sau gâtului, dificultăţi la respiraţie, bătăi rapide ale inimii, scăderea tensiunii arteriale care determină apariţia şocului.
·reacţii cutanate severe, precum iritaţiile care acoperă întreaga suprafaţă a corpului, descuamarea, băşicarea sau exfolierea pielii.
Frecvente (pot afecta până la 1 utilizator din 10 )
· Disconfort la nivelul stomacului și intestinului, precum arsuri, dureri abdominale, greaţă, indigestie, diaree, vărsături, flatulenţă (vânturi), constipaţie şi sângerări slabe în abdomen şi/sau intestin care pot provoca anemie în cazuri excepţionale.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 utilizator din 100)
· ulcer, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, inflamaţia mucoasei orale cu ulceraţii, agravarea bolii inflamatorii intestinale preexistente (a colitei sau a bolii Crohn), gastrită
· durere de cap, ameţeală, insomnie, agitaţie, iritabilitate sau oboseală
· tulburări de vedere
· diverse iritaţii la nivelul pielii
· reacţii de hipersensibilitate cu erupţii pe piele şi mâncărimi.
Rare (pot afecta până la 1 utilizator din 1000)
· tinitus (zgomot în urechi)
· concentraţii crescute ale ureei în sânge, dureri pe flancuri şi/sau la nivelul abdomenului, sângele în urină şi febra pot fi semne ale unor afecţiuni renale (necroză papilară)
.concentraţii crescute ale acidului uric în sânge
· valori mici ale hemoglobinei
Foarte rare (pot afecta până la 1 utilizator din 10 000)
· esofagită, pancreatită, formarea de stricturi intestinale sub formă de diafragme
· insuficienţă cardiacă, infarct miocardic şi umflarea feţei şi a mâinilor (edem)
· eliminare a unei cantităţi mai mici de urină decât în mod normal şi umflare (în special la pacienţii cu tensiune arterială mare sau funcţii renale reduse), umflare (edem) şi urină tulbure (sindrom nefrotic), boală inflamatorie a rinichilor (nefrită interstiţială) care poate duce la insuficienţă renală acută.
. reacţii psihotice şi depresie
.tensiune arterială mare, vasculită
· palpitaţi·
disfuncţie hepatică, probleme ale ficatului (primele semne pot fi decolorările la nivelul pielii), în special în timpul tratamentului pe termen lung, insuficienţă hepatică, inflamare acută a ficatului (hepatită
· probleme ale formării celulelor din sânge - primele semne sunt: febră, durere în gât, ulcere superficiale la nivelul gurii, simptome asemănătoare răcelii, oboseala severă, hemoragiile nazale şi la nivelul pielii şi contuzii fără o explicaţie normală.
· infecţii grave la nivelul pielii şi complicaţii ale ţesutului moale în timpul infecţiei cu vărsat de vânt (varicelă)
· agravarea inflamaţiei provocate de infecţie (de exemplu fasceită necrozantă) a fost raportată în asociere cu folosirea anumitor analgezice (AINS).
· simptome de meningită aseptică, cu rigidizarea gâtului, dureri de cap, greaţă, stări de vomă, febră sau pierdere a conştienţei.
Contraindicatii : -sunt alergici (hipersensibili) la ibuprofen sau la alte analgezice similare (AINS), sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului
· -au suferit vreodată de scurtare a respiraţiei, astm, secreţii nazale, inflamație la nivelul feței și/sau mâinilor sau erupţie pe piele după utilizarea acidului acetilsalicilic (aspirinei) sau a altor analgezice similare (AINS)
· -au antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau perforare datorate tratamentelor anterioare cu AINS
Pastrare : A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Nurofen Junior după data de expirare înscrisă pe cutie şi etichetă, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
A se utiliza în maxim 6 luni după prima deschidere a flaconului.
Indicatii :
· -reducerea febrei
· -ameliorarea simptomele de durere uşoară până la moderată.
Administrare :Luaţi întotdeauna Nurofen Junior exact aşa cum este indicat.
Doza uzuală pentru durere şi febră:
20-29 kg (6 – 9 ani) -5ml (echivalent la 200 mg ibuprofen) de 3 ori
30-40 kg (10 – 12 ani) -7,5ml (echivalent la 300 mg ibuprofen) - (folosiţi linguriţă dozatoare de două ori: 5ml + 2,5ml) de 3 ori
*Dozele trebuie administrate la intervale de aproximativ 6-8 ore.
\Nu este recomandat la copiii cu vârste mai mici de 6 ani sau cu greutatea sub 20 kg.
Agitați bine flaconul înainte de utilizare.Nu depăşiţi dozele stabilite.
Pentru administrare orală:
1. Agitaţi bine flaconul.
2. Folosiţi marcajul linguriţei dozatoare corespunzător dozei necesare.
3. Turnaţi medicamentul în linguriţa dozatoare.
4. Introduceţi linguriţa dozatoare în gura copilului şi administraţi doza.
5. După administrare, puneţi la loc capacul flaconului. Spălaţi linguriţa dozatoare în apă călduţă şi lăsaţi-o să se usuce. A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
Reactii adverse : Cu toate că efectele secundare sunt mai puțin frecvente, copilul dumneavoastră poate prezenta una dintre reacţiile adverse cunoscute ale AINS. În cazul în care copilul dumneavoastră prezintă reacţii adverse, sau dacă aveţi îngrijorări, întrerupeţi administrarea medicamentului şi adresați-vă medicului dumneavoastră cât mai repede posibil. Persoanele vârstnice care utilizează acest medicament prezintă un risc crescut de a dezvolta probleme asociate reacţiilor adverse.OPRIŢI ADMINISTRAREA acestui medicament şi adresaţi-vă imediat medicului în cazul în care copilul dumneavoastră prezintă:
· semne de hemoragie intestinală precum: durere abdominală severă, scaune de culoare neagră, vărsături cu sânge sau cu particule închise la culoare cu aspect de zaţ de cafea.
· semne de reacţii alergice rare, dar grave precum agravarea astmului bronşic, respiraţie şuierătoare inexplicabilă sau scurtarea respiraţiei, umflarea feţei, limbii sau gâtului, dificultăţi la respiraţie, bătăi rapide ale inimii, scăderea tensiunii arteriale care determină apariţia şocului.
·reacţii cutanate severe, precum iritaţiile care acoperă întreaga suprafaţă a corpului, descuamarea, băşicarea sau exfolierea pielii.
Frecvente (pot afecta până la 1 utilizator din 10 )
· Disconfort la nivelul stomacului și intestinului, precum arsuri, dureri abdominale, greaţă, indigestie, diaree, vărsături, flatulenţă (vânturi), constipaţie şi sângerări slabe în abdomen şi/sau intestin care pot provoca anemie în cazuri excepţionale.
Mai puţin frecvente (pot afecta până la 1 utilizator din 100)
· ulcer, perforaţii sau sângerări gastro-intestinale, inflamaţia mucoasei orale cu ulceraţii, agravarea bolii inflamatorii intestinale preexistente (a colitei sau a bolii Crohn), gastrită
· durere de cap, ameţeală, insomnie, agitaţie, iritabilitate sau oboseală
· tulburări de vedere
· diverse iritaţii la nivelul pielii
· reacţii de hipersensibilitate cu erupţii pe piele şi mâncărimi.
Rare (pot afecta până la 1 utilizator din 1000)
· tinitus (zgomot în urechi)
· concentraţii crescute ale ureei în sânge, dureri pe flancuri şi/sau la nivelul abdomenului, sângele în urină şi febra pot fi semne ale unor afecţiuni renale (necroză papilară)
.concentraţii crescute ale acidului uric în sânge
· valori mici ale hemoglobinei
Foarte rare (pot afecta până la 1 utilizator din 10 000)
· esofagită, pancreatită, formarea de stricturi intestinale sub formă de diafragme
· insuficienţă cardiacă, infarct miocardic şi umflarea feţei şi a mâinilor (edem)
· eliminare a unei cantităţi mai mici de urină decât în mod normal şi umflare (în special la pacienţii cu tensiune arterială mare sau funcţii renale reduse), umflare (edem) şi urină tulbure (sindrom nefrotic), boală inflamatorie a rinichilor (nefrită interstiţială) care poate duce la insuficienţă renală acută.
. reacţii psihotice şi depresie
.tensiune arterială mare, vasculită
· palpitaţi·
disfuncţie hepatică, probleme ale ficatului (primele semne pot fi decolorările la nivelul pielii), în special în timpul tratamentului pe termen lung, insuficienţă hepatică, inflamare acută a ficatului (hepatită
· probleme ale formării celulelor din sânge - primele semne sunt: febră, durere în gât, ulcere superficiale la nivelul gurii, simptome asemănătoare răcelii, oboseala severă, hemoragiile nazale şi la nivelul pielii şi contuzii fără o explicaţie normală.
· infecţii grave la nivelul pielii şi complicaţii ale ţesutului moale în timpul infecţiei cu vărsat de vânt (varicelă)
· agravarea inflamaţiei provocate de infecţie (de exemplu fasceită necrozantă) a fost raportată în asociere cu folosirea anumitor analgezice (AINS).
· simptome de meningită aseptică, cu rigidizarea gâtului, dureri de cap, greaţă, stări de vomă, febră sau pierdere a conştienţei.
Contraindicatii : -sunt alergici (hipersensibili) la ibuprofen sau la alte analgezice similare (AINS), sau la oricare dintre celelalte componente ale medicamentului
· -au suferit vreodată de scurtare a respiraţiei, astm, secreţii nazale, inflamație la nivelul feței și/sau mâinilor sau erupţie pe piele după utilizarea acidului acetilsalicilic (aspirinei) sau a altor analgezice similare (AINS)
· -au antecedente de hemoragii gastro-intestinale sau perforare datorate tratamentelor anterioare cu AINS
Pastrare : A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
Nu utilizaţi Nurofen Junior după data de expirare înscrisă pe cutie şi etichetă, după EXP. Data de expirare se referă la ultima zi a lunii respective.
A nu se păstra la temperaturi peste 25°C.
A se utiliza în maxim 6 luni după prima deschidere a flaconului.
-3%
104.08 MDL
107.30 MDL
Descriere
Tencuiala de fixare universală pe bază de material hipoalergenic.
Recomandări de utilizare
Conceput pentru fixarea pansamentelor protectoare, tampoane, comprese, sonde, catetere.
Mod de aplicare
Aplicați lungimea dorită a benzii numai pe o suprafață curată și uscată a pielii. Schimbați dacă este necesar.
Contraindicatii
Intoleranță individuală la materiale.
Conditii de depozitare
A se pastra la loc uscat ferit de lumina.
Tencuiala de fixare universală pe bază de material hipoalergenic.
Recomandări de utilizare
Conceput pentru fixarea pansamentelor protectoare, tampoane, comprese, sonde, catetere.
Mod de aplicare
Aplicați lungimea dorită a benzii numai pe o suprafață curată și uscată a pielii. Schimbați dacă este necesar.
Contraindicatii
Intoleranță individuală la materiale.
Conditii de depozitare
A se pastra la loc uscat ferit de lumina.
-3%
35.89 MDL
37 MDL
Descriere:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
Indicatii:
Mod de administrare:
Contraindicatii:
Reactii adverse:
Conditii de pastrare:
-3%
51.85 MDL
53.45 MDL
Compozitia si forma de prezentare:
Seringa 10ml. Intr-un ambalaj de hartie steril este o seringa de unica folosinta si acul. Seringa consta dintr-un piston,corpul seringii, rezervor
Seringa 10ml. Intr-un ambalaj de hartie steril este o seringa de unica folosinta si acul. Seringa consta dintr-un piston,corpul seringii, rezervor
3 MDL
Rețetă medicală
Aplicație
Medicamentul este destinat injectării în articulația genunchiului pentru a ameliora durerea și a reduce mobilitatea articulației asociată cu afectarea degenerativă a articulației genunchiului.
Este nevoie de o singură injecție.
Restricții de utilizare
Medicamentul nu trebuie utilizat la pacienții care:
- hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului;
- are artrita septica;
- există simptome de infecție a pielii sau boli dermatologice la locul injectării;
- se utilizează inhibitori ai factorului de coagulare a sângelui, cum ar fi Marcumar.
Medicamentul este destinat injectării în articulația genunchiului pentru a ameliora durerea și a reduce mobilitatea articulației asociată cu afectarea degenerativă a articulației genunchiului.
Este nevoie de o singură injecție.
Restricții de utilizare
Medicamentul nu trebuie utilizat la pacienții care:
- hipersensibilitate la oricare dintre componentele medicamentului;
- are artrita septica;
- există simptome de infecție a pielii sau boli dermatologice la locul injectării;
- se utilizează inhibitori ai factorului de coagulare a sângelui, cum ar fi Marcumar.
-3%
4 074.97 MDL
4 201 MDL
Subs. : Ambroxolum
Indicatii : Siropul Ambrex® este indicat pentru afecţiunile acute şi cronice ale căilor respiratorii, care se asociază cu mucozitate vîscoasă şi densă: bronşită acută cronică astmatiformă, silicoză, astm bronşic, bronşiectazie, laringită, sinuzită, rinită sicca.
Administrare : Copii
Doza pentru copiii cu vîrsta între 0 - 2 ani este de 1/4 linguriţă dozatoare de două ori în zi (1,25 ml =7,5 mg de ambroxol ) Doza pentru copiii cu vîrsta între 2 - 5 ani este de 1/4-1/2 linguriţă dozatoare de trei ori în zi(1,25-2,5 ml = 7,5-15 mg de ambroxol ) Doza pentru copiii cu vîrsta între 5 - 12 ani este de 1/2–1 linguriţă dozatoare de două ori în zi (2,5-5 ml = 15-30 mg de ambroxol )
Adulţi
Pentru primele două sau trei zile ale terapiei se recomandă de administrat doza de 1-2 linguriţe dozatoare (5-10 ml = 30-60 mg de ambroxol) de trei ori în zi. Ulterior, doza se va ajusta la 1 linguriţă dozatoare (5 ml = 30 mg) de trei ori în zi. Durata optimală a terapiei este de 8-10 zile.
Categorii speciale de pacienţi
Insuficienţă renală/hepatică : Ambroxolul se va prescrie cu o deosebită precauţie pacienţilor cu insuficienţă renală sau hepatică. Persoanele în vîrstă : Nu este necesară ajustarea dozei pentru persoanele în vîrstă.
Reactii adverse : Reacţiile adverse se indică conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/100 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută .
Tulburări ale sistemului imunitar: mai puţin frecvente - reacţii alergice (de exemplu, erupţii cutanate, umflarea feţei, sufocare, prurit), febră; foarte rare- reacţii anafilactice care pot duce la şoc.
Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente – cefalee.
Tulburări gastrointestinale: mai puţin frecvente - greaţă, dureri abdominale, vomă, diaree.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: mai puţin frecvente - astenie. Investigaţii diagnostice: mai puţin frecvente - creşterea ocazională a transaminazelor hepatice în ser (SGOT, SGPT).
Contraindicatii : Siropul Ambrex® este contraindicat pacienţilor cu anamneză de reacţii alergice la bromhexină sau la metabolitul său - ambroxolul.
Pastrare : A se păstra la temperaturi sub 25 C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!
Indicatii : Siropul Ambrex® este indicat pentru afecţiunile acute şi cronice ale căilor respiratorii, care se asociază cu mucozitate vîscoasă şi densă: bronşită acută cronică astmatiformă, silicoză, astm bronşic, bronşiectazie, laringită, sinuzită, rinită sicca.
Administrare : Copii
Doza pentru copiii cu vîrsta între 0 - 2 ani este de 1/4 linguriţă dozatoare de două ori în zi (1,25 ml =7,5 mg de ambroxol ) Doza pentru copiii cu vîrsta între 2 - 5 ani este de 1/4-1/2 linguriţă dozatoare de trei ori în zi(1,25-2,5 ml = 7,5-15 mg de ambroxol ) Doza pentru copiii cu vîrsta între 5 - 12 ani este de 1/2–1 linguriţă dozatoare de două ori în zi (2,5-5 ml = 15-30 mg de ambroxol )
Adulţi
Pentru primele două sau trei zile ale terapiei se recomandă de administrat doza de 1-2 linguriţe dozatoare (5-10 ml = 30-60 mg de ambroxol) de trei ori în zi. Ulterior, doza se va ajusta la 1 linguriţă dozatoare (5 ml = 30 mg) de trei ori în zi. Durata optimală a terapiei este de 8-10 zile.
Categorii speciale de pacienţi
Insuficienţă renală/hepatică : Ambroxolul se va prescrie cu o deosebită precauţie pacienţilor cu insuficienţă renală sau hepatică. Persoanele în vîrstă : Nu este necesară ajustarea dozei pentru persoanele în vîrstă.
Reactii adverse : Reacţiile adverse se indică conform clasificării MedDRA pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (>1/100 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută .
Tulburări ale sistemului imunitar: mai puţin frecvente - reacţii alergice (de exemplu, erupţii cutanate, umflarea feţei, sufocare, prurit), febră; foarte rare- reacţii anafilactice care pot duce la şoc.
Tulburări ale sistemului nervos: mai puţin frecvente – cefalee.
Tulburări gastrointestinale: mai puţin frecvente - greaţă, dureri abdominale, vomă, diaree.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: mai puţin frecvente - astenie. Investigaţii diagnostice: mai puţin frecvente - creşterea ocazională a transaminazelor hepatice în ser (SGOT, SGPT).
Contraindicatii : Siropul Ambrex® este contraindicat pacienţilor cu anamneză de reacţii alergice la bromhexină sau la metabolitul său - ambroxolul.
Pastrare : A se păstra la temperaturi sub 25 C.
A se păstra în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină şi umiditate.
A nu se lăsa la îndemîna şi vederea copiilor!
-3%
59.46 MDL
61.30 MDL
Subs. : clorhidrat de lizozim
/clorură de cetilpiridiniu
Indicatii : Tratamentul local al maladiilor inflamatorii acute ale mucoasei cavităţii bucale şi laringelui, precum gingivite (afecţiune a gingiilor), stomatite (inflamaţie a mucoasei cavităţii bucale), şi afte (răni mici pe mucoasa gurii).Tratamentul suportiv în durerea în gât și durerea la înghițire, inflamația amigdalelor și gâtului.
La recomandaţia medicului, în perioada preoperatorie sau postoperatorie (pe tonzile, gât), leziuni sau abcese şi după extracţie dentară.
Administrare : Se recomandă de utilizat numai la un pacient.
· Înainte de prima utilizare, scoateţi capacul de masă plastică de pe pompa de pulverizare.
· După aceasta, inseraţi pe pompa de pulverizare aplicatorul de pulverizare prin apăsare uşoară.
· Aplicatorul poate fi deplasat lateral şi se va asigura aplicarea corectă a spray-ului în cavitatea bucală.
· Aplicatorul se va întoarce în sus la un unghi drept faţă de flacon.
· Înainte de prima aplicare, se va apăsa de câteva ori pe pompa de pulverizare până ce jetul spray-ului devine omogen.
· Deschideți larg cavitatea bucală, direcţionaţi aplicatorul spre zona afectată şi apăsaţi pompa de pulverizare de câte ori se recomandă.
· Reţineţi respirația în timpul pulverizării. Nu înghiţiţi.
· După administrarea preparatului, îndreptaţi în jos aplicatorul pentru a bloca pulverizarea.
Doze.
Pentru o singură dozare, se recomandă de apăsat pompa de pulverizare de 5 ori. Procedura poate fi repetată de 3-6 ori pe zi, cu interval de minim 2 ore dintre prize.
O apăsare pe pompa de pulverizare se eliberează 0,20 ml soluţie ce conţine 4 mg de lizozim şi 0,3 mg cetilpiridiniu.
Lysobact Spray, spray bucofaringian nu se recomandă de administrat la copii cu vârsta sub 6 ani.
Reactii adverse : Ca toate medicamentele, Lysobact Spray poate provoca reacţii adverse.
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Foarte rare (<1/10000): reacţii alergice severe (şoc anafilactic), umflarea bruscă a feţei şi gâtului (edem Quincke).
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile): reacţii de hipersensibilitate locale.
Contraindicatii : - dacă sunteţi hipersensibil la clorhidrat de lizozim şi clorură de cetilpiridiniu, sau oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6),
-dacă aveţi hipersensibilitate la albușul de ou
-dacă copilul dumneavoastră are vârsta sub 6 ani.
Nu luați acest medicament dacă oricare dintre cele de mai sus este valabil pentru dumneavoastră. Dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua acest medicament.
Pastrare : A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25°C.A nu se congela.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP.
/clorură de cetilpiridiniu
Indicatii : Tratamentul local al maladiilor inflamatorii acute ale mucoasei cavităţii bucale şi laringelui, precum gingivite (afecţiune a gingiilor), stomatite (inflamaţie a mucoasei cavităţii bucale), şi afte (răni mici pe mucoasa gurii).Tratamentul suportiv în durerea în gât și durerea la înghițire, inflamația amigdalelor și gâtului.
La recomandaţia medicului, în perioada preoperatorie sau postoperatorie (pe tonzile, gât), leziuni sau abcese şi după extracţie dentară.
Administrare : Se recomandă de utilizat numai la un pacient.
· Înainte de prima utilizare, scoateţi capacul de masă plastică de pe pompa de pulverizare.
· După aceasta, inseraţi pe pompa de pulverizare aplicatorul de pulverizare prin apăsare uşoară.
· Aplicatorul poate fi deplasat lateral şi se va asigura aplicarea corectă a spray-ului în cavitatea bucală.
· Aplicatorul se va întoarce în sus la un unghi drept faţă de flacon.
· Înainte de prima aplicare, se va apăsa de câteva ori pe pompa de pulverizare până ce jetul spray-ului devine omogen.
· Deschideți larg cavitatea bucală, direcţionaţi aplicatorul spre zona afectată şi apăsaţi pompa de pulverizare de câte ori se recomandă.
· Reţineţi respirația în timpul pulverizării. Nu înghiţiţi.
· După administrarea preparatului, îndreptaţi în jos aplicatorul pentru a bloca pulverizarea.
Doze.
Pentru o singură dozare, se recomandă de apăsat pompa de pulverizare de 5 ori. Procedura poate fi repetată de 3-6 ori pe zi, cu interval de minim 2 ore dintre prize.
O apăsare pe pompa de pulverizare se eliberează 0,20 ml soluţie ce conţine 4 mg de lizozim şi 0,3 mg cetilpiridiniu.
Lysobact Spray, spray bucofaringian nu se recomandă de administrat la copii cu vârsta sub 6 ani.
Reactii adverse : Ca toate medicamentele, Lysobact Spray poate provoca reacţii adverse.
Reacţiile adverse au fost clasificate în funcţie de frecvenţă, după cum urmează: foarte frecvente (>1/10), frecvente (>1/100, <1/10), mai puţin frecvente (>1/1000 şi <1/100), rare (>1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile).
Foarte rare (<1/10000): reacţii alergice severe (şoc anafilactic), umflarea bruscă a feţei şi gâtului (edem Quincke).
Cu frecvenţă necunoscută (care nu pot fi estimate din datele disponibile): reacţii de hipersensibilitate locale.
Contraindicatii : - dacă sunteţi hipersensibil la clorhidrat de lizozim şi clorură de cetilpiridiniu, sau oricare dintre celelalte componente ale acestui medicament (enumerate la punctul 6),
-dacă aveţi hipersensibilitate la albușul de ou
-dacă copilul dumneavoastră are vârsta sub 6 ani.
Nu luați acest medicament dacă oricare dintre cele de mai sus este valabil pentru dumneavoastră. Dacă nu sunteți sigur, discutați cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul înainte de a lua acest medicament.
Pastrare : A nu se lăsa la îndemâna şi vederea copiilor.
A se păstra la temperaturi sub 25°C.A nu se congela.
Nu utilizaţi acest medicament după data de expirare înscrisă pe ambalaj după EXP.
-3%
81.33 MDL
83.85 MDL